Valeriu-Victor Boeriu
Valeriu-Victor Boeriu
Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.14/02-03-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 20-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 februarie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.8 Valeriu-Victor Boeriu - despre "Votul uninominal - între necesitate și demagogie";

 

Domnul Eugen Nicolicea:

  ................................................

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Valeriu Boeriu.

Domnul Valeriu-Victor Boeriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața!

Voi vorbi astăzi despre votul uninominal.

"Votul uninominal - între necesitate și demagogie"

Circulă, de o bucată de vreme, ideea potrivit căreia, în România, clasa politică ar fi rămas în urma societății. Acest fapt nu are decât parțial acoperire în realitate, câtă vreme se cunoaște că orice clasă politică este emanația societății care a ales-o, axiomă plastic exprimată în formula "fiecare societate are clasa politică pe care o merită". Nu contestă nimeni faptul că este necesară o adevărată reformă la nivelul clasei politice românești, însă metodele vehiculate de către unii politicieni și unii reprezentanți ai presei sau ai societății civile pentru a se înfăptui acest lucru sunt simple himere. Reforma politică românească pare a fi, în aceste vremuri, sinonimă cu necesitatea urgentă a adoptării sistemului electoral al votului uninominal, deși acest pas este doar un palid început în ambițiosul proiect de reformare a clasei politice. Votul uninominal a ajuns să fie, în gura susținătorilor înfocați, un panaceu, deși nu orice formă a acestui tip de vot ar fi utilă, în acest moment, în societatea românească. Pe de altă parte, un referendum pentru votul uninominal este costisitor și inutil, deoarece se cunoaște foarte bine rezultatul acestuia, la fel cum se cunoaște că, în eventualitatea unui referendum având ca temă alegerea între o republică parlamentară sau prezidențială, votul popular s-ar îndrepta, cu precădere, înspre ultima variantă, atitudine tributară sindromului, încă prezent în societatea românească, al "tătucului salvator".

În legătură cu votul uninominal, există câteva prejudecăți care pot fi ușor demontate.

În primul rând, se susține că acesta ar produce o clasă politică mai curată. Argumentul este palid, deoarece primarii, de exemplu, sunt aleși uninominal, și există numeroase cazuri de edili acuzați de corupție sau deturnare de fonduri publice.

În al doilea rând, se spune că votul uninominal favorizează o selecție mai bună a candidaților, însă se omite faptul că aceștia sunt desemnați tot de către partidul din care fac parte, iar de cele mai multe ori, unul dintre criteriile de alegere a acestora este strict financiar, în vederea susținerii campaniei electorale.

În al treilea rând, se vehiculează ideea că votul uninominal ar aduce o clasă de politicieni mai competenți, însă mecanismul de selectare a acestora de către alegători ar ține cont numai de criteriul notorietății, care se confundă rareori cu cel al competenței.

În altă ordine de idei, alegerea uninominală în circumscripții electorale ar duce la o schimbare a preocupărilor parlamentarilor, în sensul că, dat fiind faptul că vor fi reprezentanți locali, vor fi interesați cu predilecție de probleme de interes local, suprapunându-se în acest fel cu atribuțiile și competențele aleșilor din administrația locală.

Un alt neajuns vizează imposibilitatea aproape absolută de închegare a unei majorități parlamentare eficiente, votul uninominal dând șanse de reprezentare foarte multor partide și candidați independenți, creându-se astfel germenii unei instabilități politice generalizate.

Există, cu siguranță, și avantaje ale votului uninominal: o legătură mai directă între ales și alegător, ducând la o mai mare responsabilizare a celui dintâi și eliminarea procedurii "parașutaților" de la centru.

Dacă se va ajunge la votul uninominal, acest fapt va trebui realizat printr-o lege foarte bună, care să combine necesitatea reprezentării fidele a circumscripțiilor, cu garantarea reprezentativității partidelor, și nu pentru că președintele României mimează preocuparea în această direcție, după ce, cu numai câteva luni în urmă, blama sistemul votului uninominal.

În ceea ce privește reforma clasei politice românești, aceasta se constituie într-un trepied bazat pe: vot uninominal - cu rezervele amintite, separarea și fixarea mai clară a preorogativelor celor două camere ale Parlamentului, clarificarea raporturilor dintre președinte și clasa politică, prin organizarea unui referendum pentru republică parlamentară sau prezidențială. La toate acestea se adaugă primenirea naturală a clasei politice, prin apariția unei noi generații de politicieni, nepătați de reflexele și concepțiile trecutului comunist.

În concluzie, problema votului uninominal este complexă, constituind o necesitate, între altele, pentru reforma clasei politice, dar consider că nu poate fi rezolvată printr-un singur referendum "a toate lămuritor" care pornește de pe o poziție propagandistică, prin intervenția președintelui Băsescu. Există diverse variante în care votul uninominal poate exista, iar într-o formă sau alta el este necesar în societatea românească, însă adoptarea acestuia va trebui să țină cont de pericolele "manelizării" Parlamentului, ale subreprezentării cetățenilor și ale transformării forului legislativ într-o masă pestriță de indivizi mânați în luptă din rațiuni financiare sau de notorietate.

E necesară o informare corectă și nepărtinitoare a cetățenilor în această privință, pentru a se evita alegerea unui sistem de vot pe care toată lumea pare să-l dorească, dar căruia foarte puțini i-au înțeles consecințele imediate. Problema rămâne însă una de actualitate și trebuie să fie, într-adevăr, o preocupare reală a clasei politice românești.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 17 octombrie 2019, 21:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro