Plen
Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 15 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.118/23-09-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 15-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 15 septembrie 2004

  1. Alocuțiuni cu prilejul ședinței solemne a Parlamentului României consacrate aniversării a 140 de ani de la constituirea Senatului României și de la instituționalizarea sistemului parlamentar bicameral
  1.11 Domnul Corneliu Vadim Tudor - președintele Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Senat

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului președinte Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al PRM. După aceea, va urma la cuvânt domnul senator Nicolae Vlad Popa, președintele Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal din Senat.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi să încep prin a acuza cenzura aplicată acestui moment aniversar care se petrece o dată la un deceniu: deși Televiziunea Română se pare că înregistrează totul, dar nu transmite nimic, Radio România a transmis în direct doar până acum câteva minute, legătura fiind întreruptă. Nu mi se pare corect acest comportament.

Onorată asistență,

În urmă cu 140 de ani, părintele statului român modern, Alexandru Ioan Cuza, susținut de principalul sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu, întemeia o instituție fundamentală, care avea să contribuie decisiv la făurirea României Mari, Senatul.

De altfel, în scurta sa domnie de numai șapte ani, cifră biblică, cifră pitagoreică, iubitul prinț al Unirii a revoluționat totul, curățat putregaiurile reminiscențelor fanariote, a înființat un număr impresionant de instituții atât de necesare și a deschis larg ferestrele țării către lumea modernă.

Se poate spune că aceea a fost prima integrare a României în Europa. Iar cel care i-a urmat la cârma noului stat, domnitorul și mai apoi regele Carol I, a ascultat de glasul celor mai luminați fruntași ai clasei politice, continuând și desăvârșind opera de reformare din temelii a României.

Erau timpuri eroice, de elanuri și descătușare a ceea ce istoricul Vasile Pârvan avea să numească "energiile naționale". Erau timpuri în care pe prima scenă a societății românești nu ar fi putut în ruptul capului să pătrundă analfabeții, deținuții de drept comun și evadații din caverne, fiindcă spiritul public i-ar fi respins imediat cu un dispreț suveran.

Mă aflu în posesia unui document original în care numeroși protagoniști ai acelor vremuri au consemnat cu mână proprie gânduri vizionare despre locul, rolul și destinul mesianic al neamului românesc. Unul dintre ei este Dumitru Drăghicescu, întâiul mare sociolog român, cel care ne-a lăsat oglinda veridică a capodoperei intitulate "Din psihologia poporului român". Ei bine, la 10 decembrie 1919, acest om dificil, care aducea vești proaste pentru cei obișnuiți cu cădelnița trufiei, a scris ceva antologic: "Neamul românesc reunit, fiind puntea de trecere între Orient și Occident, are o menire providențială între cele două lumi - să continue, să dezvolte și să propage civilizația latină și ideea de drept a strămoșilor romani".

Din păcate, după un an, mai exact la 8 decembrie 1920, țara proaspăt reîntregită a fost zguduită de atentatul cu bombă de la Senat. Autorul acelui prim act de terorism din România secolul XX, poreclit "omul cu cârligul", fiindcă era ciung și avea un fel de proteză, a plasat bomba în spatele fotoliului pe care ședea președintele Senatului, generalul Constantin Coandă, fost prim-ministru, tatăl tânărului om de știință Hanry Coandă. Urmarea: au murit instantaneu episcopul greco-catolic al Oradei, Dumitru Radu, și ministrul Greceanu, iar după 24 de ore a încetat din viață și senatorul Spiru Gheorghiu, devenit ulterior nume de stradă în București. Președintele Senatului s-a ales cu nu mai puțin de 58 de răni, dar a supraviețuit.

Propun ca în noua sală a Senatului, în care vom lucra probabil începând de anul viitor, să fie amplasată o placă de marmură în memoria acelor victime nevinovate. La fel cum nevinovați au fost și minerii uciși în 1999, PRM fiind, din fericire, acea singură excepție de care vorbea un preopinent de la acest microfon.

Apreciez, fără exagerare, că ocupația bolșevică ne-a dat înapoi cu cel puțin 50 de ani. Atunci au dispărut și Senatul și Camera Deputaților. Aveau să reapară după Decembrie 1989, și cred că trebuie să le fim recunoscători acelor oameni care au făcut posibilă reînnodarea firului de aur al tradiției.

Totdeauna eu m-am pronunțat pentru un Parlament bicameral. De ce? Fiindcă aceasta a fost tradiția în politica românească și pentru că, la urma urmei, un Parlament format dintr-o singură Cameră nu mai este Parlament, ci eventual garsonieră. Mai ales la noi, la popoarele latine, Senatul este o agora care are o semnificație aparte, fiind o moștenire a maicii Rome. De altfel, aceasta și însemna Senatus: sfatul bătrânilor, rădăcina semantică respectivă fiind și la baza cuvintelor senectute și senior.

A nu se uita că tot din Roma ne vine pe fluviul timpului sigla magnifică săpată în monumentele epigrafiei lăsate de legiuni în Dacia- "SPQR", adică "Senatus Populus Que Romanus", ceea ce înseamnă "Senatul și poporul roman".

Și tot din Roma ne parvine pilda jertfei sublime pe care membrii Senatului au lăsat-o în anul 218 înainte de Hristos în cea mai crâncenă bătălie din întreaga antichitate, la Canne, pe râul Ofanto. Atunci, în lupta cu Cartagina, au murit eroic nu mai puțin de 80 de senatori romani. Au murit pentru patrie! Să nu se uite asta!

Onorată asistență,

Aducem astăzi omagiul acestui Forum excepțional care este Senatul României.

Avem un Senat bătrân, într-adevăr, în vârstă de 140 de ani, și totuși atât de tânăr.

Într-o țară care începe să se prăbușească pe noi, indiferent câte cosmetizări, statistici și sondaje false sunt popularizate, Senatul rămâne ca un far luminos în noapte, ca un reper și o speranță. Din păcate, la ora actuală, Parlamentul este sfidat în permanență de un guvern pe care nu mă sfiesc să îl numesc abuziv.

Numai de noi depinde să redăm demnitatea noțiunii de senator, mai ales că importanța Camerei superioare este marcată și de Constituție, președintele Senatului fiind al doilea om în stat, după președintele țării.

În acest furtunos început al mileniului III, avem nevoie de o nouă ordine morală nu numai în România, ci și în întreaga lume, o lume zguduită de cele trei flageluri îngemănate în aceeași tulpină - terorismul, corupția, mizeria.

În lupta pentru salvarea patriei de la dezastru, să ne amintim de apelul lansat de Nicolae Iorga tot în vremuri de restriște, înaintea celui de-al doilea război mondial: "Înapoi la națiune!" Tot astfel vom spune și noi, cei de la Partidul România Mare.

Pentru a merge înainte într-o Europă unită, este imperios necesar să ne păstrăm specificul național, frumusețea morală, valorile esențiale ale poporului român și ale creștinismului. Altminteri, riscăm viitorul copiilor noștri, iar așa ceva ar fi de neiertat.

Nu ne pretinde nimeni să facem sacrificiul suprem, așa cum l-au făcut senatorii altor timpuri. Tot ceea ce ni se pretinde este să fim drepți, cinstiți și patrioți, să apărăm interesul național și să contribuim la crearea unei lumi a păcii și a concordiei între oameni. În definitiv, Mântuitorul Iisus Hristos nu ne cere să murim ca El, ci să trăim ca El. Este, oare, atât de greu?

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 15 aprilie 2021, 13:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro