Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-12-2006

Ședința Senatului din 20 decembrie 2006

10. Prezentarea, dezbaterea și respingerea moțiunii simple cu tema: "Opriți privatizarea C.E.C.-ului", semnată de 44 de senatori.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Stimați colegi, trecem la pct.3 din ordinea de zi, dezbaterea Moțiunii cu tema "Opriți privatizarea C.E.C.-ului", semnată de 44 de senatori.

Da, domnule Ioțcu.

Domnul Petru Nicolae Ioțcu:

Domnule președinte, vă rog să sesizați faptul că la pct.3 din ordinea de zi, la dezbaterea moțiunii cu tema care este anunțată, ni se spune că se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.

Conform art.157 din Regulament, se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, sunt un pic mai bătrân în ale Parlamentului. Vă rog eu să luați loc.

Domnul Petru Nicolae Ioțcu:

Nu numai în ale Parlamentului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu foarte mult!

Deci, trecem, stimați colegi, la moțiunea cu tema "Opriți privatizarea C.E.C.-ului", semnată de 44 de senatori.

O invit pe doamna senator Moisuc să dea citire moțiunii.

Până ajunge domnia-sa la microfon, vreau să vă aduc la cunoștință că Biroul permanent, împreună cu liderii de grup, au stabilit următorii timpi: punct de vedere al Guvernului, la început, 30 de minute, în final, 15 minute, dacă este cazul; Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD - 27 de minute; Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat - 25 de minute; Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 12 minute; Grupul parlamentar al Partidului Conservator - 6 minute, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România - 6 minute; senatori independenți - 3 minute.

Doamna senator Moisuc, vă rog să prezentați moțiunea.

Doamna Viorica Georgeta Pompilia Moisuc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Moțiunea, așa cum ați anunțat dumneavoastră, se intitulează "Opriți privatizarea C.E.C.ului".

Ea a fost semnată de 44 de senatori aparținând Grupului parlamentar PRM și Grupului parlamentar PSD.

"Guvernul condus de premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu se grăbește și vrea ca până la sfârșitul anului 2006 să adopte forma finală a contractului de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni, denumită prescurtat C.E.C. De asemenea, Guvernul are ca principal obiectiv să anunțe, înainte de 1 ianuarie 2007, câștigătorul în cursa de privatizare dintre OTP Bank (din Ungaria) și National Bank of Greece.

Guvernul român a decis să vândă un pachet de 69,9% din acțiuni, pachet în care este inclusă și cota de 9,9%, care, conform legii, revine Fondului "Proprietatea".

Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. S.A. se situează pe locul al șaselea în sistemul bancar românesc și se pregătește să urce, în următorii trei ani, pe unul din primele trei locuri.

C.E.C. este o bancă universală, care oferă produse și servicii în pas cu standardele bancare moderne, atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.

Înființată în anul 1864 ca o bancă de economii, C.E.C. și-a consolidat poziția și a rămas cea mai de încredere instituție bancară din România. Originile Casei de Economii și Consemnațiuni se regăsesc în eforturile elitelor politice și economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

C.E.C. este continuatoarea activităților inițiate de prima instituție de credit public din România - Casa de Depuneri și Consemnațiuni - și a celor desfășurate, începând cu anul 1881, de Casa de Economie, transformată în anul 1932 în Casa Națională de Economii și cecuri poștale.

C.E.C. este o instituție bancară, prima din sistemul bancar românesc, înființată cu 16 ani înaintea Băncii Naționale a României. C.E.C. a intrat în conștiința românilor ca o instituție care pune mai presus de orice sprijinirea depunătorilor, și nu obținerea de profit cu orice preț.

C.E.C. și-a dovedit utilitatea și viabilitatea în perioadele de dezvoltare a țării. Profiturile realizate au fost puse an de an la dispoziția bugetului public și, împreună cu împrumuturile acordate autorităților române, au constituit, totodată, o importantă sursă de finanțare, chiar și în momente dificile ale istoriei și economiei românești, ca de pildă, Războiul de Independență, primul și al doilea război mondial, procesul de construcție postbelică a României.

Adaug că în anul 1918 toată averea CEC-ului a fost transportată în Rusia, odată cu tezaurul Băncii Naționale a României, avere care nu s-a mai întors la CEC decât în 1935 sub forma unor lăzi cuprinzând zdrențe.

Ministerul Finanțelor a preluat de la C.E.C. peste 1 miliard de dolari, în echivalent, fără dobândă, destinat dezvoltării și modernizării economiei românești. Suma a fost restituită C.E.C.-ului la începutul anilor '80. Milioane de depunători au primit o dobândă mai mică decât cea normală pentru economiile lor, contribuind astfel la dezvoltarea C.E.C.-ului și a economiei naționale.

De aceea, milioanele de români depunători la C.E.C. consideră că banca le aparține, oferind siguranță sumelor depuse.

C.E.C.-ul a intrat în conștiința românilor ca banca celor mulți, pe care au creat-o și dezvoltat-o prin depunerile de economii, beneficiind de serviciile primite și având încredere mai mult decât în oricare instituție financiar-bancară.

Din punct de vedere economic, social, istoric și cultural, valoarea C.E.C.-ului nu este de 0,5 miliarde euro sau 2 miliarde euro. Valoarea C.E.C.-ului este inestimabilă, pentru că ține intrinsec de istoria și economia poporului român, dintr-o perioadă de peste un secol și jumătate.

Pentru recuperarea decalajului mare de dezvoltare economico-socială față de țările membre ale Uniunii Europene, România are nevoie nu de una, ci de mai multe bănci cu capital autohton, public sau privat. Aderarea României la Uniunea Europeană pune în fața miilor de unități administrativ-teritoriale, a locuitorilor spațiului rural, cerințe importante de dezvoltare și modernizare, a căror realizare urmează să prindă viață cu fonduri autohtone, de la Uniunea Europeană și de la alte instituții internaționale. Asemenea fonduri pot ajunge optimal în localitățile județelor prin intermediul C.E.C., care dispune de o rețea importantă și de un aparat competent.

În funcție de mărimea activelor, C.E.C. este cotată a patra bancă pe piața românească, cu un capital social de 149 milioane RON, 1.407 unități și circa 9.000 salariați.

Până la finalizarea procesului de privatizare a C.E.C., peste 1.500 de salariați vor fi disponibilizați, iar potrivit noului statut al C.E.C.-ului instituția va pierde în totalitate garanția acordată de stat pentru sumele depuse, o dată ce va intra în proprietate privată.

În prezent, depozitele constituite de persoanele fizice sunt garantate sută la sută, iar după privatizare depozitele populației vor fi garantate, în eventualitatea unui faliment, la fel ca și în cazul băncilor comerciale - în limita sumei de 10.000 euro. Garanția este valabilă pentru o singură persoană, indiferent de numărul depozitelor și valoarea acestora.

În ultimii 10 ani, în plan legislativ, au fost adoptate mai multe acte normative cu referire la C.E.C., dintre care menționăm:

1. Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni din România în societate bancară pe acțiuni.

C.E.C.-ul, persoană juridică română de drept privat, a fost reorganizată în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român. Durata de funcționare a C.E.C.-ului este nelimitată. Sumele depuse de persoanele fizice la C.E.C. pe instrumente de economisire, precum și dobânzile și câștigurile cuvenite pentru acestea, sunt garantate de stat. Drepturile de creanță asupra sumelor depuse, dobânzilor și câștigurilor sunt imprescriptibile. Modul de organizare și funcționare a C.E.C.-ului se stabilește prin statutul propriu, elaborat de Consiliul de administrație și aprobat de Guvern prin H.G. nr. 888/1.10.1996.

2. Legea nr. 150/1998 pentru modificarea și completarea Legii nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni din România în societate bancară pe acțiuni.

C.E.C.-ul efectuează, în limita autorizației de Banca Națională a României, următoarele activități:

  1. atrage, păstrează și fructifică economiile bănești ale populației, disponibilitățile bănești ale persoanelor juridice, deschide conturi, efectuează plăți, schimb valutar și primește sume spre consemnare;
  2. acordă credite persoanelor fizice pentru cumpărarea, construirea, modernizarea, consolidarea sau repararea locuințelor proprietate personală și pentru cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată;
  3. acordă credite agenților economici mici și mijlocii;
  4. acordă credite statului și administrației publice centrale și locale;
  5. efectuează investiții în valori mobiliare emise de administrația publică centrală și locală;
  6. efectuează plasamente pe piața interbancară;
  7. negociază participații de capital la societăți comerciale și/sau financiare, stabilite de Consiliul de administrație al C.E.C.

C.E.C. poate acorda împrumuturi întreprinderilor mici și mijlocii și alte categorii de împrumuturi, în numele și în contul statului.

3. Hotărârea nr.1602/2002 pentru aprobarea statutului C.E.C. Pe data intrării în vigoare a acestei Hotărâri se abrogă H.G. nr. 888/1996.

Capitalul social al C.E.C. S.A. este de 1.497 miliarde lei, împărțit în 1.497.000 de acțiuni, cu o valoare nominală de 1.000.000 lei / acțiune. Acestea aparțin în totalitate statului român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, care este unicul acționar al C.E.C. S.A.

Depunerile populației la C.E.C. S.A. pe instrumente de economisire pot îmbrăca atât formă materializată (librete de economii, obligațiuni, certificate de economii, de depunere și altele similare), cât și dematerializată (conturi curente, conturi de depozit și altele similare).

C.E.C. - S.A. are marcă proprie, înregistrată și protejată, potrivit legii.

4. Ordonanța de urgență nr. 61/2002 pentru modificarea art. 2 din Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni din România în societate bancară pe acțiuni.

C.E.C. atrage, păstrează și fructifică economiile bănești în lei și în valută ale populației, disponibilitățile bănești în lei și în valută ale persoanelor juridice, efectuează plăți, schimb valutar și primește sume spre consemnare.

C.E.C.-S.A. poate desfășura activități permise băncilor, cu autorizarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

C.E.C.- S.A. poate să acorde credite în lei și în valută și să își asume angajamente în numele persoanelor fizice, persoanelor juridice care întrunesc cumulativ condițiile de număr de personal și cifra de afaceri stabilite, potrivit legii, pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și în numele administrației publice centrale și locale.

5. Ordonanța de urgență nr. 19/2004 privind unele măsuri premergătoare lansării procesului de privatizare, inclusiv constituirea comisiei de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A.

Pentru privatizarea C.E.C. se constituite Comisia de privatizare, având în componență 11 membri: 4 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice, 3 reprezentanți ai Băncii Naționale a României, 2 reprezentanți ai Ministerului Justiției, precum și 2 specialiști cu experiență în domeniu. Președintele comisiei de privatizare este unul dintre reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, respectiv domnul ministru. Componența comisiei de privatizare a fost stabilită prin Ordin al ministrului finanțelor publice. De reținut că ministrul finanțelor publice, domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, s-a numit, prin ordin personal, președintele comisiei de privatizare a C.E.C.

Selectarea consultantului pentru privatizarea C.E.C. se face potrivit procedurilor Băncii Mondiale pentru selectarea și angajarea consultanților.

O.U.G. nr. 19/2004 a fost aprobată prin Legea nr. 328/2004.

6. Ordonanța de urgență nr. 42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea privatizării.

Privatizarea C.E.C.-S.A. se realizează în baza prevederilor Legii nr. 83/1997 pentru privatizarea societăților comerciale bancare la care statul este acționar, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2004 privind unele măsuri premergătoare lansării procesului de privatizare, inclusiv constituirea Comisiei de privatizare a C.E.C., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2004, ale strategiei de privatizare a C.E.C.-S.A. ce va fi aprobată de Guvern, precum și ale art. 341 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, nu este aplicabilă la privatizarea C.E.C.-S.A.

Prin derogare de la prevederile art. 8 din Legea nr. 83/1997, cu modificările și completările ulterioare, la propunerea Comisiei de privatizare a C.E.C.-S.A. și pe baza avizului Băncii Naționale a României, Ministerul Finanțelor Publice elaborează și propune Guvernului spre aprobare strategia de privatizare a C.E.C.-S.A.

Persoanele fizice sau juridice, române ori străine, care acționează direct sau indirect, individual ori împreună și în legătură cu terți, nu vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra unui număr de acțiuni care reprezintă mai mult de 20% din capitalul social total al C.E.C.-S.A., cu excepția instituțiilor financiar-bancare cu reputație internațională.

O dată cu atragerea de capital străin, este necesar să se asigure, în economie, o preponderență semnificativă a capitalului autohton și încă a controlului statului în domeniile strategice.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 42/26.05.2005, Ministerul Finanțelor Publice va aproba, prin ordin al ministrului finanțelor publice, noul statut al C.E.C.-S.A.

7. Ordinul nr.979 din 9 iulie 2005, al ministrului finanțelor publice, privind aprobarea statutului Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A.

Cu toate că există un conflict de interese, ministrul finanțelor publice, care este președintele Comisiei de privatizare a C.E.C., aprobă, prin ordinul nr. 979/2005, statutul C.E.C.

În ultimii doi ani s-au adresat Parlamentului României, Guvernului și Președintelui României, în numele a milioane de cetățeni români, reprezentanți ai unui mare număr de confederații și organizații patronale și profesionale, organizații neguvernamentale ale societății civile, mediul economic, precum și numeroși depunători la această bancă, cu propunerea ca C.E.C. să nu fie privatizată către un investitor străin.

Un grup de specialiști reprezentând Fundația România 2000, Confederația Patronală din Industria României, Comisia Finanțe-Bănci și Comisia de Transport, Construcții, Comerț din cadrul Alianței pentru Dezvoltarea Economică a României (ADER), Liga Națională a Primarilor și Consilierilor din România, Asociația Națională a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR), Fundația «Carpatica», s-au adresat cu o Scrisoare deschisă Președintelui și Guvernului României, președinților celor două Camere ale Parlamentului, președinților PNL, PD, PSD, PRM, PC și UDMR, președinților de bănci și Camere de comerț teritoriale.

Încă un pic de răbdare, vă rog frumos și o să închei. E greu de vorbit în rumoare așa.

În Scrisoarea deschisă privind probleme fundamentale ale societății românești, în prag de aderare la Uniunea Europeană se arată următoarele:

  • procesul de privatizare în sine a fost unul imperios necesar, dar modalitatea în care el s-a desfășurat a fost adesea discutabilă și chiar păguboasă;
  • piața bancară românească este în prezent dominată, în proporție de circa 90%, de bănci cu participare străină la capital;
  • avem o piață bancară matură și este necesar ca ultima mare bancă românească să fie privatizată printr-o metodă care să îi permită să rămână în patrimoniul național românesc și după privatizare;
  • mediul de afaceri a formulat aprecieri pozitive asupra activității C.E.C. și a subliniat necesitatea ca această instituție bancară, cu un profund caracter social, să rămână o instituție a românilor, cărora, în fapt, le aparține prin tot ceea ce a realizat C.E.C.-ul;
  • este necesară o amplă campanie vizând sensibilizarea factorilor de decizie politică și a opiniei publice în direcția adoptării deciziei de a privatiza C.E.C. prin subscripție publică;
  • privatizarea C.E.C. nu este nici necesară, nici oportună. Nu sunt argumente temeinice pentru privatizarea C.E.C.;
  • nu pledăm aici pentru renunțarea la privatizarea C.E.C., ci pentru a alege soluția de privatizare cea mai avantajoasă pentru poporul român;
  • C.E.C.-ul are un profund caracter social, nu este pur și simplu o bancă comercială, având o tradiție îndelungată în păstrarea și fructificarea economiilor bănești ale populației, în beneficiul cetățenilor și al societății în ansamblu;
  • C.E.C. trebuie să rămână o bancă românească. În condițiile aderării la Uniunea Europeană, România are nevoie de instituții financiar-bancare puternice, cu tradiție, prin care să se deruleze importante fonduri autohtone, de la Uniunea Europeană și de la alte instituții internaționale, pentru implementarea Programelor de Dezvoltare și Modernizare a localităților rurale și agriculturii, care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale românilor;
  • în comparație cu toate celelalte bănci care acționează pe piața românească, C.E.C.-ul dispune de cea mai extinsă rețea de unități în mediul rural;
  • între "activele" unei bănci, încrederea populației are o valoare inestimabilă, iar acest factor nu trebuie omis atunci când se evaluează patrimoniul C.E.C.;
  • evaluarea efectuată de consultanții străini este mult sub valoarea reală și de piață a patrimoniului C.E.C., dacă avem în vedere volumul mare de active pe care îl deține această instituție și brandul de care C.E.C. se bucură pe plan intern și internațional, care este imposibil de evaluat;
  • în condițiile aderării la Uniunea Europeană, România are nevoie de simboluri puternice, care să devină repere de identitate națională în interiorul comunității europene;
  • instituții similare cu C.E.C.-ul din România, cu atribuții și funcții economice și sociale, există și în alte țări cu economie de piață. Acestea funcționează profitabil, ca urmare a unui management performant și a faptului că autoritățile competente nu au mers pe calea facilă a renunțării la activele proprii în folosul unei instituții publice străine, indiferent de conjunctura politică și de proiectele geostrategice;
  • înstrăinarea C.E.C. ar afecta grav interesul național.

Una din motivațiile fundamentale pentru renunțarea definitivă la pierderea controlului de către statul român asupra Casei de Economii și Consemnațiuni o reprezintă rezultatul pervers al privatizării sistemului bancar românesc, care a generat și va genera în continuare pierderi efective mai mult decât substanțiale la nivelul Băncii Naționale a României. Începând din anul 2001, Banca Națională a României a devenit consumator de fonduri publice - avuție națională transfigurată monetar -, ajungând în anul 2006 să înregistreze o pierdere din operațiuni de peste 31.000 miliarde ROL.

Această pierdere reprezintă cu certitudine un câștig de același nivel al băncilor comerciale care operează în România. Cu alte cuvinte, B.N.R., pe fondul fenomenelor potrivnice pe care le-a generat privatizarea sistemului bancar românesc, ființează, mai clar, capitalizează din bani publici sucursalele băncilor străine care operează în România. Dacă sistemul bancar al României nu era privatizat, fără discernământ, în defavoarea statului român, pierderea B.N.R., cel puțin parțial, s-ar fi constituit într-o capitalizare a propriilor bănci.

Iată de ce, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) și art. 112 din Constituția României, semnatarii prezentei Moțiuni solicită în primul rând Guvernului României următoarele:

  • Suspendarea tuturor operațiunilor ce au legătură cu procesul de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. ;
  • Suspendarea tuturor actelor normative și a deciziilor privind procesul de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. ;
  • Modificarea în regim de urgență a actelor normative necesare, astfel încât conducerea C.E.C. să fie exercitată de un Consiliu de administrație, din care să facă parte și trei specialiști cu experiență îndelungată în activitatea financiar-bancară; un reprezentant al patronatelor; un reprezentant al pensionarilor; un reprezentant al sindicatelor și doi reprezentanți ai societății civile;
  • Elaborarea în termen de șase luni a unui document-cadru, privitor la situația Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. și ansamblul implicațiilor economice și sociale ale acestei instituții în societatea românească, document ce se va supune dezbaterii opiniei publice și Parlamentului.

Această Moțiune simplă se înaintează Senatului României în virtutea dreptului acestuia de control asupra Executivului, stipulat în Constituția României, Cap. IV, art. 112, și în Regulamentul Senatului, Cap. III, Secțiunea I. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Mulțumesc.

Întreb dacă sunt semnatari ai moțiunii care doresc să-și retragă semnătura?

Nu sunt.

Invit la microfon, din partea Guvernului, pe domnul ministru de finanțe, domnul Sebastian Vlădescu, pentru a da răspunsul la moțiunea simplă.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Sebastian Vlădescu:

Bună ziua.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Prezența mea în fața dumneavoastră pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului la moțiunea simplă inițiată de 44 senatori PRM și PSD privind privatizarea CEC este încă o dovadă a democrației parlamentare din România și a bunei funcționări a raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern, dovedind din nou la Capitolul "Politic" că stăm bine, știm mecanismele vieții parlamentare și le aplicăm ca atare, în schimb, la Capitolul "Economic" avem în continuare suficiente lacune, iar textul moțiunii o demonstrează, cel puțin la materia "privatizare".

Este clar că în cazul prezentei moțiuni avem de-a face cu un demers de imagine care preferă populismul și demagogia în locul argumentelor și a dezbaterii bine fundamentate.

Am să vă ofer în continuare argumentele Ministerului de Finanțe și ale Guvernului României privind problemele menționate în Moțiune și cred că ele vă vor convinge de necesitatea privatizării CEC ca o măsură de creștere a rentabilității, de dezvoltare a acestei bănci și a sistemului bancar românesc, în ansamblul său.

Procesul de modernizare a României, nu mai poate suferi în acest moment opriri sau amânări și nu mai poate fi cangrenat de obstacole ridicate din dorința unora sau altora de a pune sub mantia de apărători ai intereselor națiunii și prin reluarea prăfuitei lozinci "noi nu ne vindem țara!", de a pune mâna pe o parte din bogăția noțională.

Am avut multe momente de indecizie de-a lungul celor 17 ani de post-comunism și cred că în acest moment romantismul etatist de după ultima bancă de stat, nu ne poate împiedica că românii se pot dezvolta decât în umbra afacerilor dominate de stat.

În anul 2005 s-a creat cadrul legal necesar dezvoltării operațiunilor CEC prin Ordonanța de urgență nr.42, aprobată prin Legea nr.245/11. 10.2005, atunci s-au rezolvat două din categoriile de probleme prezentate în raportul juridic din analiza făcută de către consultantul pentru privatizare, care a identificat unele aspecte juridice care diferențiau CEC-ul de alte bănci din sistemul bancar.

A fost reglementat, prin punerea CEC-ului pe picior de egalitate cu celelalte bănci din sistem prin organizarea și funcționarea acesteia, conform Legii nr.58/1998, eliminarea facilităților și a exclusivității avute de CEC pentru anumite operațiuni, precum și participarea CEC-ului la Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru persoanele fizice și, de asemenea, s-au eliminat restricțiile de operațiuni prin adoptarea unui nou statut similar cu al celorlalte bănci.

Această operațiune a privit și avizul de oportunitate dat de Consiliul Concurenței, în care se specifică că prin eliminarea măsurilor discriminatorii se urmărește alinierii activității CEC la principiile comune care reglementează organizarea și funcționarea băncilor, asigurându-se cadrul legal pentru existența unui mediu concurențial normal pe piața bancară din România.

În ciuda schimbărilor pozitive, datorită creșterii concurenței prin intrarea pe piața bancară a unor bănci de renume internațional și a dezvoltării celor românești, cota de piață a CEC-ului s-a redus de la 8,24 %, în anul 2002, la 4 % la finele lunii decembrie 2006, așa cum rezultă din ultimele informații furnizate de BCR, CEC-ul ocupând, în prezent, locul 9 în sistem.

La 31 octombrie, CEC S.A. avea un capital de 149,7 milioane RON, o rețea de 1.390 de unități și 7.100 salariați. De la 1 octombrie 2006 CEC S.A. a devenit membru deplin al Fondului de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar, depozitele persoanelor fizice fiind garantate în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.39/1996, iar în ceea ce privește depozitele persoanelor juridice CEC este membru în Fondul de Garantare din anul 2004.

În acest moment, depozitele persoanelor fizice sunt garantate în limita sumei de 20.000 euro, vor fi de la 1 ianuarie 2007, iar din evaluările existente numai un procent de sub 1% din depozitele persoanelor fizice ar putea depăși acest plafon.

În ceea ce privește rețeaua de unități a CEC-ului, la finele lunii octombrie, rețeaua avea 1390 unități în scădere cu 253 de unități față de anul 2001.

Din cele 1390 unități numai 51% sunt proprietatea CEC, restul fiind spații închiriate, de exemplu, în București, numai 13 unități din 38 sunt proprietatea CEC.

În ceea ce privește Palatul CEC, acesta s-a hotărât să rămână în proprietatea autorităților române prin Ordonanța Guvernului nr.1465..., prin Hotărârea de Guvern din octombrie 2006, acest imobil a fost transmis cu plată în domeniul public al Municipiului București și în administrarea Consiliului general al Municipiului București, cu destinația de Muzeu de istorie al Municipiului București.

Vă rog să rețineți că din portofoliul imobiliar numai 23% din proprietățile deținute de CEC sunt amplasate în orașe cu piață imobiliară, restul de 77% din proprietăți sunt amplasate în orașe în care piața imobiliară este limitată.

Acest lucru a afectat valoarea de piață calculată pentru valorile imobiliare cu 73 milioane euro, mai mare decât valoarea de inventar a bunurilor din proprietatea CEC înregistrate în evidența contabilă.

În ceea ce privește angajarea consultantului pentru privatizarea CEC, vreau să menționez că procedurile au început în anul 1997, în luna mai a anului 2004 au fost 24 de bănci de investiții care și-au exprimat interesul de a participa la consultanță, au fost 6 bănci incluse pe lista scurtă, iar după deschiderea pe 15 septembrie 2004 a ofertelor financiare, comisia de privatizare pe vremea ministeriatului domnului Mihai Nicolae Tănăsescu, deci pe vremea Guvernului PSD, a selectat drept consultant pe GP Morgan Bank, cu care au început consultările și s-a semnat contractul de consultanță în luna decembrie a anului 2004, concluzia raportului de evaluare fiind agreată și de Banca Mondială.

În ceea ce privește transparența și respectarea procedurilor legale în procesul de privatizare a CEC, aș vrea să menționez că procedura de privatizare s-a bazat pe o analiză a ceea ce se întâmplă cu băncile de economii în țările din Europa Centrală și de Est și s-a ajuns la concluzia că, pentru a putea face față concurenței celorlalte piețe din sistemul bancar românesc, este necesară o îmbunătățire a managementului, un program investițional substanțial, în așa fel încât CEC să poată deveni o bancă competitivă.

Privatizarea CEC se impune cu atât mai mult cu cât ultima fuziune de pe piața bancară românească, HBB cu Banca Țiriac și Unicredit, precum și noua venită, Erste Bank, care a achiziționat pachetul majoritar la BCR, fac ca în sistemul bancar românesc concurența să devină din ce în ce mai reală și mai agresivă, ceea ce face și mai grea menținerea poziției pe piață a CEC.

Pe de altă parte, existența unui acționariat privat și a unui management bancar corespunzător nu ar permite apariția unor cazuri similare, cum a fost cel al FNI sau al vreunei interferențe de orice natură în administrarea băncii, care să afecte profitabilitatea și poziția de piață a acestei bănci.

Procesul de privatizare a CEC este unul transparent și competitiv, iar întreaga procedură de derulare a acestui proces impune și dovedește acest lucru. Strategia de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni, aprobată prin HG nr.806 din 14 iulie 2005, modificată prin HG nr.573 din 26 aprilie 2006, în aplicarea prevederilor Legii nr.52/2003 privind transparența decizională, se bazează și pe faptul că acest proces a fost efectuat în baza analizelor și a discuțiilor pe care Guvernul, Ministerul Finanțelor Publice și Comisia de privatizare le-a dezbătut public în ședințele Comisiei de dialog social din 16, 21 și 26 martie 2006.

De asemenea, în aplicarea Legii privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, Proiectul de Hotărâre a fost dezbătut și avizat în ședința Consiliului Economic și Social din 3 aprilie 2006, emițându-se avizul favorabil cu nr.758 din 3 aprilie 2006. Potrivit strategiei, statul vinde pachetul majoritar de 69,9%, suma de 9,9 procente se va vira la Fondul "Proprietatea" din capitalul social al CEC unei instituții financiar-bancare de prestigiu sau unui consorțiu de investitori, din care să facă parte cel puțin o instituție financiar-bancară de reputație internațională. (discuții și vociferări în sală)

Vânzarea pachetului majoritar de 69,9% se face în trei etape, pe bază de oferte preliminare neangajate, urmate de oferte finale angajate și oferte financiare finale angajante, îmbunătățite. Ne aflăm în această fază, urmând ca vineri să primim ofertele financiare îmbunătățite. Aș vrea să menționez că autoritățile române au dreptul să oprească procesul de privatizare dacă ofertele financiare îmbunătățite sunt considerate nesatisfăcătoare. Un argument puternic și determinant, împotriva vocilor care ne acuză că am fi tentați să vindem ultima bancă de stat cu orice preț, este acela că există public anunțul că CEC are o valoare pentru noi toți și că, dacă această valoare nu va fi recunoscută de piață, așa cum s-a întâmplat în cazul privatizării BCR, nu vom fi dispuși să vindem CEC. Deci, în nici un caz, o bancă de calibrul CEC, de valoarea CEC, în special ca valoare sentimentală pentru poporul român, nu va fi vândută pe nimic, cum se spune câte o dată.

În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească potențialii investitori, menționez că trebuie să fie instituție financiar-bancară de reputație internațională, să aibă capital propriu de cel puțin 1,5 miliarde euro, să aibă o poziție financiară solidă și un rating de investiții stabilit de către agențiile de rating de reputație internațională. În acest moment, în cursa pentru privatizarea BCR, din cei 8 potențiali competitori, avizați de BNR în ceea ce privește calificarea lor în categoria instituțiilor financiar-bancare reputate, au rămas 2 societăți bancare, respectiv, National Bank of Greece și OTP Bank din Ungaria. Așa cum am menționat, urmează ca vineri dimineața să aibă loc deschiderea ofertelor.

Proiectul final al Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cuprinde clauze negociate cu cei doi ofertanți, introduse sau amendate ca urmare a problemelor ridicate de aceștia în cursul negocierilor, fără a răspunde, însă, tuturor solicitărilor acestora, urmărindu-se prezervarea poziției statului român și aici mă refer la clauzele privind păstrarea unui număr de filiale, la clauzele privind păstrarea numelui, la clauzele privind obligativitatea de a finanța proiectele din mediul rural sau proiectele finanțate cu fonduri europene, care sunt toate clauze obligatorii în contractul de privatizare și clauze supuse penalităților în contractul de privatizare.

În ceea ce privește nominalizarea membrilor Comisiei de privatizare și a președintelui, aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, prin Ordonanța Guvernului nr.199 din 22 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr.237 din 2006. Se precizează că ministrul finanțelor publice este președintele Comisiei de privatizare, iar vicepreședintele este un secretar de stat din Ministerul Finanțelor Publice, iar statutul CEC se aprobă în conformitate cu prevederile art.5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.42 din anul 2005, în termen de 30 de zile, de către Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu poziția acestuia de reprezentant al statului ca acționar unic, statutul CEC fiind aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice, nr.979 din 2005.

Nu este un conflict de interes, deoarece cele două activități, organizarea și funcționarea băncii și privatizarea sunt două activități distincte, bine reglementate într-un cadru legal foarte strict delimitat. În plus, Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al unicului acționar, statul român, își exercită atribuțiile privind organizarea și funcționarea băncii, prin reprezentanții săi în Consiliul de administrație.

În final, vreau să rog plenul Senatului să voteze pentru respingerea acestei moțiuni, considerând că procesul de privatizare al Casei de Economii și Consemnațiuni este un proces normal, într-o țară europeană, într-o Românie care merge în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule ministru.

Stimate colege și stimați colegi,

Trecem la dezbateri pe marginea moțiunii și a răspunsului dat de către ministrul finanțelor publice, domnul Sebastian Vlădescu. V-am anunțat timpul pe care fiecare grup îl are la dispoziție.

Dați-mi voie să invit pe domnul Ioțcu Nicolae, din partea Grupului parlamentar al Alianței PNL-PD.

Urmează domnul senator Viorel Ștefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule senator Ioțcu.

Domnul Nicolae Petru Ioțcu:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Așa cum ne-am obișnuit, în preajma sărbătorilor, în fiecare an, opoziția PRM-PSD vine cu un demers la fel de demagogic și populist, prin introducerea acestei moțiuni simple. Textul moțiunii ne readuce la discursul politic din anii 1990. La fel ca textele moțiunilor precedente, regăsim acuzații fără acoperire, trimiteri incoerente la legi din diferite domenii. Nu contestăm valoarea istorică, sentimentală și rolul pe care CEC l-a avut pe parcursul existenței sale. Din păcate, însă, după 1990, CEC nu a evoluat ca restul băncilor din sistem, în condițiile în care acestea pătrundeau din ce în ce mai agresiv prin nișa de piață, care era deținută, de obicei de CEC. Mulți ani, CEC nu a operat ca o adevărată bancă de piață, având o gamă foarte restrânsă de produse bancare și neputința de a-și menține clienții tradiționali, care plecau spre bănci cu o gamă largă de produse bancare și calitate superioară a serviciilor. Se poate spune că abia în mai 2005 s-a creat cadrul legal necesar dezvoltării operațiunilor CEC S.A., prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.42/2005. Atunci, s-au rezolvat două din categoriile de probleme prezentate în raportul juridic făcut de consultantul pentru privatizare, care a identificat unele aspecte juridice care diferențiau CEC S.A. de restul băncilor și care trebuiau reglementate până la lansarea procesului de privatizare și anume:

  • punerea CEC S.A. pe picior de egalitate cu celelalte bănci din sistem, prin organizarea și funcționarea acesteia potrivit Legii nr.58/1998, Legea bancară;
  • eliminarea facilităților și a exclusivităților avute de CEC S.A. pentru anumite operațiuni, precum și participarea la Fondul de garantare a depozitelor în sistem bancar pentru depozitele persoanelor fizice;
  • eliminarea restricțiilor în operațiuni, prin adoptarea unui statut similar cu cel al celorlalte bănci.

Și, dacă tot am vorbit de consultant, este bine să amintim că acesta a fost angajat de către fostul Guvern PSD și începerea negocierilor s-a făcut tot de către Guvernul PSD.

După deschiderea pe 15 septembrie 2004 a ofertelor financiare a celor trei bănci de investiții și evaluarea detaliată a acestora, Comisia de privatizare a propus, în timpul guvernării anterioare și Guvernul a aprobat, începerea negocierilor cu consultantul selectat, care a prezentat oferta cea mai avantajoasă, ca urmare a aplicării formulei combinate, care a luat în calcul comisionul fix și comisionul de succes. Concluzia raportului de evaluare a ofertelor a fost agreată și de Banca Mondială.

Negocierile între Comisia de privatizare și reprezentanții consultantului selectat s-au desfășurat în perioada 11 octombrie - 17 decembrie 2004, iar rezultatul negocierilor și încheierea contractului pentru serviciile de consultanță pentru privatizarea CEC S.A. au fost aprobate de Guvernul PSD în luna decembrie 2004.

Guvernul Alianței D.A. PNL-PD a continuat o acțiune începută în timpul guvernării anterioare, prin semnarea pe 21 ianuarie 2005 a contractului de consultanță pentru serviciile privind privatizarea CEC S.A., proces monitorizat în cadrul Subcomitetului "Aspecte economice și monetare, circulația capitalurilor și statistică" din Comitetul de asociere România-Uniunea Europeană, fiind o măsură a Programului de reforme structurale. Acest fapt demonstrează, încă o dată, limbajul duplicitar al PSD, atunci când se află la putere, cât și în opoziție.

O altă acuză în textul moțiunii este aceea de lipsă de transparență a procesului de privatizare. Din acest motiv, trebuie să punctăm câteva elemente și anume:

Strategia de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni, CEC S.A. a fost aprobată, prin Hotărâre de Guvern, în 2005.

În aplicarea Legii nr.52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică, Proiectul de Hotărâre al Guvernului pentru modificarea și completarea strategiei de privatizare a fost publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și a fost dezbătut public în ședința Comisiei de dialog social din martie 2006.

Totodată, în aplicarea prevederilor Legii nr.109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, Proiectul de Hotărâre a Guvernului a fost dezbătut și avizat favorabil de CES.

Potrivit strategiei aprobate, statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice vinde pachetul majoritar de acțiuni de 69,9%, din care suma aferentă de 9,9 procente se va vira la Fondul "Proprietatea" din capitalul social al CEC unei instituții financiar-bancare de reputație internațională sau unui consorțiu de investitori, din care să facă parte cel puțin o instituție financiar-bancară de reputație internațională.

Un pachet de 5% din capitalul social total al CEC va fi vândut către salariații băncii și pensionarii cu ultimul loc de muncă la CEC, iar restul acțiunilor deținute de stat vor fi vândute, parțial sau în întregime, prin ofertă publică de vânzare pe piața internă și externă de capital, inclusiv către acționarii existenți, prin metode specifice piețelor reglementate.

Vânzarea pachetului majoritar, reprezentând 69,9% din capitalul social al CEC S.A. se face prin negociere în trei etape, pe bază de oferte preliminare neangajante, urmate de oferte finale angajante și oferte financiare finale angajate îmbunătățite. După finalizarea etapei a treia, dacă va fi cazul, prețul de vânzare va fi prezentat Guvernului pentru aprobare.

Referitor la numirea membrilor Comisiei de privatizare, inclusiv a președintelui acesteia, precum și aprobarea de către Ministerul Finanțelor Publice a Statutului CEC S.A., acestea s-au făcut transparent, cu respectarea prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2004, componența Comisiei de privatizare este stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice, incluzând și persoanele nominalizate de ministrul justiției, guvernatorul Băncii Naționale a României.

Ca urmare, pe baza primirii nominalizărilor de la celelalte instituții implicate și a persoanelor nominalizate de către Ministerul Finanțelor Publice, ministrul finanțelor emite ordinul prevăzut de lege privind componența întregii comisii de privatizare. Nominalizarea ministrului finanțelor publice ca președinte al Comisiei de privatizare s-a făcut pe baza aprobării date de prim-ministru, potrivit Ordonanței de urgență nr.199/2005.

Potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr.42/2005, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al statului, ca acționar unic, a aprobat Statutul CEC S.A. prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Toate aceste aspecte dovedesc că întreaga procedură privind privatizarea CEC s-a făcut cu respectarea legilor și a procedurilor în vigoare.

Argumentele prezentate de domnul ministru resping acuzațiile cuprinse în textul moțiunii și cred că este necesar un vot împotriva moțiunii PRM-PSD. Acest vot este un vot corect, privatizarea CEC fiind un proces normal și perfect legal, care va transforma CEC-ul într-o bancă modernă, adaptată cerințelor de piață și accesibilă publicului larg.

Vă invit să votați împotriva moțiunii.

Mulțumesc. (Aplauze în sală).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Invit la microfon pe domnul senator Viorel Ștefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregătește domnul senator Dina Carol.

Domnul Viorel Ștefan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Domnule ministru Vlădescu, oriunde v-ați afla, sper că mă ascultați, pentru că vreau să încep prin a-mi exprima satisfacția în legătură cu una dintre afirmațiile dumneavoastră, cea legată de faptul că, dacă vineri, la deschiderea ofertelor, nu vom fi satisfăcuți pe deplin, vom suspenda procesul de privatizare, adică se va întâmpla ceea ce, de fapt, propun semnatarii moțiunii!

Deci, pentru domnul ministru, până aici, numai de bine!

Nu același lucru, din păcate, îl pot spune despre colegul nostru, antevorbitor, care, senzația pe care mi-a făcut-o, nu prea a înțeles despre ce este vorba în propoziție.

A confundat selecția de consultanți pentru privatizare cu selecția de cumpărător. A confundat faptul că un consultant exprimă o opinie și nu se substituie factorului de decizie. Ca urmare, decizia aparține, în întregime, acestui Guvern și nu are legătură cu faptul că în anul 2004 Guvernul PSD a inițiat demersul de selectare a consultantului, care putea să dea orice soluție, inclusiv să stabilească sau să propună că nu este fezabilă privatizarea.

Și ați mai făcut o mare confuzie, nu ați înțeles ce au spus semnatarii moțiunii. (Discuții în sală).

Domnule președinte, dacă cineva vrea să-i cedez microfonul, eu o fac cu plăcere, mă mai odihnesc!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator Onaca, erați un senator disciplinat, nu înțeleg!

Nu dumneavoastră? (Discuții în sală).

Haideți să ne ascultăm! Vreau să vă spun că nu e o demagogie privatizarea CEC-ului și moțiunea, ca atare. Este un subiect fierbinte care se va discuta mult timp.

Hai să tratăm cu seriozitate și decizia o luăm prin vot! Nu este o glumă! Uitați-vă la toate țările europene, cum s-au privatizat băncile!

Aveți cuvântul, domnule senator!

Domnul Viorel Ștefan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă spun, stimate coleg, că semnatarii moțiunii propun spre dezbatere, astăzi, un subiect mult mai important, un subiect care depășește limitele unei discuții despre un proiect de privatizare, chiar și atunci când vorbim de privatizarea unei bănci care astăzi este pe locul 6, iar mâine își dorește să ajungă pe locul 3.

Semnatarii moțiunii propun dezbaterii noastre un alt subiect, pe care l-aș putea enunța de maniera următoare: vrem ca la momentul integrării României în Uniunea Europeană, peisajul sistemului bancar din România să nu mai conțină nici o casă de economii? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să o analizăm cu mare atenție, fără orgolii și ambiții politice și, în funcție de concluzia la care ajungem, să ne exprimăm votul în legătură cu această moțiune, pentru că ceea ce ni se propune nu este privatizarea CEC-ului. Nouă ni se propune ca după 142 de ani de activitate, această casă de economii să fie desființată și desființarea nu se face prin privatizare, neapărat. Desființarea se face prin acest proces în derulare, de restructurare a CEC-ului, începând cu schimbarea obiectului de activitate ș.a.m.d.

Deci, transformarea CEC-ului, din casă de economii într-o bancă universală. Consecința este că, la momentul integrării, România nu va mai avea nicio bancă de economii, nici o bancă specializată pe acest domeniu de activitate.

Acesta este subiectul în discuție.

De altfel, și colega care a prezentat moțiunea a spus foarte clar, nu este o pledoarie împotriva privatizării. Vrem să înțelegem corect ce se va întâmpla și vrem să ne pronunțăm corect și în cunoștință de cauză dacă ne dorim acest lucru, dacă ne dorim ca după 142 de ani să desființăm CEC-ul, apreciind că el nu mai este necesar în România.

Aceasta este problema.

Pentru că argumentele de tipul că "ne ducem în Europa și acolo sistemul bancar este construit altfel", nu stau în picioare.

Vreau să vă spun că în toate țările civilizate există case de economii și consemnațiuni, care un rol foarte important. Depozitele de economii ale persoanelor fizice, depozitele la termen sunt, în cea mai mare parte, ținute la aceste case de economii, și am niște cifre aici. Este adevărat, ele nu sunt chiar foarte actuale. Sunt, undeva, la nivelul anilor '90 - '91: în Austria, 31,6%; în Suedia, 35,8%; în Germania, 42,8%; în Finlanda, 31,2%; în Danemarca, 31,8%; în Norvegia, 46,5%; în Marea Britanie, 4,5%, iar în Statele Unite ale Americii, 11,6%.

Deși cifrele sunt mai vechi, eu fac, cu tot curajul, afirmația că deși nu s-au schimbat la zi, ele nu diferă mult față de cele valabile la zi, pentru că nu s-au realizat mutații spectaculoase în acest domeniu.

Deși a fost în scădere, în ultimul deceniu, numărul de bănci de economii, numărul de case de economii în aceste țări, această scădere nu a fost foarte spectaculoasă și, în orice caz, niciuna dintre aceste țări nu a eliminat total, din sistemul bancar, astfel de instituții.

Și aici vă dau, din nou, alte exemple: în Germania, unde prima casă de economii a luat ființă la Hamburg, în 1778, astăzi există în funcțiune 585 de astfel de entități; în Italia, unde regăsim cele mai vechi case de economii - 1473, astăzi mai funcționează 87; în Marea Britanie, bănci de acest tip au apărut la nivelul anului 1810 (astăzi, mai sunt 4 în funcțiune, e adevărat pe o formulă de holding consolidat, care deține o foarte mare cotă de piață), iar în Statele Unite există peste 5 mii de astfel de entități, după ce prima bancă de acest tip a apărut în anul 1816, la Boston.

Deci, nu este o invenție românească, nu este o chestie atipică, ne-europeană, pe care trebuie, neapărat, s-o desființăm, ca o condiție legată de integrare.

Această teză este total greșită.

Sigur, vorbind despre cum regăsim aceste entități în Europa, o să regăsim și diferențe, elemente specifice și vom regăsi în fiecare țară un alt regim al proprietății, un alt model de conducere și organizare, o altă plasare a acestor entități în configurația instituțională a sistemului bancar, dar, peste tot, vom regăsi aceeași rațiune a existenței lor, aceea a colectării micilor economii care nu au acces la piața financiară și utilizarea resurselor, astfel constituite, pe destinații de interes general: împrumuturi către stat, către colectivități locale, împrumuturi pentru locuințe ș.a.m.d.

În România, CEC-ul, înființat în anul 1864, în baza unui proiect inspirat după statutul caselor de economii din Franța, - nu l-am inventat noi - completat în anul 1881 cu o structură adiacentă, denumită casă de economii, la acea vreme avea, ca scop declarat, în misiunea, așa cum a fost definită la înființare, și aici citez "a procura, a păstra, a face producătoare și a strânge economiile cele mai neînsemnate ale claselor muncitoare", am încheiat citatul.

Salvat în primul război mondial de Guvernul "I.C. Brătianu", prin evacuarea tezaurului într-o primă etapă, la Iași, și, după aceea, la Moscova, depășind cu succes șocul reformei monetare din 1947, când i-a compensat pe deponenți la o rată de 1 la 20 de mii, supraviețuind naționalizării, în perioada de după al doilea război mondial, CEC-ul începe, din septembrie 1948, să fie singura instituție de credit care a scăpat nelichidată la momentul naționalizării: CEC-ul și Banca Națională.

Deși a supraviețuit acestor șocuri, iată că suntem astăzi într-o situație ciudată. Tot un Guvern liberal, - dar cu alți lideri, ce-i drept! - (liderii sunt pe măsura faptelor cu care rămân în istorie) - ia o decizie, să desființeze Casa de Economii și Consemnațiuni, ia o decizie, să transforme această casă într-o bancă universală și să o privatizeze, și ne prezintă ce cote de piață are prin comparație cu HVB, cu Banca Comercială, cu altceva.

Este o opțiune, dar, dacă așa stau lucrurile, haideți să înțelegem corect și să marcăm în contul cui rămâne această opțiune! Nu în contul nostru. De aceea, nu am semnat moțiunea, pentru că avem și un alt punct de vedere.

Poate ar trebui să vă mai dau niște cifre, pentru că în materie de bănci, de instituții de credit, acestea sunt relevante.

La nivelul anului 2001, și am luat reper 2001, pentru că, după aceea, au apărut aceste teorii că CEC-ul ar trebui restructurat de o anumită manieră, 35,5% din economiile persoanelor fizice din România se regăseau la CEC; 24,5% din împrumuturile acordate către persoanele fizice, în România, proveneau de la CEC și 48,18% din creditele ipotecare cu dobândă subvenționată erau acordate de către CEC.

După 2001, pe măsură ce teza transformării CEC-ului în bancă universală avansa cu pași mărunți, am asistat la acest fenomen care a dus la ce spunea domnul ministru Vlădescu, că astăzi, pe piața bancară, deține o cotă de 4%, dar nu este, neapărat, efectul managementului deficitar sau lipsei de capitalizare, ci este, înainte de toate, efectul deturnării rostului, rațiunii de a exista a acestei entități.

Sigur, s-au adus argumente pertinente, de tipul "ce-i lipsește CEC-ului să fie o instituție modernă?".

Răspunsurile, argumentele care s-au adus, sunt reale. Îi lipsește o capitalizare, îi lipsește un sistem informatic, îi lipsește un management performant.

Ce spunem noi, este că puteau fi găsite mai multe soluții. Printre altele, dacă ne aplecam cu mai multă bunăvoință, cu puțină imaginație și cu puțină știință de carte, încă și astăzi se mai pot găsi soluții care să rezolve aceste probleme, în condițiile dorite. Deci, fără a implica resurse publice care, tot timpul, sunt insuficiente, fără a băga banii statului, fără a lăsa managementul CEC-ului pe mâna funcționarilor de stat, care ...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator Ștefan Viorel, mai sunt doi vorbitori și ați epuizat aproape tot timpul. Vă rog să scurtați.

Domnul Viorel Ștefan:

Promit să termin mai repede.

Deci, vreau să spun că funcționarii de stat care au ajuns să gestioneze entități economice, inclusiv CEC-ul, sunt cei vinovați de sintagma "statul, cel mai prost administrator!"

Sunt și alte soluții și inițiatorii moțiunii propun în final niște soluții în legătură cu schimbarea managementului.

V-aș putea vorbi de câte modele sunt în Europa în legătură cu organizarea și conducerea acestora, dar sar peste acest capitol pentru că am fost somat să termin.

În concluzie, apreciem că opțiunea Guvernului de a transforma CEC-ul într-o bancă universală și de a fi privatizată nu este cea care să coincidă cu opțiunea noastră la acest moment, pentru că, în mod cert, din acest proces va câștiga o singură persoană, câștigătorul licitației, nu știm cine va fi acela, pentru că s-ar părea că pe bani puțini va intra în posesia unei infrastructuri specializate uriașe și unice în România care-l va pune într-o poziție de cvasimonopol în legătură cu distribuția fondurilor europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale.

Vom asista din nou la un fenomen care nu ne este foarte străin, s-ar părea că șarpele din nou va înghiți elefantul.

De aceea, stimați colegi, vă rog să vă gândiți bine la tot ce am prezentat. Dacă mai vreți să-mi puneți întrebări în particular, vă stau la dispoziție. Dar în orice caz, vă rugăm, cu tot respectul și considerațiunea pe care vi le port să votați în favoarea acestei moțiuni. Vă mulțumesc. (aplauze la Grupul PRM)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Invit la cuvânt pe domnul senator Dina Carol, din partea Grupului România Mare. Urmează domnul senator Puskas Valentin Zoltan.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Carol Dina:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori,

Înființarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni în anul 1864 nu a fost deloc întâmplătoare. În acest an, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, împreună cu principalii săi colaboratori, accelerează implementarea reformelor politice, economice și sociale în România.

Cu un guvern condus de Mihail Kogălniceanu, domnitorul reușește să promoveze și reforma agrară, una dintre cele mai sensibile probleme politice ale epocii sale. Această reformă va găsi în Casa de Depuneri și Consemnațiuni, ca instituție bancară a statului, sprijinul financiar necesar.

La baza înființării Casei de Depuneri și Consemnațiuni au stat rațiuni de natură politică și economică-financiară dovedindu-și utilitatea nu numai în epoca domnitorului Alexandru Ioan Cuza sau în cea imediat următoare, dar și mai târziu până în zilele noastre.

În anul 1876, Ion C. Brătianu, în calitate de ministru al finanțelor, acționează pentru modificarea caracterului financiar al Casei de Depuneri și Consemnațiuni și reglementarea unor cerințe bancare privind politica de plasamente, taxele de conservare pentru valorile păstrate în natură, politica dobânzilor și al beneficiului net.

Prin legea promulgată prin Decretul Domnesc nr.1509 din 3 august 1876, Casa de Depuneri și Consemnațiuni a devenit unul dintre primele stabilimente politice ale României, adică o instituție prin care statul caută să satisfacă cât mai bine interesele publicului din punct de vedere al raporturilor financiare dintre el, statul, și particulari.

În anul 1948, instituția bancară se restructurează în Casa de Economii, Cecuri și Consemnațiuni, devenind prima instituție bancară specializată alături de Banca Națională și Banca de Credit pentru Investiții.

În perioada care a urmat, Casa de Economii și Consemnațiuni a jucat un rol important în procesul de economisire a surplusurilor bănești ale populației și finanțarea dezvoltării economiei naționale.

În Cartea de Aur a Casei de Economii și Consemnațiuni, editată cu ocazia aniversării a 140 de ani de existență, se consemnează:

"Etapa anilor 1971-1989 se caracterizează printr-o maximă și constantă dezvoltare a activităților financiar-bancare și a rezultatelor obținute în urma acțiunilor de promovare a economisirii.

Consolidată din punct de vedere al organizării interne, a ofertei de servicii și produse bancare și a unei imagini pozitive din partea populației, Casa de Economii și Consemnațiuni, percepută ca Banca populației, cunoaște cei mai înfloritori ani din întreaga sa existență."

În anul 1988 regăsim nivele semnificative în activitatea acestei instituții bancare.

Numărul total al libretelor de economii și conturi curente a fost de 24.596.318.

Soldul mediu pe locuitor era de 8.049 lei, iar valoarea economiilor populației depășea 185 miliarde, adică circa 11 miliarde dolari.

Pentru persoanele juridice au fost asigurate servicii bancare la un număr de aproape 50.000 de organizații care își păstrau disponibilități financiare în conturi deschise la unitățile CEC, soldul lor ajungând la 31 decembrie 1988 la 61 miliarde lei, adică peste 3,6 miliarde dolari.

Aceste date ale anului 1988 certifică capacitatea de acumulare și creditare ale CEC de circa 15 miliarde dolari, într-o perioadă în care potențialul infrastructurii era considerabil mai redus comparativ cu cel actual.

În perioada 1990-2004, CEC a făcut investiții semnificative în active imobilizate, în special clădiri și terenuri. Peste 500 de spații de diferite dimensiuni au fost achiziționate sau amenajate, astfel încât sediile principale ale sucursalelor sau agențiilor CEC sunt clădiri reprezentative pentru localitățile în care funcționează. De exemplu, sediile sucursalelor Sibiu, Onești, Târgu-Ocna, Slănic-Moldova, Suceava, Slobozia, Brașov, Alba-Iulia și multe altele.

În paralel, CEC s-a preocupat de asigurarea logisticii necesare pentru desfășurarea activităților de pregătire profesională a salariaților prin centre de pregătire amenajate și dotate corespunzător cu echipamente specifice în clădiri proprii.

CEC, în fapt statul român, a alocat fonduri semnificative pentru dotarea cu echipamente moderne și performante în vederea bunei desfășurări a activității bancare în concordanță cu exigențele etapei actuale. (rumoare, discuții)

În ultima perioadă s-au achiziționat și pus în funcțiune echipamente de înaltă precizie, ca fiind de ultimă generație: software specific bancar, mobilier adecvat, mijloace de transport, mijloace de asigurare și multe alte elemente ale logisticii actuale.

Modernizarea și dotarea sediilor operaționale au condus la creșterea eficienței și competitivității CEC. Astăzi, prin mărimea activelor sale, CEC este cotată ca a patra bancă românească.

Doamnelor și domnilor senatori,

Partidul România Mare afirmă cu fermitate. Privatizarea în această formă a CEC-ului trebuie oprită! Pentru dezvoltarea mediului economic, statul român trebuie să ofere soluții viabile implementate de instituții puternice, credibile, capabile să facă față competiției de pe piața unică.

În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România trebuie să susțină cu consecvență interesul național, să promoveze valorile reale care să marcheze și identitatea economiei românești în Comunitatea europeană. În acest sens, CEC are locul său bine determinat în peisajul economic național și o valoare sentimentală inestimabilă pentru că înglobează istoria poporului român pentru reforma economico-financiară a țării într-o perioadă, aproape un secol și jumătate, pornind de la menirea de a desființa camăta și agiul, păstrarea economiilor claselor muncitoare, înlesniri bănești pentru meseriași și agricultori până la finanțarea marilor proiecte ale României moderne.

Casa de Economii și Consemnațiuni trebuie în continuare restructurată, pentru ca prestigiul obținut, o veritabilă marcă românească, să devină un factor central în dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale.

Ca și acum 142 de ani, agricultura constituie, și în prezent, o problemă vitală pentru milioane de cetățeni pentru care aceasta reprezintă singura sursă de existență. În mod cert, evoluția agriculturii va influența direct și decisiv procesul de integrare în structurile europene. Soluțiile viabile vor transforma agricultura într-un pilon important la dezvoltarea economică și un contributor semnificativ la bugetul statului.

În această etapă, privatizarea CEC, în forma propusă de Guvern, nu reprezintă soluția optimă pentru România.
Un management performant, injecții de capital adecvate și transformarea Casei de Economii și Consemnațiuni într-o bancă cooperatistă pentru mediul rural pot reprezenta soluții eficiente pentru dezvoltarea satului românesc,dar și o alternativă viabilă pentru poziționarea băncii în sistemul bancar internațional.

Partidul România Mare cere guvernanților să renunțe la interesele politice măcar acum când România are un nou statut european și să dea prioritate vieții celor peste 10 milioane de locuitori ai satelor care se află la limita existenței lor, acceptând soluția prin care CEC să fie percepută din nou ca banca populației în care capitalul să fie românesc, public și privat.

Ținând seama de aceste imperative viabile și vitale ale românilor, acum, în pragul Sfintelor sărbători ale Crăciunului, adresez un apel din suflet colegilor senatori pentru a susține oprirea privatizării CEC-ului și, așa cum prevăd măsurile din moțiune, vom avea vreme ca împreună să hotărâm ce e mai bine pentru țară și pentru CEC. Vă mulțumesc. (aplauze la Grupul PRM.)

(Din acest moment conducerea lucrărilor ședinței este preluată de domnul vicepreședinte Teodor Viorel Meleșcanu.)

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Carol Dina. Îl invit la microfon pe domnul senator Puskas Zoltan, din partea Grupului UDMR. Aveți cuvântul. Microfonul central. (rumoare, discuții)

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat, privatizarea este o dilemă de 15 ani de când am început această activitate, pentru că, așa cum am văzut pe parcurs, au fost privatizări reușite și foarte multe privatizări nereușite.

Această dilemă a privatizării se pune mai pregnant în cadrul băncilor și institutelor bancare, institutelor financiare, pentru că sunt cu o activitate mai specifică, dar, tot pe parcurs am văzut că privatizarea acestora, în multe cazuri, a fost benefică sau chiar necesară. Să nu vorbesc despre BANCOREX care nu s-a privatizat, dar plătim și acum tributul activității ca bancă de stat a acestei instituții. (rumoare, discuții)

Pentru o instituție financiară, o bancă, se pune problema capitalizării, a concurenței de pe piața bancară, a organizării, a mobilității bancare. Și în cazul în care banca respectivă sau instituția financiară respectivă are un capital de stat, dar are și depunerile populației garantate 100% de stat, această activitate poate fi influențată și de anumite aspecte subiective. Tocmai pentru eliminarea clientelismului, a corupției, a activității fără o răspundere clară au fost și vor fi necesare intervenții privind privatizarea unor instituții financiare.

În cazul CEC-ului există și o situație specifică. Este o casă de economii și consemnațiuni, o Casă de economii unde populația depunea banii - acele puține sume de care dispunea - și avea garantată de către stat această depunere.

Poate am greșit și noi, Parlamentul, atunci când am votat Legea privind transformarea C.E.C. în bancă, care, acum, cu toate problemele concurenței de pe piața bancară, trebuie să se mențină în activitate. Și C.E.C.-ul nu stă bine, chiar dacă este pe locul 6, este un loc care se atribuie și pe baza unor unități de care dispune și, într-adevăr, dispune de foarte multe unități în mediul rural. Poate e singura bancă cu o rețea dezvoltată în mediul rural și aceasta este o problemă deosebită.

Noi, cei de la UDMR, vedem altfel lucrurile. Dacă se privatizează banca, bineînțeles că trebuie să-și mențină activitățile specifice, rețeaua specifică. Trebuie să rămână o bancă, care se ocupă, în principal, de activități de economisire, care aibă o rețea dezvoltată în mediul rural, tocmai pentru a putea absorbi de la populația rurală și investitorii fondurilor europene în mediul rural.

Noi suntem pentru privatizarea C.E.C., dar cu menținerea acestui specific și cu inserarea unor clauze foarte precise, a unor responsabilități foarte bine delimitate pentru cel care va câștiga privatizarea, tocmai pentru a păstra atât tradițiile C.E.C.-ului, cât și încrederea populației în această instituție financiară.

Cu aceste mențiuni, UDMR nu va vota moțiunea și sperăm ca C.E.C.-ul să rămână ceea ce a fost, o instituție bancară pentru nevoile populației.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Valentin Zoltan Puskas și, dacă-mi permiteți, fără să-mi încalc neutralitatea, ca președinte de ședință, aș vrea să-i mulțumesc pentru faptul că a respectat cele 6 minute care reveneau Grupului parlamentar UDMR.

Am aceeași rugăminte la colegii care urmează. Timpul este destul de înaintat și aș vrea să reușim să încheiem dezbaterile.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, pe domnul senator Radu Terinte.

Aveți 6 minute. O să vă rog respectuos să vă încadrați, dacă se poate, chiar mai pe scurt. Mulțumesc.

Domnul Radu Terinte:

Domnule președinte, stimați colegi,

Astăzi, discutăm pe tema unei moțiuni care are drept subiect privatizarea unei instituții bancare, de mare rezonanță în România, C.E.C.

Casa de Economii și Consemnațiuni, C.E.C.-ul, așa cum este cunoscut de noi toți, este simbolul capitalizării economiilor românilor de rând, banca populară a celor mulți. Cu o tradiție mai mult decât seculară, C.E.C. a fost simbolul stabilității și încrederii noastre în instituțiile statului. Aproape 150 de ani, românii au avut în C.E.C. un partener credibil, și anume, statul român.

Această încredere, câștigată în timp, a fost puternic zdruncinată în perioada postdecembristă de un management discutabil și, totodată, de dependența totală de interesele statului și nu de cele ale depunătorilor.

Există o serie de episoade în care C.E.C. ar fi trebuit să apere interesele propriilor depunători - și aici mă refer la cei care au depuși, până în ziua de astăzi, bani la C.E.C., pentru achiziționarea de autoturisme DACIA, și care așteaptă, încă, să li se facă dreptate.

Mă gândesc la mulții depunători la C.E.C., care au, încă, obligațiuni CEC, culmea, valabile și astăzi, dar care, practic, și-au pierdut economiile depuse sub această formă.

Există și episodul asocierii cu F.N.I., care naște multe discuții și subiectul unui proces în zilele noastre.

Popularitatea C.E.C.-ului a fost și rămâne deosebit de prezentă în rândul românilor. Prea mulți ani de istorie leagă această instituție de visul oricărui român de rând: acela de a reuși să pună un ban deoparte.

Din aceste motive, discuția asupra unei privatizări a C.E.C.-ului, evident, naște controverse și polemici. C.E.C.-ul este instituția bancară cu cea mai mare tradiție, cu cea mai mare acoperire teritorială, cu un patrimoniu de invidiat, dar și cu o percepție extraordinară în rândul maselor. Ne-am născut și am crescut în familii care dețineau carnete CEC, noi înșine am avut propriile noastre carnete de economii. Suntem generația care a evoluat sub semnul CEC.

Cu toate acestea, nu trebuie să ne facem că nu vedem că bătrâna doamnă a finanțelor românești dă, tot mai des, semne de slăbiciune în concurența tot mai acerbă de pe piața finanțelor.

Concurența cu băncile comerciale apare, astăzi, inegală și fără șanse reale pentru redresare în favoarea C.E.C.-ului, atât în ceea ce privește serviciile, cât și condițiile oferite depunătorilor.

Din acest motiv, noi considerăm că C.E.C.-ul merită o șansă de redresare, dar sub o altă formă de administrare, și anume, cea privată, care s-a dovedit dinamică și competitivă pe piața bancară.

Stimați colegi,

Revenind la subiectul moțiunii de astăzi, trebuie să subliniez o serie de aspecte. Partidul Conservator își dorește ca C.E.C. să rămână o bancă populară a românilor, iar în cazul unei privatizări, aceasta să se facă prin subscripție publică, astfel încât C.E.C. să rămână bancă românească. Nu înțelegem de ce, în procesul de privatizare, capitalul românesc este mereu marginalizat.

Este evident pentru noi, conservatorii, că managementul acestei instituții a dovedit lacune, motiv pentru care milităm pentru o licitație internațională privind stabilirea unei echipe de conducere performantă, care să readucă C.E.C. acolo unde îi este locul și unde ne dorim cu toții.

Totodată, suntem conștienți că în momentul de față, în prag de aderare la Uniunea Europeană, România nu-și poate permite să încalce o serie de angajamente, nu-și poate permite să dovedească neseriozitate, mai ales, în mediul de afaceri. Am apucat să stabilim un lucru, este evident că trebuie să fim consecvenți, pentru a fi credibili.

Din acest motiv, Grupul parlamentar al Partidului Conservator nu va vota în favoarea moțiunii, dar va milita ca ideile noastre să capete contur în strategia de privatizare a C.E.C.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu mulțumesc domnului senator Radu Terinte, inclusiv pentru încadrarea în timp.

Domnul senator Marius Marinescu, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD, cu rugămintea, dacă se poate, să aveți un discurs concentrat.

Mulțumesc, domnule Marinescu. Microfonul central, vă rog!

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, domnule ministru,

Încep prin a vă spune că înainte de 1990, cetățenii aveau încredere în stat. Astfel se explică că unii dintre dânșii au depus bani la C.E.C. în vederea cumpărării unui autoturism DACIA.

După 1990, lucrurile s-au schimbat, statul a devenit o vacă de mult pentru o parte din așa-zișii "oameni de afaceri din TOP 300", miliardari, astfel, C.E.C.-ul și deponenții au fost păgubiți de Fondul Național de Investiții... (Discuții în sală.)

Vă rog, domnule senator. Nu cred că...

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Am o rugăminte, domnule senator. Vă rog să nu dialogați cu sala și rog colegii din sală... Domnul senator Dumitru, o să vă rog să-l lăsați să-și încheie prezentarea.

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte. Acesta este rolul dumneavoastră, să asigurați liniștea în sală și să-i evacuați pe turbulenți, dacă este cazul.

Vă mulțumesc.

Mai sunt aproximativ 1200 de societăți comerciale de privatizat. Guvernul României trebuie să vină cu o strategie de privatizare, cu o analiză financiar-contabilă și de oportunitate, în așa fel, încât să nu mai ajungem la situația din 2004, când PSD a făcut cea mai dezavantajoasă privatizare pentru statul român - privatizarea PETROM, iar ulterior, s-a votat cu ochii închiși acest contract de privatizare, s-a legiferat.

Sunt de acord cu privatizările. Cu cât mai repede facem aceste privatizări, cu atât avem posibilitatea ca nivelul corupției să scadă. Sunt de acord cu privatizarea C.E.C.-ului, dar în condiții de transparență totală, de eficiență și susțin acest lucru.

În final, domnule președinte, stimați colegi, vă transmit dumneavoastră și cetățenilor "La mulți ani!", sărbători fericite și transmit celor aproximativ 300 de oameni de afaceri din TOP, oameni de afaceri 300, să aibă grijă, în această perioadă de sărbători, să-i ajute pe cei năpăstuiți de soartă, fiindcă nu erau ei atât de bogați dacă o parte a cetățenilor, din cauza lor, nu erau atât de săraci.

Vă mulțumesc. La mulți ani!

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu mulțumesc domnului senator.

Stimați colegi, pentru Grupul PSD au mai rămas aproximativ 8 minute și jumătate, rotunjit la 10. O să vă rog, întrucât sunteți încă doi colegi care doriți să luați cuvântul, să vă înscrieți în acest timp.

Domnul senator Șerban Nicolae, aveți cuvântul, microfonul central.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Foarte pe scurt, aș vrea să vă rog să urmăriți, din acest text al moțiunii, concluziile. Am auzit foarte multe lucruri, aici, care nu au legătură cu această moțiune și, mai ales, cu concluziile și cu solicitările, care reprezintă un punct de vedere, pe care Senatul trebuie să-l exprime în legătură cu privatizarea Casei de Economii și Consemnațiuni.

De altfel, în cuvântul domnului ministru Sebastian Vlădescu, erau foarte multe lucruri care nu aveau legătură cu moțiunea și am remarcat faptul că în singurul moment în care și-a ridicat privirea din hârtii și a vorbit liber, a spus un lucru cu care suntem toți de acord, și anume, că valoarea sentimentală, în fața românilor, a Casei de Economii și Consemnațiuni este greu de estimat, este greu de evaluat. Este, practic, imposibil să contabilizezi, după normele financiar-contabile, o astfel de valoare.

Aș vrea să mai atrag atenția asupra unui aspect. Casa de Economii și Consemnațiuni de astăzi a fost înființată, ca instituție, în 1864. O instituție de utilitate publică și o instituție populară. Niciodată nu a fost considerat că e nevoie să se privatizeze, să treacă în mâini private, nici în vremea guvernărilor liberale din perioada antebelică și interbelică. Și acest lucru nu se făcea întâmplător, nu se făcea din greșeală, nu au omis Guvernele antebelice și interbelice să privatizeze C.E.C.-ul, ci au făcut-o în mod conștient, pentru că menirea C.E.C.-ului nu era să intre pe piața interbancară, nu era să concureze societățile bancare consacrate, care urmăresc profitul, ci urmărea să se apropie de cetățean, urmărea să acorde populației cu economii și cu venituri reduse un instrument de creditare și un instrument de economisire. Acesta era lucrul cel mai important în definiția C.E.C.-ului și noi asupra acestui lucru atragem atenția.

De altfel, mai atrag atenția asupra unui lucru. În textul moțiunii, în final, în concluzii, nu se vorbește de oprirea privatizării C.E.C.-ului, așa cum s-ar putea crede din titlu. Ceea ce propunem noi este să facem întâi o analiză. Nu am înțeles nici din punctul de vedere al Guvernului, nici din punctul de vedere al vorbitorilor care s-au opus moțiunii, care ar fi graba, care ar fi urgența privatizării C.E.C.-ului. Am înțeles că este o societate bancară, am înțeles că intră în competiție cu celelalte societăți bancare, dar nu a intrat în colaps și nici nu se preconizează o astfel de soluție.

De aceea, nu văd de ce nu putem face o analiză serioasă asupra a ceea ce înseamnă C.E.C.-ul.

A amintit domnul senator Marinescu, aici, de F.N.I. Mă rog, n-aș fi făcut-o, în locul domniei-sale, măcar așa, dintr-un anumit complex, pentru că F.N.I.-ul nu a existat în vremea guvernării PSD, dar aș vrea să vă spun un lucru. Justiția se va pronnunța. Vreau să vă spun un lucru. Depozitele cele mai numeroase la Fondul Național de Investiții au apărut în momentul în care acestei sigle i s-a alăturat sigla CEC. Acesta este efectul social al C.E.C.-ului în societatea românească. Asta a fost ceea ce a adus populația către acest fond, nu valoarea de piață a fondului, nu performanțele economico-financiare ale fondului, ci sigla CEC, o siglă în care românii au încredere, la care se duc... Și nu întâmplător, C.E.C.-ul a fost și un intermediar pentru plata unor taxe și impozite, fără comision. Toate lucrurile acestea au fost, de la 1864 și până în prezent, percepute de populație ca venind în sprijinul lor.

Vreau să fac o paranteză foarte scurtă. Din păcate, recent, am aflat...

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule senator, dacă vreți să-i lăsați și colegului dumneavoastră, domnul Iorgovan, 4-5 minute, v-aș ruga să concluzionați.

Domnul Șerban Nicolae:

Absolut. Absolut.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc.

Domnul Șerban Nicolae:

Dar aș vrea să spun, cu regret, că am aflat, de curând, cât costă patriotismul și eroismul în România. Castelul Bran a fost dat de municipalitatea Brașovului reginei Maria pentru patriotismul și eroismul arătat în primul război mondial. Castel construit în 1370.

Am aflat acum că patriotismul și eroismul reginei Maria are un preț: 25 milioane euro.

Nu e o glumă și aș vrea să vă atrag atenția asupra faptului că aceste lucruri cu impact social trebuie tratate cu mai multă sensibilitate și, dacă sunteți de acord că nu este o urgență privatizarea C.E.C.-ului, dacă sunteți de acord că nu se pune problema unui colaps al acestei instituții, dacă sunteți de acord că o casă de economii și consemnațiuni, legată și de sistemul judiciar, trebuie să rămână, deocamdată, în patrimoniul statului, până când vom evalua toate aspectele sociale ale acestei instituții, vă rog să votați pentru textul moțiunii.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Șerban Nicolae.

Îl invit la microfon pe domnul senator Antonie Iorgovan, din partea Grupului parlamentar PSD.

Mai aveți 4 minute, domnule senator.

Microfonul central, vă rog!

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

S-a vorbit până acum despre această chestiune, mai mult dintr-o dimensiune economică, dintr-o dimensiune comercială, haideți să spunem, cumva, dincolo de cadrul constituțional. Noi nu trebuie să uităm nicio clipă că adoptăm legi în Parlamentul României, făcând abstracție de ceea ce înseamnă Legea fundamentală.

Îmi îngădui să spun că această filozofie, domnule ministru, pentru că nu este greu să gândim o lege, ca și la buget, de altfel, greu este să avem filozofia bugetului, greu este să avem filozofia acelei legi, iar filozofia unei legi trebuie să fie în consonanță cu filozofia Constituției. Și vreau să vă spun - nu am timp să dezvolt acest subiect - vreau să punctez numai ideea. Dacă dumneavoastră veți scoate această lege, eu vreau să vă spun că va urma un atac de constituționalitate pentru că legea, așa cum este proiectată, atacă filozofia esențială a Constituției, și anume, cea reglementată în art.1 alin.3 unde se spune că România este stat de drept, democratic și social. Este toată filozofia statului social care este afectată. Pentru că acest CEC a intrat așa cum s-a spus în sufletul românului, tocmai pentru că a fost un factor de protecție și eu nu vreau să dezvolt prea mult acest subiect. Este suficient să ne amintim de articolul referitor la dreptul la un nivel de trai decent, este suficient să ne amintim de articolul referitor la economie unde nu se vorbește, domnule ministru, numai de încurajarea concurenței, acolo se vorbește și de protejarea intereselor naționale. Și unde protejăm interesul național? E mai bine să privatizăm sau e mai bine să lăsăm pentru o anumită formulă, până la urmă, ca să fie la îndemâna cetățeanului. Și se mai vorbește, în final, în textul consacrat în economie, despre protejarea principiilor dezvoltării regionale.

Cum protejăm dezvoltarea regională? Privatizând CEC-ul și introducându-l în regimul concurenței, inclusiv pericolul, până la urmă, al falimentului sau menținându-l sub garda statului pentru că este țăranul nostru care-și duce bruma, până la urmă, de avere la CEC.

Trebuie să ne gândim foarte serios. Și după părerea mea, Constituția ne obligă la o altă soluție. Așa cum s-a propus, repet și eu ideea, nu suntem împotrivă, domnule ministru. Suntem, totuși, oameni cu experiență și cu destul știință de carte, dar suntem împotriva acestei soluții care se dovedește a fi pripită, nepotrivită.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, cu aceasta s-au încheiat dezbaterile la moțiune și-mi permit să dau cuvântul domnului ministru Sebastian Vlădescu, pentru eventuale răspunsuri, foarte sintetice, la temele care s-au ridicat de către colegii senatori.

Vă mulțumesc.

Domnul Sebastian Vlădescu:

Mulțumesc tuturor celor care și-au exprimat punctul de vedere vizavi de procesul de privatizare al Casei de Economii și Consemnațiuni, chiar dincolo de strict procesul de privatizare al Casei de Economii și Consemnațiuni și am să încep în răspunsul meu printr-un răspuns scurt adresat domnului profesor Iorgovan, care a făcut recurs la Constituție și la faptul că o potențială lege de privatizare a CEC-ului ar putea să fie văzută ca un atac la Constituție. În nici un caz, domnule profesor, nu vom face așa ceva. Și pentru noi Constituția este Legea fundamentală, și pentru noi statul român este un stat în care interesele cetățenilor trebuie protejate, dar nu trebuie să intrăm în filozofia politică și să vedem cum protejăm interesele cetățeanului pentru că aici vom avea întotdeauna diferențe și pentru că timpul nu ne permite să le discutăm, voi fi foarte bucuros să le discut cu dumneavoastră în particular.

În ceea ce privește instituția ca atare, Casa de Economii și Consemnațiuni, aceasta, astăzi, nu mai este o casă de economii și faptul că astăzi nu mai este o casă de economii este ceva care se datorează unor decizii anterioare momentului actual, anterioare chiar momentului în care a început privatizarea. Sunt decizii care au fost luate nu de acest Guvern. Transformarea Casei de Economii și Consemnațiuni într-o bancă universală este o decizie anterioară și faptul că astăzi discutăm această decizie pare puțin deplasat, pentru că ar fi fost cazul ca acest lucru să se întâmple acum patru ani sau acum cinci ani și în acel moment, eventual, să fi fost luată decizia că CEC-ul rămâne strict o Casă de Economii și Consemnațiuni, să fi fost luate măsurile necesare pentru ca această instituție, sub forma unei Case de Economii, strict, să poată să funcționeze și să supraviețuiască în sistemul bancar românesc. Dar, vreau să menționez că strict din punct de vedere economic pentru România, devenită țară membră a Uniunii Europene, nu există posibilitatea de a o face să funcționeze în afara unui sistem eficient din punct de vedere economic.

Recursul dumneavoastră, domnule profesor, la săracul țăran român care-și depune economiile acolo, este zadarnic, pentru că astăzi, în orice bancă românească, dacă un cetățean român își depune economiile, în limita a 20.000 de euro este protejat și mi-e greu să cred că săracul țăran român are peste 20.000 de euro de protejat.

Încrederea trebuie să existe într-un sistem bancar, încrederea în economia unei țări se bazează pe încrederea în sistemul bancar, iar CEC-ul trebuie să facă parte dintr-un sistem bancar în care avem cu toții încredere.

Revin și am să răspund și la celelalte întrebări. Procesul de privatizare este transparent. Procesul de privatizare al BCR-ului a fost apreciat în toată lumea, în mediile internaționale, bancare, economice, în cancelariile europene și internaționale ca cel mai transparent proces de privatizare desfășurat în România. La fel se va întâmpla și cu CEC-ul. În cazul în care CEC-ul va fi privatizat, procesul de privatizare va fi departe de orice fel de ambiguitate sau de orice fel de potențială acuzație.

În ceea ce privește decizia de a privatiza CEC-ul, aceasta nu a aparținut Guvernului actual, noi continuăm un proces care a început și, așa cum s-a menționat și aici, consultantul a fost angajat, selectat pe vremea Guvernului PSD, deci, este vorba de o decizie care excede în acest moment partitismul, să spunem. Dacă nu s-ar fi dorit privatizarea CEC-ului, acest proces putea să nu înceapă în 2002, 2003, 2004. Toate celelalte aspecte care au fost menționate aici, cred că exced cadrul strict al moțiunii, sunt foarte multe aspecte politice la care nu am să răspund. Am spus și anterior că și pentru noi CEC-ul are aceeași valoare sentimentală pe care o are pentru toată lumea, pentru fiecare cetățean român, CEC-ul nu este o instituție de care să ne gândim că am putea să ne batem joc, CEC-ul este o instituție pe care o iubim și pe care o respectăm. Eu sunt reprezentantul acționarului majoritar și fiți sigur că niciodată nu voi permite ca această bancă să fie tratată altfel decât cum ne dorim noi, fiecare, ca cetățeni ai României.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Și eu vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Cu intervenția domnului ministru Sebastian Vlădescu, am încheiat dezbaterea moțiunii. Vom trece acum la votul asupra moțiunii.

Potrivit articolului 157 alin.1 din Regulament, moțiunea se supune la vot secret. Deci, votul este secret.

În consecință, rog secretariatul să pregătească programul pentru computer pe vot secret.

Deci, se votează la aparat... (Domnul senator Funar cere cuvântul pe procedură)...Suntem în procedură de vot, domnul Funar, și nu pot să vă mai dau cuvântul... (gălăgie în sală)...

Vă rog, domnul Funar. Microfonul 2 pentru domnul Funar.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Pe procedură. Aveți perfectă dreptate, așa scrie art.157, votul este secret. În privința votului secret, avem două modalități. Cea la care v-ați referit dumneavoastră, utilizând cartelele și votul secret cu bile.

Grupul parlamentar PRM propune să votăm secret cu bile.

Vă mulțumesc.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi, s-a făcut o propunere de către colegii din Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Vreau să vă spun că ea contravine practicii noastre de până acum, dar este o propunere făcută de unul din grupuri și am obligația să o supun la vot.

În consecință, vă rog să vă exprimați prin vot dacă vreți ca votul secret să aibă loc cu bile, așa cum a propus distinsul senator Gheorghe Funar din partea Grupului parlamentar PRM sau să mergem pe procedura noastră obișnuită, să avem vot secret cu folosirea sistemului electronic care ne-a costat suficienți bani.

Vă supun la vot. Cine votează "pentru" îl sprijină pe domnul Funar, cine votează "împotrivă" sprijină o desfășurare normală, în spiritul practicii activității noastre. (gălăgie foarte mare în sală, proteste)

Vă rog să vă exprimați prin vot. (replici neinteligibile, vociferări)

Propunerea domnului Funar nu a fost adoptată, întrunind numai 18 voturi, 68 de voturi împotrivă și 4 abțineri.

Conform art.157, revenim la procedura de vot. Repet, votul este secret prin folosirea sistemului electronic.

Vă rog, cei care sunt în favoarea moțiunii votează "da", cei care sunt împotriva moțiunii votează "nu", deci, vă rog foarte frumos să vă exprimați prin vot.

Vă rog să votați.

(gălăgie mare în sală)

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Moțiunea a fost respinsă, întrucât nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Stimați colegi, vă rog, chiar și pe domnii miniștri, să mai aveți puțină răbdare, chiar și domnul ministru Vosganian, să rămâneți un moment în sală.

Stimați colegi, pentru stenogramă, au fost 37 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă și o abținere.