Daniel Buda
Daniel Buda
Ședința Camerei Deputaților din 31 octombrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.162/10-11-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 31-10-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 31 octombrie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.31 Daniel Buda - declarație politică intitulată "Cui îi este frică de români?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Daniel Buda:

"Cui îi este frică de români?"

Apropierea aderării României la Uniunea Europeană este de natură să producă temeri, aș spune nefondate, față de "invazia forței de muncă" din România. Recent, Marea Britanie s-a arătat foarte protecționistă în ceea ce privește accesul românilor pe piața britanică a forței de muncă, atitudine care tinde să fie copiată și de Olanda.

Problema dumping-ului social nu mai este de mult o noutate în ceea ce privește realitățile economice și sociale ale Uniunii Europene. De la realizarea marii piețe în 1992, marcată de cele patru libertăți de circulație, a devenit limpede pentru toate statele membre ale Uniunii că trebuie să abandoneze orice practici restricționiste. Până la lărgirea Uniunii Europene cu cele 10 state la 1 mai 2004, între care majoritatea foste state comuniste, problema migrației forței de muncă în interiorul Uniunii a fost una marginală, fenomenul limitându-se la "rudele mai sărace" ale Uniunii, cum ar fi Grecia, Portugalia sau Irlanda. Lărgirea Uniunii la 27 de state membre, într-o formulă care reunește un segment important de populație provenind din spatele fostei Cortine de fier, pune această problemă într-un moment în care însăși țările membre cu state vechi în Comunitate/Uniune erau confruntate cu problema șomajului și a creșterii economice.

În 2004 a existat șablonul cu frica de "instalatorul polonez", venit în Occident după aderarea Poloniei la UE și dispus să lucreze pe bani puțini, dar totuși pe euro, și făcând concurență confraților săi de breaslă din Occident. Legile cererii și ofertei, economia de piață au fost cele care au dat răspunsul la temerile în mare parte neîntemeiate față de acest aflux al forței de muncă din Est. În fond, statele occidentale nu au de ce să se teamă de forța de muncă venită din Est, având în vedere gradul ei de pregătire și specializare, dar mai ales mentalitatea acesteia.

România este pe cale să repete situația de adversitate din parte Occidentului de care au avut parte și fostele țări comuniste. Această adversitate este nejustificată. Românii nu plecă pentru prima dată în Europa odată cu 1 ianuarie 2007. În ultimii cinci ani și mai ales după eliminarea vizelor, lucrătorii români în Occident au devenit o realitate cotidiană, care a fost încurajată chiar de unele state occidentale. Nu pot să nu fac referire la "căpșunarii" din Spania, cărora formațiunile politice autohtone le-au cerut și voturile. În afara unor cazuri izolate de infracționalitate măruntă, românii plecați la muncă în Occident s-au dovedit a fi harnici și muncitori. Poate acesta este unul din motivele care îi îngrijorează pe unii occidentali.

Atitudinea Marii Britanii este regretabilă. De fapt, dacă ar fi să ne uităm mai atent în trecutul nostru istoric, englezii au fost de prea puține ori alături de români. De la susținerea Imperiului Otoman în detrimentul independenței principatelor române în secolul XIX și până la târgul procentajelor de la Yalta prin contribuția lui Winston Churchill, românii n-au prea avut ce aștepta din partea Albionului.

Problema eliminării vizelor pentru cetățenii români a fost amânată succesiv. Acum, când se întrevede posibila eliminare a vizelor sunt anunțate măsuri restrictive pentru accesul pe piața muncii. Recenta luare de poziție a Marii Britanii, prin vocea ministrului său de interne, este cumva curioasă, având în vedere faptul că Guvernul Tony Blair a fost un încurajator și un susținător declarat al parcursului european al României. Mai mult, adversitatea fată de autside-ri este o temă favorită a conservatorilor și nu a laburiștilor.

Anunțatele măsuri pentru limitarea accesului românilor pe piață britanică a forței de muncă are importante rațiuni interne. Partidul Laburist este confruntat cu un fel de uzură a guvernării, problema succesiunii la șefia partidului plutește în aer. Pentru a-i contrabalansa pe conservatori, laburiștii au preluat de fapt o temă a acestora, care riscă să se repercuteze acum asupra noastră.

Sunt nevoit să constat că încă o dată interesele românilor ar fi trebuit mai bine apărate de Ministerul de Externe și de diplomația românească și nu numai la Londra, ci și la Bruxelles. În fond, Marea Britanie este membră a Uniunii Europene, astfel încât ea trebuie să respecte nu doar litera, ci și spiritul legislației comunitare și al tratatelor în ceea ce privește cele patru libertăți de circulație.

Atitudinea Marii Britanii nu ar fi probabil îngrijorătoare dacă ar fi singulară. Ea este îngrijorătoare pentru că ar putea provoca o reacție în lanț, la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Nu cred că vreuna dintre capitalele Uniunii ar dori înlocuirea cortinei de fier cu o cortină socială în spatele căreia să se regăsească aceeași cetățeni din fostele state europene. Construcția Europei unite și reintegrarea fostelor state comuniste nu se poate baza pe o mentalitate care tinde sa împartă statele și cetățenii Uniunii în membri de rangul I și membri de rangul II. Din momentul ratificării tratatelor de aderare a noilor state membre, membrii tradiționali ai Uniunii și-au asumat nu numai drepturi, ci și obligații pentru că în fond Uniunea Europeană este o construcție bazată pe solidaritate, pe partajarea beneficilor comune, dar și a dificultăților comune. Or, din acest punct de vedere, Marea Britanie, care a ratificat deja Tratatul de aderare al României la UE, ar trebui sa aibă altă abordare.

Cer și pe această cale Guvernului României și diplomației românești să facă toate demersurile oficiale necesare pentru ca de la 1 ianuarie 2007 să intrăm în Uniunea Europeană cu fruntea sus și aceleași drepturi ca și ceilalți membri ai Uniunii Europene.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 9 aprilie 2020, 1:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro