Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 12-06-2006

Ședința Senatului din 12 iunie 2006

5. Prezentarea, dezbaterea și respingerea moțiunii simple "Sistemul sanitar în viziunea Guvernului de dreapta. Reforma sanitară: marea păcăleală", inițiate de 54 senatori ai Grupurilor parlamentare PSD și PRM.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Dați-mi voie, înainte de a-l invita pe reprezentantul grupului de senatori care au semnat moțiunea simplă să vă prezint dispozițiile art. 153 din Regulamentul Senatului: "Moțiunea simplă exprimă poziția Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă, ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări. Moțiunea simplă poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul senatorilor, respectiv, 35 de colegi și ea trebuie să fie întocmită corespunzător actelor juridice ale Senatului.

Domnule președinte, Nicolae Văcăroiu, primind această moțiune simplă a dispus să fie adusă la cunoștința plenului, să fie afișată la avizierul Senatului, să fie înaintată Guvernului pentru răspuns. Salutăm prezența în sală a domnului ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu.

Data dezbaterilor este stabilită de domnul președinte Văcăroiu. Vă reamintesc, stimați colegi, și vă și întreb, dacă dintre cei care ați semnat moțiunea simplă, în acest moment, doriți să vă retrageți semnătura depusă pe moțiune? Deci, nu există nici un coleg care dorește să-și retragă semnătura, că după dezbateri, sigur, pot să existe colegi care doresc să o susțină. Pot s-o facă prin semnătură sau prin intervenții.

"Dezbaterea moțiunii simple se face cu respectarea dispozițiilor art. 116-129 și moțiunea, stimați colegi, potrivit art. 157 alin. 1 se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor". Deci, pentru a trece moțiunea are nevoie de 69 de voturi pentru.

Biroul permanent al Senatului, în ședința de astăzi, a stabilit ca după prezentarea moțiunii de către inițiatori, Guvernul să-și exprime punctul de vedere, într-un interval de timp de 30 de minute, iar, apoi, grupurile parlamentare prezente în Senat au următorii timpi: Alianța D.A. - 27 minute, Grupul parlamentar PSD - 25 minute, Grupul PRM - 12 minute, Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator și UDMR - câte 6 minute, colegii independenți - 3 minute. După epuizarea timpilor alocați grupurilor parlamentare, Guvernul poate prezenta răspunsuri, în funcție de intervențiile colegilor senatori, pe parcursul a 15 minute. Apoi, moțiunea va fi supusă votului dumneavoastră.

Vă consult dacă aveți observații în legătură cu modul în care Biroul permanent a ordonat dezbaterile la această moțiune simplă. Dacă nu sunt intervenții, îl invit pe reprezentantul inițiatorilor, domnul senator Sorin Oprescu, să prezinte moțiunea cu tema: "Sistemul sanitar în viziunea Guvernului de dreapta. Reforma sanitară - Marea păcăleală", semnat de cei 54 de senatori PSD și PRM. Aveți cuvântul, domnule senator. (Domnul senator Mario Oprea ridică mâna pentru a lua cuvântul)

Pe procedură?

Am întrebat, dar n-ați fost decis. Îmi cer scuze, domnule senator Sorin Oprescu. Vă rog, microfonul 2.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Da, vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin. Vă rog să nu începeți prezentarea moțiunii. Să vedem care este chestiunea de procedură. Domnul senator Mario Oprea, vă rog.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Câteva secunde vă voi întrerupe. Aș vrea să se știe că domnul senator Sorin Oprescu nu este semnatar al moțiunii. Ați spus că dați cuvântul reprezentanților semnatarilor moțiunii. Mulțumesc. (rumoare)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, vă rog frumos. Domnul senator m-a interpelat pe mine.

Deci, cei care semnează o moțiune, fie că este vorba de o moțiune simplă sau de o moțiune de cenzură, pot desemna un coleg semnatar sau nesemnatar al moțiunii să-i reprezinte, în sensul de a prezenta în plenul Senatului sau în plenul celor două Camere, moțiunea respectivă. Aveți cuvântul, domnule senator Oprescu, pentru a prezenta textul moțiunii.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Vă mulțumesc.

Înainte de a începe, vă rog să-mi permiteți să-i răspund domnului senator Mario Oprea foarte scurt: am considerat că așa este moral, domnule senator. Vă mulțumesc.

În temeiul articolului 113 din Constituția României și ale articolelor 78-82 din Regulamentul Ședințelor Comune ale Senatului și Camerei Deputaților, 54 de senatori, aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat și ale Partidului România Mare, depun prezenta Moțiune simplă în legătură cu reforma în domeniul sănătății.

Partidele semnatare ale prezentei moțiuni doresc să precizeze de la bun început că s-au manifestat și au acționat constant, de-a lungul anilor, pentru o reformă reală, cu valori social-democrate și mize profesionale, de substanță, în domeniul sănătății. Solicităm senatorilor un vot realist față de reforma sistemului sanitar din România, vot împotriva haosului creat, vot împotriva disprețului față de oameni, vot împotriva distrugerii fondului biologic al poporului român.

Încă de la moțiunea de cenzură, din aprilie, pe legea anti-reformei din sistemul sanitar, Partidul Social Democrat si Partidul România Mare au avertizat clasa politică și societatea civilă asupra dezastrului care va urma dacă acest pachet de legi va fi adoptat. Iată că, din păcate, previziunile noastre au fost depășite. Haosul din sistemul sanitar este greu de descris într-un discurs, fie el chiar și al unei moțiuni: legea așa zisei reforme a sănătății, această mare cucerire a regimului aliat de dreapta, se contrazice cu alte legi, mai puțin cuceritoare și strălucitoare, ale aceluiași regim, promovate în aceeași perioadă. Reglementările subsecvente, adică legislația secundară care este mereu "urma care scapă turma" domnului ministru Nicolăescu, lipsește cu desăvârșire.

Sectorul serviciilor publice de sănătate a fost piatra de încercare pentru toate guvernările post-decembriste din România. Dificultățile principale au fost întotdeauna o sub-finanțare mai mică decât nevoile sistemului și o utilizare a fondurilor, nu întotdeauna judicioasă.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să întrerupeți prezentarea moțiunii. Invit pe domnii senatori să-și ocupe locurile. Vă rog să vă ocupați locurile, stimați colegi! Vă rog, aveți cuvântul! Invit persoanele străine de Senat să părăsească sala.

Domnul Sorin Oprescu:

Sistemul sanitar românesc nu mai contribuie la creșterea calității îngrijirilor de sănătate, la lărgirea accesului populației la aceste servicii și la scăderea indicatorilor de mortalitate și morbiditate. O mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăților financiare. O serie de indicatori, specifici sănătății și demografiei, ne plasează în continuare pe poziții inacceptabile în clasamentul european. Pe fondul sub-finanțării cronice, managementul sistemului și unităților sanitare este de slabă calitate, cu efecte dramatice asupra eficienței cu care contribuțiile pentru sănătate ale populației sunt cheltuite.

Deficiențele punctuale ale sistemului de sănătate, resimțite de bolnavi și semnalate frecvent de media, pălesc în fața crizei fără precedent în care a intrat sistemul sanitar românesc, la aproape un an și jumătate de guvernare a Alianței D.A. Cauzele sunt politica fiscală dusă de Guvern, care diminuează inacceptabil fondurile și așa insuficiente ale sănătății, și politica iresponsabilă, lipsită de orice coerență a Ministerului Sănătății, condus de Eugen Nicolăescu. Consecința dură este prăbușirea sistemului sanitar românesc în toate domeniile de activitate: îngrijiri spitalicești, medicamente în ambulatoriu, investigații paraclinice, profilaxie, îngrijiri la domiciliu, recuperare.

Avem obligația să atragem atenția actualei guvernări, dar și opiniei publice asupra următoarelor carențe:

1. Haosul și minciuna din noul sistem de compensare al medicamentelor.

Guvernarea actuală a promis în campania electorală bani mai mulți pentru sănătate, dar prima preocupare a fost să taie banii pentru medicamente. Așa s-a ajuns la noul sistem, elaborat într-o totală lipsă de transparență și fără consultarea partenerilor Ministerului Sănătății, așa cum legea de altfel prevede (Colegiul Medicilor, asociații patronale, sindicale, cetățenești ș.a.).

Reforma a fost prezentată ca fiind în beneficiul bolnavilor. Din păcate, totul este o farsă, căci restricțiile impuse sunt așa de multe (plafon valoric, plafon de număr de medicamente și altele), încât un om bolnav ar trebui să fie foarte sănătos pentru a se putea trata fără să scoată bani mulți din buzunar. Mai mult, medicamentele gratuite au acum un preț de referință, care îi obligă pe majoritatea bolnavilor să plătească pentru un medicament așa-zis "gratuit".

Oricum, sistemul este inaplicabil deoarece îi transformă pe doctori în contabili, care-i tratează bolnavi, nu pe baza principiilor medicale, ci pe baza principiilor fiscale ale Guvernului. Doctorii, însă, nu sunt birocrații Guvernului.

Acest sistem a reușit pentru prima oară în România să trezească decepția și protestul întregii populații, precum și a corpului medical. Colegiul medicilor, Asociațiile patronale din sănătate, Asociațiile asiguraților, Asociațiile sindicale, toate și-au exprimat nemulțumirea și îngrijorarea pentru starea actuală a finanțării sistemului sanitar. Ministerul Sănătății a rămas orb și surd la suferințele oamenilor bolnavi și la revolta profesională a medicilor, forțați să încalce jurământul lui Hippocrate, atunci când sunt obligați să aleagă ce boală și ce pacient să trateze, pentru a nu depăși bugetul per bolnav stabilit complet arbitrar.

Ministerul Sănătății a mai dat o lovitură grea celor bolnavi și fără resurse. Printr-o ordonanță de urgență s-a stabilit ca acele categorii speciale de populație care până acum beneficiau de toate medicamentele gratuite (copii, studenți, gravide, veteranii de război, persoane cu handicap ș.a.) să beneficieze doar de compensarea la preț de referință, eliminând gratuitatea. Este abuziv și imoral ca nici măcar cei mai vulnerabili pacienți să nu mai beneficieze de gratuitate.

Banii pacienților nu ajung și, în consecință, oamenii se calcă în picioare în fața farmaciilor în primele trei zile din lună, când încă se mai găsesc medicamente gratuite și compensate. Cei mai puțin viguroși sau "nenorocoși", rămân fără medicamente și trebuie să mai aștepte o lună, poate vor reuși să prindă un loc mai în față la farmacie.

Mass-media nu face față să transmită drama națională de la începutul fiecărei luni din fața farmaciilor, dramă care concurează cu inundațiile sau gripa aviară.

În orice țară din lume, șeful guvernului ar fi demis pe cel responsabil de această dramă, dar nu și Călin Popescu Tăriceanu. Ca și în cazul propriei sale demisii, din vara anului trecut, nimic nu contează pentru acesta și protejații lui. Nu contează imaginea propriului lui partid, nu contează protestele și sfaturile colegilor, nu contează președintele țării, nu contează Opoziția, dar, cel mai grav, nu contează sacrificiul uman al românilor, semenii noștri: bătrâni chinuiți și săraci, bolnavi cronici purtați pe drumuri și netratați, adică oamenii de lângă noi.

După ce, până în aprilie, contrar legii, sistemul sanitar a funcționat în baza unor acte adiționale pe sume tot mai mici față de cele de anul trecut, Guvernul a mai adoptat o mare hotărâre pe genunchi, într-o zi de sâmbătă, prin care, în sfârșit, a făcut reforma sănătății. A modificat textul introductiv al contractului cadru, și în loc de "în temeiul OG nr.152", a scris "în temeiul Legii nr.95". În rest, nimic. Aceasta este reforma, stimați colegi! O mare păcăleală și o mare bulibășeală, ca să citez un clasic în viață.

2. Nefasta gestionare a Programelor Naționale de tratament în Diabet, Cancer, SIDA.

Aceste programe, alături de altele mai puțin cunoscute, au asigurat în ultimii ani tratamente gratuite pentru toți bolnavii cu aceste afecțiuni grave. Am asistat cu toții la calvarul bolnavilor de diabet din ultimele luni, umiliți și lăsați fără medicamentele care înseamnă pentru ei "dreptul la viață". Dacă o asemenea criză s-a produs la începutul anului din cauza proastei gestionări a unor fonduri, oricum, insuficiente, anticipăm cu maximă îngrijorare ce se va întâmpla în a doua parte a anului, când banii se vor termina.

O situație explozivă s-a extins și la programele pentru bolnavii de cancer sau de SIDA, care așteaptă de pe o zi pe alta să rămână fără medicamente.

Singura explicație a faptului că aceste programe, care altădată au funcționat bine, acum nu mai funcționează, cu toate că banii nu sunt mai puțini ca anul trecut, este tendința de a se introduce medicamente mult mai scumpe. Firmele furnizoare sunt probabil fericite, dar noi, senatorii semnatari ai prezentei moțiuni, nu putem accepta ca zecile de mii de oameni să fie lipsiți de tratamentul de care depinde viața lor.

3. Hărțuirea fără precedent a medicilor.

După ce i-a transformat pe medici în conțopiști, Ministerul Sănătății a găsit și cauza marii corupții din România - medicii. Ei sunt considerați potențiali infractori și vor fi demascați prin înscenări periodice, coordonate de Ministerul de Justiție. Nu funcționează biata prezumție de nevinovăție, fundamentul unei politici democratice, dar funcționează din plin delațiunea si visceralitatea împotriva lor.

De asemenea, dacă medicii se vor gândi la binele bolnavului, prescriind medicamentele necesare și nu se vor gândi la socotelile fiscale ale Guvernului României si ale contabilului portocaliu, vor fi amendați și apoi aruncați peste bord.

O asemenea culpabilizare în bloc a întregului corp medical nu a existat niciodată. Noi, semnatarii acestei moțiuni, o considerăm nu numai inacceptabilă, dar și periculoasă pentru actul medical, care se bazează dintotdeauna pe o relație de încredere dintre bolnav și medicul său curant. Dar de unde să știe "contabilul" Nicolăescu, ajuns ministru la sănătate, de jurământul pe care medicii îl depun la începutul carierei lor profesionale? Contează ceva pentru el?

Nu putem fi de acord cu aruncarea anatemei asupra întregului corp medical, doar fiindcă e nevoie de un "țap ispășitor" pentru incapacitatea evidentă a Guvernului și a ministrului sănătății în gestionarea problemelor sociale.

Pentru a masca managementul defectuos din sistemul sanitar, Ministerul Sănătății inventează vinovați, încercând să-i scoată țapi ispășitori pe directorii de spitale, ascunzând faptul că incompetența si iresponsabilitatea Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sunt cele care au aruncat sănătatea în haos.

4. Favorizarea laboratoarelor private de analize medicale.

În condițiile în care finanțarea este oricum precară, Ministerul Sănătății a stabilit, prin Norme de Contract-Cadru pe anul 2005, în vigoare, de altfel, și în 2006, că laboratoarele de spitale nu mai pot face investigații decât pentru bolnavii internați. Aceasta înseamnă că zeci de laboratoare din marile spitale județene și municipale, dotate în ultimii ani cu aparatură ultra-performantă din bugetul Ministerului Sănătății, își vor restrânge activitatea, concediind o mare parte din personal. Toți banii vor fi direcționați către aceste laboratoare private pentru a satisface o clientelă politică, cu prețul sacrificării sistemului public de sănătate care are obligația să asigure servicii pentru toți cetățenii, un mod liberal de a gândi, care dăunează grav societății.

5. Stoparea reformei în sănătate prin pachetul de legi ale antireformei.

Reforma sistemului sanitar în România presupune preocuparea pentru prevenirea îmbolnăvirii (profilaxie), întărirea rețelei medicilor de familie prin dotarea cu aparatură și instruire continuă, prin dezvoltarea centrelor medico-sociale pentru a prelua oamenii fără adăpost, găzduiți până acum în spitale. De asemenea, o reformă reală mai presupune și eficientizarea spitalelor, (inclusiv prin închiderea unor locații, prin externalizare și parteneriat public-privat), prin îmbunătățirea medicinei de urgență (ambulanțe, elicoptere, AVIASAN, servicii medicale de urgență prespitalicească), dezvoltarea îngrijirilor la domiciliu și a serviciilor de recuperare și reabilitare. Nimic din toate acestea!

Din toate proiectele anunțate în ultimii ani (a se vedea măcar proiectul de reabilitare a maternităților sau a centrelor multifuncționale) nu s-a ales nimic.

În noua strategie a Ministerului Sănătății este vizibilă dorința ca ministerul să aibă cât mai puțină răspundere în ceea ce privește sănătatea cetățenilor, privatizând, în schimb, cât mai mult și cât mai repede, pentru lacoma clientelă politică a actualei guvernări.

Noile legi ale pachetului de antireformă, promovat de ministrul Eugen Nicolăescu, nu vor aduce nimic nou sau nimic bun în sănătate, cu excepția înlocuirii din funcția de director de spital a unor profesioniști capabili cu mulți impostori sau executanți cinici ai politicii anti-medicale ai Guvernului Tăriceanu.

Din păcate, la nivelul Ministerului Sănătății nu a existat o deschidere reală pentru propunerile făcute de societatea civilă și de partenerii sociali, respectiv Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor, de alte asociații profesionale, patronale ori sindicale. Pluralismul și dialogul nu există pentru coaliția de guvernare.

Principalele aspecte denunțate în mod permanent de către opinia publică, inclusiv în mass-media au fost:

  1. recentralizarea sistemului de decizie în domeniul sanitar;
  2. lipsa transparenței decizionale și a actului de administrare;
  3. stabilirea unor incompatibilități ce urmăresc deprofesionalizarea organelor de conducere a unităților sanitare;
  4. îngrădirea dreptului la muncă și liberă asociere a medicilor;
  5. subordonarea față de factorul politic;
  6. încălcarea principiului autonomiei corpurilor profesionale și a comunităților locale.

A. Rezultate și efecte negative ale introducerii pachetului legislativ în sănătate sunt:

  • desființarea consiliilor de administrație;
  • în conducerea spitalelor nu se mai regăsesc reprezentanți ai societății, ai comunității locale ori ai corpului medical;
  • directorii de spital, de profesie medici, vor putea fi inlocuiți de manageri fără pregătire medicală, sau chiar de firme de management, aspect ce va duce la diminuarea competenței profesionale în favoarea unei atitudini pur financiare, economice și mercantile;
  • selecția managerului nu se va face pe criterii profesionale, ci economice;
  • subordonarea tuturor spitalelor va fi față de ministrul sănătății, cu care, indiferent de mărimea spitalului, managerul va trebui să încheie contract de administrare;
  • în spitalele publice se vor înființa secții private potrivit ordinului ministrului, prin ocolirea procedurilor prevăzute de legea achizițiilor publice, respectiv prin licitație, etc.;
  • Ministerul Sănătății și-a desemnat reprezentanții la nivelul tuturor corpurilor profesionale;
  • Practic, toate instituțiile din domeniul sănătății, inclusiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, se subordonează direct Ministerului Sănătății;
  • începând cu data intrării în vigoare a legii, întregul sistem sanitar este condus prin ordine de ministru, a cărui competență de reglementare, practic, o concurează pe cea a Parlamentului.

Totuși, o rețea de sănătate nu este o afacere comercială, o înteprindere sau o afacere de familie rentabilă. Sistemul produce sănătate, inclusiv sănătate mentală, pe care unii au pierdut-o.

B. Lipsa transparenței decizionale și a actului de administrare:

Consiliile de administrație de la nivelul spitalelor, organisme de conducere economice - din care făceau parte reprezentanți ai comunității locale, ai Colegiului Medicilor din România ori ai lumii academice - au fost desfințate.

Președintele CNAS este numit pe criterii politice. El este numit de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătății.

Nici contractul-cadru și nici normele de aplicare nu se mai negociază cu reprezentanții corpurilor profesionale.

Autonomia CNAS este pur declarativă, un exemplu în acest sens fiind și faptul că acesta are, conform art. 266, obligația de a administra și gestiona sistemul de asigurări sociale de sănătate "în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar".

Lipsa autonomiei deriva și din faptul că bugetul CNAS nu este aprobat de Adunarea Generală, așa cum ar fi normal și logic pentru o institutie autonomă, ci de Guvern, care se ascunde după proprii parlamentari. Expresia absenței autonomiei CNAS o dovedește și lipsa de atribuții decizionale a Consiliului de Administrație și mai ales a organului suprem, care este Adunarea Generală.

C. Discriminări

Funcționarii din Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, din structurile subordonate acestora, precum și din ministerele cu rețea sanitară, pot desfășura activități medicale în afara orelor de program și - culmea! - numai în unități private.

Este vorba de o incompatibilitate clară. Cu alte cuvinte, unor funcționari din instituții publice, instituții ce au atribuții de control și de reglementare, le este permis să se angajeze numai într-o unitate privată. Dar unui medic care este director de spital, nu îi este permis acest lucru, nici măcar în timpul liber! La fel se întâmplă și cu rudele de până la gradul IV a persoanelor care ocupă o funcție în cadrul Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor.

Cabinetele de medicină de familie nu vor mai putea fi înființate decât de medicii de familie, fiind interzisă înființarea unor astfel de cabinete de alte structuri medicale private.

Doar pentru medicii de familie a fost prevăzut dreptul de a putea să-și vândă praxis-ul medical, celelalte specialități medicale neavând acest drept. Iată încă o discriminare!

Medicii-manageri din unitățile spitalicești cu mai putin de 400 de paturi pot desfășura și activitate medicală în timpul liber în unitatea medicală respectivă, pe când ceilalți, managerii-medici din spitale cu peste 400 de paturi, nu pot face acest lucru, deși ei sunt tot medici. Credem că și aceasta este tot o discriminare!

D. Haosul și lipsa de comunicare fără precedent de la nivelul Guvernului României.

Chiar dacă s-ar încerca o explicație logică pentru toate deficiențele de mai sus, nimic nu poate justifica haosul legislativ și lipsa oricărei politici coerente în domeniul sănătății. Pentru a exemplifica această afirmație, evocăm, pe de o parte, Legea 95/2006, legea Nicolăescu, lege pe care respectivul membru al Guvernului și-o asumă în toatalitate și, pe de altă parte, Legea 195/2006 - legea cadru a descentralizării. Dacă, potrivit legii Nicolaescu, toate unitățile sanitare sunt trecute în subordinea Ministerului Sănătății Publice, potrivit Legii 195/2006, lege intrată în vigoare, culmea ironiei, în aceeași perioadă cu Legea Nicolaescu, unitățile sanitare sunt trecute în administrarea și subordonarea exclusivă a autorităților locale.

Potrivit art.20, art.21 și art.22 din Legea descentralizării, autoritățile locale, consiliile județene și consiliile locale, au un drept exclusiv de decizie asupra unităților sanitare.

Dacă este așa, atunci care este voința politică a Guvernului Tăriceanu cu privire la administrarea unităților sanitare? Dacă dreptul de decizie aparține în mod exclusiv consiliului județean, respectiv consiliului local, cum a fost posibil ca ministrul sănătății să demită directorii și să decidă în mod unilateral reorganizarea unor unități spitalicești? Din punctul nostru de vedere, demiterea unor directorii s-a făcut cu încălcarea nu numai a Legii nr.195/2006, privind descentralizarea, dar și cu încălcarea art.200 din Legea Nicolăescu, în sensul că demiterile se puteau face numai în baza unor evaluări și a propunerilor făcute de o comisie special numită. Mai mult, nici unul dintre directori nu are încheiat un contract de management, așa cum cere legea, deoarece nu a fost emis un ordin care să stabilească acest contract de management.

Din acest punct de vedere, suntem, în mod evident, în prezența unor abuzuri grave ale ministrului Nicolăescu, care recidivează în decizii nelegale și abuzive. Ar fi cazul ca organele abilitate să se sesizeze cu privire la abuzul în serviciu săvârșit de ministrul Nicolaescu în mod repetat.

Cerem, de asemenea, Consiliului pentru combaterea discriminării să se autosesizeze cu privire la demiterile unor directori de unități sanitare care aveau o altă opțiune politică decât aceea a ministrului sănătății.

Efectele guvernării Alianței portocalii asupra rețelei de Sănătate.

Sărăcia și șomajul determină exodul medicilor în străinătate. Lipsa locurilor de muncă este motivată prin faptul că posturile sunt blocate la nivel național, iar piața românească de muncă nu are posibilitatea să absoarbă nici jumătate din numărul de medici. Spre exemplificare, situația de la Iași, unde foarte mulți medici rezidenți, specialiști nu au posturi. Oferta este foarte mică, iar salariile sunt proaste. Orice plecare în străinătate, bine sau prost plătită, este mai bună decât nimic.

Medicii "școlari" sunt considerați "medici de umplutură".

Mai mulți medici "școlari" din municipiul Botoșani s-au adresat Direcției de sănătate publică, pentru a-și arăta nemulțumirea în legătură cu faptul că nu mai au posibilitatea să le elibereze elevilor trimiteri pentru analize și consultații la medicii specialiști, chiar atunci când este vorba de o urgență medicală. Altfel spus, dacă un copil se accidentează în școală, iar medicul unității de învățământ consideră că este vorba de o fractură și trebuie să i se dea acestuia o trimitere la urgențe pentru efectuarea radiografiilor, nu are altă cale decât să îl trimită mai întâi pe elev la medicul său de familie. Este o aberație, stimați colegi.

Existența zonelor în care medicii sunt o raritate.

Sunt spitale unde medicii de specialitate lipsesc. Un singur medic și un singur asistent medical asigură asistența pentru șapte sate din județul Maramureș (adică peste 1.600 de suflete).

În Lugoj - cine are nevoie urgentă de un tratament sub supraveghere, în specialități precum dermato-venerologie, diabet sau cardiologie - singura posibilitate este alegerea unui spital din Timișoara. La 1.500 de diabetici, câți sunt la Lugoj, medicii specialiști lipsesc cu desăvârșire.

Subfinanțarea cronică și disperarea unor categorii speciale de bolnavi.

Peste două mii de gălățeni, care suferă de disfuncții grave și au nevoie de o proteză, se găsesc într-o situație disperată pentru că sunt nevoiți să aștepte ani de zile momentul în care le va veni rândul pe lista întocmită. Cauza acestei situații este subfinanțarea, deoarece CJAS Galați nu a primit în acest an decât 2% din fondurile necesare pentru rezolvarea tuturor cererilor.

Sănătatea fără bani de medicamente - spitale județene în pragul colapsului.

"Managementul" de tip Nicolăescu obligă spitalele să încalce Legea finanțelor publice pentru a putea să facă față avalanșei de bolnavi și a tratamentului acestora.

Instabilitatea este foarte mare în achizițiile de medicamente. Spitalele din toată țara sunt acum obligate să încalce Legea finanțelor publice, prin faptul că fac achiziții, deși nu au încă un buget definitiv. Este o instabilitate foarte mare în achizițiile pe care le face Spitalul de Urgență Suceava, din cauză că, în acest moment, nu mai are fonduri și nu există încă un buget stabilit, bătut în cuie, pentru acest an. Nu se pot achiziționa lucrurile de bază, care fac spitalul să funcționeze: medicamente, materiale sanitare, hrană. Se poate face medicină, oare, fără aceste lucruri?

Protecția medicilor în fața legii - întârzierea publicării ghidurilor de practică medicală.

În momentul în care vor fi făcute respectivele ghiduri de practică medicală, medicii trebuie să le accepte, dar baza materială pentru a respecta acele norme nu există. Medicul își face datoria, informează bolnavul, dar nu este standardizat consimțământul informat al bolnavului, chiar dacă Ministerul și-a anunțat "strategia ipotetică"în acest domeniu.

Compensatele duc la disperare pe toți cetățenii români.

Cozi interminabile, zeci de mii de oameni nervoși se bat la ușa farmaciei, înjurându-l pe farmacist și pe domnul Nicolăescu. Unii rezistă peste noapte, alții leșină sau fac infarct sub privirea indiferentă a guvernanților, care dau vina pe ei, pe bolnavi.

Scapă cine poate! Așa arată, la începutul fiecărei luni, imaginea farmaciilor din toată țara care eliberează medicamente compensate. În timpul acesta, Guvernul exersează demagogia și minciuna: că bani sunt destui, că sunt de nu știu câte ori mai mulți decât anul trecut și că regretă incidentele de la farmacie, dar nu e vina lor, ci a bolnavilor care se înghesuie degeaba. Însă după câteva ore de la deschiderea farmaciei, în prima zi din lună, se pot citi afișe: "Am epuizat plafonul" - această frază simplă care pentru unii poate aduce moartea.

Lipsa evidentă de soluții.

La ora actuală, Guvernul Tăriceanu și Ministerul Sănătății se află într-un blocaj managerial în fața crizei din sistemul sănătății, pe care ei au provocat-o.

Este evident că un sistem care a funcționat și până acum cu o finanțare la limita acceptabilului se prăbușește în momentul în care bugetul de stat nu mai dispune de resursele necesare pentru a-l echilibra. Lipsa banilor, care este cauzată de politica fiscală a actualei guvernări, lasă sectoarele sociale și, în special, sănătatea fără resursele necesare.

Deocamdată, ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, încearcă să își acopere ignoranța și incompetența, dând vina pe fosta guvernare PSD, care ar fi fost "generoasă" cu oamenii bolnavi și pe directorii de spitale, vinovați că au tratat mai mulți bolnavi decât ar fi dorit ministerul.

Doamnelor și domnilor senatori,

Este adevărat că s-au făcut multe lucruri bune pentru sectorul sanitar de-a lungul anilor și ne pare rău că nu le-am finalizat pe toate.

Soluții există. Trebuie doar un Guvern care să înțeleagă că statul are obligația să asigure serviciile de sănătate pentru toți cetățenii și, mai ales, pentru cei săraci, cu resurse financiare limitate, lăsând deoparte clientela politica.

În loc să-și mascheze incompetența, căutând vinovații în alte părți, Ministerul Sănătății ar trebui să privească în propria ogradă și să recunoască faptul că amatorismul, impostura și nepăsarea din acest minister au adus sistemul sanitar românesc în cea mai gravă criză din ultimii 25 ani, criză care se va agrava, punând în pericol viața a sute de mii de români a căror singură vină este că s-au îmbolnăvit în anii guvernării portocalii.

În contextul european, sistemul sanitar autohton se găsește pe un loc și o poziție deloc onorantă, chiar undeva aproape de lumea a treia.

Acum, în ceasul al doisprezecelea, noi, cei care am inițiat această moțiune simplă, facem apel către toți parlamentarii prezenți, indiferent de grupurile politice cărora le aparțin, de a vota în favoarea ei. Este o chestiune de interes național, de onoare, de onestitate față de adevăr, față de cetățeanul român, care, prin votul lui, ne-a trimis in Parlament.

Solicităm demisia ministrului Eugen Nicolăescu, pentru haosul creat, pentru disprețul față de cetățeanul român.

Dorim să fim reprezentați de un ministru competent, care să aibă susținerea întregii clase politice, care să readucă sănătatea din România acolo unde îi este locul, cât mai aproape de Europa.

Sănătatea națiunii nu este obiect de troc sau de negociere politică.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Rog liderii grupurilor parlamentare să desemneze colegii care vor lua cuvântul în numele acestora.

Îl invit la tribuna Senatului pe domnul Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului în legătură cu moțiunea prezentată de colegii senatori.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Eugen Nicolăescu - ministrul sănătății:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am citit cu atenție textul moțiunii depuse de PSD și de PRM. Am sperat să găsesc idei care să contribuie la accelerarea reformei sistemului sanitar din România. Am sperat ca autorii să prezinte măcar scuze, pentru că în perioada în care s-au aflat la guvernare nu au avut nici cea mai mică intenție de a face reformă. Din păcate, m-am înșelat. A treia moțiune pe teme de sănătate, în numai câteva luni, este o nouă dovadă de demagogie și tupeu nemăsurat. Nu pot fi calificate astfel improvizațiile de genul - și citez: "Partidele semnatare ale prezentei moțiuni doresc să precizeze că au acționat constant, de-a lungul anilor, pentru o reformă reală în domeniul sănătății".

Din nefericire pentru semnatari, de câte ori aud o astfel de afirmație, îmi vine, automat, în minte declarația autorului spiritual al acestei moțiuni, pentru că pe aceasta nu a semnat-o doctorul Sorin Oprescu.

În 2005, la scurt timp după pierderea alegerilor de către PSD, domnul doctor recunoștea la BBC că partidul său nu a avut reformă. Iată ce spunea dumnealui - și citez - în februarie 2005: "Sănătatea nu a fost o prioritate pentru nici unul dintre partidele care s-au aflat până acum la guvernare. PSD, atât timp cât s-a aflat la guvernare, nu a fost capabil să facă decât un proiect de lege pentru reforma în sănătate. Aceasta s-a amânat în Parlament, s-a amânat pentru o joi, însă nu s-a spus în ce an și nici până în ziua de astăzi proiectul de lege nu a fost discutat." Aceasta este declarația domnului Sorin Oprescu.

Prezenta moțiune este imorală, pentru că se sprijină pe starea de nemulțumire a populației, nemulțumire adunată în ani, iar oamenii au din ce în ce mai puțină răbdare. Și dumneavoastră nu faceți decât să le anulați și o ultimă speranță. Cinism nemăsurat din partea autorilor moțiunii, care doresc funcția unui ministru, în loc să-i ceară să aplice reforma și, pe baza evaluării lor, să facă aprecieri.

Autorii moțiunii vorbesc despre ce au făcut partidele pe care le reprezintă pentru sănătate, dar, din câte știu, PRM nu a guvernat în ultimi 10 ani. Întrebarea este dacă își asumă erorile PSD-ului.

Personal, aș fi văzut PRM în postura de a iniția o moțiune împotriva tuturor celor ce s-au aflat la guvernare în ultimii 10 ani.

La fel de tupeistă mi se pare și acuzația care mi se aduce mie și ministerului pentru întârzierea publicării ghidurilor de practică medicală.

Stimați domni de la PSD, vă aduc aminte că aceste ghiduri trebuia făcute în 2002, conform unei hotărâri a Guvernului Năstase.

Această moțiune simplă reia toate frustrările, criticile și minciunile de la moțiunea de cenzură, ratată de PSD, prin respingerea de către Parlament.

În această situație, partidele semnatare instigă la nerespectarea unei legi adoptată de Parlament și validată integral de Curtea Constituțională a României. Așa ceva nu este permis.

În concluzie, nu merită să comentez astfel de inepții. Mi se pare mult mai important să informez Senatul României despre ceea ce am făcut de la preluarea acestui mandat.

Pentru o imagine completă și corectă, am să compar situația actuală cu situația lăsată de PSD la sfârșitul guvernării. Cred că numai așa se poate vedea cine a fost demagog și cine a fost interesat de starea de sănătate a cetățenilor.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă propun, mai întâi, să vedem radiografia bugetului sănătății pe 2005, așa cum a fost el lăsat de Partidul Social Democrat.

23.500 miliarde lei, ceea ce înseamnă 25% din bugetul alocat sănătății pentru anul 2005, reprezentau arierate sau, dacă vreți mai explicit, sume neplătite la Fondul național unic de sănătate de către diferiți operatori economici, cei care erau scăpați de griji și datorită faptului că multora li se permitea acest comportament. De aici, un sistem de sănătate care era, în primul rând, privat de resursele necesare, nu mai puțin de un sfert din resursele de care avea nevoie.

La capitolul cheltuieli, 12.000 de miliarde lei, circa 12,5% din bugetul alocat sănătății în anul 2005, erau datorii la furnizori, ieșite din termenul de plată stabilit prin contract. Alte 7000 de miliarde lei, influențe financiare neacoperite ca urmare a majorărilor salariale aprobate după publicarea Legii bugetului de stat pe anul 2005.

Vă aduc aminte, se întâmpla în toamna lui 2004, când a fost dată decizia de majorare a salariilor, nefinanțată de la buget.

În plus, 2500 miliarde lei, necesar neacoperit la plafonul de credite externe pentru contracte ferme aflate în diferite faze de derulare. Iată, așadar, modelul de gestionare a crizei din sănătate, pe care l-ați practicat, domnilor de la PSD.

În loc să se rezolve problemele din sistem, peste 50% din bugetul alocat sănătății pe anul 2005 fusese arvunit electoral înainte de începerea anului 2005.

Astăzi, la jumătatea anului 2006, am reușit să echilibrăm situația.

Din analiza evoluției colectării banilor la fondul de sănătate, începând cu 2004, cheltuielile realizate sunt cu mult mai mari decât veniturile. Valoarea cea mai ridicată s-a înregistrat în 2005, când, pentru eliminarea blocajului existent, ca urmare a înregistrării de obligații de plată, în special către furnizorii de medicamente și materiale sanitare, s-au promovat unele acte normative, prin care s-a asigurat plata acestora. În acest sens, s-au achitat datoriile la medicamente din anii 2003 și 2004 la spitale, precum și medicamentele eliberate în ambulatoriu, peste valoarea de contract.

În sinteză, evoluția veniturilor și cheltuielilor exprimate în milioane dolari se prezintă astfel:

  • Venituri totale: în 2004 - 2.107 milioane dolari; în 2006 - 3.364 milioane dolari. Un plus de 1.257,6 milioane dolari.
  • Cheltuieli: în 2004 - 2.145 milioane dolari; în 2006 - 3.296 milioane dolari. Un plus de 1.150,9 milioane dolari.
  • Servicii medicale și medicamente: în 2004 se distribuiau 2.112 milioane dolari; în 2006 - 3.227 milioane dolari. Un plus de 1.224,5 milioane dolari.

Față de 2004, în 2006 se constată, în sfârșit, o echilibrare a indicatorilor financiari, în condițiile foarte dificile preluate. Atunci, afirmația din moțiune nu este o minciună?

Fondurile aprobate pentru servicii medicale și medicamente au crescut în anul 2006, față de 2004, cu 47%. Pentru prima oară, toate fondurile colectate în sistemul de asigurări de sănătate, menținute ca excedent bugetar în anii anteriori, au fost deblocate împreună cu fondul de rezervă, ca urmare a rectificărilor bugetare. În plus, au fost alocate de la buget peste 8.592 miliarde lei pentru medicamente cu și fără contribuție personală, cheltuielile cu acestea crescând cu 108,6%.

Unul din principalele obiective pentru 2005 a fost reglementarea datoriilor restante din sistemul de sănătate, prin găsirea de mecanisme, care, pe de o parte, să ducă la stingerea datoriilor, iar, pe de altă parte, să reducă riscul înregistrării de noi arierate.

Subfinanțarea sistemului a devenit marea acuză adusă actualei guvernări de către PSD. Pe de altă parte, însă, aflat la guvernare, PSD a dat mai puțini bani sănătății decât a făcut-o Guvernul Tăriceanu. În campania electorală, actuala guvernare a promis bani mai mulți pentru sănătate și iată că ne-am ținut de cuvânt. Datele de mai sus sunt concludente. Creștere cu 47%. Aceasta este realitatea. În rest, orice se spune este minciună și demagogie.

În plus, Legea 95/2006 conține prevederi exprese - art.256 alin.3 titlul 8 - în sensul că sumele colectate în contul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sunt în permanență la dispoziția Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și se repartizează de ordonatorul principal de credite proporțional cu sumele stabilite prin legile bugetelor anuale, pe fiecare domeniu de asistență medicală.

Astfel, în trimestrul 1 2006, peste 600 miliarde lei, colectate suplimentar, s-au alocat deja pentru suplimentarea cheltuielilor cu medicamentele compensate și gratuite. La sfârșitul lunii mai 2006, peste 30% din farmaciile din țară mai dispuneau de plafoane neconsumate.

Pentru alocarea sumelor pe farmacii se utilizează, din mai 2006, criterii unitare, supuse consultării cu reprezentanții furnizorilor, care au la bază adresabilitatea și proporționalitatea în ceea ce privește acoperirea morbidității.

La modificarea parțială a criteriilor de alocare a fondurilor pe farmacii, a anunțat că acestea se vor perfecționa, următoarea etapă fiind prevăzută pentru 1 iulie 2006.

Apreciem că o repartizare judicioasă, care să țină cont de realități, poate contribui la ameliorarea aprovizionării cu medicamente.

Autorii moțiunii au o înclinație patologică pentru acuzații mincinoase. Una dintre acestea se referă la eliminarea medicamentelor gratuite pentru copii.

Vreau să precizez foarte clar: copiii, gravidele, categoriile care beneficiază de legi speciale au, în continuare, dreptul la medicamente gratuite. Compensarea medicamentelor la preț de referință pentru aceste categorii de populație presupune decontarea 100% din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Totodată, prin Legea nr.95/2006, chiar s-a extins gratuitatea la medicamente pentru gravide și lăuze, indiferent de veniturile obținute, iar la persoanele prevăzute în legi speciale și pentru persoanele cu handicap s-a eliminat condiția referitoare la veniturile obținute de către aceștia. Ca urmare, noua legislație este mult mai aproape de cetățean, dar cei de la PSD nu vor să citească legea.

În cadrul programelor naționale de tratament în diabet, cancer, SIDA, pentru pacienții cu afecțiuni specifice s-au asigurat medicamente și materiale sanitare specifice. Față de anii anteriori, au avut acces la tratament un număr mai mare de bolnavi. Avem o creștere de 10% în 2006, față de 2004, având în vedere că sunt boli cronice, cu evoluție în timp, dependentă de momentul depistării afecțiunii și instituirii tratamentului.

Totodată, sumele alocate tuturor subprogramelor naționale au crescut de la 747.000 RONI la finele lui 2004, la 1.123.000 RONI pentru 2006, ceea ce reprezintă - rețineți! - o creștere de 50% față de 2004.

Această creștere permite, pe de o parte, tratarea unui număr mai mare de bolnavi, precum și accesul la terapii adecvate stadiului bolii, atât terapii standard, cât și terapii performante, eficiente, ce cresc speranța de viață, îmbunătățirea calității vieții, precum și posibilitatea reinserției sociale a bolnavilor cu afecțiuni cu consecințe foarte grave asupra climatului familial și stării de sănătate a populației, în general.

În cadrul subprogramelor specificate avem câțiva indicatori care sunt concludenți. De exemplu, la subprogramul HIV-SIDA, număr de 6000 bolnavi tratați în 2004, 6400 prevăzuți în 2006, cu o creștere de 106,7%, iar bugetul crește - rețineți! - cu 137,8%.

La patologia oncologică, 60.000 bolnavi tratați în 2004, 67.000 prevăzuți în 2006, o creștere cu 111,7%, buget alocat care crește cu 144%.

La diabet, pentru că tot s-a vorbit în moțiune despre el, s-au tratat, în 2004, 309.257 persoane, se tratează, în 2006, 366.000 de persoane, cu o creștere de 118,4%.

În vederea creșterii accesului la tratament specific al bolnavilor cu diabet zaharat, în special, antidiabetice orale, circa 70% din numărul bolnavilor, se preconizează eliberarea acestora prin farmacii de circuit deschis, iar eliberarea rețetelor se realizează pe o perioadă de 60 de zile, în acest fel, evitându-se deplasarea inutilă a bolnavilor, precum și supraaglomerarea în cabinetele medicale și la farmaciile spitalelor.

Aceasta este politica pe care o facem. Apropierea actului medical de cetățean.

Finanțarea programului de diabet, în cursul acestui an, este adaptată atât nevoilor populației, cât și noilor prețuri ale medicamentelor specifice, provenit din cele două surse: Fondul de sănătate și Ministerul Sănătății.

Menționăm, totodată, că, față de 2004, prețurile medicamentelor, inclusiv ale celor pentru programe naționale s-au diminuat progresiv prin scăderea marjelor de import și distribuție, precum și plafonarea adaosului comercial la farmacii.

Remarcabil este faptul că pentru alte subprograme, sumele alocate s-au mărit substanțial - și dăm câteva exemple:

Combaterea bolilor cardiovasculare, de la 23.181 pacienți în 2004, ajungem la 40.240 de pacienți în 2006, o creștere de 173,6%.

La bolile neurologice, de la 34.200 pacienți, vom trata 55.589, cu o creștere de 162,6%.

La hemofilie și talasemie, de la 5003, la 9.853 de oameni, 197% creștere, iar la transplantul de organe, de la 383 de persoane, sperăm să avem anul acesta 22.000 de persoane, o creștere de 57 ori.

În cazul transplantului, începând din acest an, prin finanțarea provenită din subprogramul de transplant, se vor realiza un număr de 350 de transplanturi de organe și țesuturi, din care 77 sunt transplanturi de măduvă.

În cazul bolilor cardiovasculare, suma s-a dublat, având în vedere că în România reprezintă cauza numărul unu de deces.

Ca atare, doamnelor și domnilor senatori, alocăm banii pentru ceea ce România are nevoie.

Referitor la favorizarea laboratoarelor private de analize medicale precizăm că legislația care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate nu face distincție între furnizori din punct de vedere al proprietății, public și privat.

Laboratoarele spitalelor pot participa la procesul de contractare cu casele de asigurări de sănătate, fiindu-le aplicabile aceleași criterii stabilite pentru toți furnizorii.

Cu privire la numirea președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătății, această reglementare nu constituie o noutate, fiind prevăzută încă din 1999, prin Legea nr.145/1997 și continuată de PSD.

Cât despre Consiliul de administrație al CNAS, dacă citeați legea, vedeați că acesta, CNAS, are 11 noi atribuții, consecința promovării Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a noului Statut-cadru al CNAS, ceea ce denotă întărirea rolului acestui organism de conducere.

Cu privire la aprobarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, precizăm că acesta a fost și este aprobat de Parlament, prin legi bugetare, anuale, încă din anul 1999. Aprobarea bugetului acestui fond de către Parlament are la bază prerogativele parlamentarilor de reprezentare a intereselor cetățenilor.

Dacă vreți ca dumneavoastră să nu mai aveți această prerogativă, trebuie să votați un amendament la lege.

Vreau să vă mai spun că, săptămâna trecută, am încheiat evaluarea spitalelor din întreaga țară. Am bătut țara. Am stat de vorbă cu medicii, cu reprezentanții administrației locale, au fost prezenți și colegi parlamentari la aceste discuții și evaluări, și le mulțumesc. O operațiune dificilă care implică, eventual, închiderea unor locații, eventual, desființarea unor secții și înființarea altora, externalizarea unor servicii, uneori, reducerea numărului de paturi. Reforma reală înseamnă însă eficientizarea spitalelor, zonă în care se cheltuiesc cei mai mulți din sănătate, peste 70%.

Sunt spitale cu sute de paturi, fără medici, cu sală de operație fără anestezist sau, dimpotrivă, sunt secții ca acelea de obstetrică și ginecologie, supradimensionate și ca număr de paturi, și ca număr de personal. Sunt spitale în care profesioniști de valoare nu-și pot face meseria cum trebuie din cauza lipsei de aparatură performantă. Și pe vremea PSD aparatura performantă zăcea prin spitale, nedesfăcută.

Aceasta este starea reală a spitalelor din România. Starea pe care ne-ați lăsat-o, stimați colegi de la PSD, și pe care aveți tupeul să o criticați. Normal ar fi să dați explicații pentru că idei și soluții este evident că nu ați avut. Eficientizarea spitalelor este un punct strategic al reformei pe care Guvernul Tăriceanu a gândit-o. În context, vrem să dotăm spitalele cu astfel de aparatură, încât să fie performante și în următorii zece ani.

O piatră de încercare a reformei este pachetul de servicii medicale gratuite. Cu toate că astăzi PSD critică această intenție, pachetul de bază nu este invenția Guvernului Tăriceanu. Și Guvernul Năstase a ajuns la concluzia că nu se poate asigura asistență medicală integral gratuită pentru toți cei 22 milioane de cetățeni ai României. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.150/2003, primul-ministru de atunci, Năstase, și ministrul sănătății, Daniela Bartoș, au introdus în viața românilor pachetul bazal de servicii și coplata. Rețineți, aceste lucruri nu se uită, sunt înscrise în legi, domnilor de la PSD.

Sistemul de sănătate nu s-a îmbunătățit, însă, tocmai pentru că nu ați respectat propria lege și ne cereți nouă să facem în câteva luni ceea ce PSD nu a avut voința politică și capacitatea să facă în ani.

Realitatea rece a cifrelor demonstrează că se cheltuiesc bani cu nemiluita pentru medicamente compensate, prin tratarea în spitale, dar starea de sănătate nu s-a ameliorat.

Cum vă explicați faptul că de trei ani bugetul este mai mare, practic, de trei ori mai mare, iar calitatea serviciilor nu s-a îmbunătățit?! Foarte simplu. Pentru că aceștia, în loc să ajungă la bolnavi, se scurg către diferite zone. Sistemul de sănătate în România, în momentul de față, este una dintre cele mai bune vaci de muls.

În loc să aibă grijă de cetățean, în loc ca sistemul de sănătate să-i poată da omului care are nevoie de îngrijire un serviciu minim, în condiții de standarde de calitate, sistemul de sănătate este o sursă de îmbogățire pentru diverse categorii.

De altfel, chiar domnul Oprescu preciza, într-un interviu, zilele trecute, că "în fiecare an, se manglesc din sistem un milion de euro".

Două mesaje ne-a transmis domnul senator Oprescu și ținem seama de ele.

Structura de sistem sanitar gândită și lăsată de PSD nu permite controlul resurselor financiare care intră și ies din sistem și nici nu funcționează în interesul cetățeanului.

De aceea, prin noua lege am încercat să îmbunătățim legislația referitoare la pachetul minim de servicii gratuite, astfel încât el să corespundă nevoilor pacientului, dar să fie și în acord cu resursele de care dispune sistemul.

Vream ca, până în septembrie, să știe clar tot românul de ce servicii medicale gratuite poate beneficia și, implicit, ce medicamente gratuite și compensate sunt atașate pachetului de bază.

Anul 2005 și 2006 au consumat resurse umane, materiale și financiare pentru înlăturarea efectelor inundațiilor și a gripei aviare. Nu am avut epidemii, nu am avut, din fericire, cazuri de gripă aviară la om, dar aceste efecte s-au obținut cu eforturi deosebite, precum și cu o colaborare fructuoasă cu Organizația Mondială a Sănătății și cu Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor senatori,

În 2005, Guvernul Tăriceanu a făcut ceva ce nu a făcut nici un alt guvern până acum. A alocat o sumă uriașă, peste 10.000 de miliarde, pentru a redresa sistemul sanitar. Am plătit datoriile acumulate în sistem, pentru a preveni intrarea în colaps. Astfel, am început anul 2006 fără datorii pentru medicamente. Dar, dacă nu colectăm rapid deficiențele majore din sistemul de sănătate, datoriile vor reapărea, iar banii vor fi gestionați prost în continuare.

Așa cum știți, reforma sănătății este o prioritate strategică. Prin tot ce am făcut de la elaborarea proiectului de Lege pentru reforma sănătății și până la asumarea răspunderii Guvernului, fiecare gest, fiecare decizie luată a fost în conformitate cu această opțiune politică majoră, opțiune care s-a născut în timpul campaniei electorale, din discuțiile cu oamenii. Ne-am asumat sarcina de a reforma sistemul sanitar. Este poate cea mai dificilă reformă pe care Guvernul și-a propus să o pună în practică. Nu vreau să înlocuiesc demagogia PSD cu altă demagogie, dar vă asigur că reforma, pe care acest Guvern a gândit-o, are în centrul său omul, fie că este medic, fie că este pacient. Esența liberalismului este tocmai grija pentru viața individului, cu tot ce implică ea. Reforma sistemului sanitar vrea să pună capăt exodului de medici tineri, vrea să dea medicului ce este al medicului din punct de vedere financiar și profesional.

Implicit, aceste măsuri vor duce la creșterea calității actului medical care se exercită asupra pacientului.

Nu putem face noi, în câteva luni, ceea ce nu au făcut patru guvernări, dintre care trei PSD.

Urmează o perioadă dificilă, cu multe schimbări. Poate constatăm că mai trebuie să mai ajustăm câte ceva și, dacă va fi nevoie, o vom face. Ca și până acum, rămânem atenți la semnalele din viața reală și luăm decizii în funcție de acestea. Principalul este să declanșăm mecanismul reformei care să repună sănătatea pe picioare. De dumneavoastră, senatorii, depinde dacă reforma se va face sau nu. Aveți butonul roșu, iar decizia dumneavoastră se va materializa prin felul în care veți vota această moțiune. Fiecare vot pentru moțiune va fi un vot împotriva reformei în sănătate și împotriva oamenilor care doresc să aibă acces la servicii medicale de calitate (rumoare, vociferări, gălăgie).

Reprezentanții PSD, dumneavoastră care vociferați, au recunoscut public că partidul lor nu a vrut să facă reformă în sănătate, ci a mințit, doar, ani la rând și a creat haos în sistem pentru a redistribui subfinanțarea în buzunarele propriilor demnitari și clienți politici, iar acum face pe lupul moralist. PSD s-a jucat cu sănătatea oamenilor și a creat un popor care se teme de boală mai mult decât orice.

Doamnelor și domnilor senatori,

Autorii moțiunii strigă ca din gură de șarpe că reforma este îndreptată împotriva pacienților și pune în pericol dreptul cetățenilor la sănătate și îngrijiri medicale. Atât de tare au fost marcați de grija față de pacient, încât majoritatea amendamentelor depuse de reprezentanții opoziției au cerut scoaterea din lege numai a prevederilor referitoare la incompatibilitățile și conflictele de interese în acest domeniu, adică, privilegiile pe care le aveau.

De 16 ani, toată lumea vorbește de reforma sistemului sanitar, dar reforma s-a oprit de fiecare dată la poarta spitalului.

Susținătorii corupției din sistem au indus ideea că schimbarea directorilor înseamnă prigonirea medicilor. Fals. Schimbarea unor directori, neperformanți din punct de vedere managerial, urmărește două scopuri tocmai contrare prigonirii medicilor.

În primul rând, avem în vedere profesionalizarea managementului, care va fi efectuat numai de persoane calificate și care vor desfășura numai muncă de management.

În egală măsură, reforma urmărește aducerea medicilor la statutul meritat, acela de elită intelectuală dedicată exclusiv nobilei meserii pe care o practică.

În toată lumea, cu excepția socialismului întârziat, promovat de PSD, medicul este lângă patul bolnavului, iar managerul se ocupă de administrarea și gestionarea spitalului. Medicii sunt persoane speciale, deosebite, care merită tot respectul și recunoașterile sociale pentru menirea pe care o au. Eu însumi îi respect în mod deosebit. Cu toate acestea, cred că nu trebuie plasați deasupra legii, care, în cazul de față, este cea a conflictului de interese.

Medicii au marea și unica șansă de a obține respectul pentru ceea ce fac și nu cred că favorurile politice, vremelnice sunt adevăratul lor preț.

Separând medicina de management, vor avea de câștigat toți. Medicii, medicina, pacienții, societatea românească în ansamblu. Toate piedicile puse acum reformei nu sunt decât încercări disperate ale unuia și altuia de a salva ce se mai poate salva din construcția vicioasă pe care PSD a gândit-o pentru sistemul sanitar.

Doamnelor și domnilor senatori,

Cu amendamentul că o reformă, pe care PSD nu a vrut să o facă ani la rând, nu poate produce efect în câteva zile, vă rog să respingeți moțiunea sa demagogică și mincinoasă.

Reforma este ca un tratament. Cu cât îl începi mai repede, cu atât este mai eficient.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc, domnule ministru.

Vreau să vă spun că ați mai consumat cinci minute din timpul pe care îl aveați la dispoziție ca să prezentați ... (gălăgie în sală)...

Vă rog, stimați colegi, întotdeauna, ministrul și-a gestionat singur timpul, noi am oferit doar un timp, la începutul dezbaterilor, de 30 minute, și de 15 minute la sfârșitul dezbaterilor.

Vroiam să-i spun domnului ministru că mai are zece minute pentru răspuns, la sfârșitul moțiunii.

Stimați colegi, vă reamintesc timpii.

Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD are 27 minute.

S-au înscris trei colegi la cuvânt: domnii senatori Popa Dan Gabriel, Sabău Dan și Paul Păcuraru.

Îl invit la tribună pe domnul senator Popa Dan Gabriel.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Popa Dan Gabriel:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule ministru al sănătății,

Am citit cu multă atenție moțiunea simplă, în legătură cu reforma din domeniul sănătății, inițiată și depusă spre dezbatere de 54 senatori, reprezentând opoziția.

Am citit acest text încercând să cred că demersul dumneavoastră, al celor care ați semnat moțiunea, pornește de la ceea ce chiar dumneavoastră afirmați, și anume că sectorul serviciilor publice de sănătate a fost piatra de încercare pentru toate guvernările post decembriste din România, afirmație pe care o consider parțial adevărată, mai ales pentru că medic fiind, am simțit din plin, împreună cu pacienții mei stoparea reformei în perioada 2001-2004.

Reforma începuse destul de bine la nivelul asistenței medicale primare și ambulatoriului de specialitate, fiind însă oprită de guvernarea PSD, exact în locul unde era absolut necesară, la nivelul spitalelor.

Au continuat astfel practicile care au făcut ca serviciile de sănătate din România să creeze atâtea nemulțumiri din parte pacienților, dar să ofere mult prea multe satisfacții financiare nemeritate și ilegale unor ordonatori de credite, fapt recunoscut de rapoarte ale Curții de Conturi.

Găsesc în preambulul moțiunii dumneavoastră afirmații cu care chiar suntem, probabil, cu toții de acord, referitoare la scepticismul, față de creșterea calității îngrijirilor de sănătate, față de lărgirea accesului populației la aceste servicii sau față de indicatorii specifici sănătății și demografiei.

Oare toate aceste neajunsuri se întâmplă numai în ultimul an și jumătate, oare nu tocmai lipsa reformei ne-a dus la așa ceva?

Pentru că așa am preluat noi sistemul în decembrie 2004 și știți foarte bine acest lucru, atât de bine încât folosiți ca justificare, pentru această moțiune, fraze întregi din programul nostru de guvernare, scrise la momentul respectiv, pentru a caracteriza un sistem sanitar, mult rămas în urmă din punctul de vedere al reformării sale.

De altfel, recunosc că în textul moțiunii sunt și lucruri adevărate, tocmai pentru că sunt caracteristice unui sistem care trebuie profund reformat.

Trebuie să fim de acord că timpul scurs de la publicarea Legii privind reforma în domeniul sănătății, adică 45 zile, este total insuficient pentru a-i aprecia efectele.

Nu este mai puțin adevărat că sunt semnale care trebuie serios luate în seamă și responsabilitatea Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este maximă pentru a reduce consecințele aplicării încă a unor reguli care conduc la ineficiență și, mai grav, la posibile acte de corupție în sistem, dar nu puteți cere unui Guvern, care și-a asumat răspunderea pe această lege, să facă minuni în câteva zile.

Dumneavoastră, cei de la PSD, ați modificat vechea lege a spitalelor de opt ori în 2003 - 2004 și nu ați aplicat-o niciodată în totalitate, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu nenumăratele modificări și completări ulterioare, nici măcar nu ați avut curajul să o transformați în lege, pentru că, probabil, aveți și dumneavoastră colegi, care v-au atras atenția asupra unor reglementări nu tocmai bune, colegi care acum, recunoscând că sistemul a fost în criză profundă și trebuie schimbat, se cred totuși într-o luptă persoană cu ministrul sănătății.

Realitatea este că în 2005 s-au cheltuit zeci de mii de miliarde în plus față de anii anteriori, în sănătate, mulți bani mergând către datoriile rămase în urma așa-ziselor performanțe manageriale marca PSD și, acum, toți banii colectați din Fondul pentru asigurări de sănătate au mers în sistemul de sănătate, și nu aiurea, iar anul acesta vom avea cea mai mare sumă de până acum alocată sănătății, chiar dacă ea se dovedește încă insuficientă pentru așteptările medicilor ș pacienților.

Ne menținem însă promisiunea ca până în 2008 să ajungem la cel puțin 6% din PIB pentru sănătate.

Stimați colegi,

În anul 2004, Guvernul PSD a aprobat Hotărârea de Guvern nr.1088 prin care urmărea "creșterea accesului populației la serviciile medicale de calitate și eficientizarea modului de furnizare a serviciilor medicale spitalicești".

Deci, recunoșteau astfel că au o problemă!

Vorbeau despre o strategie pentru cel puțin următorii 10 ani, strategie despre care nimeni nu a mai auzit nimic, acum vin și solicită demisia ministrului sănătății la câteva zile de la intrarea în vigoare a Legii privind reforma în domeniul sănătății pentru că, de fapt, nu vor o reformă, domniile lor spun acum că în spitale era bine așa cum era!

Iată de ce eu, împreună cu toți colegii mei din Partidul Democrat, voi vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Invit la tribună pe domnul senator Vasile Ion, din partea Grupului parlamentar PSD.

Grupul parlamentar PSD are alocate 25 de minute.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Ion Vasile:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori.

Nu sunt mândru și încerc o profundă frustrare întrucât astăzi, 12 Iunie 2006, cu câteva luni înaintea integrării noaste în Comunitatea Europeană, în dubla mea calitate de medic și senator, aduc în fața dumneavoastră, împreună cu colegii mei, o crudă și tristă realitate, și anume aceea a unui sistem public sanitar în degringoladă, debusolat, a unei națiuni abandonate, din această perspectivă, de către propriul ei stat.

Este de neînțeles cum într-o țară ca România, cu numeroasele ei probleme de ordin social, actualii guvernanți se străduiesc să diminueze până la absurd rolul statului, transformându-l într-unul minimal, cu unică comandă, cu responsabilități minore într-un domeniu atât de sensibil cum este sănătatea publică.

La fel de absurdă și fără temei este ideea că problemele din sănătate, au tot felul de motivații, cu excepția subfinanțării, argument care ar trebui să fie prioritatea actualului responsabil din Ministerul Sănătății, ministrul Eugen Nicolăescu.

Dorința de afirmare pe scena politică a domnului Nicolăescu de a prelua un minister, indiferent care ar fi fost acela, doar pentru a se legitima posterității, face ca acum, cetățeanul să suporte incompetența, indiferența și cinismul unui personaj care nu s-a detașat de condiția sa de purtător de vorbe, continuându-și aceeași misiune a vorbelor goale fără substanță, dar cu efecte devastatoare, dezastruoase în sănătatea publică.

Stimați colegi, reforma sanitară propusă, comentată îndelung pro-domo de Eugen Nicolăescu, acea reformă care, din spusele sale, în câteva luni trebuia să producă o îmbunătățire substanțială, consistență în asistența medicală, în viața celor care trec prin dificultăți fiziologice s-a dovedit a fi un fiasco, o gravă eroare umană care, din păcate, nu produce rebuturi ca în industrie, ori pagube agricole, nici datorii ca în finanțe, ci produce suferință umană, invaliditate fizică și mentală, moarte în cele din urmă, stări care ar trebui să-l frământe și să-l tulbure profund pe domnul ministru despre care încă mai cred că este om, are suflet și are și onoare.

Oare poate fi cineva mulțumit de modul în care, într-o Românie pe care cu toții ne-o dorim democratică și europeană, drepturile fundamentale, dreptul la viață, la muncă, la sănătate, la un mediu sănătos în care să fie protejați copiii, tinerii, bătrânii, persoanele cu handicap, să fie clamate, invocate, dar neargumentate și nesusținute în viața reală de către politicieni nepricepuți, de factura actualului ministru al sănătății?

Nu, este răspunsul, domnule ministru!

Nimeni nu poate fi mulțumit de o asemenea situație, iar dumneavoastră aveți obligația asumată de a respecta aceste drepturi, de a face, riscându-vă chiar propria poziție și imagine, în așa fel ca națiunea să simtă că ceva s-a schimbat în starea ei și viața cetățeanului nu mai este în pericol. Azi, dumneavoastră voiați să ne convingeți de alte lucruri în discursul dumneavoastră.

Mă întreb oare, nu le-o fi rușine românilor să se vaite, să stea la cozi la farmacii și chiar să moară fără asistență sanitară?

Ați fost învestit în Parlament cu încredere, ați trecut prin această instituție un pachet de legi ale reformei în sănătate și iată unde am ajuns:

  • O populație nesigură de sprijinul și implicarea actualului Guvern în politicile sanitare, o populație care și-a pierdut încrederea în ceea ce se numește onestitate, onorabilitate și valori ca solidaritatea, fermitatea și sensibilitatea;
  • Cetățeni ce stau la aceleași cozi la farmacii, cozi despre care spuneți că o să dispară, din păcate nu au dispărut, a dispărut însă și speranța că, stând la acele cozi, vor reuși să obțină ceva având în vedere produsele, materialele și medicamentele ce au o susținere a statului, cetățeni care, din motivul scăderii nivelului de trai, nu au posibilitatea de a cumpăra medicamente, unele indispensabile supraviețuirii, cetățeni suferinzi de unele boli cronice, care nu sunt prezenți în nici o evidență și care mor cu zile, femei gravide și nou născuți nedispensarizați, nevaccinați, rujeola, domnule ministru, medii apte pentru a prelua afecțiuni grave, medici, cadre universitare și corpul sanitar în general, desconsiderați, puși la dispoziția unor dictate și a unei clientele politice care se manifestă strict politic, și nu medical, așa cum ar trebui;
  • Inhibarea și marginalizarea corpului medical, a sindicatelor sanitare, a asociațiilor profesionale în și din politicile sanitare naționale;
  • Centralizarea deciziei, desconsiderarea puterii locale, a instituției locale democratice, a voinței, a tradiției și a specificului local comunitar.

Iată, domnule ministru, numai câteva din performanțele, dacă se pot numi așa, a misiunii nobile pe care ați avut-o până azi, vă spun că dacă sunteți realist, dacă sunteți în concordanță cu cetățenii, dacă sunteți atent și sensibil la viețile lor, trebuie să acceptați că altcineva le-ar putea reda speranța la sănătate, la o viață fără suferință.

De altfel, vreau să vă amintesc, domnule ministru, că astăzi, românii vă poziționează în fruntea unei liste a remaniaților.

Aș mai vrea să fac două remarci, și anume, faptul că dacă încercați să vă însușiți ilegal termeni medicali, poate că ne explicați care este fiziologia acestor simptome și o altă remarcă, dacă starea dumneavoastră erectilă permanentă de priapism politic neconformă cu aspectul limfatic și adenoidian ce determină hipoxie, bradipsihie și bradilalie și, cu siguranță o gravă impotență funcțională pe segmentul de management sanitar, nu este o chestiune care ar trebui să vă preocupe.

Stimați colegi,

Vă solicit să nu fiți complici la ceea ce se întâmplă sau la ceea ce nu se întâmplă în acest domeniu al sănătății publice.

Să înțelegeți că reforma sanitară, prost condusă înseamnă un pericol major pentru prezentul și viitorul națiunii și, în consecință, să susțineți această moțiune simplă.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Invit la tribună pe domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Colegii din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator nu și-au desemnat vorbitor, însă urmează la cuvânt domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Dan Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Oare trebuie să ne obișnuim cu gândul că cei săraci sau aproape de limita existenței n-au altceva de făcut decât să înghită hapul în care tronează boala sau chiar moartea ? Să fi ajuns țara asta în pragul disperării populației și al neputinței guvernanților, care-și tratează beteșugurile prin străinătăți ? Să fi ajuns chiar așa de rău încât un medicament să le pară bolnavilor un miracol ce nu poate fi măcar atins? Se pare, din păcate, că răspunsul nu poate fi decât da.

Reforma ministrului Nicolăescu a fost un balon de săpun care s-a spart la prima atingere cu realitatea. Minciuna rostită de pe la tribune, promisiunile aruncate cu furca în cărțulia cu coperte portocalii, în care Alianța D.A. dădea, umflându-se în pene, medicamente suferinzilor la orice colț de stradă, asistență modernă în spitale au fost, așadar, doar promisiuni.

Ministrul sănătății trebuia să acorde celor betegi - urmare, vezi Doamne, gestului de a numi contabili, avocați și alți diverși meseriași în fruntea spitalelor și ușuindu-i pe directorii medici - sănătate, dar, din păcate, toată truda corpului medical a fost dusă la un faliment total care a depășit marginea prăpastiei și s-a pornit să alunece pe povârnișul bătut cu nenorociri.

Adio profilaxie, adio investigații clinice, la revedere medicație non-ambulatoriu, bye-bye îngrijire la domiciliu și recuperare medicală. Și toate acestea fiindcă un contabil a venit să conducă breasla medicală, iar Guvernul s-a lăsat dus în lesă privind legile din primăvară, trecute și prin mâinile celor care au votat doar politic, niște gesturi tămăduitoare, fără să-și dea seama că ele sunt niște aberații și nu legi.

Dacă mai înainte cu câțiva ani, bolnavii n-ar fi beneficiat de o asistență aproape corespunzătoare, dacă programele de tratare și combatere a unor boli ca: diabetul, cancerul, SIDA, tuberculoza, nu s-ar fi desfășurat normal, acum, la ceasul acesta, în care totul este împins în râpă și pângărit de guvernanți și întreaga putere, n-am fi știut că a existat și mai bine și ne-am fi obișnuit precum fierarul cu scânteia. Dar așa ? Cum să te miri, cum să te mai miri că cei de la putere au vrut să vândă Spitalul Clinic Fundeni, cel mai mare și mai dotat așezământ medical din țară, distrugând, prin înstrăinarea lui, ultimele speranțe ale milioanelor de suferinzi și chiar ale muribunzilor care privesc spre această ultimă gară din viață ca spre o mărturie ?

Ce a făcut Guvernul Tăriceanu și ministrul său de la medicină este un gest ce poate fi considerat criminal. Să înlocuiești medicii directori de spitale, singurii care știau despre ce este vorba acolo, să iei decizii fără să dai socoteală nimănui ori să te consulți cu cei din jur, să stabilești tot soiul de incompatibilități, unele chiar hilare, să stopezi dreptul la muncă al medicilor, să încalci principiul de autonomie a corpului profesional și a comunităților locale și - cel mai grav lucru - să te subordonezi față de factorul politic atunci când este vorba de sănătatea populației este, într-adevăr, o crimă.

Toate aceste abuzuri deosebit de grave sunt fructul actualului ministru al sănătății, care a reușit, prin insistență și prin incompetență, să determine Guvernul din care face parte și, desigur, puterea alcătuită dintr-un patrulater politic, numit Patrulaterul negru, să facă precum dânsul.

Cum nu ne erau de ajuns sărăcia și șomajul, iată că actuala alianță portocalie ne-a tras pe față voalul unei sănătăți bolnave, a unei încercări de a distruge din rădăcini toate lucrurile bune care au existat în țara asta înainte de poposirea la putere a celor de azi. Dar guvernanții încalcă nu numai legile de bun-simț ale sănătății, ci și Legea finanțelor publice, făcând achiziții fără buget întocmit, administrând medicamente scumpe în locul celor ieftine, distrugând fabricile de medicamente și institutele de cercetări de producții și de seruri și vaccinuri.

În concluzie, trebuie spus adevărul: situația stării de sănătate în țara noastră este foarte gravă. Vindecarea ei nu se poate face decât prin înlocuirea celor care au dus-o în acest loc, dar poate că cei de la putere recunosc adevărul și poate se retrag pentru a-i lăsa pe cei care se pricep să repare șandramaua ajunsă, cea din halate albe.

Altfel, ferească Dumnezeu, putem muri cu toții.

La cuvântul domnului ministru al sănătății, nu venim decât cu două precizări. Prima: primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu a declarat, destul de demult, că reforma este încheiată. Și atunci dânsul ce reformă mai face ? Iar a doua: aș vrea să-i reamintesc că, prin eliminarea medicilor directori, a fost scumpit actul managerial, achitându-se salarii foarte mari noilor directori, contabili, avocați. Să fie vorba de o clientelă politică ? Fiindcă nu poate să fie vorba de o clientelă dobândită din bolnavi.

În încheiere, domnilor guvernanți, cu ocazia acestei moțiuni, vă adresez următoarea urare făcută de populația lipsită de ajutor medical:

Și dacă pietre în geam bat / Și apare lume ducând pari / Să știți că este Hipocrat / Care vă vrea drept pensionari.

Vă mulțumesc. (aplauze din partea opoziției)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la tribună pe domnul senator Irinel Popescu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, grup ce are alocate 6 minute pentru dezbateri. Aveți cuvântul !

Domnul Irinel Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori, mai întâi, să mă refer la semnificația inițierii unei noi moțiuni pe tema sănătății, la un interval de doar două luni de la cea precedentă și aș spune că Partidul Conservator tratează cu toată seriozitatea o temă atât de importantă precum sănătatea, dovadă sunt și recentele declarații ale președintelui partidului, domnul senator Dan Voiculescu, pe tema sănătății.

Pe de altă parte, însă, Partidul Conservator nu și-a schimbat poziția în aceste două luni de zile, iar argumentele aduse pentru respingerea precedentei moțiuni rămân valabile și în prezent. De aceea, nu le voi mai repeta, mai ales că, în plus, domnul ministru al sănătății a răspuns punctual conținutului moțiunii.

Eu aș dori, în schimb, să mă refer la conținutul noțiunii de sănătate în sens mai larg, pentru a sublinia faptul că nu întâmplător este o problemă atât de spinoasă și greu de rezolvat, aș îndrăzni să spun chiar imposibil de rezolvat.

În editorialul ultimului număr al prestigioasei reviste "Science" se arată că: un studiu publicat în nr.3 din mai 2006 al Revistei "Journal of the American Association" arată că americanii între 55 și 65 de ani au o sănătate semnificativ mai proastă decât britanicii de aceeași vârstă, în ciuda faptului că în Marea Britanie cheltuielile pentru sănătate sunt cu mult mai mici decât în Statele Unite.

După cum se știe - și asta rezultă și din studiul de mai sus - sănătatea nu poate fi definită doar prin suma îngrijirilor care se acordă celor bolnavi, doar prin suma serviciilor de sănătate. Sănătatea unui individ sau, prin extensie, a unei populații este rezultatul efectelor combinate a patru categorii de factori determinanți.

Primul este mediul și, deși timpul nu-mi permite să fac o trecere în revistă asupra tuturor problemelor pe care le ridică poluarea modernă de toate tipurile, sunt convins că le cunoașteți cu toții și că România este unul din statele care mai au încă multe de făcut la acest capitol.

Al doilea este terenul biologic. Sistemul de sănătate din România se confruntă cu o populație din ce în ce mai îmbătrânită, din cauza sporului natural negativ și emigrației tinerilor. Bătrânii au un teren biologic fragil, încărcat de regulă de o patologie cronică: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, diabet, afecțiuni osteo-articulare și reumatismale etc. peste care pot să apară, cu multă ușurință diverse complicații severe sau afecțiuni cu caracter acut.

Al treilea îl constituie comportamentul general, atitudinea față de sănătate și față de păstrarea ei. Și aici se includ o serie de obiceiuri care țin de comportament, unele dintre ele cu efecte deosebit de nefavorabile. Primul dintre acestea este tabagismul, care este una din plăgile importante ale zilelor noastre, cu impact major asupra sănătății. Chiar și în țările occidentale bogate s-a constatat discrepanța între sumele imense cheltuite pentru tratamentul bolnavilor cu cancer pulmonar sau cu alte maladii cauzate de fumat, față de cheltuielile mult mai mici care ar însemna prevenția acestor boli prin interzicerea sau reducerea fumatului. Se pot adăuga: consumul de alcool, alimentația, sedentarismul, consumul de droguri și de medicamente. În acest context, taxa pe viciu este o inițiativă clar binevenită care sporește veniturile sănătății, dar, în același timp, descurajează pe aceia care vor să și-o ruineze singuri.

Din păcate, cu toate acestea, în România, continuăm să avem un consum crescut de tutun și de alcool, o alimentație neadecvată și un sedentarism mai mare decât ar fi cazul.

În sfârșit, abia pe ultimul loc vin serviciile de sănătate. Desigur, când vorbim de servicii de sănătate, un parametru important sau primul la care trebuie să ne referim este finanțarea. Țările Europei Occidentale, cu un produs intern brut ridicat de peste 9000 dolari pe cap de locuitor, față de cei în jur de 3000 pe care-i are România în momentul de față, alocă între 8 și 10% din acest produs intern brut pentru sănătate. Date statistice recente arată că, până în anul 2015, România va ajunge abia la 40% din produsul intern brut al statelor vest-europene și încerc să anticipez și potențialul pe care-l vom avea, în anii viitori, de a aloca fonduri suficiente pentru sănătate. Acest potențial, practic, nu există, dacă ne uităm în mod realist la cifre.

Aș adăuga faptul că numărul de contribuabili din România este în continuă scădere. Conform Ziarului "ZIUA" de astăzi, 12 iunie 2006, doar 4,3 milioane de români contribuie la fondul de pensii, iar numărul celor care contribuie în prezent la fondul de sănătate este aproximativ același. De aceea, lărgirea bazei de colectare era un pas mai mult decât necesar.

Ca atare, în mod realist, România nu va ieși pentru multă vreme din starea de subfinanțare cronică a sistemului de sănătate, chiar dacă, în ultimii ani, banii alocați au crescut constant, ajungând, în acest an, la circa 4 miliarde dolari, mai mult decât în oricare din anii precedenți.

Iată deci problemele majore cu care se confruntă sistemul de sănătate din România,

De altfel, majoritatea statelor occidentale trec și ele, în acest moment, prin astfel de situații și, mai ales, și-au propus și sunt în curs de a desfășura reforme ale sistemelor de sănătate. Aceasta deoarece costurile galopante impuse de noile tehnologii și de medicamentele moderne nu mai pot fi suportate nici chiar de țările bogate, fără o anumită raționalizare.

O reformă structurală însă și toate studiile serioase efectuate în acest scop arată că necesită, pe lângă reforma sistemului de sănătate în sine, și o reformă culturală în paralel. Aceasta înseamnă o participare activă a populației la efortul de prevenție a maladiilor prin renunțarea la vicii, un mod de viață activ și o alimentație rațională. Aceasta înseamnă responsabilizarea într-un grad mai înalt a pacienților. Aceasta înseamnă investiții în sectorul prevenții în sănătate. Aceasta înseamnă întărirea rețelei de medicină primară și apelul la specialist doar atunci când este nevoie.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să încercați să concluzionați.

Domnul Irinel Popescu:

Da. Aceasta înseamnă raționalizarea rețetelor medicale și a investigațiilor, conform unor protocoale de specialitate de care avem, desigur, nevoie. Și aș menționa faptul că, practic, toate țările europene utilizează astfel de protocoale, utilizează liste de medicamente și recurg la generice. Aceasta înseamnă, în sfârșit, introducerea cărții de sănătate electronice. Cele mai multe dintre aceste obiective sunt încă în fața noastră.

Consider că trebuie să păstrăm o atitudine pozitivă față de reforma în sănătate și să încercăm să construim, și nu să distrugem.

Actualul ministru a avut la dispoziție aproximativ 1 an de zile, interval insuficient pentru rezolvarea uriașelor problemele pe care am încercat să le arăt în această scurtă alocuțiune.

De aceea, Partidul Conservator își menține sprijinul pentru procesul de reformă și va vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc.

(aplauze din partea puterii)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnul senator.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar UDMR, domnul senator Nemeth Csaba.

Aveți cuvântul !

Domnul Nemeth Csaba:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor senatori,

Sectorul serviciilor publice de sănătate a fost piatra de încercare pentru toate guvernările post-decembriste din România, se afirmă în moțiunea simplă, în legătură cu reforma în domeniul sănătății, depusă de 54 de senatori.

Dacă ar fi să ne luăm numai după numărul de miniștri care au ocupat portofoliul Ministerului Sănătății de-a lungul anilor de după 1989, trebuie să tragem concluzia că toate guvernările au considerat domeniul sănătății extrem de dificil. Dificultățile erau intrinseci organizării și funcționării sistemului de sănătate, așa cum a fost el preluat din sistemul ceaușist.

Deficiențele și neajunsurile sistemului, acumulările de datorii, rostogolirea arieratelor de la un an la altul, lipsa de transparență, finanțarea unor unități în mod preferențial, calcularea incorectă a tarifului pe caz ponderat pentru unele spitale, lipsa autonomiei reale a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nestimularea corespunzătoare a personalului sanitar s-au acumulat de-a lungul celor 16 ani și au devenit tot mai acute.

Ca unul din cele mai importante servicii sociale, sistemul de sănătate a avut și are și cel mai mare impact social, de unde și cea mai vizibilă reacție a populației la toate modificările sale.

Transformarea unui sistem de urgență într-un sistem de prevenție a fost și este o întreprindere foarte costisitoare și extrem de dificilă, mai ales într-o perioadă de tranziție și reformă în care peste un deceniu a fost un serios recul economic. Tocmai de aceea nici un reprezentant responsabil al diferitelor guvernări din anii de după 1989 nu a negat continua subfinanțare a sistemului. Desigur, este vorba de subfinanțare față de nivelul care ar asigura o bună calitate europeană sistemului, acolo unde am dori cu toții să ajungem. Dar, dincolo de nivelul finanțării, fără îndoială, o importanță la fel de mare o are modul în care sunt cheltuiți banii dedicați sistemului.

De aceea, mai mult ca oriunde, situația reală impunea o reformă rapidă și profundă, de natură să curețe sistemul de deficiențe și neajunsuri, ceea ce s-a demarat prin adoptarea pachetului de legi privind domeniul sănătății. Prin aceste legi se dorește eficientizarea activităților intraspitalicești și prespitalicești, un accent deosebit punându-se pe activitatea de prevenire a îmbolnăvirilor.

Schimbarea legislației s-a făcut cu transparență, prin consultarea instituțiilor implicate, asociațiilor medicilor, farmaciștilor, și urmărește introducerea eficienței economice în sistemul sanitar bazat pe o finanțare, în mod special, prin asigurări medicale. Fără îndoială, dincolo de eficientizarea unui sistem de sănătate bazat pe asigurări, investițiile publice în sănătate din bani proveniți din impozite, adică din bugetul de stat, vor trebui să fie în creștere, an de an. Un sistem de sănătate, de prevenție este de neimaginat fără programe naționale, zonale, regionale și județene, din bani publici, complementare serviciilor finanțate prin asigurări.

Nimeni nu încearcă să nege evidența. Sistemul de sănătate nu funcționează bine. El este subfinanțat, lipsa de încredere macină relațiile din sistem, este încă organizat în afara regulilor manageriale, motiv pentru care răspunsurile la impulsurile de schimbare sunt greoaie și uneori chiar refractare din partea unor participanți la sistem. Dar o abordare care pune pe seama unei încercări de eficientizare și modernizare a sistemului de sănătate toate minusurile sistemului, generate de-a lungul a câtorva decenii, este contraproductivă și social, și politic. Sănătatea este costisitoare, dar în mod sigur nu vom rezolva nici o problemă din domeniul sănătății oprind mereu încercările de eficientizare ale sistemului și fără să acordăm încredere unui sistem de reformă care ni s-a propus și abia a început să se aplice.

Așadar, fără să nege problemele sistemului de sănătate, nevoia de multă transparență și respect în relațiile dintre decidenți și participanții la sistem, Grupul parlamentar al U.D.M.R. va vota împotriva acestei moțiuni simple.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator. Ați epuizat timpul rezervat Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Invit la tribună reprezentantul Grupurilor parlamentare ale Alianaței Dreptate și Adevăr PNL - PD (D.A.), domnul senator Dan Sabău.

Se pregătește domnul senator Șerban Nicolae.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator Sabău. (discuții și vociferări în sală)

Domnul Dan Sabău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Stimați invitați,

Suntem în fața unei întrebări...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator.

Rog colegii senatori să-și ocupe locurile în sală!

Doamnelor și domnilor senatori, vă invit să vă ocupați locurile!

Vă rog să păstrați liniște în sală!

Aveți cuvântul, domnule senator!

Domnul Dan Sabău:

Suntem în fața unei întrebări, a fi sau a nu fi, a face reformă sau a nu face reformă, suntem în fața unei întrebări: dacă reformă înseamnă păcăleală sau dacă înseamnă o realitate, o necesitate stringentă, și credeți-mă că Alianța Dreptate și Adevăr PNL - PD (D.A.) este foarte fermă, este nevoie de reformă, este nevoie de europenizare, este nevoie de a face pasul în față, pas pe care nu l-am făcut timp de 16 ani, pas care ne-a fost blocat 50 de ani, dar care - repet - de 16 ani este inexplicabil de ce ne autoblocăm.

Este vorba, de fapt, de o subfinanțare cronică și credeți-mă că Alianța Dreptate și Adevăr PNL - PD (D.A.) o recunoaște, dar face și efortul de a încerca să asigure o finanțare mai bună decât ieri, mai bună astăzi decât ieri, mai bună mâine decât astăzi. Din păcate, suntem confruntați cu o situație greu acceptabilă din punct de vedere economic sau din toate punctele de vedere. Este vorba de 4.000.000 de oameni care lucrează și care trebuie să asigure și sănătatea, și dreptul la o viață mai bună, și asigurări sociale înafara sănătății pentru 22.000.000 de consumatori. Consumatori înseamnă trăitori în România și nu altceva.

Vreau să vă spun că sistemele de asigurări de sănătate, pe care le-am traversat, au fost de tip Semașko, încercăm un Bismark, ne gândim la Beverige și în tot acest periplu, de fapt, aplicăm un sistem nesigur, romantic, subiectiv, de regulă, care permite evaziune și deturnare. Și aceasta, până când am zis că începem să facem reformă. În momentul acesta, am să fac o referire la o etapă extrem de interesantă, o etapă care s-a repetat și care înseamnă intervențiile chirurgicale ale unor personalități politice foarte cunoscute. Ultima, în mod evident, este cea a președintelui țării care, în mod informat, a fost decis să se opereze în altă parte. În urmă, mă refer la operația pe care a suferit-o premierul Adrian Năstase și care a fost iarăși în altă parte. Vă mai aduc aminte de periplul medical prin București al președintelui Ion Iliescu, care trebuia rezolvat și care a traversat trei spitale în dorința unei clarificări cât mai aproape de certitudine.

Așa că - iertați-mă! - întrebarea reformă sau nu reformă este foarte clară, trebuie să facem reformă până când o să fim în stare să ne ținem oamenii și să-i operăm acolo unde trebuie. Este dureroasă afirmația, vine de la un medic - credeți-mă -, consider că sunt în continuare medic, cu toate că funcționez destul de mult în Parlament și niciodată nu mă voi dezice de această profesiune, așa că îmi doresc reformă pentru pacienții mei, în primul rând.

În 1996 - 2000, o legislatură care a marcat începutul unei reforme profunde în sistemul sanitar românesc: s-a înființat Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciștilor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-a înființat și a devenit autonomă. A apărut o decizie așa-zis tripartită, care a ținut o bună perioadă, și anume, decizia între Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a apărut privatizarea medicului de familie.

Credeți-mă că au fost pași remarcabili, care în 2000 s-au oprit și a început o perioadă de tergiversări, de blocare a reformei, blocarea autonomiei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, blocarea Legii spitalelor, a început o finanțare dizarmonică ce trăia dintr-un sistem - să-i zicem - al bugetului istoric și al bugetului pe caz rezolvat, care a făcut ca unele spitale să primească, pe caz rezolvat, 18.000.000 de lei, alte spitale să primească 8.000.000 de lei, iar media să fie de 12.000.000 de lei.

În mod evident, tot în aceeași perioadă, s-a pus un stop spitalizării de zi, s-a pus un stop performanței medicale, și aceasta prin lipsa încurajării performanței medicale.

În 2004 - 2006, concluzia a fost: trebuie să facem reformă, trebuie să ne europenizăm, stăm pe loc, Europa ne va taxa și nu ne va permite pasul în față nici în zona sănătății și - credeți-mă! - zona sănătății, zona medicinii românești a fost întotdeauna, de fapt, una europeană din punct de vedere al performanțelor, însă din punct de vedere al banilor nu a fost niciodată.

Demarajul reformei a început odată cu noul ministru al sănătății și vreau să vă aduc aminte de bani care s-au administrat ori s-au atribuit zonei blocului operator, înființarea Colegiului Dentiștilor, reautonomizarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, finanțări suplimentare. Vă reamintesc că prima tentativă de reformă a spitalelor a fost reforma Cinteză, Legea spitalelor, în prima ei formă, a fost semnată de fostul nostru ministru, de asemenea, liberal, Mircea Cinteză, după care s-a apăsat pe accelerație și Legea spitalelor, împreună cu alte 16 legi, și-au făcut loc în peisajul politic românesc: transplantul, cardul european, școala de management, taxa pe viciu, Legea spitalelor, construcția de spitale, Legea malpraxis-ului, înființarea Colegiului medicilor dentiști, informatizarea sistemuluisunt tot atâtea obiective pe care și le propune reforma.

Aș vrea să pun, oarecum, punct disputei medicii nu au dreptul să conducă spitale. Este o aserțiune falsă. Realitatea este că medicii au dreptul să conducă spitale, cu o condiție: să nu facă simultan și alte lucruri, eventual să nu fie în conflicte de interese.

Vreau să vă mai spun, de asemenea, că reforma, așa cum a fost imaginată de Eugen Nicolăescu, este o reformă care a debutat, dar care va ține, probabil, toată legislatura, care își propune și o serie de alte măsuri care înseamnă diferențierea între specialități, diferențierea individuală, creșterea performanței medicului, creșterea vitezei de vindecare, pentru că totul este făcut în dorința creșterii vitezei de vindecare a pacienților. Pacientul este în vârful acestei reforme, este în intenția medicilor, este în intenția politicienilor din sală.

22.000.000 de posibili pacienți se adresează unui contingent de 40.000 de medici, care este jumătate din necesarul normei europene. Acești oameni speră sănătate, speră finanțare, speră transparență, speră relații decente cu medicii, speră evitarea conservatorismului în terapia care li se aplică și credeți-mă că pacientul își dorește o terapie de ultimă oră.

Ce reprezintă moțiunea?

Din păcate, moțiunea reprezintă continuarea unei filozofii anterioare, reprezintă conservatorism, blocare reformă, blocare speranță, blocaj conceptual. Așa că propunerea noastră este fermă: votați reforma, priviți moțiunea drept un exercițiu politic.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul senator Șerban Nicolae.

Urmează domnul senator Găucan Constantin, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator Nicolae.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc.

Mai întâi, aș vrea să vă supun atenției o chestiune de procedură.

Domnule președinte de ședință, în timpul intervenției domnului ministru, am fost apostrofați noi, cei din PSD, că am vociferat.

Eu aș dori, totuși, să atrag atenția că suntem în Senatul României, iar domnul ministru este invitat aici. De aceea, nu putem accepta puneri la punct de această manieră.

Eu am rugămintea să interveniți și să întrerupeți un astfel de vorbitor. După ce, săptămâna trecută, ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu s-a răstit la Senatul României, acum, ne vedem apostrofați.

Eu aș face, însă, apel și la colegii din arcul guvernamental să înțeleagă că un comportament ireverențios față de Senatul României este o jignire la adresa întregului for, și nu numai la adresa adversarilor politici.

Asta este o chestiune de procedură, domnule președinte.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor colegi.

Domnule ministru, sau cum se spune în folclorul de dată recentă, domnule Eugen Nicolăescu Mengele,

Am asistat cu o oarecare surprindere și cu o oarecare stupefacție la modul în care dumneavoastră înțelegeți să răspundeți la o moțiune simplă și mă văd nevoit să vă atrag atenția, ca jurist, că o moțiune simplă este un exercițiu democratic prevăzut de Constituție. De aceea, afirmații de genul tupeiști, comportament patologic și așa mai departe sunt niște jigniri cu totul gratuite și antidemocratice. Totuși,

acceptați că, în această țară, există și opoziție și există și dreptul de a vă contesta, pentru că ajungem la concluzia că dumneavoastră nu ați vrea să fiți criticat de nimeni. Din moment ce noi nu ne putem permite să vă criticăm actele, iar cei de la putere nici nu se mai pun în discuție, am ascultat intervențiile, înseamnă că nimeni nu are dreptul să vă critice modul în care guvernați și conduceți acest sistem, dar dincolo de sevrajul logoreic al domnului Nicolăescu sunt câteva chestiuni deosebit de importante, care necesită o atenție deosebită și fac apel la un exercițiu de demnitate spunându-vă că dacă această moțiune am fi dezbătut-o într-o piață publică ar fi fost nevoie ca domnul ministru Blaga, aici, prezent, să aducă un batalion de jandarmi ca să-l apere pe ministrul Nicolăescu de oameni, pentru că, așa cum a spus domnia-sa, a bătut țara. Din păcate, a făcut-o la propriu, iar la Cluj și la Timișoara cu greu au putut fi potoliți medicii, asistenții, personalul auxiliar la întâlnirile cu ministrul Nicolăescu, atunci când cu bună credință, cu decență profesioniști îi cereau socoteală. Probabil că și dânșii erau la fel de tupeiști, așa cum sunt și semnatarii moțiunii. Prin pachetul de legi atât de mult lăudat s-a creat senzația că schimbarea denumirii directorului general de spital cu cea de manager ar fi marea găselniță care va salva sistemul sanitar. Noi am observat și atunci și observăm și acum că managerul inventat de domnul Nicolăescu va avea dreptul să-și numească după bunul plac și fără vreun mandat adjuncții, să organizeze concurs, iar legea nu prevede nici un fel de reguli, nici un fel de reglementări, cu excepția unei proceduri, dar durata mandatului și modul în care managerul își face selecția directorului adjunct medical, directorului de cercetare-dezvoltare, directorului de îngrijiri, directorului economic nu este prevăzută de lege și rămâne la latitudinea acestui manager, care, să nu uităm, este numit de ministrul sănătății. Și aici ajungem la problema cheie: ministrul sănătății revine la sistemul de înainte de 2003, la dreptul autoritar de a-i numi pe directorii de spitale - manageri. Acest lucru a fost îndelung criticat și presa noastră a relatat faptul că unitatea centrală, respectiv, Ministerul Sănătății devine un fel de Mecca al plocoanelor celor care doresc să-și păstreze funcțiile. Prin Legea spitalelor din 2003, această practică fusese curmată, iar directorii generali din spitale erau selectați pe bază de concurs de un Consiliu de administrație în care se regăseau toți cei care finanțau sistemul. Ajungem în acest fel și la finanțarea spitalelor. Așa cum se arată chiar și în legea promovată de domnul Nicolăescu, serviciile medicale provin din contractele cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care, să nu uităm, gestionează banii asiguraților, nu banii bugetului, nu cei rezultați din performanta cotă unică, care a adus găuri mari la buget, ci din banii asiguraților. Cu alte cuvinte, Ministerul Sănătății, care nu dă bani decât pentru programele naționale de sănătate HIV SIDA, cancer, diabet și așa mai departe, insuficienți și aceia pentru dotări, pentru investiții și cercetare, numește directorii, deși nu dă nici un ban pentru serviciile medicale, și aici era marea problemă. Banii pentru serviciile medicale provin din gestiunea pe care o face Casa Națională de Asigurări de Sănătate. De aceea, nu văd de ce trebuie să-și asume ministrul sănătății dreptul de a numi directori de spitale. Avem, însă, o explicație: am observat ce fel de directori interimari au fost numiți acolo unde situații de incompatibilitate au dus la retragerea directorilor de spitale din București. Ne-am fi așteptat ca director interimar la un spital să fie un cadru medical din unitatea spitalicească respectivă, care să asigure interimatul. La un spital a fost numit un economist, la altul a fost numit un avocat. De aceea, nu am nici un fel de reținere în a fi primul nemedic care ia cuvântul la o asemenea moțiune. De altfel, atâta vreme cât ministrul sănătății însuși este economist, nu văd de ce m-aș jena. L-am auzit pe domnul Nicolăescu spunând aici următoarele cuvinte: în anul 2004 s-a asigurat medicația și tratamentul pentru 6000 de bolnavi de HIV SIDA, iar pentru anul 2005 erau prevăzute cheltuieli pentru 6400 și, a spus domnia- sa, o creștere cu 107%. Stimați colegi senatori, de la 6000 la 6400 nu-i o creștere cu 107%. Dacă domnul Bodu se împiedică în aritmetica elementară, constat că inamicul public al actualului Guvern este regula de trei simplă. Și dacă la domnul Bodu, care se pretinde jurist, să spunem că e o scuză, la un economist e o jale mare.

Aș vrea să vă mai spun ceva legat de numirile de directori de spitale. O doamnă doctor din Spitalul Universitar l-a reclamat pe Sorin Oprescu că ar fi discriminat-o din motive politice și a făcut o sesizare la Consiliul de combatere a discriminării. Din această sesizare am aflat următorul lucru: că doamna în cauză se simțea discriminată pentru că soțul său este deputat PNL, adică din același partid cu ministrul sănătății și, atenție, cu directorul general interimar numit în locul lui Sorin Oprescu. N-am știut, dar avem încă o dată confirmarea că, de fapt, interimarii și cei care urmează să preia posturile de mari manageri de spitale în România, și care vor face performanțele acelea nemaipomenite trebuie să provină musai de la un anumit partid. Bun, nu știm dacă e vorba de PNL, PNL Stolojan și așa mai departe, că aud că se practică mai multe variante. Din păcate, realitatea crudă în sistemul de sănătate în România este mult mai gravă decât cifrele pe care domnul Nicolăescu le-a învârtit, așa cum am arătat și în exemplul de mai devreme. Cozile la sănătate, pentru că asta este în fapt, cozile la speranța de viață au devenit umilitoare pentru români și asta este o situație recentă. Este o situație a ministeriatului Nicolăescu.

S-a spus că cei care au semnat această moțiune ar fi împotriva reformei promovate în sănătate. Stimați colegi, nu orice tâmpenie este reformă. Nu orice prostie poate fi categorisită ca reformă, pentru că atunci ajungem la concluzia că, de fapt, și poate spunem asta cetățenilor României, domnul Nicolăescu nu trebuie criticat ci, din contră, trebuie să-i dăm și vreo decorație. Haideți să mergem cu toții în piața publică și să vedem care este reacția oamenilor. L-am mai auzit pe domnul Nicolăescu spunând acum că PSD nu a propus decât amendamente referitoare la incompatibilități atunci când domnia-sa și-a promovat pachetul legislativ cu reforma în sănătate. Personal, i-am înmânat domnului Nicolăescu 196 de amendamente. Domnule Nicolăescu, ca și la regula de trei simplă, de la 2 la 196 este o diferență foarte mare, iar dumneavoastră mințiți. Mințiți dumneavoastră, în general, darmite la un caz atât de particular. De altfel, legea promovată de domnul Nicolăescu are o mare hibă. Ea nu a trecut prin Parlament. Fac o precizare și pentru domnul Nicolăescu, și pentru domnul Irinel Popescu: nu au fost mai multe moțiuni pe sănătate. Moțiunea la care faceți dumneavoastră referire a fost o moțiune de cenzură prevăzută în Constituție, în cu totul alte condiții decât o moțiune simplă. Nu le mai confundați, așa cum confundați și sănătatea cu soluțiile de euthanasiere promovate de ministrul Nicolăescu, pentru că, de fapt, pentru domnul Nicolăescu bolnavii sunt cifre, sunt date statistice, care refuză, din păcate pentru domnia-sa, să se încadreze în cifrele statistice. Refuză să se încadreze în bugetele minunate, pe care domnia-sa le alocă sănătății. Domnia-sa a spus că a alocat un milion de euro mai mult sănătății în bugetul pe anul 2006. Efectele sunt aceleași: au crescut cozile, a crescut starea de nemulțumire, au crescut întârzierile la plata medicamentelor către farmacii. În final, aș vrea să atrag atenția asupra unei chestiuni care a făcut multă vâlvă și, de fapt, reprezintă esența Reformei Nicolăescu. E vorba de stările de incompatibilitate, pe care legea domniei-sale le-a stabilit. Spunea, atunci, domnia-sa, cu referire strict la Sorin Oprescu, că nu poate să fie în același timp și senator, și medic, și director de spital. Haideți, să vedem împreună cam ce este. În același timp, domnul Eugen Nicolăescu, ca funcție publică, nu mă refer la funcții private, ca să nu fiu acuzat de discriminare, este ministru, este deputat, este vicepreședinte plătit al Camerei Auditorilor Publici din România, și este lector universitar asociat la ASE. Deci, domnia-sa poate să facă patru lucruri deodată. Mă abțin să calific cum le face, alții nu pot. Practic, s-a dat un pachet de 17 legi și 2 ordonanțe ca să-l schimbe pe Sorin Oprescu. Asta este adevărata reformă, de aceea am spus că nu orice prostie poate fi considerată reformă și nu oricine, care combate asemenea prostii, poate fi categorisit ca antireformist. În final, eu vă rog să votați pentru această moțiune, pentru că, în esență, este mai bine să schimbăm un ministru profund incompetent și care a creat probleme suplimentare sistemului de sănătate, decât să reducem numărul bolnavilor prin euthanasiere, așa cum vrea domnul Nicolăescu. Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Vă rog, domnule senator Popa. Microfonul 2.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să vă sesizați asupra unui fapt ieșit din comun: acest domn senator a pronunțat un nume de criminal de război, de doctor recunoscut al unui regim totalitarist fascist. Este de neconceput ca să se folosească în plenul Senatului, să se folosească de asemenea nume pentru a insulta. Eu vă rog foarte mult să își ceară scuze de îndată, să-și retragă acea afirmație, sau să vă sesizați dumneavoastră pentru o încălcare a disciplinei, a Regulamentului Senatului. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc. (rumoare) Deci, chestiunea de procedură observ că este, de fapt, de fond, domnule senator, dar bănuiesc că fondul este privit altfel la Parlamentul European decât în Parlamentul României. Apoi, a fost o afirmație făcută... Înțeleg că doriți să comentați, domnule senator. Vă rog, aveți cuvântul. Rugămintea e să nu tensionăm...

Domnul Șerban Nicolae:

Domnul Popa a cerut să-mi cer scuze, chiar n-ați auzit? Bun.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu am folosit o expresie, pe care am auzit-o la oameni și de aia am și spus că e vorba de folclor de dată recentă. Intervenția antevorbitorului este absolut neavenită, și aș înțelege efortul domniei-sale de a veni de la Parlamentul European să ne spună niște lucruri pe care nu le-a înțeles. Eu îmi cer scuze că n-am folosit toate poreclele care circulă în folclorul recent la adresa domnului Nicolăescu.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, atunci, v-aș opri.

Domnul Șerban Nicolae:

... și s-ar putea să găsim niște porecle și la CNSAS. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Invit la tribună pe domnul senator Constantin Găucan, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Grupul mai are 7 minute. Mai sunt doi colegi vorbitori: domnul senator Paul Păcuraru, din partea Alianței, și domnul senator Sorin Oprescu. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Constantin Găucan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Românii au un proverb că nu vedem copacii din cauza pădurii și o să încerc să explic în cadrul acestui pachet de legi. O să încerc să mă explic în această afirmație. În primul rând, pachetul de legi, prin dimensiunea problemelor pe care le abordează, restante, însă, de peste 20 de ani, a făcut imposibilă o abordare sistemică, așa cum s-ar fi dorit, în vederea angrenării într-un sistem funcțional al întregului pachet. De asemenea, am crezut că actuala administrație a Ministerului Sănătății va corecta naționalizarea făcută în legislația trecută, în care Casa de Asigurări a fost trecută la Ministerul Sănătății și și-a pierdut independența și a căpătat un ministru- secretar de stat. Or, era urgent necesar din partea dumneavoastră să modificați acest lucru și să redați independența și controlul Parlamentului asupra Casei de Asigurări. De asemenea, nu a fost elaborat un alt copac pe care nu l-ați văzut în dimensiunea problematicii acestui pachet de legi. Nu ați găsit timp să vă ocupați de realizarea în timp util a ghidurilor de practică, care v-ar fi permis și ar fi permis Casei de Asigurări să stabilească un pachet minim de servicii gratuite, să stabilească costurile unor intervenții chirurgicale, cât poate suporta Casa din punct de vedere economic și cât trebuie să fie contribuția suplimentară a bolnavului, așa cum este în orice țară europeană. De asemenea, v-aș mai atrage atenția asupra unui lucru: a unei lipse de preocupare a ministerului sau, poate, și a Colegiului Medicilor asupra creșterii eficienței actului medical, de la medicul de familie, până la medicul de spital, în așa fel încât să se ajungă la ... și aceasta se putea face prin competență și eficiență, prin competență înțelegându-se o dotare tehnică, o continuă preocupare pentru pregătirea continuă a medicului. Lucrurile acestea ar fi dus la scăderea cheltuielilor, la scăderea numărului zilelor de internare în spital și la o preluare eficientă de către medicul de familie. De asemenea, aș mai vrea să atrag atenția asupra unei lipse sau unui "alt copac" pe care nu l-ați văzut din cauza pădurii, a problematicilor, într-adevăr foarte grele, ale ministerului, lipsa atenției față de motivarea medicilor de a practica în zonele deficitare. Sigur, s-ar fi putut găsi modalități financiare în care medicii aceștia să fie stimulați să se ducă în zonele deficitare. De asemenea, un "alt copac" de care s-a lovit această reformă este că în loc să se renunțe definitiv la vechiul sistem de asigurări de sănătate, la care am participat în guvernarea din 1992-1996 și care era de sorginte germană, și care, la vremea aceea, Germania era în criză, nu mai putea susține sistemul de sănătate. Un alt caz, în care s-a dovedit că chiar o țară bogată nu poate susține un astfel de sistem social, de tip german și francez, este Franța, unde acum doi ani, casa de asigurări avea un deficit de 10 miliarde de Euro. Poate că din aceste deficite, din faptul că sistemul german de asigurări dădea semne de epuizare și de gâfâială, putea să constituie o inspirație pentru Administrația dumneavoastră, de a modifica în alt fel pachetul de legi.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog colegii senatori să facă liniște în sală.

Domnul Constantin Găucan:

De asemenea, un "alt copac" de care s-a lovit acest pachet de legi și care, evident, duce la perturbări, este că nu s-a încercat din partea Ministerului Sănătății o colaborare, așa cum a fost și cum există în toate țările, de a găsi o soluție între cerința pieței și cei care furnizează produse, deci, medici sau cadre medicale pentru această piață. Noi avem o inflație. Degeaba se vorbește despre faptul că suntem puțini medici. Opțiunea sau gândirea europeană este cu totul altfel. S-a trecut de la gândirea aceea, în care trebuia să avem cât mai puțini medici, cât mai mulți medici sau cât mai puțini bolnavi pe cap de locuitor. Viziunea europeană este aceea de creștere a eficienței, de creștere a competenței și prin reducerea, de fapt, a numărului de medici, care compensează prin competență și eficiență o inflație de medici, care pun probleme din punctul de vedere al susținerilor economice. Vreau să vă spun că la un moment dat, de-a lungul anilor, am fost implicat în activitățile Ministerului Sănătății, chiar din 1973, în diverse zone, până în anul 1997. Am încercat, din experiența mea ca fost președinte al Asociației medicilor stomatologi, și nu am avut altă preocupare în 7 ani de zile, în care am coordonat, am condus această asociație, decât sistemul de asigurări din Hong Kong până în America, trecând prin Europa, sistemul de practică liberală a medicinii în toate țările în care am umblat și să încerc experiența mea s-o dau miniștrilor care au administrat în ultimii ani Ministerul Sănătății. Nu s-a dorit acest lucru. Pregătisem un sistem de asigurări care să fie adaptat la condițiile socio-economice ale României, trecând prin filtrele altor țări, și nu al Germaniei, care, așa cum am susținut, este cel mai păgubos.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să concluzionați!

Domnul Constantin Găucan:

Un ultim cuvânt, domnule președinte. Vreau să vă spun că această criză în sistemul de sănătate nu a început acum, nu a început în mandatul trecut, este veche, și v-am spus că am lucrat în cadrul Ministerului Sănătății, în diverse consultanțe. Ea a început cel puțin din anul 1985, s-a rostogolit legislatură după legislatură, fiecare a încercat să rezolve în mod pompieristic o problemă deosebit de complexă, așa cum am văzut că a încercat domnul ministru acum, un pachet enorm de legi și de probleme, să le rezolve dintr-odată într-o viziune sistemică, care nu a reușit, din păcate. Eu vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. (Aplauze în sală)

Îl invit la tribună pe domnul senator Paul Păcuraru. Grupul parlamentar mai are 9 minute.

Dați-mi voie, de asemenea, să readuc în memorie colegilor din Biroul permanent, - mâine, la ora 9,00 avem ședința comună a Birourilor permanente reunite, la sala Camerei Deputaților, pentru a stabili ordinea de zi a ședinței comune de miercuri, 14 iunie.

Aveți cuvântul, domnule senator, vă rog!

Domnul Paul Păcuraru:

Mulțumesc, domnule președinte! Doamnelor și domnilor senatori, stimați invitați, cu siguranță că avem în dezbatere, astăzi, o temă extrem de importantă...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog colegii senatori să facă liniște!

Domnul Paul Păcuraru:

Și poate că timpul consumat în această după-amiază nu este suficient, în raport cu importanța temei. Din păcate, în loc să discutăm despre problemele foarte serioase, foarte profunde, de problemele de fond, discutăm de un ping-pong politic care sigur nu servește nimănui la nimic. Din punctul meu de vedere, starea de sănătate a populației cu siguranță că ar trebui să fie o dezbatere care să înceapă cu spitalele, să se termine cu mediile academice, în așa fel, încât să înțelegem ce se întâmplă în România, ce tendințe există în România, ce măsuri avem de întreprins pentru ca lucrurile să se îmbunătățească, cu adevărat. Probabil că o astfel de discuție ar trebui să înceapă cu criza demografică, cu profunda criză demografică pe care o suportăm de un număr de ani, știut fiind că avem o populație cu o natalitate din ce în ce mai mică, cu o mortalitate, din păcate, ridicată, cu o problematică de sănătate destul de gravă care, spunea și domnul senator Irinel Popescu, vine pe un pachet de analize cauzale care, cu siguranță, acelea ar trebui să facă fondul discuției, pentru că România parcurge, din păcate, o inversare a piramidei vârstelor, o tendință de inversare a piramidei vârstelor, cu creștere a ponderii populației în vârstă, cu reducerea bazei tinere de populație, ceea ce atrage după sine un consum ridicat de sănătate, de servicii de sănătate, de medicamente și o incidență mai mare a efectului bolii asupra stării sistemului. Din păcate, cu cât de mare este criza, cu atât de multe probleme avem, legate de finanțare, și este cunoscut faptul că în timp, spunea și colegul nostru, venim cu o subfinanțare cronică, rostogolim problemele, nu găsim răspuns la ele și în aceste condiții, sigur ne acuzăm unii pe alții. Mă uitam, totuși, pe evoluția fondului unic de asigurări de sănătate și sigur că, dincolo de inflație, dincolo de o serie întreagă de alți factori de conjunctură, prevederile anilor 2005, 2006 sunt negru pe alb, ne place sau nu ne place, cele mai mari din ultimii 15, 16 ani, avem 8474 milioane în 2005 pe execuție, față de 6 milioane 877 în 2004, așa cum avem 9 milioane 185 mii RON în 2006, față de 8400 în 2005. Iată că există, de fapt, dincolo de acuzele, pe care le consider eu gratuite, există o preocupare a Cabinetului, există o preocupare a ministerului pentru a reduce din această subfinanțare și domnul ministru, în intervenția domniei-sale, a explicat câte din datorii, din poverile financiare ale sistemului a reușit să le rezolve. Sigur că dacă ne-am fi dus puțin în urmă, am fi văzut că, din punctul meu de vedere, problema importantă în România, inclusiv în reforma în sănătate este discontinuitatea reformei în sănătate și dacă ne ducem la mandatul trecut, vom vedea că mandatul trecut a avut și el 4 miniștri, dacă nu mă înșel, doamna Bartoș, care a fost înlocuită pentru paliditatea prestației, domnul Beuran, care avea niște probleme cu compilațiile de materiale nedeclarate, pe domnul Blănculescu, - iată, tot un finanțist în conducerea sănătății, un experiment care a durat foarte puțin în guvernarea PSD, a terminat cu domnul Brânzan, și problema care se punea atunci care era? Sigur, schimbăm ministerele, din păcate, să schimbăm și prioritățile și politicile și aceasta însemna că apăreau foarte mari costuri în sistem și un lucru odată început, nu era dus la capăt, iar era început, iar nu era dus la capăt ș.a.m.d. Am să vă spun, așa ca o experiență profesională, cel mai greu lucru este ... sigur am o prețuire deosebită față de corpul medical, față de doctori, și pot să vă spun, însă, că am o experiență negativă în ceea ce privește viziunea care vine din corpul medical față de reforma în sănătate. Mi s-a întâmplat personal să încep să lucrez pe legislația spitalelor, pe legislația asistenței sanitare, pe legea asigurărilor de sănătate și să lucrez cu foarte mulți doctori. A fost aproape imposibil să-i fac să fie de acord, să aibă puncte de vedere care să fie convergente, să susțină o decizie politică care, să spunem că stabilește un anumit drum de la care să nu ne abatem. Aș vrea să vă spun, în egală măsură, tot din punct de vedere profesional, că am opinia că problema medicilor în sistem și care este locul medicului în sistemul de sănătate, dacă poate să fie sau nu conducător, manager ș.a.m.d. este o dispută veche. Eu știu că de prin anii 1960, în Noua Zeelandă și în Australia au început primele momente în care s-a apreciat că managementul sanitar este mai bine să fie făcut de persoane de specialitate, de manageri, de finanțiști, de oameni de administrație economică, și nu de oameni de specialitate medicală, pentru că competența economică, chiar dacă nouă ne place să-l facem contabil sau nu pe domnul ministru, competența economică este cea care trebuie să rezolve cele mai grave probleme ale sistemului, respectiv subfinanțarea, buna administrare, reducerea costurilor, reducerea cheltuielilor, optimizarea acestora ș.a.m.d. Așa că, chiar dacă există o frustrare din partea corpului medical, să dăm, totuși, Cezarului ce-i al Cezarului, știința administrării și a administrării de finanțare, este ceea ce, în opinia mea, trebuie avut în vedere. Eu am luat această moțiune foarte în serios și m-am dus și m-am consultat cu foarte mulți medici, cu oameni de specialitate, cu oameni de specialitate medie din sănătate. Vreau să vă spun că, contrar a ceea ce credeți că toată lumea respinge sau este negativă față de acest subiect, am găsit foarte multe persoane care au păreri bune sau foarte bune despre ceea ce se întâmplă, de faptul că se sparge un monopol din sănătate, că existau monopoluri pe grupuri de interese în sănătate, că aceste monopoluri se sparg, că tânăra generație a medicilor și a asistenților nu avea acces la posturile de conducere. În momentul de față se creează premisele ca acest acces să fie deschis, să fie liber, să fie o circulație a elitelor și în lumea medicală, ca și în lumea tuturor celorlalte categorii profesionale. Am să vă dau exemple de răspunsuri care mi-au venit din lumea medicilor, deci din lumea profesională, la argumentele care se aduceau pe această moțiune. Vorbesc inițiatorii moțiunii de haos și minciună în noul sistem de sănătate, pentru că au apărut plafonările valorice. Iată ce-mi spun medicii: plafonările valorice au existat dintotdeauna. Înainte se puteau prescrie numai trei medicamente pe o rețetă compensată, în guvernarea trecută, iar acum se pot prescrie șapte medicamente pe rețeta compensată. Aglomerație la farmacii. Sigur, a existat un moment în care alocațiile către casele județene de sănătate erau insuficiente. Acum alocațiile sunt suficiente. Există chiar un excedent la nivel de farmacii. Iată că s-a realizat un anumit echilibru în ceea ce se alocă și în ceea ce se consumă. În ceea ce privește gestionarea programelor naționale acuzate în moțiune, programele sunt în derulare iar fondurile sunt mai mari cu aproximativ 1/3, cu 30% față de anul 2005 și cu 50% mai mari, față de anul 2004. Astăzi sunt 31 de programe pentru boli cronice care beneficiază de medicamente gratuite. Hărțuirea medicilor este un termen inventat. Probabil că inițiatorii moțiunii s-au simțit hărțuiți sau au avut frustrări acumulate datorită pierderii unor posturi, unor sinecuri, a unor mandate pe care le aveau. Și aici aș vrea să vă spun că este o discuție care ar trebui să fie dusă cu toată seriozitatea. În câte locuri poți să fii impecabil? Și director de spital, și mandat de senator, și șef de comisii, și ... Și tot acest cumul, părerea mea este că nu poate fi făcut perfect de nimeni, indiferent cine este persoana care încearcă să exercite aceste lucru. Punct din moțiune - "favorizarea laboratoarelor private de analiză medicală". Răspunsul doctorilor: în 2005 a avut loc o privatizare explozivă a laboratoarelor de analiză medicală. Laboratoarele și policlinicile private au contract cu casa de sănătate. Pacientul nu plătește nimic și este rezolvat imediat. Se degrevează astfel laboratoarele spitalelor ...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să încercați să concluzionați. V-am lăsat un minut peste termen.

Domnul Paul Păcuraru:

Imediat, domnule președinte! Deci, iată că dincolo de ceea ce cred inițiatorii moțiunii că există doar punctul lor de vedere, medici și oameni de specialitate, cu care am stat de vorbă, mi-au pus în față imediat celelalte puncte de vedere.

În final, pentru că mă roagă domnul președinte, vreau să vă spun că am crezut că această moțiune este serioasă. Din păcate, este, mai degrabă, o "loțiune" și mai puțin o moțiune. Este "loțiunea Oprescu", a celui mai frustrat dintre persoanele care au fost în ținta atenției publice.

Cauza reală a moțiunii, după părerea mea, o găsim în altă parte. A fost, în urmă cu o lună, președintele Internaționalei Socialiste și a sfătuit PSD-ul: "Faceți gălăgie! Faceți zgomot! Până în toamnă mai aveți timp. Dacă până în toamnă nu faceți nimic, sunteți un partid pierdut". Și iată că aici găsim cauza moțiunii, și nu dezbaterea pe fond a unor probleme adevărate și grave de sănătate a populației. Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. Invit pe ultimul coleg înscris la discuții, domnul senator Sorin Oprescu. Grupul parlamentar PSD mai are 10 minute. Apoi va urma la cuvânt domnul ministru, de asemenea, pentru 10 minute.(discuții)

Rog colegii senatori să-și ocupe locurile și să facă liniște în sală.

Domnul Sorin Oprescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule ministru,

Încerc să vă traduc eu ce a vrut să spună domnul senator Ion Vasile, pentru că a folosit o serie întreagă de termeni medicali și citeam pe fața dumneavoastră că nu ați înțeles ce a vrut să spună. (discuții, râsete)

Adevărul este că după ce a prezentat acele simptome, mi-am adus și eu aminte de un dicton pe care l-am primit de la profesorii mei și anume că: "singurul leac împotriva bolilor mentale este să nu te naști". (discuții, râsete răzlețe)

Domnule ministru, vreau să vă spun că, după părerea noastră, dumneavoastră nu faceți altceva decât să încălcați grav Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Dumneavoastră sunteți preocupat mai mult de imagine decât de programul de guvernare. Și în câteva minute am să vă demonstrez. Probabil că dumneavoastră ați uitat ce s-a scris în programul de guvernare și ce ați făcut dumneavoastră.

1. "Guvernul României va acționa pentru consolidarea descentralizării decizionale". Ați mințit, domnule ministru, când ați spus că ați îndeplinit acest punct.

2. "Autorităților locale li se vor crea mecanisme legale pentru a putea ca, odată cu finanțarea adecvată a unităților sanitare spitalicești, să poată lua decizii pentru îngrijirea populației din zonă".

Minciună, domnule ministru. Din contră, dumneavoastră ați recentralizat la un singur pupitru de comandă, acela al ministrului.

3. "Managementul spitalelor care nu fac parte din sistemul național de asigurare al urgențelor se va subordona exclusiv comunității locale".

Minciună, domnule ministru. Toate spitalele împărtășesc aceeași situație de recentralizare.

"Guvernul României va asigura finanțarea adecvată pentru sănătate".

Minciună, domnule ministru. Spuneți că este finanțat sistemul?!? Vorbiți de faptul că PSD-ul a lăsat 12.000 miliarde vechi datorii de la spitale? Vă spun eu ce sunt cu acești bani, domnule ministru, pentru că habar nu aveți.

Sunt banii care vin din 1999, datoriile rostogolite pe mecanismul financiar făcut de un distins membru al PNL și ministru de finanțe, domnul Remeș.

Atunci când am folosit cuvântul mai puțin ortodox "mangleală", la asta m-am referit, domnule ministru - la cum furați dumneavoastră. Aveți o mare calitate. La facerea bugetului în 2005, pentru prima dată în istoria prezentării bugetului, ați scos limita de cheltuieli și ați mințit poporul român și Parlamentul că se strâng 91.000 miliarde vechi.

Nu este adevărat, domnule ministru! Se strâng 128.000 miliarde, cu regularitate. Remeș a inițiat acest mecanism, le-a plăcut și la ai mei să o practice, vă place și dumneavoastră. Acesta este adevărul. (discuții)

Citez din programul de guvernare... al dumneavoastră...

4. "Guvernul va achita integral, până în 2006, toate datoriile existente în sistemul sanitar către furnizori." (discuții)

Minciună, domnule ministru. Nu ați achitat decât o pătrime și ați achitat bolnavii care au fost în plus. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 154/ 2005, aprobată de Parlament, nu a făcut decât ca o pătrime din această sumă să fie returnată spitalelor.

Merg mai departe? Merg, că văd că vă interesează. (discuții, râsete)

5. "Se va asigura transparența utilizării fondurilor pentru medicamente compensate și gratuite în ambulatoriu, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului banii urmează pacientul".

Nu, domnule ministru, banii urmează guvernanții, în accepțiunea mentalității dumneavoastră.

6. "Se vor înlătura barierele la accesul la medicamente prin introducerea unor CEC-uri medicale, completate de medici, și emise de CNAS, care va garanta plata pentru fiecare rețetă gratuită." (discuții)

Abureală, domnule ministru. Nu există nici un fel de CEC. Poate CEC-urile pe care, eventual, le încasați dumneavoastră după ce vă depuneți profitul din salariu.

7. "Vor fi luate măsurile pentru diminuarea birocrației excesive care grevează atât accesul populației la medicamentele compensate, cât și activitatea furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice."

Am prezentat în moțiune situația celor aproape 2000 de oameni din județul Galați, care așteaptă cu multă răbdare, cu supărare și cu tristețe să-și poată face rost de protezele de care au nevoie. O să spuneți "populism".

Domnule senator, dacă "populism" înseamnă grija față de amărâții ăștia de cetățeni pe care îi mințiți, atunci, da, sunt mândru că dumneavoastră catalogați acest lucru ca "populism".

Citez iar din programul de guvernare. (rumoare, discuții)

8. "Pentru persoanele neasigurate și pentru cazurile sociale vor fi evidențiate sume distincte în bugetul Ministerul Muncii și Protecției Sociale", cică.

Minciună, domnule ministru. Până și concediile de boală au fost trecute în bugetul Fondului unic de asigurări de sănătate.

9. "CNAS! CNAS va deveni o instituție autonomă, controlată public asupra activității și folosirii fondurilor pentru sănătate."

Minciună, domnule ministru. Împreună cu tristul acela de președinte de la CNAS, pe care nu-l interesează decât Școala Superioară Națională de Management, pentru a crea al treilea pol de putere în sănătate. Ei vor să facă totul, vor să pregătească manageri... Nu contează catedrele care pregătesc managerii din universități.

Ați încercat să-i dați afară pe profesorii universitari. Ați încercat să faceți disoluția autorității, domnule ministru. Și vorbiți despre o dreaptă și justă reformă?!? Este minciună, domnule ministru.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Nu doresc să vă plictisesc. Acolo, în partea dreaptă, sunt sute de mii de semnături adunate de la populația acestei țări, pe care le vom trimite mâine primului-ministru. În legătură cu părerea despre domnul Nicolăescu, despre felul cum este gestionată sănătatea.

Sus, la balcon, sunt colegii mei medici, și în dreapta, și în stânga. Ei sunt polarizați în momentul de față. Unii s-au dus și au pupat condurul ministrului - și este bine că sunt aici - alții trăiesc în viața reală, alții operează și tratează.

Dacă dumneavoastră, în acest ultim moment, mai aveți vreun dubiu că sistemul sanitar funcționează foarte bine prin reforma propusă de domnul Nicolăescu, atunci veți respinge această moțiune.

Dacă nu, atunci această moțiune va trece. Dacă dumneavoastră vă veți face câteva secunde, nu minute, o introspecție a ceea ce a însemnat tratamentul rudelor, copiilor, mamelor, taților dumneavoastră în spitale.

Domnule ministru, recent ați afirmat la Timișoara că v-ar place să fiți Dumnezeu. Așteptăm cu toții să vă ridicați la ceruri. Vă mulțumesc. (discuții, rumoare, vociferări, râsete, aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, practic, grupurile parlamentare, prin vorbitorii înscriși, și-au epuizat timpii, și-au exprimat punctul de vedere în legătură cu această moțiune. (rumoare, discuții)

Îl invit pe domnul ministru Eugen Nicolăescu, care mai are la dispoziție 10 minute, să ofere răspuns, să ofere argumente problemelor ridicate de colegii senatori din diverse grupuri parlamentare.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Mă uitam la ultimul vorbitor...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog colegii senatori să facă liniște în sală. (discuții)

Domnul Eugen Nicolăescu:

Mă uitam la ultimul vorbitor vorbind și mă gândeam că, dacă nu mi-ar fi milă de el, aș râde. (discuții, rumoare, vociferări)

Din păcate, într-un fel, cel care este prieten cu Vanghelie nu poate vorbi decât în acest mod: utopic, cinic... (discuții, rumoare, vociferări, râsete, aplauze)

Din sală, mai multe voci: Bravo!... Bravooo!!... (aplauze)

Domnul Eugen Nicolăescu:

Vorbeam de domnul senator prieten cu Vanghelie, pe care l-a susținut, îl susține, îl are adjunct la partid și așa mai departe.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule ministru, vă rog să vă referiți, conform Regulamentului Senatului... (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

Domnul Eugen Nicolăescu:

... Da, domnule președinte, înțeleg.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

...la problema pusă în discuție.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Da, domnule președinte, înțeleg, dar mă refeream la cuvintele ultimului vorbitor.

Filosofia reformării sistemului sanitar, așa cum cred eu că am încercat să vă spunem astăzi, a urmărit și urmărește un singur lucru: îmbunătățirea serviciilor medicale, și nu protejarea grupurilor de interese care și astăzi s-a văzut cum au ieșit în față, cum au ieșit la iveală. (discuții, rumoare, vociferări)

Astăzi am citit un interviu al celebrului și extraordinar academician care se numește Constantin Popa. Spunea:

"Funcția de director de spital, de institut, nu-i totul. Să fim serioși! Ca să nu spun, fără să-mi supăr colegii, că în unele locuri funcția de director este ocupată de medici care nu prea știu carte. (discuții, rumoare, vociferări) Să nu se supere acești confrați ai mei, chiar dacă sunt puțini. Unii preferă să stea în birou. Eu prefer să lucrez în clinică, în laborator sau în amfiteatru."

Eu cred că domnul academician Popa a înțeles care este mersul reformei și a transmis acest mesaj. Păcat că cei care nu doresc să-l înțeleagă, rămân așa neștiutori. (rumoare, discuții)

Avem începute mai multe programe și sunt dator să spun că unele dintre ele sunt deja anunțate și încep să funcționeze. Mă refer aici - și toată lumea compătimește sistemul sanitar din punct de vedere al infrastructurii. Am deschis licitație internațională pentru consultat..., ca să facem spitale regionale, județene și... (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

... și să reabilităm spitale județene.

Am deschis licitație pentru achiziționarea de noi ambulanțe. Am deschis licitație pentru reabilitarea unor spitale locale care știți în ce hal se prezintă. (discuții, rumoare, vociferări)

Avem un program multianual de dotare cu echipamente, aparatură și instrumentar medical de înaltă performanță. (rumoare, discuții)

Din sală: Pe hârtie.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Am alocat sume suplimentare, pentru prima oară, pentru îngrijirile la domiciliu.

Dezvoltăm programe pentru combaterea unor boli cronice, întărind rolul profilactic și, cu această ocazie, fac legătura cu următorul obiectiv, care se numește medicina primară, care trebuie să capete un rol important și din punctul meu de vedere - și mă bucur că domnul senator a citit programul de guvernare - medicina primară este un obiectiv important al programului de guvernare. (discuții)

Am observat că o parte dintre cei care au luat cuvântul nu au făcut decât să susțină în continuare directorii de spitale schimbați. Din păcate, aceasta este în continuare miza unora de la PSD.

Am ascultat mai devreme un senator care încerca să pară elegant, dar care, din păcate, a recurs numai la atacuri la persoană, insulte și îi atrag atenția că suntem în Senat, nu la Inchiziție. (discuții, rumoare, vociferări, râsete)

Am ascultat atâtea expresii jignitoare încât mă întreb: "Oare acesta este Senatul României?" (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Una alt senator... doctor... (discuții)... a vorbit cu ranchiună, a vorbit cu ură, a vorbit despre nefericirea lui, din păcate. De faptul că este o reformă care îi strică socotelile și îi strică interesele, și îi strică aura pe care și-a făcut-o. Din păcate, pentru el. (rumoare, discuții)

L-am auzit vorbind de cifre, fără să le cunoască semnificația. Nu știe, din păcate, ce spune. (rumoare, discuții) Dacă ar citi puțin mai multă economie, și-ar da seama că este pe un drum paralel cu ceea ce spune. (discuții, rumoare, vociferări)

De fapt, vreau să vă spun un ultim mesaj: noi, acum, începem reforma. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Înțeleg că aplaudați pentru că începem reforma. Asta spun. (rumoare)

Până acum ne-am străduit să facem un pachet de legi, l-ați blocat luni de zile, în sfârșit, pachetul de legi funcționează, și acum, cu adevărat, pe acest pachet de legi facem reformă.

Dar trebuie să mai spunem că oamenii trebuie să fie corect informați, nu mințiți, cum au făcut o parte din senatorii puterii... opoziției astăzi, pentru că... (râsete, aplauze, rumoare) ... pentru că senatorii opoziției nu au făcut decât să reia o parte din temele pe care, de cele mai multe ori, le aduc în viața publică, și anume, știu să critice, atât și nimic mai mult. Din păcate, argumentele pe care am încercat să le aducem și în răspunsul la moțiune, și în cuvintele colegilor mei, nu au ținut cont decât de realități, dar senatorii opoziției nu au vrut să înțeleagă acest lucru.

Spuneam la început că speram să citiți și să înțelegeți în ce constă reforma. Iarăși este un vis. N-o să faceți acest lucru niciodată, pentru că nu vă interesează.

Cred că veți respinge, stimați colegi, această moțiune, pentru că ea este făcută numai pentru imaginea unui om, a unui fost director de multe spitale. Am înțeles că, în sfârșit, acest senator se opune, cu adevărat, reformei în sănătate. Ca să nu se opună reformei în sănătate, vă rog să votați împotriva acestei moțiuni.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Doamna senator Rodica Stănoiu. (intervenție neinteligibilă din sală)

A solicitat cuvântul pe o chestiune de procedură. Să vedem ce-o să spună. De unde să știu eu despre ce e vorba?

Doamna Mihaela Rodica Stănoiu:

Chestiune de procedură.

Domnule președinte, pentru că nu este prima dată... (gălăgie în sală)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște în sală!

Doamna Mihaela Rodica Stănoiu:

Pentru că nu este prima dată, aș vrea să reamintesc un lucru.

Domnul ministru, sigur, reglementarea o permite, a intrat, într-un fel, pe ușa din dos în Guvern, pentru că nu a trecut prin votul comisiilor parlamentare. Aș reaminti, însă, pentru că nu este prima oară când miniștrii veniți aici folosesc un anumit ton, că dumnealor sunt în Guvern pentru că i-au votat comisiile parlamentare din Senat și din Camera Deputaților. În aceste condiții, tonul trebuie să fie altul. Aceasta era chestiunea de procedură. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, doamna senator.

Vă rog, domnul senator Nicolae Iorga. O chestiune de procedură. Vă rog să nu reluați probleme de fond.

Domnul Nicolae Marian Iorga:

Da, domnule președinte. E o adevărată chestiune de procedură, e reală, pentru că foarte sincer să fiu, nu e prima dată când un reprezentant al Guvernului vine aici și se comportă ca pe feuda lui.

Domnul Nicolăescu - sper să nu-i mai pot spune "domnule ministru" peste vreo 20 de minute - se întreabă dacă este în Senatul României. Dânsul este în Senatul României, dar îl tratează cu impertinență și cu neobrăzare, aș spune eu. Altfel, nu și-ar fi permis ca, în timp ce vorbea colegul domniei-sale de partid, senatorul Paul Păcuraru, să iasă din sală, să nu asculte punctul de vedere al unui senator, pentru a da câteva telefoane, probabil, iar apoi să vină, cu nonșalanță, și să ne jignească pe toți.

Domnule ministru, sper să fiți un fost ministru.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Haideți să încetăm săgețile dintr-o parte în alta. Efectiv, grupurile parlamentare și-au adus criticile pe fond, în cadrul dezbaterii moțiunii simple, și nu sunt puține lucruri de discutat în legătură cu starea din sistemul sanitar.

Vă rog să-mi permiteți doar să vă reamintesc dispozițiile art.157 alin.1 din Regulamentul Senatului... (Domnul senator Verestoy Attila solicită cuvântul.)

Întâi vă rog să mă lăsați să vă reamintesc, că, poate, nu ați fost în sală și nu ați citit acest articol 157 alin.1. După dezbaterea moțiunii simple, care se face cu respectarea dispozițiilor art.116 - 129 din Regulamentul Senatului, în mod obligatoriu, ea trebuie să fie supusă votului secret al majorității senatorilor.

Alin. 2: "Moțiunile simple adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României și sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate."

Mulțumesc.

Mai doriți o chestiune de procedură, domnule senator Verestoy?

Microfonul 2.

Domnul Verestoy Attila:

Domnule președinte, dacă nu vă supărați și întrucât m-am consultat și cu colegii vicelideri ai Alianței, aș dori patru minute de consultare între liderii grupurilor parlamentare. (proteste, rumoare)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă rog să faceți liniște în sală. Vă rog să vă ocupați locurile. (rumoare)

Deci, supun votului dumneavoastră, votului secret... Supun votului secret moțiunea dezbătută de Senat. (discuții în sală; discuții la masa prezidiului; intervenție neinteligibilă din sală)

În legătură cu Regulamentul, ce doriți să discutăm? (vociferări din sală)

Se pare că deja... Vă rog să faceți liniște în sală!

Stimați colegi, se pare că deja îi creați destule probleme domnului ministru Nicolăescu.

Din sală: La vot! La vot!

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

În momentul în care domnia-sa vede că solicitați pauză... (Doamna senator Norica Nicolai solicită cuvântul.)

Da, vă rog!

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte, ați fost sesizat cu o cerere procedurală și regulamentară a unui grup parlamentar.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu cred că are legătură cererea cu dezbaterile care au avut loc.

Doamna Norica Nicolai:

O fac și eu, în numele Alianței. Dorim și noi o pauză de consultări.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cererea de consultări puteați să o faceți înainte. În momentul de față, suntem în procedura de vot.

Vă rog să vă ocupați locurile. Atâta timp cât dezbaterile au fost finalizate, nu mai avem ce discuta între liderii grupurilor parlamentare. (discuții la masa prezidiului)

Dacă era vorba despre un vot deschis, care să poată fi explicat de grupurile parlamentare, era altceva. Nu fiți nervos, că aveți probleme cu inima, după aceea. Vă rog să vă ocupați locul, domnule secretar.

Domnul Puskas Valentin Zoltan (de la masa prezidiului):

Domnule președinte, orice solicitare trebuie acordată, fără alte comentarii din partea președintelui de ședință.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să luați loc.

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Nu iau loc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sunteți în protest.

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Nu este regulamentar ceea ce faceți.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Se pare că...

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Nu aveți dreptate să nu acordați...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Voiam să-i scap pe colegii din Alianță de presiunea făcută... verbală, sigur, și doar de la microfonul Senatului, de colegii din UDMR. În situația în care văd că domniile lor acceptă să aibă o consultare de cinci minute sau mai multe, mi se pare firească.

Vă rog, vom vota la ora 19.20.

- pauză -

................................................

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Îl invit la tribună pe domnul senator Verestoy, care a solicitat pauză de consultări, pentru a explica plenului Senatului rezultatul acestor consultări. (hohote de râs, rumoare)

Aveți cuvântul.

Domnul Verestoy Attila:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Sigur că fiecare grup parlamentar are acest drept și eu cred că e bine că, până la urmă, chiar și domnul președinte care conduce această ședință a înțeles, e drept, după o consultare, pe care și dânsul a avut-o - nu în secret, că am văzut cu toții - cu un eminent jurist, care l-a sfătuit de bine și, pe această cale, țin să mulțumesc domnului senator Iorgovan, pentru că l-a atenționat pe domnul președinte că e bine să respecte Regulamentul chiar și în asemenea situații aparent critice.

În ceea ce privește consultarea, a avut loc, a fost fructuoasă și grupul nostru a ajuns la un consens cum vom vota. Nu putem... Dacă vreți, aflați. Nu putem susține această moțiune.

Mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori, nu pot să-mi permit, după doi ani de Parlament, să explic votul. Puteam să-l explic în prima săptămână. Acum aș jigni colegii senatori, vă dați seama.

Votul este stabilit foarte clar în prevederile Regulamentului. Votul este secret, am citit de două ori prevederea respectivă.

Supun votului dumneavoastră moțiunea simplă: "Sistemul sanitar în viziunea Guvernului de dreapta. Reforma sanitară: marea păcăleală".

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu această moțiune.

Rog colegii senatori să voteze. Și să voteze doar cu cartelele lor. (rumoare, hohote de râs, aplauze)

(Pe tabela de vot este înscris: voturi pentru - 57; voturi împotrivă - 57; abțineri - 1.)

Deci, stimați colegi, să lăsăm...

Din sală: Demisia! Demisia! Demisia! (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște și să-mi permiteți să anunț rezultatul votului.

Pentru moțiune au votat 57 de senatori, un coleg s-a abținut și 57 au votat împotrivă. Moțiunea a căzut. (aplauze)

Din sală: Demisia! Demisia! Demisia!