Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 31-10-2006

Ședința Camerei Deputaților din 31 octombrie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.25 Constantin Tămagă - despre modul cum este gestionată agricultura românească;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Constantin Tămagă:

Sfârșitul lunii octombrie coincide cu strângerea roadelor de pe câmp, cu pregătirea viitoarelor recolte. Ca deputat de Argeș, am străbătut, mai cu seamă, localitățile din sud, acolo unde porumbul se cultivă pe mari suprafețe. Locuitorii satelor, sprijiniți și de rudele de pe la orașe culeg cu sârg bruma de recoltă, o încarcă în căruțe și apoi o depozitează în hambarele proprii. Ce producție a obținut, ce randament a dat solul la unitatea de suprafață nu știe nimeni. Totul se măsoară din ochi. Oamenii locului sunt mulțumiți dacă adună în curtea casei atât porumb cât să le ajungă pentru traiul lor zilnic, pentru a crește un porc și câteva păsări. De asemenea, fiecare cultivator își sortează cu grijă o cantitate de porumb care să-i asigure sămânța pentru noua recoltă. Din cauza prețurilor ridicate, a lipsei sprijinului financiar din partea statului, majoritatea producătorilor agricoli nu mai apelează la unitățile specializate în tratarea semințelor. Și astfel se practică o agricultură fără a se mai ține cont de tehnologii avansate, de folosirea de soiuri de calitate superioară, soiuri tratate cum se cuvine, în funcție de zona în care se cultivă.

Ici, colo, câte un tractor sau un plug tras de cai, întorc brazda pentru recolta viitoare de grâu. Și pentru această cultură, tehnologiile aplicate altădată au fost date uitării. Se ară, se pregătește solul și se însămânțează atunci când omul-țăranul are puterea economică necesară înființării unei asemenea culturi. Spuneam forța economică necesară, deoarece pentru cultivarea unui hectar de grâu, așa cum scrie la carte, țăranul are nevoie de circa 15 milioane de lei, iar producția obținută, dacă este valorificată la prețurile practicate de actualii guvernanți, nu se ridică nici la 10 milioane. De unde să dispună un țăran de acești bani, dacă nu este ajutat de statul român. Iată de ce, an de an, rămân suprafețe întinse de pământ nelucrat. Nici până acum, ministrul de resort nu a dat publicității o situație la zi a lucrărilor din campania agricolă de toamnă (recoltări și însămânțări), în schimb aflăm din mass-media că demnitarii acestui minister se laudă că au dus agricultura României în Europa, că au reformat satul românesc.

Dacă reforma satului românesc înseamnă ca țăranul să-și vândă suprafețele de teren străinilor cu sume din ce în ce mai modice, înseamnă că suntem pe un drum care nu face cinste actualei guvernări. Ceea ce trebuie să dea de gândit demnitarilor de rang înalt de la noi este faptul că în Franța, de exemplu, un hectar de pământ se vinde cu 15.000 de euro, iar la noi, în Argeș, îl găsești și cu două sute de euro! Așa cum ministrul agriculturii nu scapă ocazia în a evoca modul de apreciat în care a fost gestionată gripa aviară (o firmă de apartament a ajuns în topul firmelor private după ce a contribuit la combaterea gripei aviare), tot așa, dacă nu mai bine, ar trebui să se laude cu gestionarea agriculturii românești, în general.