Vasile Cosmin Nicula
Vasile Cosmin Nicula
Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/30-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.68 Vasile Cosmin Nicula - declarație politică cu titlul "Nu vă bateți joc de țară!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Nu vă bateți joc de țară!"

La începutul lunii ianuarie 2005, majoritatea parlamentarilor PSD, economiști de profesie, nu contabili portocalii, așa cum promovează actuala conjunctură de la guvernare, atrăgeau atenția atunci asupra faptului că avantajele salariale aparente își vor pierde orice relevanță dacă, din lipsă de resurse bugetare, se pune în pericol buna funcționare a serviciilor sociale, se trimite o lovitură sub centură întreprinderilor mici și mijlocii, se renunță la reducerea cotei de contribuții la asigurări sociale, se amputează resursele financiare necesare refacerii și modernizării infrastructurii sau cele necesare restructurării și modernizării administrației publice locale și toate acestea pe fondul deteriorării iminente a echilibrelor macroeconomice, ceea ce va crea dificultăți suplimentare în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Din păcate, acest semnal de alarmă a rămas fără ecou.

La scurt timp după acel moment, misiunea Fondului Monetar Internațional, sosită la București pentru a evalua politicile macroeconomice ale Guvernului proaspăt instalat, manifesta o poziție fermă, somând România să renunțe la cota unică și să continue politicile prudente implementate în anii anteriori.

Neclintiți, fermi pe poziție, cu dezinvoltura, nonșalanța și agresivitatea caracteristice doar celor care niciodată în viață nu au fost măcinați de vreo îndoială, liderii noii Puteri, răspunzând doar presiunilor exercitate de cei care le-au finanțat campaniile electorale, au sacrificat acordul preventiv cu Fondul Monetar Internațional și au continuat să aplice cota unică, creând premisele derapajelor macroeconomice înregistrate ulterior.

Încercările disperate de a estompa efectele nefaste asupra constituirii resurselor bugetare au condus la adoptarea mai târziu a unor măsuri ce au adus la disperare pe românii cu venituri medii și mici:

  • impozitul pe dobânzile la depozitele bancare a crescut, într-o primă etapă, de 10 ori, ulterior, de 16 ori;
  • impozitul pe terenul agricol a crescut de 44 de ori, de la 11.000 de lei vechi, la 440.000 de lei vechi;
  • impozitul pe activitatea microîntreprinderilor s-a dublat;
  • s-au introdus accize pentru consumul de curent electric într-o manieră nesăbuită, disonantă cu reglementările și practicile din țările europene;
  • prețurile la utilități și produse energetice au crescut într-un ritm superior celui programat;
  • graficul de aliniere a nivelului accizelor la directivele europene a fost devansat cu 15 luni, conducând la o creștere a acestora cu 13,5% mai mare decât nivelul negociat.

Și lista ar putea continua.

În legătură cu faptul că nivelul accizelor la produsele petroliere a crescut, în mod nejustificat, în aprilie 2005, cu circa 50 de euro pe tonă peste angajamentul european, se mai impune o precizare: criza petrolului a făcut ca, dimpotrivă, unele țări membre ale Uniunii Europene să adopte, în regim excepțional, de salvgardare a economiilor naționale, reduceri de fiscalitate în legătură cu produsele energetice.

Doar 9% dintre salariații din România - circa 350.000 de persoane - au reușit să amortizeze șocul provocat de aceste măsuri, pentru că aceștia, realizând venituri mari și foarte mari, au beneficiat din aplicarea cotei unice de avantaje financiare de peste 5.000.000 de lei vechi, iar uneori chiar de peste 150.000.000 de lei vechi.

Cum suportă 91% dintre salariați, cărora cota unică le-a adus avantaje de câteva sute sau chiar câteva zeci de mii de lei vechi?

Cum suportă pensionarii, bătrânii, bolnavii, șomerii consecințele acestor măsuri necugetate?

Sunt întrebări la care primim răspuns ori de câte ori avem curajul să ne întâlnim cu cetățenii și nu suntem onorați de aceste răspunsuri, nici unul dintre noi, stimate colege și stimați colegi, și nici reprezentanții Executivului nu sunt onorați, la fel cum nu ne onorează nici mesajele primite de la reprezentanții mediului de afaceri.

Punându-și mari speranțe într-o guvernare orientată după sloganul Prin noi înșine!, întreprinzătorii români constată, acum, că au fost păcăliți, că, de fapt, părerea lor nu contează, iar soarta lor nu interesează pe nimeni.

Într-un sistem caracterizat prin incoerență, instabilitate, impredictibilitate, într-o economie cu cele mai mari prețuri la utilități și cea mai mică productivitate a muncii, orice inițiativă, fie chiar și una genială, nu se poate materializa decât într-un eșec. Dacă nu puteți sprijini mediul de afaceri, stimați guvernanți, măcar nu-l încurcați. Oamenii de afaceri au cerut o strategie de reducere a dependenței energetice a României și au primit, la schimb, un circ mediatic, cu actori, persoane importante din industria petrolului și a energiei.

Anul 2005, anul speranțelor legate de miraculoasele efecte ale cotei unice, s-a încheiat. Suntem la jumătatea anului 2006. Fac un apel la rațiune și responsabilitate, propunându-vă o succintă analiză comparată între starea economiei românești în anul 2004 și anii 2005 și 2006.

Sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005 găsește economia românească cu motoarele în funcțiune, e adevărat, ușor supraîncălzite, după o perioadă de creștere economică de 4 ani, cu o medie anuală de 6%. Nivelul maxim a fost atins în anul 2004, când România a înregistrat cea mai importantă creștere economică dintre țările Central și Est Europene, cu un ritm anual de 8,3%, o creștere a productivității muncii de 11,5% și un spor al producției industriale de 5,3%.

Ritmul de creștere economică se situa la limita suportabilității, fără a pune în pericol ținta de inflație și deficitul extern programat. Rata inflației a coborât, în cursul anului 2004, de la 14,1% la 9,3%, deci 4,8 puncte procentuale. Deficitul de cont curent se situa, la sfârșitul anului, la nivel de 8,6% din p.ib., adică 5,1 miliarde euro, fiind finanțat din investițiile străine directe realizate, cu un grad de acoperire de 104%.

În aceste condiții, se impunea, mai mult ca oricând, continuarea politicilor prudente, menite să prevină derapaje majore în păstrarea echilibrelor macroeconomice.

Din păcate, introducerea cotei unice ca punct de plecare într-o așa-zisă "revoluție fiscală", s-a dovedit a fi cauza principală a degradării stării economice din România, în tot cursul anului 2005. Ritmul de creștere economică a scăzut sub 4%, pe fondul unei creșteri a productivității muncii de doar 5%, realizându-se o producție industrială cu doar 2% mai mare decât cea înregistrată în anul precedent.

Ținta de inflație de 7%, ajustată ulterior la 7,5%, a fost compromisă, realizându-se o rată anuală de inflație de 8,6%, cu doar 0,7 puncte procentuale mai mică decât în anul anterior, cu o medie lunară, practic, egală cu cea realizată în anul 2004.

Deficitul de cont curent a crescut cu 33% față de anul anterior, de la 5,1 miliarde euro, la 6,8 miliarde euro, adică la un nivel de 9,4% din produsul intern brut, fiind finanțat -este foarte important de făcut și această precizare - din investiții străine directe doar în proporție de 90%.

Ca urmare a deteriorării situației economice din ramurile productive a scăzut numărul locurilor de muncă în acest domeniu. Știu, stimați colegi, o să-mi spuneți că, în cursul anului 2005, s-au creat circa 103.000 locuri de muncă, numai că o analiză mai atentă ne arată faptul că peste 80% dintre aceste locuri de muncă le regăsim în domeniul comerțului, sunt locuri de muncă create în super, hiper market-uri, unde sunt comercializate, într-o proporție covârșitoare, mărfuri din import și care absorb, în mare parte, miliardele de euro aduse în țară de românii plecați la muncă în străinătate.

Acesta este tabloul dureros al evoluției stării economice a României, ca urmare a introducerii cotei unice. Situația este cunoscută și apreciată ca atare atât la Washington, cât și la Bruxelles, dar numai prin ferestrele Palatului Victoria lucrurile se văd altfel.

Acordul preventiv cu Fondul Monetar Internațional este întrerupt, fără șanse reale de a se relua, atâta timp cât Guvernul de la București nu își revizuiește comportamentul fiscal.

Uniunea Europeană, prin comisarul pentru politici economice și financiare, ne atenționează de o manieră fără echivoc atât asupra politicii fiscale nepotrivite unei țări care își dorește integrarea la 1 ianuarie 2007, cât și asupra nivelului mare al inflației și al deficitelor externe, incompatibile cu criteriile europene.

Raportul din luna mai conține atenționări concrete în legătură cu aceste aspecte. Este bine să nu uităm că Uniunea Europeană ne-a alocat, deja, resurse bugetare pentru anii 2007-2013, iar noi încă nu știm cum vom realiza veniturile bugetare proprii care trebuie să atingă un nivel minim de 35% din p.i.b.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pentru 2006 veniturile se situează la circa 30% din p.i.b. iar proiecția pentru anii 2008-2009 ne indică un nivel de 29,4% din p.i.b.

Readucerea parametrilor macroeconomici ai României în limita standardelor europene, presupune o schimbare radicală a comportamentului guvernamental, prin adoptarea unei politici prudente în domeniul fiscal și accelerarea reformelor structurale.

Creșterea competitivității economiei românești, bazată pe o productivitate a muncii comparabilă cu cea din Uniunea Europeană, dublată de o politică fiscală proprie spațiului european, adică una construită pe principiul impozitării progresive, reprezintă condiții minime pentru ca visul european să devină realitate la 1 ianuarie 2007.

Vă mulțumesc pentru atenția cu care m-ați urmărit.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 19 octombrie 2019, 23:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro