Sergiu Andon
Sergiu Andon
Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/30-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.13 Sergiu Andon - declarație politică având două teme: "Combaterea criminalității prin lege" și " Salvarea justiției prin remanierea Guvernului";

 

Doamna Daniela Popa:

  ................................................

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Sergiu Andon:

Doamna președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Această declarație politică are două teme: "1. Combaterea criminalității prin lege; 2. Salvarea justiției prin remanierea Guvernului".

Consider orice introducere de prisos. Nu numai întreaga societate românească, ci întregul continent așteaptă de la România pași concludenți în direcția unei bune funcționări a justiției și a întăririi ordinii de drept.

Acești pași depind de două mari direcții de acțiune:

  1. Schimbarea mentalităților
  2. Reformă instituțională autentică

Sunt direcții care nu pot fi urmate decât prin conlucrarea coerentă, conform unui program lucid, bine conturat, a tuturor factorilor puterii: Parlament, Președinția României, Guvern, autoritatea judecătorească.

Din păcate, conlucrarea nu numai că nu s-a realizat, dar s-a instaurat opusul ei. Elementul de discordie, de discordie națională putem spune, îl reprezintă exact veriga cheie a transformărilor necesare: Ministerul Justiției.

Meritele și păcatele acestuia se cunosc. Este posibil ca Partidul Conservator să reia analiza lor într-o moțiune simplă sau de cenzură, în funcție de poziția politică în care ne vom afla în viitorul apropiat.

Deocamdată, timpul ne presează, în sensul că se încheie sesiunea Parlamentului și suntem pe cale să subscriem tacit la un nou și mare pas greșit în domeniul justiției.

Nemulțumirile în acest domeniu subzistă, și ele sunt justificate. Numai că diagnosticul este greșit. Și este greșit pentru că o parte dintre factorii politici mizează, în continuare, în mod greșit, pe cartea Macovei.

Doamna ministru Monica Macovei are meritul incontestabil de a fi sfărâmat o crustă de mentalități nefaste pentru ordinea de drept, încimentate în jurul ideilor de infailibilitate și neputință.

Spargerea acestei cruste reprezintă un mare succes, justifică aprecierile elogioase ale responsabililor europeni, dar atât. Sub aspectul reformării instituțiilor din justiție, sub aspect constructiv nu s-a întreprins nimic coerent.

Ceea ce s-a întreprins a fost haotic, distructiv, animat de răzbunări și lupte personale, ori de dorința formării și întreținerii unei false aureole de haiduc al dreptății.

Reforma Macovei a început prin demonizarea întregului corp al magistraților, a justiției ca sistem, ceea ce nu numai că este greșit, ci este catastrofal. Subminarea încrederii în justiție ca sistem a produs consecințe negative în conștiința populației, care vor dura ani și ani de zile, reprezentând un pericol pentru însăși siguranța națională.

La un moment dat, mi s-a părut că domnul președinte al României s-a distanțat de această strategie periculoasă. Aseară, însă, în mesajul rostit de la tribuna Parlamentului, a fost din nou vizibilă nefasta influență Macovei. Aceasta se manifestă în cel mai nepotrivit moment.

Lupta împotriva criminalității, îmbunătățirea actului de justiție au nevoie, înainte de orice, de legi. Legea este materia primă de bază a justiției.

N-am să reiau numeroasele exemple de proastă activitate a laboratorului legislativ pilot, care ar trebui să fie Ministerul Justiției. Acest minister excelează fie în proiecte întârziate și proaste, impuse Parlamentului în condiții de ultimatum, fie într-o atitudine de delăsare și transfer tacit al competențelor spre alte ministere, cum a fost cazul pachetului de legi privind proprietatea.

Cel mai scandalos caz este, însă, acela al legii fundamentale pentru lupta împotriva corupției și a criminalității, în general, Codul penal.

Revizuirea Codului penal a constituit un obiectiv important al integrării, cu steguleț roșu. Ei, bine, România s-a achitat de această sarcină, încă din anul 2004. Parlamentul a adoptat noul Cod penal; președintele l-a promulgat; textul a fost publicat în Monitorul Oficial al României; s-a dat răgaz un an de zile pentru intrarea lui în vigoare.

Răgazul era necesar pentru buna cunoaștere de către populație, pentru aprofundarea de către specialiști, pentru conturarea prin doctrină a unei practici cât mai unitare și pentru schimbarea treptată a practicii judiciare.

Termenul de un an s-a împlinit, dar Guvernul a amânat cu încă un an și câteva luni intrarea în vigoare. A fost un semnal cât se poate de prost, un factor de derută, de bulversare a sistemului, pregătit în ansamblul său, de la studenții în drept, la magistrații supremi, să aplice noul Cod.

Motivul stupefiant al acestei întârzieri s-a văzut recent, când ministrul justiției, în loc să impulsioneze intrarea în vigoare a Codului penal, eventual să-l îmbunătățească, să completeze legislația cu un nou Cod de procedură penală, a venit cu cârpeli făcute pe legislația din 1968, pe legislația ceaușistă.

Analizând explicațiile acestui comportament straniu, distructiv, constatăm că blocarea aplicării noului Cod penal se asociază cu dezinformarea gravă a Guvernului, iar prin Guvern, a întregului sistem instituțional, a populației și a factorilor europeni.

Vom da două exemple de o gravitate extremă: în expunerea de motive la Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal din 1968, recent dezbătut în Parlament (PL24/2006) se consemna ca justificare pentru a motiva această bizară întoarcere la legislația ceaușistă: "Pentru prima dată în legislația românească este consacrată instituția răspunderii penale a persoanei juridice".

Este un grav neadevăr.

În Codul penal nou, adoptat și promulgat, care așteaptă de doi ani să între în vigoare, Titlul II Cap.VI și Titlul III Cap.II și V reglementează exact răspunderea penală a persoanei juridice.

Al doilea exemplu. În materia confiscării speciale se evocă nevoia de: "acoperire a lacunelor în reglementarea în vigoare" prin prevederea de a se confisca și alte bunuri aparținând altei persoane decât infractorul, care a cunoscut scopul ilicit al folosirii acelor bunuri.

Este, evident, o reglementare de cea mai mare importanță în lupta împotriva marii corupții. Numai că, și această reglementare există ad litteram în Codul penal, art.136 alin.1 lit.b), a cărui intrare în vigoare se întârzie în mod deliberat.

S-ar putea susține că primul-ministru al României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, care a iscălit expunerea de motive, a fost pus în situația de a comite un fals de proporții.

De asemenea, doamna ministru Macovei, ministrul justiției, era susceptibilă de a fi comis infracțiunea de comunicare de informații false, de natură să aducă atingere relațiilor internaționale ale României, prevăzută de art.1681, teza finală din Codul penal.

Am spus "era", deoarece doamna ministru, prin actualizarea forțată a Codului penal vechi și prin nepunerea în vigoare a Codului penal nou, a reușit să dezincrimineze exact această infracțiune.

Nu ne preocupă, însă, răspunderea penală în situațiile arătate, ci blocarea luptei împotriva marii corupții, a criminalității în general, prin lipsirea justiției de principalul ei instrument, Legea penală, armă care există, dar este ținută la rastel. Între timp, populația este instigată să facă vânătoare de vrăjitoare printre magistrați.

În fața unor asemenea "soluții", mai mult decât "imorale", soluții antițară și infracționale, cerem primului-ministru al României, domnului Călin Popescu-Tăriceanu, să deblocheze reforma în justiție, prin înlocuirea ministrului de resort, cu un ministru onest și sincer, indiferent ce partid îl susține.

De asemenea, îi cerem să nu mai întreprindă nimic din ce ar putea să amâne din nou legea penală necesară, pe care țara o are.

Dacă aceste măsuri nu vor fi luate, voi propune Partidului Conservator ieșirea de la guvernare și introducerea unei moțiuni de cenzură.

Mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 20 octombrie 2019, 1:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro