|
Domnul Adrian Emanuil Semcu: Tema: "Avem nevoie de siguranță națională, nu de Securitate!" În urmă cu nu foarte mult timp, vă supunem atenției o declarație politică având tema: Cine conduce, de fapt, România ?, o întrebare retorică, al cărei răspuns devine din ce în ce mai evident: serviciile secrete. Nu este rău că acestea există! Avem nevoie de siguranță națională! Dar, de aici și până la mascarada iepurelui scos din joben în locul și la momentul potrivit sub forma unui dosar sau, mai nou, a unui "nevinovat" articol de ziar este o mare diferență! Românii se temeau, înainte de 1989, de brațul nevăzut al Securității, de ochii albaștri ai vecinului de apartament, de urechile ascuțite ale colegului de serviciu, de mâna iubitei, care între două scrisori de dragoste ar fi putut scrie și o notă informativă, de gura prietenului, care ar fi putut șopti, "sus", fleacuri care să te trimită pe tine, cel pârât, undeva foarte jos, în beciurile Securității. De ce au parte românii, azi, la început de mileniu III și cu două luni înainte de a deveni cetățeni europeni cu acte în regulă? De același trecut cu ochi albaștri, mai diabolic și mai subtil ca odinioară, mai versat în țesut ițe și distrus destine... la comandă. Nu vreau să mă erijez în avocat al domnului Varujan Vosganian și, cu atât mai puțin, în avocat al domnului Voiculescu... Dar dumneavoastră nu vi se pare ciudat că, în primul caz, fața văzută și plătită din banul public a serviciilor secrete a tăcut, "eficient", întârziind infirmarea unor zvonuri abjecte, iar în celălalt a vorbit, "eficient", exact în momentul decisiv al numirii în funcție? Vi se pare normal ca aceste instituții să fie dirijate sau... să influențeze ele însele deciziile politice majore, afectând astfel inclusiv imaginea României? Acesta să fie rostul serviciilor secrete într-o societate pentru a cărei democrație au murit atâția oameni nevinovați?
|
