|
Domnul Antonie Iorgovan: În această ipoteză, domnule președinte, am să rostesc atâtea fraze, câte sunt necesare, până vă întoarceți dumneavoastră. Stimate colege și stimați colegi, Sunt convins că și cei care nu suntem de profesie juridică am intrat, fie și o singură dată, într-un tribunal și ne-am interesat cam ce fel de litigii se soluționează și am constatat, cred, că sunt litigii civile - și există la tribunal secția civilă, că există litigii penale - și există secția penală, că există litigii comerciale - și există secția comercială, și că există și litigii de Contencios administrativ. Vorbesc de regulă. Corespunzător, la nivelul curților de apel și la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Noi ne-am ocupat, până acum, de aspectele, într-un fel sau altul, și de fond, și de procedură, care au vizat litigiile penale. Am adoptat un nou Cod penal. Am modificat, inclusiv astăzi, Codul de procedură penală. Deci, în repetate rânduri, am venit cu modificări și cu șlefuiri, cu perfecționări. În ceea ce privește litigiile civile, am modificat de foarte multe ori procedura civilă și am adoptat noi, Senatul României, un nou Cod civil. Deci, dreptul substanțial. Cât privește litigiile comerciale, e suficient să amintesc rolul ședinței de astăzi și vom constata că este pe rolul nostru și o lege care este izvor de drept comercial, Legea nr.21/1996, cu privire la concurență. Nu ne-am ocupat, însă, sub nici o formă, dar sub nici o formă, de la Constituție spre noi, de Legea Contenciosului administrativ. Legea în vigoare a Contenciosului administrativ - deci a patra categorie de litigii, în țara românească - este o lege dinaintea Constituției. Este Legea nr.29/1990. A intrat în vigoare exact cu un an înaintea Constituției, pe 8 decembrie 1990. Constituția din 1991 vine cu soluții diferite față de cele ale legii și, cu toate acestea, legea nu a fost modificată expres nici până în ziua de astăzi. Apoi, revizuirea Constituției. Legea de revizuire a Constituției, din 2003, are dispoziții exprese la materia Contenciosului administrativ. Este suficient să amintesc art.21. S-a introdus un nou principiu, principiul după care jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite. La fostul art.48, actual art.52, unde este sediul materiei, am introdus și referirea la interesul legitim, iar articolul consacrat justiției, este vorba de art.126 alin.6, închide cercul în legislația noastră constituțională, reluând un principiu pe care l-am avut în Constituția din 1923 și pe care, mă rog, din motive care nu mai au relevanță acum, nu l-am luat în versiunea din 1991. Noi spunem acum, prin Constituția României, că este garantat controlul instanțelor asupra actelor administrative, cu două excepții. În Constituția din 1923 erau exceptate "actele de guvernământ" și "actele de comandament cu caracter militar". Acum, am spus noi, având în vedere terminologia juridică actuală, "actele administrative emise în relația cu Parlamentul" și am menținut "actele de comandament cu caracter militar". Pe de altă parte, am adoptat, tot în baza Constituției, legea cu privire la reforma în justiție, deci noua organizare judecătorească, în care vorbim despre secțiile de contencios administrativ și fiscal la curțile de apel și la Înalta Curte de Casație și Justiție, și vorbim despre tribunale administrativ-fiscale, deci de Contencios administrativ și fiscal. Dar Legea Contenciosului administrativ, legea de bază, este tot cea din 1990, și întrebarea care se pune este aceea de a ști cum se poate aplica Constituția, cum se poate continua reforma în justiție, pe această zonă a justiției, a litigiilor administrative. Litigiile administrative înseamnă litigiile între cetățeanul care este vătămat în dreptul său, între persoana juridică, care este vătămată în drepturile sale, și autoritatea care a emis actul care se dovedește a fi, până la urmă, vătămător - autoritate, care înseamnă primar, înseamnă prefect, înseamnă ministru, minister, înseamnă Guvern, poate să însemne și Parlament, prin refuzul de a soluționa o cerere în termenul prevăzut de lege. Aceste argumente de ordin constituțional și legal ne-au determinat pe noi, cei de la catedra de drept public a Facultății de drept, pe care am cinstea să o reprezint în Senatul României, să gândim o nouă lege a Contenciosului administrativ. Am avut șansa să am înțelegerea corespunzătoare la Camera Deputaților. Nu a fost o discuție simplă. De altfel, vreau să spun - și cu asta închid imediat expunerea mea - că am procedat într-o manieră pe care eu nu am mai întâlnit-o la nici un proiect de act normativ. Am în față revista noastră din zona dreptului public, "Revista de drept public". În nr.2 din acest an, de la pagina 71 și următoarele, este publicat acest proiect. Deci, după ce l-am introdus la Camera Deputaților, cu expunerea de motive... În revistă este și precizarea că proiectul a fost înregistrat cu nr.243 din 28.06.2004. Spune revista: "Așteptăm observații și propuneri referitoare la acest proiect de lege." Vreau să informez Senatul că, în calitate de inițiator, am trimis această propunere legislativă la toate curțile de apel ale țării. De asemenea, la toate tribunalele, la secțiile de Contencios administrativ, la Înalta Curte de Casație și Justiție, la Consiliul Legislativ s-a trimis oficial, la Guvern s-a trimis oficial, dar, în plus, am trimis la Avocatul Poporului și la Ministerul Public. Am primit puncte de vedere - și doresc să mulțumesc cu această ocazie - de la majoritatea curților de apel. A fost, de altfel, un continuu dialog între noi, ca inițiatori... Când spun "noi, ca inițiatori", mă refer la echipa de la facultate și, dacă îmi este permis, aș indica cel puțin două nume, două conferențiare, două doamne - Virginia Vedinaș și Dana Tofan. Am primit puncte de vedere de la Curțile de apel, cred că le-am reținut pe toate, Timișoara, Galați, Oradea, Brașov, Constanța, Craiova, Ploiești, am primit un substanțial punct de vedere cu propuneri, cu sugestii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Avocatul Poporului, de la Ministerul Public. În plus, colegii din specializarea noastră, eu sunt singurul profesor de drept public în viața parlamentară, dar nu sunt singurul din țară. Patriarhul dreptului public românesc, profesorul Tudor Drăganu, care a împlinit recent 92 de ani, mi-a trimis un studiu, și urmează să fie publicat, o analiză critică, și vreau să spun că am ținut cont de acele observații. Colegul Ion Santea, profesorul Ion Santea de la Sibiu, de asemenea, și-a făcut observațiile sale. Și după toate aceste discuții, după tot acest schimb de opinii profesionale, cu curți de apel, cu tribunale, cu oamenii cei mai avizați în materie pe care îi are România la ora actuală, mărturisesc, și după o vizită de documentare pe care, recent, am făcut-o în Germania, unde este o foarte puternică școală de Contencios administrativ, am venit și cu propuneri la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și-mi place să cred, chiar cu riscul de a fi calificat ca lipsit de modestie, dar am spus că eu sunt doar instrumentul juridic, procesual, prin care acest act normativ vine în fața domniilor voastre, pentru că în spate, așa după cum am spus, este o întreagă dezbatere, și autorii acestui proiect, practic, se găsesc peste tot în lumea juridică care s-a implicat în acest proiect.
|
