Plen
Ședința Camerei Deputaților din 2 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.69/12-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 02-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 mai 2006

2. Intervenții ale deputaților:

   

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

    ................................................
 

În prima parte a ședinței noastre de plen, suntem în cea consacrată declarațiilor politice. În conformitate cu repartizările făcute de Biroul permanent al Camerei Deputaților în conformitate cu Regulamentul, grupurile parlamentare, în raport de pondere și timpul cuvenit, au dreptul: PSD la 10 declarații politice a câte 3 minute, PNL - 6 declarații politice a câte 3 minute, PD - 5 declarații politice, PRM - 3 declarații politice, UDMR - 2 declarații politice, Partidul Conservator - 2 declarații politice, minorități - 2 declarații politice, independenți - o declarație politică.

Pentru a ne încadra în timpul stabilit și a da cuvântul tuturor celor înscriși la cuvânt, vă solicit de la început respectarea celor 3 minute acordate declarațiilor politice de regulamentul Camerei Deputaților. Depășirea acestui termen înseamnă prejudicierea sau acordul unui coleg din grupul parlamentar.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Apostolache din partea Grupul parlamentar al PSD. Lipsește.

 
Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Necesitatea și urgența echilibrării sistemului de salarizare în sectorul public;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Ghișe din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte și președinte de ședință.

Stimate doamne și stimați domni,

Titlul pentru declarația politică de astăzi este: "Necesitatea și urgența echilibrării sistemului de salarizare în sectorul public".

Fiecare modificare a nivelului salariului minim pe economie aduce după sine, prin efectele ei, schimbări ale corelărilor de salarizare în sectorul public. Cu aceste ocazii nu se modifică însă și celelalte salarii din sectorul public.

Mai mult decât salarizarea bugetarilor, toate salariile din sectorul public din România suferă modificări de raporturi între salariul minim și cel maxim practicat în domeniul respectiv de activitate.

De regulă, creșterile salariului minim pe economie creează condiția ca, odată cu creșterile de prețuri la produsele de bază, veniturile minime ale salariaților să fie compensate prin creșterile salariului minim pe economie. Această sincronizare este corectă, însă ea trebuie corelată și cu alți factori care influențează remunerarea muncii în sectorul public.

În ultimii ani, în mod constant, creșterile repetate ale salariului minim pe economie nu au fost însoțite de creșteri de salariu ale tuturor categoriilor de salariați din sectorul public. Efectul este că raportul dintre salariul maxim și cel minim în sectorul public, în fiecare domeniu în parte, s-a diminuat în mod constant, tinzând spre unitate. Acest fenomen creează mari disfuncții și demotivarea salariaților specialiști cu vechime în muncă.

Se ajunge până acolo că un specialist debutant în domeniul său de activitate să câștige până la 60-70% din salariul unui specialist aflat în câțiva ani înainte de pensie și care a parcurs în mod constant toate etapele de perfecționare profesională corespunzătoare studiilor și nivelului de vechime în muncă.

Sigur că este nevoie ca salariile debutanților să fie cât mai mari pentru a motiva tinerii să muncească aici, în țară. Sigur că performanța și productivitatea muncii lasă de dorit în multe domenii de activitate din sectorul public. Sigur că sursele de finanțare pentru salarizarea în sectorul public sunt limitate și insuficiente.

Totuși, o grilă de salarizare care, pe parcursul unei cariere profesionale de o viață, creează o diferență de doar 30% față de salariul unui debutant, este departe de a motiva pentru perfecționare profesională și muncă entuziastă.

Salariile în sectorul public sunt atât de mici, încât, în multe domenii, ele devin adevărate invitații la corupție, dacă se ține seama de nivelul ridicat al resurselor cu care se operează și importanța deciziilor pe care le iau unii bugetari remunerați mizerabil, de-a dreptul indecent.

În același timp, însă, tot în sectorul public, pentru unele categorii de conducători de instituții se plătesc salarii, care reprezintă de 100 până la 700 de ori nivelul unor pensii cu care milioane de oameni trebuie să supraviețuiască. De regulă, beneficiarii unor astfel de salarii care depășesc cu mult până și salariul președintelui țării, sunt persoane numite în funcții pe criterii politice.

Sistemul funcționează astfel nu doar de un an, ci de 16 ani încoace. Coșul zilnic pentru consumul individual și-a pierdut de mult semnificația pentru politicile de salarizare decentă în sectorul public. Sunt sute de mii, poate milioane de salariați cărora venitul lunar din muncă în sectorul public nu le ajunge lor personal, nici măcar să plătească hrana zilnică și întreținerea locuinței.

S-a ajuns până acolo ca unele categorii de salariați pentru a putea să lucreze în sectorul public au nevoie să fie susținuți financiar de către alți membri ai familiei. Acest fenomen se manifestă în mod special în rândul tinerilor, la debutul lor în carieră.

Ceea ce vrem să subliniem, în esență, sunt dezechilibrele principiale și lipsa unor repere morale în actualul sistem de salarizare în sectorul public. Apare ca urgentă și necesară modificarea sistemului public de salarizare, astfel încât să fie răsplătită munca cinstită, competența, profesionalismul, creativitatea și inteligența mai mult decât nemunca, statul de pomană sau lipsa de calificare și de experiență.

Sistemele de salarizare din sănătate, învățământ, administrație, instituții publice și respectiv agenții economici din sectorul public sunt tot atâtea dovezi concrete ale aberațiilor și lipsei totale de coerență a sistemului de retribuire a muncii în țara noastră. Prea puțin mai contează că defecțiunile de principiu și lipsa de valori autentice care să fundamenteze sistemul de salarizare în sectorul public sunt, în principal, expresia aplicării mulți ani de zile a unor politici care s-au revendicat ca fiind de tip social-democrat.

Important este că situația de fapt este catastrofală și se cere urgent corectată. Față de cele semnalate mai sus, apare ca necesară și urgentă o rapidă analiză și evaluare, precum și o acțiune a ministerului muncii, solidarității sociale și familiei pentru ca aceste anomalii ale sistemului de salarizare în sectorul public, care afectează viața a milioane de cetățeni din țara noastră, să fie corectate.

Solicităm ministrului muncii să prezinte de urgență în Camera Deputaților un raport privind aspectele semnalate și propuneri de politici care să îmbunătățească rapid dezastruoasa stare de fapt.

Revine, în final, răspunderea Guvernului, în ansamblul său, să aplice mai rapid prevederile din programul de guvernare pentru îmbunătățirea salarizării în sectorul public.

Considerăm că o astfel de abordare poate conduce la îmbunătățirea condițiilor de viață pentru milioane de cetățeni români, salariați în sectorul public, precum și pentru familiile lor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați depășit cu 2 minute timpul acordat.

 
Mircea Ifrim - declarație politică având ca obiect situația gravă a sistemului de sănătate și starea de sănătate a populației;

Grupul parlamentar al PD, domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu. Lipsește. Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Ifrim. Vă rog să poftiți.

Vă cer scuze, îl rog pe domnul deputat Călian să se apropie, în calitate de lider al Grupului parlamentar al Partidului Conservator, ca să rezolvăm o problemă.

Vă rog, domnule deputat, susțineți-vă cuvântul.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul acestei declarații este legat de situația gravă a sistemului de sănătate și de starea de sănătate a populației, care devine din zi în zi mai îngrijorătoare.

Mă adresez primului-ministru și supun spre atenția domniei sale, în primul rând, posibilitatea de a lua o hotărâre politică și de a aloca mai mult decât 0,8% din p.i.b. ca fond de stat pentru sănătate și, de asemenea, de a scoate din bugetul consolidat de stat banii asigurărilor sociale de sănătate, care sunt un fond privat, un fond public privat și a-l afecta în exclusivitate actului medical, așa cum se petrece în toate țările civilizate, fără a utiliza acest fond pentru programe de sănătate care revin bugetului de stat și, în acest context, o mărire la cel puțin 2% din p.i.b. din bugetul de stat pentru programele de sănătate. Este prima problemă pe care o supun atenției.

A doua problemă se leagă de faptul că deși s-a incriminat un management defectuos, deși s-a făcut o vânătoare de vrăjitoare asupra personalităților lumii medicale, considerate "vinovate" de dezastrul și risipa din sănătate, greșelile manageriale sunt mult mai grave la ora actuală. S-a dat o dispoziție de reducere cu 25% a numărului de paturi din spitale. Este normal dacă, în același timp, s-ar lua măsuri de ridicare a tehnicității, de dotări corespunzătoare care ar duce la scăderea numărului de zile de spitalizare. Lucrul este absolut normal și în Uniunea Europeană lucrurile se petrec așa: paturi sunt mai puține, tehnicitate ridicată, număr de zile de spitalizare redus. Dar, la noi, această măsură de 25% reducere a numărului de paturi este în același timp luată în condițiile în care se vorbește de construirea a 8 spitale de urgență care pot fi cu fonduri parțial străine pentru clădire, dar restul sunt banii publici, care și așa sunt insuficienți pentru sănătate la ora actuală.

În același timp, dau un exemplu aberant, la Bacău, în curtea unui spital cu 1300 de paturi, din care trebuie reduse paturi, s-a dat aviz pentru construirea unui spital cu 800 de paturi, într-adevăr, cu un fond PHARE care ar asigura jumătate din construcție, dar rămân banii pentru construcție, pentru echipament, pentru personal medical care nici nu există.

De asemenea, aș supune atenției dărâmarea unor spitale care sunt foarte bune la ora actuală, precum este ambulatoriul Spitalului Colțea din Capitală, care este și monument istoric și care ar urma să se dărâme, întrucât așa s-a stabilit un proiect început cu Firma Siemens cu 4 ani în urmă. Într-adevăr, proiectul există, proiectul a fost un proiect dezastruos, Curtea de Conturi și-a spus cuvântul. Or, a-l finaliza și cu această dărâmare a ambulatoriului înseamnă o tulburare gravă a sistemului de sănătate.

Închei aici aceste exemple de management defectuos central și supun atenției primului ministru o analiză atentă cu specialiștii din domeniu, cu vârfurile profesionale, întrucât o reformă făcută împotriva unui sistem este nedemocratică și, în timpul istoriei, democrația și-a dovedit eficiența în comparație cu dictatura.

În speranța unor măsuri imediate, rog pe domnul prim ministru să acorde atenție acestei solicitări.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Un minut depășirea dumneavoastră.

Atenționarea mea nu este raportată la timp, pentru toți cei care au fost nominalizați de către liderii de grupuri parlamentare vor avea posibilitatea să-și țină declarațiile politice. Dar, aș vrea să dau posibilitatea și altora care sunt înscriși, chiar peste numărul respectiv, în condițiile în care timpul ne permite și dânșii sunt prezenți.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Ziua Internațională a Tineretului;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Vă rog.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are drept titlu "Ziua internațională a Tineretului".

Conform calendarului sănătății, astăzi este Ziua Internațională a Tineretului, o zi pe care ar trebui să o sărbătorim cu toții, dat fiind faptul că tineretul este cel care poartă semnul dezvoltării noastre viitoare ca națiune în cadrul Uniunii Europene și nu numai. Dar, în special, această zi ar trebui sărbătorită de tineri. Doar că nu mulți tineri au motive să sărbătorească o astfel de zi.

Deși există multe pături defavorizate în România, nimeni nu a recunoscut niciodată deschis că tineretul este o astfel de categorie, fapt care i-a determinat pe mulți să emigreze în căutarea unor condiții mai bune și a unei recunoașteri a meritelor lor. Astfel, ne mândrim cu tineri români care muncesc pentru companii de prestigiu din străinătate, cum ar fi Microsoft sau care predau în universități europene și americane, ori ne întrebăm ce i-o fi determinat pe unii tineri cu studii superioare să meargă la cules de căpșuni în Spania. Răspunsul la toate aceste uimiri și întrebări ale noastre relativ la tineri îl are programul național de sprijinire a tinerilor români. Mai bine zis, lipsa acestui program.

Puține sunt companiile românești care au îndrăzneala sau chibzuința de a oferi posturi de răspundere unor tineri aparent neexperimentați, iar faptul că alte corporații internaționale sau multinaționale au acest curaj, dovedindu-se ulterior că au fost inspirați în alegerea lor, nu constituie, din păcate, un exemplu demn de urmat.

De asemenea, puține sunt organizațiile de partid, care să încurajeze realmente și constant accesul tinerilor la poziții de conducere de unde să aibă posibilitatea ca, prin mentalitatea înnoitoare, să aducă schimbări de substanță în viața politică românească.

Partidul Conservator este una dintre aceste puține formațiuni care și-a asumat dorința de schimbare prin sprijinirea și promovarea tineretului.

Din păcate, în România, a fi tânăr reprezintă pentru cei mai mulți un dezavantaj. Salariile de încadrare sunt mici, insuficiente pentru a-și întemeia o familie fără grija zilei de mâine, recunoașterea meritelor vine după eforturi îndelungi și ani de muncă în posturi prost plătite, de multe ori la salariul minim pe economie, asta în cazul optim în care există o astfel de recunoaștere, posibilitățile de afirmare sunt reduse, iar guvernul nu aplică nici o măsură concretă pentru stoparea emigrării tineretului român. Când spun măsură concretă de stopare a emigrării, nu mă refer, doamne-ferește, la vreo interzicere a plecării în străinătate. Mă refer la un program viabil și eficient de promovare a tinerelor valori din orice domeniu de activitate și de recompensare prin avansare și salarizare corespunzătoare a tinerilor.

Mă refer la posibilități create pentru ca acești tineri să nu fie nevoiți să plece peste hotare pentru a-și putea asigura un trai sau pentru a se putea dezvolta în plan personal și al carierei. Mă refer la a le oferi posibilități de a-și cumpăra un apartament în rate acceptabile și de a forma o familie.

Una dintre aceste soluții pe care le-ar putea pune Guvernul la dispoziția tinerilor, ar fi posibilitatea de cumpărare a apartamentelor ANL după o anumită perioadă, trecerea acestora din proprietate publică în proprietate privată. La bugetul de stat s-ar întoarce astfel o parte din banii investiți în construirea apartamentelor ANL, bani cu care s-ar putea finanța alte construcții de același gen. Așa cum în alte state ale Uniunii un astfel de program este viabil, nu văd de ce nu ar putea deveni funcțional și în România.

Stimați colegi, soluții ar fi, trebuie doar să ne mobilizăm pentru a le identifica și aplica, fără a exista temerea de "Ofensiva tinerilor!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Tamas Sandor - declarație politică intitulată Prioritate proprietarilor privați în fața Romsilvei;

Domnul deputat Tamas Sandor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Dați-mi voie o secundă, vă rog, domnule deputat.

Stimați colegi, dați-mi voie să vă cer scuze în numele domnului deputat Tamás Sándor pentru ținuta sa neparlamentară și să-mi permiteți să-i dau cuvântul și în aceste condiții.

Vă rog să luați cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulțumesc, domnule președinte. și fără introducerea dumneavoastră aș fi făcut acest lucru, pentru că acum vin din circumscripția electorală și, înainte să plec în București, am această posibilitate, că nu stau așa de departe de București, numai de la 230 de km, vin cu mașina și, deci, înainte de primele ore, mai stau aproape de cetățeni, probabil, cum fac și alții, deci, vin din câteva sate din regiunea muntoasă a județului, așa se explică ținuta mea fără cravată, care nu cred că este indecentă, totuși.

Dar, totodată, vă mulțumesc, domnule președinte, că mi-ați acordat această posibilitate. Și cu permisiunea dumneavoastră, aș trece și la declarația mea politică. Îmi permiteți?

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă rog.

 
 

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulțumesc.

Aș vrea prima dată să salut pe singura doamnă din sală și după aceea și pe domnii colegi.

Cu declarația mea politică de astăzi care se intitulează "prioritate proprietarilor privați în fața Romsilvei", vreau să fac un apel la domnul ministru Gheorghe Flutur, de asemenea, aș vrea să vă informez și pe dumneavoastră despre exploatări masive de către Romsilva a terenurilor forestiere ce urmează a fi retrocedate.

Milioane de cetățeni români au salutat decizia guvernului Tăriceanu de a restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor lor terenurile forestiere confiscate abuziv de regimul comunist. acum, înainte de a li se restitui proprietățile, cetățeni disperați asistă la ultimul furt legalizat, în sensul că aceste terenuri sunt exploatate rapid pentru ca din profit să beneficieze alții și nu vechii proprietari.

Vreau să vă informez că se conturează și un conflict social nedorit între populație și ocoalele silvice de stat.

Cei de la Direcția silvică Covasna se apără invocând legislația în vigoare, iar miile de cetățeni sunt disperați văzând fosta lor pădure pusă pe drumuri de către firmele de exploatare și stând neputincioși pe lângă viitoarea lor proprietate rărită până la epuizare.

În numele cetățenilor din circumscripția mea electorală, 15 Covasna, proprietari particulari sau membri ai persoanelor juridice care au în proprietate teren forestier, mă adresez colegial în primul rând domnului ministru, cu rugămintea să oprească prin ordin al ministrului exploatările produselor principale și secundare pe terenurilor care fac obiectul retrocedării, conform Legii nr.247 din 2005 privind reforma din domeniile proprietății și justiției.

În fapt, sunt contactat de săptămâni întregi de cetățeni persoane fizice, reprezentanți ai autorităților locale, reprezentanți ai composesoratelor care mă informează că mai ales după validarea cererilor de retrocedare de către comisiile locale s-a intensificat exploatarea materialului lemnos de pe terenurile ce urmează a fi retrocedate, terenuri sub administrarea Direcției silvice Covasna.

Desigur, aș putea aminti aici multe cazuri concrete, dintre care aș invoca numai unul: la Ocolul silvic Covasna, după ce a fost validată proprietatea numitului Mikes Armin s-a trecut la exploatare masivă de 3 500 de metri cubi material lemnos de către Romsilva. Cu toate insistențele proprietarului, nu s-a oprit această, zic eu, ilegalitate.

În consecință, vă rog respectuos să analizați această problemă care este o sursă potențială de conflict și să dispuneți oprirea tăierilor produselor principale și secundare.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Întrucât din grupul dumneavoastră parlamentar nu mai este înscris altcineva, nu contabilizez minutele.

Vă dorim succes în circumscripție.

 
Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Apele guvernează România;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tema declarației mele politice este: "Apele guvernează România".

Deși efectele catastrofale ale inundațiilor din primăvara lui 2005 (peste 110.000 ha de teren agricol aflate sub ape, 1200 de case distruse, 100 km de drumuri județene și 112 km de drumuri comunale afectate) ar fi trebuit să dea de gândit autorităților, revărsarea Dunării din aprilie 2006 arată că acestea nu au făcut nimic pentru a preîntâmpina dezastrul.

Reprezentanții Ministerului Mediului și cei ai Executivului știau încă din luna ianuarie - așa cum afirmă ministrul Sulfina Barbu - care sunt zonele predispuse la inundații și digurile cu probleme de rezistență și, totuși, n-au luat nici un fel de măsuri de siguranță.

Premierul Tăriceanu a găsit vinovatul în persoana lui Ceaușescu care în anii 70 a îndiguit unele zone care ar fi putut prelua revărsarea, dar a omis să menționeze ce au întreprins numeroasele agenții, direcții, ministere, autorități locale, în ultimii ani pentru ținerea sub control a situației.

Deși din 1999 s-au făcut investiții de peste 8000 miliarde lei pe an pentru amenajări și strategii de prevenire a inundațiilor, primul ministru constata cu seninătate că există diguri la care lucrările s-au făcut de mântuială și că tehnicile de îmbunătățiri funciare sunt învechite.

Este o explicație simplistă pentru coșmarul provocat de furia apelor Dunării, pentru cele peste 4,0 milioane euro pagube din agricultură, și nu doar 1,5 milioane euro, cum estimează Guvernul, pentru satele înghițite de puhoaie și oamenii rămași pe drumuri, pentru crucile plutind pe ape, alături de morții ieșiți din cimitire și de cadavrele miilor de animale.

O mare parte din pagubele acestei primăveri puteau fi evitate prin refacerea amenajărilor hidrotehnice, prin justa folosire a banilor publici, prin decolmatarea canalelor obturate cu mâl și ierburi, prin verificarea modului de concesionare și întreținere a digurilor, dar și a obținerii autorizațiilor pentru construirea de locuințe în zonele inundabile.

De asemenea, trebuiau avute în vedere pregătirea și educarea populației, gestionarea optimă a situațiilor de criză, cât și tragerea la răspundere și sancționarea celor vinovați de nerespectarea strategiilor stabilite.

Pentru că toate aceste lucruri au fost ignorate, pagubele produse sunt enorme, iar groaza și disperarea oamenilor au ajuns la limita suportabilului. În câteva zile, peste 140.000 de hectare din 13 județe au fost afectate și peste 10.000 de oameni au fost obligați să-și părăsească gospodăriile inundate.

Sinistrații s-au revoltat nu atât împotriva sorții care i-a lovit, cât mai ales împotriva autorităților care n-au avut mijloace și putere să-i apere. Li s-a reproșat faptul că au provocat inundații dirijate în sate pentru a proteja afacerile unor persoane influente, că au concesionat lacuri cu tot cu diguri de care nu s-a mai ocupat nimeni, că au ignorat avertizările privind pericolul inundațiilor.

Cu toate că acum se lucrează din greu la găsirea strategiilor și aici aș face o remarcă: ieri ministrul mediului a recunoscut că nu există nici o strategie, deși doar cu câteva zile în urmă, susținea că există și a măsurilor de redresare, o implicare constantă și susținută în stăpânirea problemelor legate de aceste dezastre ar fi scutit România de pagubele și disperarea din această primăvară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ovidiu Victor Ganț - apel pentru relansarea procesului de adoptare a Tratatului constituțional;

Permiteți-mi să repar o eroare personală. Nu am dat cuvântul din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale. Domnule deputat Ovidiu Ganț, vă rog să poftiți.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În luna aprilie, Comisia Europeană, prin vocea comisarului pentru extindere Olli Rehn a prezentat în Comisia de politică externă a Parlamentului European un pre-raport și a răspuns trei săptămâni mai târziu unei întrebări în cadrul plenului pe marginea stadiului reformelor din România și Bulgaria, pe drumul aderării la Uniunea Europeană. Deși nu făcut o referire concretă la data aderării, respectiv nu a dat un verdict asupra recomandării utilizării clauzei de salvgardare, totuși impresia generală este ca datorită progreselor înregistrate de țara noastră, mai ales în domeniul justiției și combaterii corupției, data recomandată va fi 1 ianuarie 2007.

Delegația creștin-democrată germană care a vizitat România de Paști a lăsat să se înțeleagă că dacă Comisia nu recomandă explicit aplicarea clauzei de salvgardare, data aderării va fi 1 ianuarie 2007.

Este momentul să ne bucurăm și să renunțăm la ritmul reformei? Eu cred că nu.

Raportul din 16 mai va face trimitere în continuare la deficiențe existente care trebuie înlăturate. Printre cele mai importante sunt acelea care vor afecta capacitatea de absorbție a fondurilor europene de către România după aderare.

Este deci extrem de necesar să ne concentrăm eforturile în sensul realizării cerințelor în acest domeniu. Fiecare euro neabsorbit înseamnă un proiect mai puțin realizat în favoarea dezvoltării României și bunăstării noastre, a tuturor. Aceasta presupune un important efort administrativ și financiar. Acest efort nu poate fi realizat decât într-un climat de stabilitate și dialog politic.

Toate forțele politice au obligația să colaboreze pentru realizarea acestui deziderat. Afirmația nu aparține doar comisarului Rehn sau parlamentarilor europeni care ne-au vizitat, ci și grupului parlamentar al minorităților naționale care a solicitat acest lucru în luna decembrie la prezentarea raportului privind stadiul aderării României la Uniunea Europeană. Trebuie să ne fie clar că vom continua aceste reforme în interesul nostru, al tuturor, și nu pentru că ni le solicită Comisia Europeană.

Totodată, trebuie să avem o strategie postaderare, pentru că, așa cum afirmau parlamentarii germani prezenți la București, se așteaptă de la noi o contribuție importantă în interiorul Uniunii. Un prim demers esențial ar putea fi relansarea procesului de adoptare a Tratatului Constituțional, document ce va sta la baza funcționării U.E. cu 27 de membri.

România trebuie să se alăture statelor hotărâte să relanseze Constituția Europeană, astfel încât președinția Germaniei să aducă cu sine atât aderarea țării noastre la 1 ianuarie 2007, cât și finalizarea procesului constituțional european.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică cu titlul Reducerea TVA la alimentele de bază, o aberație populistă!;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Titlul declarației mele politice este "Reducerea TVA la alimentele de baza, o aberație populistă!"

Reducerea TVA la alimentele de bază este un subiect delicat pentru a fi discutat si pentru a face obiectul unor dezbateri publice. Asta pentru că, la prima vedere, fără a analiza consecințele pare o lege bună pentru întreaga populație a României, însă din păcate lucrurile stau altfel. În realitate nu este decât o lege servită demagogic electoratului de un partid care încearcă să-și facă imagine într-un mod meschin și iresponsabil.

Nu înțeleg de ce PD a fost de acord în Senat cu acest proiect de lege, decât poate pentru a ne arăta încă odată "loialitatea" față de protocolul alianței? Spun asta, pentru că această lege nu este făcută de specialiști în economie, așa cum ar fi normal, ci de persoane interesate doar de imaginea propriului partid. O lege antiguvernamentală, o lege antinațională, acestea sunt cuvintele cele mai potrivite să descrie o astfel de măsură, care vine să satisfacă imaginea unui partid care nu se prea vede pe eșichierul politic.

Domnilor parlamentari,

Inițiatorii susțin că diminuarea TVA la produsele alimentare de baza de la 19% la 9% va duce la diminuarea prețurilor și, în consecință, va fi în avantajul categoriilor largi de consumatori. Nimic mai fals! în cei doisprezece ani de când a fost introdus TVA, o scădere a acestuia la anumite produse sau servicii nu a dus la o scădere a prețurilor. Chiar dacă se vor diminua prețurile de livrare a mărfurilor la producători, prețul final al alimentelor depinde de comercianți. Si atunci vă întreb pe dumneavoastră, cine sunt adevărații beneficiari de pe urma acestei legi? Domnul Voiculescu este un om de afaceri și nu cred că este atât de naiv încât să creadă că semnând o scrisoare de angajament cu patronatele din industria alimentară și noi aprobând un proiet de lege în parlament pentru reducerea TVA la produsele alimentare de bază, chiar credem că vor scădea și prețurile în magazine?

Ceea ce vă pot spune cu certitudine este faptul că această măsură va diminua veniturile bugetare cu cel puțin 400 de milioane euro, iar soluțiile oferite de PC par a fi citate din cărțile de ficțiune. Legile pieței și populismul ieftin sunt noțiuni care nu pot exista împreună în contexul în care România vrea să se integreze în Uniunea Europeană și aspiră la o economie de piață stabilă. Chiar dacă această lege va fi votată, vă spun că prețul la aceste produse va continua să crească, urmând trendul alinierii la prețurile din Uniunea Europeană.

Reducerea TVA la alimente ar trebui sa devină operațională odată cu atingerea unei inflații de 3% și terminarea procesului de aliniere a prețurilor cu cele din Comunitatea Europeană, altminteri va fi o măsura fără efect popular, ci doar un argument electoral pentru unele partide căpușă.

Problema care ar trebui să ne preocupe în momentul de față ar fi rezolvarea evaziunii fiscale din domeniul produselor alimentare, iar în acest caz o scădere a TVA nu poate fi decât o recompensare a acestui fenomen.

Stimați colegi,

E momentul să ne gândim la probleme serioase, la soluții practice și constructive și să ne concentrăm mai mult la motivele pentru care am fost aleși în Parlament. România se confruntă cu probleme fără precedent, mă refer la inundații, avem nevoie de legi care să consolideze situația economică, nu avem nevoie de găuri la buget pentru a satisface capriciile de imagine ale unui partid.

Mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Daniel Buda. Lipsește.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna Doamna Lia Olguța Vasilescu. Lipsește.

 
Romeo Octavian Hanganu - propunerea unei dezbateri publice cu tema Parteneriatul pentru prosperitate;

Din partea Grupului parlamentar al P.C., domnul deputat Romeo Hanganu.

Vă rog să poftiți.

 

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, Partidul Conservator a lansat public ideea introducerii unei taxe suplimentare de 3% pe profiturile societăților comerciale, taxă care să susțină efortul național de aderare.

Propunerea Partidului Conservator are la bază un adevăr economic simplu: ca să primești, trebuie să dai. România va trebui prin urmare să devină un contributor important la bugetul Uniunii Europene pentru a se bucura în timp.

Propunerea noastră a avut și un scop socio-politic. Am vrut să atragem astfel atenția că integrarea în Europa nu va aduce automat râuri de lapte și miere pe străzile României. Va trebui să facem un efort național, va trebui să muncim de o mie de ori mai responsabil, va trebui să fim mult mai profesioniști pentru a face față aderării. Va trebui să învățăm să accesăm rapid fondurile europene.

Bună sau rea, inteligentă sau stupidă, binevenită sau nu, această propunere este în fapt un apel la luciditate, la realism, la dialog și reflecție. Unii au încercat să spună că introducem o stare de panică. Acestora le amintim că panica este specifică mai ales oamenilor neinformați.

Noi suntem pentru transparență și pentru progresul obținut prin confruntarea de idei. Avem o viziune deschisă și pragmatică, de oameni veniți din mediul de afaceri, din viața reală, și nu din politica de tip ipocrit.

Doamnelor și domnilor deputați,

În viziunea Partidului Conservator, 1 ianuarie 2007 înseamnă pentru România o șansă istorică de efort național pentru prosperitate și nu o pomană europeană grandioasă de avantaje fără muncă.

Îi asigurăm pe toți românii că Partidul Conservator își dorește enorm integrarea la timp în Uniunea Europeană. Pentru această integrare am și intrat la guvernare asigurând stabilitatea politică a României.

Considerăm însă că nu avem voie vreodată să fim ipocriți cu românii. Noi credem că este de datoria fiecărui om politic onest să le spună cinstit românilor că performanța economică este cea care ne va ține în Uniunea Europeană și nu strângerile de mâini și zâmbetele oficialităților.

De aceeași performanță vorbesc și semnalele financiare recente venite dinspre Bruxelles. Aceste semnale ne spun că se dorește o Românie cu mai mulți bani la buget, capabilă să facă față provocărilor naționale și europene.

Să nu ne mai ascundem după deget! Bugetul mai are nevoie de bani. Întrebarea care se pune este: de unde îi luăm? Din veniturile tuturor salariaților sau din câștigurile patronilor?

Noi credem că toți cei care au reușit să ajungă la prosperitate pot oferi un sprijin țării în care trăiesc. Până la urmă, așa și este cinstit.

După integrare, cele mai mari oportunități le vor avea tot oamenii de afaceri, oamenii care călătoresc, care-și permit să se bucure de o Europă tot mai globalizată. Îi chem de aceea la diminuarea propriului profit pe toți colegii patroni din această țară și din această incintă!

Nu vă aduc aminte că există o judecată de apoi ori o judecată a propriei conștiințe, sunteți liberi să aveți orice convingeri religioase sau morale pe care le credeți de cuviință.

Considerăm că este în interesul nostru să cedăm o părticică din profitul celor bogați pentru a asigura un mediu economic și social favorabil inițiativelor noastre.

Vă propun un test de responsabilitate față de România, test pe care, sunt convins, vom reuși să-l trecem împreună!

Stimați colegi,

Recunoaștem că nu mică ne-a fost mirarea ca, după lansarea propunerii noastre privind efortul național de aderare, să fim taxați imediat drept populiști. Lucru cu atât mai amar cu cât primii pe care-i vizează acest efort suplimentar greu de digerat sunt chiar membrii și simpatizanții Partidului Conservator.

Presa a relatat cum topul primilor zece parlamentari bogați este dominat de conservatori veniți din mediul de afaceri. Majoritatea membrilor noștri sunt oameni de afaceri. Electoratul nostru provine în mare măsură din clasa de mijloc.

Și cu toate acestea, am decis să lansăm acest proiect național, pentru că avem o extraordinară încredere în maturitatea electoratului nostru și în viziunea pragmatică și realistă a acestuia asupra viitorului României.

Oamenii care ne sprijină nu uită că Partidul Conservator este printre puținele forțe politice care s-au luptat și se luptă pentru clasa de mijloc. De-a lungul anilor, am cerut în repetate rânduri guvernanților scăderi ale taxelor și impozitelor și facilități. Viitorul ni l-am imaginat sub o singură formă, într-un singur cuvânt: prosperitate.

Acum, considerăm vital un parteneriat asumat de clasa de mijloc și de cea bogată cu păturile sărace ale populației și de aceea vă propunem parteneriatul pentru prosperitate.

Acest parteneriat pentru următorii trei ani trebuie să includă asumarea de către cei bogați a plății efortului național de aderare și evitarea tensiunilor sociale.

Partidul Conservator va trimite joi, 4 mai, Guvernului, tuturor partidelor parlamentare, patronatelor și sindicatelor "parteneriatul pentru prosperitate", un document concret, pragmatic, realist și extrem de necesar pentru România.

Dorința noastră este ca, prin consultări, societatea românească să aprobe acest parteneriat și să poată, cu câteva zile înaintea Raportului de țară, să se arate solidară nu numai politic, dar și economic, pe drumul european.

Domnul președinte Băsescu spunea în campania electorală: "Să ieșim din minciună!" Eu vă rog astăzi "Să ne asumăm adevărul!"

Dezbaterea publică a "Parteneriatului pentru prospertitate" va fi organizată în ziua de 9 mai, Ziua Europei.

Doamnelor și domnilor deputați, fiți alături de noi și Dumnezeu va da fiecăruia după gândul și fapta sa!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin. Lipsește. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Manuela Mitrea.

Vreau să fac precizarea că majoritatea celor care nu sunt prezenți au depus în scris la secretariat declarațiile lor politice.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Dan Ștefan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Petru Movilă.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Simplu exercițiu de voință;

Din partea Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban. Vă rog să poftiți.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Simplu exercițiu de voință"

Suntem aproape de integrarea europeană. Acest fenomen presupune, pe lângă multe sacrificii din partea noastră, și adaptarea gustului și cerințelor la produsele de nivel european.

De cele mai multe ori privim cu jind la produsele și serviciile existente în țările civilizate ale Europei și resimțim o undă de amărăciune din cauză că în România standardele de calitate sunt o lege doar pe hârtie și nici într-un caz în practică.

Suntem prea săraci pentru a cumpăra lucruri de duzină, iar dacă la începutul anilor 1990 ne permiteam să ne umplem casele cu tot ceea ce europenii aruncau, acum am ajuns la trista concluzie că banii noștri, care se devalorizează zi de zi, nu mai pot face față deșeurilor pe care ni le transmite occidentul, în semn de prietenie, ca pentru groapă de gunoi a Europei. Am ajuns, cu toții, la concluzia că este mai bine să cumpărăm un lucru nou, mai scump este adevărat, dar care poate fi folosit mai mult timp, recuperându-ne astfel investiția efectuată.

Dar și aici românii au simțit pe propria piele că lucrurile nu stau ca în vest. Fiecare dintre noi am dat bani pentru a achiziționa un produs nou și valoros, așa cum era descris atât în reclame cât și pe etichetele sau certificatele de garanție.

Și nu de puține ori, destui dintre noi au avut surprize neplăcute să constate că defectele ascunse sau vicii neprezentate au afectat atât calitatea produsului, cât și buzunarul românului. Ni s-a întâmplat de multe ori să dăm banii pe multe haine de piele sau încălțăminte de piele naturală, ca să descoperim pe propria piele că după 2-3 purtări au apărut deja probleme: haina fie s-a decolorat, fie s-a scorojit, încălțămintea fie a luat apă la prima ploaie, fie s-a dezlipit.

Până și la bunurile de folosință îndelungată diferența dintre produse este imensă. astfel, mașinile de spălat, frigiderele, combinele, televizoarele etc., fabricate în țările vestice dau clasă din punct de vedere al duratei de funcționare, dar și al modului de utilizare, celor asamblate în țările estice.

Și exemplele pot continua, aducând în discuție și calitatea autoturismelor fabricate în țările mamă față de cele asamblate în țările surogat, dar și calitatea și siguranța alimentară existente între cele două părți ale continentului. Astfel, începând de la sucurile naturale, continuând cu cafeaua și țigările și terminând cu alimentele (carnea, lactate, pâine etc.) diferențele sunt ca de la cer la pământ. Iar românii, indiferent de nivelul de trai și gradul de civilizație, care au doar o singură experiență în acest domeniu, în țările civilizate ale Europei, automat vor face diferența, chiar și pentru apa minerală.

Calitatea este fără îndoială barometrul nivelului de trai al cetățenilor unei țări și are efecte sociale în timp. Românii sunt inteligenți, inventivi, au capacitate sporită de adaptare la tot ce-i înconjoară și condiții suficiente pentru a exploata la maxim toate aceste atuuri? Ce ne lipsește totuși pentru a ne schimba mentalitatea față de respectul pe care trebuie să-l primim ca veritabili consumatori de produse, servicii, informații etc.?

Cred că, în primul rând, cultura personală, gradul de informare și de receptare a informațiilor din mediul înconjurător, dar, în același timp, și modul de organizare al timpului propriu alături de impunerea personalității fiecăruia pentru ca banii noștri, munciți din greu, indiferent că suntem la vârful sau la baza piramidei organizaționale, trebuie să obținem calitatea. Nu încurajez mitocănia, bădărănia și aroganța nici a consumatorului, dar nici a afaceriștilor primitivi, care vor să obțină rezultate maxime cu eforturi minime.

Aspectele care vizează calitatea au efecte atât pe plan intern, cât și pe plan extern, influențând din toate punctele de vedere construcția și coerența procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Țara noastră are ce oferi, cu siguranță, spațiului comunitar și desigur că are și ce primi de la acesta. Totul depinde de capacitatea de adaptare, de voință, dar și de exigență. Compromisurile nu-și au locul în economia de piață, mentalitățile învechite nu-și au locul și nici rostul. Calitatea produselor și serviciilor și de fapt a vieții românilor reprezintă doar un exercițiu de voință. Exercițiu pe care trebuie neapărat să-l rezolvăm cu toții.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat. A depus în scris.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul «Dreptate și Adevăr sau Deziluzie și amăgire?»;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul «"Dreptate și Adevăr" sau "Deziluzie și Amăgire?"»

Cei care au candidat în numele "Dreptății și Adevărului" au uitat de aceste valori, falsifică istoria, caută vinovații, începând de la Burebista, și nu găsesc soluții pentru ca Dreptatea și Adevărul să devină o realitate curentă.

Am ajuns la această concluzie după ce un Proiect de lege privind unele măsuri reparatorii pentru persoanele care au predate inventarul agricol în perioada cooperativizării, nu a reușit să treacă de Senat datorită atitudinii incorecte a Guvernului "Deziluzie și Amăgire".

Principiul legii este acela de a acorda măsuri reparatorii celor care au predat inventarul agricol la cooperativizare, prin constituirea unei proceduri de compensare în natură a contravalorii acestuia.

Am crezut că nu numai marea proprietate confiscată în perioada 1945-1989 se bucură de atenția guvernanților, ci și proprietatea celor mulți, care au plătit taxe și impozite, au plătit datoriile României, au sărăcit pentru îmbogățirea unora de aici sau din altă parte.

Dar nu este așa, Guvernul se opune. Nu se opune la restituirea munților, la restituiri pentru prieteni a sutelor de mii de hectare de pădure, la restituirea castelului Bran. Niciodată țăranii nu au fost luați în considerare, pentru ei funcționează art.15 din Legea nr. 500 din 2000 pentru finanțele publice, conform căreia trebuie precizat cuantumul previzibil al măsurilor reparatorii. Se mai spune că ei au avut posibilitatea de a alege modul de exploatare a inventarului agricol. Dacă este valabilă această logică, fostul Rege ar fi abdicat de la tron de bunăvoie, naționalizările s-ar fi făcut în baza legislației existente într-un stat recunoscut și apreciat de toată lumea, confiscările erau necesare, Legea 247/2005 nu ar fi trebuit susținută și tot așa mai departe până la victoria deplină a capitalismului sălbatic și inuman.

Țăranii, cei mulți, nu au putut alege nici drumul pribegiei, ei au trebuit să plătească taxe și impozite, să plătească datoriile României, să-și crească copiii pentru o Românie mai bună, necontestată aproape o jumătate de secol, în mod serios, de nimeni.

Colectivizarea agriculturii s-a realizat în România urmărindu-se fidel tiparele staliniste. Spre deosebire de alte țări comuniste, precum Ungaria și Polonia, în țara noastră, fenomenul a fost mult mai amplu și mai profund.

Cooperativizarea forțată a distrus acumulările mai multor generații în domeniul utilajelor și uneltelor agricole. Prin acest proces, țăranii au fost deposedați de mijloacele de producție.

În momentul de față, în pragul integrării României în structurile Uniunii Europene, agricultura se află într-o situație dramatică. Datorită costurilor ridicate ale lucrărilor agricole, a lipsei utilajelor și a imposibilității valorificării producției agricole, în unele județe însămânțările de primăvară sunt, doar, la 16% din program.

Am amintit aceste lucruri, deoarece în construcția făcută, proiectul de lege vine în sprijinul refacerii parcului de mașini și utilaje care deservește agricultura. Astfel, titlul de restituire în echivalent a inventarului agricol se va preschimba în titluri de valoare cu ajutorul cărora se vor putea achiziționa mașini, utilaje și instalații agricole.

Prin punerea în aplicare a acestei legi, pe lângă rolul de reparație materială și morală, se asigură bazele unei dotări necesare pentru agricultură și se pot gândi forme interesante de asociere pentru producția agricolă.

Chiar și în capitalism, România are nevoie de așa ceva, în condițiile în care fărâmițarea proprietăților agricole este cea mai mare, în comparație cu țările Uniunii Europene.

Este ușor să dorești cuiva sau întregii națiuni "Să trăiți bine", dar este moral și necesar să realizezi condițiile pentru ca urarea să devină realitate.

Stimați guvernanți, ne oprim la urare, sau încercăm să luăm măsuri serioase, durabile și de efect pentru agricultura României? Aveți o șansă. Cea a discuției asupra acestui proiect de lege, care urmează a se face în Camera Deputaților.

De aceea, încă de pe acum, stimați colegi, indiferent de formațiunea politică din care faceți parte, vă îndemn să votați această lege, deoarece această lege este dreaptă și vine în sprijinul agricultorilor și în sprijinul celor foarte mulți care au avut de suferit de pe urma cooperativizării. Legea nu este numai pentru repararea trecutului, dar este și o lege pentru viitorul dezvoltării durabile a agriculturii.

Vă doresc, pentru binele României, să nu schimbați "Dreptatea și Adevărul" într-o percepție a "Deziluziei și Amăgirii".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați depășit cu peste două minute timpul alocat.

 
Costache Mircea - declarație politică cu titlul Învățământul, eterna cenușăreasă;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu. Absent. A depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Marius Rogin. Absent.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu. A depus în scris.

Ne reîntoarcem. Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu. A depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ovidiu Ioan Silaghi. Nu este.

Din partea Grupul parlamentar P.D., domnul deputat Constantin Traian Igaș. A depus în scris.

Din partea Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Mircea Costache. Vă rog.

 

Domnul Mircea Costache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Un antevorbitor făcea referire la deficiențele sistemului de salarizare al bugetarilor. În același sens, mă voi referi la "Învățământul, eterna cenușăreasă".

Schimbarea de sistem din 1989 a generat transformarea din temelii a societății românești. Relațiile interumane s-au alterat profund și iremediabil, avuția națională a fost prăduită contra cronometru și trecută în conturile din țară și mai ales din străinătate ale mafiei autohtone transpartinice și transnaționale. Uite că se poate și schimbare în rău!

Foștii bișnițari de blugi, cafea, țigări și whiski sunt azi marii capitaliști ai economiei de junglă. Foștii apărători ai proprietății socialiste au devenit brusc diriguitori pe față sau din umbră ai marelui jaf național.

Foștii potentați din Primăverii fondează azi polul de stânga, rostuiesc averi și dau lecții de prosperitate poporului buimăcit printr-un bombardament mediatic agresiv și interesat.

Proxeneții și cămătarii, afaceriștii cu patrimoniul și cu banul public folosiți și dijmuiți de clanurile politico-mafiote fac legea și ne țin cursuri de democrație.

O singură pătură socială a rămas să se scalde în aceeași sărăcie și să suporte aceleași umilințe în toate epocile și sub toate regimurile: învățământul.

Acest trist element de continuitate reprezintă, nu se poate explica altfel, ura învârtiților, scăpătaților, ariviștilor aculturali și rapace, împotriva învățătorilor și profesorilor care, în goana lor după performanță, cu toți nechemații, i-au presat să învețe, i-au împins cu disperare spre lumina cărții.

Ajunși azi mari proprietari, posesori de palate și de averi nemăsurate, orbiți de puterea diabolică a banului și a deciziei politice, primii pe care găsesc să se răzbune considerându-se nedreptățiți când erau făcuți leneși sau tâmpiți, în timp ce sclipitoarea lor inteligență i-a făcut azi magnați cu bodyguarzi, cu slugi, duhnind a desfrâu și opulență.

Au fost președinți ai României, Ion Iliescu, cel marginalizat de Ceaușescu pentru "intelectualism", Emil Constantinescu, cel autoproclamat "rectorul tuturor rectorilor, profesori de pietre și minerale, au fost prim-miniștrii Petre Roman, politrucul deghizat în profesor la Politehnică, Radu Vasile, profesor de istoria economiei, Adrian Năstase, profesor de drept, care drept l-a ajutat să-și ia "dreptul" de peste tot, toți se împăunează cu nobilul titlu de profesor, dar când vine vorba de salariile adevăraților profesori, toți uită și, vezi Doamne, de dragul interesului național devin, dintr-o dată, apărători grijulii ai bugetului de stat, scăpând cu mare greutate printre degetele hapsâne câte un praf în ochi de 5 - 10% la salariile celor care i-au făcut oameni.

Vine acum și profesorul Tăriceanu, de la Institutul de Construcții, multimilionarul în dolari nemunciți, șmecheriți prin tot felul de tranzacții dubioase, cu mașini scutite de taxe vamale, cu jocuri la burse mirosind a petrol, și dă ordonanța lui aiuritoare, prin care cadrele didactice care au câștigat procesele împotriva statului mafiot, primesc drepturile salariale, neplătite din 2001 încoace, integral, iar cei cuminți, care nu au deschis acțiuni judecătorești, le primesc în 35 de rate.

Vedeți, domnilor profesori, cine nu e jălbar, piere cu dreptatea în mână! Ia dați-i voi în judecată pe toți infractorii care au devalizat România! Lăsați-i repetenți, trântindu-i la vot, să vedeți cum vor începe să vă respecte ca pe niște oameni cultivați și cu simț civic.

Care va să zică, a trecut prin Parlament - cu chiu și vai - o lege care vă majora salariile cu câteva procente nenorocite, și nu vi le-au dat la timp nici pe-acelea! Ce dacă era votată de Parlament, mafia politică atotstăpânitoare a hotărât ca legea să rămână în sertar neaplicată.

Dacă s-a pus, în sfârșit, problema aplicării ei - fie și după atâția ani - acum vor să vă dea banii devalorizați deja, în nu mai puțin de 35 de rate, ca și când i-ar da de la ei de-acasă, din conturile lor doldora de bani de furat.

Stimați domni profesori, deschideți-vă bine ochii, și deschideți-i și generației pe care o aveți în bănci, că la voi stă șansa de revenire a Țării la normalitate! Nu vă mai încredeți în promisiuni sfruntate și nu mai permiteți perpetuarea acestei bătăi de joc la adresa voastră. Cancelaria voastră este mai puternică decât toate cancelariile Puterii mafiote.

Treziți-vă! Trezi elevii și studenții, treziți națiunea! Alăturați-vă Forțelor Naționale și dezrobiți-vă! Școala românească - cea mai curată bătaie de inimă a Țării - are datoria sacră de a-i deștepta, la propriu, pe români. Sus Inima!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumim, domnul deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Narco;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarație mea politică de astăzi se numește "Narco".

În premieră, la Movieplex Cinema rulează filmul "Narco". În esență, subiectul este simplu, dar deosebit de semnificativ. Eroul Gustavo Kloppe este ceea ce diagnosticienii numesc un narcoleptic. El adoarme oriunde și oricând, iar crizele de somn sunt neașteptate. Este evident că pentru viața sa profesională maladia respectivă reprezintă un veritabil handicap. În același timp, ea îi permite să trăiască, în vis, aventuri de neuitat.

Inspirat subiect, dar nu suficient de original, pentru că un astfel de scenariu se derulează în România reală, cotidian de când la putere a venit "Coaliția policoloră".

Ce altceva decât un vis este afirmația purtătorului de cuvânt al Guvernului, doamna Oana Marinescu, când declară că Guvernul a fost și a rămas o echipă funcțională ca atare, în timp ce un membru al Executivului, doamna ministru Monica Macovei, "eroina integrării" consideră că în acest moment "cabinetul este scindat".

Doar în momentele onirice se vorbește despre coeziunea din Coaliție, în timp ce realitatea ne dezvăluie deschiderea unor noi arii de conflict: Monica Macovei împotriva lui Marko Bela; Partidul Conservator versus U.D.M.R., ca să nu mai amintim de deviza "Dreptate și Frăție", sub care defilează relațiile dintre P.N.L. și P.D.

Doar reforma din visul ministrului Nicolăescu mai are sorți de izbândă, pentru că cea promovată cu înaltă susținere (ulterior retușată) introduce "lustrația" sine die pentru milioane de pensionari. Nu mai amintim de coșmarul sinistraților din lungul Dunării, pe care narcolepticii guvernanți îi asigurau, în urmă cu câteva săptămâni, că sunt supușii unei situații aflate sub control.

Nu e greu să le spui acum celor din Coaliție: "Treziți-vă!" Somnul conducătorilor, fie el și cataleptic, naște monștri. Nu mai vrem aventuri de neuitat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Relu Fenechiu a depus în scris.

 
Ilie Merce - declarație politică intitulată Prevenirea exceselor liberalismului - obiectiv principal al politicii de securitate națională;

Având în vedere că mai avem timp la dispoziție, vom depăși numărul celor acreditați de către Biroul permanent.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ilie Merce.

 

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează: "Prevenirea exceselor liberalismului - obiectiv principal al politicii de securitate națională".

Cine sunt, ce au făcut și ce mai vor liberalii?

Mișcarea politică liberală din România s-a coagulat - toată lumea avizată știe - cu sprijin străin, din afară, fiindu-i mentor, pe la 1875, otomanul britanizat Mazar Pașa.

Au fost capabili să dărâme un sistem despotic sultanic, de tip oriental, înlocuindu-l cu unul așa-zis european-occidental. Dar, îndată ce au cucerit puterea, s-au bătut între ei, pulverizându-se în disidențe, până acolo încât au rupt nația în bucăți, i-au sfâșiat teritoriul și au depus România pe marginea prăpastiei, la discreția unor puteri hrăpărețe, paradoxal, de ideologii fundamental opuse. Așa a ajuns Basarabia acolo unde este, iar Ardealul de Vest a fost vremelnic în stăpânirea lui Horthy.

Un exemplu mult mai elocvent al dezbinării naționale, practicat de proasta tradiție liberală, este și promovarea inițiativelor legislative menite a "săpa noi morminte", prin culpabilizarea colectivă a sute de mii de cetățeni români, vinovați doar pentru faptul de a se fi născut și trăit într-o epocă istorică apusă.

Fobia dosarelor, fobia lustrației, reînvierea practicilor staliniste ale represiunii pe criterii ideologice și de convingeri politice este prioritatea priorităților programului de guvernare liberal.

Luând aminte la învățăturile istoriei, prima misiune fundamentală a statului național român actual este, de aceea, prevenirea exceselor liberalismului.

Trebuie, de asemenea, să ne întrebăm de ce în Europa, numai în România mai există un partid liberal nereformat, prizonier al mentorului său Mazar Pașa?

Un motiv în plus pentru ca obiectivul primordial al politicii de securitate națională trebuie să-l constituie prevenirea și eradicarea exceselor liberalismului, pe cale de a deveni o mișcare extremistă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Rareș Mănescu a depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Cristian Stănescu a depus în scris.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică cu titlul Educația, minge de ping-pong între partide;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Mirela Adomnicăi.

V-am dat prioritate, doamnă, în fața unui coleg, față de care îmi cer scuze.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Am remarcat. Îmi cer scuze!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă rog.

 
 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Educația, minge de ping-pong între partide".

La întâlnirea cu rectorii universităților românești de la Timișoara, domnul ministru Hărdău a fost de-a dreptul repezit de către premier, cu o replică ce a stupefiat întreaga audiență: "Să ajungi dumneata să cheltuiești toți banii, că venim cu rectificarea bugetară și mai umplem rezervorul. Domnule ministru, cred că tot nu ați înțeles cum se finanțează proiectele din buget, dar, mă rog ..."

Această replică a venit în contextul în care, cu puține zile înainte, însuși domnul Băsescu, părintele P.D.-ului, îl criticase pe domnul ministru pe un post de televiziune pentru că nu-și face datoria.

Pe de altă parte, Emil Boc, președintele P.D.-ului, în premieră absolută, l-a contrazis pe domnul Băsescu, apărându-l pe ministrul Hărdău. Aceste poziții pro și contra ministrului educației să denote, oare, interesul pe care-l prezintă educația pentru politicieni?!

Răspunsul la această întrebare este dat, în cel mai elocvent mod cu putință, de stadiul realizării acordului încheiat cu sindicatele din luna noiembrie 2005. Cei 1,1 miliarde de euro promiși (sub semnăturile unei cohorte de miniștri, peste care tronează semnătura premierului) au rămas la stadiul de promisiune.

În acest timp, domnul Vlădescu, prin intermediul premierului, zice că domnul ministru Hărdău n-are proiecte, iar visteria țării geme de banii necesari pentru reabilitarea școlilor.

De cealaltă parte, domnul Hărdău, timid până mai ieri, dar mai cu ecou de câteva zile, iese și spune că toate proiectele sale, pentru care a întocmit chiar și proiecte de hotărâri de Guvern, sunt amânate și aruncate la coș de cel puțin o lună de zile.

Dacă ne oprim puțin din urmărirea acestui ping-pong demagogic și ne aruncăm privirea la bugetul Ministerului Educației și Cercetării, constatăm că stăm chiar mai prost decât ne-am imaginat.

La rectificarea bugetară, Ministerul Educației și Cercetării a primit aproximativ 100 de milioane de euro, când numai pentru finalizarea celor 666 de obiective începute ar fi fost necesare 122 milioane de euro.

La ora actuală, în bugetul Ministerului Educației și Cercetării bate vântul, toți banii fiind cheltuiți în primul trimestru, ei fiind și foarte puțini, circa 1/10 din necesar.

Nu sunt bani nici pentru terminarea celor 9 cămine studențești și 4 biblioteci universitare, nici pentru microbuzele școlare sau campusurile promise.

Pe de altă parte, singurul program din cele 7 aprobate prin memorandum este cel pentru dotarea cu material didactic.

Negocierile cu reprezentanții băncilor finanțatoare, pe care le sugera consilierul Stolojan, acum două luni, nici măcar nu au început.

Și atunci, răspunsul la întrebarea privind interesul domnilor Băsescu, Tăriceanu, Boc sau chiar Hărdău, pentru educație, vin de la sine. Acești domni au a-și scoate ochii pentru oricare alte interese, în afara celor din învățământ.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Mihai Sandu Capră a depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ioan Aurel Rus a depus în scris.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Paralela Portocalie, departe de realitatea dureroasă a miilor de sinistrați;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., îmi repar greșeala, domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Vă rog să poftiți!

 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Paralela Portocalie, departe de realitatea dureroasă a miilor de sinistrați".

Puteam paria că mult-anunțatele inundații ce amenințau România îi vor găsi nepregătiți pe guvernanții portocalii, fapt care nu doar s-a confirmat, dar mărește, prin amploarea neputinței, gustul amar al populației care simte pentru a doua oară cât e de inutil să spere ajutor din partea celor cărora le-au oferit un vot de încredere.

Brusc, li s-a tăiat elanul revoluționar cu care s-au prezentat drept soluția salvatoare pentru România și realizează că habar nu au care le este menirea în aceste momente grele pentru națiune.

Zeci de mii de români își plâng durerea în corturi improvizate, iar după evacuarea forțată din case realizează că de soarta lor nu se mai ocupă nimeni. Lipsa de alimente și de apă nu pare să înduioșeze guvernanții care, oricum nu știu ce se va întâmpla în următoarele luni cu cei rămași pe drumuri.

Am impresia că trăiți într-o lume paralelă, departe de realitățile cu care se confruntă românii! Aceștia au nevoie în acest moment de măsuri concrete și de termene precise în care să vă respectați promisiunile.

Nu știu cum își imaginează actualul Executiv că vor putea trăi acești oameni din 150 RON lunar, când nu mai au nici o altă sursă de supraviețuire, nici animale, nici pământ pe care să-l cultive, iar din luna iulie se preconizează scumpiri la toate produsele de bază, odată cu mărirea prețului la energia electrică. Acești bani nu vor ajunge nici pentru cumpărarea pâinii zilnice, ca să nu mai vorbim de alte necesități.

M-a frapat lipsa de perspectivă cu care este gestionată situația, ca și cum simpla evacuare a cetățenilor din satele calamitate ar fi suficientă pentru a rezolva toate problemele. Nu ați fost în stare să desemnați o persoană responsabilă cu gestionarea crizei, care să ia decizii și care să poată fi trasă la răspundere în caz de ineficiență.

Încă nu știm cine se ocupă concret de rezolvarea și diminuarea efectelor negative ale inundațiilor, în schimb asistăm la declarațiile contradictorii ale miniștrilor care merg în vizită în zonele cu probleme, pentru a oferi apoi opiniei publice viziunea lor personală asupra situației.

Țin să vă informez că persoanele afectate de inundații nu sunt piese de mobilier, ci cetățeni ai României, ale căror nevoi se întind pe mai multe planuri. Acești oameni au nevoie de îmbărbătare și de soluții concrete, au nevoie să simtă că sunteți de partea lor și luptați pentru a le ușura durerea. Nici elaborarea de cărți, nici explicațiile incoerente nu sunt o soluție pentru acest moment.

Știm din campania electorală că sunteți foarte pricepuți la vorbe, dar vremea vorbelor a trecut, lăsând în urmă dezastrul incompetenței unui guvern bolnăvicios.

Nu mai avem nici timp să suportăm lamentări neputincioase, nici răbdare să vedem cum găsiți tot felul de vinovați pentru situații care cer măsuri urgente, precise și eficiente.

Dând vina pe morți și mimând neputință în fața dezastrului, v-ați dovedit, încă o dată, slabi și nepregătiți pentru funcții pe care tot mai mulți români se întreabă de ce le mai ocupați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ionel Palăr a depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Tudor Mătușa a depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Costică Macaleți a depus în scris.

Domnul deputat Ion Mocioalcă a depus în scris.

Doamna deputat Minodora Cliveti a depus în scris.

Domnule deputat Florin Iordache, ați depus în scris. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolae Bănicioiu a depus-o în scris.

 
Iulian Iancu - declarație politică adresată indiferenței actualului Executiv în privința producției și rezervelor de cărbuni ale României;

Domnul deputat Iulian Iancu. Vă rog, domnule deputat, v-am promis că vă vine rândul. Am aproximat bine. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am o declarație politică care se adresează, poate, unei teme mai puțin obișnuite pentru această perioadă a anului, dar vizez de pe acum o perioadă foarte grea pentru anotimpul rece care va urma, și, ca atare, am să adresez indiferenței actualului Executiv referitor la producția și rezervele de cărbuni ale României.

Rezervele de cărbune de care dispune România pot contribui într-o proporție de cel puțin 40% la asigurarea siguranței energetice a României. Procesul de restructurare la care a fost supus sectorul minier în ultimii ani a fost unul din cele mai dure din România.

Zeci de mii de mineri au fost disponibilizați, unii fără discernământ, așa cum a fost cazul în 1997, nerealizându-se în paralel programe alternative de asistență socială și de realizare de noi locuri de muncă.

Din păcate, ministrul industriilor de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, nu a înțeles, dar nici nu cunoștea, evoluția în plan mondial a producției de resurse energetice primare, rămânând celebra afirmație a domniei sale "Nu vreau să mai aud de producție de energie electrică pe cărbune".

În această iarnă, în plină criză de furnizare a gazelor naturale, a mai făcut o afirmație, la fel de celebră, dar care a anulat-o pe cea din 1997: "Vom trece grupurile energetice de pe gaze naturale pe cărbune".

Ținta acestui proces de restructurare a reprezentat-o eficientizarea activității, prin creșterea producției fizice, a creșterii calității cărbunelui, în paralel cu creșterea productivității muncii. Singurele rezultate pozitive s-au înregistrat în perioada 2001-2004, de altfel singura perioadă în care s-a realizat o strategie a dezvoltării activității sectorului minier, aprobată atât de reprezentanții Comisiei Uniunii Europene, cât și de Banca Mondială.

Obiectivele fundamentale pe termen scurt și mediu au fost: pregătirea companiilor din sectorul minier pentru a funcționa în cadrul unei piețe concurențiale; îmbunătățirea condițiilor de muncă și securitate a personalului; asigurarea cererii interne de cărbune; creșterea productivității muncii și a calității producției; reducerea impactului asupra mediului.

În sistem social, printre cele mai importante măsuri s-au avut în vedere: susținerea unui număr de 9.500 locuri de muncă directe și indirecte în sectorul minier; implicarea companiilor miniere în procesul de școlarizare și formare profesională pentru circa 15.000 de persoane; sprijin pentru autoritățile locale și parteneriatele pentru dezvoltarea de afaceri.

În anul 2005, odată cu preluarea puterii de către Alianța "DA", nici unul din aceste obiective nu a mai fost realizat. Sectorul minier, practic, a fost abandonat, împreună cu întreg sectorul energetic.

Producția industriei extractive a scăzut cu 7,8%, cifra record fiind atinsă în extracția și prelucrarea minereurilor metalifere, unde s-a înregistrat o scădere de 21,7%. În ceea ce privește extracția cărbunelui, s-a înregistrat o reducere a capacităților de producție, la lignit cu 10% și circa 25% la huilă, reducere care nu s-a făcut pe seama creșterii calității, având efecte negative asupra balanței energetice, prin creșterea importurilor de hidrocarburi cu 56% în ianuarie 2006, față de ianuarie 2005, și un impact direct asupra deficitului balanței comerciale a României.

Tendința de scădere a producției fizice, fără creșterea calității, va avea implicații directe asupra pregătirii iernii 2006-2007, impunând creșterea costurilor pentru achiziția unor cantități suplimentare de păcură și gaze naturale, costuri care firesc se vor regăsi în factura consumatorilor.

Programele alternative de asistență pentru realizarea de noi locuri de muncă în zonele Brad, Valea Jiului și în marea parte a zonelor din Oltenia, au fost abandonate, conducând la o creștere substanțială a șomajului în aceste zone în cursul anului 2005. Practic, toate obiectivele asumate în strategia de dezvoltare a activității sectorului minier pe termen mediu și scurt au fost abandonate.

În timp ce secretarul de stat Ion Manțog, responsabil al activității miniere al în Ministerul Economiei și Comerțului, împreună cu liderul sindicatelor miniere ale Companiei Naționale a Lignitului Oltenia, Condeescu Marin, sunt anchetați penal de către DNA, în cadrul companiilor, indicatorii economici asumați sunt, practic, compromiși.

Astfel, în ceea ce privește productivitatea muncii trebuia să se ajungă la 370 tone/persoană/an, iar calitatea cărbunelui să ajungă la 3.800 Kcal/kg la jumătatea anului 2006; producția de huilă să se mențină pe un palier de 4.100 tone. Toți acești indicatori sunt mai mici cu 20 - 25% față de țintele asumate.

Compromiterea acestor obiective a condus la o dezechilibrare a pieței interne de cărbune și la o creștere cu 80% a achizițiilor de cărbune din import. Importul de cărbune a condus la majorarea deficitului comercial al României, atingându-se valoarea record de 10 miliarde de euro, la finele anului 2005, și, de asemenea, s-a înregistrat majorarea ei cu 70% în primul trimestru al anului 2006, față de aceeași perioadă a anului 2005.

Dacă la aceste date îngrijorătoare adăugăm ultima declarație a ministrului economiei, care anunța zilele trecute întârzierea cu un an a termenului de punere în funcțiune a unității 2 de la Cernavodă, avem imaginea exactă a situației critice create în industria energetică și, implicit, în economia românească.

Considerăm că, fiind mult prea grave acțiunile actualului cabinet, prin modul iresponsabil și neprofesionist în care abandonează obiectivele fundamentale ale statului în gestionarea sectorului energetic, în consecință, solicităm primului-ministru: promovarea și susținerea proiectelor strategice de interes național; de asemenea, implicarea directă în reluarea obiectivelor fundamentale ale statului în gestionarea sectorului energetic, ca singur mijloc de evitare a compromiterii atât a siguranței energetice, cât și a rezultatelor economice ale României și, ce este cel mai grav, a nivelului de trai al populației, mult diminuat în ultimul an prin creșterile, nejustificat de mari, ale prețurilor la utilități.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Și dumneavoastră ați depășit cu peste 2 minute timpul alocat.

Domnul deputat Valeriu Ungureanu, Grupul parlamentar al P.S.D., a depus în scris.

Doamna deputat Gabriela Nedelcu, Grupul parlamentar al P.S.D., a depus în scris.

Domnul deputat Valeriu Zgonea, Grupul parlamentar al P.S.D., a depus în scris.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Țara arde și baba se piaptănă.

Domnul deputat Aurel Vlădoiu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Vă rog să poftiți, domnule deputat.

Toate acestea sunt luări de cuvânt peste numărul aprobat.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează: "Țara arde și baba se piaptănă".

Oficialii nemți avertizau România, încă de la sfârșitul anului trecut, că topirea cantităților imense de zăpadă, căzută pe cursul superior al Dunării, în special în Munții Pădurea Neagră, va provoca inundații catastrofale pe cursul inferior al fluviului.

Probabil că formularea a fost mult prea pretențioasă pentru specialiștii Guvernului Tăriceanu. Altfel, atitudinea de totală resemnare a guvernanților ar mai putea fi explicată ori prin incompetență, ori prin înțelegerea situației ca fiind o față a destinului nemilos și implacabil al românilor de dinainte și după nașterea Mioriței.

Acum, când sute de mii de hectare de teren agricol se află sub ape, premierul și 2-3 membri ai Cabinetului, care se agită pe ecrane, continuă să le bage în cap celor aproape 20.000 de români, rămași fără case și agoniseala de-o viață, că situația este sub control.

În timp ce prefecții și primarii din 12 județe nu știu cum să scoate Dunărea din casele oamenilor, celor care nu s-au prăbușit încă, președintele-jucător este preocupat de constituirea unei comisii pentru condamnarea comunismului, când nu merge la câte un meci de fotbal, sau în altă parte. Parlamentul este paralizat cu Legea lustrației, iar premierul-manechin, când nu se războiește cu președintele pentru șefia CNSAS-ului, dă vina pe Ceaușescu pentru inundații.

Noi, Partidul Social Democrat, cerem premierului să arate cum au fost cheltuiți banii alocați anul trecut pentru zonele calamitate și să prezinte în Parlamentul României strategia Guvernului său privind înlăturarea efectelor dezastruoase ale inundațiilor din sudul țării, pentru că despre preîntâmpinarea lor este prea târziu să mai vorbim.

Sătulă peste cap de amorțeala "mioritică" a Guvernului în care locuiește și, după o matură chibzuință, știind din interior ce poate și ce nu poate face Executivul actual, doamna ministru Sulfina Barbu propune prima măsură de ieșire din criză: "Să învățăm să conviețuim cu apele". Amin!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Domnul deputat Gheorghe Chiper, Grupul parlamentar al P.S.D., a depus în scris.

Cu aceasta, am epuizat lista celor înscriși pentru a prezenta declarații politice.

Suspendăm până la ora 18,00, când urmează răspunsuri orale la interpelări.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Aledin Amet - declarație politică intitulată O mai mare preocupare pentru sportul românesc;

Domnul Aledin Amet:

Declarație politică intitulată "O mai mare preocupare pentru sportul românesc".

România este, și în ceea ce privește sportul, o națiune talentată. Beneficiind de aptitudini remarcabile, sportivii noștri au excelat și excelează, devenind campioni și, în același timp, promovându-ne, într-un mod cât se poate de favorabil, în alte zone ale lumii, imaginea. Acești truditori merită, cu siguranță, respectul nostru, dar și o mai mare atenție a autorităților în ceea ce privește asigurarea bazei materiale, fără de care performanța nu poate fi posibilă.

Dacă până acum miracolul a jucat un rol important, anii următori nu pot conta pe hazard, dezvoltarea infrastructurii în sport reprezentând o prioritate pentru multe țări. Sporturile noastre, atât cele individuale, cât și cele de echipă, au fost, din păcate, lipsite de un suport material consistent, pregătirea și desfășurarea competițiilor făcându-se în condiții nu dintre cele mai favorabile.

Bazele sportive sunt, în multe cazuri, fie abandonate, fie oferite altor destinații, iar cluburile de specialitate, care chiar își propun anumite obiective superioare calitativ, se confruntă cu probleme de organizare.

Cu siguranță, este nevoie de sprijinul autorităților centrale și locale pentru refacerea sălilor de sport și pentru reamenajarea terenurilor de antrenament. În aceeași ordine de idei, de actualitate este și implicarea investitorilor particulari în ceea ce privește susținerea secțiilor de copii. Pornindu-se de la aceste concepte, putem spera la continuarea recunoscutelor noastre tradiții sportive.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică intitulată Libertatea de opinie și de exprimare;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică intitulată "Libertatea de opinieși de exprimare".

Declarația Universală a Drepturilor Omului menționează în art.19: "Orice persoană are dreptul de opinie și de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii fără nici o ingerință și de a solicita, de a primi și de a răspândi informații și idei prin media și fără a ține cont de frontiere''

Acest drept este unul esențial atunci când vorbim despre o societate democrată, care creează condițiile necesare exercitării altor drepturi ale omului. Pentru a putea exprima opinii în cunoștință de cauză este însă deseori nevoie de informații. Altfel spus, dreptul la libera exprimare este strâns legat de un alt drept, dreptul de a avea acces la informație. În același timp, trebuie precizat că dreptului persoanei de a primi idei și informații îi corespunde obligația celui care le transmite de a o face cu buna-credință. Aceste drepturi devin cu atât mai importante când este vorba despre presă, ceea ce nu înseamnă că libertatea de exprimare aparține numai presei. Ea aparține fiecărei persoane în parte, tot astfel cum dreptul de a căuta și de a primi informații nu este numai al indivizilor, al publicului, ci și al presei, care trebuie, la rândul ei, să le primească și să le transmită publicului.

Rolul pe care presa îl joacă într-o societate democratică a fost subliniat în numeroase rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a conchis că: "Libertatea presei este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul află și își formează opinii despre ideile și atitudinile conducătorilor politici. În sens larg, libertatea dezbaterii politice este esența conceptului de societate democratică, concept care domină Convenția Europeană în întregul său. "

Nu putem vorbi despre libertatea de exprimare fără să știm ce presupune aceasta. Astfel, libertatea de exprimare are în vedere dreptul de a exprima idei și opinii în public și în privat, prin mijloace orale, în scris, prin presă, pe suport electronic, prin studii, prin pictură, sculptură, design, muzică, teatru, film, televiziune etc. Practic felul în care libertatea de exprimare se poate manifesta este nelimitat.

Mi-a fost greu să cred, că în societatea actuală, dominată de o explozie informativă, se mai poate aduce în discuție ideea de criză acută de informație, ce se manifestă nu numai în contextul unor comunități izolate, ci și în cadrul anumitor instituții care se ocupă cu informarea cetățenilor. Acest lucru se poate observa atât în publicațiile care ajung, de multe ori, în mâna cititorilor cu neînțelegerile de rigoare, ca și rezultat al unor surse nevalidate, cât și faptul că, fiind chestionați în probleme de actualitate, o buna parte dintre cetățenii țării se dovedesc neinformați. Se ridică totuși o întrebare: cine este vinovatul? Cel care dă informația, cel care o prelucrează, sau cel care este așteptat să se informeze.

Aceasta este concluzia care trebuie trasă din situații concrete, care se regăsește în multe comune și chiar orașe din România, acolo unde informația ajunge mai greu. Un om nu poate lua o decizie corectă decât dacă are o baza informativă bine pusă la punct, or, dacă cetățeanul dintr-o comună sau oraș nu își poate alcătui acest fond de informare, nu va putea lua decizia corectă sau nu va lua nici o decizie, întrucât nu se va putea considera un pilon de susținere al societății din care face parte.

Ca oameni și ca cetățeni ai acestei țări, fiecare dintre noi are nevoie de informație, și mai ales dreptul de a fi informat corect.

  Cornelia Ardelean - referire la fenomenul migrației politice;

Doamna Cornelia Ardelean:

Din păcate, fenomenul migrației politice caracterizează profund clasa politică românească. La doi sau trei ani de la alegerile locale sau generale, apartenența primarilor la partidele politice, culoarea partizană a Parlamentului sau a consiliilor locale și județene nu mai aduc cu ceea ce au hotărât votanții. Presiunile și amenințările exercitate asupra aleșilor, în unele cazuri, dar și oportunismul, lipsa de caracter și de verticalitate, în alte cazuri, determină o migrație rușinoasă, care repugnă populației și este criticată, pe bună dreptate. Migrația politică este un fenomen incorect, care schimbă voința electoratului și aruncă o umbră de neseriozitate asupra întregii clase politice.

Este de înțeles, în acest context, faptul că s-a încercat promovarea unei legi care să limiteze exodul de la un partid la altul, presiunile pentru construirea unor majorități mincinoase. Reversul medaliei este însă acela că aleșii locali devin vulnerabili în fața partidelor pe listele cărora au fost promovați, li se limitează libertatea de gândire și libertatea de acțiune. Și asta în condițiile în care încă se găsesc portițe și soluții prin care aleșii locali pot fi racolați de anumite grupuri politice. De exemplu, chiar în instituția în care ne aflăm, ca și în Senat de altfel, se desfășoară în voie astfel de strategii.

Deși Legea împotriva migrației politice este necesară și are intenții generoase, ea nu este nici pe departe suficientă pentru a stopa acest fenomen. Este nevoie de mult mai mult decât de o lege care să stopeze migrația politică, este nevoie de o atitudine fermă din partea tuturor grupurilor politice relevante. Din nefericire, electoratul român nu este încă suficient de matur ca să sancționeze așa cum s-ar cuveni, prin vot, atitudinile politice care nu îi convin. Partidele politice, politicienii au însă această posibilitate, dacă își doresc cu adevărat. De aici, de la partidele politice, ar trebui să pornească o acțiune fermă împotriva racolărilor politice, cu șanse reale de reușită!

Până acum s-a pus prea mult accent pe restricția juridică a posibilității de a migra de la un partid la altul, ignorându-se modalitatea cea mai simplă de a rezolva această problemă: voința partidelor politice. Dacă toate partidele politice care declară că doresc stoparea migrației ar înceta să recurgă la ea pentru a-și mări influența, fenomenul ar fi ca și stopat. E nevoie doar de voință politică și de o probă de caracter, din partea noastră, a tuturor!

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată P.S.D. speculează politic nenorocirile românilor;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "PSD speculează politic nenorocirile românilor".

Toată lumea știe, lupta politică nu este un joc de domnișoare, ci este o confruntare dură care canalizează numeroase energii. În România ultimilor 16 ani lupta politică, în special cea dusă de formațiunile politice care s-au format pe ruinele fostului partid comunist, nu a ținut cont de principiile fair-play-ului, bunului simț sau de percepțiile democratice, ci mai mult de învățăturile cursului scurt de istorie al PCUS (b) - Partidul Comunist din Uniunea Sovietică, ediția 1946.

Mă așteptam ca în anul premergător integrării României în Uniunea Europeană, și cu puține zile înaintea Raportului de țară al Comisiei Europene, să se renunțe la obiceiurile care se perpetuează încă de pe vrea când la modă era sloganul "Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus!". Mă așteptam la acest lucru din partea unui partid, PSD, care aproape săptămânal, prin vocea liderilor săi declamă că se reformează. M-am înșelat amarnic.

Dificultățile prin care trece o parte a populației României din cauza calamităților naturale sunt speculate politic fără pic de jenă de către mai marii PSD. Nu este o premieră. S-a întâmplat și anul trecut. Atunci însă eram ceva mai departe de Europa.

La sfârșitul săptămânii trecute, președintele PSD, domnul Mircea Geoană, aflat într-un periplu prin zonele sinistrate a ținut în fața oamenilor loviți de nenorociri un discurs electoral, susținând că intervenția autorităților în cazul inundațiilor a fost una submediocră și a afirmat că Alianța DA a numit în funcții tehnice, pe criterii politice, oameni care nu sunt de meserie. Afirmațiile domnului Geoană constituie o culme a demagogiei. În primul rând, domnul Geoană se pare că a uitat deja de sintagma "P.S.D.-izarea României", sintagmă atât de des utilizată de presă și societatea civilă între 2001 și 2004. Campionul numirilor pe criterii politice, chiar și acolo unde legea nu permitea, a fost PSD, stimați lideri care propovăduiți în teorie social-democrația. Nu știu cât "de meserie" au fost oamenii PSD, dar inundațiile din 2005 și cele de acum sunt și rezultatul activității, mai precis al inactivității în domeniu a acestora. Seceta din 2004 a fost cauzată de aceleași autorități PSD-iste. Domnul Geoană nu a suflat sinistraților nici un cuvânt despre ce au făcut fostele autorități PSD-iste în domeniul amenajărilor hidrologice sau mai bine spus ce nu au făcut.

Ar mai fi un aspect pe care cred că domnul Geoană și liderii PSD îl eludează cu bună știință, pentru că nu dă bine la presă, atunci când ataci autoritățile: în comuna Rast, foarte greu lovită de inundații, primăria a fost câștigată de PSD, iar majoritatea în consiliul comunal aparține PSD. În nici un caz nu-mi permit să vorbesc - fără vreo dovadă - despre o eventuală vinovăție a aleșilor locali din comuna Rast. Deci, mai multă decență, domnule Geoană.

P.S. Gura păcătosului adevăr grăiește

Joi seara, în emisiunea "100%", pe Realitatea TV, întrebat de moderator de ce Mircea Geoană nu a fost în mijlocul sinistraților, ținând cont că printre aceștia se află și o importantă parte a electoratului PSD, strategul acestui partid, domnul Vasile Dâncu, a replicat, susținând că o vizită a liderilor de la centru în teritoriu ar însemna "Să facem o demagogie ieftină, să umblăm în cizme pe diguri (...) deplasări ale liderului partidului, numai așa, pentru imagine de televiziune, cred că ar însemna demagogie politică". Adică exact ce a făcut domnul Geoană o zi mai târziu. Nu sunt deci eu primul care am semnalat acest lucru.

  Dan Horațiu Buzatu - pledoarie pentru reconsiderarea semnificațiilor zilei de 1 Mai;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

În perioada "obsedantului deceniu", în epoca proletcultismului, ziua de 1 Mai a primit rang de sărbătoare națională, alături de 23 August, 7 Noiembrie și 30 Decembrie. Aceste zile însemnau fie o minciună istorică, fie o sărbătoare impusă de sovietici popoarelor prietene, fie o trădare națională.

Numai ziua de 1 Mai avea o semnificație specială.

Bunicii mei o numiseră "Paștele comuniștilor", pentru că în timp ce unii serbau Paștele pe ascuns, cu ouă roșii și cozonaci, alții serbau 1 Mai, dar ... tot cu ouă roșii și cozonaci. În acest fel, exista chiar un fel de simbioză între sărbătoarea ascunsă, pregătită în taină, ca pe vremea primilor creștini, și sărbătoarea oficială, fastuoasă, drapată în lozinci și grafice cu săgeata către cer. Desigur, pe vremea aceea, comuniștii, noii conducători ai României, aveau o nevoie acută în a-și legitima sărbătorile lor roșii, după cum aveau o nevoie la fel de imperioasă de a îndepărta poporul român de credința sa.

Tot în aceeași vreme, o parte dintre bunicii noștri, cei care nu se aflau la Canal, Pitești, Aiud sau Râmnicu Sărat, și cei care nu făceau parte din structurile de putere, era obligați ca de 1 Mai să defileze prin fața mai marilor zilei. Erau obligați să poarte tablouri cu chipurile prealuminatului și preaputernicului Iosif Visarionovici Stalin, sau ale marilor gânditori, profeți ai noii religii: Marx, Engels și Lenin, precum și ale "mult-prea-iubiților" conducători de partid și de stat. Indiferent dacă defilau prin fața tribunei în București sau în provincie, trebuiau să scandeze "Stalin și poporu' rus / libertate ne-a adus!" sau "Ana, Luca și cu Dej / bagă spaima în burgheji!" și să poarte panouri pe care, cu litere albe pe pânză roșie, scria cu cât s-a depășit planul de producție. Concomitent, la semnalul agitatorilor politici, se strigau lozinci împotriva imperialismului american sau împotriva Occidentului aflat într-o stare din ce în ce mai avansată de putreziciune.

Prin anii '70, generația noastră avea misiunea de a deschide defilarea de 1 Mai. Pe atunci, fiecare din noi eram o combinație nedefinită de elev în clasele primare, pe de o parte, și de "viitor luminos al țării", masă de manevră pentru politica imbecilă a țării, pe de altă parte. Pentru ca totul să fie bine, copii fiind, făceam zeci de ore de repetiții, de dimineața până seara. Oricum, nu numai noi eram în această situație, ci și tinerii muncitori de pe carele alegorice, și militarii în termen care duceau pădurile de drapele, și sportivii, toată lumea.

Chiar dacă modul de sărbătorire a zilei de 1 Mai a suferit mai multe modificări, un singur element al manifestărilor a rămas constant în toți anii de comunism: cel al serbării câmpenești, cu berea curgând în valuri și cu micii la grătar. Picnicul de tip socialist era momentul cel mai așteptat al zilei de 1 Mai.

După decembrie 1989, mai de voie, mai de nevoie, cei care și-au aruncat pe furiș carnetele roșii de partid și au trecut la trandafirii F.S.N.-iști au renunțat și la sărbătorirea zilei de 1 Mai. Și pe bună dreptate, pentru că 1 Mai reprezintă o sărbătoare cu iz comunist, sub disimularea cinstirii muncii. Dovada cea mai elocventă o reprezintă modul grandios de celebrare a acestei zile în ultimele mari bastioane roșii, Coreea de Nord și Cuba.

De câțiva ani însă, așa-zișii reprezentanți ai social-democrației românești încearcă să reînvie cultul zilei de 1 Mai, de această dată însă, în scop electoral propriu. S-a preluat de la 1 Mai-ul predecembrist momentul "micul și berea". Dar într-o variantă PSD-ist populistă. Pe timpul comunismului, plăteai și micul, și halba de bere. Acum, mai marii PSD oferă gratuit o porție de mici (patru bucăți) și un pahar (250 grame) de bere. Nu este pentru prima dată, și probabil nici pentru ultima, când liderii PSD își etalează talentul în operațiuni de tip "mici contra voturi". Oricum, pentru a fi în ton cu evenimentul, dar și pentru a nu mai avea nimeni niciun fel de dubii, liderii PSD au venit îmbrăcați în tricouri roșii.

Ca reprezentant al partidului care a contribuit cel mai mult la progresul acestei țări la cumpăna dintre secolele XIX și XX, vă propun tuturor o reconsiderare a semnificațiilor zilei de 1 Mai. Poate că în acest fel vom renunța la simulacrul penibil și păgubos pe care unii politicieni îl practică.

Și dacă avem neapărată nevoie de o sărbătoare în luna mai, vă propun mai degrabă să reflectăm la semnificațiile zilei de 10 Mai, pentru că aceasta este data la care, în 1866, România și-a început drumul pentru integrarea în rândul statelor moderne și civilizate, drum pe care ne pregătim să îl finalizăm în această perioadă.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată De ce ne leagă autostrada Transilvania...;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "De ce ne leagă autostrada Transilvania..."

Aleg, și în această săptămână, să fac o pledoarie pentru necesitatea construirii autostrăzii Transilvania, lucrare care avansează cu viteza melcului, și îmi exprim speranța ca Ministerul Transporturilor să reacționeze la apelurile tot mai insistente ce vin dinspre Ardeal, și să nu mai amâne de la o săptămână la alta niște procese foarte simple, care nu fac decât să țină în loc un proiect de lungă durată și de maximă importanță.

Autostrada Transilvania a fost un proiect cu probleme, încă de la bun început. Lucrare demarată într-o campanie electorală în care PSD încerca să salveze pe ultima sută de metri ceea ce mai putea, autostrada Transilvania s-a transformat într-un vector de imagine al acestui partid în Ardeal, unde social-democrații lui Adrian Năstase aveau o problemă de percepție la nivelul electoratului. Inaugurat cu tam-tam, cu miniștrii de rigoare la tăiatul de panglică și câteva utilaje pentru "poza de familie", proiectul a creat suspiciuni de la bun început. Au urmat apoi reacțiile oficialilor europeni vizavi de contractul semnat de Guvernul PSD și compania americană Bechtel, iar aceste reacții nu au rămas fără efect, întrucât organismele europene au refuzat în cele din urmă să ofere vreun tip de cofinanțare pentru proiectul care leagă Brașovul de Borș și România de Vestul Europei.

Învăluită în ceața de mister a unui contract semnat în așa fel încât să rămână secret, Alianța D.A. și-a asumat în programul de guvernare cu care a câștigat alegerile că va face tot posibilul ca românii să afle ce a semnat PSD în numele lor. Am așteptat și eu, ca și dumneavoastră, ca Ministerul Transporturilor să facă lumină în această poveste, să vedem dacă guvernanții PSD au făcut un deal corect cu americanii de la Bechtel, și dacă nu, să aflăm vinovații.

De mai bine de un an de zile, situația construirii autostrăzii Brașov-Borș se află într-o variabilă a necunoscutului, lucrările fiind oprite fără prea multe explicații. În acest răstimp, luările de poziție pe această temă au fost dintre cele mai convergente. Toată lumea este de acord că avem nevoie de autostrada Transilvania, s-au făcut adevărate manifestări de imagine, pardon ... forță, vizavi de cât de mult susțin politicienii transilvăneni un proiect de asemenea însemnătate. S-a realizat o renegociere a contractului, despre care ministrul transporturilor susține că ar fi fost profitabilă, fără a lua în calcul exproprierile care s-au scumpit și costurile de conservare sau neconservare a ceea ce s-a făcut până acum.

De puțină vreme, s-a făcut publică o parte a contractului semnat de statul român, după insistențele mai multor parlamentari ardeleni, printre care m-am aflat și eu. În această perioadă de incertitudine afișată de ministrul transporturilor, am realizat mai multe luări de poziție față de încetineala și dezinteresul cu care ministerul de resort tratează problema autostrăzii Transilvania. Am încercat să îi fac pe colegii care depind mai mult de "locul în care se fixează ceasul", să înțeleagă că ardelenii își doresc o autostradă a lor și sunt îndreptățiți să o aibă, atâta timp cât sunt cei mai serioși și cei mai importanți contribuitori la bugetul statului. S-a văzut, în cele din urmă, că insistențele noastre nu au rămas fără ecou.

De aici înainte, este important pentru noi, ca ardeleni, să ne luptăm pentru o punte de legătură care să spulbere mitul lentorii ardelenești. Iar o solidaritate care să transceandă granițele doctrinare ar fi necesară în acest al doisprezecelea ceas. Pentru că, indiferent de motivul fiecăruia, dincolo de rivalitatea dintre sud și vest, solidarizarea cu proiectul autostrăzii Transilvania este o datorie morală a noastră, ca factori de decizie ce putem schimba unele prejudecăți dâmbovițene.

  Ovidiu Ioan Silaghi - comentarea declarațiilor din așa-zisul manifest împărțit participanților la circul organizat de PSD București, luni, 1 Mai, în parcul Izvor din Capitală;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Conducătorii Romei antice au inventat conceptul "pâine și circ". Pentru a avea plebea de partea ei, aristocrația romană organiza, cu ocazia diferitelor sărbători ale vremii, grandioase spectacole (lupte de gladiatori, reeditări de lupte navale, lupte cu animale etc.) în arene special construite și oferea gratuit "poporului" (grosul spectatorilor), pâine de cea mai bună calitate. În paralel cu delectarea "poporului", mai marii zilei își declamau nemulțumirile față de dușmanii personali - în realitate adversarii politici - iar aplauzele mulțimii isterizate reprezentau echivalentul voturilor dintr-o campanie electorală "avant la lettre".

Obiceiurile romane au fost într-un fel reactualizate în zilele noastre de PSD. De PSD-ul din perioada în care s-a aflat la Putere, dar și de cel de astăzi, din Opoziție. Pâinea a fost înlocuită de mititei garnisiți cu bere, iar circul cu concerte mamut, totul oferit gratuit de 1 Mai, 1 Decembrie sau alte zile aniversare. Din recuzita romană, PSD a păstrat și momentul defăimării adversarilor politici. Ca și în antichitate, tonul ultrademagogic al conducătorilor romani este preluat "ad litteram" și de către epigonii din PSD.

Ultimul exemplu îl constituie un așa-zis manifest care a fost împărțit participanților la "circul" organizat de PSD București, luni 1 Mai, în parcul Izvor din Capitală.

Liderii PSD au atacat "politica energetică de dreapta". Într-un fluturaș adresat celor care "au muncit, muncesc și vor munci mereu" - formularea mi se pare nefericită, pentru că dă senzația că pentru PSD a munci reprezintă ceva înjositor - se arată că "politica energetică de dreapta a generat creșterea prețurilor, reducerea rezervelor energetice ale țării și plafonarea productivității muncii în acest sector". În puseul său electoral, PSD mai susține că "oamenii plătesc dublu pentru gaze" și că "nu s-a întreprins nimic în domeniul energiei nucleare și energiilor neconvenționale". Aceste acuzații pot fi, fără să greșesc, arondate vechiului proverb românesc, "hoțul strigă, prindeți hoțul!". Este adevărat, prețurile gazelor au crescut, dar totul se datorează politicii energetice concepute de PSD în perioada 2001-2004. Dacă, alături de respectivul manifest, mai marii fostului partid de guvernământ aduceau și numeroase ziare din perioada amintită, "poporul" prezent în parcul Izvor ar fi aflat adevăratele cauze ale creșterii prețului la gaze după 2004. Din păcate, din mass-media anilor 2001-2004 nimeni nu putea găsi vreo realizare a PSD în domeniul "energiei nucleare și energiilor neconvenționale".

Ca și în antichitate, după defăimarea adversarilor, urma faza promisiunilor populiste. Rețeta este respectată, dar acum, PSD-iștii își întrec "profesorii". Fără pic de jenă, în manifestul respectiv se spune că "PSD propune cetățenilor să îi sprijine pentru a susține subvenționarea facturilor de încălzire pentru gospodăriile celor cu venituri mici". Să fi uitat domnii Geoană&Co. că actualul guvern acordă ajutoare pentru achitarea facturilor familiilor cu venituri mici? Nu cred. Dar dezinformarea încă mai prinde la unii dintre români. Pe de altă parte, și liderii PSD știu foarte bine că utilizarea termenului "subvenție" va dispărea din vocabular și din practica economică după aderarea la Uniunea Europeană. Dar îl utilizează, pentru că dă bine la imagine. În interior, pentru că în exterior nu va produce decât o impresie negativă. Nu știu dacă PSD a păcălit luni mai mult de 10-15% din "poporul" prezent în parcul Izvor. Cum sunt sigur că deplasarea cu metroul a domnilor Geoană, Mitrea ș.a. nu i-a convins pe bucureșteni decât că asistă la o scenă de teatru ieftin, populist și demagogic.

P.S. Tacâmul circului din Piața Izvor ar fi fost complet dacă ar fi apărut și Gigi Becali și Mitică Dragomir. Prietenii știu de ce!

  Cristian Stănescu - declarație politică intitulată Românii uitați din centrul României;

Domnul Cristian Stănescu:

Declarație politică intitulată "Românii uitați din centrul României".

În ultima vreme, iredentiștii maghiari, din așa numitele "consilii" mai mult sau mai puțin "civice", dar și din U.D.M.R., și-au intensificat atacurile la integritatea statului român. Amploarea acestora este fără precedent și au culminat cu manifestările autonomiste și naționaliste deșănțate de la Odorhei și Târgu-Secuiesc de la mijlocul lunii martie a.c. În toată această agitație creată de pretențiile imperative pentru autonomia unui așa zis "Ținut Secuiesc", nu s-au auzit voci care să arate că în aceste județe, Covasna și Harghita, trăiesc și români care ar avea dreptul la opinie, la libertatea de exprimare sau alte drepturi constituționale. Ba greșesc! S-a auzit totuși o voce care a reamintit existența acestor români, cea a liderului "maghiarilor democrați", Marko Bela care, după ce a declarat că aceștia mănâncă "pâine secuiască" a cerut, ritos, nici mai mult nici mai puțin, ca românii din zonă să vorbească ungurește, iar dacă nu cunosc limba maghiară, să o învețe! Iată cum, din cauza pasivității autoritarilor și politicienilor de la București, se ajunge la asemenea declarații și cereri de o nesimțire ieșită din comun.

Și dacă românii din Covasna și Harghita ar avea de suportat numai aceste declarații, situația lor nu ar fi chiar așa de gravă. Din păcate, acțiunile antiromânești în aceste județe se desfășoară neîngrădite de nimeni. Astfel, prefectul român de Covasna a fost înlocuit cu un prefect maghiar. Posturile vacante, nu numai cele publice, se pot ocupa doar de cei ce știu ungurește. Se încălcă, cu tupeu, normele legale privind arborarea drapelului României, se procedează discriminatoriu față de români la aplicarea Legilor fondului funciar, a proprietății și a reconstituirii dreptului de proprietate etc.

Discriminarea românilor s-a extins în toate sferele vieții sociale. Fondurile bugetare se repartizează numai primăriilor din comunele maghiare. Puținii oameni de afaceri români sunt șicanați, sunt supuși unui bombardament de reclamații și amenințări anonime și astfel sunt blocați, sunt scoși din ritm și aduși în pragul falimentului. Și în sectorul bugetar funcționează un algoritm ciudat: un post pierdut de un român nu va mai fi ocupat tot de un român, ci de un maghiar.

Dramatică este și situația învățării limbii române și a școlilor românești. Segregarea elevilor pe criterii etnice a atins forme aberante, până acolo că elevii maghiari au fost incitați să nu-i accepte pe dascălii români. Și asta în timp ce în școlile românești, copiii români sunt învățați de profesori maghiari. Limba româna, limba oficială a statului, a ajuns să se învețe ca limbă străină în școlile maghiare, predată tot de profesori maghiari, care nici ei nu o stăpânesc prea bine.

Rezultatul acestui dezastru, izolarea tinerimii maghiare într-un bantustan artificial, creat cu multă viclenie și cu complicitatea autoritarilor, este că populația maghiară, și mai ales tinerii maghiari, nu știu sau nu vor să vorbească limba română, limba oficială a statului, personalul din magazine, hoteluri, restaurante și chiar instituții publice fie că nu cunoaște, fie că refuză ostentativ folosirea limbii române. Este de conceput oare ca în SUA, Germania sau chiar Ungaria să se găsească un cetățean al țării respective care să nu știe limba oficială a statului, indiferent de originea sa etnică, și să nu o folosească în raporturile cu ceilalți cetățeni? Numai la noi, în județele Covasna și Harghita, românul se simte străin în propria sa țară. Cine e de vină? În primul rând, guvernanții, care nu sunt în stare sa impună respectarea Constituției și a legilor în toate județele românești. Și în al doilea rând, aroganța unei minorități care se consideră singura stăpână pe o parte a Ardealului și refuză să învețe și să vorbească limba oficială a statului ai cărei cetățeni sunt, acuzându-i, tot pe români, de intoleranță și șovinism.

Nimeni nu vede cum în așa numitul "Ținut Secuiesc" se duce o adevărată campanie de ștergere a caracteristicilor și elementelor românești din acest teritoriu, cum simbolurile dominației maghiare iau locul simbolurilor continuității vieții românești pe aceste meleaguri. Astfel, noua stemă a municipiului Sfântu Gheorghe simbolizează "Ungaria Mare" și nu conține nici măcar un singur element românesc. La fel și cea a localităților unde primarii sunt de partea U.D.M.R. De asemenea, în municipiile Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe, Odorheiul-Secuiesc, precum și în câte orașe din județele Covasna și Harghita, denumirile românești de străzi au fost înlocuite cu denumiri ungurești, în primul rând fiind schimbate denumirile cu semnificații naționale românești. Nu se alocă bani pentru săpăturile arheologice din zonă și pentru conservarea monumentelor ce dovedesc vechimea și continuitatea românilor, în timp ce monumentele secuiești și maghiare sunt îngrijite și puse în evidență. Sau se edifică altele noi! Astfel, nenumărate cetăți dacice și castre romane rămân necercetate și, desigur, vor dispărea cu timpul.

Să auzim însă și glasul românilor oprimați în propria țară, și de aceea doresc sa aduc în atenția dumneavoastră protestul public al conducerii Forumului Civic al Românilor din Harghita și Covasna față de "mesajul extremist, iredentist, revizionist și șovin" pe care l-a rostit public vicepremierul Guvernului României, Marko Bela, la adunarea populară din 15 martie de la Târgu-Secuiesc. De această dată, domnul Marko Bela și-a scos masca de democrat, moderat și european, arătându-ne tuturor adevărata față și intențiile sale reale și ale formațiunii politice pe care o conduce. Protestul Forumului, constituit de mai multe asociații și fundații romanești din zonă, arată că "În buna tradiție a discursurilor de inspirație fascistă, mesajul lui Marko Bela este un îndemn la ostilitate și ură, la înlăturarea elementului românesc fie prin asimilare, fie prin purificare etnică, așa cum au procedat înaintașii săi până la Unirea din 1918, în timpul ocupației hortiste și a Regiunii Autonome Maghiare". Recunoaștem în spusele sale "învățăturile grofilor către vechilii secui, cum să-i trateze pe iobagii români de pe moșiile lor". Iată de ce cei care au conceput protestul spun că Marko Bela nu este demn de funcția de vicepremier al Guvernului României, încălcând flagrant jurământul de credință depus la învestirea în funcție. "Consiliul Director al Forumului Civic al Romanilor din Harghita și Covasna solicita demiterea sa din această funcție" se spune în protest!

Dar iredentiștii și revizioniștii maghiari nu se astâmpără și anunță organizarea unei noi Mari Adunări Secuiești, la începutul lunii iunie, în localitatea Ditrău, județul Harghita. Cu această ocazie, surse din cadrul așa zisului "Consiliu Național Secuiesc", arată ca se intenționează lansarea unui nou manifest de proclamare a "Republicii Secuiești Independentă și Autonomă".

Până când, domnilor aflați la Putere, veți rămâne orbi și surzi la acțiunile ce atentează la integritatea Statului Român, la manifestările de iredentism, revizionism și șovinism, la încălcările Constituției și legilor țării, la discriminarea etnică a românilor din Harghita și Covasna.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Piedicile P.S.D. puse pe traseul integrării;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică intitulată "Piedicile P.S.D. puse pe traseul integrării".

La nicio lună după ce aici, la București, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, s-a exprimat categoric, arătând că orice acțiune ce ar putea destabiliza scena politică în acest an ar avea repercusiuni grave pe traseul integrării, există suficiente elemente care să ateste că unele forțe politice se joacă cu "focul". Sau, mai concret, se joacă cu integrarea.

PSD a clamat că în perioada în care s-a aflat la guvernare a făcut totul în direcția integrării și se declară și acum ca fiind un partizan al acesteia. Unele acțiuni dovedesc însă contrariul. "Până la finalul sesiunii parlamentare, PSD va depune o moțiune de cenzură. Vom găsi temele cele mai importante ale momentului respectiv (...) Moțiunea de cenzură va avea drept obiect teme de interes socio-economic", a declarat președintele PSD, Mircea Geoană, într-o emisiune televizată la sfârșitul săptămânii trecute. Chiar dacă președintele PSD susține că o cădere a Guvernului nu înseamnă destabilizarea scenei politice, totuși acesta este rezultatul. În paralel cu declarațiile domnului Geoană, dezinformatorii de serviciu din fostul partid de guvernământ trimit în mass-media intoxicări de genul celei privind o întâlnire secretă la vârf dintre lideri PSD și PD. Scopul era evident - crearea unei doze de neîncredere în cadrul Alianței D.A. și generarea unor tensiuni majore între PNL și PD. Nu de alta, dar în ultimul timp au dispărut (sau s-au rezolvat) unele dispute dintre cele două partide, iar focul trebuia ațâțat. O ruptură în Alianță ar conduce inevitabil spre o dorită (de unii) criză politică.

Nu este aceasta singura acțiune prin care se încearcă să se pună bețe în roate actualului Guvern, care are drept obiectiv principal integrarea. Și la nivel local, cei din PSD au un comportament similar liderilor de la centru. Am aflat că PSD Vaslui va reclama la CEDO audierile de la CNSAS ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene. În viziunea conducerii filialei PSD Vaslui, audierile la CNSAS reprezintă "un nou act de abuz din partea actualei puteri, prin care se dorește șicanarea și intimidarea celor din Opoziție aflați la conducerea unor structuri locale". Cei în cauză susțin că au fost verificați de CNSAS cu ocazia alegerilor locale din 2004. Ei uită însă că Legea CNSAS a suferit o serie de modificări și, ce este mai important, față de anul 2004, CNSAS a primit un lot nou de dosare, și că datele verificărilor de atunci ar putea să fie altele acum. Prin acțiunea reprezentanților PSD din cadrul autorităților administrației locale din Vaslui - și am semnale că nu sunt singulare - se poate induce senzația că în România, deși există legi cerute de Uniunea Europeană (și legea CNSAS este una dintre ele), acestea nu pot fi aplicate. Pentru că aceasta este impresia, atunci când un reprezentant al autorității refuză să se supună legii.

În paralel cu "piedicile" pe care PSD le tot pune traseului integrării, liderii acestui partid, prin vocea lui Mircea Geoană, își exprimă, "îngrijorarea" față de stadiul progreselor înregistrate de România privind integrarea europeană și citează în acest context recenta chemare a lui Olli Rehn de a da unele explicații în fața europarlamentarilor, privind situația din România. Îngrijorarea domnului Geoană, pigmentată cu acuze la adresa actualului Guvern, reprezintă o nouă mostră de demagogie. Comisarul european pentru extindere a fost chemat să de explicații privind legislația referitoare la minorități. Legislație pe care guvernul a elaborat-o, dar PSD o respinge. Q.E.D.

  Tudor Mătușa - declarație politică intitulată Nimic nou: inundațiile!;

Domnul Tudor Mătușa:

"Nimic nou: inundațiile!"

Locuitorii județului Dolj sunt cei mai afectați de inundațiile produse de revărsarea Dunării. Astfel, în ultimele zile sunt evacuate sate întregi, imaginea gospodăriilor părăsite semănând tot mai mult cu cea a Cernobîlului după dezastrul nuclear. Dacă la începutul apariției informațiilor despre creșterea nivelului Dunării, care veneau dinspre Ungaria, Serbia, autoritățile românești ne anunțau triumfătoare că situația e sub control, acum lucrurile stau altfel. Pe zi ce trece satele sunt abandonate, oamenii se refugiază în corturi sau în adăposturi improvizate de ei, iar o parte dorm sub cerul liber, în condiții care sfidează până și cele mai negre gânduri. În tot acest peisaj apocaliptic, singurii care văd lucrurile din altă perspectivă sunt autoritățile locale de la nivelul județului Dolj, depășite încă de la început de situație, cât și cele centrale, care se limitează doar la a viziona zona din elicoptere și a organiza conferințe de presă. Oare cei care sunt plătiți din banii contribuabililor români nu ar fi putut reacționa altfel? Poate, acum, întrebarea e retorică. Dar amărâții care stau sub cerul liber și care sunt la mila autorităților au renunțat de mult să-și mai pună astfel de întrebări. Singura lor întrebare e ce vor face mâine, poimâine sau când se vor întoarce la vechile case, și dacă le vor mai vedea.

În calitate de deputat, cât și de doljean, nu rămân decât stupefiat când privesc spectacolul tragic pus în scenă de autorități. Am speranța că măcar în perioada următoare autoritățile se vor trezi și vor vedea cu adevărat România pe care ei înșiși "spun" că o guvernează.

  Ionel Palăr - declarație politică intitulată Dulcea agonie a turismului românesc;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică intitulată "Dulcea agonie a turismului românesc";

Ultimele zile ne-au adus tuturor aminte un crud adevăr: turismul românesc se află într-o stare deplorabilă. Mărturie stau cifrele - de la an la an, românii preferă litoralul grecesc sau, mai aproape, pe cel bulgăresc, în detrimentul legendarei noastre "salbe de stațiuni". Rațiunile sunt simple: toți ceilalți oferă servicii de calitate - ospitalitatea este mult mai bine înțeleasă în Paralia - Katerini decât la Neptun, iar sloganul "clientul nostru - stăpânul nostru" este la rang de lege în Albena, spre deosebire de Mamaia.

Situația se perpetuează de la an la an și nimic nu se schimbă. Dacă, în alte sectoare de activitate, intrarea companiilor multinaționale pe piață a reușit să schimbe optica românească în relație cu munca, productivitatea și performanța, în turism avem mare nevoie de un imbold similar. În Bulgaria, marii tour-operatori europeni au făcut legea de la începutul anilor '90. Noi ne-am încurcat în formule alambicate de concesionare, de pe urma cărora a câștigat oricine, mai puțin turismul românesc. Suntem plini de intenții onorabile, dar ne lipsește managementul și know-how-ul în materie.

Se vorbește tot mai des în ultima vreme despre "branding de țară". Ne pierdem în conceptualizări și definiri de termeni, în vreme ce hotelurile noastre încă miros a igrasie. Serviciile noastre se traduc prin minute în șir de așteptat un meniu la un restaurant de pe malul mării, în vreme ce, în Grecia, meniurile sunt traduse în română, engleză și germană și se găsesc deja pe mese. Cum putem avea pretenția ca străinii să vină în valuri an de an pe litoralul nostru, când românii înșiși preferă alte țărmuri?

Nici lamentarea națională nu este productivă. Piața are nevoie de liberalizare, concurență reală și investiții puternice. Toate acestea, alături de un management performant, ar reuși să învie turismul românesc de la malul mării și să-i redea litoralului clienții români, chemându-i, ulterior, și pe cei străini.

  Marius Rogin - intervenție cu tema 2 Mai - Ziua Infanteriei Române;

Domnul Marius Rogin:

Intervenție intitulată "2 Mai - Ziua Infanteriei Române"

Infanteria reprezintă componenta principală a Forțelor Terestre și este destinată să desfășoare operații decisive, independent sau împreună cu celelalte arme, în orice zonă și pe orice direcție.

Pentru că istoricul infanteriei române este unul plin de evenimente, se cuvine ca măcar la ceas aniversar să aruncăm o privire înapoi, scoțând în evidență măcar o parte din numeroasele fapte săvârșite de infanteriștii români, aducându-le în acest fel mulțumirile noastre, ale celor care le suntem încă datori.

În baza prevederilor Tratatului de la Adrianopol, încheiat între Rusia și Turcia după războiul ruso-turc din 1877, care stipulau că Țările Române obțin dreptul să-și organizeze "un număr de gărzi înarmate pământene", adică să-și înființeze propria lor putere militară, "a cărei număr și întreținere vor fi stabilite de domni, împreună cu divanele lor", la 30 aprilie 1830 s-a hotărât "formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și șase escadroane călărime a străjii pământești". Din aceste forțe au fost create trei regimente mixte: București, Ploiești, Craiova. În același timp, și în Moldova au luat ființă un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie din care s-a înființat primul regiment mixt, cu garnizoana la Iași.

La începutul Operațiunii Barbarosa, Armata Română avea 19 divizii de infanterie active: 1-11, 13-15, 18-21 Infanterie și Divizia de gardă. Diviziile 12, 16 și 17 Infanterie au fost desființate în 1940, când teritoriile din care erau recrutate au fost pierdute. Divizia de Infanterie a fost organizată după model german: trei regimente de infanterie, un grup de recunoaștere/cercetare parțial motorizat, o companie AT (6 Schneider cal. 47 mm, model 1936), un batalion de pionieri și două regimente de artilerie. Avea un efectiv de 17 500 militari. Principala armă de infanterie era pușca de producție cehoslovacă ZB (Zabrojovka Brno) model 1924. Aceasta era însă o versiune modificată a puștii germane Mauser 98K. Trupele române erau bine înzestrate cu armament modern de infanterie. Principala slăbiciune se găsea însă în dotarea artileriei. O divizie română de infanterie avea doar jumătate din puterea de foc a unei divizii de infanterie germană și era oarecum egală cu cea a unei divizii de infanterie sovietice, care avea însă mai puțini soldați. Un alt handicap important era mobilitatea scăzută. Majoritatea mijloacelor de transport era hipotractată. După campania din 1941, diviziile de infanterie din România și Transnistria (5,6,7,9,11,13,14,15) au fost în întregime reechipate și reorganizate în timpul iernii.

În primăvara anului 1942, regimentul de infanterie a primit o companie de cercetare și o companie de pionieri. Numărul de batalioane a fost redus de la 3 la 2, dar plutonul a fost întărit de la 3 grupe (30 de oameni) la 4 grupe (40 de oameni). În octombrie 1942, capacitatea de luptă anti-tanc a diviziilor de infanterie aflate pe front a fost întărită cu un pluton de tunuri AT cal. 75 mm. După reorganizare, divizia de infanterie a fost redusă la 13 500 militari, dar avea o putere de foc mai mare.

Dimensiunea istorică însă a Forțelor Terestre și a biruințelor lor, izvorăște din vremuri imemoriale, începând cu anonimii luptători pedeștri. Istoria armatei de uscat reprezintă o însumare a istoriilor armelor și specialităților ce au compus-o dintotdeauna și o compun și în prezent: infanteria, vânătorii de munte, tunurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc.

Infanteria, ca armă de bază a sistemului militar românesc, era organizată în șapte regimente, constituite fiecare din două batalioane a câte patru companii.

Politica militară a lui Alexandru Ioan Cuza s-a materializat atât în legile organizării armatei române, cât și în măsuri importante, care au dus la înființarea Statului Major General, a primelor comandamente militare (din Moldova, Muntenia și Oltenia) care au început să funcționeze încă din anul 1860 și să-și desfășoare activitatea după un regulament propriu, precum și prin apariția primelor comitete consultative și inspectorate de armă.

Instituția inspectoratelor de armă poate fi sesizată încă din anul 1860, când bugetul Oastei Moldovei prevedea înființarea unui post de inspector al infanteriei cu gradul de general, însă consacrarea a survenit ceva mai târziu. Inspectoratul infanteriei a luat ființă abia în anul 1912, cu mult după cele ale cavaleriei, artileriei și geniului, instituite în anii 1873, 1875 și respectiv 1887, probabil datorită faptului că problemele specifice erau rezolvate prin comandanții regimentelor și diviziilor, iar la nivelul ministerului de către comitetul consultativ al armei.

Proclamată de Parlamentul de la București la 9 mai 1877, independența de stat a României urma să fie consolidată prin participarea oștirii române, implicit a Forțelor Terestre, la Războiul ruso-turc, primul conflict armat de anvergură din epoca modernă a istoriei noastre militare. România dispunea la acea vreme de patru divizii de infanterie, grupate în două corpuri de armată. În cadrul infanteriei, unitatea de bază era regimentul, compus din batalioane, iar acestea din companii. Corpul de armată avea în compunere, pe lângă cele două divizii de infanterie și o brigadă de călărași, un regiment de obuziere, un batalion de pionieri, iar divizia, pe lângă cele două brigăzi de infanterie, mai avea unități și subunități de artilerie și un batalion de vânători.

În momentul intrării în cel de-al doilea război mondial, România avea un organism militar structurat și înzestrat corespunzător vremii, cu un potențial uman de 1 170 000 militari, reprezentând 8,5% din populația țării. Infanteria, arma de bază a Forțelor Terestre, era cuprinsă în 19 divizii, ca mari unități tactice ale armei, structurate fiecare pe câte trei regimente de infanterie, două de artilerie, ambele categorii constituind, fiecare, câte o brigadă de infanterie și, respectiv, de artilerie, precum și pe elemente indivizionate (subunități de pionieri, transmisiuni, artilerie anticar și artilerie antiaeriană).

În timpul celui de-al doilea război mondial s-a ivit un prim moment istoric în care noțiunea de Forțe Terestre a corespuns unei sfere de cuprindere unitare a tuturor armelor din compunerea lor. De pildă, în Ungaria și Cehoslovacia au luptat în plus un corp de armată, o divizie de infanterie și două de cavalerie, iar în Austria un regiment care de luptă, față de cele două armate, patru corpuri de armată, nouă divizii de infanterie, una de munte, două de cavalerie, prevăzute în protocolul din 26 octombrie 1944.

Pentru noi, cei de astăzi, este foarte important trecutul. Avem, printre obligații, și pe aceea de a nu lăsa ca timpul să șteargă din memorie acest trecut plin de istorie. Timpul, care prăvălește viitorul peste noi, nu ne permite decât cel mult să apelăm la metoda drumului critic. O schimbare, cât de mică, provoacă emoție și sugerează un nou start. Cu pași mari sau mici, chiar pe drumul critic, nu ajungem nicăieri dacă ne abatem de la "ieri, astăzi, mâine".

Adevărul spune că omul, doar el, dă viață și unește pe "ieri" cu "astăzi" de "mâine". Așa cum managerul pune accent pe resursa umană, o speță a sa, comandantul, șeful militar, se bazează pe combatanții, pe luptătorii săi. Fără ei nu poate fi logic definit, nu și-ar avea rostul.

Ieri era pedestrimea cea care a plămădit infanteria, iar gloria sa a umplut paginile manualelor de istorie. Azi se cuvine să prețuim ceea ce am avut ieri, pentru ca mâine să putem construi ceva și mai durabil.

La mulți ani, Infanteriei române!

  Mihai Sandu-Capră - reliefarea unor aspecte ale sărbătoririi zilei de 1 Mai;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

La 1 mai 1886, Federația Americană a Muncii declara o grevă generală pentru a cere opt ore de lucru pe zi. Orașul Chicago a fost paralizat, iar o bombă ce a explodat în mijlocul polițiștilor a declanșat măcelul, aceștia începând să tragă la întâmplare. În 1889, Internaționala Oamenilor Muncii (prima Internațională Socialistă) declara 1 mai "Ziua Muncii". Cu trecerea timpului, 1 Mai a fost adoptată de către majoritatea statelor lumii, care au sărbătorit prin diverse manifestații de amploare muncitorești, motiv pentru care sindicatele au convenit ca această zi să fie liberă.

România a preluat în vremurile comuniste această "sărbătoare", ca pretext pentru mobilizarea maselor de oameni, pentru organizarea unor manifestații grandioase.

După 1990, eliberați de sentimentul respirației din ceafă, care te scotea, vrei nu vrei, în stradă pentru a te bucura de "Ziua Solidarității internaționale a celor ce muncesc", românii au descoperit felurite moduri de a se bucura de respectivul eveniment.

De 1 Mai, ofertele sunt numeroase, programele agențiilor de turism devenind din ce în ce mai atrăgătoare, litoralul își deschide porțile, iar cei mai mulți își orientează atenția către pădurile din apropiere. Până aici, nimic anormal. Însă, pare-se că românii nu înțeleg că un prilej de bucurie nu trebuie transformat în acte de vandalism și transformarea spațiilor verzi în zone insalubre. După deschiderea sezonului litoral, pe 1 Mai, stațiunile arată ca după un adevărat război. Sticle sparte, cutii aruncate peste tot, pahare de plastic acoperind plajele... peisaje preluate parcă din filmele lui Alfred Hitchkock. Vagoane întregi ale trenurilor ce s-au îndreptat către litoral în această perioadă pot fi cu ușurință date la casat, în urma distrugerilor provocate de cei care au înțeles să se bucure vandalizând.

Este păcat că unii au înțeles într-un mod eronat democrația și libertatea de expresie. Nu este cazul să se exprime în acest mod!

  Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Guvernul portocaliu, agricultura și integrarea în Uniunea Europeană;

Domnul Mihai Dumitriu:

Declarație politică intitulată "Guvernul Portocaliu, Agricultura și Integrarea în Uniunea Europeană"

Guvernul Tăriceanu, al Alianței D.A., a demonstrat în permanență inconsecvență, incompetență, lipsa de coerență și lipsa unei strategii reale de redresare și dezvoltare a agriculturii românești.

Agricultura nu avea steguleț roșu înainte de actuala Guvernare a Alianței D.A. Acum constatăm un semi-eșec al integrării României în Uniunea Europeană, mai ales în plan agricol.

În primul rând, autoritățile române nu au fost în stare să îndeplinească angajamentele negociate: nu s-a realizat "cercelirea animalelor " în totalitate; nu au devenit operaționale Sistemul Integrat de administrație si control și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură; nu s-au făcut ortofotoplanuri; nu s-au pus la punct sistemele de colectare și neutralizare a deșeurilor animale.

Cele enumerate mai sus ascund mecanisme care dacă ar fi fost puse în practică ar fi dinamizat reforma în agricultură, ar fi făcut mai ușoară viața agricultorilor.

Fără Sistemul Integrat de administrație si control țăranii nu vor putea să-și încaseze din 2007 subvențiile nici de la Uniunea Europeană, nici de la statul român.

Mari probleme vor apărea când fiecare proprietar de teren va trebui să-și identifice parcela pe harta făcută pe baza datelor luate din elicopter. Miza - 800 milioane euro pentru 2007-2009, pentru plăți directe destinate agricultorilor ar rămâne neutilizate.

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură este canalul prin care banii europeni vor veni către agricultură.

Problema capacității de absorbție a fondurilor Uniunii Europeane de 2,4 miliarde Euro pentru 2007-2009 rămâne nerezolvată.

Singurele organisme funcționale, cu sincope, sunt Agenția Sapard și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În al doilea rând, Programul "Fermierul", de care se face atâta caz, este destinat celor de la Puterea Portocalie, apropiaților ministrului Flutur, deoarece birocrația te sufocă. De exemplu, o fermă pentru șase vaci costă peste 5 miliarde și foarte multe acte și deplasări.

Actualii guvernanți portocalii tratează problemele agriculturii cu iresponsabilitate, neavând o strategie reală de redresare și dezvoltare, aducând agricultorul român în sapă de lemn.

Ciocoii din Guvernul Portocaliu care au pus biruri pe orice, inclusiv cota de impozitare de 16%, au luat voturile țăranilor și nu au făcut nimic pentru ei. Satul românesc este într-un proces de distrugere.

Pe cine doare că pământul este inundat cu și fără voia guvernanților, nu este lucrat, arat și însămânțat ?

Stimați colegi,

România nu este guvernată. La 500 de zile de guvernare a Alianței Portocalii D.A.(Dezastru și Anarhie) i se cuvine un parastas.

  Miron Ignat - informare privind organizarea olimpiadelor naționale de limba rusă;

Domnul Miron Ignat:

În perioada 17 - 22 aprilie au avut loc olimpiadele naționale de Limbă rusă. În această perioadă, la Timișoara s-a desfășurat faza națională de limbă rusă maternă, iar la Iași, cea de limbă rusă modernă.

La această olimpiadă de o deosebită importanță pentru Comunitatea Rușilor lipoveni din România, pe care o reprezint în Parlamentul României, au participat elevi talentați din toate colțurile țării, nu numai copii etnici ruși lipoveni, dar și cei aparținând altor etnii și populației majoritare, care împărtășesc o pasiune comună, aceea pentru limba și cultura rusă.

Rusia a dat lumii valori incontestabile în domeniul muzicii, literaturii, ale căror opere sunt în inima și în sufletul tuturor iubitorilor de cultură și artă. Cine n-a auzit de Dostoievski, Tolstoi, Pușkin, sau de Ceaikovski ori Rahmaninov? Cine n-a trăit și citit cu emoție și deosebită plăcere celebrele romane și poezii ale scriitorilor și poeților ruși?

Acest eveniment, care a avut loc la finele lunii aprilie, este o reconfirmare a valorii nemuritoare a culturii ruse. Ne bucură cu atât mai mult cu cât dragostea și aprecierea pentru limba, literatura și cultura rusă sunt transmise celor tineri, prin devotamentul profesorilor de limbă rusă, care insuflă elevilor pasiunea pentru frumos, pentru aprecierea valorii și pentru plasarea capodoperelor oamenilor de cultură ruși la binemeritatul loc de frunte în literatura mondială.

Participanții la această olimpiadă sunt cei care au adus pe culmile cele mai înalte pasiunea lor, prin abnegație, sârguință și sacrificii imense.

Suntem mândri de acești copii, pe care trebuie să-i încurajăm și să-i sprijinim prin toate mijloacele posibile, căci prin ei, valorile adevărate ale culturii vor fi transmise mai departe. Să nu-i uităm și pe cei care sunt în permanență alături de ei, îi îndrumă, îi educă și îi susțin în pasiunea și devotamentul lor.

Să nu uităm că sarcina transmiterii către generațiile viitoare a adevăratelor valori stă în mâinile acestor copii valoroși. Prin ei, capodoperele culturale se vor păstra, dragostea pentru frumos va dăinui și nu vom da uitării ceea ce geniile mondiale ne-au lăsat nouă.

Este datoria noastră să-i sprijinim, să le oferim tot sprijinul material și financiar de care au nevoie, să-i susținem în efortul lor și să le lăudăm meritele și rezultatele obținute, nu de puține ori cu multe sacrificii și imense greutăți.

Deși în prezent se simte un temporar curent spre vest, totuși este lăudabilă importanța care se acordă limbii ruse din partea Ministerului Educației. Apreciem eforturile acestei instituții și solicităm ca această tradiție a olimpiadelor să continue și pe viitor. Mulțumim pe această cale și Inspectoratelor Școlare Județene Timișoara și Iași pentru implicarea și sprijinul acordat desfășurării acestei olimpiade, precum și membrilor comisiilor și cadrelor didactice ce i-au pregătit pe acești copii.

Copiii care au ocupat locuri fruntașe la aceste olimpiade vor participa la Olimpiada Internațională de Limbă Rusă, ce se va desfășura în Federația Rusă, și sperăm că și în acest an, ca și în anii precedenți, copiii noștri se vor întoarce cu multe medalii.

Trăim o interminabilă perioadă de tranziție, unde uneori adevăratele valori nu sunt respectate, unde uneori se manifestă o altă orientare, nu tocmai obiectivă. Dar va sosi timpul când lucrurile se vor așeza pe făgașul lor normal, iar culturii ruse i se va acorda aceeași atenție pe care o acordă acum statele din Europa Centrală, Asia și chiar din îndepărtata Americă, unde guvernele acordă facilități celor ce studiază limba rusă.

Noi nu vrem facilități, dorim să se respecte drepturile omului în studierea limbii materne, iar Ministerul Educației din România să acorde și pe viitor sprijin în acest sens.

  Vasile Mocanu - declarație politică cu tema Parlamentul, atacat din trei direcții;

Domnul Vasile Mocanu:

Declarație politică cu tema: "Parlamentul, atacat din trei direcții".

Am atras de mai multe ori atenția că, de un an și jumătate, rolul Forului legislativ al României este desconsiderat. Din 2004, Parlamentul s-a transformat dintr-un for de dezbateri într-o mașină de vot, la mâna actualei Puteri. Când parlamentarii tac, democrația este în pericol. Eu nu voi tăcea însă.

Asistăm la un atac concertat și concentrat asupra Parlamentului României, din trei direcții. Au fost, mai întâi, "sfaturile" Președinției (remarcați ghilimelele), care a ținut morțiș să ne arate cum să votăm, cum să ne purtăm și cum să facem sluj în fața Puterii.

Au venit, mai apoi, atacurile din partea Guvernului. Deși, în campania electorală, guvernanții promiteau solemn că vor reduce drastic numărul ordonanțelor de urgență, timp de un și jumătate, senatorii și deputații au fost efectiv bombardați cu astfel de ordonanțe. Lipsa dezbaterilor pe marginea unor proiecte importante de acte normative a condus la promovarea unor legi care au început deja să-și producă efectele negative la nivelul întregii societății. Priviți ce se întâmplă în Sănătate, unde românii au ajuns cobaii unor experimente extrem de periculoase.

Din păcate, recentul incident petrecut la Senat, unde o "nepoată" a votat în locul unei "mătuși" a Puterii, ne-a arătat că situația este mult mai gravă decât credeam. Nu numai Președinția și Guvernul fac eforturi pentru a slăbi poziția Parlamentului, ci chiar și parlamentarii Puterii participă la acest joc de prost gust.

Nu mai avem nevoie de Parlament? Probabil unii așa au început să creadă. Eu însă spun că trebuie să ne întoarcem la menirea pentru care am fost investiți.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Cât de uniți sunt românii în rezolvarea problemelor lor?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică intitulată "Cât de uniți sunt românii în rezolvarea problemelor lor?"

A trecut mai bine de un an de zile de când am început să aflu și să cunosc problemele cu care se confruntă un număr foarte mare de români ce trăiesc dincolo de granițele țării noastre. Așa după cum am mai spus-o încă o dată de la această tribună, situația reală a românilor aflați în Serbia, românii timoceni, am început să o cunosc o dată cu intrarea mea în Camera Deputaților. De atunci și până în prezent, mi-au fost aduse la cunoștință numeroase informații și am încercat să urmăresc cu atenție desfășurarea evenimentelor din acea zonă.

Spun că am urmărit această situație, deoarece lucrurile pe care le-am aflat, multe dintre ele sunt foarte greu de crezut că se mai pot întâmpla în aceste vremuri în care fiecare stat pune accente deosebite pe acordarea unor drepturi egale pentru minorități, drepturi cuvenite de altfel fiecărui cetățean, al oricărui stat. Nu vreau să fac din nou o prezentare a gravelor încălcări de drepturi ce se petrec asupra românilor din Timoc. În numeroasele mele interpelări și declarații politice am încercat să fac o prezentare exactă a lor și să o aduc, asemeni altor colegi ai mei preocupați de soarta acestor români, la cunoștința acelor foruri îndreptățite a lua măsuri pentru îndreptarea acestor nereguli.

Constat însă, o dată cu trecerea timpului, că lucrurile ce se petrec în privința românilor timoceni sunt din ce în ce mai grave, că există grupuri de interese ce vor cu tot dinadinsul să nu recunoască existența acestei minorități. Cunoscând toate aceste abuzuri, nu pot decât să mă întreb, la fel ca oricare alt român, de ce atâta îndârjire față de acești cetățeni care nu vor altceva decât să li se recunoască originile și nimic mai mult decât aceleași drepturi pe care le au și celelalte minorități. În aceste zile oricare dintre minoritățile care trăiesc în România se bucură de nenumărate drepturi și cu siguranță pot să spun astăzi că acestea au aceleași drepturi pe care le au toți românii. Înaltele foruri europene au urmărit cu multă atenție această problemă la nivelul țării noastre. Au fost foarte preocupați de modul în care executivul și legislativul din țară se implică în rezolvarea acestei probleme. Nu pot însă să nu mă întreb de ce nu sunt la fel de atenți și în cazul altor state?

Vizita președintelui Traian Băsescu în Serbia din luna aprilie, a condus la aflarea altor situații existente în regiunea Timoc-Vârșeț. Pentru prima dată în mai bine de 16 ani de democrație, un președinte de stat se interesează de soarta unui număr de câteva sute de mii de români de dincolo de granițe, pe care autoritățile Serbiei se pare că fac tot ce este posibil pentru a-i ascunde sau a declara că de fapt ei nu sunt români.

Cu o lună înainte de această vizită a președintelui Băsescu, a avut loc constituirea Consiliului Național al Românilor din Serbia. Am aflat cu această ocazie că pentru controlul acestui Consiliu s-au luptat două formațiuni. Din fericire, controlul în cadrul Consiliului Național îl va avea Federația Românilor din Serbia, printr-un număr de 14 electori aleși, formațiune recunoscută prin numeroasele acțiuni de emancipare și apărare a drepturilor românilor din Timoc. Alți 7 electori vor reprezenta cea de-a doua formațiune, a Asociației "Pavel Mateevici" din Petrovat, și care-i reprezintă de fapt pe cei care consideră că vlahii nu sunt români, și care s-au remarcat și în luările de cuvânt, prin excesele ultranaționalismului sîrb pe care și le-au însușit. Cu această ocazie, grupuri de interese au încercat, se pare, să creeze un consiliu național care să susțină că vlahii nu sunt români și că ce vorbesc ei nu este limba română. Cacealmaua n-a funcționat însă, spre dezamăgirea celor care au pus-o în scenă. N-a funcționat, și am speranța că nici nu va funcționa vreodată, pentru că ceea ce susțineau cei care o instrumentau nu a avut și nici nu va avea credibilitate în fața oamenilor simpli care, chiar dacă în sîrbă își spun "vlasi", în românește își spun tot "rumâni" și nu vor putea fi păcăliți.

În prezent, în Serbia există grupuri de interese care se pare că încearcă prin toate mijloacele ruperea legăturilor ce există între românii timoceni, care încearcă destabilizarea legăturilor dintre România și Serbia.

O parte a vizitei președintelui Băsescu a fost consacrată întâlnirii cu numeroasa comunitate a românilor din Serbia. Cu toate acestea, președintele Consiliului Național al Românilor din Serbia, domnul Zivoslav Lazici, nu a fost invitat la întâlnirea cu președintele Băsescu, la Belgrad. Politolog și manager al Comunei Golubaț, Zivoslav Lazici este membru de marcă al comunității românești din Timoc. Nu cred că este întâmplătoare această situație. Ceea ce se remarcă în prezent, din partea anumitor grupuri, nu este altceva decât o dezinformare a politicienilor din România față de situația din Serbia.

Cred însă că timpul acordat de președintele Băsescu acestei probleme nu este unul pierdut, dar nici nu ne putem face prea multe iluzii, atâta timp cât reacțiile Bisericii Ortodoxe Sârbe lipsesc cu desăvârșire și fără acordul căreia se pare că statul sârb nu face nici un pas în domeniul cultelor.

Unele formațiuni sârbești au încercat, în urma vizitei, să-l asmută pe Traian Băsescu împotriva românilor timoceni, atribuindu-i acestuia tot felul de declarații și promisiuni care apoi, neîndeplinite, să-l descalifice în ochii românilor din Timoc.

Firele unor "unelte" de tipul Dimitrie Crăciunovici sunt trase și de la București. Traian Băsescu știe de unde. Trebuie doar eliminată cauza, pentru ca efectele să dispară.

Intențiile și dorințele președintelui Traian Băsescu față de problema Timoc nu sunt deloc negative sau părtinitoare. Cred însă că dacă în demersurile domniei sale nu este ajutat de către adevărații reprezentanți ai comunității române din Serbia, cei ai românilor de pretutindeni, nu se va putea face nimic. Atâta timp cât oamenii nu sunt uniți și se lasă conduși de așa-ziși "binevoitori", problemele nu vor fi cunoscute în adevărata lor esență și, firesc, nu vor fi rezolvate.

Avem atât de aproape de noi exemplul cel mai bun pe care ni-l oferă minoritatea maghiară, atât de unită atunci când vine vorba de obținerea unor drepturi. Nimeni nu face un pas înapoi, toți sunt uniți, unul alături de celălalt până la obținerea a ceea ce și-au propus. Dovezi concrete avem că ceea ce au dorit, de cele mai multe ori au și obținut. Ar trebui ca și noi, românii, să începem să-i copiem pe maghiari când vine vorba de interese.

  Ioan Țundrea - declarație politică pornind de la ideea De moravuri, depind legile, spunea părintele conservatorismului, Edmund Burke;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "De moravuri depind legile, spunea părintele conservatorismului, Edmund Burke"

Atitudinea conservatoare este marcată de gândirea fiecărei situații în parte, propunând soluții de rezolvare, și nu panaceu.

Adaptarea la situații este proprie politicii conservatoare, fiind întotdeauna precedată de analize care descoperă ce se poate face și înțeleg ce nu se poate face.

Taxa de solidaritate pentru aderare, propusă de conservatori, se încadrează perfect în acest tip de atitudine, și anume instituirea unei taxe de 3% care să constituie un fond la bugetul statului pentru plata contribuției României către Uniunea Europeană, o dată ce va deveni membru al UE.

De 15 ani, conservatorii se lupta donquijotesc pentru dezvoltarea unei midlle class în România, reușind să promoveze doar o parte din proiectele pe care le-au inițiat.

Președintele conservator a făcut un apel către toți românii care au reușit și care reușesc să facă profit să înțeleagă necesitatea acestei taxe.

"Pentru că riscă enorm, pentru că muncesc enorm, pentru că au avut noroc, pentru că au fost ajutați îi rog să facă un efort și să înțeleagă această taxă suplimentară pe profitul lor, care este, dacă vreți, și un efort de solidaritate cu o populație sărăcită, care are 6 milioane de pensionari, și care nu-și poate permite un astfel de efort financiar. Ar fi o dovadă de solidaritate a celor care au cu cei care, din păcate, au mai puțin sau nu au deloc", a spus Dan Voiculescu.

Așadar, vă adresez rugămintea, dragi colegi, să reflectați, să ne sprijiniți și să vă alăturați demersului nostru de a fi solidari cu cei mai mulți dintre românii cărora nu li s-a oferit șansa de a avea un trai decent, dar care speră ca noi, parlamentarii, să demonstrăm că morala stă înaintea legilor pe care le promovam.

  Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică adresată domnului ministru al internelor, Vasile Blaga;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Declarație politică adresată domnului ministru al internelor, Vasile Blaga.

Având în vedere situația internațională actuală, cât și angajamentele României pentru susținerea acțiunilor antiteroriste, inclusiv prin participarea cu trupe combatante în zonele cele mai fierbinți - Afganistan și Irak - este surprinzător faptul că, printr-o hotărâre de Guvern adoptată în urmă cu circa două luni, s-a decis retragerea pazei militarizate executată de trupele de jandarmi la unele dintre principalele obiective de importanță strategică din țara noastră, între care și aeroporturile internaționale, și înlocuirea acesteia cu paza din partea unor firme particulare, așa-zis specializate.

Prin prisma celor arătate, vă rog să apreciați oportunitatea de a analiza următoarele probleme:

  1. Care a fost motivația care a stat la baza acestei decizii a Guvernului României?
  2. Care erau costurile pe care le suporta bugetul statului pentru plata prestațiilor respective de către trupele de jandarmi și care sunt costurile înregistrate în cazul asigurării serviciilor în discuție de către firme private?
  3. Care sunt firmele agreate să execute misiuni de pază și securitate aeroportuară, care au fost criteriile de selecție și cine sunt acționarii?
  Ioan Țundrea - declarație politică intitulată Quo vadis Dunăre?;

Domnul Ioan Țundrea:

Declarație politică intitulată "Quo vadis Dunare?"

Când Petru, învins, vrea să plece din Roma pentru a-și salva pielea, Iisus îi apare într-o viziune. "Quo Vadis, Domine?" "Unde mergi, Doamne?" "Să-mi salvez poporul pe care tu îl părăsești." Rușinat, Petru se întoarce în cetate pentru a-și primi martiriul și a se transforma în "piatra pe care îmi întemeiez biserica".

Acesta este rezumatul biblic.

Într-o criză de nebunie, împăratul Nero incendiază Roma și îi acuză pe creștini, deja aflați în dizgrație, de acest gest criminal, poruncind să fie aruncați în arenă, drept hrană pentru lei. Ofițerul roman Marcus Vinicius, nepotul lui Petronius, îndrăgostit de tânăra creștina Ligia, acceptă să fie botezat de către apostolul Petru și apoi își demonstrează iubirea, ajutându-l pe sclavul Ursus să-și salveze stăpâna de leii din arena împăratului. O tulburătoare poveste despre înfrângerea tiraniei, prin credință și dragoste.

Acesta este rezumatul literar al romanului lui Sienkiewicz.

15000 de români cărora Dunărea le-a luat munca de-o viață, pentru care speranța a murit luată de ape. Acesta este rezumatul trist al dramei celor 15000 de suflete care nu mai știu sensul drumului vieții lor.

Prin solidaritatea noastră putem să punem piatra care le va întemeia casele distruse, doar că trebuie s-o facem cu mai puțină emfază, camere tv și aroganță.

Numai așa poate vor descoperi și autoritățile noastre că Dunărea, în cursul ei milenar, a fost amenajată și protejată cu simț civic, aceasta fiind singura modalitate în care fluviul este prietenos cu pământul pe care-l străbate.

  Gabriela Nedelcu - despre promisiuni neonorate și realități durerose;

Doamna Gabriela Nedelcu:

Asistăm, în ultimul timp, la o mare tragedie pe care o trăiește poporul român. Zilnic, mii de persoane sunt evacuate și sute de case sunt distruse de furia apelor. Zeci de mii de hectare agricole sunt sub ape. Mii de oameni care dorm sub cerul liber cu agoniseala de o viață pierdută. Sute de copii care nu mai au unde să învețe. Cred că toți românii se întreabă: până când? Când se va termina acest coșmar care a cuprins țara?

Știu, de asemenea, că toți românii se întreabă (și nu primesc nici un răspuns coerent): ce măsuri eficiente luați, domnilor guvernanți de culoare portocalie?

Ca răspunsuri la aceste întrebări, în schimb, îl vedem pe domnul ministru Blaga cum țipa (ca de obicei) la oamenii aflați în suferință și care nu au ce mânca.

Îl vedem pe ministrul sănătății, care, ca un show-man, se deplasează cu surle și trâmbițe, într-un spectacol mediatic de prost gust, ca să demonstreze că îi pasă de oamenii sinistrați și că ministerul pe care îl conduce stăpânește situația.

Realitatea este dureroasă și dramatică: animale care trăiesc împreună cu oamenii pe câmp, izbucnirea de epidemii de râie și păduchi, grupuri sanitare mobile care nu au fost niciodată curățate etc.

În acest context, domnul ministru al sănătății, în calitate de medic de C.A.P., pune diagnosticul: populația afectată suferă de nevroză.

Nu, domnule ministru, populația afectată nu suferă de nevroză! Suferă de disperarea în care ați aruncat-o dumneavoastră, guvernanții portocalii! În ciuda faptului că ați fost avertizați cu ceva timp înainte de viitura de pe Dunăre, ați dovedit din nou că nu sunteți capabili să rezolvați situațiile de criză și nu ați știut să luați acele măsuri pentru a-i ajuta pe cei expuși riscului și pentru a reduce efectele pe termen scurt, mediu și lung ale acestor fenomene naturale.

În calitate de psiholog, îmi permit să vă spun că dumneavoastră, domnilor guvernanți de culoare portocalie, suferiți de mitomanie, deoarece ați promis că românii vor trăi bine, continuați să afirmați că românii trăiesc mai bine, dar realitatea dovedește cu totul și cu totul altceva.

Probabil, dumneavoastră veți suferi de nevroză, atunci când, la alegeri, veți primi sancțiunea binemeritată pe care o va da electoratul.

Vă mai întreb, în final: cum veți învăța oamenii "să conviețuiască cu viiturile și să învețe să trăiască cu acest risc?", așa cum precizați în "Strategia națională de management al riscului la inundații". Veți angaja profesori specializați în acest sens?

  Mihai Cristian Apostolache - declarație politică cu referire la olimpicii internaționali ai României;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Pentru că, în această perioadă, se desfășoară olimpiadele școlare, m-am gândit că este bine să vă aduc în atenție subiectul olimpicilor internaționali ai României. Cine sunt ei?

Sunt copiii noștri deștepți, îndrăgostiți de carte, obsedați de biblioteci și experimente, cei pentru care științele exacte, limbile străine, literatura și arta sunt scopuri în viață, sunt bucuria lor de a trăi.

Sunt foarte mulți și tocmai de aceea ne mândrim - cel puțin la nivel declarativ - cu ei, cu profesorii lor îndrumători, cu cei care i-au crescut și i-au educat și, în final, cu însăși țara lor, cu țara noastră, România.

Mai știm și că ei sunt moneda forte a României, șansa ei de dezvoltare spre un dorit standard cultural și economic. Ei sunt și exemplul că "se poate și așa", pe care părinții și profesorii îl dau celorlalți copii. Iar toate câte vi le-am spus până acum sunt numai câteva dintre argumentele care ar putea fi aduse pentru a-i privi așa cum merită: cu respect, cu admirație, dar și cu grija de a-i păstra aici!

De fapt, poate sună redundant ceea ce vă spun. În ultimii ani, ceva-ceva tot s-a făcut pentru ei: s-au găsit sponsorizări, Guvernul a instituit Bursa "Meritul Olimpic", au fost felicitați de Președinție, au primit și premii din partea autorităților județene.

Și, atunci, ce ar mai putea fi făcut spre "a-i lega de glie", în sensul bun și frumos al cuvântului? O răsplată în plus, în bani, i-ar motiva, desigur. Dar, v-ați gândit cât de mult ar conta pentru ei să devină, de la vârsta lor, și Cetățean de Onoare al localității în care învață? Și cât de mult ar conta același titlu onorific și pentru cei care s-au ocupat de pregătirea lor?

Avem zeci de Cetățeni de Onoare în fiecare orășel și comună a țării: de la fotbaliști și până la ctitori de biserici, care merită tot respectul pentru ceea ce au făcut!

Poate că ar fi momentul să îi onorăm și pe cei care avem certitudinea că vor putea face foarte multe și de aici înainte pentru prestigiul și notorietatea localităților respective!

Asta dacă nu dorim să lăsăm ca tinerii noștri, olimpici internaționali, să devină un soi de "căpșunari de lux"!

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul Privatizarea Fabricii de Antibiotice Iași;

Domnul Petru Movilă:

"Privatizarea Fabricii de Antibiotice Iași"

Azi voi aduce în fața dumneavoastră o temă care prezintă interes atât pentru județul Iași, pe care-l reprezint aici, cât și pentru acel proces care durează de atâția ani în România, numit privatizare.

Este vorba, în speță, de agitația care a început cu vreo 3 ani în urmă în jurul privatizării Societății Comerciale "Antibiotice" din Iași, agitație care nu numai că nu a încetat, dar cunoaște, în prezent, o amplificare evidentă.

Poate nu toată lumea știe, dar S.C. "Antibiotice" Iași este una dintre cele mai mari producătoare de medicamente din sud-estul Europei; în plus, societatea, spre deosebire de multe altele aflate încă în portofoliul A.V.A.S., este una profitabilă, profitul ei ridicându-se la 24,5%, în comparație cu anul 2005, adică la aproximativ 29,5 miliarde de lei.

Acesta este principalul motiv pentru care există o mulțime de clienți care doresc să-și sporească afacerile și profitul, cu această adevărată "piatră prețioasă". S-a ridicat, însă, o problemă la care caută răspuns și angajații fabricii, dar și conducerea acesteia: dacă întreprinderea merge bine, iar prognoza pentru următorii ani este, de asemenea, foarte bună, de ce mai trebuie privatizată? Problema a fost dezbătută deseori, atât în presa locală, cât și în cea centrală, dar nimeni nu a dat, până acum, un răspuns clar la această chestiune.

Cer, cu această ocazie, A.V.A.S.-ului să răspundă, mai întâi, la această întrebare.

Dacă răspunsul nu va fi în favoarea privatizării, atunci apar probleme noi. Pentru mine este clar că, dacă privatizarea a fost și este necesară, ea nu s-a realizat până acum, datorită unor jocuri de interese ale unor grupuri care se anihilează reciproc. Este o concurență malefică, pentru că, în loc să ducă la creșterea prețului întreprinderii, duce la blocarea privatizării și la menținerea unei stări de nesiguranță care afectează atât funcționarea societății, cât și starea psihică a angajaților. Iașiul este locul binecunoscut al unor privatizări ratate, întreprinderi de tradiție ca: NICOLINA, FORTUS, MOLDOPLAST, sau TEROM, care au fost privatizate după interesul diverșilor clienți, în scurt timp revenind la portofoliul A.V.A.S., cu toate problemele corespunzătoare, în special mii de șomeri.

În calitate de deputat de Iași, afirm că voi urmări cu toată atenția evoluția situației de la S.C. "Antibiotice", iar, în caz de privatizare, mă voi implica, în limita autorității de care dispun, pentru ca acest proces să se desfășoare conform legii, transparent și în favoarea celor care muncesc acolo. Nu voi accepta ca jocurile de interese care se desfășoară de mai multă vreme în jurul acestei întreprinderi să afecteze o privatizare corectă a acesteia și, mai ales, pe cei care, printr-o muncă susținută de ani de zile, au adus-o la nivelul la care se află acum.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Programul Fermierul - un mecanism birocratic cu final așteptat;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

«Programul "Fermierul" - un mecanism birocratic cu final așteptat»

Lansat cu surle și trâmbițe, în 2005, de către însuși ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, Programul "Fermierul" a încins încă de la început mințile țăranilor, care, paradoxal pentru unii, dar chiar vor să facă agricultură la nivel european. Acest program a fost anunțat ca fiind un sprijin acordat gospodăriilor țărănești actuale în vederea transformării lor în asociații familiale și micro-ferme, dar programul-pilot al Ministerului Agriculturii nu arată, până în prezent, nici o schimbare la față a agriculturii românești.

În esență, scopul acestui program este de a da credite de cofinanțare (50% din valoarea proiectului), cu o dobândă de 5% pentru proiectele SAPARD sau pentru dezvoltarea unei afaceri în mediul rural. Dobânda este foarte atractivă, dacă ținem cont de rata dobânzilor practicate în mod curent pe piața creditelor, așa că mulți țărani s-au arătat interesați și au început să viseze la noi afaceri în domeniul agrozootehnic. Și așa ar și trebui să fie, dacă stăm și ne gândim că numai în 2006 România urmează să primească de la Uniunea Europeană, gratuit, circa 400 milioane de euro. Asta, teoretic vorbind, pentru că primește acești bani numai dacă are proiecte specifice, de la crearea de ferme de vaci pentru lapte, până la fabrici de conserve, de la ateliere meșteșugărești locale și până la sere pentru cultura legumelor. Nimeni nu-ți dă bani fără un scop precis!

Bani a mai primit România și în 2005 și tot pentru astfel de proiecte, dar problema este că fondurile au fost cheltuite foarte încet, sau chiar au rămas neutilizate. Între timp, comisarii europeni ne tot trimit semnale îngrijorătoare, că România nu va fi capabilă să absoarbă nici în 2006 fondurile oferite de Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, ei avertizează că, după aderare, vom primi fonduri de 5-6 ori mai mari decât în prezent și, pe bună dreptate, specialiștii europeni încep să-și pună întrebări asupra credibilității programelor românești.

Trebuie să recunoaștem că chiar și pentru noi românii, învățați cu birocrația locală și cu inerția, care însoțește invariabil demararea oricărui nou proiect economic, situația este de-a dreptul paradoxală: până la finele acestui an, adică în 8 luni de zile, trebuie să absorbim prin proiecte viabile circa 600-650 de milioane euro, adică circa tot atât cât abia s-a cheltuit în 4 ani, de când a demarat Programul SAPARD. Ce pot să înțeleagă atunci observatorii europeni?!

În prezent, Programul "Fermierul" pare a fi ajuns într-un mare impas, și asta nu din motive financiare, ci din motive pur birocratice. Deși a trecut mai bine de o lună de la licitația pentru desemnarea băncilor prin care se vor derula cei 7.000 miliarde ROL, puși la bătaie de Ministerul Agriculturii, nici acum lucrurile nu sunt clare. Inițial, s-a anunțat că au fost selectate trei bănci care să poată derula fondurile din acest program, dar puterea lor de absorbție nu depășește 200 milioane ROL din totalul de 700 milioane, așa că Ministerul Agriculturii trebuie să organizeze o nouă licitație pentru diferența de sumă. O nouă licitație înseamnă noi termene și amânări, iar, în această situație, timpul lucrează net în defavoarea noastră.

Pe de altă parte, băncile nu se înghesuie să acorde credite din fonduri proprii pentru agricultură, soluția fiind tocmai cea propusă de Ministerul Agriculturii: fondurile ministerului să fie derulate prin bănci. Ar fi fost cât se poate de corect dacă ministerul ar fi stabilit cu băncile condițiile preferențiale pentru creditele acordate din aceste fonduri. Din păcate, băncile, după ce primesc finanțarea, acordă creditele în conformitate cu regulile B.N.R. de acordare a creditelor. Deci, orice facilitate se pierde în acest lanț birocratic, iar cel care pierde în final este tot țăranul român, care așteaptă în zadar banii cu care să-și finalizeze proiectul, și România, care se va dovedi, pentru a câta oară?, incapabilă să utilizeze niște fonduri nerambursabile, destinate modernizării unei ramuri a economiei rămasă mult în urma celei din țările europene și în care se pun toate speranțele agriculturii românești.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Avem strategie, dar fără eficiență;

Domnul Florin Iordache:

"Avem strategie, dar fără eficiență"

După inundațiile de anul trecut, Guvernul a promis o strategie prin care să fie diminuate urmările acestora. Această strategie s-a concretizat prin tipărirea unor ghiduri, care să îndrume reprezentanții autorităților locale ca, în caz de inundații, să acționeze pentru regularizarea cursurilor de apă și să intervină pentru a micșora efectele dezastruoase ale revărsării apelor.

Și în județul Olt, de la Ianca și până la Gârcov, ca dealtfel pe întreg cursul Dunării, de la intrarea în țară și până la Sulina, sau Sf.Gheorghe, tragedia are cote inimaginabile.

A fost refăcut Lacul Potelu, la mai bine de 30 de ani de la desecare, după revărsarea acumulării de apă produsă de ruperea digului de la Dăbuleni. Astfel, a fost compromis sistemul de irigații Sadova-Corabia, de care depind 75.000 ha de pământ.

Strategia Guvernului ar trebui să aibă o soluție pentru irigarea culturilor rămase pe terasa Dunării, dar și pentru evacuarea urgentă a apelor. Locuitorii din Ianca, Gura Padinii, Grojdibodu, Orlea, Corabia nu mai au unde să-și ducă animalele la pășunat, iar terenurile I.A.S. Corabia sunt în totalitate sub apă.

Tragedia este evidentă și dureroasă pentru zeci de mii de oameni, eforturile și strategiile trebuie direcționate corect și eficient, astfel încât, până la urmă, să fie readusă speranța în ochii oamenilor care așteaptă de la autorități sprijin pentru revenirea la normal.

  Claudius Mihail Zaharia - concluziile unei noi evaluări oficiale a politicii fiscale;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Începutul lunii mai a făcut posibilă o evaluare oficială, bazată pe cifre, a politicii fiscale promovate de Guvernul Tăriceanu raportată la politica susținută de P.S.D. Astfel, menținând ritmul imprimat imediat după preluarea guvernării, pentru perioada 1 ianuarie-16 aprilie, comparativ pentru anii 2005-2006, situația colectării veniturilor la buget indică faptul că veniturile la buget au crescut, procentul din p.i.b. colectat la buget este același, toate acestea în condițiile în care nivelul impozitelor a scăzut, iar contribuabilii au rămas cu mai mulți bani în buzunare.

Aceste cifre nu fac altceva decât să contracareze spectacolul mediatic lansat de membrii marcanți ai fostului Guvern P.S.D. împotriva unei măsuri care a adus bani în plus în buzunarul românilor care muncesc, reușind totodată să mențină nivelul încasărilor la bugetul de stat, chiar și numai după un an de la aplicare.

Să ne amintim faptul că în primul trimestru al anului 2005, imediat după implementarea reformei fiscale, creșterea veniturilor la buget a fost pusă de "specialiști" pe seama impozitelor din 2004, perioada anterioară reformei, achitate cu decalaje de timp. Iată că anul acesta performanțele repetate ale Guvernului în domeniul fiscal, prezentate de date exacte, și nu de predicții, pun serios la îndoială toate părerile celor care criticau cota unică de impozitare și ne fac să ne gândim dacă nu cumva creșterile veniturilor la buget din 2005 au alte motive decât cele trâmbițate de P.S.D.

Toate aceste date nu fac altceva decât să întărească declarațiile celor care au promovat acest set de măsuri și dovedesc încă o dată că Guvernul își îndeplinește programul pentru care a fost mandatat și că merită întreaga susținere în menținerea actualei politici fiscale.

Trebuie subliniat și faptul că asemenea politici produc efecte considerabile pe perioade mai lungi de timp decât cele care se grăbesc cei de la P.S.D. să le delimiteze, ca mai apoi să tragă și concluzii. Mă bucur că premierul României are tăria de a lupta împotriva politicii fiscale susținută de P.S.D. "3 mici și o bere" și îl susțin în continuarea reformei fiscale din țara noastră.

  Rareș Șerban Mănescu - referire la procedura prezentării periodice de rapoarte asupra activității Guvernului Tăriceanu;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Încă de la preluarea mandatului, Cabinetul Tăriceanu a funcționat pe baza principiului transparenței, prezentând periodic rapoarte despre activitatea Guvernului.

Acum, P.S.D. vine și cere un raport guvernamental despre inundații. Astfel, P.N.L. reamintește P.S.D. faptul că premierul Tăriceanu a prezentat în nenumărate rânduri, în cursul anului 2005, măsurile pe care administrația le-a întreprins pentru diminuarea efectelor calamităților.

Cred că în primul rând P.S.D. trebuia să-și demonstreze grija față de cetățeni atunci când acorda lucrările de îndiguire unor acoliți ai partidului, prin care s-a adus un prejudiciu enorm României. P.S.D. dă dovadă din nou de lipsă de bun-simț politic. Este inacceptabil ca cei care au tocat mii și mii de miliarde de lei pentru diguri și lucrări hidrologice inexistente să ceară socoteală Guvernului Tăriceanu, care a reușit să gestioneze foarte bine cele mai grave inundații din ultimul secol. Iar, cea mai bună dovadă este faptul că, în acest an, nu a existat decât o victimă umană în inundațiile care afectează de mai bine de o lună sudul țării.

Totodată, P.S.D. se face că uită de dosare întocmite membrilor acestui partid care au "acordat" sume uriașe de la bugetul de stat către prieteni de partid sau de familie, tocmai pentru a realiza lucrări hidrologice, care anul trecut s-au dovedit că există doar pe hârtie.

P.S.D. se face că uită că a patronat, prin lideri de vârf, mafia cherestelei, care a despădurit munții din Moldova, determinând inundații și alunecări de pământ fără precedent. Și aceste cazuri sunt cercetate de organele în drept, iar pe coperta dosarelor se află nume sonore din P.S.D.

Însă, toate aceste dosare sunt în atenția Justiției și probabil că, în lunile următoare, vom afla numele celor vinovați de inundațiile din Banat și Moldova.

  Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul De 1 Mai, despre muncă;

Doamna Minodora Cliveti:

"De 1 Mai, despre muncă"

Ziua de 1 mai rămâne în calendarul zilelor notabile, ziua internațională a muncii, serbată în lume din 1889 și în România din 1890, comemorând victimele grevei generale a muncitorilor din Chicago.

Pentru români ziua mai are o semnificație ancestrală: Armindenii, sărbătoarea instalării primăverii, a reînvierii naturii, a verdelui crud, cum spunea Bacovia, pentru care Ciprian Porumbescu a compus celebrul său cântec, preluat apoi ca imn al muncii.

La urma urmei există o legătură clară între Armindeni și ziua muncii: începutul de mai însemna și începutul muncii la câmp, însemna nașterea speranței într-o recoltă bogată.

Deși nu mai mărșăluim pe străzi și serbăm mai ales Armindenii, nu trebuie să uităm că, în curând, va trebui să gândim în termenii Uniunii Europene, pentru care munca înseamnă o activitate făcută cu pricepere, tragere de inimă și profit pentru angajator și angajat, în condiții care să asigure egalitatea de șanse pentru femei și bărbați. Cu alte cuvinte, munca este o modalitate de împlinire a personalității umane, prilejul manifestării unor calități înnăscute și dobândite, un mod de a cheltui 8 ore din viața zilnică în mod profitabil și, uneori, chiar plăcut, pentru că Europa secolului XXI pune preț pe munca făcută cu interes ori chiar cu plăcere.

De la 1 mai 2007 românii vor cunoaște aceste principii "propriis sensibus", adică pe propria piele. Vor descoperi că nu orice diplomă îți asigură automat un loc de muncă, vor vedea că este nevoie de mână de lucru și în domenii mai puțin spectaculoase decât științele politice, de pildă, ori managementul, domenii în care se școlesc mult prea mulți dintre tinerii noștri. Vor vedea că vechiul proverb românesc "meseria este brățară de aur" este extrem de european, de vreme ce în Franța, de pildă, e mare nevoie de oameni calificați în meserii diferite, de la ospătar până la instalator, dar se cere calificare reală.

Vor vedea că oamenii se bat pentru meseria lor: pescarii dintr-un mic sat francez, constrânși să pescuiască anumite cantități de pește și numai în anumite perioade ale anului, nu își abandonează calificarea ci caută mijloace decise înlăuntrul asociației lor, pentru a convinge guvernanții să îi ajute să reziste.

Pentru că munca în Europa este organizată. Dacă nu se numesc întotdeauna "sindicate", organizațiile acelora care muncesc sunt avocații neobosiți, bine informați și prompți ai membrilor lor și au grijă ca statul să știe asta și să țină seama de interesele lor.

Pentru că munca în Europa nu este doar problema muncitorului, patronul are cel puțin tot atâta interes ca munca să fie corect făcută și corect plătită, iar muncitorul european care investește prin munca și personalitatea lui în întreprinderea patronului cere, de la o vreme, să participe la valorificarea echitabilă a profitului. Deci, nu se mai consideră doar un prestator de muncă și un receptor de salariu.

Este o filozofie nouă care pune în lumină ideea tot mai des invocată de solidaritate socială generată de efortul conștient al tuturor. De aceea se acordă o tot mai mare importanță categoriilor defavorizate, se iau măsuri fără precedent pentru incluziunea emigranților, se adoptă legi de protejare și sporire a portofoliului de muncă al fiecărui stat.

În România, munca rămâne pentru mulți o corvoadă, mai ales pentru femeie, obișnuită să aibă cel puțin două slujbe: cea plătită și cea de acasă, acolo unde, fără să aibă diplomă, este menajeră, educatoare ba chiar, atunci când este capul unei familii monoparentale, instalator ori zugrav.

Și nu mă mir când aud româncele spunând că abia așteaptă să se pensioneze și când se sperie de perspectiva europeană, foarte probabilă, a egalizării vârstei de pensionare pentru femei și bărbați. Deși pensionarea femeilor în România se petrece la o vârstă când în Europa a doua tinerețe abia începe.

În Uniunea Europeană se muncește atât cât trebuie pentru ca munca să fie eficientă, iar munca este corect plătită. Sindicatele supraveghează ca aceste reguli să fie strict respectate, patronatele investesc și creează locuri de muncă urmărind profitul întreprinderii, iar guvernele sunt ele însele parteneri în proces, analizând cererea și oferta de locuri de muncă, stimulând formarea de specialiști în domenii în care este nevoie de aceștia și atenționând scăderea interesului pentru alte specializări, pentru că formarea inutilă, chiar și a unui singur om, înseamnă ani din viața acestuia irosiți și efort social inutil.

Aștept pe guvernanții noștri să raporteze românilor măsurile pe care le vor lua începând din prima secundă după aderarea României la Uniunea Europeană. Mai avem câteva luni până la 1 ianuarie 2007 și din când în când, printre viituri, mai auzim și câte ceva despre raportul de țară, dar despre ceea ce vom face după 1 ianuarie 2007 Guvernul nu pomenește nimic. Să nu uităm că acea dată nu este altceva decât începutul unui proces de mare efort și competiție pentru care România și românii trebuie să fie preveniți și pregătiți.

De ziua internațională a muncii cer Guvernului să muncească pentru viitorul european al României!

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Necesitatea legii lobby-ului;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Necesitatea legii lobby-ului"

clasa politică românească a ajuns într-un important punct de inflexiune. Chestiuni aparent stranii se petrec într-o încercare nereușită, încă, a formatorilor de opinie, liderilor vizibili sau invizibili de a reforma clasa politică dâmbovițeană, și nu numai. Escaladarea presiunii te duce către măsuri extreme, hilare și ridicole (vezi Legea lustrației, condamnarea comunismului, reapariția stafiei Securității.)

La 16 ani de la apariția speranței, într-o lume democratică, bazată pe principiile scrise în Carta europeană a drepturilor omului, încă bântuim amețiți pe culoarele viitorului nostru.

În urma introducerii unor principii europene de organizare și funcționare, clasa politică românească a reușit un salt înainte. Obligatoriu, dar nu suficient! Există încă o mare nebuloasă cu privire la resursele financiare alocate partidelor politice, candidaților, la presiunea pe care politicul o face asupra economicului (și nu viceversa, cum ar trebui). Tot felul de oligarhi născuți peste noapte își fac apariția în zona politicului, își realizează propriile interese prin interpuși, având impresia că nu există capacitatea (din partea organelor statului) de a descoperi frauda efectuată. Viața publică din aceste luni este cutremurată zilnic de scandaluri referitoare la structuri complexe care au eludat legile pentru câștiguri imediate.

Atât societatea civilă cât și clasa politică au încercat, de-a lungul timpului, să asigure o transparență normală a fondurilor alocate de afaceriști lumii politice și totuși, legislația românească, așa cum recunosc chiar și politicienii, lasă de dorit.

Cu respect, cu hotărâre și cu diplomație este momentul să constituim un grup de lucru care să promoveze o lege a lobby-ului după principiile europene. Nu este posibil ca, în anul de grație 2006, să avem încă firme desprinse din "misterele comuniste" și care să-și afle încă sediul în cadrul unor ministere. Mai nou, chiar și firmele de consultanță își găsesc un mic spațiu în clădirile "ordonatorilor principali de credite", motivând necesitatea unei strânse colaborări cu beneficiarul.

Oamenii politici taie panglici, donează obiecte, fac campanii mediatice al căror cost se ascunde fie în amanetarea viitorului lor politic într-o funcție sau demnitate publică, fie a partidului, sau chiar a filialei pe care-l conduc. Apoi, constatăm că anumite contracte "babane", anumite ordonanțe ale Guvernului sau ordonanțe de urgență ale Guvernului, sunt cu dedicație specială. Transformarea acestor resurse cheltuite ca publicitate de anumite companii în acțiuni de lobby pentru interesele unor bresle profesionale este obligatorie și urgent necesară. Ea va avea cel puțin trei avantaje:

  1. apariția unor structuri lucrative, reprezentative, ale patronatelor din anumite domenii, ce vor lupta pentru o legislație predictibilă și stabilă;
  2. stabilirea unor relații instituționale între clasa politică și cea economică;
  3. apariția acțiunilor de lobby ale politicienilor prin interesele unor bresle peste interesul unui grup politic.

Acest model va dezvolta capacitatea patronatului de a se lupta pentru interesele angajatorilor și angajaților, susținând deschis financiar campaniile unor partide politice sau politicieni care le apără interesele. Pe de altă parte, politicienii vor deveni mai profesionalizați dar, în același timp, vor scăpa de spectrul traficului de influență, învățând că pot suna, dar cum, când și în ce fel la o instituție, autoritate guvernamentală. Probabil, în timp, vor dispărea sau se vor reduce astfel resursele financiare necontabilizate care circulă în zona politică românească.

Concluzionând, o astfel de acțiune nu poate să reușească decât dacă motorul acțiunii este un om care creează un grup credibil de lucru. Întreaga clasă politică trebuie să se implice în realizarea acestui proiect, de succesul lui depinzând, în mare parte, evoluția ulterioară a relațiilor care se leagă între două din cele mai importante clase ale societății românești, cea politică și cea economică.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Testele naționale: adevăratul barometru al nivelului scăzut din învățământul preuniversitar românesc;

Domnul Aurel Olărean:

"Testele naționale: adevăratul barometru al nivelului scăzut din învățământul preuniversitar românesc".

În ultima lună, întreg învățământul preuniversitar din România a fost cuprins, ca în fiecare an, de febra examenelor de simulare pentru capacitate și bacalaureat și, tot la fel ca în fiecare an, rezultatele au fost mai mult decât dezastruoase.

Datele centralizate din întreg teritoriul arată clar nivelul educațional extrem de scăzut al tinerilor din învățământul preuniversitar. Îngrijorător este mai ales faptul că, deși situația se repetă constant în ultimii ani, Ministerul Educației și Cercetării nu are pregătită o strategie clară, cu măsuri pe termen lung, care să redreseze învățământul primar și preuniversitar.

Tinerii de astăzi sunt generațiile viitorului românesc, ei sunt cei care vor duce mai departe ce am început noi, mai mult chiar, vor fi cetățeni ai Europei și vor reprezenta România în lume. Faptul că rezultatele testelor din acest an nu sunt un exemplu singular sau accidental, mă face să cred că fenomenul de regres educațional din România a devenit cronic.

Mai mult chiar, în contextul actual nu pot să aprob sau să înțeleg măsura luată de Ministerul Educației și Cercetării că în anul școlar 2006/2007 să desființeze unele unități școlare. Sunt județe unde se preconizează desființarea a 40-50% din școlile existente fără nici un fundament economic sau social. Cui folosește această măsură?

Dacă această măsură face parte dintr-o strategie a Ministerului Educației și Cercetării de redresare a învățământului, atunci măsura este de neînțeles, iar repercusiunile asupra generațiilor viitoare vor fi imprevizibile.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Rolul nefast al reconcilierii și momentele sale;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Rolul nefast al reconcilierii și monumentele sale"

Încep declarația politică mărturisind că am fost de acord cu amenajarea, la Arad, a unui așa-zis "parc al reconcilierii", în care să fie amplasată mult contestata statuie (sau grup statuar) a Ungariei Mari (sau a celor 13 generali), alături de un monument care să evoce și lupta românilor pașoptiști pentru aceleași năzuințe de dreptate socială și eliberare națională.

Desigur, am acceptat aceasta nu fără mari remușcări, știind că semnificația grupului statuar nu este favorabilă nouă, românilor, dar, repet, am fost de acord cu readucerea în peisajul Aradului a unui simbol al unității Ungariei tocmai pentru funcția lui reconciliantă, pentru a se demonstra încă o dată, dacă mai era cazul, că nu avem resentimente, nu suntem revanșarzi și nici intoleranți.

Trebuie să spun, totuși, că am fost pe deplin convins, încă de la început, că nu asta era cheia care deschidea porțile reconcilierii, nu era suficient un asemenea gest de bunăvoință pentru tot ceea ce se circumscrie revendicărilor de această natură. Nici nu știu, de altfel, dacă în această problemă există limite, există rațiune sau principii decente.

Cred că nu! Și o dovadă în acest sens este o altă încercare de reconciliere, tot pe seama monumentelor, cu precizarea că de data aceasta se dorește punerea într-o stare de umilință a momentului de la Păuliș, ștergerea simbolisticii sale în legătură cu faptele de arme ale înaintașilor noștri pentru apărarea patriei în fața vrăjmașilor, indiferent cum se numesc ei.

Concret, în aceste zile, un număr de patru asociații cu nume maghiare, care au ca obiect drepturile minorităților, s-au întrunit la ceas de taină să formuleze o scrisoare către Guvernul României prin care se solicită ca, în locul în care se află amplasat monumentul de la Păuliș, să fie ridicat și un monument în memoria soldaților maghiari care au murit acolo. Ca să fie mai mare impertinența acestei cereri, la scrisoare s-a atașat și un document scris de Ministerul Culturii din Ungaria, care emite aceleași idei năstrușnice, pe aceeași temă la fel de neînțeles.

Mă gândesc însă, cu destulă teamă, cum primesc veteranii care au luptat la păuliș această nerozie. Pentru că unii mai sunt încă în viață și vin, an de an, să-și comemoreze camarazii care și-au dat viața atunci, în septembrie '44, pentru oprirea agresorului și stăvilirea poftelor sale teritoriale. De ce acum acestea ar trebui să stea alături de victimă în numele unei așa-zise reconcilieri? De ce trebuie să ridicăm statui celor care ne-au răpit atunci Ardealul de Nord, ne-au ocupat satele și orașele și au comis fapte primitive de răzbunare?

Cred că asemenea întrebări nu necesită un răspuns. El este evident și firesc. Guvernul va trebui însă să răspundă pentru că a fost solicitat direct prin scrisoarea formulată de aceste asociații. Va trebui, cu acest prilej, să pună stavilă unor asemenea ambiții care n-au deloc precedente europene. N-au nici efecte benefice pe planul relațiilor interetnice. Ele escaladează manifestările nefaste ale unei pretinse reconcilieri care, mă tem că până la urmă Guvernul portocaliu o va accepta pentru interesele sale în menținerea coaliției la putere. Doar atât că prețul plătit pentru aceasta este mare și nu merită.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Învățământul superior românesc e în colaps financiar;

Domnul Costică Macaleți:

"Invățământul superior românesc e în colaps financiar"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la situația deosebit de grea în care se găsește învățământul superior românesc. Mai exact, pentru a respecta litera legii și a plăti personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic, măririle de salariu obținute în urma grevei din toamna trecută, precum și al treisprezecelea salariu și alte restanțe, instituțiile de învățământ superior au nevoie de aproximativ 3.000 de miliarde de lei vechi.

Profesorii și personalul auxiliar sunt duși cu vorba de la o zi la alta în timp ce nu se găsesc soluții nici măcar pentru a fi plătite datoriile către diferiți furnizori de servicii. Există chiar universități care au recurs la soluții drastice de a reduce salariile pentru a reuși măcar să nu închidă porțile universităților, ce să mai vorbim despre drepturile salariaților.

Această situație este mai mult decât îngrijorătoare. Nu este de înțeles cum se face că după greva de anul trecut, când personalul din învățământ a ieșit în stradă pentru a fi oferite în fond condiții mai bune pentru învățământ, asigurându-se chiar cadrul legal suplimentar pentru a fi aduse venituri în plus în acest domeniu, asistăm acum la exact situația contrară când este nevoie de reduceri de cheltuieli pentru a supraviețui.

Domnilor guvernanți, când un ultim sondaj arată că 77% din tinerii români doresc să plece din România, cum este posibil să vă comportați astfel cu un domeniu vital cum este învățământul? Ce înseamnă pentru dumneavoastră statutul de dascăl? Dar cel de elev sau student? Cine răspunde pentru viitorul acestei țări? Sau poate că e mai bine să ne trimitem toți tinerii în Spania, la cules de căpșuni, căci și așa nu au ce face cu școala pe care o fac aici?

Adresez un apel primului-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, să ia serios în considerare problemele cu care se confruntă învățământul superior românesc și tot învățământul în general. Cât trebuie oare să le mai amintim guvernanților că legea este suverană și trebuie respectată într-un stat de drept?

  Gabriel Sandu - declarație politică cu tema Necesitatea elaborării unui plan național de prevenire și combatere a inundațiilor;

Domnul Gabriel Sandu:

"Necesitatea elaborării unui plan național de prevenire și combatere a inundațiilor"

Inundațiile cu care România s-a confruntat atât în acest an cât și anul trecut ne-au arătat, dacă mai era nevoie, că elaborarea unui plan național de combatere a inundațiilor este absolut necesară.

Dacă vorbim în termeni financiari, numai în 2005 pagubele imediate cauzate de inundații, secete, furtuni violente etc., au dus la pierderi de peste 10 miliarde de lei, adică 300 milioane de dolari.

Ca de fiecare dată, realizăm abia atunci când este prea târziu, că ar fi fost mai ușor, mai ieftin și mai eficient să prevenim decât să fim nevoiți să plătim costurile unor astfel de catastrofe.

Consider că această abordare trebuie să înceteze. Trebuie să ne adaptăm, în sfârșit, realităților climaterice existente astăzi în lume. Încălzirea globală și modificarea climei nu sunt concepte abstracte și ne pot afecta în orice moment.

Organizația Națiunilor Unite a început să studieze problema schimbării climatologice încă din anii '80. Strategia României în ceea ce privește problemele legate de inundații se situează la nivelul anilor 60. Acest fapt, coroborat cu construcțiile realizate într-un mod absolut haotic, în zone cu risc mare de inundații, au dus la pierderile cu care ne-am confruntat în ultimul timp.

În concluzie, consider că realizarea unui plan de combatere a inundațiilor ar trebui să fie prioritate de grad zero pentru guvernanții României, oricine ar fi aceștia. Acest plan trebuie realizat pe următorii 12 ani, astfel încât efectele următoarelor eventuale inundații să poată fi minimalizate. De asemenea, trebuie să se prevadă foarte clar atribuții și responsabilități clare și detaliate pentru fiecare instituție a administrației publice care participă la gestionarea situațiilor de inundații.

În acest moment, în contextul viitor al integrării, trebuie să realizăm foarte clar că amatorismul și soluțiile de ultim moment trebuie să dispară și că trebuie acționat eficient și coerent în sensul prevenirii acestor situații.

De asemenea, este foarte important ca opoziția, precum și societatea civilă, să fie cooptați în realizarea acestui proiect pentru că acesta nu servește unui interes politic ci, în primul rând, cetățeanului.

  Viorel Oancea - declarație politică cu titlul Ion Iliescu și Legea frustrării;

Domnul Viorel Oancea:

"Ion Iliescu și Legea frustrării"

Senatorul Ion Iliescu s-a lansat, nu de mult, într-o serie de critici dure la adresa Legii lustrației. Domnul Iliescu, folosind o limbă de lemn cu care ne-a obișnuit de 16 ani încoace, a calificat Legea lustrației ca fiind una antidemocratică, anticonstituțională, antieuropeană, anti-orice.

Cu o mândrie proletară, fostul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a comparat într-un mod aberant Legea lustrației cu legile staliniste din anii '40, când membrii fostelor partide burghezo-moșierești nu numai că au fost îndepărtați din viața publică, dar mulți au fost executați.

Pentru domnul Ion Iliescu, Legea lustrației nu este decât un stalinism întors pe dos. Nu cred că are rost să-i mai explicăm senatorului Iliescu faptul că Stalin făcea lustrație cu pușca și nu cu stiloul.

De asemenea, nu cred că mai are nici un rost să-i explicăm care este diferența dintre o lege democratică, adoptată în majoritatea statelor ce au aparținut polului sovietic, și o lege prin care erau exterminați dușmanii lui Stalin. Oricum, domnul Ion Iliescu nu ar înțelege și nici nu ar dori să înțeleagă, tocmai pentru că prin Legea lustrației scaunul în care s-a așezat atât de confortabil îi este pus în pericol.

După ce a condus România timp de 16 ani și a văzut cum înfloresc, sub aripa-i protectoare, cei mai mari corupți ai țării, domnia sa nu se poate obișnui cu gândul că e timpul să plece.

Ceea ce oprimații regimului comunist au așteptat de zeci de ani să se împlinească, pentru Ion Iliescu este, de fapt, o rușine națională. Cred însă că o rușine este faptul că Legea lustrației nu s-a adoptat imediat după Revoluție, așa cum am încercat noi, cei din Societatea Timișoara, să realizăm. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, foștii nomenclaturiști nu ar mai fi fost și astăzi la putere.

Ion Iliescu își continuă cu nonșalanță expunerea lamentabilă, povestindu-ne cât a avut de suferit în perioada comunistă când a fost trimis la reeducare și a fost lustrat de atâtea ori. Declarația senatorului PSD-ist este cel puțin ilară, având în vedere faptul că a ocupat funcții deosebit de importante în regimul comunist, precum cea de secretar în Comitetul Central al PCR.

În încheiere, Ion Iliescu subliniază faptul că încă o lustrare nici nu-l mai afectează. Atunci nu înțelegem de ce atâta înverșunare împotriva legii. Această disperare cu care unii luptă împotriva lustrației nu face decât să ne întărească ideea că legea nu este tardivă, ci actuală și necesară pentru o reformă morală reală.

  Nicolae Bănicioiu - solicitarea rezolvării situației tragice în care se află cadrele didactice și studenții;

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu,

Având în vedere creșterile salariale ale magistraților și noua politică salarială derulată de Guvern Tăriceanu, solicităm majorarea buselor studențești astfel încât să acopere cheltuielile de cazare și masă ale unui student, cât și regândirea salarizării personalului didactic preuniversitar și universitar.

Totodată, îi aducem aminte domnului Tăriceanu că în programul de guvernare al ADA, tineretul cât și personalul didactic erau considerați priorități ale guvernării portocalii.

Din această cauză îi propunem primului ministru să recitească programul de guvernare sau să renunțe la retribuția sa de premier (menținându-și totuși părțile sociale din firmele la care este acționar), și să primească lunar cuantumul salariului unui profesor debutant sau medic rezident.

Pe această cale îl invităm pe domnul Tăriceanu și pe domnul Hărdău la o dezbaere cu tinerii parlamentari cât și cu reprezentanții studenților și ai sindicatelor din învățământ pentru a găsi rapid o rezolvare a situației tragice în care se află cadrele didactice și studenții.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică cu titlul Eroarea guvernează România!;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

"Eroarea guvernează România!"

Dacă noi am cunoaște situația financiară a fiecăruia din oamenii politici care ne conduc, poate că am fi în stare să indicăm mai înainte, cu precizie, linia evenimentelor.

Vom fi întotdeauna surprinși că în politica actualilor guvernanți nu mai lucrează nici chiar adevărurile evidente. Ne închipuim anume că pentru actuala putere există realități și probleme obiective către care se îndreaptă și după care se diriguiește efortul lor creator.

Nu e, totuși, așa.

Cu câteva zile în urmă, prim ministrul Tăriceanu a aprobat acordarea retroactivă a îndemnizațiilor membrilor Guvernului care fac parte din comisiile pentru privatizarea ROMTELECOM, a SNR și a Poștei Române. Deranjează nu doar imoralitatea acestui demers al premierului, dar și faptul că demnitarii actualului Guvern, care au ca sarcină de serviciu reprezentarea intereselor statului în aceste comisii, sunt retribuiți cu sume enorme și, mai ales, retroactiv, încălcându-se flagrant legile statului. Oare acești bani nu erau mai folositori sinistraților din județele riverane Dunării?

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, au existat avertizări repetate și s-a știut din timp despre viitura de la Dunăre. Cu toate acestea, Guvernul României nu a reușit altceva decât să-și demonstreze pentru a nu se știe câta oară incompetența și iresponsabilitatea. Nici de această dată guvernanții nu au fost pregătiți pentru a lua măsuri eficiente care să-i ajute, realmente, pe cei aflați în pericol.

Numirea pe algoritm politic a experților din sistemul de specialitate și-a arătat efectele provocând din nou daune importante cetățenilor și intereselor generale ale României.

O asemenea metodă nu putea duce decât la dezastre. Era de la sine înțeles. Și evenimentele au confirmat și au dovedit insensibilitățile față de realități ale actualilor guvernanți. Și atunci ne punem întrebarea: politica actualului Guvern nu este plină de riscuri?

Să distrugem înainte de a se clădi. Să distrugem tot și să găsim vinovați desemnați de premierul Tăriceanu și ministrul Sulfina Barbu. Obișnuința, lene de gândire și, mai ales, actualul aparat al puterii care consfințește starea de lucruri de astăzi.

Din nefericire, România nu se află în situația de a-și permite măsuri pompieristice în situații de urgență și nici nu mai poate să privească la televizor cum președintele țării și premierul se războiesc prin intermediul presei în loc să acționeze în interesul sinistraților.

Din păcate, se uită tot mai des faptul că solidaritatea umană nu are culoare politică, iar teledonurile și acțiunile de caritate nu se pot substitui acțiunilor inițiate de Guvern pentru situații de urgență. Atenuarea efectelor nu diminuează gravitatea cauzei, dar eliminarea cauzei nu preocupă pe nimeni.

Nici măcar pe actualul Guvern al României.

  Daniel Buda - despre integrarea europeană și lupta în domeniul justiției.

Domnul Daniel Buda:

Stimați colegi,

Anul trecut, pe vremea asta, România semna la Luxembourg Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, urmând ca aderarea efectivă să se realizeze la 1 ianuarie 2007 în cazul în care Bucureștiul își face temele la câteva capitole considerate problematice, între care și justiția și afacerile interne. În acel moment al semnării Tratatului, toate forțele politice din România, la unison, și-au manifestat voința politică de a face reformele și a adopta măsurile necesare, pentru a ne asigura pașaportul spre Uniunea Europeană. Unele voci erau însă sceptice, fiind neîncrezătoare în capacitatea unui ministru femeie, fără culoare politică, de a lua taurul justiției de coarne și de a face schimbările care nu fuseseră făcute timp de 16 ani.

Timpul scurs de la semnarea Tratatului de aderare a fost unul contra cronometru, marcat de lupta cu inerția, cu mentalitățile depășite, cu interesele înguste de partid sau de grup. Ministrul justiției a avut de luptat pe rând cu fostul procuror șef al Parchetul Național Anticorupție, Ioan Amărie, cu fostul președinte al Consiliul Superior al Magistraturii, Dan Lupașcu, cu judecătorii de la Curtea Constituțională, cu birocrația și încetineala adoptării legilor. Miza acestei bătălii nu a fost și nu este una personală, menită a satisface orgoliul personal al unei persoane aflate vremelnic în scaunul de ministru, miza acestei bătălii o constituie un lucru cât se poate de concret: pericolul activării clauzei de salvgardare de către Comisia europeană și amânarea aderării României la Uniunea Europeană.

Rezistențele au venit din toate părțile. În primul rând, pachetul legilor reformei în domeniul justiției a periclitat interesele materiale directe ale unor persoane din sistemul judiciar. Am fost cu toții martorii situației în care soția judecător a atacat pachetul acestor legi la Curtea Constituțională, iar soțul judecător la această Curte i-a admis excepția de neconstituționalitate. Efortul de împrospătare și întinerire a clasei magistraților a fost și el, de multe ori, zădărnicit de diverse tertipuri procedurale, astfel încât în prezent există destui magistrați care-și datorează funcțiile în sistem unor merite de dinainte de 1989.

În al doilea rând, lupta anticorupție s-a pus greu în mișcare după o perioadă în care România devenise notorie ca o țară cu un grad înalt de corupție, dar fără a avea corupți. Deschiderea unor dosare de corupție pentru peștii mari a fost categorisită de cei vizați ca o vendetă politică, pozând în victime ale noii guvernări. Și de această dată lupta împotriva corupției la nivelul clasei politice a stârnit o vie rezistență venită din sistem, rezistență bazată de logica "azi el, mâine pot urma eu". Episodul votării împotriva cererii de percheziție a locuințelor lui Adrian Năstase este emblematic în acest sens. Deputații au preferat să se ascundă în spatele unui vot secret tocmai pentru a putea vota în voie și pentru a masca eventualele compromisuri și înțelegeri politice. Rezultatul a fost o palmă dată luptei anticorupție și încă o pată pe obrazul gros al Parlamentului.

Ceea ce este mai grav este însă faptul că în această luptă contra cronometru pentru reformarea justiției și pentru lupta împotriva corupției, Parlamentul nu s-a ridicat la înălțimea rolului și funcțiilor sale constituționale.

Pachetul legilor reformei în domeniul justiției a trebuit adoptat prin procedura asumării răspunderii Guvernului în fața Parlamentului tocmai pentru că urmarea procedurii legislative obișnuite ar fi ciuntit, în mod grotesc, prevederile acestor legi sau ar fi făcut ca ele să fie adoptate la Sfântu' așteaptă.

Legea de aprobare a Ordonanței Departamentul Național Anticorupție a căzut în Senat cu concursul absențelor strategice sau abținerilor multora dintre senatorii unor partide aflate în Arcul guvernamental. Legea privind finanțarea partidelor politice, introducerea testelor de integritate morală, înființarea Agenției pentru controlul averilor sau alte măsuri de luptă împotriva corupției au fost amânate pentru că negocierile politice au eșuat. Legile reformei justiției și lupta anticorupție nu pot și nu trebuie să fie negociate, ele sunt mai presus de orice lider politic, chiar și de rațiunea existenței Coaliției. Negocierea acestor lucruri echivalează cu jucarea datei aderării la ruleta rusească.

Recent, reprezentanții PSD, PNL, PD, UDMR și PC din Biroul permanent al Camerei Deputaților au respins solicitarea Ministerului Justiției privind amânarea dezbaterilor la Codul de procedură penală. Aceștia au decis să introducă săptămâna viitoare, în dezbaterea Camerei Deputaților, Codul fără să mai lase timp ministrului justiției pentru depunerea de noi amendamente.

Aceste atitudini ostile la adresa ministrului Monica Macovei sunt departe de a evidenția bărbăția politică a autorilor lor. În fond, nu acestui ministru îi sunt aduse deservicii, ci țării. În plus, a te lupta, chiar și politic, cu o femeie este un semn de lașitate, iar când bărbații care se luptă cu o femeie sunt mai mulți și se coalizează între ei, lașitatea este și mai mare.

   

Pauză între orele 17,33-18,10.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 14 august 2020, 17:34
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro