Corneliu Ioan Dida
Corneliu Ioan Dida
Ședința Camerei Deputaților din 11 octombrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.149/18-10-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
12-08-2020
28-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 11-10-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 octombrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.2 Corneliu Ioan Dida - relevarea unor succese ale diplomației românești în problema Mării Negre;

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Conform alternanței presupuse de regulament, la această dată începem cu declarațiile parlamentarilor care fac parte din grupurile opoziției.

Domnul deputat Corneliu Dida, vă rog.

Domnul Corneliu Ioan Dida:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cele ce urmează mi-au fost sugerate de o declarație recentă a președintelui Traian Băsescu: "Încetarea lucrărilor la Canalul Bîstroe este primul succes diplomatic al României, în ultimii 60 de ani, în problema Mării Negre".

Într-adevăr, este vorba de un succes datorat și diplomației românești, dar și conjuncturii actuale din Ucraina. După părerea mea este un succes modest, dacă luăm în calcul potențialul său reversibil. O lucrare poate fi orcând oprită, dar și oricând reluată. Nu e însă, nici primul succes în ultimii 60 de ani și nici pe departe cel mai important succes românesc în această problemă.

Dovada ? De la cvasigubernia sovietică care eram în 1945-'47, România este astăzi o țară membră NATO. Aș cita numai patru succese românești care au schimbat, la vremea lor, în bine, statutul României la Marea Neagră.

  1. In 1958, armata roșie a părăsit România în urma unei acțiuni diplomatice românești ; așa a devenit posibilă reluarea comerțului cu occidentul și politica de relativă autonomie față de Moscova.
  2. Dezvoltarea portului Constanța, a construcției de nave, dezvoltarea imensă a flotei și Canalul Dunărea-Marea Neagră au dat, în anii 1960-'70-'80, o greutate specială României la Marea neagră. Aeasta a permis relații economice intense și speciale cu lumea arabă și, implicit, cu Israelul, precum și o relație specială cu China. In plus, pe această cale, s-a putut realiza o autonomizare relativă față de CAER, de la o pondere de 65% în 1958, la 35% în 1990.
  3. Al treilea exemplu, în 1990 s-a desființat Tratatul de la Varșovia, inclusiv cu contribuția diplomației românești, ceea ce a schimbat radica geopolitica Mării Negre. Atunci s-a spus de fapt "Adio Marea Neagră, lac rusesc!"
  4. Și al patrulea exemplu. În 2002, România, prin eforturile sale diplomatice, și nu numai, a devenit o țară membră a NATO, ca și Bulgaria. Aceasta a fost o altă schimbare geopolitică majoră la Marea Neagră.

Dacă abordez această temă o fac din două motive:

  1. Geopolitica Mării Negre a revenit frontal la ordinea zilei, ceea ce în principiu e foarte bine, cu condiția însă să nu deranjeze relațiile cu NATO și Uniunea Europeană, ci să le ajute.
  2. Marea Neagră și geopolitica ei nu e nici bine înțeleasă și, din păcate, nici bine abordată.

Desigur, Marea Neagră nu e buricul Europei, ea este o regiune extrem de importantă pentru România. Aș aminti un singur lucru din istoria relativ recentă. Emanciparea Principatelor Române și, în general, a Balcanilor a fost posibilă în urma Războiului Crimeii din 1854-1855. Atunci, flotele occidentale au înfrânt Rusia și au deschis definitiv Marea Neagră comerțului internațional. Tot atunci Dunărea a devenit o cale fluvială internaționalizată. Pe această cale s-a deschis o nouă perspectivă, una de emancipare: prin comerț, libertăți și dezvoltare. Și, cum bine știți, s-a profitat din plin sub Alexandru Ioan Cuza și Carol I.

După 150 de ani, NATO revine cu același tip de perspectivă pe care însă o și garantează solicitînd membrilor și riveranilor din zona Mării Negre un alt tip de relații între ele, respectiv relații bazate pe cooperare și armonizarea intereselor. Acesta mi se pare a fi terenul succeselor românești adevărate la marea neagră și nicidecum confruntarea, fie ea și verbală, cu vecinii și țările riverane.

Conflictele din Transnistria, Cecenia, Osetia de Sud, Karabah sau Abhazia, politic vorbin, se subsumează spațiului CSI sau "vecinătății imediate", cum este ea numită la Moscova. Aceste conflicte țin numai geografic nu și politic de zona mai largă a Mării Negre. La Marea Neagră, ceea ce contează politic pentru noi sunt cele 6 state riverane și tipul de relații cu ele.

Și, încă o idee, România are șanse să devină o poartă a Uniunii Europene spre Răsărit, dar pentru asta este nevoie de o foarte bună expertiză în problemele Mării Negre și în nici un caz declarații intempestive. De asemenea, mi se pare util să se ia în calcul fondarea unui institut specializat, al cărui sediu ar putea fi la Constanța și a cărui menire să fie aceea de studire a relaiilor dintre țările riverane Mării Negre.

Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru atenție.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 august 2020, 14:53
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro