Iulian-Gabriel Bîrsan
Iulian-Gabriel Bîrsan
Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/30-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.53 Iulian-Gabriel Bîrsan - intervenție dedicată "Zilei refugiaților";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Iulian Gabriel Bîrsan:

Am consultat DEX-ul pentru a avea o definiție cât mai exactă a cuvintelor "refugia" și "refugiat". Compilând definițiile a rezultat: "a se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol căutând sprijin, ocrotire la cineva sau undeva, spre a se pune la adăpost".

Cu siguranță aceste cuvinte ne duc cu gândul la stările conflictuale care de-a lungul istoriei au creat premisele necesității unei puneri la adăpost din fața dușmanului.

Conștienți sau nu suntem și azi martorii unor evenimente violente între oameni cu religii diferite, concepții de viață adverse sau interese economice și geopolitice aflate în antiteză. Încruntăm puțin din sprâncene sau avem o ușoară tresărire la auzul unor știri legate de oameni aflați în suferință.

Primul gând care urmează e că fiind la o oarecare distanță de țara noastră, sigur, dar absolut sigur, nouă nu ni se poate întâmpla așa ceva. Aș spune că e omenesc sentimentul. La o analiză mai profundă însă chiar ar trebui să fim îngrijorați pentru nenorocirile care li se întâmplă unor semeni ai noștri, indiferent unde în lume.

Am cunoscut un bătrân armean care a trăit câteva luni, minor fiind, împreună cu mama lui, adăpostiți într-o peșteră. Ceilalți 17 membri ai familiei fuseseră uciși. La câteva zeci de ani de la acele evenimente inima lui continuă să plângă zilnic.

Am avut colegi de facultate ale căror povestiri de acasă includeau crime de o atrocitate ieșită din comun. Puțini considerau că se puteau găsi și alte soluții, mai pașnice, pentru evitarea lor.

Am discutat mult timp cu o doamnă ce avea marcate pe mână însemnele trecerii printr-un lagăr al morții. Am învățat de la dânsa înțelepciunea și echilibrul în luarea unei decizii, dar mai ales nepăsarea în fața morții, considerând viața ca o victorie în lupta cu răul.

Cel mai mult însă m-a pus pe gânduri nepăsarea noastră, a românilor față de români. Dincolo de dramele trăite de alte seminții din lumea largă, noi, românii, am reușit să fim necruțători cu ai noștri. Cu frații, cu părinții, cu tovarășii de joacă, cu prietenii noștri. Asta în numele unei doctrine politice de import, care a dus la distrugerea și negarea trecutului, cu bunele și relele lui.

Așa au ajuns mulți români refugiați în propria țară, foarte mulți plătind cu viața pentru vina de a fi fost mai harnici și mai muncitori decât alții. Satele deportaților din Bărăgan, aproape pustii azi, rămân o rană deschisă pentru cei care simt românește.

Și poate cel mai mult ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că după '89 mulți am uitat de istoria nu foarte îndepărtată a țării, am nesocotit faptul că toți suntem trecători prin viață, am negat nevoia de viitor a românilor aici, la ei acasă. A rezultat un exod continuu al românilor care, paradoxal, s-au refugiat în țări străine, care le-au oferit "sprijin" și "ocrotire".

Ar trebui să fim mai responsabili față de concetățenii noștri, mai îngrijorați de viitorul tinerilor români, pentru a nu ne trezi singuri și fără un sprijin la bătrânețe, refugiați în neputință.

Am putea începe chiar de azi. O să ne doară poate. Niciodată nu e însă prea târziu pentru a-ți iubi țara cu adevărat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 22:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro