Domnul Dan Ștefan Motreanu: "Nu toți românii sunt români" Evenimentele de săptămâna trecută legate de desemnarea senatorului Varujan Vosganian pentru funcția de comisar european au confirmat, încă o dată, valabilitatea proverbului românesc, "să moară capra vecinului". De această dată, chiar într-o formă "agravantă". S-a ajuns, din cauza unor binevoitori, să se creeze imaginea unui autogol marcat imaginii României. Cine a sperat că acest autogol va viza PNL s-a înșelat amarnic, pentru că Varujan Vosganian urma să reprezinte România, nu partidul din care face parte. Și totuși, dacă este cineva care are cu adevărat de pierdut în urma evenimentelor din week-end-ul trecut, în nici un caz nu poate fi vorba de Varujan Vosganian, PNL sau premierul Tăriceanu. Concret, de pierdut au numai acele forțe politice și persoane care, după "război", a se înțelege întoarcerea de la Bruxelles, fără un rezultat cert, a lui Varujan Vosganian, au încercat să devină "eroi". Despre posibila desemnare a lui Varujan Vosganian se știa, în proporție de 90%, cu o săptămână înainte de anunțul oficial al premierului Tăriceanu. Întreaga mass-media contura o alegere între Varujan Vosganian și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, acordând șanse ridicate primului. Mai mult, Varujan Vosganian era dat de presă, de mai bine de trei săptămâni, pe lista "celor șapte" posibili. Cu toate acestea, nimeni, din spectrul politic, nu a avut vreo obiecție împotriva lui Varujan Vosganian, până la întoarcerea de la Bruxelles. După, au început să curgă criticile atât la adresa celui care a desemnat, cât și la adresa celui desemnat. Nu mă refer aici la intervenția securistică de dincolo de Ocean, pentru că este clar că a fost vorba de o diversiune. Toți cei care au criticat, au dovedit un singur lucru: au pus interesul propriu de partid mai presus de interesul național. Vosganian era desemnat să reprezinte România și din această cauză trebuia să fie apărat. Nu numai că nu a fost apărat, dar a fost și "lucrat". Se știe că numeroși parlamentari europeni, din zona socialistă și chiar populară, au primit mesaje "anti-Vosganian". Au existat și persoane care au pus interesul personal mai presus decât cel național. Este cazul lui Petre Roman, care a ieșit public și a afirmat că era mai utilă desemnarea unui fost premier, bănuiesc că nu s-a referit la Adrian Năstase, care este în acest moment are probleme cu DNA, la Mugur Isărescu, acesta fiind la ora actuală indispensabil la BNR și nici la alții. Bănuiesc că s-a referit la persoana sa. Mai este și cazul lui Theodor Stolojan, care a atacat nominalizarea, încercând că cucerească puncte în bătălia pe care o duce împotriva conducerii PNL. Vosganian a făcut un gest demn, a renunțat la luptă, tocmai pentru a nu periclita - indirect - imaginea României, din cauza deplasării în afara granițelor a luptei politice interne. Observ însă că situația nu s-a schimbat prea mult nici în ceea ce privește noua nominalizare făcută de premierul Tăriceanu. Chiar înainte de confirmarea oficială a desemnării lui Leonard Orban, au ieșit în față voci care nu o privesc cu ochi buni. "Nu este o candidatură de mâna întâi, pentru că domnul Orban nu a fost în România niciodată ministru, este sub nivelul de ministru, cum nu este obișnuit la Comisia Europeană. Domnul Orban nu are suficientă notorietate și nu știm cât de bine se va descurca în fața Parlamentului European". Aceste "aprecieri" aparțin unei reprezentante a societății civile, dna Alina Mungiu Pippidi. Pe ce considerente se bazează domnia sa în contestarea calităților unui tehnocrat care, de șase ani, are drept obiect al muncii problemele legate de integrare, nu știu. Și nu știu, pentru că doamna Pippidi nu cred că are competențe în materie, ci doar parti-pris-uri: " Macovei ar fi una (din persoanele care ar putea deveni comisar european - n.a.), Mircea Geoană ar fi fost a doua, dar nu mai mult de atât. Comentariile sunt inutile în acest caz. Caz care nu este singular. Un oficial al PSD declara ieri că partidul din care face parte "este prudent în a face lobby pe lângă grupul socialist din Parlamentul European pentru candidatura lui Orban". Iată că și în această nouă situație, în loc ca un candidat al României să fie sprijinit de români, apar contestări. Nu este deloc normal. Este regretabil că unii români nu au un comportament de români atunci când sunt în joc interesele naționale.
|