Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.128/29-09-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
22-09-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 22-09-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 septembrie 2005

  1. Prezentarea și dezbaterea moțiunii cu tema "Salvați școala românească" (Supunerea la vot; Respingerea moțiunii).

 

Ședința a început la ora 10,15.

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Victor-Viorel Ponta și Nicolae Titu Gheorghiof, secretari.

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei.

Vă anunț că, din totalul de 331 de deputați, și-au înregistrat prezența 304 deputați. Sunt absenți 27 deputați, 11 colegi participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

La ordinea de zi avem dezbaterea moțiunii simple inițiate de 53 de deputați.

În legătură cu dezbaterea moțiunii simple, în ședința din 21 septembrie, Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi au stabilit următoarele: moțiunea va fi prezentată de unul dintre semnatari. Guvernului i se vor rezerva 45 de minute pe care le poate utiliza la începutul și/sau la sfârșitul dezbaterilor. Grupurilor parlamentare li s-a alocat timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat. Deputații care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziție câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceștia, ori timpi care pot fi cedați grupurilor parlamentare.

Potrivit numărului de deputați care compun grupurile parlamentare și al deputaților care nu fac parte din aceste grupuri, timpul afectat pentru dezbatere este următorul: Grupul parlamentar PSD - 37 de minute; Grupul parlamentar PNL - 22 de minute; Grupul parlamentar al PD - 15 minute; Grupul parlamentar al Partidul România Mare - 11 minute; Grupul parlamentar UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al Partidului Conservator - 7 minute; Grupul parlamentar al minorităților naționale - 6 minute; deputații fără apartenență la grupuri parlamentare, în total, 6 minute, dacă cumulează acești timpi.

Conform prevederilor Regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care își retrage semnătura de pe moțiune. Nu este cazul. Reamintesc faptul că nu pot fi propuse amendamente la moțiune.

Având în vedere cele prezentate, dau cuvântul reprezentantului semnatarilor, doamnei deputat Olguța Vasilescu, pentru prezentarea moțiunii.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul moțiunii este "Salvați școala românească!"

Subsemnații deputați, aflați în exercițiul unui mandat reprezentativ, solicităm, în temeiul prevederilor articolelor 67 și 112 alin. (2) din Constituția României și al articolelor 149-154 din Regulamentul Camerei Deputaților, exprimarea poziției Plenului Camerei Deputaților față de situația de criză gravă în care se află învățământul românesc, ca urmare a încălcării sistematice a prevederilor Legii învățământului, referitoare la alocarea unui procent de minimum 6% din p.i.b. până în anul 2007.

De asemenea, suntem profund îngrijorați de eludarea art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind acordarea de distincții și premii personalului didactic, a legislației naționale și internaționale în domeniul dialogului social, respectiv, a Convenției Organizației Internaționale a Muncii, cu nr. 97/1948, privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, a Convenției nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negocierea colectivă, a Convenției nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective și Carta Socială Europeană revizuită, ratificate de România, a Legii sindicatelor nr. 54/2003, a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ - art. 4 (2) și față de promovarea unor acte normative, fără ca acestea să fie discutate cu partenerii de dialog social (Legea calității, Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ pre universitar etc.).

Incapacitatea de a administra sistemul de învățământ este observată aproape zilnic de părinți, elevi și presă, mai ales la subfinanțarea sistemului, lipsa de fonduri pentru administrarea școlilor la nivelul consiliilor locale, diminuarea numărului de manuale oferite gratuit elevilor, potrivit legii, lipsa rechizitelor gratuite pentru elevii ai căror părinți au venituri sub media salariului pe economie, o bază materială precară, care nu asigură un învățământ modern, eficient.

Legea Învățământului prevede o creștere proporțională a alocațiilor bugetare, în concordanță cu aspirația către integrare a învățământului românesc în cel european prin: considerarea dezvoltării învățământului ca prioritate națională pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaționale; profesionalizarea pieței muncii; dezvoltarea învățământului superior și a cercetării științifice universitare pentru integrarea la vârf în comunitatea științifică mondială.

Realizarea acestor deziderate majore ale învățământului românesc presupune coerență în gândire și sistem, elaborarea unor linii de reformă care să se articuleze între ele, pregătirea sistemului pentru ca reforma să fie asimilată și realizată. Deocamdată, constatăm multă improvizație, nepricepere, măsuri dictate de conjuncturi politice efemere, lipsa unei strategii adecvate.

Alianța Dreptate și Adevăr (PNL-PD) a relansat, în campania electorală, tema reformării învățământului românesc, sub deviza "Noua Educație". Printr-o propagandă sufocantă, care promitea că în România vor curge râuri de lapte și miere, Alianța D.A. a trâmbițat: ,,Lansarea în dezbaterea publică de noi programe pentru a face din învățământ o forță a creșterii economice, a eficienței administrative și a democratizării, precum și a afirmării personale. Dezbaterea publică va preceda măsurile de schimbare, iar cultura educațională va fi susținută prin acțiuni adecvate... Alianța se angajează să pună în practică sistemul modern al conlucrării cu forțele societății implicate în învățământ: sindicate, organizații ale elevilor, asociații de studenți, adunări ale părinților, angajatori, grupuri de experți, presă". Desigur, acesta era un program electoral. O dată ajunsă la putere, Alianța PNL-PD a uitat de promisiuni. Nu cunoaștem să se fi îndeplinit nici măcar una din aceste măsuri promise!

De asemenea, Alianța a anunțat și soluții noi pentru problema finanțării educației: mărirea investiției în învățământ, aplicarea corectă a finanțării pe programe și introducerea de soluții noi: "Ca urmare a unei alte structurări a bugetului de stat, a alocării de noi resurse, a unei noi abordări economice, va deveni posibilă dublarea salariilor personalului din învățământ în raport cu echivalentul actual în valute de referință".

În realitate, nu numai că n-a dublat salariile cu echivalentul în euro și n-a alocat 6% din p.i.b. dar, aplicând Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2005, a diminuat veniturile salariaților din învățământ, prin scoaterea în prima etapă a profesorilor din Legea de indexare a salariilor, prin blocarea fondurilor de premiere și a tuturor posturilor neocupate, a refuzat categoric orice discuție privind noua lege de salarizare a personalului didactic din învățământ și a refuzat orice formă de dialog social, elaborând acte normative fără consultare și sfidând astfel legislația în vigoare.

Deși Legea calității în educație și Legea descentralizării învățământului preuniversitar sunt necesare pentru reformarea învățământului românesc, acestea devin inaplicabile atâta timp cât nu sânt armonizate cu Legea Învățământului și cu Legea privind statutul personalului didactic. Din acest motiv, toate aceste legi trebuiau discutate și elaborate în același pachet legislativ. De asemenea, Regulamentul de organizare și desfășurare a învățământului preuniversitar, nediscutat cu partenerii sociali, sporește confuzia în sistem, neavând nici un fel de legătură cu descentralizarea administrativă și financiară, motiv pentru care va trebui modificat în cel mai scurt timp. Graba domnului ministru Mircea Miclea de a semna Ordinul de aplicare a Regulamentului, în data de 8 septembrie 2005, fără a se consulta cu nimeni, devine, în aceste condiții, absolut inacceptabilă.

Partidul România Mare a înaintat pentru dezbaterea în Parlament mai multe inițiative legislative, care i-ar putea servi d-lui Mircea Miclea drept material de studiu, cel puțin pentru a lua decizii mai bune în domeniul învățământului și pentru reabilitarea spațiilor școlare și universitare. Amintim doar câteva: 1. Propunerea legislativă pentru alocarea de la bugetul de stat a sumei de 200 de milioane de euro anual pentru reabilitarea școlilor și construcțiilor și spațiilor aferente din mediul rural; 2. Propunerea legislativă privind salarizarea personalului din domeniul învățământului, cercetării, sănătății și funcționarilor publici; 3. Propunerea legislativă privind acordarea unor burse de merit pentru stimularea performanței în pregătirea liceală și universitară; 4. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 269/2004 referitoare la acordarea unui sprijin financiar în vederea stimulării achiziționării de calculatoare; 5. Propunerea legislativă pentru construirea de cămine studențești etc.

O moțiune complexă, care și-ar propune epuizarea tuturor problemelor cu care se confruntă învățământul românesc ar necesita, cu siguranță, cel puțin o zi de dezbatere parlamentară. Pentru a nu abuza de timpul guvernanților, care au alte probleme prioritare, cum ar fi schimbarea, la termen, a președintelui Camerei Deputaților, ne-am referit însă doar la chestiunile care trebuie rezolvate în regim de urgență.

Lipsa unor condiții normale pentru pregătirea noului an școlar. Anul școlar 2005-2006 a debutat sub semnul nepăsării și al dezinteresului manifestate de Guvern față de situația în care se află majoritatea spațiilor unde se desfășoară procesul de învățământ. Deși reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării au dat asigurări că 84% dintre școli sunt pregătite să-i întâmpine pe elevi, calculul lor a fost total rupt de realitate. Multe școli nu au primit autorizația igienico-sanitară care să permită ca actul de instrucție să se desfășoare conform reglementărilor în vigoare, materialul didactic este insuficient, grupurile sanitare sunt adevărate focare de infecție și pot periclita sănătatea copiilor, nu există apă potabilă, fondul de carte din biblioteci este insuficient și depășit, mobilierul e vechi de mai mult de o jumătate de secol, nu beneficiază de laboratoare și ateliere moderne. În plus, numeroase școli au fost afectate de inundații, iar elevii sunt obligați să învețe acum în încăperi care aveau alte destinații - a se vedea exemplul localității Rafaila, din județul Vaslui, unde actul de învățământ se desfășoară într-o cârciumă, ceea ce începe să devină specific unui regim politic care dezbate probleme de importanță majoră prin restaurante. De asemenea, trebuie subliniat faptul că majoritatea școlilor afectate nu au fost în măsură să-și primească elevii, dintre care unii sunt obligați să parcurgă peste 5 km până la școala cea mai apropiată.

La aceste lucruri se adaugă altele, la fel de grave. Manuale noi nu vor primi decât elevii din clasele a III-a și a X-a și cei din anul de completare, iar cei din clasele a XI-a, a XII-a și a XIII-a, care provin din familii cu venit mai mic decât cel minim pe economie și care trebuie, potrivit legii, să primească manuale gratuite, nu vor putea beneficia de acest drept, pe motiv că nu există bani.

Domnule președinte, o să aștept, totuși, ca și colegii noștri să ne asculte.

Domnul Adrian Năstase:

Da, aveți foarte multă dreptate, eu nu am vrut să vă întrerup, dar am avut exact aceeași reacție ca și dumneavoastră. Îi rog de aceea pe colegi să ia loc în bănci și să nu mai discute, să nu mai utilizeze internetul pentru a se uita la filme artistice, pentru că filmul se desfășoară chiar aici, în această sală.

Vă rog să continuați.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Rechizitele gratuite promise, de asemenea, elevilor săraci nu vor ajunge la ei decât spre sfârșitul anului, din cauza faptului că a fost semnat cu întârziere contractul cu firma câștigătoare a licitației, SC Dacia Service Cluj Feleac SA, despre care există informații că face parte din clientela politică, iar tipărirea carnetelor de alocații pentru copii, ce se distribuie prin școli, nu s-a finalizat încă. În plus, starea de sănătate a dascălilor nu se cunoaște nici până la această oră. Inspectoratele nu dețin o evidență a profesorilor care și-au făcut analizele medicale, sub pretextul că aceasta este sarcina conducerii școlilor, iar directorii susțin că nu au prevăzut în bugete fonduri pentru așa ceva, întrucât consiliile locale, care trebuie să suporte aceste costuri, nu au alocat banii necesari. În aceste condiții, profesorii au avut de ales între a-și suporta singuri cheltuielile și a nu-și face analizele medicale. De asemenea, ei trebuie să accepte umilința de a fi supuși testării psiho-pedagogului școlar. La fel de inacceptabil este faptul că anul școlar a debutat fără adoptarea regulamentului sau metodologiei trecerii de la clasa a X-a la clasa a XI-a, așa cum prevede legea, probabil, pe principiul că elevii pot afla și în pragul concursurilor dacă urmează să susțină sau nu vreun examen pentru continuarea studiilor.

Argumentele invocate mai sus ilustrează numai o parte din haosul ce domnește în Ministerul Educației și Cercetării la început de an școlar.

Totodată, semnatarii prezentei moțiuni își exprimă dezacordul față de încălcarea tradiției, în virtutea căreia anul școlar începea în România în ziua de 15 septembrie. Deși numeroși oameni politici și, în primul rând, mai mulți membri ai Birourilor permanente ale Senatului și Camerei Deputaților i-au solicitat d-lui Mircea Miclea să respecte tradiția și să înțeleagă faptul că anul acesta zeci de mii de copii n-au avut vacanță din cauza inundațiilor catastrofale, iar sute de școli au fost serios afectate, cele 3 zile, între 12 și 15 septembrie, fiind extrem de utile pentru igienizarea și pregătirea lor, dl. ministru s-a încăpățînat să susțină că, în felul acesta, el ar fi aliniat învățământul românesc la Uniunea Europeană, ceea ce e ridicol. Ca dovadă că actualul ministru este străin de chestiunile fundamentale ale învățământului românesc vom invoca și așa-zisul său mesaj prezentat în toate școlile, prilej cu care acesta a decretat, cu de la sine putere, că am intrat în Anul Copacului, ceea ce ar însemna că elevii au datoria să repare tot ce a stricat Mafia Pădurilor.

Descentralizarea administrativă a bulversat total sistemul de învățământ.

Lipsa de dialog între minister, pe de o parte, și Parlament, autoritățile locale, sindicate și profesori, pe de altă parte, a dus la apariția unor noi probleme, care vor complica și mai mult situația cu care se confruntă deja dascălii, urmând să vedem abia peste câțiva ani rezultatele dezastruoase ale unui asemenea experiment, care nu urmărește decât transferarea greviștilor, din curtea ministerului, în cea a autorităților publice locale. Statul oferă în jur de 15 milioane de lei vechi, pe an, pentru pregătirea unui elev, din care urmează să se achite costul manualelor, transportul și salariile profesorilor, bursele și reparațiile școlilor. Suma este infimă și nu trebuie să fii un geniu al finanțelor ca să înțelegi că nu se vor putea acoperi aceste cheltuieli, indiferent câți elevi ar avea școala. Și câți elevi poate avea o unitate de învățământ din mediul rural, de exemplu?

Tot descentralizarea va duce la apariția unor grupuri de interese dubioase. Un director de școală se poate transforma într-un deținător al puterii absolute, de vreme ce el va angaja profesorii, tot el îi va sancționa, tot el le va fixa salariile în cuantumul dorit și același fac-totum îi va evalua. (Rumoare.)

Domnul Adrian Năstase:

Aveți foarte multă dreptate.

Stimați colegi, vă rog să ascultați și să admirați prezentarea moțiunii.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, stimați colegi, înseamnă că sunteți de acord cu mine.

Acest lucru va duce la creșterea corupției și la promovarea pe alte criterii decât cele profesionale, iar măsurile luate nu vor fi în nici un caz în beneficiul elevului, așa cum pretind cei care ignoră realitatea. Ne întrebăm: cine și cum îi va controla pe directori și cine și cum îi va sancționa atunci când vor acționa conform propriilor interese?

Ideea de descentralizare fără pregătirea corespunzătoare nu poate, în nici un caz, fi pusă în aplicare acum, în condițiile în care, în anumite comune, consilierii locali și chiar primarii sunt persoane fără studii, fără capacitatea de a gestiona un asemenea experiment, nepricepuți în administrarea fondurilor și în evaluarea unui dascăl, pentru a-l aprecia așa cum merită.

Ideea de a scoate școala din "mâinile" dascălilor, care ar urma să fie înlocuiți în Consiliile de Administrație de părinți și de reprezentanți ai administrației locale, precum și de alte persoane, pe motiv că aceștia știu mai bine ce este în folosul elevilor, ni se pare falimentară. Dacă anumite discipline sunt menținute doar de dragul unor profesori care nu vor să-și piardă pâinea, așa cum se argumentează, înseamnă că ministerul trebuie să facă ordine și nu niște persoane care nu au nici un fel de legătură cu sistemul. În plus, eliminarea examenului național de titularizare ar fi o soluție cît se poate de proastă, în primul rând fiindcă profesorii ar urma să fie testați direct la școala în care vor dori să ocupe un post. Ce se va întâmpla, însă, în cele peste 100 de unități școlare unde procentul de promovabilitate este zero? Un colectiv de profesori care nu are nici un fel de performanțe profesionale, niște membri dintr-un Consiliu de Administrație care nu au legătură cu învățământul, sau un director ales pe criterii strict politice și mai mult decât incompetent, cum este în prezent, vor da verdicte în cazul unui profesor venit să ridice nivelul procesului de învățământ și care ar putea fi un candidat serios la salariul de merit! Suntem convinși că dacă părinților li s-ar explica, în mod logic, ce presupune reforma domnului Mircea Miclea, ar fi mai mult decât revoltați!

De asemenea, ideea că banii vor urma elevul și că este important ca o școală să aibă cât mai mulți elevi pentru a avea bani, nu are suport în realitate. Deja, în multe școli, profesorii au fost avertizați că vor fi obligați să încheie media oricărui elev, chiar și celor care nu au trecut nici măcar o zi pe la școală, pentru a-și putea lua salariile. Acest lucru va duce la un învățământ de cantitate și nu de calitate, așa cum are nevoie societatea românească și cum prevăd standardele Uniunii Europene. Probabil asta s-a și urmărit atunci când Proiectul de Lege privind asigurarea calității în educație, atât de important, a fost dezbătut în procedură de urgență, comisia de specialitate din Camera Deputaților având doar câteva ore la dispoziție, pentru a-l parcurge și a întocmi raportul.

Nivelul salarizării cadrelor didactice este, iarăși, o problemă majoră și care nu are darul de a-i stimula pe tinerii profesori să rămână la catedră, cei mai buni găsindu-și slujbe mai bine plătite, preferând chiar să meargă în afara granițelor țării, unde prestează munci degradante pentru un intelectual. S-a ajuns astfel la îmbătrânirea personalului din sistem, la existența unui număr mai mare de persoane necalificate și la reîncadrarea personalului didactic pensionat, pentru asigurarea funcționării catedrelor.

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu afirma recent că "învățământul este un domeniu strategic", lucru cu care suntem de acord, dar atunci se pune întrebarea: de ce școala românească este subfinanțată, iar dascălii nu-și pot plăti din salariul de mizerie nici hrana sau utilitățile, nemaivorbind de materialele necesare informării și perfecționării profesionale?

În ceea ce privește învățământul superior, se remarcă aceeași regretabilă politică de subfinanțare, ceea ce este cu atât mai inexplicabil cu cât acestuia i se impune să devină competitiv pe plan european și nici o universitate românească nu figurează în "rating-ul Shanghai" al primelor 100 de universități din Europa.

În acest context, se impunea demararea unui program intensiv de dotare a universităților, după modelul programului realizat cu Banca Mondială în perioada 1996 - 2000, program de altfel anunțat în timpul campaniei electorale de către Alianța D.A.

Totodată, este de neconceput ca universitățile să nu poată aplica Legea 138/2005, datorită nerectificării, cu o sumă de doar 700 miliarde ROL, capitolului de buget referitor la finanțarea de bază.

Pentru a se ajunge la un sistem performant de învățământ, noi, semnatarii acestei moțiuni, considerăm că Guvernul trebuie să-și respecte promisiunile asumate, drept pentru care solicităm următoarele:

  • Asigurarea unui buget de minimum 6% din p.i.b., începând cu data de 1 ianuarie 2006;
  • Dublarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu angajamentele formulate de actuala Putere în campania electorală;
  • Acordarea fondului de carte de 200 de euro pentru fiecare cadru didactic din învățământul preuniversitar și de 400 de euro pentru personalul didactic universitar;
  • Acordarea sumei necesare plății unui abonament la Internet, pentru fiecare cadru didactic;
  • Deducerea din impozitul pe venit a contravalorii unui calculator de ultimă generație;
  • Protejarea învățământului preuniversitar față de orice ingerință și renunțarea la descentralizarea pe cât de desuetă, pe atât de păguboasă;
  • Păstrarea titularizării în învățământ;
  • Stabilirea unui dialog între MEC și cei interesați de bunul mers al sistemului de învățământ, în vederea pregătirii corespunzătoare a descentralizării;
  • Respectarea solicitărilor formulate de cadrele didactice și de cercetători, pe parcursul protestelor publice ale acestora și încetarea, o dată pentru totdeauna, a umilirii lor.

Apreciem că este obligația și datoria constituțională a Camerei Deputaților ca, prin votul său pozitiv, să-și exprime poziția fermă față de obligativitatea respectării legilor, stopând experimentele aventuriste, care sunt prezentate drept reforme și care ar duce la distrugerea sistemului de învățământ și să evite degradarea actului educațional, respectiv înghețarea anului școlar.

Vă mulțumesc foarte mult. Urmează lista de semnături. (Aplauze din partea Opoziției.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc foarte mult.

Am să vă rog, înainte de a-i da cuvântul domnului ministru Mircea Miclea, am să rog liderii grupurilor să-mi transmită numele celor care vor lua cuvântul la dezbateri. Deci eu am primit deocamdată lista din partea PSD, Grupului parlamentar PSD. Înțeleg că grupurile PNL-PD, UDMR și Partidul Conservator, nu au decât un singur... și, înțeleg că și Grupul parlamentar al minorităților naționale nu au decât un singur reprezentant care va lua cuvântul în numele tuturor, doamna deputat Roberta Anastase.

Deocamdată vă propun să-l ascultăm pe domnul ministru Miclea. Dacă mai sunt elemente suplimentare, față de lista de vorbitori pe care v-am prezentat-o, am să vă rog, fără îndoială, să-mi transmiteți datele respective.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

Domnul Mircea Miclea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întrucât această moțiune se referă la educație, vă propun să dăm noi înșine un exemplu de dezbatere, pentru toți cei care se află pe băncile școlii, anume să renunțăm la retorica politicianistă, la populismul ieftin și să intrăm într-o dezbatere rațională, argumentată, bazată pe profesionalism.

Vreau să spun că în ceea ce mă privește voi face acest lucru. Moțiunea tratează trei probleme majore, descentralizarea învățământului, noul an școlar, finanțarea și salarizarea personalului didactic. Le voi aborda pe rând.

Prima chestiune, referitoare la descentralizarea învățământului. Ministerul Educației și Cercetării a fost primul minister care a venit în discuție publică cu o strategie coerentă de descentralizare a sistemului educațional.

Strategia a fost prezentată public în 29 iulie, Ministerul Educației și Cercetării, el însuși a organizat trei dezbateri publice legate de această strategie.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că până la sfârșitul lunii octombrie, această strategie de descentralizare se va discuta în toate școlile din sistemul de învățământ, ceea ce înseamnă că la sfârșitul lunii octombrie vom avea o formă finală a strategiei de descentralizare. Ea, apoi, va fi aplicată etapizat, dar ferm. Repet, vom aplica foarte ferm această strategie de descentralizare, după ce până la finele lui octombrie toată lumea școlii va discuta despre ea.

E timpul să trecem de la retorica despre descentralizare, la descentralizarea reală, cu riscuri minime pentru sistem, chiar dacă sunt maxime pentru ministru.

Descentralizăm sistemul de învățământ, pentru că în școală se face educația. Deci, în primul rând școala, nu inspectoratul sau ministerul, trebuie să decidă cum să gestioneze resursele umane și bugetul. Trebuie să fie, însă, foarte clar că școala trebuie să se centreze pe beneficiar, adică pe elevi, părinți și comunitatea locală. Ea nu este un sistem autosuficient.

Așadar, alături de profesori, atât părinții, cât și reprezentanții Consiliului local trebuie să-și exprime punctul de vedere în deciziile fundamentale.

Autorii moțiunii jignesc oamenii școlii, când spun că: "Descentralizarea va duce la grupuri de interese dubioase" în interiorul școlii "un director de școală se poate transforma într-un deținător al puterii absolute".

Directorii, vreau să vă aduc la cunoștință, vor opera nu după interesele lor personale, ci pe baza unei metodologii stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, iar descentralizarea va merge mână în mână cu înăsprirea controlului și a răspunderii publice, cu ceea ce se numește: public acount ability. În școală vor opera trei actori principiali, Consiliul profesoral, care va decide în toate problemele care privesc instrucția și educația, Consiliul de administrație, care decide în toate problemele privind organizarea și administrația, și Comisia de asigurare a calității, care va oferi în fiecare an un raport către public, către beneficiar, despre modul în care se face școală în unitatea respectivă.

Așadar, școala nu este, cum se spune în moțiune "scoasă din mâinile dascălilor", ci este forțată să iasă din autosuficiență. Este total greșită opinia exprimată de autorii moțiunii, că în majoritatea cazurilor, părinții și reprezentanții Consiliului local sunt "persoane fără studii și nepricepuți". Eu am o părere mult mai bună despre oamenii acestei țări, decât aveți dumneavoastră!

Descentralizarea nu este un scop în sine, ci este una dintre pârghiile pentru asigurarea calității. Dacă o școală face educație de calitate, va avea mai mulți elevi, deci va avea mai multe resurse pe care le va gestiona așa cum socotește de cuviință, pentru ameliorarea calității.

Rezumând, strategia de descentralizare elaborată de Ministerul Educației și Cercetării se află încă în dezbatere publică, dar apoi va fi aplicată etapizat și ferm.

Trebuie să trecem de la retorica despre descentralizare, la descentralizarea reală!

Acuzele aduse de autorii moțiunii sunt fără bază și arată că ar trebui să mai zăbovescă pe textul strategiei.

Ca atare, solicitarea lor de a renunța la descentralizare, care este formulată în pct. 6 al solicitării, pagina 11 a moțiunii, este lipsită de temei și o respingem categoric.

De altfel, sfidând logica, autorii moțiunii, după ce la pct. 6 ne somează să renunțăm la descentralizare, la pct. 8 solicită: "stabilirea unui dialog între Ministerul Educației și Cercetării și cei interesați în bunul mers al sistemului de învățământ, în vederea pregătirii descentralizării", pagina 11. Este exact ceea ce face Ministerul Educației și Cercetării și face acest lucru încă de pe 29 iulie și va finaliza această dezbatere, cu toți oamenii școlii, până în octombrie.

A doua problemă tratată de moțiune se referă la problematica începutului anului școlar. Am decis în acest an începutul anului școlar mai devreme, pentru că, pe de o parte, veneam în sprijinul elevilor, aceeași materie fiind distribuită pe un număr mai mare de săptămâni. Și așa programa este supraîncărcată. Dacă mai pierdeam încă o săptămână de școală, că începeam școala joi, când era deschiderea, vineri era vineri și nu se mai ținea prea multă școală, pierdeam o săptămână și aceeași programă se distribuia la un număr și mai redus de săptămâni.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem: avem cele mai puține zile de școală din Europa.

De aceea, mi s-a părut nejustificată ideea de a amâna începerea școlii.

S-a întâmplat, însă, un fapt simptomatic. O serie de oameni au luat poziție împotriva deschiderii anului școlar în 12 septembrie. Nici un elev, însă, nu și-a exprimat nici cel mai mic regret că a început școala cu câteva zile mai devreme! Au ignorat elevii cei care au pretins că, de fapt, vorbesc în interesul elevilor. Eu vreau să vă invit ca atunci când este vorba de școală, să ne gândim întâi la elevi, și apoi să ne gândim la electorat.

Anul școlar a debutat și cu un nou regulament școlar, care aduce o serie de noutăți benefice: eliminarea repetenției la clasa I, introducerea programelor remediale, acordul de parteneriat școală - familie - părinte, o ținută mai decentă în școli, reduce corupția, posibilitatea reinserției după clasa a IX-a și așa mai departe.

Putem face dovada că am solicitat propuneri din partea sindicatelor din învățământ, încă din 14 aprilie anul curent, ca să eliminăm orice discuție pe această temă.

În acest an, Ministerul Educației și Cercetării a construit și a reabilitat 258 de școli, a rezolvat alimentarea cu apă pentru 432 de școli și mai sunt încă în proiectare 998 de școli. Noi sperăm ca până la finele anului 2008 să rezolvăm problema alimentării cu apă curentă a școlilor, deși, repet încă o dată, este problema unor orașe întregi, a unor localități întregi, nu este numai problema școlii.

Tot în acest an ministerul a dotat bibliotecile școlare cu 1.200.000 de exemplare de carte școlară. Niciodată nu s-a făcut așa ceva!

Tot în acest an am tipărit 12 milioane de exemplare, față de 9 milioane anul trecut. Adică, a fost o creștere cu 26%, în condițiile unei scăderi a populației școlare cu 6 - 7%, iar pentru clasele a III-a și a X-a, acest conținut, aceste manuale au fost și conceptual noi. Probabil că autorii moțiunii nu au fost suficient de bine informați și au spus că numai la clasa a III-a și a X-a s-au dat manuale noi. Nu! S-au tipărit 12 milioane de manuale, la clasa a III-a și a X-a tot conținutul conceptual s-a schimbat.

Pentru prima oară - și aici colegii de la minorități pot să-mi spună - pentru prima oară în acest an am asigurat manuale pentru minoritățile mici.

Și, tot în acest an, datorită calamităților, Guvernul a alocat 106 miliarde școlilor calamitate. S-au dat toți banii solicitați de școli, nici un leu mai puțin, și s-au făcut eforturi uriașe pentru a găsi soluții cât mai bune pentru începerea școlii.

Au fost dotate cu mobilier 1500 de unități școlare.

Din totalul de 23.487 de unități școlare 21.843, adică 94% au primit deja în 10 septembrie autorizația sau avizul sanitar de funcționare.

Aceasta arată eforturile pe care le-am făcut noi, dar mai ales eforturile pe care le-au făcut consiliile locale, pentru că această chestiune este în responsabilitatea Consiliilor locale. Este adevărat, însă, că Ministerul Educației și Cercetării trebuie să facă tot ce poate pentru a asigura buna derulare a procesului. Dar, repet, nici fondurile, nici decizia nu este la nivelul Ministerului Educației și Cercetării. Cu toate acestea, consiliile locale s-au achitat mult mai bine de sarcină decât altă dată.

În acest an, din 7 septembrie și până în 31 martie 2006, în sistemul educațional din România, în sistemul de învățământ preuniversitar vor fi livrate 40.414 calculatoare de ultimă generație. Mai mult de jumătate din acestea vor merge către școlile din mediul rural. Tot în acest an am creat Agenția de asigurare a calității educației și premisele legate de implementarea mecanismelor de asigurare a calității în sistem.

Nu consider că toate școlile au fost pregătite în mod optim, dar trebuie să ai o minte total nerealistă ca să pretinzi unui minister să rezolve în 8 luni sărăcia cronică de 8 decenii, cu un buget stabilit de un alt guvern.

În învățământul superior, după ani de retorică excesivă despre Procesul Bologna, acum, în sfârșit îl implementăm. Iarăși trecem de la retorică la fapte! Vom avea pentru prima dată, începând din acest an, un sistem universitar structural, compatibil cu cel european și nord-american.

Am reformat studiile doctorale, am introdus studiile post-doctorale, astfel încât universitățile românești au în acest moment toate ciclurile, de la cel de licență, echivalentul Bachelor-lui, până la post-doc. A fost introdus suplimentul de diplomă și am asigurat reglementările pentru asigurarea calității. Pentru prima dată, apropo de programe și de faptul că banii trebuie dați pe programe, pentru prima dată am inițiat un program de cercetare de excelență de 1300 miliarde lei și pentru prima dată banii s-au dat în funcție de performanța științifică, și nu în funcție de nevoi. Este adevărat că cei care după aceea făceau cercetări mediocre s-au simțit câteodată nemulțumiți, și unii dintre ei au ieșit în stradă.

Rezumând, ceea ce am făcut în cele 8 luni de guvernare arată că am abordat cu toată responsabilitatea și rigoarea începutul de an școlar și universitar.

Ca atare, întâmpinările autorilor moțiunii nu se suțin.

În ceea ce privește finanțarea învățământului și salarizarea personalului din învățământ, vă reamintesc că bugetul actual nu este propus de Guvernul Tăriceanu. Guvernul a făcut, însă, un efort substanțial de 6.600 miliarde lei vechi pentru a acoperi creșterile salariale ale personalului didactic, creșteri care nu au fost prevăzute în bugetul pe care noi l-am moștenit, de aceea a trebuit să facem o rectificare bugetară, pe care am reușit-o după 3 luni de zile. Aceste creșteri de 13,5% au fost mai mari decât creșterea salarială medie de 12%.

Pe de altă parte, însă, aceste creșteri au fost alocate eșalonat, astfel încât au fost acoperite cu creșterea în cauză toate lunile anului. Deși s-au dat numai din martie, practic s-au acoperit și celelalte 3 luni.

Referitor la solicitările dumneavoastră, cuprinse în finalul moțiunii, mai menționez următoarele.

1. Consider că acordarea unui fond de carte, a unui abonament la internet și deducerea din impozitul pe venit a prețului unui calculator, adică solicitările dumneavoastră 3, 4 și 5 nu sunt strategii viabile pentru rezolvarea problemelor legate de formarea personalului didactic. Mult mai viabile sunt programele pe care noi le avem în minte. Întâi, dezvoltarea bibliotecilor școlare, și deja primul pas l-am făcut, prin dotarea școlilor din mediul rural cu 1.200.000 de exemplare de carte școlară în acest an. În al doilea rând, programul de informatizare a școlilor din mediul rural. Deja a fost perfectat un protocol cu Ministerul Transporturilor, astfel încât, din acest an avem la dispoziție 3.600 de Km de fibră optică, prin care putem lega la internet mult mai ușor și cu mult mai puține costuri toate școlile din mediul rural, mai ales cele din centrele de comună.

Pe de altă parte, avem un program de 92 de milioane, prin care toate centrele de comună, toate școlile din centrele de comună vor fi dotate cu o rețea de calculatoare de ultimă generație, două tipuri de rețele, fie de 11 calculatoare, fie de 25 de calculatoare, în funcție de mărimea școlii, iar acest lucru va fi finalizat în următorii 2 ani.

2. În ceea ce privește finanțarea și salarizarea în învățământ, vă asigur că este o prioritate a Guvernului Tăriceanu și, cu certitudine, acest guvern va aloca pentru educație și cercetare un buget mult mai mare decât orice guvern până acum.

Cu siguranță, aceasta se va reflecta și într-o creștere substanțială a veniturilor salariale, așa cum se arată în programul de guvernare.

De dragul adevărului, însă, trebuie prezentat faptul că potrivit prevederilor legale, respectiv art. 170 alin. 11 din Legea nr. 354/2004 "Pentru finanțarea învățământului de stat din fonduri publice se asigură anual o creștere a alocațiilor bugetare până la minimum 6% din p.i.b. în anul 2007", nu în anul 2006, așa cum eronat susțin autorii moțiunii. Iar noi, vă asigurăm, vom respecta legea.

3. În ceea ce privește titularizarea în învățământ, ea trebuie serios reconsiderată. În sitemul actual devii titular în învățământ încă înainte de a avea definitivatul în învățământ. Ai terminat facultatea, dai examen și devii titular și abia după 2 ani devii definitiv. Ești titular încă înainte de a-ți termina stagiul de practică, pe baza căruia obții un certificat care spune că poți să practici în învățământ. De aceea, noțiunea de titularizare trebuie serios reconsiderată.

În concluzie, apreciez preocuparea dumneavoastră pentru soarta învățământului, dar consider că moțiunea depusă nu se bazează pe o analiză serioasă, ca atare, este total lipsită de temei.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Trecem la dezbateri. Mai întâi din partea Grupului parlamentar al P.S.D. are cuvântul Petru Andea. Domnule deputat, aveți cuvântul. Iartați-mă! Să anunț și ordinea. Va urma doamna deputat Roberta Anastase din partea Coaliției.

Domnul Petru Andea:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Prezentat de la această tribună, învățământul românesc este ca și miticul Ianus, deci are două fețe. O față, n-aș spune care râde, dar care este, totuși, surâzătoare și încrezătoare, este cea prezentată de domnul ministru Miclea. Cuvintele care descriu această bucurie din învățământ se referă sau se concretizează în inițiative, dezbateri, progrese, alocații, calitate, programe și, bineînțeles, o cunună peste acest buchet de realizări este integrarea europeană, față de care învățământul românesc este atât de aproape.

Cealaltă față, prezentată în moțiune, se referă la inconsistențele legislative, și aș da exemplu numai reglementarea testelor naționale, fostă capacitatea, inconsecvențele în reglementări, și aș da exemplu doctoratul, graba fără treabă, și aș da exemplu Legea referitoare la masterat, pe care am aprobat-o în vară, treaba în grabă, mă refer la Legea calității, care a fost promovată prin ordonanță de urgență și dezbătută, ca atare în regim de urgență, finanțarea învățământului. Aici mi-aș permite iarăși o licență. Oricât de frumoasă ar fi rochia de mireasă pe care vrem să i-o punem învățământului, totuși, e limpede că dota sau zestrea nu numai că este scăzută, dar pare că scade în continuare.

Atitudinea față de școală este un subiect la care trebuie să reflectăm. Putem accepta pozițiile critice față de școală, față de starea ei actuală. Putem accepta chiar și viziunea scepticilor față de viitorul școlii. Putem înțelege că dascălii au devenit stoici în aceste condiții. Nu putem accepta și înțelege pe cei care sunt ironici vizavi de învățământ sau chiar cinici.

Dacă mă refer la statutul dascălului, noi ne-am obișnuit cu imaginea luminoasă a dascălului, apostol al neamului și așa mai departe. A fost și a rămas!

Iată, însă, că astăzi dascălii dobândesc noi "calități", sunt evazioniști, sunt organizați în găști și așa mai departe.

De ce trebuie să ne temem în ceea ce înseamnă viitorul învățământului românesc? Aș sublinia câteva din temele care sunt actuale: recentralizarea deciziei. Domnul ministru ne-a explicat că toate eforturile se fac pentru a se descentraliza decizia. Se îmbracă într-o gamă largă de structuri și se ascunde, de fapt, recentralizarea acesteia. Am să dau câteva exemple. Chiar la Legea calității, recent adoptată, dacă ne referim, se creează structurile naționale care promovează calitatea, care realizează acreditarea, evaluarea și așa mai departe. Este limpede că se recentralizează decizia.

Multe legi construiesc astfel de structuri naționale. Până se va ajunge jos, la autoritatea școlii este o cale foarte lungă.

Încă o problemă care pune în discuție decizia și subliniază recentralizarea ei. Se vorbește mult în sistemul de învățământ despre înlocuirea conducerii colegiale, mă refer la universități, cu o conducere managerială care să fie desemnată, firește, de cel care finanțează.

Este limpede că învățământul de stat este finanțat de stat. În consecință, cel care va manageria și va organiza structurile de conducere va fi statul, recte reprezentanul sau autoritatea în materie de învățământ, Ministerul Educației și Cercetării.

Deci, există pericolul ca renunțarea la conducerea colegială din universități să ducă la o recentralizare a deciziei.

Lipsa de dialog ar fi o altă temă. Foarte multe inițiative din acest an nu au parcurs dialogul necesar în societatea civilă, în școli, în sistemul de învățământ, în relația cu sindicatele. (Îi salut, că sunt prezenți la această dezbatere a moțiunii.

Regulamentul școlar recent introdus este un exemplu al acestei lipse de dialog sau al unui dialog scăzut.

Finanțarea învățământului este o temă. Sigur că suntem realiști: nu putem pretinde ca să se dea 6% în 2006. Nu putem pretinde, dar s-a promis! Actuala conducere, actuala alianță a promis că va da 6% încă în 2005, nu în 2007!

Domnul prim-ministru Tăriceanu spunea chiar aseară că sunt fonduri. Foarte multe evenimente economice arată că bugetul de stat este bine alimentat. Atunci, sigur că întrebarea este de ce nu vin aceste fonduri către învățământ? Pe scurt, suntem convinși că există posibilitatea ca 5% din p.i.b. să fie alocat în bugetul pe 2006. Se câștigă un procent. Dacă se rămâne la 4%, atunci toate criticile formulate, că vechea guvernare a acordat un buget insuficient, cad! Pentru că, dacă și actuala guvernare consideră că 4% este suficient, nu mai avem ce să discutăm pe această temă. Ce oferă acest 1%? Doar posibilitatea creșterii cu 50% a salariilor în învățământ.

Eu consider că este necesar ca principala direcție spre care merg fondurile suplimentare în 2006 să fie salariile dascălilor. Și este posibilă o majorare cu 50% a salariilor, dacă alocația va fi 5% din p.i.b.

Un alt subiect, l-aș sintetiza în două cuvinte cheie: furtuna portocalie. A "măturat" în învățământul românesc, în aceste câteva luni, aproape toate funcțiile de conducere din preuniversitar. Marea majoritate a inspectorilor generali, inspectorilor, directorilor de școli și așa mai departe au fost schimbați cu sau fără motiv, la termen sau fără termen și așa mai departe.

În numele depolitizării, de fapt, s-a realizat o politizare evidentă și excesivă a învățământului.

S-au operat reduceri sau întârzieri la programele sociale. Nu am să insist asupra lor, pentru că sunt convins că și alți colegi le vor aborda.

Un singur lucru aș dori să mai subliniez, nemaiîntâlnit până acum, și anume, blamarea performanței școlare.

Grupul P.S.D. a propus la 12 septembrie ca deputații să meargă în școli. Un ilustru reprezentant al puterii a spus: "Ce să facem în școli? Să-i îndemnăm pe copii să învețe carte?" De fapt, aceasta este întrebarea care și-o pune Coaliția la putere. Ce să facă Coaliția în școală? Chiar că n-au ce să facă! Sigur, un răspuns a dat domnul ministru Miclea: să plantăm copaci! Iată o preocupare care poate să suplinească restul problemelor cu care se frământă școala.

Dar faptul că performanța școlară nu contează, că performanțele ulterioare în viață nu sunt legate direct sau nemijlocit de performanța școlară este o teză extrem de gravă, poate însușită de foarte mulți dintre elevii noștri, care sunt bucuroși să înțeleagă că pot reuși în viață fără ca să performeze în școală. Sunt curios acum ce se va spune la Palatul Controceni, când vor fi primiți din nou olimpicii români. Care va fi mesajul pe care îl mai poate adresa președintele acestor elevi performanți?

În legătură cu măsurile. Sunt prezentate în moțiune o listă întreagă. Marea majoritate sunt realiste și pot să fie susținute. Ultima se referă la demiterea ministrului educației și cercetării. Eu aș vrea să spun deschis că nu sprijin și nu cred că aceasta este măsura panaceu care rezolvă toate problemele.

Domnul ministru Miclea se "așează" pe programul de guvernare. Inconsistența acestui program este cauza minusurilor și al scăderilor din învățământ, și dumnealui și orice ministru ar veni, dacă nu se schimbă programul... Domnilor, înainte de ministru, programul trebuie schimbat, și după aceea...

Voci din sală:

Pe directori cine îi demite?

Domnul Petru Andea:

Domnul ministru Miclea, după părerea mea, are valențe, ar putea să-și extindă portofoliul și la silvicultură, spre exemplu! Da?

Voci din sală:

Programul al cui este?!

Domnul Petru Andea:

Programul de guvernare este al Guvernului. Deci, dacă ar trebui demis, mai sus trebuie cerut.

Eu vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă rog, însă, să nu angajați discuții cu sala în timpul discursurilor de la tribună.

Doamna deputat Roberta Anastase. Urmează domnul deputat Nicolae Bănicioiu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Cu toții știm că moțiunea prezentată astăzi nu este decât o nouă etapă din procesul de blocare a dezbaterilor pe marginea Regulamentului. Nu elevii, profesorii sau părinții sunt preocuparea echipei P.S.D.-P.R.M., ci păstrarea conducerii celor două Camere.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Grupurile parlamentare ale majorității proguvernamentale resping ferm această moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Voci din partea dreaptă a salii:

Bravo! (Aplauze).

Domnul Adrian Năstase:

Ați consumat 12 secunde și jumătate... (Râsete în sală și vociferări). Sigur, decideți dacă este bine să folosiți și celelalte secunde sau celelalte minute.

Domnul deputat Bănicioiu. Urmează domnul deputat Alexandru Știucă. Iertați-mă! Urmează domnul deputat Petre Popeangă.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Numele meu este Bănicioiu Nicolae și, în calitate de fost student, nu de foarte multă vreme, și de fost lider al studenților, aș vrea să vă spun de ce eu susțin această moțiune simplă inițiată și citită azi în fața dumneavoastră.

În primul rând, dați-mi voie să vă citesc câteva pasaje din Programul de guvernare pe 2005-2008 al Alianței Dreptate și Adevăr.

O voce din sală:

Departe de adevăr!

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Sau "departe de adevăr!", cum zic colegii mei, în care dumneavoastră promiteați "Reabilitarea școlilor din mediul rural, construirea de noi școli, dotarea cu utilități prin alocații de la bugetul de stat, alocarea unui fond de 100 de milioane de euro anual pentru aceste școli", promiteați "dotarea școlilor cu calculatoare, softuri educaționale și echipamente multimedia", promiteați, de asemenea, "cămine mai multe, mai bune și locuri mai multe în cămine și mai decente pentru studenți" și, de asemenea, promiteați "depolitizarea administrării învățământului". Dacă mai dăm două pagini aflăm de "mărirea investiției în învățământ", de cifra de "6% din p.i.b.", pe care dumneavoastră o promiteați pentru educație, și mai ales aflăm cum Guvernul României, Guvernul D.A. "va aplica o nouă filosofie în domeniul finanțării educației".

Dați-mi voie, domnule ministru, să vă spun că nici eu și nici studenții care v-au votat nu au descoperit această filozofie a educației nici chiar la lansările dumneavoastră de romane autobiografice, dar și acolo se vorbea despre o cu totul altă filozofie, aceea a euforiei bahice care se manifesta asupra hărților de geografie și nicidecum de locurile în cămin și de strategiile europene educaționale.

Vorbeați, de asemenea, de alinierea învățământului la nivel european. Cum se va face aceasta, domnule ministru? Cu șobolani în camerele de cămin? Cu șase studenți fiind cazați într-un dormitor? Și, mai ales, lipsa locurilor de cazare.

Domnule ministru, mai dați-mi voie să vă întreb un singur lucru: de câte ori ați vizitat campusurile studențești? Cel puțin în București, vă pot răspunde eu: niciodată.

De asemenea, ca membru în Comisia de educație, pot spune că intuiesc ceea ce înseamnă, sau lungul drum al reformei pe care a trebuit să-l parcurgă domnul ministru la conducerea acestui minister. Un drum al reformei de mii de kilometri, dar și acesta trebuie început cu un pas, iar acest pas domnul ministru refuză să-l facă, în mod constant, de nouă luni de zile pentru că este preocupat de altceva. Să apere ilegalități.

Ilegalitățile unor oameni, unor protejați ai domniei sale și aici mă refer și la domnul secretar general Gorun, mâna dreaptă a ministrului, cum chiar dânsul afirmă, care-și impune fiul într-un post, ocupând abuziv locul unor oameni din mediul rural și care, culmea, după ce este sesizat domnul ministru și de către mine și de alți colegi ai mei și de Victor Ponta, prin foarte multe interpelări și de presă, domnul ministru decide să-l promoveze, mai nou.

O voce din sală:

Să scapi de el trebuie să-l promovezi.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Exact.

Iar acea depolitizare a învățământului românesc a început tot la inițiativa domnului ministru prin schimbarea inspectorilor, a directorilor de școli și a directorilor din direcțiile din minister.

Poate ne spune domnul ministru cum doamna Blaga a reușit să ocupe funcția de director al Departamentului de justiție, neavând studii în acest domeniu.

În concluzie, vă pot spune că noi vom vota această moțiune și încă așteptăm ca acești pași pe drumul reformei să înceapă.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD și PRM.)

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Petre Popeangă, urmează domnul deputat Alexandru Știucă.

Domnul Petre Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă ar fi să adaug un moto acestei alocuțiuni m-aș opri la sintagma: n-ai carte, ai parte. Pentru că, în accepțiunea mea, aceasta este ideea care se desprinde din actuala politică a Guvernul în domeniul învățământului.

Ideea nici nu este greu de argumentat dacă ne referim și numai la discursurile rostite de unele personalități cu ocazia deschiderii anului școlar sau dacă privim câteva foi matricole ale altor personalități publicate în mai multe cotidiene.

Doamnelor și domnilor, la 15 ani de la evenimentele din 1989, degradarea învățământului la toate nivelurile, preșcolar, primar, liceal sau universitar, își găsește materializarea în mai multe componente, dintre care, doar din lipsă de timp menționez: analfabetism extins la peste 20% din populație; lipsa cronică a personalului didactic în anumite zone ale țării și slaba pregătire profesională a unei părți considerabile din cel existent; gratuitatea învățământului rămasă doar în litera legii, realitatea fiind departe de spiritul acesteia; discrepanțe semnificative între calitatea învățământului din mediul rural și a celui din mediul urban; pregătirea de cadre pentru domenii unele mai mult decât discutabile, în detrimentul pregătirii specialiștilor pentru domeniile cu adevărat importante pentru economia națională.

Populația este conștientă de această stare gravă de lucruri. Dintr-un recent sondaj de opinie publicat într-unul din cotidienele centrale a rezultat că peste jumătate dintre români consideră învățământul de astăzi mult sub nivelul celui practicat înainte de anul 1989.

În ultimul timp s-a încetățenit, voit sau nu, o idee deosebit de periculoasă, aceea că pentru a reuși în viață nu este imperios necesar să înveți, să te instruiești. Amintiți-vă sloganul: te uiți și câștigi. Consecința directă a acestei stări de fapt, reale, ca și a altora, datorate tot sistemului, a fost degradarea continuă a procesului de învățământ în toate formele sale, apogeul fiind atins în timpul actualei guvernări.

De ce s-a ajuns la această situație în condițiile în care, cu doar două-trei excepții, toți liderii marcanți, care au condus destinele României, au fost și sunt persoane cu pregătire superioară, mulți dintre aceștia doctori în științe, profesori universitari, academicieni chiar și care, cel puțin din această postură, ar fi trebuit să militeze pentru dezvoltarea acestui deosebit de important sector al activității sociale.

La această întrebare firească, de altfel, răspunsul nu poate fi decât unul singur: iresponsabilitatea guvernanților.

Cum poate fi apreciată altfel candoarea cu care Ministerul Educației și Cercetării anunța că doar 80% dintre școli sunt pregătite pentru noul an, cifră care, până la urmă, s-a dovedit a fi nereală deoarece foarte multe dintre unitățile de învățământ nu au nici până în prezent avizul sanitar.

Mult mai aproape de realitate, situația pregătirii noului an școlar a fost prezentată în unul din contidiene care menționa: "La data de 8 septembrie, situația spațiilor școlare, a igienizărilor este rezolvată per ansamblu doar în 60% din localități." Și alte structuri mass media au sesizat, la rându-le, această situație iar poziția acestora nu a fost una pasivă, din contră, într-o majoritate concludentă au criticat în termeni deosebit de duri condițiile în care a început noul an școlar 2005-2006.

Formula "Învățământul românesc a rămas repetent în ultimii doi ani" cu care unul dintre cotidiene titra un editorial a fost reluată, într-o formă sau alta, de majoritatea structurilor de informare.

Este cert că starea actuală a învățământului românesc este deosebit de critică și reflectă exact și în mod elocvent politica defectuoasă a actualului Guvern și în acest domeniu.

Încă se învață în localuri improvizate, un caz semnificativ fiind cel întâlnit în județul Vrancea unde sediul unei școli se află plasat într-o cârciumă. Foarte mulți elevi, unii chiar din clasele primare sunt nevoiți să parcurgă zilnic pe jos și până la 10 km până la cea mai apropiată școală.

În peste 50 % din școli, posturile didactice nu sunt ocupate în totalitate cu personal calificat, situație determinată atât de penuria educatorilor, învățătorilor și profesorilor, cât și de lipsa motivației materiale a acestora. Un exemplu în acest sens mi se pare deosebit de sugestiv. La unul din posturile TV, actualul ministru al justiției afirma că cel mai slab pregătit dintre magistrați încasează un salariu lunar de 60 de milioane de lei. Este foarte bine că se câștigă mult dar, în același timp, trebuie menționat faptul că un profesor universitar, cel care pregătește generații de magistrați încasează de câteva ori mai puțin. Să ne mai mire atunci rezultatele candidaților la examenele de definitivare pe posturi didactice la care nu se prezintă personal calificat, astfel că dintre miile de prezenți promovează câteva zeci? Să ne mai mire lipsa de interes a personalului calificat pentru posturile din învățământului românesc și opțiunea acestuia pentru alte activități, chiar necalificate, din țară sau străinătate, dar mai bine remunerate? Nu.

În loc să se ocupe de rezolvarea acestor categorii mari de probleme: baza materială, programe școlare și de pregătire a cadrelor didactice, salarizarea personalului, ca să menționez doar câteva, actualii guvernanți anunță noi măsuri, așa-zise reformatoare. Dintre acestea descentralizarea totală a învățământului care presupune, printre altele, titularizarea cadrelor didactice în fiecare unitate de către conducerile acestora și ale structurilor administrative locale mi se pare cel puțin fantezistă și periculoasă în același timp.

Aș dori să-i spun domnului ministru că o unitate de învățământ nu poate fi tratată ca o S.R.L. Cadrele didactice sunt lucrători cu capul și cu mintea și, în consecință, trebuie considerate din acest punct de vedere. Nu se poate lăsa la latitudinea structurilor administrative locale angajarea și menținerea în posturi didactice a acestui personal a cărui principală sarcină este de a instrui mințile tinerei generații.

De ce să fugă de răspundere? Nu cumva prin așa-zisa reformă domnul ministru își declină capacitatea de a conduce acest deosebit de important sector al vieții sociale? Dacă da, să lase locul celor care, cu adevărat, doresc ca învățământul românesc să fie ceea ce ar trebui să fie, formatorul generației de mâine.

În final, și numai pentru că timpul nu-mi mai permite, doresc, domnule ministru, să vă adresez două întrebări.

De ce disciplina "Istoria românilor" este tot mai marginalizată, programa acesteia tot mai diluată, iar la bacalaureat a devenit opțională?

De ce, din titulatura instituției pe care o conduce, a dispărut sintagma "național"? Educația, învățământul românesc nu trebuie să fie și național?

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea opoziției.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Alecsandru Știucă, se pregătește domnul deputat Stanciu.

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Din nefericire, școala românească trebuie să suporte, la nesfârșit, experimente care fac abstracție de realitățile imediate ale învățământului.

Primul motiv de neliniște ni l-a dat programul de guvernare, construit în ansamblul său pe filozofia lui "re". Reașezarea învățământului rural, restructurare, reorientare, regândire, reașezare, compatibilizare. Ba, ne-a propus chiar generalizarea învățământului de 10 când tocmai prima serie încheia cursurile ciclului de 10 ani. Comitem, a câta oară, greșeala de a considera că totul începe cu noi, fără să valorificăm ceea ce s-a realizat bine și să vizăm cu prioritate problemele de perspectivă.

Este limpede că acum a început adevărata reformă, care va fi mai amplă, mai profundă, mai radicală decât tot ce s-a întâmplat până acum.

O primă consecință a acestui mod de abordare o reprezintă lipsa de consistență și coerență a programului legislativ la capitolul învățământ și nu numai. Măsurile radicale, ample și profunde se concretizează în doar 13 proiecte legislative, unele dintre ele cu stagii mai vechi, vizând modificări ale legii învățământului, statutul personalului didactic și Legii 288 pentru învățământul superior. Șapte dintre acestea se referă la reglementări de ordin financiar: creșteri salariale, indemnizații, burse, premii. După ce le-am promovat a apărut ordonanța de urgență care blochează totul, până când facem rost de bani.

Urmarea. În această toamnă s-a înregistrat cel mai mare exod al cadrelor didactice din învățământ. Foarte mulți și-au părăsit catedrele spre alte locuri de muncă.

Legea calității educației, cu referire la învățământul preuniversitar și universitar a reprezentat o preocupare centrală a Ministerului Educației și Cercetării, chiar a ministrului. De altfel, cu acest proiect ne-a și câștigat domnul ministru. Am sperat că, în baza acestei legi, determinăm o constrângere interioară pentru reglementări legislative care să-i complinească calitatea școlii românești. Tot ceea ce a urmat nu numai că nu s-a constituit într-un efort convergent în sprijinul calității și astfel, prevederile legii, în loc să constituie o finalitate pe termen scurt, s-a transformat într-un deziderat tot mai îndepărtat.

Iată cum, chiar Ministerul Educației și Cercetării a lucrat cu sistem la irosirea speranței în zile mai bune pentru învățământ.

schimbarea pe criterii politice (oare când vom înțelege că algoritmul nu acoperă competența) a directorilor de școli, a inspectorilor școlari, generându-se în acest sens o criză de sistem. Adică la nivelul întregii țări.

Amintim că la sfârșitul anului școlar 2004-2005, cu două luni înainte de încheierea cursurilor, în cancelarii se repartizau ore pentru constituirea catedrelor directorilor destituiți. Prin eliminarea directorilor am eliminat memoria instituțională, s-au blocat programele în derulare, s-a declanșat o criză managerială.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2005 are drept obiectiv esențial blocarea de creșteri salariale, de posturi, de indemnizații, de premii, adică încă o blocare a calității educației. Școlile vor rămâne fără cadre didactice calificate, adică vor rămâne fără calitate.

Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul avizează inițiative legislative care, sub pretextul eliminării unei prevederi discriminatorii și restrictive discriminează valoarea, adică țintește calitatea.

Recent, am avut în discuția Comisiei pentru învățământ o așa-zisă, luați termenul în multitudinea sensurilor lui, liberalizare a pretransferărilor, adică putem să ne schimbăm catedra din rural în urban chiar dacă, pe baza mediei la concurs, am ajuns în rural. Urmarea va fi că profesorii calificați din rural vor asalta catedrele din urban și ce rămâne în urmă, nu ne mai interesează.

Când interesul de partid o cere, nici un sacrificiu nu este prea mare, chiar dacă domnul ministru sacrifică prin avizul său cea mai frumoasă aspirație a sa, calitatea educației.

Sincer vorbind, nu ne-a frapat atât inițiativa cât, mai ales, avizul domnului ministru.

Hotărârea de Guvern din 6 iulie 2005 referitoare la organizarea doctoratelor începând cu anul universitar 2005-2006, prevederile acestei ordonanțe nu sunt în concordanță cu prevederile legale, cu legea învățământului, cu Legea nr. 288/2004. Dintr-o formă de învățământ postuniversitar, doctoratul devine un ciclu distinct al învățământului superior. Reglementările prezentei hotărâri de guvern intervin chiar în momentul când se organizează sesiunea de admitere la doctorat. Exclude de la organizarea doctoratelor institutele Academiei Române, situație fără precedent. Discriminarea pe motiv de vârstă, limita 70 de ani. Iorgu Iordan a condus doctorate la 90 de ani și a creat o excelentă școală de lingviști români. (Aplauze din partea opoziției.)

Modul de organizare exclude posibilitatea celor care au o vârstă de 40-50 de ani să se înscrie la doctorat.

Se preferă criteriile formale celor valorice. Iată ce spunea președintele Academiei: "dilema bătrâni sau tineri mi se pare o tristă, o nenorocită diversiune. România are nevoie de toate mințile creatoare și de toate energiile productive. Surprinzător, în orice țară civilizată, forul academic este consultat în problemele importante ale cetății, fie ele economice, sociale, culturale. La noi, acesta este exclus când se decid probleme care țin de învățământ, adică de acel domeniu denumit generic academic".

Un alt remarcabil profesor universitar și critic literar, l-am numit pe academicianul Nicolae Marinescu, întrebat ce părere are despre învățământul românesc, a răspuns laconic: haos. Dureros și, din păcate, nedrept dar adevărat, ca să mă refer la slogan care a dat numele DA.

Și, totuși, acest tip de politică școlară să fie oare tributar unor reflexe de mentalitate trădate uneori de înalți demnitari?

La deschiderea anului școlar, într-un mod original, un mare demnitar, domnul președinte al României, a gratulat în mod surprinzător școlarii și cadrele didactice: "N-am fost premiant, am tras chiulul, eu am ajuns ceea ce am ajuns chiar dacă nu am învățat. Când văd profesorii îmi să: Ha! Ha! Ha!" (Aplauze din partea opoziției.)

Cu așa ceva nu poți să te lauzi. Iar, uneori, confesiunea, cum este și în cazul de față, nu mai este necesară.

Închei cu un avertisment evident, ideatic, formulat de profesorul Nicolae Manolescu: "Poți trișa în multe părți. Poți trișa în critica literară, în roman, în poezie, dar în școală nu se poate trișa. Pentru că avem de-a face cu copiii și, după cum știm, de la Anderssen, copilul odată strigă: împăratul este gol. Și atunci s-a terminat."

Iată de ce susținerea prezentei moțiuni se constituie într-o constrângere de ordin moral interioară. (Aplauze din partea opoziției.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Stanciu, urmează domnul deputat Marius Iriza.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Domnule ministru,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Sunt bucuros și trist în același timp.

Sunt bucuros că, în această perioadă în care tensiunile politice se acutizează, Parlamentul României, respectiv Camera și-a găsit timp să aducă acum, la început de școală, în atenție o temă extraordinar de actuală, învățământul românesc. Și cred că este un motiv de bucurie și pentru domnul ministru.

Sunt trist pentru că Puterea, fără să nominalizez care, a găsit de cuviință că unei astfel de teme poate să-i aloce 15 secunde. Este grav, această viteză cu care discutăm, regulamente în 26 de secunde, învățământul în 15 secunde. Evident că sunt tratamente ca să mai lungească anumite lucruri, dar aici cred că ați greșit.

Eu nu am venit la acest microfon să dau în ministrul Miclea, cum nu am dat nici în ministrul Andronescu, nici în ministrul Petrescu, nici în ministrul Marga și alți iluștri miniștri pe care i-am găsit. Pentru că, indiferent cine este pe scaunul acela, este sacrificat, cum sunt sacrificați toți care ocupă două ministere: Ministerul Învățământului și Ministerul Sănătății. Și vă spun eu că, în câteva luni, o să-l vedeți pe cel mai bolnav dintre bolnavi: Eugen Nicolăescu. Pentru că aceste ministere, dincolo de greșelile poate inerente pe care le fac miniștrii (și atenție, nici unul nu a dus mandatul până la sfârșit și atrag atenția și domnului ministru Miclea) aceste ministere care devorează oameni, nu sunt susținute de Guvern. De toate guvernele.

Este drept că printr-o anumită înțelegere tacită putere și opoziție, s-a reușit în legislatura trecută să se obțină o dublare a salariilor profesorilor universitari, o creștere cu circa 25 % în octombrie pentru cei din preuniversitar.

Aș dori, stimați colegi, să reușim să facem această înțelegere tacită și anul acesta. Să dublăm salariilor profesorilor din preuniversitare în acest an. Și acesta trebuie să fie, domnule ministru, obiectivul dumneavoastră, pentru că sunt convins că nu vreți să țineți scaunul până la sfârșit. Dublați salariile și plecați. Și cadrele didactice vă vor aproba.

Mi-a plăcut un cuvânt aici. O să-l dau scris celor care nu au vrut să cuvântez. Dar, vreau să vă spun un lucru și domnul ministru Miclea îl știe. În 2002, la Barcelona și anterior la Stockholm, Consiliul Europei, a fixat un obiectiv. Vi-l citez: "Europa va deveni până în anul 2010 cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere și capabilă de a susține o creștere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune." Consiliul European, unde vor merge și colegii noștri, în vizită, de luni încolo, a ajuns la o concluzie pe care noi o ignorăm, pentru că noi suntem oameni și mergem pe principiul: Fii om cu mine ca să fiu om cu tine. Și spune următorul lucru: oamenii reprezintă principalul bun al Europei și trebuie să constituie punctul central al politicii Uniunii.

Merg până acolo, încât spun: școala trebuie să fie punctul central al tuturor politicilor noastre. Dacă nu vom înțelege lucrul acesta, indiferent că astăzi stați în partea aceea și, peste un an, doi, după anticipate, stați în partea cealaltă, școala rămâne. Și, pentru aceasta, domnule ministru, trebuie să faceți tot ceea ce este posibil și, aș spune eu, imposibil, să obțineți ceea ce prevede legea. Legea nr.354/2004, deci făcută anul trecut: "Pentru finanțarea învățământului de stat din fonduri publice se asigură anual o creștere a alocațiilor bugetare până la minimum 6 % din produsul intern brut în anul 2007."

Domnilor colegi, anul acesta, după declarația proprie a domnului ministru s-a cam alocat 3,8. Deci acel 4 % s-a cam redus în fapt.

La Comisia pentru învățământ, un reprezentant al Ministerului de Finanțe a spus că s-a redus pentru că a crescut pib-ul. Este și asta ceva. O nouă politică.

Cum veți obține, domnilor, această condiție a acquis-ului comunitar în 2007 când, în proiecția pe buget pentru 2006 nu se prevede, domnule ministru, așa cum ați spus dumneavoastră 5 %.

Veți asigura, exact în 2007, când trebuie să intrăm în Europa saltul de la 4 la 7 %, cu 3 % dintr-un foc? Spuneți-ne acum, că plecăm toți profesorii la catedră că, vă dați seama, când revine 3 % din pib odată, trebuie să-l ronțăie cineva.

Vă spun foarte serios că sacrificați acest coleg al nostru, profesor, neacordându-i nici un ajutor și cred că distinsa noastră colegă, Roberta Anastase avea dreptul să-l sprijine. Pentru că subfinanțarea învățământului nu aparține lui Miclea, nu aparține doamnei ministru Andronescu, nu aparține domnului Marga, domnului Petrescu, domnului Maior, ci aparține unei tradiții proaste a guvernanților, care vine din comunism și trece dincolo de noi. Pentru că școala este privită încă, în mod aberant, ca o cheltuitoare de fonduri. Școala produce, școala este cea care asigură inovarea, școala este cea care dă valoare produsului.

Trebuie să înțelegem odată că, de la tractoare și prese supergrele, trebuie să înnobilăm creiere și nu poți înnobila creiere în școli cu chirpici și cu grupuri sanitare după șură.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Vreau să vă semnalez faptul că ați depășit timpul pe care îl aveați alocat.

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi permiteți să închei. Probabil că s-ar putea să-mi cedeze Alianța D.A., că am înțeles că are timp disponibil, dacă dânșii... domnul Crin Antonescu, poate? Deci, îmi dă domnul Crin Atonescu, pe care l-am păstorit, 2 minute. Mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

E în ordine, puteți continua.

Domnul Anghel Stanciu:

Deci, regret că nu putem face o dezbatere serioasă pe problemele școlii. Repet, nu sunt problemele unui ministru, sunt problemele unei țări și sunt problemele tuturor guvernelor.

Vreau să punctez. Salariile îndepărtează creierele românești de elită de școală. Nu mai avem tineri care doresc să se facă profesori! Dacă nu găsim o soluție, mediocritățile vor fi cei care vor ocupa catedrele.

Descentralizarea. A început descentralizarea din vremea ministrului Maior. Ea a continuat, în perioada tuturor miniștrilor. Ea continuă și sub Miclea. Nu ne putem opune descentralizării. Problema este cum o facem, în ce etape, în ce ritm și dacă asigurăm baza logistică acestei descentralizări. Altfel, ea nu va avea rezultate.

Reforma ca atare trebuie să fie, cum s-a spus aici, centrată pe elev, dar centrată și pe dascăl, este un binom pe care nu-l poți rupe și cred că domnul ministru înțelege asta.

Celelate probleme, cu doctoratul, cu al treilea ciclu de învățământ, sunt și trebuie dezbătute. De aceea, mă opresc aici, că timpul trece, și îl invit pe domnul ministru, ca de obicei, cum i-am invitat și pe ceilalți miniștri, să vină la comisii și să dezbatem pe îndelete aceste probleme și să găsim soluții. Astăzi nu am venit să crucificăm pe nimeni, găseam un prilej ca toți să ne solidarizăm pentru școala românească. Și, dacă e cazul, să facem, din minister, nu din ministru, vârful de lance al progresului României.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Marius Iriza, urmează doamna Monalisa Gălețeanu.

Domnul Marius Iriza:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Din nefericire, indiferent că s-a numit Ministerul Învățământului, Ministerului Educației Naționale sau Ministerului Educației și Cercetării, din '90 până astăzi, toți miniștrii numiți în această funcție, ocupată odinoară de Nicolae Iorga sau Spiru Haret, au crezut că bulversarea învățământului înseamnă reformă. Acest lucru este cu atât mai vizibil în cele 9 luni scurse de la preluarea mandatului de către actualul ministru.

Surprinzător, la deschiderea noului an școlar, în mesajul său, domnul ministru Mircea Miclea îl pune la colț pe domnul Traian Băsescu, fostul său șef de partid: "Cine învață are mai multe șanse în viață. Cine învață este mai sănătos. Cine învață este mult mai respectat de ceilalți și știe la rândul său să respecte. Merită să învățăm!" Spre deosebire de Președintelui României, care, în aceeași zi, la Liceul "Xenopol", le explica elevilor că pentru a reuși în viață nu trebuie să fii premiant și nu e nevoie de prea multă știință de carte, dându-se exemplu chiar pe domnia sa.

Din acest punct de vedere, apreciem o parte din mesajul domnului ministru, care, cu siguranță, își aduce aminte de anii de școală. Și îmi permit să citez din cartea "Restul și vestul", la care a contribuit: "Nu știu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape nu-l vezi pe cel de lângă tine. Spre seară, pluteam în ireal și am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie, numai așa, ca să fim siguri că suntem deasupra determinismului istorico-greografic."

Și asta nu e tot. Tânăr student, ministrul educației și cercetării de astăzi povestește: "Când nu-mi ajungeau banii din vânzarea cartelei, săpam gropi prin cimitir. Seara, mă urcam cu picioarele pe masă și strigam: "Trăiască morții, moară vii!" Și tot palierul de la cămin știa că a mai îngropat Miclea pe unul și dă de băut".

Toate astea, numai și numai pentru a-și demonstra respectul față de oameni, de care ne vorbea mai devreme domnia sa.

Domnule ministru,

Ați sesizat, sper, că semnatarii moțiunii au renunțat la a solicita demisia dumneavoastră, deoarece vrem doar să tragem un semnal de alarmă față de criza din învățământ, și sper că nu doriți să rămâneți în memoria colectivă drept gropar al învățământului românesc. Și, de aceea, permiteți-mi, domnule ministru, să dau eu de băut și să vă ofer un vin liturgic, luat de la o mănăstire din Moldova, ca să nu mai trebuiască să săpați și groapa învățământului.

Vă mulțumesc. (Îi înmânează sticla cu vin domnului ministru Mircea Miclea. Aplauze ale deputaților din Opoziție.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul doamna Monalisa Gălețeanu, urmează domnul deputat Mihai Mălaimare.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Domnule președinte,

Dumneavoastră doresc să vă spun că numele meu corest este Monalisa Găleteanu.

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de slujitor al școlii românești, dar și în cea de parlamentar, membru al Comisiei de învățământ din Camera Deputaților, am considerat că trebuie să susțin, alături de colegii mei din Partidul România Mare, moțiunea intitulată: "Salvați școala românească!" Nu puteam să rămân indiferentă și vă invit și pe dumneavoastră, stimați colegi, să nu rămâneți indiferenți față de situația grea prin care trece școala românească.

Suntem direct responsabili de copiii acestei țări și față de dăscălimea română. Să nu lăsăm să se prăbușească sub ochii noștri singura vatră culturală în care se plămădesc tinerele vlăstare, în care se plămădește, practic, viitorul țării! Să nu lăsăm să se prăbușească școala românească!

În ședința de audiere a domnului Mircea Miclea, ministrul educației și cercetării, din cadrul comisiilor reunite din Camera Deputaților și din Senat, de la începutul mandatului său, i-am adresat domnului ministru mai multe întrebări în legătură cu platforma pentru învățământ din programul de guvernare, iar stenograma din data de 27 decembrie ne stă mărturie. L-am întrebat atunci pe domnul ministru cum își propune să realizeze depolitizarea învățământului românesc, pentru că acesta era unul dintre obiectivele majore trecute în programul de guvernare, la capitolul învățământ. Domnia sa a răspuns că își propune să realizeze acest obiectiv prin ocuparea tuturor funcțiilor de conducere din învățământ: inspectori școlari generali, inspectori școlari generali adjuncți, directori de școli, exclusiv pe criterii profesionale și manageriale, fără nici o ingerință a politicului în numirea acestora în funcție. Iar noi ne-am așteptat atunci că nu va loc nici măcar ingerința ministrului însuși.

Nici acum, personal, nu acreditez ideea că ministrul educației s-ar fi lăsat antrenat într-un astfel de fenomen, mai ales că domnia sa spunea, citez din cadrul acelor audieri (am aici o copie a stenogramei): "Trebuie să folosim abilitățile oamenilor, nu ideologia lor. Ideologia este o chestiune pe care trebuie să o luăm în seamnă în momentul în care ea perturbă calitatea actului educațional".

În fapt, la nivelul întregii țări, în acest moment în care dezbatem moțiunea "Salvați școala românească!", situația se prezintă astfel: aproape toți inspectorii școlari generali, generali adjuncți și 178 de inspectori din toate județele țării au fost înlocuiți cu membrii ai PNL și PD; 1.088 de directori de școli din județele țării au fost înlocuiți cu militanți ai PNL și PD. Cum s-a realizat acest lucru? Prin hărțuirea și intimidarea foștilor inspectori școlari generali, a directorilor de școli, cu amenințarea diminuării calificativului lor anual, oferindu-li-se ca alternativă la acest tratament umilitor o umilință și mai grea: demisia celui în cauză.

Oameni care în întreaga lor carieră profesională și managerială au obținut exclusiv calificativul "foarte bine" și care se aflau în timpul derulării mandatului de 4 ani, mandat obținut prin concurs și nu prin numire bazată pe ingerința politicului, s-au văzut invalidați pe post, pentru că au fost găsiți brusc ca necorespunzători pentru activitatea de management educațional. În realitate, acești oameni nu aveau altă vină decât aceea că au promovat un concurs în timpul guvernării PSD.

Știu că am putea fi acuzați și noi că, pe perioada mandatului de 4 ani ai Guvernului PSD, am fi numit directori care aveau culoarea politică a partidului nostru. Doresc să vă spun că aceste numiri au avut loc numai pe bază de concurs.

Marea nerăbdare a actualei Puteri de a-i debarca din funcție pe directorii numiți prin concurs, care aveau un contract managerial de 4 ani, acum, la debutul unui nou an școlar, și înlocuirea acestora cu activiști ai PNL și PD, ne confirmă o dată în plus faptul că actuala guvernare nu are nici o preocupare pentru creșterea calității în educație, ci se pregătește mai degrabă de alegeri anticipate și de aceea transformă școala românească într-o tribună electorală.

Din expunerea de motive formulată, din argumentele prezentate în moțiune, precum și din luările de cuvânt anterioare, reiese obligația și datoria constituțională a fiecărui parlamentar care și-a luat angajamente față de electoratul său ca, prin votul pozitiv pe care îl va da astăzi, să-și exprime susținerea față de respectarea legilor țării și față de stoparea experimentelor periculoase din învățământul românesc. Mă refer la respectarea Constituției României, art. 30 - referitor la libertatea de exprimare, art. 32 - dreptul la învățătură, art. 40 - dreptul la asociere, precum și la Legea învățământului și Statutul personalului didactic.

Avem datoria morală și obligația constituțională față de tânăra generație a țării și față de întregul corp didactic să punem punct acestor reforme experimentale cu efect necunoscut pe termen mediu și lung în societatea românească și să asigurăm elevilor, studenților și cadrelor didactice un cadru legal sănătos, condiții optime de muncă și învățătură, conform legilor țării.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale Opoziției.)

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc doamnei Găleteanu și îi dau cuvântul acum domnului deputat Mihai Mălaimare...

Voci din PSD:

Din partea PSD!

Domnul Adrian Năstase:

Din partea Grupurilor reunite ale Coaliției, am înțeles că a obținut acordul grupurilor respective pentru această intervenție, în cadrul timpul pe care grupurile respective l-au alocat. Va urma domnul deputat Costache Mircea.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule președinte,

Spre deosebire de colega mea, care a vorbit înainte, vreau să vă confirm faptul că numele meu nu contează. Și când spun acest lucru, o spun de pe poziția unuia care știe că a trudit în teatrul românesc 35 de ani, pentru ca numele său să conteze. Am intrat în politică și am acceptat această soluție de a fi un soldat într-o echipă și o echipă nu are nevoie de 99 de generali și de 1 soldat, ci exact invers.

Vreau să vă spun că în teatru există o teză și e valabilă, potrivit căreia: "Are dreptate cine are succes". În politică, aici, în această splendidă sală, suntem din păcate niște prizonieri, niște prizonieri ai unui sistem, care, el însuși, este valoros, pentru că are succes.

În vest, acest sistem democratic al luptei politice, al moțiunii care este adusă în dezbatere de Opoziție și este inevitabil respinsă de Puterea care are majoritatea este un sistem de succes, pentru că propune o temă spre dezbatere, media o preia și lumea de afară știe dacă a votat bine și află ce va vota în viitor.

Sistemul în România, însă, a adus un răspuns dinspre lumea de afară. La fiecare 4 ani, lumea nu a votat un program, ci a votat împotriva celor care au fost la putere.

Am asistat și astăzi la un astfel de exercițiu, în care unii spun că totul este negru, în care, teoretic, alții spun că totul este alb, într-o lume în care știm cu toții sigur că dominante sunt griurile. Am mai asistat la o premieră și vreau să vă comunic că nu sunt fanul acestei idei (am 55 de ani și sunt un om de modă veche, îmi place să mă bat pentru ideile mele și îmi place să fiu învins atunci când am în față dușmani care merită să se bucure de respectul meu), dar jocul democratic de astăzi le dă dreptate și celor care au adus moțiunea, îi dă dreptate și distinsei colege, care face parte din valul tânăr al politicii românești, de a răspunde în 12 secunde. Și într-un fel și în altul, e corect, în conformitate cu jocul. Ce rămâne în afara problemei este exact problema.

Am irosit, în legislatura trecută, în care, aparent, aveam un alt tip de culoare și, de fapt, îmi slujeam educația, modul meu de a gândi și modul meu de a mă respecta și de a vă respecta pe dumneavoastră, am irosit o temă superbă, care era libertatea de expresie. Am vorbit, unii pentru, alții împotrivă, n-a înțeles nimeni nimic, unii au votat "da", alții au votat "nu" și ne-am regăsit astăzi, unii pe locurile de "da", alții pe locurile de "nu".

Astăzi vorbim despre învățământul românesc și spunem că este așa cum spuneți dumneavoastră. Și, stimată doamnă, și știți cât vă prețuiesc, și doamnelor și domnilor, și știți cât vă prețuiesc, și, domnule ministru, în bună parte, așa este! Sunt deputat de Botoșani și întrebați-mă pe mine câți copii fac 15 km pe zi până la școală, câte școli nu au cărți de 20 de ani și câte școli sunt încă neterminate! (Aplauze ale Opoziției.)

Dar, în același timp, stimată doamnă și stimați colegi, știți bine că absolut toată lumea se străduiește ca învățământul românesc să fie parte componentă a Programului de dezvoltare durabilă a României, a Programului de integrare europeană a României, de integrare demnă a României și că se fac eforturi.

Un distins coleg (și am să-i dau numele, cu speranța că mă iubește suficient ca să nu ceară drept la replică), domnul Andea, spune că îi recomandă domnului ministru Miclea să acopere și zona pădurilor, dacă nu mă înșel. Domnule Andea, sunteți un om extrem de simpatic, extrem de drăguț și eu am un post liber, în timpul dumneavoastră liber, la mine, la teatru, de director adjunct, și vă aștept cu dragoste să acoperiți și zona respectivă, cu 8 milioane, cât are un actor, de 35 de ani, categoria I, ca mine. Vă aștept cu drag să veniți și să vedeți ce înseamnă a-ți extinde preocupările și colo și colo.

Domnul Știucă vorbea (și, iarăși, nădăjduiesc în iubirea domniei sale) de faptul că avem sentimentul că totul începe cu noi. Distinse domn, vreți să vă spun câți oameni au fost dați afară în 2000 din învățământul românesc în județul Botoșani? Distinse domn, vreți să vă spun că, atunci când am construit programul de guvernare în domeniul culturii, înainte de 2000, am prevăzut că țara asta, căminele culturale, ar avea nevoie de o caravană cinematografică și vreți să vă spun că academicianul a considerat că "actorașul" gândește prost și a investit banii aiurea, în niște aparate care zac astăzi în 42 de cămine culturale? În loc să devină caravane cinematografice, cu care să mergem și să vizităm cultural oamenii care n-au simțit de 20 de ani că există cultură și pentru ei?

Închei spunându-vă că o temă atât de importantă precum învățământul românesc nu are nevoie de personalități pe care să le aplaude, fie partea stângă a sălii, fie partea dreaptă a sălii. Are nevoie de un efort colectiv, pentru ca în programul acesta al unei Românii europene să putem găsi împreună o cale cât de mică, o cale pe care să o putem aplauda în mod cinstit cu toții.

Am să cobor de la tribună același amorf și necunoscut deputat care sunt, dar vă rog din suflet să rețineți că ideea pe care v-o propun și pe care, de fapt, o aveți și dumneavoastră în agendele dumneavoastră merită să fie aplaudată de toată lumea.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din Majoritate.)

Domnul Adrian Năstase:

În continuare, are cuvântul domnul deputat Costache Mircea, urmează doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pe fundalul disoluției statului român după 15 ani de ruinare programatică a economiei naționale, care a generat degradarea accentuată a vieții și decadentismul cultural actual, școala românească s-a îndârjit să reziste... și să funcționeze... și să producă valori, chiar și elite cultural-științifice, apreciate pe mapamond. Recesiunea economică și declinul social au adus învățământul în situația de a produce pe stoc, fără să răspundă unei comenzi sociale ferme și, prin urmare, fără să ofere tinerilor absolvenți posibilități reale de integrare socială, de afirmare, de desăvârșire a personalității, așa cum ar fi fost normal. Chiar și în momentul de față, învățământul nostru produc pe stoc, iar cine vrea să ne contrazică, arătându-ne drumul spre căpșunăriile hispano-lusitane, înseamnă că nu a înțeles rolul școlii într-o societate civilizată și demnă.

Rezistența îndârjită a școlii românești, în condiții de subfinanțare și fără finalitatea integrării cu cercetarea și producția, este un miracol care ține de calitatea umană excepțională a majorității cadrelor didactice. Deși umiliți de salarii jenante, de lipsa recunoștinței pentru osârdia lor, profesorii au închis ușa clasei și s-au cufundat în munca lor tenace, de făuritori de oameni, de specialiști, de personalități și de caractere. În răspărul tendințelor contemporane spre cleptomanie, arivism, rapacitate, spre viață de huzur fără muncă și spre degradarea a tot ce mai era nobil și peren în ființa națională, dascălii noștri au reușit să mențină școala românească la un nivel de performanță încă respectat în lume.

Instituție fundamentală, alături de armată și biserică, școala românească este astăzi cea mai curată bătaie de inimă a țării! Ea mai rezistă datorită slujitorilor ei, care nu primesc nici salarii conforme cu importanța socială a muncii, nici tichete de masă, cerute de sindicatele din învățământ și nici măcar tichetele de carte, propuse de subsemnatul printr-un proiect legislativ, respins cu entuziasm de plenul Camerei în legislatura trecută, deși, în alte țări, precum Franța, Ungaria și în altele, tichetul de carte funcționează și nu consideră nimeni că ar fi o practică desuetă, specifică anilor '50, așa cum mi s-a replicat de la acest microfon de către unii preopinenți, din păcate, profesori. Iar stimatul lider al Grupului liberal, domnul Crin Antonescu, a părăsit sala când proiectul acordării tichetului de carte pentru personalul didactic din România a fost supus votului comisiei!

Unii se întreabă ce rost ar mai avea cercetarea științifică și performanțele sistemului educațional în contextul actual, doar să fabrice valori în interesul altora? Așa că, vorba domnului Băsescu, pe ce atâta cheltuială, că, și așa, la țară, nu mai învață nimeni. Și tot dânsul dădea, deunăzi, la deschiderea anului de învățământ, un frumos și mobilizator exemplu tinerei generații, spunând: "Aveți în fața dumneavoastră un președinte care nu a luat premiu niciodată!"

În aceeași direcție, a nevoii de modele pentru tânăra generație, ne slujește și biografia domnului ministru. În calitatea domniei sale de întâi stătător al educației naționale, dânsul este un izvor nesecat de învățăminte de urmat, cum ar fi: testarea prafurilor psihedelice, a alcoolurilor și slăbiciunea declarată pentru aventuri galante. Personalitate complexă și pitorească, dumnealui, domnul ministru, le oferă tinerilor modalități lirice de autoeducație, probabil, desprinse din Rudyard Kipling, să învețe de la arbori, de la cireși..., pe viitor, probabil, și de la măceși, or de la..., de ce nu, de la cânepă, fie ea și indiană, ca să ajungă elevii noștri așa de manierați, încât să dea bună ziua la gâște! (Proteste ale deputaților din Majoritate.)

Mai nou, diriguitorii educației naționale, sub masca aplicării standardelor europene, vor să pună școala la picioarele rechinilor mai mari sau mai mici ai economiei de junglă, care nu mai au nevoie de personal calificat, de strungari, de sudori, nici de ingineri, maiștri, tehnicieni, proiectanți, nici măcar de familia ideală... (pentru că nu se aude:), cu bărbatul turnător și nevasta filatoare. (Sonorul revine la normal:) Vă rog să nu-mi tăiați sunetul, pentru că am încheiat! ..., ci doar de grăjdari analfabeți, slugi pe moșiile noilor latifundiari.

Așa stând lucrurile, în lipsa muncitorimii, distrusă ca o clasă cu potențial revoluționar, mai există o categorie socială pe care puternicii zilei o ignoră: studențimea, pivotul tuturor mișcărilor progresiste din lume. Și prea poate ca, într-o bună zi, ieșind din căminele insalubre, cu privirea împăienjenită de foame și de frig, studenții să constate dintr-o dată, ca în decembrie '89, că iar a făcut plopul pere și răchita micșunele, și, atunci, va începe reforma învățământului, dar nu numai reforma învățământului, ci adevărata reformă a societății românești.

Prin urmare, stimați colegi, susțineți prezența moțiune, ca un preambul pentru reformele viitoare. (Aplauze ale Opoziției.)

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Vă rog să acceptați o pauză de un minut, ca să schimbați provizoriu președintele de ședință. Îl rog pe domnul vicepreședinte Rușanu să vină să continue această ședință.

Voci din partea majorității:

Chemați-l pe Mitrea!

Domnul Adrian Năstase:

Noi suntem invitați să mergem la Palatul Victoria, pentru că domnul prim-ministru este extrem de îngrijorat de faptul că nu discutăm despre legile europene. Și vreau să... Vom merge acolo, bineînțeles, și îi vom spune...

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Din ce cauză nu merge!

Domnul Adrian Năstase:

...că noi vrem.(Domnul președinte este anunțat de cineva de la Majoritate)

Vine acum! Vine acum domnul Rușanu.

Și va merge la această întâlnire și domnul secretar Gheorghiof, așa că îl rog și pe domnul Albu, dacă poate să vină să-l înlocuiască.

Nu vreau să întrerupem această dezbatere, pentru că mai sunt doamna Andronescu, mai este încă un vorbitor de la PRM, sunt două drepturi la replică, răspunsul domnului ministru și, după aceea, votul și aș vrea să nu fragmentăm aceasă dezbatere. (După ce așteaptă un timp.)

Deci, eu vă invit să facem o pauză de două, trei minute și de îndată ce sosesc colegii noștri rog să fie reluate lucrările. Vă mulțumesc.

 

(În continuare, ședința este condusă de domnul Dan Radu Rușanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.)

Domnul Dan Radu Rușanu:

Fiți amabil, un secretar de ședință din partea stângă a sălii. Deci, rog, un secretar de ședință din partea stângă.

Continuăm dezbaterile asupra moțiunii simple.

Din partea grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Doamna deputat, aveți 7 minute alocate.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc frumos.

Domnule președinte,

Domnilor secretari,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am venit aici, în fața dumneavoastră, să dezvolt câteva idei, subliniez, cu aceeași bunăcredință cu care slujesc învățământul din România de un număr important de ani.

Și aș începe într-o ordine pe care eu o consider a importanței problemelor pe care sistemul de învățământ le are în acest moment. Poate că cea mai gravă dintre ele o reprezintă lipsa resurselor financiare. Și vreau să dezvolt puțin acest subiect, cu atât mai mult cu cât suntem în fața unei ordonanțe de rectificare a bugetului, care probabil va veni foarte curând spre aprobare, prin votul dumneavoastră, și suntem în fața, probabil, unei apropiate discuții pe bugetul anului 2006.

Parcă niciodată, ca acum, nu au fost atât de insuficiente resursele financiare, atât pentru investiții, cât și pentru salarii. De altfel, vreau să vă spun că am fost extraordinar de surprinsă să constat, în ordonanța de rectificare a bugetului, o diminuare cu 1.076 de miliarde a fondurilor destinate derulării programelor internaționale din împrumuturi de la B.E.I. și de la Banca Mondială.

Au fost aceste proiecte construite, tocmai pentru că ele, având în spate legi, aveau o finanțare asigurată. De aceea, o să vă rog de acum, și o să revin cu această rugăminte, când vom dezbate ordonanța să ducem înapoi suma proiectelor care au în spate o serie întreagă de lucrări începute, care ne pun în situația să ajungem la școli care să nu fie date circuitului școlarl, ci, dimpotrivă, să fie degradate lucrările deja începute.

Ați câștigat, stimați colegi de la putere, voturile profesorilor, cu cele două mențiuni pe care le-ați făcut în programul de guvernare, dar regret că trebuie să constat acest lucru, pe care nu le-ați respectat, sau cel puțin nu până acum.

Spuneați acolo faptul că Guvernul României va aplica o nouă filozofie în domeniul finanțării educației, și că învățământul va fi finanțat cu 6% din p.i.b. Vreau să dovediți acest lucru, dacă nu l-ați dovedit, prin rectificările pe care puteați să le faceți până acum. Deschid o paranteză și spun că, în precedenta guvernare, până la acest moment, erau mai multe rectificări, și de toate învățământul a beneficiat cu plus, să o faceți și la bugetul care va fi în discuție și la rectificările care vor veni.

Ați câștigat, de asemenea, voturile, spunând că veți face o creștere substanțială a salariilor. Și, surprinzător, pentru mine, a fost să constat că atunci când a fost promovată ordonanța de indexare a salariilor bugetarilor, profesorii lipseau din această ordonanță. Este o categorie care n-a știut să se bată pentru drepturile ei, dar este o categorie profesională căreia, cred, că toți îi datorăm ceea ce suntem astăzi, sau cel puțin o bună parte din ceea ce suntem astăzi, și cred că are dreptul la o mai mare atenție din partea noastră.

Acum, vreau să mă adresez dumneavoastră, domnule ministru, cu câteva dintre ideile pe care, de asemenea, vreau să le dezvolt, pentru că, după părerea mea, sunt în grădina dumneavoastră și dumneavoastră puteți să contribuiți la asanarea lor. Nu am avut niciodată exagerări în ceea ce am spus. Dar, vă rog să mă credeți că niciodată, ca acum, nu a existat o atât de mare politizare a școlii. Este o politizare fără precedent, și știu foarte exact ce spun. Eu vreau să-i spun domnului deputat Mălaimare, care de aici a spus ceea ce a spus în legătură cu judelțul Botoșani, că ar fi avut posibilitatea să spună, la vremea aceea, dacă aceste lucruri s-ar fi întâmplat, avea ușa ministrului întotdeauna deschisă. N-a făcut-o, și este surprinzător că spune acum, cu atât mai mai mult cu cât în județul Botoșani aveam un profesor, inspector general, cu totul și cu totul excepțional ca profesionist. Și nu se preta la o asemenea manifestare. Însă, este regretabil că domnul deputat nu a făcut acest lucru.

Domnule ministru, sunt convinsă că nu știți că în județul Vaslui au fost 17 inspectori demiși într-o zi. Cum putem să spunem că nu este vorba de politizare?! Într-un județ în care noi am păstrat inspectorul general din precedenta guvernare, îi urmează acum în funcție fiica domniei sale, care schimbă toți directorii puși în funcție de tatăl său. Spuneți-mi dacă acest lucru este cu putință a fi altfel interpretat decât ca o politizare. Și, deschid o paranteză și spun, că această doamnă inspector general a fost în precedenta guvernare promovată director de școală, director de liceu, deși era în funcție vicepreședinta uneia dintre organizațiile unui partid aflat acum la guvernare. A fost promovată ca director. Vreau să văd acum dacă un singur exemplu puteți da, de acest fel.

Domnule ministru, a venit în audiență - eu sunt deputat de București, așa cum știți - un tânăr director din Bolintin, de 35 de ani - șef de promoție, cu un masterat în management educațional - care a fost înlocuit din funcție după ce a pregătit în mod corespunzător școala pentru începutul anului școlar, a fost înlocuit din funcție de o profesoară care a susținut de două ori definitivatul, dar care are meritul de a fi vicepreședinta unei organizații locale a unui partid aflat la guvernare.

Stimați colegi aflați la putere, dacă faceți schimbări, căutați profesioniștii! Sistemul de învățământ are destul de multe probleme, ca înlocuirile pe care le faceți să nu le faceți pe criterii profesionale. Este păcat de acest sistem și de toate problemele lui.

Domnule ministru, din nou mă adresez dumneavoastră, și vă rog să mă credeți că mă adresez, repet, și cu bunăcredință și cu colegialitate, și cu știința faptului ...

Domnul Dan Radu Rușanu:

Doamna deputat, mai aveți un minut.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Am înțeles. Și cu știința faptului că fotoliul acela nu este unul tocmai comod. Așteptăm noi, cei din sistem, pentru că eu mă consider un slujbaș al sistemului, care nu l-am părăsit niciodată, o mai bună comunicare cu ministerul. Pentru că este foarte greu de acceptat faptul că, după o întâlnire cu rectorii, care au în spate tot sistemul de învățământ superior, să apară o hotărâre de Guvern la 3 zile, de care noi, practic, să nu fi putut lua cunoștință din dezbaterile cu dumneavoastră.

De asemenea, tot dumneavoastră mă adresez, domnule ministru, cu rugămintea, atunci când dați exemple negative, fără îndoială, care există în sistem, să le dați punctual, pentru că altfel ele par o denigrare a întregului sistem, și nu cred că dascălii aceia, care-și fac meseria cu foarte multă dăruire, merită asemenea invective și cred că au nevoie de încurajarea cuvintelor dumneavoastră.

De asemenea, domnule ministru, v-aș adresa dumneavoastră rugămintea, pentru că sunt convinsă că, prin schimbările pe care le-ați efectuat la minister, nu ați reușit să găsiți echipele care să performeze și să preia din mers performanțele, să urmăriți cu atenție proiectele începute în guvernarea precedentă - dumneavoastră ați spus că veți continua - și care au serie întreagă de rămâneri în urmă: mă refer la informatizare, școlile din mediul rural sau școlile gimnaziale ar fi putut beneficia de calculatoare de la 1 ianuarie, și nu se justifică, și prin premiul pe care de curând l-a luat acest proiect, și care este cel mai mare premiu obținut vreodată de un proiect românesc, întârzierea aceasta de 8 luni de zile.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumim, doamna deputat, ați epuizat timpul.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Închei, și vă rog să-mi dați voie să formulez fraza de încheiere. Acestui proiect i se adaugă cele cu rechizitele, reabilitarea școlilor ș.a.m.d.

Vă doresc, domnule ministru, ca imaginea dumneavoastră să fie rezultatul faptelor dumneavoastră, și în mai mică măsură rezultatul unor vorbe frumoase, pentru că vă doresc ca această imagine să fie trainică.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Dan Radu Rușanu:

Din partea grupului parlamentar al Partidului România Mare, are cuvântul domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnule deputat, aveți alocate 3 minute.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru a arunca o scurtă privire asupra învățământului românesc, va trebui să mă refer la câțiva factori care influențează buna desfășurare a procesului instructiv-educativ:

1.Cine instruiește, adică profesorul.

Situația dascălului român este umilitoare, salariile lui fiind mizerabile. Pe ani ce trec, avem tot mai puțin dascăli. Cei care rămân se bucură de toate drepturile pe care Guvernul a hotărât să le acorde: dreptul de a plăti taxe; de a nu beneficia de analize medicale gratuite; de a nu li se deconta naveta; de a nu fi titulari în învățământ; de a fi la cheremul primarului, care, poate, înainte de a fi primar, a fost îngrijitor la școală; de a munci neremunerat sâmbăta și duminica; de a nu primi ce li se cuvine, adică un salariu corespunzător importanței sociale a muncii ce o prestează, dar cu obligația de a oferi servicii de calitate.

Din cele 242.890 de posturi didactice, 108.300 sunt ocupate de suplinitori și necalificați, adică 44,59%. Din 34.400 de profesori examinați la concursul de ocupare a posturilor didactice, 7.865 au fost repetenți, obținând note sub 5. Îngrijorător este faptul că 13.200 dintre candidați neobținând note care să le asigure titularizarea, adică între 5 și 6,99, se întorc suplinitori la catedră și vor continua să-și instruiască elevii.

Ce prestigiu vor avea aceștia?!

La concursul de ocupare a posturilor din învățământul preuniversitar s-au scos peste 42.000 de norme didactice și s-au ocupat aproximativ numai 19.000, rămânând în continuare peste 22.000 de posturi, în covârșitoare lor majoritate în mediul rural. Fie că sunt proaspeți absolvenți, fie că au ceva vechime în învățământ, calificații refuză să meargă la țară. Îi îndepărtează de școala rurală atât salariul mic și nediferențiat față de cel urban, cât și condițiile proaste de navetă. Primăriile nu-și onorează obligația legală de a deconta abonamentele, ca să nu mai vorbim de celelalte facilități promise și neaplicate vreodată: hectarul de pământ și locul de casă.

Guvernul nu acordă sporul de până la 85% pentru mediul rural. Ca atare, cu fiecare an crește numărul posturilor disponibile în mediul rural. La 8 septembrie mai erau 6.500 de posturi didactice neocupate.

După toate previziunile, acest deficit a continuat să crească, ca urmare a faptului că zilnic se depun la inspectoratele școlare, de către cadre didactice tinere, cereri de concediu fără plată, în general pentru ca astfel să poată să plece la cules de fructe prin alte țări. Estimăm că la această oră sunt depuse la nivelul întregii țări, minimum 1.500 de cereri.

2. Cine este cel instruit, adică elevul.

An de an, reprezentanții de frunte ai școlii românești au uimit lumea cu rezultatele pe care le-au obținut în diverse concursuri internaționale. Concomitent, însă, conform unor rapoarte elaborate de foruri naționale prestigioase, există județe, ca de exemplu Teleorman, Giurgiu, Călărași, Botoșani, Vaslui, unde analfabetismul este în floare și se înregistrează un abandon masiv, atât din cauza nepromovării testului la clasa a VIII-a, cât și din motive sociale.

3. Unde se instruiește, adică baza materială.

Ca în fiecare an, școala își începe activitatea într-o stare de subfinanțare cronică. Se spune că vom avea un p.i.b. de 5%, față de 3,81% cât era în 2004. Deci, nu cred că vom obține în continuare un p.i.b. corespunzător.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Domnule coleg, vă rog să încheiați, ați epuizat timpul!

Domnul Adrian Moisoiu:

4. Pe ce bază se instruiește, adică legislația în domeniu.

Ea ridică probleme, pentru că nu se poate aplica.

5. Cu ce se instruiește, adică finanțarea sistemului.

Este necorespunzătoare în clipa de față.

6. Și aici aș dori să dezvolt o clipă, și anume ...

Domnul Dan Radu Rușanu:

Domnule deputat, ați epuizat timpul de mult.

Domnul Adrian Moisoiu:

Am auzit, domnule președinte, dar permiteți-mi să închei. Din păcate, în învățământ este haos; nu știe stânga ce face dreapta; nu știe ministrul ce fac inspectoratele școlare; profesorii nu știu ce ar trebui să facă; elevii tratează școala ca ceva cât se poate de inutil, iar unii părinți sunt un mare, mare pericol în ceea ce privește calitățile didactice...

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg, dar ați epuizat de mult timpul.

În continuare, drept la replică pentru domnul deputat Știucă Alexandru, 2 minute.

Domnul Alecsandru Știucă:

Stimați colegi,

Am fost inspector general. N-am schimbat pe criterii politice directorii de școală și m-am străduit să-l conving pe domnul ministru că este o problemă esențială, pe care trebuie să se bizuie toate demersurile Ministerului Educației și Cercetării. Dacă nu va avea oameni de școală în managementul școlar, toate proiectele noastre se vor irosi. Și, dacă s-a greșit, totuși, ce ne îndreptățește să persistăm în greșeală?

Vă informez, domnule deputat Mihai Mălaimare, că în curând, prin voința puterii, deci și a dumneavoastră, în ipostaza - din păcate - a aceluiași soldat printre mai mulți generali, veți respinge proiectul de lege privitor la acordarea celor 50 de milioane de euro pentru reabilitarea căminelor culturale din mediul rural. Chiar dacă sufletul s-a născut la sat, refacem infrastructura rurală, refacem agricultura și o facem să devină comercială și vitregim existența noastră, exact de ceea ce ne configurează identitatea.

Vom rata, iarăși, domnule deputat, șansa de a aplauda.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumesc.

Drept la replică pentru domnul deputat Andea Petru.

Domnul Petru Andea:

Era firesc, consider, ca licența mea artistică referitoare la Ianoș cel cu două fețe, la masca ce râde și cea care plânge, să atragă domnului deputat Mihai Mălaimare, specialist în mânuirea unor astfel de măști.

Eu aș vrea să spun că regret dacă trimiterea mea către alegoria domnului Miclea, la deschiderea anului școlar, referitoare la faptul că trebuie să învățăm de la copaci, a fost înțeleasă ca o malițiozitate. Nu. Probabil că un inginer ca mine înțelege mai puțin decât un psiholog, de unde și cum trebuie să învețe.

Deci, îmi cer scuze, dacă s-a înțeles ca o malițiozitate. Am o ofertă pentru un post de director adjunct la teatru. Sunt om de școală și cred că va fi greu să mă transform într-un actor care să joace altceva decât rolul pentru care s-a pregătit.

Dar, mă surprinde faptul, sau poate înțeleg eu greșit, că domnul Mălaimare nu-și găsește echipă în mediul profesional din care face parte, dacă acest post de adjunct este liber chiar și astăzi. Noi am fost membri în aceeași echipă, da?, și altcineva a întors fața sau masca dinspre noi.

În același timp, însă, vreau să spun că și la noi, la catedră, avem un post liber de conferențiar la protecție de înaltă tensiune. Veniți, domnule Mălaimare, la protecția noastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Din partea Guvernului, are cuvântul domnul ministru.

Domnule ministru,

Mai aveți alocate 24 de minute. Vă rog să nu depășiți.

Domnul Mircea Miclea:

Așa cum am spus de la început, refuz orice discuție a părții de circ. O las circarilor.

În rest, vreau să vă asigur că am reținut opiniile celor care au exprimat opinii de bunăcredință. Vreau să vă asigur că, pe mai departe, calitatea, compatibilizarea sistemului de învățământ și descentralizarea devin prioritare, și să vă asigur de toată buna mea credință pentru realizarea lor, și să vă asigur, de asemenea, pentru preocuparea pe care o am constant pentru creșterea finanțării în educație, atât la această rectificare bugetară, cât și pentru anul viitor.

Vă mulțumesc.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru, pentru operativitate.

Doamnelor și domnilor deputați,

Urmează să ne pronunțăm asupra moțiunii simple, prezentată și dezbătută astăzi în Camera Deputaților. V-aș propune să folosim votul deschis, prin ridicare de mâini.

Cine este pentru această modalitate de vot? Vă mulțumesc.

Unanimitate. Nu mai este nevoie de ...

Supun votului moțiunea simplă.

Cine este pentru? Vă rog să numărați cu multă atenție. 99 de voturi pentru. (Vociferări)

 

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Sunt 100 voturi pentru, și cu Duvăz.

Domnul Dan Radu Rușanu:

Voturi împotrivă? 132 voturi împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Deci, cu 132 voturi împotrivă, 99 voturi pentru și 2 abțineri, moțiunea simplă a fost respinsă. (Aplauze.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 23 septembrie 2020, 3:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro