Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 iunie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.88/27-06-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-06-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 20-06-2005 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 iunie 2005

2. Prezentarea moțiunii de cenzură - ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - cu titlul: "Dictatura și incompetența Guvernului Tăriceanu împotriva integrării europene a României".  

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................

Vă rog să-mi permiteți să-l invit pe domnul senator Dan Mircea Popescu pentru a prezenta moțiunea de cenzură.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Permiteți-mi să vă prezint, în numele Grupurilor parlamentare ale PSD, textul moțiunii de cenzură cu titlul: "DICTATURA ȘI INCOMPETENȚA GUVERNULUI TĂRICEANU ÎMPOTRIVA INTEGRĂRII EUROPENE A ROMÂNIEI".

România se află într-o situație extrem de gravă, situație în care actuala putere desconsideră instituțiile statului, oferindu-le un rol pur decorativ. Una dintre aceste instituții este chiar Parlamentul României. Instituția fundamentală a sistemului democratic din orice țară este tratată de către Guvernul României ca o agenție guvernamentală, în care dezbaterea nu este permisă, sub pretextul ideii de antireformă.

La fel este tratată și justiția. Asistăm de șase luni la episoade șocante, în care autoritățile statului - începând de la Președintele României, trecând pe la ministrul justiției și terminând tot cu Președintele României, care conduce în fapt Guvernul - intervin flagrant în activitatea judecătorilor și a magistraților, sub pretextul luptei împotriva corupției.

Ce ne cere, de fapt, Guvernul prin asumarea răspunderii asupra unui pachet de 17 legi?

În primul rând, ne cere să abandonăm misiunea constituțională a Parlamentului de a dezbate și adopta proiectele de lege, precum și de a cenzura politica Executivului, pentru a pune astfel stavilă eventualelor sale excese. Un Guvern pe care Parlamentul l-a învestit cu putere încearcă să se așeze deasupra acestui Parlament care a fost ales direct de către cetățeni, impunându-și preferințele sale legislative.

Ni se spune că o atare procedură ar fi impusă de urgența cu care anumite măsuri trebuie adoptate. Aceasta este o minciună! Până acum, timp de peste șase luni de la învestirea sa, actualul Parlament a adoptat mai mult proiectele de legi ale Guvernului precedent, atâta vreme cât actualul Guvern nu a avut aproape nimic de propus legislativului. De aceea, a existat senzația că PSD s-ar mai afla încă la guvernare.

Dacă am accepta, totuși, că este vorba despre o urgență, ne întrebăm de ce Guvernul nu apelează la procedura ordonanțelor de urgență? Oricum, din slaba producție legislativă a actualului Executiv, majoritatea a fost formată exact din ordonanțele pe care PD și PNL le-au denunțat pe când erau în opoziție și la care, tot atunci, au promis că nu vor recurge dacă vor ajunge la putere. Evident, nu urgența presează Guvernul, ci dorința de a reduce rolul Parlamentului.

Unii ar putea spune că Guvernul procedează astfel de teama că Parlamentul, dominat, chipurile, de o opoziție ostilă, recalcitrantă și neconstructivă, i-ar putea bloca inițiativele legislative, zădărnicindu-i astfel efortul de reformare a statului. Nimic mai fals! Actualul Parlament nu a respins până acum nici o inițiativă majoră a Guvernului, mai ales atunci când a fost vorba, așa cum se pretinde că ar sta lucrurile acum, despre legi necesare integrării europene. Este știut că, pentru PSD, integrarea europeană este un obiectiv mai important decât pentru actuala guvernare care, prin gura liderului ei de facto, președintele Băsescu, nu încetează să bagatelizeze rolul UE favorizând așezarea României pe axa Washington-Londra-București.

Apare cu claritate jocul politicianist al actualei puteri liberal-democrate, joc care pune în pericol Constituția și siguranța națională. Sfidând Parlamentul, atât Guvernul cât și Președintele Băsescu doresc fie să-i diminueze rolul împingând țara spre autoritarism, fie să îl oblige a reacționa și a provoca demisia Guvernului spre a justifica astfel alegeri anticipate. Ușurința cu care Guvernul și-a trecut până acum legislația prin Parlament, mai ales cu sprijinul opoziției, demonstrează că asemenea alegeri nu sunt necesare spre a facilita actul de guvernare. Ele nu sunt cerute, așadar, de nevoia consolidării actualei majorități parlamentare, ci de dorința înlocuirii ei cu o masivă majoritate prezidențială gata să închidă ochii la încălcările Constituției și să îngăduie instaurarea unui regim prezidențial autoritar în România.

Grupurile parlamentare ale PSD nu puteau rămâne în pasivitate față de o asemenea manevră. Ele au fost obligate de către Guvern să formuleze moțiunea de cenzură. Această moțiune este în apărarea Constituției. Ea este o moțiune pentru salvarea democrației și a libertăților cetățeanului.

În acest context, avem răspunderea de a da expresie îngrijorării alegătorilor care înțeleg prea bine că, demiterea tuturor conducătorilor de instanțe, în termen de 15 zile de la eventuala adoptare a pachetului de legi avansat de Guvern, va însemna practic blocarea sistemului judiciar românesc. Care cetățean, inteligent și sănătos, poate crede că instanțele, decapitate și aruncate în confuzia unei tranziții inevitabil afectate de reglări de conturi și scoaterea la suprafață a gunoaielor, vor fi capabile să administreze justiția mai bine decât până acum? Care cetățean, inteligent și sănătos, poate crede că procedurile de concurs, deschise sub presiune și control politic, consecutiv amintitei decapitări, vor aduce la conducere persoane mai competente și mai oneste?

Punerea în discuție, fără nici un motiv concret și fără nici o dovadă, a tuturor - repetăm, a tuturor - conducătorilor de instanțe din România înseamnă, practic, afirmarea unei prezumții de vinovăție - respectiv de incompetență - la adresa vârfurilor puterii judecătorești în bloc. După ce vor fi epurați, ei vor fi înlocuiți sau eventual menținuți printr-un așa-zis concurs organizat sub presiunea și cenzura Guvernului. Asistăm la o lustrație operată cu încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, în disprețul principiilor europene, astfel cum au fost ele codificate în rezoluțiile pertinente ale Consiliului Europei. O asemenea formulă este necunoscută de la revoluția bolșevică încoace. La concepțiile și practicile acelei revoluții - concepții și practici sub imperiul cărora s-a format și a acționat doamna Monica Macovei în perioada regimului totalitar ceaușist, înainte de a se deghiza în militant pentru drepturile omului, spre a-și face uitat trecutul - se revine astăzi. Actualul ministru al Justiției este exact unul dintre acei lupi comuniști, mai mult sau mai puțin tineri, despre care vorbea premierul Tăriceanu în apărarea pachetului său de legi privind subordonarea politică a Justiției.

Am asistat în urmă cu câteva zile la asumarea răspunderii Guvernului asupra pachetului de legi privind așa-zisa reformă în domeniile proprietății și justiției. Încercarea Guvernului de a se prezenta în fața Parlamentului cu acest pachet este o sfidare a legiuitorului și o încălcare a Constituției.

Atragem atenția chiriașilor din Palatul Victoria că Palatul Parlamentului nu poate fi confundat cu un ghișeu pentru depus "pachete", rolul Parlamentului fiind acela de a dezbate și de a se pronunța asupra actelor normative. Iar sprijinul forului legislativ, în chestiuni privitoare la integrarea europeană a României, invocat la nesfârșit de către primul ministru Tăriceanu, nu se poate manifesta sub forma unui referendum cu "da" și "nu" în cazul a 17 legi eterogene, care conțin multe prevederi inutile sau discutabile. Orice încercare a noastră, a celor care am fost mandatați de către cetățeni să le apărăm drepturile în Parlament și să solicităm dezbaterea acestor legi, a fost catalogată ca fiind antireformism.

Vrem să atragem atenția că reprezentanții actualei puteri sunt cei care continuă procedurile de contra-reformă ale fostului ministru liberal al justiției din perioada 1997-2000, care a trecut, în fapt, justiția sub controlul Guvernului.

Națiunea română dorește integrarea în UE cu începere de la 1 ianuarie 2007. Inițiativa legislativă a Guvernului, prin forma și fondul ei, amenință atingerea acestui obiectiv. Cetățenii României vor, într-adevăr, mai multă ordine și dreptate socială. Ei nu pot accepta, însă, ca ordinea să se facă prin încălcarea libertăților lor și întoarcerea la autoritarism; nici ca dreptatea câtorva să se obțină prin nedreptățirea celor mulți. Statul are nevoie de un guvern hotărât. Dar hotărârea nu poate însemna nicidecum încălcarea Constituției.

Demersul guvernamental, a cărui sancționare o cerem astăzi, nu este altceva decât expresia asociată a puseurilor dictatoriale resimțite de Președintele Traian Băsescu și exprimate prin gura unui partid purtând, în mod ironic, numele de democrat, dar și a dorințelor de înavuțire caracteristice oligarhiei liberale, aflate în spatele unui partid fără nici o legătură cu interesul național, din păcate.

Guvernul PSD a fost cel care a modificat legile justiției, cu concursul partenerilor europeni, al societății civile, dar și al colegilor dumneavoastră de coaliție, membri ai parlamentului anterior (care au votat în unanimitate legile adoptate în iunie 2004), pentru a întări independența acesteia. Acum, însă, se intenționează revenirea sub controlul Executivului, în numele aceluiași concept de reformă.

PSD este pentru independența justiției! Dovadă stă legislația adoptată în timpul guvernării sale și care a fost validată de UE prin închiderea negocierilor de aderare cu România. De aceea, PSD nu poate fi de acord ca justiția statului să se transforme în justiție de partid sub cuvânt că astfel ea devine mai eficientă. Eficientă pentru cine? Evident, pentru partidele de guvernământ și clienții lor.

Închiderea Capitolului de negociere 24 - Justiție și Afaceri Interne - cu Uniunea Europeană a fost posibilă numai prin adoptarea legislației care reglementa și garanta independența justiției. Pronunțarea forului legislativ în cazul a 17 legi, conținând peste 200 de pagini de reglementări, în absența unor dezbateri de fond, exclude posibilitatea identificării unor soluții rezonabile. Poate veți avea bunăvoința să ne explicați cum vedeți dumneavoastră rolul legislativului în contextul în care, cred că sunteți conștienți, Guvernul, pe care l-ați condus în ultimele 6 luni, a considerat că Parlamentul are nevoie de un program limitat de lucru, având în vedere numărul extrem de redus al actelor normative pe care le-ați trimis spre examinare sau dezbatere.

Revenind la fondul moțiunii pe care o supunem atenției dumneavoastră, nu faptul că actualul Executiv admite să încalce legea fundamentală ne surprinde, pentru că suntem obișnuiți cu astfel de practici din partea celor două partide majoritare din coaliție. Ceea ce ne surprinde este amnezia actualilor guvernanți, având în vedere că, în urmă cu doi ani - atunci când Guvernul PSD și-a asumat răspunderea asupra Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției - PNL, PD, împreună cu PRM, ne-au blamat atunci pentru faptul că respectivul act era compus din mai multe legi.

Astăzi, Guvernul patronat de președintele Băsescu, ne întâmpină cu un "pachet" format din 17 legi. Proporția propunerilor de modificare aduse acestor legi, ce au fost adoptate de Guvern, echivalează cu ceea ce ar fi putut fi aprobat prin crearea unor legi noi. În plus, multe dintre propunerile de modificare deviază în mod flagrant de la ceea ce ar putea fi considerat unul dintre cele mai importante obiective cuprinse în actualele legi, așa cum erau acestea când au fost încheiate negocierile pentru Capitolul 24.

Este evident, pentru toată lumea, faptul că prin evitarea dezbaterii asupra acestor legi fundamentale pentru parcursul României în cadrul european, Guvernul a înțeles să facă ceea ce știe mai bine și anume să instituie dictatura ca mod de guvernare. Înțelegem că PNL și PD sunt obișnuite să funcționeze într-un sistem lipsit de democrație internă, dar avem pretenția că partenerii lor de guvernare nu vor accepta să fie utilizați ca instrumente de manevră politică.

Prin legile propuse de către Executiv în acest pachet nu se produce doar o singură încălcare a Constituției.

Fără îndoială că toate legile care fac parte din pachetul asumat de Guvern sunt perfectibile. Nimeni nu încearcă să conteste acest lucru și există suficiente argumente pentru a repara legile acolo unde există probleme în privința aplicării lor. Dar nu putem să nu constatăm că maniera în care Guvernul a înțeles să repare aceste legi este cu totul îndoielnică.

Primul capitol - și poate cel mai important al acestei dezbateri - este cel care privește legile de organizare a sistemului judiciar. Este de datoria noastră să amintim membrilor Guvernului și parlamentarilor actualei puteri că, în cursul mandatului Guvernului PSD, s-a reușit reașezarea puterii judecătorești în sistemul puterilor în stat, prin adoptarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea CSM.

Aplicarea prevederilor pachetului de legi a reliefat și în România, ca de altfel în toate țările europene care au devenit membre ale UE la 1 mai 2004, avantajele unui sistem independent de justiție în care magistrații își desfășoară activitatea fără a fi supuși altor presiuni decât cele dictate de înfăptuirea cu corectitudine a actului de justiție. Reforma sistemului judiciar, informatizarea instanțelor, repartizarea aleatorie a cauzelor, reorganizarea completelor în primă instanță, au reprezentat pași importanți și absolut necesari pentru aducerea justiției românești la standardele spre care tindem, dar ele trebuie continuate, nu modificate.

Așa cum se remarcă și în raportul Băncii Mondiale, în ultimele 12 luni sistemul judiciar s-a reașezat; independența justiției este garantată, cel puțin din punctul de vedere al legii, iar Consiliul Superior al Magistraturii și Înalta Curte de Casație și Justiție au fost reorganizate și întărite.

Măsurile privind independența justiției au fost finalizate în anul 2004 prin adoptarea noii Constituții și s-au concretizat prin preluarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a atribuțiilor și responsabilităților puterii executive în ceea ce privește cariera magistratului și răspunderea sa disciplinară. Pe baza acestui pachet de legi, a fost închis Capitolul 24 - Justiție și Afaceri Interne - în procesul de negociere cu Uniunea Europeană. Ele au fost realizate cu sprijinul experților francezi, germani, spanioli și italieni, iar conținutul celor trei legi a fost avizat de către Uniunea Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția.

Cele trei legi organice adoptate în vara anului 2004, respectiv Legea nr. 303 privind statutul magistraților, Legea nr. 304 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317 privind organizarea și funcționarea CSM, au deschis drumul spre modificarea statutului magistraților, fie ei judecători sau procurori, asigurând selecția transparentă și, în funcție de competența acestora, au pus bazele reformării instituțiilor sistemului de justiție, dar eletrebuie implementate imediat.

Modul de funcționare a instituțiilor care alcătuiesc sistemul judiciar din România este identic cu cel din statele care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Și ei s-au confruntat cu aceleași probleme, au avut aceleași dificultăți pe care au încercat să le depășească. În Parlamentul României aceste legi au fost aprobate cu votul unanim al tuturor parlamentarilor. Noi suntem convinși că aceste legi sunt perfectibile și că este necesar ca, pe măsura aplicării lor, să se îmbunătățească structura acestora. Însă noul pachet de acte normative propus de către Ministerul Justiției nu cuprinde decât în mică măsură prevederi referitoare la eficientizarea actului de justiție, asigurarea autonomiei funcționale a parchetelor, lupta împotriva corupției, dar, în schimb, conține măsuri cât se poate de evidente care vor avea ca rezultat: crearea unor pârghii pentru influențarea și controlul actului de justiție, diminuarea drastică a rolului CSM ca și garant al independenței justiției, crearea unor mecanisme prin care Ministerul Justiției să controleze procesul de numire în funcțiile de conducere a magistraților din România, la nivelul tuturor structurilor puterii judecătorești.

Pe baza legilor menționate, elaborate de către Guvernul PSD, și a Constituției adoptate în 2003, a fost finalizat Capitolul de negociere Justiție și Afaceri Interne în cadrul procesului de aderare a României la UE. Clauza de salvgardare în baza căreia se va decide, la sfârșitul anului 2005, dacă România va fi sau nu integrată în UE, menționează că "aplicarea celor trei legi va fi monitorizată îndeaproape împreună cu strategia si planul de acțiune în baza căruia a fost închis Capitolul 24". Deși cadrul legal și măsurile practice privind reforma sistemului judiciar au fost convenite cu Uniunea Europeană în anul 2004, urmând ca în anul 2005 să se asigure implementarea acestor măsuri, iată că Ministerul Justiției găsește de cuviință să modifice înțelegerile anterioare cu UE în sensul modificării fundamentale atât a pachetului de legi privind sistemul judiciar, cât și a strategiei de aplicare a acestuia. Așadar, stimați colegi, nu legile sunt cele care lipsesc, ci voința pentru aplicarea lor. Ce putem înțelege noi din această strategie a actualului Guvern? Iresponsabilitate? Incompetență? Sau pur și simplu rea-voință și desconsiderare a celor peste 22 de milioane de cetățeni români care își doresc stabilitate legislativă și, mai mult decât atât, integrarea cât mai rapidă în Uniunea Europeană?

Nu independența totală a justiției este ceea ce contestăm noi astăzi, prin această moțiune de cenzură, și nici intențiile presupus reformatoare ale ministrului de resort! Contestarea noastră vizează, în principal, următoarele aspecte:

  1. Abrogarea obligației magistraților de a nu se subordona scopurilor și doctrinelor politice;
  2. Eliminarea, pentru prima dată în istoria magistraturii românești, a statutului de magistrat pentru procurori;
  3. Reintroducerea dreptului factorului politic, reprezentat prin Ministerul Justiției, de a decide cu privire la numirea sau schimbarea conducătorilor Parchetului General și ai Parchetului Național Anticorupție până la nivel de șefi de secție. Se încalcă, astfel, cea mai importantă obligație asumată de România în negocierile cu UE în acest domeniu;
  4. Limitarea, la un simplu aviz consultativ, a capacității Consiliului Superior al Magistraturii de a decide în legătură cu întreaga carieră profesională în ceea ce îi privește pe magistrați. Subliniez, însă, faptul că această responsabilitate a fost preluată în anul 2004 de către Consiliul Superior al Magistraturii de la Ministerul Justiției și reprezintă o garanție importantă privind independența puterii judecătorești. În acest caz, nu pot decât să constat că Guvernul român privează instituțiile puterii judecătorești de drepturile inerente privind cariera magistraților, ceea ce ar conduce la concluzia că, din perspectiva actualei puteri, structurile autorității judecătorești nu pot funcționa în România pe baza acelorași reglementări democratice, ca și instituțiile similare din celelalte țări europene;
  5. Intenția evidentă a Ministerului Justiției de a invalida toți conducătorii instanțelor judecătorești, începând de la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și până la judecători, în următoarele 15 zile, după eventuala modificare a pachetului de legi și organizarea în termen de două luni a concursurilor la nivel național. Această decizie va bloca, practic, sistemul judiciar românesc. În acest moment nu există resurse financiare și logistice pentru o astfel de activitate amplă, iar procesul de organizare a sistemului judecătoresc nu va mai putea fi condus.

Totodată, există o serie de aspecte ale acestor legi care sunt neconstituționale:

  1. Prevederea privind abrogarea art.3 din Legea 317/2004 care consfințește CSM ca "garant al independenței justiției".
  2. Introducerea obligativității pentru CSM de a prezenta Parlamentului României raportul anual asupra activității sale, ceea ce reprezintă un act neconstituțional care duce la încălcarea principiului separației puterilor în stat.
  3. Potrivit art. 66 alin. 1 din proiect, ministrul justiției poate, din proprie inițiativă, să exercite control asupra procurorilor în ceea ce privește modul în care aceștia își îndeplinesc atribuțiile de serviciu. Practic, reprezentantul Executivului, respectiv, ministrul justiției, va avea controlul total asupra carierei și activității profesionale a procurorului, ceea ce echivalează cu exercitarea controlului politic asupra actului de justiție. Și această prevedere este neconstituțională. Autoritatea ministrului justiției asupra procurorilor este una de ordin administrativ, potrivit competențelor acestui minister, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 83/03.02.2005. Ea nu poate justifica posibile ingerințe în atribuțiile profesionale ale procurorului, fiindcă, în soluțiile dispuse, procurorul este autonom și se supune doar legii.
  4. Articolul 751 din proiect impune Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție obligația elaborării anuale a unui raport privind activitatea desfășurată, pe care să-l prezinte ministrului justiției nu mai târziu de luna ianuarie a anului următor. Prevederea este neconstituțională, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este subordonat doar administrativ ministrului justiției, iar profesional, din punct de vedere al competenței funcționale, Consiliului Superior al Magistraturii - ca reprezentant al autorității judecătorești - este garantul independenței justiției, iar în cadrul său ministrul justiției este doar membru de drept.
  5. Atribuirea competenței de a se propune numirea în funcțiile de conducere a procurorilor de către Procurorul General al României, precum și la propunerea președintelui instanței, în cazul judecătorilor, din noul proiect de modificare a legii, excede dispozițiilor constituționale potrivit cărora ,,Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii", transformând practic Consiliul Superior al Magistraturii într-un organism consultativ.
  6. Prin abrogarea art. 41 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, potrivit căruia "Consiliul Superior al Magistraturii constituie și actualizează o bază de date cuprinzând magistrații care s-au remarcat în activitatea lor profesională" - se elimină, practic, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a putea face propuneri privind promovarea magistraților, având în vedere reale criterii de performanță, dar și imposibilitatea urmăririi evoluției carierei de magistrat.
  7. Potrivit art. 26, alin. (3) din proiect, din colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai fac parte șefii de secții, ci doar "președintele, vicepreședintele și 9 judecători aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secții". Prevederea aduce atingere principiului colegialității conducerii, întrucât șefii de secții fac parte din conducere, având obligații specifice de asigurare a bunei organizări și funcționări a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
  8. Deși se pretinde a fi o lege de organizare judiciară, în mod inexplicabil, proiectul nu mai prevede competența instanțelor judecătorești (curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii), astfel cum era prevăzută în toate legile anterioare, reglementându-se doar competența instanței supreme. Această secțiune este abrogată fără nici o motivare sau măcar o trimitere la dispozițiile generale din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală ori legi speciale.
  9. În proiectul de lege, potrivit art. II din dispozițiile finale, funcțiile de judecător inspector și procuror inspector se desființează, iar atribuțiile de control sunt scoase din competența magistraților inspectori și delegate unor "judecători și procurori anume desemnați", categorie de personal neprecizată și care scapă oricărei reglementări. Desființând compartimentul inspecție, proiectul înlocuiește controlul ierarhic, prevăzut în Constituție, cu un posibil control necalificat, neprofesionist și deci nelegal, de natură să afecteze însuși statutul magistratului, în independența sau stabilitatea lui, după caz.
  10. Întreaga reglementare a organizării și funcționării Parchetului Național Anticorupție, din Capitolul II, Secțiunea a 2-a, este neconstituțională. Prin organizarea sa, ca structură autonomă cu independență absolută, atât în cadrul sistemului judiciar, cât și în raport cu orice altă autoritate publică (inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii), prin încadrarea sa cu procurori numiți prin ordin al Procurorului General al Parchetului Național Anticorupție, iar nu prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, prin stabilirea unor proceduri de revocare din funcție, evaluare, derogatorii de la prevederile general-aplicabile, se creează cadrul juridic al legitimității unui parchet extraordinar, situat în afara sistemului judiciar prevăzut în Constituție, subordonat și controlat de Executiv.

Demersul semnatarilor moțiunii nu este unul politicianist și nici demagogic. Măsurile propuse în ceea ce privește reducerea vechimii privind ocuparea posturilor în sistemul judecătoresc, numirea în funcții de conducere prin concurs, înlăturarea celor care au colaborat cu securitatea sau au probleme morale grave sunt binevenite, necesare chiar, și pot fi susținute cu toată hotărârea. Cu toate acestea, însă, nu putem accepta ca, promovând un sistem de subordonare politică a justiției, România să încalce, cu bună știință și cu acordul Parlamentului, criteriile de integrare în Uniunea Europeană, criterii stabilite la Copenhaga.

În opinia noastră, modificările aduse legilor de organizare a sistemului judiciar au fost gândite aproape în exclusivitate pentru a deschide căi pentru o influență politică directă și indirectă, inacceptabilă într-un stat european civilizat.

Avem mari rezerve cu privire la modificările conținute în soluțiile propuse în ceea ce privește reforma sistemului judiciar.

Trecerea procurorilor sub controlul Executivului, în numele principiului responsabilității și al eficientizării, principiu care nu se regăsește în textul Constituției sau al vreunui document european relevant, nu face decât să ducă la punerea sub control politic a unei justiții considerate ca fiind imatură, ineficientă și neprofesională, prin comparație cu un guvern infailibil.

Premisa de la care a plecat actualul Executiv în modificarea acestor legi, tocmai la jumătatea perioadei în care ele ar fi trebuit să fie implementate, și anume, "eficientizarea și introducerea responsabilității Guvernului", este cu totul falsă, deoarece în țările lumii, acolo unde statul de drept funcționează pe principii democratice, guvernele au o responsabilitate obiectivă dobândită odată cu câștigarea puterii politice pentru asigurarea cadrului juridic și a elementelor de logistică privind funcționarea sistemului judiciar, precum și a sistemelor care asigură ordinea și siguranța publică. Constatăm cu surprindere și cu dezamăgire că actualul Guvern înțelege să se responsabilizeze doar atunci când are interes să o facă și ignoră cu desăvârșire că, deocamdată, se află la conducerea unui stat democratic, stat democratic care a ales să se îndrepte spre Uniunea Europeană.

Domnul Pierre Moscovici arăta în Raportul său către Parlamentul European că "administrația publică și aparatul judiciar trebuie să se susțină reciproc și să funcționeze într-o manieră eficace, transparentă și independentă". Credem cu fermitate că acesta trebuie să fie, în continuare, sensul reformei în justiție.

Al doilea capitol, pe baza căruia ar trebui să aibă loc ample dezbateri publice și parlamentare, are ca obiect modificările aduse legilor proprietății funciare. Din cele prezentate de actuala putere în pachetul pe care ni l-a înaintat, am constatat că și în cazul acestor reglementări există numeroase consecințe nefaste asupra mai multor domenii vitale în dezvoltarea economică și socială pe termen lung a României.

Prima consecință, care decurge din modul în care Executivul a găsit de cuviință să modifice aceste legi, este atragerea cetățenilor într-o nouă serie de conflicte cu alți cetățeni, care vor putea fi soluționate doar pe calea justiției.

O altă consecință, extrem de gravă și care poate crea prejudicii, este faptul că sunt puse sub semnul întrebării investițiile în exploatațiile agricole, bazinele piscicole amenajate, serele, plantațiile de hamei, cele viticole sau pomicole, aflate în prezent în proprietatea statului, terenurile administrate de institutele de cercetare destinate cercetării și producerii de semințe, material săditor din categorii biologice superioare, de animale de rasă. Sunt puse, de asemenea, sub semnul întrebării rezervațiile științifice, pădurile monumente ale naturii, ariile strict protejate, rezervațiile forestiere de semințe cu o importanță deosebită, plantațiile-mamă de butași și arboreturi, lucrările hidroameliorative, de protecție antierozională, cu consecințe devastatoare asupra unor zone întregi locuite, construcțiile de pe terenurile forestiere, drumurile forestiere, cantoanele, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, precum și ocoalele silvice.

În ceea ce privește legislația privind restituirea proprietăților preluate abuziv, reamintim faptul că PSD este prima forță politică din România care și-a asumat răspunderea rezolvării echitabile și echilibrate a acestei probleme. În acest sens, reamintim doar câteva dintre actele normative cu caracter reparatoriu legiferate la inițiativa noastră: Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau ampla completare a legislației retrocedărilor în materia imobilelor care au aparținut cultelor religioase și minorităților naționale, respectiv, Legea nr. 501/2002 și Legea nr. 66/2004.

Totodată, reamintim actualului Guvern că unele dintre soluțiile pe care le-a propus în acest caz au fost avansate spre dezbatere publică de către fosta Autoritate pentru urmărirea aplicării unitare a Legii 10/2001. Este cazul proiectului de Lege privind sistemul de stabilire și plată a despăgubirilor bănești.

Din acest punct de vedere, reafirmăm faptul că Partidul Social Democrat este absolut de acord cu intenția Guvernului de a continua procesul demarat de guvernarea noastră, însă subliniez faptul că nu putem fi de acord cu schimbarea unor soluții de fond fără dezbatere parlamentară.

Câteva aspecte controversate ale acestor acte normative pe această temă, propuse de actualul Guvern, le voi prezenta în ceea ce urmează:

  1. Modificările propuse pentru Legea 10/2001 vizează, în esență, următoarele aspecte:

    • eliminarea din construcția juridică a Legii nr.10/2001 a măsurilor reparatorii referitoare la acordarea despăgubirilor bănești și a titlurilor de valoare nominală.

      În legea aflată în vigoare sunt specificate foarte clar măsurile reparatorii, dar și cazurile în care unele dintre măsurile propuse se acordă exclusiv sau cu prioritate.

      Avertizăm că schimbarea soluțiilor în materie de despăgubiri bănești acum, spre finalul desfășurării administrative, demonstrează superficialitate în tratarea acestor probleme de către actualul Guvern, deoarece proprietarii îndreptățiți la momentul depunerii notificării la despăgubiri bănești, potrivit legii în vigoare, nu vor accepta noile titluri de participare și, prin urmare, se pot adresa CEDO după parcurgerea procedurilor interne. Consecința acestei superficialități este, însă, una costisitoare, pentru că poate dubla inutil costurile retrocedărilor. În proiectul de lege elaborat de PSD și discutat cu asociațiile de proprietari, despăgubirile bănești erau acordate fiecărui creditor în parte, pe o perioadă de 10 ani. Această soluție, precum și eșalonarea plăților acestei măsuri, au făcut obiectul negocierilor în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană în cadrul Capitolului "Politici bugetare".

    • în ceea ce privește reglementarea ca imobilele afectate desfășurării unei activități de utilitate publică sau socială să fie restituite în natură cu menținerea destinației actuale pe o perioadă de 5 ani, facem precizarea că soluția propusă de actuala guvernare este, în realitate, o preluare a soluției normative propuse de Partidul Social Democrat prin Legea nr. 50/2002, prin care s-a completat legislația din domeniul retrocedării cultelor religioase. Diferența de reglementare este dată de termenul de menținere a afectațiunii propuse de inițiatori"de până la 5 ani", aceasta având semnificația de la 0 la 5 ani. Abordarea propusă de Guvern poate avea ca prim efect proliferarea corupției pe acest segment de activitate și, evident, încetarea imediată a activităților deutilitate socială publică sau socială, având în vedere puterile discreționare acordate entității care va stabili respectivul termen;

      De altfel, toate marile confederații sindicale au semnalat dificultățile pe care mișcarea sindicală le întâlnește în încercarea de a clarifica situația juridică a patrimoniului sau chiar în încercarea de a recupera imobilele scoase abuziv din patrimoniul sindical în perioada 1945-1989. Această problemă ar trebui, conform solicitării sindicatelor, să facă obiectul unei reglementări speciale. Pachetul de legi propus de Guvern lasă nerezolvată această problemă.

    • Introducerea unor măsuri sancționatoriipentru conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor. Pe fond, aceasta este o măsură corectă și necesară, dar suntem nevoiți să atragem atenția Guvernului că, potrivit abordării proiectului, principalul contravenient în acest caz va deveni noul primar general al Capitalei, care are restanțe nesoluționate de aproape 35.000 de notificări, dintr-un total de 41.000.

  2. Modificările și completarea OUG 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut cultelor religioase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002, vizează, în esență:
    • extinderea sferei de aplicabilitate a măsurilor reparatorii la lăcașele de cult și terenuri intravilane. Aparent corecte, cele două măsuri și aplicarea lor vor genera dublarea costurilor măsurilor reparatorii care vor trebui acordate. Menționăm că, în acest caz, este vorba de peste 6.000 de imobile, construcții și terenuri din intravilan situate, unele dintre ele, în regiunea comercială a orașelor. Ca să ofer doar un exemplu, vă pot spune că numai biserica greco-catolică din Ardeal revendică peste 2.200 astfel de imobile. În această situație, considerăm că este de datoria noastră să atragem atenția Executivului asupra consecințelor periculoase asupra relațiilor interconfesionale și interetnice din zona Transilvaniei. Tocmai datorită faptului că suntem conștienți de aceste lucruri, nu putem fi de acord cu ingerința statului în acest domeniu,preferând rezolvarea problemei utilizării lăcașurilor de cult prin buna înțelegere a confesiunilor și cultelor pe măsura structurării acestora și, evident, a autorităților comunităților locale, fără a exclude posibilitatea rezolvării unor diferende de către instanțele de drept comun.

  3. Proiectul de lege privind modificarea și completarea OUG nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată prin Legea nr. 66/2004,va avea drept consecință faptul că nota de plată a societății românești va crește cu aproximativ 2 miliarde de euro, principalii beneficiari ai soluției propuse de către Executiv fiind "minoritarii UDMR";

  4. Proiectul de Lege privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv, în afara faptului că pornește de la o premisă falsă, și anume, posibilitatea înlocuirii acordăriidespăgubirilor bănești directe și imediate cu titluri de participare la un fond, aprioric fond de risc, denumit pompos "Proprietatea", cuprinde soluții și abordări excesiv de politizate sub aspectul instituțiilor implicate și cu un mare risc de corupție. În acest fel, se creează o adevărată "industrie" a persoanelor implicate în acest proces. Iar faptul că Executivul a inclus pe lista surselor de finanțare ale acestui fond datoriile pe care le are de recuperat de la diferite țări ale lumii, reprezintă o dovadă clară a lipsei de respect cu care puterea actuală înțelege să îi trateze pe foștii proprietari.

Din punctul nostru de vedere, elementele cu un impact profund negativ ale reglementărilor propuse în domeniul proprietății sunt următoarele:

  • Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este formată exclusiv din reprezentanți din zona Executivului;
  • Emiterea deciziilor pentru acordarea titlurilor de participare este aleatorie. În acest caz ne întrebăm care va fi atu-ul potențialilor beneficiari: mita sau carnetul de partid?
  • Fondul "Proprietatea" pare a fi mai degrabă un fond de investiții de risc, fără o construcție juridică suficient cristalizată, care se apropie, din acest punct de vedere, cu celebrul FNI sau SAFI;
  • Sursele de formare ale Fondului "Proprietatea" nu sunt continue. Creanțele statului, una din sursele fondului, nu reprezintă o soluție viabilă, deoarece șansele de recuperare ale acestora sunt minime și, totodată, aleatorii;
  • Pentru societatea de administrare a fondului - un fel de nou GELSOR atipic - nu sunt prevăzute nici regimul de funcționare, nici responsabilitățile în cazul falimentului acestuia;
  • În sfârșit, prin mecanismele auxiliare acestui fond, se creează o adevărată "industrie a corupției legalizate", formată din experți și case de avocatură agreate de actuala putere, care vor percepe comisioane exorbitante pe seama titlurilor de participare.

Celor care ne acuză demagogic de neo-comunism le răspundem răspicat că pentru noi, ca social-democrați, munca este mai importantă decât capitalul, statul este mai important decât piața și societatea mai importantă decât individul. Fiind social-democrați, respectăm rolul capitalului, acceptăm economia de piață și încurajăm inițiativa individuală. Vrem, însă, ca banul să circule în folosul tuturor. Respingem societatea de piață. Credem că solidaritatea este preferabilă egoismului individualist. Doar ignoranții sau oamenii de rea credință afirmă că acestea ar fi sloganuri ceaușiste. Nimic mai fals! Ele sunt principii ale social-democrației moderne, principii care stau la temelia Europei libere și sociale, a Uniunii Europene, în care românii doresc și au dreptul să trăiască.

Toate cele expuse mai sus ne conduc inevitabil spre următoarele concluzii asupra variantei de "restitutio in integrum" dorită de actuala putere:

  • actuala putere tratează cu absolută superficialitate problemele de fond pentru toate domeniile propuse spre reglementare;
  • legislația propusă va avea ca efect instituționalizarea corupției în zona retrocedărilor prin politizarea excesivă și prin arbitrariul deciziei;
  • actuala putere încalcă arbitrar obligațiile asumate în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană prin înlăturarea arbitrară a acordării despăgubirilor bănești;
  • aceste reglementări vor avea consecințe grave asupra economiei naționale prin dublarea costurilor generate de înlocuirea măsurii despăgubirii bănești;
  • lipsa unor măsuri active corelative de protecție pentru persoanele care vor fi evacuate.

Iată de ce este imposibil să nu ne întrebăm cui folosesc aceste reglementări.

Din cele prezentate de către Executiv este evident faptul că beneficiarii acestor reglementări vor fi câteva mii de persoane care nu au obținut integral bunurile sau suprafețele revendicate, conform principiului "restitutio in integrum". De cealaltă parte a balanței stau aproximativ 5 milioane de proprietari, cărora le este amenințată proprietatea prin noul pachet legislativ. Iar acest lucru se întâmplă tocmai în momentul în care, în România, problema proprietății este rezolvată în linii generale.

În acest context, astăzi, discuția se redeschide. Mai mult ca niciodată, este amenințată acum liniștea și averea omului de rând. Care este situația de la care se pleacă? Cu toate dificultățile și erorile cunoscute, cea mai mare parte a titlurilor de proprietate a fost distribuită celor în drept și aceștia au intrat în posesia bunurilor lor. Procesul a fost, din păcate, agitat și dureros. Ținând seama de viciile tradiționale ale societății românești, precum și de dificultatea acțiunii, era, probabil, inevitabil să se întâmple așa. Oricum, grijile oamenilor se apropie de sfârșit. Ei se pot pregăti de exploatarea, sperăm liniștită, a drepturilor redobândite. Mai există însă și persoane nemulțumite. Printre ele se găsesc, cu siguranță, și unii nedreptățiți. Sperăm că, în cele din urmă, își vor găsi dreptatea, deși reforma justiției preconizată de actualul Guvern și atitudinea actualei puteri față de justiție nu ne îndreptățesc la optimism.

Cei care nu au primit prin lege dreptul la restituție integrală sunt, evident, cei care, la data confiscării, dețineau bunuri imobiliare și proprietăți funciare de dimensiuni foarte mari. Legiuitorii anilor trecuți au considerat că pierderile pe care aceștia le-au suferit rămân la nivelul reparației morale, ca nedreptăți ale unei istorii ce nu mai poate fi întoarsă din drum. Considerăm că dorința de a li se restitui integral proprietatea părinților și bunicilor lor nu este un moft. Singura reparație rezonabilă care li se poate oferi astăzi este, însă, dreptul de a trăi într-o societate sigură, în care proprietatea nu mai este amenințată, și într-o economie prosperă, în care se vor îmbogăți pe căi licite, alături de compatrioții lor. Este de menționat că, în materie de restituție, nici una dintre fostele țări comuniste, astăzi membre ale Uniunii Europene, nu a mers mai departe ca România, indiferent dacă la conducerea lor au fost guverne de dreapta sau de stânga.

Pretutindeni, repararea nedreptăților trecutului s-a făcut în așa fel încât să nu tulbure coeziunea socială prezentă și să nu submineze viitorul.

Guvernul Tăriceanu, Partidul Național Liberal și Partidul Democrat, Partidul Conservator și Uniunea Democrată Maghiară din România au, însă, o altă opinie. Pe de o parte, aceștia vor să repună în discuție titlurile de proprietate dobândite în ultimii cincisprezece ani de cetățenii României, oferind puținilor nemulțumiți o cale de a se îndestula pe seama celor mulți. Printr-o procedură simplă și vulnerabilă la actele de corupție, ei vor permite deposedarea de avere a celor cărora proprietatea li s-a restituit pe alte amplasamente decât cele originare. Cu doi martori, posibil mincinoși, un cetățean va putea izgoni pe un altul de pe proprietatea sa, sub cuvânt că aceasta se găsește pe amplasamentul vechi, pe care proprietatea revendicată de el a fost confiscată de regimurile anterioare.

Pe de altă parte, se preconizează înlăturarea limitelor în care vechile proprietăți vor putea fi restituite.

În consecință, toate exploatațiile destinate, direct sau indirect, serviciului public vor fi desființate.

Ceea ce nu se va putea restitui nici măcar în acest fel, va fi restituit în echivalent prin crearea unui Fond special, amintind de jocurile piramidale, tot de inspirație liberală, care au lăsat atâția amărâți fără un ban în buzunar.

Nu ne îndoim că în PNL se găsesc mulți "specialiști" gata să prezideze un asemenea fond, spre deplina satisfacție a tradiționalei oculte liberale. Problema este că asemenea soluții se vor aplica pe spinarea fiecărui cetățean al României. În înrăutățirea vieții acestuia se vor regăsi efectele nocive ale reducerii serviciilor publice și ale tulburărilor economice generate de subminarea domeniului public. Prin micșorarea averii acestuia se vor suporta costurile restituirii în echivalent.

Consecințele acestei acțiuni guvernamentale, al cărei singur merit este perseverența diabolică în greșeală, sunt evidente:

  1. oamenii care abia au scăpat de tribunale sau de birocrația administrativă (aproximativ cinci milioane de proprietari mici și mijlocii) se vor întoarce la ele spre a încerca să-și apere drepturile de curând recâștigate în fața revendicării celor care urmăresc să-și reconstituie vechile proprietăți fără limite și pe vechile amplasamente;
  2. spre a îndestula câteva mii de persoane, care nu au obținut integral bunurile sau suprafețele revendicate conform principiului "restitutio in integrum", potențiali mari proprietari beneficiari ai pachetului guvernamental, fiecare cetățean al României va trebui să suporte din venitul său echivalentul a circa 5000 Euro;
  3. sunt puse în pericol investițiile în exploatațiile agricole, bazinele piscicole amenajate, serele, plantațiile de hamei, cele viticole și pomicole, aflate în prezent în proprietatea statului și toate celelalte pe care le-am enumerat ceva mai devreme.

Nici măcar "bătrâna CDR", în cele mai triste vremuri ale guvernării sale, nu și-a propus sau nu a îndrăznit să genereze un asemenea dezastru și un asemenea haos, precum cutează astăzi "noua CDR" alcătuită din PD, PNL, PC și UDMR.

După o asemenea lovitură, agricultura românească nu va mai avea cum să se ridice în timp util la cotele de performanță ale UE. În schimb, se vor crea condiții optime pentru extinderea pe scară largă a inundațiilor, ceea ce fără îndoială va stimula industria hotelieră și va oferi actualei guvernări nelimitate posibilități de a-și îmbunătăți non-performanțele manageriale.

PSD nu poate accepta, nici măcar prin tăcere, să fie asociat la promovarea unei legislații cu asemenea consecințe catastrofale pentru țară. După inundațiile care au oferit fundalul măreț pe care s-a putut distinge impecabil nimicnicia guvernului, pachetul de legi asupra căruia același guvern iresponsabil vrea să își asume răspunderea este literalmente bomboana pe coliva unui popor care trăiește din ce în ce mai puțin bine, ca să parafrazăm un slogan ce se dovedește tot mai mult de tristă amintire.

Este evident că, în elaborarea acestor reglementări, actuala Putere s-a bazat pe anumite principii. Noi nu am reușit să le identificăm, însă ne-a fost foarte ușor să sesizăm superficialitatea care a stat la baza acestora. Superficialitate care apare în cazul soluțiilor propuse pentru legile proprietății - soluții care nemulțumesc beneficiarii reali - și care ne conduc spre ideea că inițiatorii acestor legi au avut intenția de a genera demiterea Guvernului.

Ulterior, prin concesiile făcute UDMR, s-au introdus și modificările la legile în care aceștia sunt direct interesați. În această situație, creându-se premisele unei aprobări a legilor în bloc prin asumarea răspunderii, s-au completat legile propuse cu soluții care generează, în realitate, o nouă industrie colaterală - experți, brokeri, avocați - cu ramificații la nivelul instituțiilor guvernamentale implicate. În această variantă, este explicabilă atașarea, în final, a proiectelor legilor reformei justiției și a proiectului legii referitoare la minorități.

Suntem absolut convinsi că este de la sine înțeles că Parlamentul a fost ales pentru a fi scena unei noi piese de teatru cu două variante de final, ambele fericite, puse în scenă de întâiul regizor al țării de la Palatul Cotroceni.

În fond, de ce am pretinde noi să fim tratați diferit față de întreaga populație a țării care este condamnată să asiste la o justiție de «prime time», în care diferite personaje sunt arestate la ore de maximă audiență pentru a fi eliberate a doua zi, în liniște, sau în care Președintele statului umple jurnalele de știri cu avertismentele la adresa magistraților și a instanțelor?

Acesta este genul de justiție pe care actuala Putere a înțeles să o promoveze. O justiție mută, surdă și oarbă care va lăsa loc statului polițienesc, în care actualii guvernanți să își poată manifesta disprețul și aroganța față de cei aflați în nevoie.

Cerem Guvernului să retragă acest ghiveci legislativ care nu legiferează decât instalarea haosului sau poate dirijarea unor resurse spre clienți si cumetrii interne și de ce nu internaționale.

"Guvernul pe care îl conduc" - spunea recent premierul Tăriceanu -"apelează la o procedură specială pentru că România este într-o situație de excepție. România nu poate să funcționeze fără aceste reforme. Fără o justiție reformată, lupta împotriva corupției nu are șanse, iar statul de drept rămâne doar un deziderat. Nu există decât un singur regim al proprietății: cel legitim, iar prin aceasta este eficient. În viziunea noastră liberală, acesta este instrumentul pentru reconstrucția bunăstării!» - conchidea primul-ministru.

România a ajuns, dacă este așa, într-o situație de excepție, tocmai datorită incompetenței actualului guvern. În fine, am înțeles. Modificările care vor bulversa regimul legitim al proprietății sunt menite a fi folosite, "ca instrument pentru reconstrucția bunăstării", clienților și cumetrilor liberali sau pediști.

Datorită lipsei de competență în a susține o dezbatere publică, ni se cere să acceptăm dictatura unei echipe care se împiedică la fiecare pas în logică, dar și în propriile promisiuni electorale. Suntem convinși că trebuie respinsă această inițiativă, deoarece consolidarea dictaturii legiuitoare a Guvernului nu este o soluție pentru România.

Noi, semnatarii moțiunii de cenzură, suntem convinși că problemele proprietății și independentei justiției sunt necesare a fi tratate cu maximă responsabilitate, dar, chiar în condițiile bunei credințe, acest guvern a pierdut contactul cu realitatea.

În țară asistăm la un teatru ieftin, dar este foarte grav faptul că, după nici 6 luni de guvernare, toate mesajele de la partenerii noștri europeni sunt negative. România nu mai este credibilă și acest lucru se datorează unui guvern fără proiect și fără competență.

Asumarea răspunderii este și o încercare de a abate atenția de la adevăratele probleme ale României. Deși au trecut doar câteva luni, Guvernul Tăriceanu nu mai poate păcăli pe nimeni.

Căderea actualului guvern ar fi o izbăvire și, mai ales, o șansă pentru cetățenii României, pentru tot mai mulți cetățeni care au de suferit de pe urma actualei echipe guvernamentale și a politicii ei dezastruoase.

După câteva luni de la inundațiile din Timiș, sinistrații sunt tot cu apa în case și nu au nici o soluție. S-au ales doar cu suficiența primului- ministru și cu bătăile de încurajare pe umăr ale președintelui. Zilnic, orașele sunt brăzdate de cozi la farmacii, bătrânii nu mai au medicamente, iar bolnavii duc materiale de acasă în spitale. Profesorii și medicii au fost considerați infractori. Codul fiscal bulversează piața de capital. Marile programe sociale ale României au încetat să mai existe. Doar veniturile de la bursă pentru câțiva miniștri jucători au adus câștiguri de zeci de miliarde.

Perioada de probă pentru Guvernul Tăriceanu a trecut. Bilanțul este negativ.

Îi invităm pe toți senatorii și deputații să voteze această moțiune de cenzură. În acest fel, tentativele dictatoriale ale actualei puteri ar înceta, iar incompetența nu ar mai periclita integrarea europeană a României.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Stimați colegi, dezbaterea moțiunii de cenzură, care v-a fost prezentată, va avea loc miercuri, începând cu orele 9.00.

Deci, miercuri, 22 iunie, la ora 9.00 dimineața, avem din nou ședință comună a celor două Camere.

Acum, doresc să rog pe colegii senatori, cu toată operativitatea, să ne deplasăm la Senat, unde începe programul nostru de ședință de plen a Senatului, la ora 18.30.

Aceeași oră, pentru colegii deputați care vor continua lucrările, separat, în Camera Deputaților, începând cu ora 18.30.

Vă mulțumesc.

Încheiem lucrările noastre.

 

Ședința se încheie la ora 18.15.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 iunie 2020, 4:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro