Plen
Ședința Senatului din 6 decembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/14-12-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 06-12-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 6 decembrie 2004

2. Declarații politice rostite de domnii senatori :

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
 

Intrăm în ordinea de zi - declarații politice.

 
Triță Făniță - cuvânt de rămas bun la sfârșitul mandatului de senator. Realizări și neîmpliniri.

Dau cuvântul domnului senator Triță Făniță. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Triță Făniță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consider că este obligația mea, acum, la sfârșit de mandat, să vă împărtășesc câteva gânduri.

În urmă cu 8 ani, când m-am decis să intru în politică, am făcut-o, în primul rând, cu voința de a contribui la redresarea agriculturii românești, de care se leagă întreaga mea viață. Acum, când încerc să fac un bilanț al celor două legislaturi în care am fost senator, trăiesc atât un sentiment de satisfacție, cât și unul de amărăciune. Am satisfacția că m-am bătut pentru cauza în numele căreia am devenit membru al Parlamentului României și am obținut, prin unele măsuri legislative și nu numai pe care le-am inițiat, deblocarea multor situații, dar am și o foarte mare amărăciune că problemele de fond nu s-au rezolvat, iar în unele cazuri s-au agravat. Am trăit multe momente de deziluzie, când liderul partidului PD, pe listele căruia am devenit senator în 1996, nu numai că nu m-a sprijinit în demersurile mele, în calitatea de președinte al Comisiei pentru agricultură, ci mi-a pus piedici dintre cele mai grave. Este vorba de Legea privind privatizarea IAS-urilor. În același timp, fostul ministru al agriculturii, electromecanicul Mureșan, groparul întregii agriculturi, a inițiat o lege proprie, care avea să devasteze fostele IAS-uri, și cu ajutorul fostului prim-ministru, colegul lui de partid Radu Vasile, a transformat acest proiect de lege , neavenit , în ordonanță de urgență cu aplicare imediată. Electromecanicul a și început devastarea IAS-urilor - el și clica lui - deși, după cum știm cu toții, acest sector de stat din agricultura României producea 30 până la 50 % din produsele necesare consumului țării. În prezent, cu mici, foarte mici excepții, unele foste IAS-uri au intrat pe mâini bune, dar restul sunt în paragină, terenurile sunt nelucrate, iar zootehnia distrusă complet. Au ajuns în aceeași situație cu a fostelor SMA-uri, fostelor AGROMEC-uri, adică jefuite. Electromecanicul, așa cum se știe, este în cercetare penală pentru toate afacerile făcute în defavoarea țării. Acesta a fost motivul pentru care, de la această tribună, am declarat atunci că mă alătur colegilor din PDSR, care au dovedit înțelegerea corespunzătoare necesității de a mai ameliora marile dureri ale agriculturii și ale agricultorilor.

Reamintesc aceste fapte, deoarece am convingerea că putem învăța cu toții din propriile greșeli, iar pentru a învăța trebuie să spunem lucrurilor pe nume, să ne recunoaștem limitele și neputințele și să încercăm să reparăm ceea ce poate fi reparat. Din păcate, s-a stricat atât de mult în agricultură, inclusiv în legislatura pe care o încheiem acum, încât vor fi necesare eforturi considerabile pentru a îmbunătăți cât de cât situația.

Cum știți, tot de la această tribună, înainte de alegerile preliminare din partid , la 16 august, am declarat că nu voi mai candida pentru un nou mandat de senator. Unii au răsuflat ușurați că au scăpat de un parlamentar care i-a criticat sever și le-a dezvăluit adevărata față, altora le-a părut rău. Mulți dintre alegătorii mei atât din județul Olt, cât și din județul Buzău, și-au exprimat regretul că nu le voi mai putea reprezenta interesele în Parlamentul României. Aceleași sentimente mi-au fost împărtășite și de cetățenii din alte zone ale țării.

Eu cred că în politică și în alte domenii ale vieții politice este foarte important momentul în care te decizi să te retragi. În cazul meu vă asigur pe dumneavoastră, îi asigur pe concetățenii mei, că voi continua să apăr și să slujesc cauza agriculturii, care este cu adevărat o cauză națională.

Nu vreau să spun vorbe mari, nu este felul meu. Mă despart de dumneavoastră, colegi senatori, de cei aleși la 28 noiembrie, cât și de cei nealeși, cu sentimentul că s-a rupt ceva din mine. Ne-au legat multe și atunci când am pledat pentru cauze opuse cei mai mulți am făcut-o cu decență, în mod civilizat, cu respect față de părerile altuia. Este spiritul care, în calitate de cetățean, doresc să domine noul Senat, noul Parlament în întregul lui.

În ceea ce mă privește, nu am depus armele. Voi activa în structurile partidului meu, Partidul Social Democrat, tot pentru cauza redresării agriculturii. O voi face până la capătul vieții. Știu că ne așteaptă noi și mari încercări. De aceea, despărțindu-mă de dumneavoastră la încheierea mandatului, doresc să mai spun doar atât: "Doamne, ocrotește-i pe români"!

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Gheorghe Buzatu - cuvânt de rămas bun la sfârșit de mandat parlamentar și unele neîmpliniri ale legislaturii 2000 - 2004.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Buzatu.

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu mi-am pregătit un text de vreo 15 pagini, nu știu dacă este cazul...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Cu condiția să le citiți rar.

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Voi citi rar. Vă mulțumesc foarte mult. În cazul acesta, voi prezenta textul cel mai scurt, angajându-mă că de data aceasta nu voi vorbi despre cenzură, despre proiecte de lege care au fost amânate, despre stalinism, despre Insula Șerpilor, despre Bîstroe, despre Tratatul româno-rus. Voi fi foarte scurt. Este de datoria mea să felicit pe unii dintre colegii noștri care vor merge mai departe și, în același timp, vreau să spun că am ținut tot timpul acestor 4 ani cont de un coleg de-al meu din PRM care nu mai este aici. De fiecare dată de câte ori a fost cazul mi-am impus să tac. Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)

 
Mircea Ionescu Quintus - cuvânt de rămas bun la sfârșitul mandatului de senator.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul președinte Mircea Ionescu-Quintus.

 

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate și stimați colegi,

Eu nu am venit aici să tac, dar nici nu am venit să vă rețin mai mult decât este nevoie. Nu am de gând să încerc să fac bilanțul celor încercate, celor izbutite și celor neizbutite de-a lungul a 15 ani de strădanii parlamentare.

Francezii au o expresie foarte potrivită acestui moment. "A pleca însemnă a muri puțin". Chiar la vârsta mea vă mărturisesc că nu am de gând să fac acest lucru și, de aceea, eu nu voi pleca din Senat. Voi rămâne undeva în preajma lui și când îmi va fi dor am să mă învârt, așa, pe străzile astea pe care le cunosc de acum atât de bine, să mă opresc puțin în fața acelui balcon atât de istoric. Pentru mine aici rămâne Senatul, domnule Triță Făniță.

Și, pentru că am vorbit de dor, vreau să vă spun că pe vremea când eram foarte tânăr - a fost și o vreme când am fost foarte tânăr - și foarte îndrăgostit am scris una din romanțele care se cântă după atâtea zeci de ani: "Mi-e dor"! Și care începea cu versurile: " Mi-e dor de ochii tăi frumoși / Sclipitori ca soarele de mai"! Când mă voi învârti în jurul Senatului probabil că am să șoptesc această romanță "Mi-e dor", dar schimbându-i prima strofă. "Mi-e dor de cvorumul legal / Și de apelul nominal / Mi-e dor de primul meu mandat / Și de colegii din Senat". (Aplauze)

Dacă viitoarea conducere a Senatului îmi va permite să pătrund din când în când în acest suprem for al țării noastre, am să o fac cu plăcere și cu nostalgie. Până atunci, vreau să vă urez dumneavoastră, colegilor mei de astăzi și de mâine, celor de astăzi să vă întoarceți, așa cum mă întorc și eu, în viețile noastre adevărate și să încercăm să ne facem datoria și acolo mai departe. Celor de mâine, celor care se vor alătura celor de astăzi, să fie mai vrednici decât noi, să fie mai pricepuți, dar să fie cel puțin atât de buni români cum am fost noi.

Vă mulțumesc. Aplauze)

 
Szabo Karoly Ferenc - asigurările de răspundere civilă auto.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului senator Szabo Karoly.

 

Domnul Szabo Karoly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

O știre de presă care a apărut în edițiile chiar din Ziua națională ne face, pe unii cel puțin, pe mine în orice caz, să reflectăm și la anumite elemente caracterizate prin genericul "Realitatea cotidiană" atunci când, sub presiunea alegerilor și respectiv sub atmosfera festivă de 1 Decembrie, anumite decizii care se iau pe buzunarul contribuabilului ar trebui să ne facă să reflectăm la ele și, de la această tribună de la care îi reprezentăm pe contribuabili și avem anumite îndatoriri față de dânșii, să nu le lăsăm să treacă neobservate.

Aș citi numai titlul : "Asigurările RCA - deci de răspundere civilă auto - se scumpesc cu 35% de la 1 ianuarie 2005". Iată o știre care mă duce cu gândul că aici n-avem Constituție, n-am avea, că aici nu ar funcționa principiul economiei de piață, iarăși stipulat prin Constituție și că anumite, mai mult sau mai puțin întreprinderi care nu sunt deloc ancorate în ceea ce se cheamă economia de piață și nu au deprinderea de a urma regulile dintr-un stat de drept, fără nici un temei și fără nici o justificare, bagă adânc mâna în buzunarul cetățeanului.

Nimic nu justifică această mărire abuzivă a prețului unor prestații atunci când nu urmează o liberalizare și o clasificare, să-i spunem o up-gradare, ca să folosesc o expresie care ar trebui sancționată în opinia unui coleg al nostru, nu a domniei sale, ci a unei legi promovate, și anume nu este valabilă în străinătate această poliță de asigurare de răspundere civilă auto, dar este mai scumpă cu 35% pentru că cineva așa dorește.

S-ar crede că este o competiție în piața asigurărilor, dar iată că nu este și faptul că acest lucru poate trece aproape neobservat, nesancționat este de natură să mă facă pe mine și sper că și pe domniile voastre să pună piciorul în prag la o astfel de ilegalitate.

Protecția consumatorilor care are, iată, și un oficiu național, va spune iarăși - așa cum a spus-o într-o scrisoare care mi-a fost adresată în urma unei declarații pe această temă, în urmă cu câteva luni, cu șapte luni, mai precis - că nu intră în atribuțiile sale ca și cum aici nu am avea de-a face cu consumatori și cu nevoia supremă și constituțională de a-i proteja față de abuzul celor care spun că sunt în economia de piață.

Eu am considerat necesar ca și în această ultimă zi care ar putea fi și chiar este puțin diferită de celelalte care au fost în legislatura trecută, să nu trecem niciodată peste astfel de evenimente și aștept neapărat o reacție a autorității în drept. Avem o Comisie de Supraveghere a Asigurărilor, dar nu știu dacă... Aceasta poate este un sindicat al business-ului din asigurare, iar nu o Comisie de supraveghere a asigurărilor, sindicat în sensul acela al deceniului patru din secolul XX în care sindicatul din lumea interlopă, că nu pot să calific altfel acest lucru, decât că este o hoție clasică, să facă bine să vină cu justificare... nu cu justificare, să facă bine să îndrepte această situație sau să mergem până la a echivala polița de răspundere civilă auto valabilă la intern cu cartea verde pe care o cunoaște toată lumea. Dar nu este vorba de așa ceva, ci pur și simplu de un jaf în dauna celor care se pare că nu au nici un fel de mijloc de apărare. Eu sper că noi suntem un mijloc de apărare și vom continua să fim.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Adrian Păunescu - Bilanțul  legislaturii.

Dau cuvântul domnului senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

N-aș fi vrut, domnule președinte și domnilor colegi, să insist foarte mult asupra unor lucruri care fac îndeobște substanța dialogurilor noastre, dar ceea ce a spus aici domnul coleg are o semnificație profundă și cred că nu avem dreptul să tăcem asupra acestor evenimente care, venite în momente de mare tensiune și în care se schimbă gărzile, sunt menite - cum spunea domnul coleg -, sunt menite să facă rău și să sărăcească și mai mult populația. Așadar, precizez că punctul meu de vedere este absolut identic cu al acestui senator, cu care am polemizat mereu, dar nu în situația în care apare o cauză pentru care merită să luptăm împreună.

Eu n-am să insist asupra numeroaselor probleme ale acestor zile. Am să consider evenimentul de azi, despărțirea noastră, ca pe un fapt în sine, care merită o atenție specială.

Este momentul să ne facem toate socotelile, să ne aducem aminte toate izbânzile și toate eșecurile, să ne cerem iertare de la cei pe care i-am nedreptățit în focul polemicii de fiecare săptămână și, mai presus de orice, să ne cerem iertare de la poporul nostru căruia nu i-am găsit încă, din păcate, calea spre fericire. Suferința este mult prea mare și nu ne-a fost cu putință să rezolvăm ceea ce acești ani au acumulat la capitolul suferință.

Dar acum este și un moment de mare tristețe pentru despărțirea de unii colegi, personalități remarcabile ale vieții spirituale românești. Mie nu-mi vine, de exemplu, să cred că profesorul Gheorghe Buzatu, care este un eminent dascăl și un militant pentru cauza națională, nu va mai fi, nu va mai veni la acest microfon, așa cum - sigur - m-a umplut de emoție ideea că ne despărțim în acest Senat de marele om care este și rămâne domnul Mircea Ionescu-Quintus.

Ei sunt mulți, oamenii aceștia, poate mai mulți decât se cuvenea și tuturor le transmit gândurile mele bune și prețuirea mea profundă.

Am scris câteva versuri pentru această despărțire și ele m-au făcut să insist să nu plecăm unii de lângă alții ca de la o casă oarbă:

"Ne potopește vârsta și viscolele vin. / Acum, ce ni se întâmplă a devenit destin. / E cea din urmă oară când ne privim în ochi. / Urmează despărțirea, cu tristul ei deochi. / Vor bate alte gonguri pe scenele de-aici / Cu alte anotimpuri vom fi mereu complici / Ne întoarcem triști și simpli / C-un sentiment curat / În țara pentru care credință am jurat. / E ora despărțirii și-a marilor tăceri / Că va urma, de mâine, aproape numai ieri / Ne doare despărțirea și o privim duios / Și ne străbatem vârsta de sus și până jos / Ne potopește timpul / Ne doare tot ce-i rău / Și fiecare pleacă tăcut la locul său / Ne întreabă una - alta vifornița din drum / Și umbrele cu care ne întâlnim acum / De-aici, din prima bancă spre banca de final, / Ne-a adunat la fapte același ideal / În patru ani fantastici, oricum ne-am fost colegi / Gladiatori polemici și făcători de legi / Să ne rostim adio ? Probabil e prea mult, / Să știm să-nfrângem răul și corul lui ocult. / Să ne păstrăm credința la bine și la greu / Așa să ne ajute în toate Dumnezeu!" (Aplauze puternice.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc domnului senator Adrian Păunescu.

 
George Mihail Pruteanu - sfârșit de mandat parlamentar.

Dau cuvântul domnului senator Pruteanu.

 

Domnul George Pruteanu:

Domnule președinte,

Stimate colege, stimați colegi,

Nu vreau să am un ton dramatic sau tragic pentru că, vorba lui Maiorescu care ironiza niște texte ale vremii, "Elvirița absentează, nu-i viață pe Pământ". Nici unul dintre cei care părăsim Senatul nu suntem acea "Elviriță" fără de care să nu mai fie viață pe Pământ.

Nu vreau să cad însă nici în extrema cealaltă, să pozez că sunt zglobiu și bine dispus. Nu am motive să fiu bine dispus. Firește că mă îneacă, mă năpădește un puternic sentiment de mâhnire, în primul rând, pentru că am sentimentul că alegerile nu au fost întru-totul cinstite, în măsură de multe procente ele nu au fost cinstite, dar nu voi insista pe acest subiect pentru că este doar un cuvânt de rămas bun și n-am nici firea - mă cunoașteți unii dintre dumneavoastră - să plec trântind ușa. Nu vreau să fac asta, ci vreau să spun că, în modul cel mai franc, cu unii dintre dumneavoastră, atât cât este normal și omenește, fără vorbă mare, m-am simțit extrem de bine și pe planul moral, și pe planul intelectual, oameni cu care - cum spuneam - puteam avea acel comerț intelectual, acel flux al ideilor. Unii sunt în acest prezidiu, alții sunt în această sală.

N-am să rostesc decât un singur nume și nu va fi un coleg de partid, ca această cuvântare, această alocuțiune rapidă și improvizată să nu aibă nimic partinic sau politic. Este un om care lipsește din această sală, cu care sunt bucuros că am fost 8 ani de zile coleg. Numele său este al unui intelectual strălucit al României de astăzi. Este vorba de Alexandru Paleologu. Îmi pare rău că sănătatea nu i-a permis să fie aici, dar oricând voi fi bucuros să-mi amintesc de lungile discuții cu el. Firește că mai sunt și alții.

Vreau să pomenesc, cu această ocazie de despărțire care, încă o dată, nu este o tragedie, nici nu o privesc ca atare. Am spus la o televiziune și merită să spun și aici, exista un cântecel, l-am folosit odată, într-o campanie, cu versurile "Sfârșitul nu este aici". Categoric, stimați colegi din partid și stimați colegi din Senat care veți mai fi sau care sunteți, sfârșitul nu este aici. Suntem într-o etapă, într-o etapă tulbure și murdară, dar, din nou, îmi reprim cuvintele și nu vreau să o iau pe o pantă politică, deși momentul este al declarațiilor politice.

Vreau să spun că am colaborat, în acești 8 ani, cu oamenii din personalul secund, nu cei care suntem în această sală, extraordinar de bine și ar fi o nerușinare din partea mea dacă n-aș spune aici numele șefei de cabinet, doamna Ana Preda, care multă vreme mi-a fost șefă de cabinet ca președinte al Comisiei pentru învățământ, știință și tineret și cu care colaboram excepțional, o femeie destoinică, un funcționar destoinic. La fel expertul Afrodita Pădureanu și - să nu zâmbiți - șoferul meu, Petre Stoian, care, de foarte multe ori, mi-a fost și secretar, și șef de cabinet în chestiuni în care se descurca cu o inteligență deosebită.

Privesc și în stânga, și în mijloc, și în dreapta, repet, sunt 10-15 persoane a căror prezență o voi regreta. Această instituție, am pus în ea suflet, pasiune, bună credință, energie intelectuală. Citez și eu, împreună cu spiritualul, venerabilul, respectatul Mircea Ionescu-Quintus, n-am talentul său la poantă, nu am stilul plin de încărcături echivoce, subtile ale profesorului Buzatu, nu am nici patetismul poetic al lui Adrian Păunescu, dar nu pot să nu spun că m-am gândit și eu la acele versuri ale poetului francez care a rămas, printr-un singur sonet, în istoria literaturii, Edmond de Harcourt, atât de frumos traduse în românește de Arghezi, "Cu fiece plecare, murim câte puțin / Te simți mai singuratec, mai străin."

Stimate colege și stimați colegi, doresc succes Senatului acesta, fie el și constituit în mod dubios, durabilitate cât îi va da Dumnezeu și evoluția politică, dumneavoastră, fiecăruia, succese și să ne vedem cu bine.

Sfârșitul nu e aici. (Aplauze.)

 
Nicolae Vlad Popa - activitatea parlamentară a opoziției în legislatura 2000-2004.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ultima luare de cuvânt, domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Stimate colege și stimați colegi, fiind vorba de ultima declarație politică din Legislatura 2000-2004, voi încerca să vă transmit câteva gânduri neconvenționale despre activitatea noastră, în calitate de parlamentari care s-au aflat pe băncile opoziției.

În primul rând, cu câteva excepții pe care prefer să le uit, în general, am avut relații normale, de colegialitate și respect cu ceilalți senatori și cu celelalte grupuri parlamentare.

Din păcate, nu pot să fac aceleași constatări în ceea ce privește respectul cuvenit în relațiile așa-zis profesionale, la nivelul unor comisii și în desfășurarea procesului legislativ.

Nu doresc să generalizez deoarece au existat și senatori care au acceptat punctele noastre de vedere, dar, în mare parte, intențiile noastre s-au lovit de mașina de vot a puterii. În momentul în care exista o decizie politică la nivelul P.S.D.-ului, nimic nu mai putea modifica textul legii sau al ordonanței, chiar dacă ar fi existat motive corespunzătoare. Aici, aș putea aminti noua Lege a Curții de Conturi, care, trecând peste Constituție, a întrerupt mandatul consilierilor financiari, făcând posibil controlul politic asupra acestora.

Au fost multe momente în care ni s-a pus "pumnul în gură", expresia "ciocu' mic" aparținând fostului secretar general al Guvernului, intrând deja în legendă.

Vestitele ordonanțe prin care Regia Protocolul de Stat și-a satisfăcut clienții politici, prin vânzarea de terenuri și imobile, "creșterea" patrimoniului acestei regii prin înghițirea Regiei "Locato", "Horticolei"-S.A., împreună cu pădurea Scroviștea și o mare parte din averea "Neptun"-Olimp; ordonanțele de iertare de datorii imense au reprezentat exemple edificatoare ale unui vot politic, care a acoperit încălcarea legii prin altă lege, transferând responsabilitatea de la Guvern asupra Parlamentului.

De fapt, aș putea scrie o lucrare despre modul abuziv în care Guvernul P.S.D. a disprețuit puterea legislativă, care a fost folosită doar ca paravan pentru anumite decizii delicate.

Reamintesc sutele de ordonanțe care nu aveau nici o legătură cu reala urgență, ci doar trebuia să intre în vigoare, Guvernul preluând, în acest caz, rolul Legislativului.

Vă reamintesc, totodată, modul în care Guvernul și-a asumat răspunderea asupra câtorva zeci de legi, care, ulterior, au fost modificate și paramodificate datorită faptului că au ocolit controlul Legislativului.

Nu pot trece peste faptul că inițiative legislative ale opoziției au fost tratate de sus, având o procedură formală de respingere, cu câteva mici excepții.

O mare insatisfacție mi-a produs-o respingerea inițiativei privind Legea turismului, reglementare aflată și în calendarul legislativ al P.S.D.-ului încă din anul 2003, și care nu a ieșit nici până astăzi, dar care mi-a fost respinsă cu motivația că Guvernul a avut pe masa de lucru o lege similară, pe care, nici până astăzi, nu a introdus-o în procesul legislativ.

Nu putem să nu menționăm și unele încălcări ale Regulamentului Senatului, care au făcut ca un grup parlamentar să fie desființat în timpul unei sesiuni și, ulterior, refăcut doar după ce Curtea Constituțională ne-a dat dreptate. (Rumoare în sală.)

Chiar dacă unii miniștri au tratat cu anume considerație obligația de a ne răspunde la întrebări și interpelări, o mare parte din membrii Guvernului, dar, mai ales, primul ministru, au manifestat nepăsare, formalism și superficialitate în răspunsurile date senatorilor opoziției.

Moțiunile noastre au fost tratate cu aroganța caracteristică guvernanților P.S.D. și expediate urgent, după dezbateri superficiale. Cel mai edificator exemplu este acela că primul ministru nu a fost prezent în sediul Senatului decât o singură dată, și atunci doar pentru scurt timp, la discutarea unei moțiuni a opoziției în anul 2001. De atunci, domnia sa ne-a scris doar scrisori în care ne critica, cu un aer de superioritate, și ne reproșa că nu facem destul, că nu facem repede, că nu facem bine.

Sigur că au fost și lucruri pozitive, pe care, cu siguranță, domnul președinte Nicolae Văcăroiu le va elogia, dar noi trebuie să învățăm din greșeli și să dorim să nu mai repetăm, pentru că această instituție are o importanță maximă. Legile sale trebuie să aducă, într-adevăr, o contribuție la îmbunătățirea stării națiunii.

Aduc, pe această cale, mulțumirile noastre colegilor care își încheie activitatea în această legislatură și felicităm pe cei care ne vor fi colegi în viitor.

Vreau să vă declar, cu toată sinceritatea, că sunt mândru de a fi liberal și că am fost ales, din nou, de un electorat bine informat, în mare parte tânăr, preponderent din mediul urban. Aceștia sunt cei care pot aduce României progresul și prosperitatea.

Permiteți-mi, vă rog, să închei cu formula, care definește perfect perenitatea instituțională: Acest Senat a murit. Trăiască Senatul nou ales!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Senatul nu moare niciodată, domnul senator Popa. Și nici instituția nu moare niciodată.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Păi, nu...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Popa nu se dezmite niciodată.

Dați-mi voie să încheiem aici, în această formulă triumfală a discursului domnului senator Popa, declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 13:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro