Plen
Ședința Senatului din 14 iunie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.90/21-06-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 14-06-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 14 iunie 2004

9. Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
 
consultă fișa PL nr. L326/2004

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Trecem la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Vă rog, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dorel Dorian - deputat:

Inițiativa legislativă aprobată de Camera Deputaților a avut în vedere despăgubiri pentru cei care au fost evacuați din locuințele lor în primăvara lui '41 din motive etnice.

După cum știți s-a făcut o Lege nr. 189/2000 care trebuia să aprobe Ordonanța Guvernului 105 în 2000 și care stabilea o serie de categorii pentru despăgubiri. S-a pierdut această categorie a celor evacuați pentru că a fost aprobată o categorie a celor strămutați și dădea impresia că, dacă ai fost strămutat, de la sine înțeles, ai fost evacuat. Dar nu toți cei care au fost evacuați, au fost strămutați și au rămas în litigiu câteva sute de familii, câteva sute de persoane care au solicitat, ani la rând, cu insistențe, cu dramatism fiindcă sunt oameni bătrâni... Cei care, în anul 1941, erau cap de familie - au trecut 63 de ani - au rămas câți au rămas în viață.

A ajuns această inițiativă legislativă în fața dumneavoastră. De fapt, la comisie, n-a existat decât o singură diferență de opinie, nu din partea inițiatorului. Și anume Camera Deputaților a hotărât să nu dea un termen limită cum se dădea, uneori, în trecut, un an de zile sau un an de zile de când apare în Monitorul Oficial sau un an și jumătate. În Camera Deputaților s-a hotărât ca, ținând seama de vârsta celor care sunt vizați de această inițiativă legislativă, să lase fără termen, mai cu seamă că este îndeajuns de greu litigiul în a demonstra că locuința pe care o avea în 1941... ce mai există, dificultăți foarte multe... vârsta... unii trebuia să demonstreze cu martori și s-a votat în felul acesta.

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a propus această modificare, să se dea ca termen pentru această corectare 1 iulie 2005.

Noi acceptam și 1 iulie 2005, nu este problema - în ultimă instanță - a termenului în sine. Vom face un efort ca marea majoritate să se încadreze în acest termen, dar mi se pare că pentru niște oameni care, din 1990 până în 2004, așteaptă această modificare, cred că nu era un capăt de țară dacă se spunea "termen nelimitat", mai cu seamă că termenul nelimitat este cenzurat, aici, de durata vieții care este pe sfârșite. Din cei care puteau să ceară, mor sub ochii noștri, în fiecare an, câte 50-60-80. Mai există un argument în favoarea acestui lucru, dacă Senatul votează aceeași formă ca și Camera Deputaților, atunci intră definitiv în vigoare. Dacă este o cât de mică modificare, ca termen, se intră la mediere - pentru că inițiativa este conform vechii Constituții - după mediere se întoarce la Camera Deputaților, se întoarce la Senat, textul definitiv, dacă este definitiv, mai durează până va ajunge la promulgare. În orice caz, se pierde actuala sesiune legislativă.

Rămâne la latitudinea dumneavoastră să aprobați. Eu susțin în continuare, acum, dacă se poate, să rămână varianta Camerei Deputaților. Am discutat acest lucru și cu președintele Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități. Nu a fost de acord cu mine. Dacă nu, o să se voteze varianta pe care o considerați necesară și implicit se va răspunde la mediere și cine știe ce se întâmplă până în toamnă când se va vota din nou în Camera Deputaților și Senat.

Repet că este vorba de câteva sute de oameni, sute de familii, este vorba despre a face dreptate. Nimeni nu a avut nici un fel de rezervă asupra acestei condiții.

Au fost oameni care au fost evacuați în 1941 din casele lor și au fost omiși ani și ani la rând. Eu mă refer la anii noștri. De la prima ordonanță, 105/1999, care spunea să se adauge la Legea nr.118 și cei persecutați între 1941-1945 au trecut 5-6 ani. Cum veți considera dumneavoastră. Mă voi supune hotărârii dumneavoastră, bineînțeles, mulțumindu-vă că ați avut bunăvoința să vă aplecați asupra acestei hotărâri de modificare și de îndreptățire a unei categorii de oameni persecutați de viață, nedreptățiți de lege, de atâtea ori.

Mulțumesc frumos.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Mulțumesc, domnule deputat. S-a înțeles, cred, foarte bine.

Dau cuvântul domnului președinte Gyorgy Frunda pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Frunda Gyorgy:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități împreună cu Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a făcut un raport de admitere a proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanței nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice.

Vă rog să luați act de faptul că, în raportul care vi s-a comunicat, dintr-o simplă eroare materială, s-a trecut 6 septembrie 1944 - 6 septembrie 1945. Este vorba de fapt despre 6 septembrie 1940, lucru care a fost corectat.

Ceea ce a spus domnul deputat Dorian este exact, numai că noi am avut mai multe amendamente admise de către comisiile noastre.

În primul rând, se cere ca persoanele care depun cererile respective să aibă și avizul organizațiilor minorităților naționale din care fac parte. Pentru a nu tergiversa procedura acordării avizului, noi am introdus un termen de 30 de zile, termen în care organizațiile respective trebuie să-și dea avizul. Dacă nu îl dau, se consideră dat.

A doua modificare privește, într-adevăr, termenul de sesizare a acestor comisii. Noi propunem data de 30 iunie 2005. Nu este o chestie formală, este o chestie de principiu de drept, pentru că orice drept poate fi exercitat într-un anumit termen, nu sine die. În practica dreptului, nu există această posibilitate, ca sine die, oricând să poți exercita un drept cu toate că - trebuie să spun sincer - Curtea Constituțională, la noi, a admis pe o lege similară, introducerea acestor cereri sine die. Cred cu tărie că este o greșeală și fiecare drept trebuie legat de un anumit termen.

Comisia a discutat cu reprezentanții Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu reprezentanții Casei Naționale de Pensii. Astfel, am aflat că, la ora actuală, sunt aproximativ 1500 de persoane care, potențial, ar putea cere acest drept. Pentru 1500 de persoane un an de zile este suficient. Dacă cumva nu-și pot depune cererile, atunci acest termen poate fi prelungit, cu toate că acest termen este pentru depunerea cererilor, nu pentru rezolvarea dosarelor. Pentru rezolvarea dosarelor am prevăzut că această comisie are 60 de zile peste termenul limită în care trebuie să-și termine munca. Acestea au fost amendamentele admise.

Și am avut, de asemenea, un amendament respins, al domnului senator Vasile Duță - nu-l văd în sală - care dorea ca minoritățile naționale să fie numite "etnice". Este împotriva principiilor constituționale și a Convențiilor internaționale pe care România le-a semnat. Noi vorbim, peste tot, de minorități naționale. în fond nu există nici o diferență. Denumirea "minorități etnice" provine de la cuvântul grec "etnos", iar "minorități naționale" provine de la cuvântul latin "natio", deci este doar o problemă formală, dar, din punct de vedere juridic, noi am admis terminologia "minorități naționale".

Cu aceste amendamente, am făcut un raport de admitere a acestei propuneri legislative și Consiliul Legislativ este de acord cu aceste propuneri.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Vă mulțumesc.

Domnul secretar de stat Giurescu.

Domnul Ion Giurescu - secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Suntem de acord cu raportul făcut de comisia Senatului, cu acea specificare că termenul este de 6 septembrie 1940, nu 1944 - 6 septembrie 1945. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Vă mulțumesc foarte mult.

Dezbateri generale. Dacă sunt luări de cuvânt ? Vă rog !

Domnul senator Adrian Păunescu.

Domnul Adrian Păunescu:

Aș ruga pe domnii secretari să aibă ochii mai deschiși către poporul din care provin și să nu ne uite.

Am de spus doar atât: consider îndreptățită cererea deputatului Dorian de a nu se limita într-un mod nu doar formal, ci și cu o anumită conotație cinică, dreptul unor oameni care sunt și puțini, și chinuiți, și neprofesioniști în a-și exercita această prerogativă de a pretinde ceea ce legea noastră le va oferi. Cred că nu ne împiedică nimic să facem toate socotelile și să constatăm cât de important ar fi să lipsească acest termen, iunie 2005. Dacă sunt 1500, după toate socotelile care s-au făcut, și dacă notăm, pe de altă parte, cât de bătrâni sunt acești oameni pătimiți, cred că nu avem nici un motiv să ne cabrăm, să înțepenim în acest proiect, să fie în iunie 2005 termenul de ieșire din exercitarea acestui drept.

Eu aș susține ceea ce inițiatorul a propus cu delicatețe, dar cu fermitate, să fie fără termen de expirare acest drept. Nu există pericolul ca, în istorie, peste 15 ani, să răsară un prunc și să spună: "Domnule, eu în 1942, am avut neplăceri cu cei care m-au evacuat". Este evident că mai există puțini oameni care vor beneficia de acest drept pe care eu cred că trebuie să li-l acordăm întreg.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Domnul senator Dinescu Valentin.

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Suntem, ca de atâtea alte ori, în fața situației de a lua niște măsuri reparatorii și mi se pare că este normal să fie așa pentru că una din menirile noastre, aici, în Senatul României, este și aceea de a repara ceea ce au stricat alții.

Vedeți dumneavoastră, Dorohoi, de-a lungul evoluției sale istorice, a suferit o mulțime de transformări, transformări urbanistice, transformări în structura etnică, transformări în structura economică și așa mai departe.

Practic, acest proiect de lege trebuie să aibă, în opinia mea, în vedere cele spuse de Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, sub aspectul termenului, pentru că, iată, în avizul sau în punctul de vedere al Guvernului, la 1000 de subiecți - pentru că nu se știe exact numărul celor care urmează să beneficieze de prevederile acestei legi - ar însemna grevarea execuției bugetare cu suma de 27,2 miliarde lei pe 2004. Deci de pe acum trebuie să avem în vedere că, dacă vom merge nelimitat, dacă nu vom stabili un termen de decădere, s-ar putea ca, de la an la an, această lege să devină inoperabilă tocmai datorită faptului că nu sunt alocate, în buget, sumele aferente acestei reparații morale.

De aceea, vom susține acest proiect legislativ, dar cu punctul de vedere al comisiei, vizavi de termen.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Vă mulțumesc.

Domnul senator Radu F. Alexandru. Suntem la dezbateri generale.

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, îmi permit să vă rețin atenția doar câteva clipe ca să pun un accent peste care cred că nu trebuie să trecem cu mare ușurință. Aș vorbi de dimensiunea politică a acestei ordonanțe pe care suntem invitați să o judecăm astăzi, dimensiunea politică și semnificația ei. Cred că este un act de reparație, cred că este un act de reparație pentru niște oameni care au suferit niște grave vexațiuni într-un timp de care ne-am despărțit definitiv și care au dreptul la cuvenita reparație.

Nu cred nici o clipă că trebuie să ne oprim atenția asupra dimensiunii economico-financiare. Este nesemnificativă pentru o discuție în care invocăm astăzi problemele bugetare care se ridică pentru 1500 de oameni, înseamnă - nu vreau să supăr pe nimeni - să intrăm în derizoriu.

Dacă această discuție ar avea loc imediat după Revoluția din Decembrie, dacă am fi la începutul anilor '90, încă am putea să spunem că mai avem nevoie să clarificăm astăzi anumite lucruri. România a clarificat toate lucrurile. Poziția României, poziția puterii de astăzi față de perioada în care s-au petrecut aceste grozăvii a fost, nu o dată, exprimată clar și într-un mod care exclude orice echivoc.

Votul nostru de astăzi ar trebui, într-adevăr, să dea greutate deciziei politice, ar trebui, într-adevăr, să facă dreptate pentru niște oameni care - trebuie luat, totuși, în calcul ce a spus domnul deputat Dorian - au dreptul, măcar în ultima clipă, eu aș spune, la satisfacția morală de a fi absolviți de vinele pentru care au suferit atât cât au suferit în perioada la care face referire legea.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Domul senator Duță.

Domnul Vasile Duță:

Domnule președinte, onorat Senat

Anterior luării în discuție a acestei ordonanțe, știți că ea a fost întoarsă - deci, de către plenul Senatului - să meargă la comisie, pentru a se rectifica anumite puncte din art.4 alin.1 și, bineînțeles, art.1. S-a cerut acest lucru, s-a aprobat, dar în comisie noi nu am discutat, sub nici o formă, partea tehnică a modificărilor pentru care ea a fost trimisă la comisie.

Eu vă aduc la cunoștință faptul că nu am discutat în comisie. Și sunt câteva greșeli de fond, până la urmă. Eu am cerut, prin amendament, un lucru foarte clar: "Cu avizul consultativ al organizațiilor legal constituite, având drept scop apărarea drepturilor omului și susținerea persoanelor persecutate în această perioadă". Nu organizații ale minorităților, pentru că în 1940 nu era teritoriu românesc în Transilvania. Vă dau numai un exemplu atunci. Știți foarte bine acest lucru.

Rectificarea trebuie făcută începând de la alin.1. Eu am citit și legea care stă la bază, cu mare atenție, e foarte bine făcută Legea nr.189/2000, nu prevede așa ceva, Guvernul a pus în vedere în partea de motivație să avem mare atenție la acest aspect.

Cu toată stima pe care o am pentru domnul Frunda, dar trecerea aceasta, în primă fază, peste un lucru minor mie mi se pare o mare greșeală, care nu este conformă nici cu istoria și, bineînțeles, nici partea tehnică nu îmbină, dacă vreți, o oportunitate din asta cursivă a procesului acesta de dare a unor bani.

Deci, eu asta am supus plenului și eu vă rog, în consecință, să o retrimiteți la comisie, să putem să o discutăm. Și bineînțeles că putem cădea de comun acord și cu Camera Deputaților să găsim textul adecvat și să nu mai avem probleme, să treacă rapid.

Sunt de acord să se dea, bine, dar după ce ajungem la o înțelegere.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator, ați făcut un amendament, îl aveți aici. Care este problema?

Domnul Gyorgy Frunda:

Corect.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

În afara acestui amendament mai aveți și altele?

Domnul Vasile Duță:

Domnule președinte, eu am spus foarte clar că art.1 spune așa: "Ordonanța Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere din 6 septembrie 1940".

Păi, întrebare de istorie: în 1940 era în Transilvania regimul instaurat în România?

Domnul Gyorgy Frunda:

Vai de mine! Dați-mi voie să răspund, domnule președinte?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți răbdare! Vă rog. Deci, înțeleg, solicitare de retrimitere la comisie, da? Bun.

Dacă mai sunt intervenții? Nu mai sunt.

Domnul Dorel Dorian:

Permiteți să răspund?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai sunt.

Domnul Dorel Dorian:

Permiteți să răspund, totuși. Nu e vorba de așa ceva.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă dau, vă dau. Vă dau cuvântul, nu vă faceți probleme.

Domnul președinte Frunda, vă rog.

Domnul Gyorgy Frunda:

Vă mulțumesc frumos.

Domnule președinte, vă rog să observați că ordonanța este a Guvernului, care a formulat și titlul, iar inițiativa legislativă nu dă posibilitatea modificării titlului. Asta din punct de vedere procedural.

1) Domnul senator Duță, care este un eminent jurist, știe foarte bine că drepturile și obligațiile care se prevăd într-o lege se referă la actele normative care se adoptă în momentul respectiv. Vorbim de România de astăzi, de teritoriul țării noastre de astăzi, nu din 1940, iar acele persoane care au fost persecutate politic, indiferent de care regim, în perioada respectivă, urmează să primească despăgubirile respective și, în primul rând, așa cum arăta domnul senator Radu F.Alexandru, este vorba despre o satisfacție morală, despre recunoașterea faptului că regimurile din acea perioadă, pe criterii etnice, au condamnat, au hărțuit, au dislocat alte persoane, doar datorită faptului că erau de altă naționalitate.

În ceea ce privește amendamentul concret al domnului senator Duță, care a fost susținut numai de dumnealui în comisie, toată comisia a votat împotriva acestui amendament, rog să vedeți că nu este sincronizat cu legislația noastră actuală. Vorbește despre aviz consultativ al organizațiilor legal constituite. Nu este nevoie să spunem că avizul este consultativ, toți juriștii știm că avizele sunt de 4 feluri, iar în situația în care în textul legii nu arătăm că este vorba despre un aviz conform sau un aviz de valabilitate, acest lucru înseamnă că avizul este pur consultativ.

2) Nu putem să restrângem organizațiile minorităților naționale doar la acelea care au drept obiect de apărare a drepturilor omului și susținerea persoanelor persecutate, cum spune domnul senator Duță, pentru că prima lege care privea asociațiile și fundațiile, pe urmă Ordonanța nr.26/2000, care a devenit lege, nu prevede asemenea obligații, nu impune organizațiilor de apărare a drepturilor omului obligația ca în obiectul de activitate să le restrângă la perioada respectivă.

Or, noi, prin această ordonanță, prin modificarea acestei ordonanțe, nu putem modifica legea generală a asociațiilor și fundațiilor.

3) Când domnia sa vorbește despre organizații etnice, v-am spus, nu este la numitor comun cu Legea fundamentală a țării și cu convențiile internaționale semnate de România, care vorbesc toate de organizații ale minorităților naționale și persoane aparținând minorităților naționale.

4) Ultimul argument: din moment ce comisia noastră nu și-a revizuit punctul de vedere, înseamnă că în unanimitate, cu excepția domnului senator Duță, care nu a fost prezent, cu toții am fost de acord să menținem raportul inițial.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dorel Dorian.

Domnule Duță, vă rog să luați loc.

Domnul Vasile Duță (din sală):

Vreau să mai spun ceva.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă dau cuvântul, aveți răbdare.

Domnul Dorel Dorian:

Foarte puține lucruri.

Hotărârea privind românizarea, ceea ce a însemnat evacuarea evreilor din case, s-a luat în 1941, în primăvară. Deci, nu este vorba de 1940, ci de 1941.

A doua chestiune: nu a angajat, prin nimic, Transilvania. E vorba doar de lucrurile care s-au operat din 1941, din acel moment, în zonele care aparțineau României. Deci, nu e nici un fel de lucru. Treaba este și așa destul de greu de demonstrat, pentru că n-a existat, în momentul acela, o hotărâre: care case, printr-un Monitor Oficial, să se publice, ci astea s-au stabilit pe plan local și s-a luat aprobare. Va fi o treabă teribil de dificilă, ca niște oameni, care au astăzi 85 - 90 de ani, să-și poată găsi dreptul sau martorii cu care să ateste că au fost scoși 4 ani de zile, în condiții groaznice, din casă, care a însemnat, pentru mulți dintre ei care mai sunt, și pierderea unei părți din familie.

S-a spus aici de 1500. 1500 prevede un calcul general, care s-ar fi putut lua în evidență. Ultimul recensământ indică 5700 de evrei pe tot teritoriul României. Aici nu e vorba de tot teritoriul României, ci numai de teritoriul care rămăsese în 1941 României.

Deci, practic, eu vin și spun: datele noastre indică o cifră mai puțin de jumătate. E vorba de niște oameni care se termină sub ochii noștri. Din momentul în care am depus inițiativa legislativă și până astăzi, dintre solicitanți, 200 nu mai sunt. Eu nu știu, în momentul când va fi publicată legea în Monitorul Oficial, câți vor mai fi.

În orice caz, data de 30 iunie 2005 este legată de ideea că s-ar putea face promulgarea până în 30 iunie 2004. Nici o șansă. Din clipa aceasta, legea intră de acum la mediere, mediere Cameră-Senat, după care, rezultatul medierii se întoarce în Cameră și Senat...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, cunoaștem procedura.

Domnul Dorel Dorian:

Nu există nici o șansă ca să terminăm până în 30 septembrie. Deci, normal ar fi fost, în orice caz, un an de zile de la promulgare. Nu se pune problema. 30 septembrie 2005 este o dată.

Încă o dată spun, nu în această chestiune va fi, trebuie efectuat și obținut un drept moral, cât mai sunt în viață aceste câteva sute de oameni, după ce, din 1990 încoace, 14 ani au fost pierduți din evidență pe varii motive și, în ultimă instanță, în 1999 și în 2000, când se vota Legea nr.189/2000, prin faptul că s-a înțeles greșit evacuarea și cu strămutarea.

Practic, nu știu cum să spun, este o reparație morală. Cine spunea, aici, de o reparație morală avea dreptate.

Avea perfectă dreptate senatorul Păunescu, din unghiul meu de vedere, pentru simplul motiv, câteva sute de oameni. Aici, e aproape un principiu, în doi ani de zile, în trei ani de zile, acești oameni, care sunt, azi, la 85 de ani, nu vor mai fi. Să crească numărul? Dar gândiți-vă că este aberantă ideea că poate să crească numărul.

Eu vă spun, veți decide și cum veți decide, ne vom supune, evident, hotărârii dumneavoastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat, s-a înțeles foarte bine.

Domnul Dorel Dorian:

Mulțumesc.

Domnul Gyorgy Frunda:

Domnule președinte, v-aș ruga, permiteți-mi să iau cuvântul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator, aveți puțină răbdare.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

O concluzie, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți răbdare, v-am spus.

Este și o propunere, prin care dumneavoastră - ce vreți? Ca textul să fie identic cu cel de la Camera Deputaților.

Deci, există o singură soluție: să retrimitem la comisie și să se pună de acord comisia.

Domnul Gyorgy Frunda:

Nu se poate, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Repet, eu înțeleg dorința.

Domnul Gyorgy Frunda:

În teritoriu am votat aceeași variantă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aceasta este problema, până la urmă.

Domnul Gyorgy Frunda:

Dați-mi voie să răspund, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Imediat vă dau cuvântul.

Domnul senator Adrian Păunescu.

Domnul Adrian Păunescu:

M-a stupefiat precizarea ultimă a domnului deputat, cu privire la locul asupra căruia acționează. Eu înțeleg că acționează în România de azi, dar aici trebuie să-l citez pe domnul Frunda, care a spus cu exactitate, e vorba de toți cetățenii din România de azi, indiferent unde s-a petrecut atacul împotriva drepturilor lor legitime.

Domnul Gyorgy Frunda:

Cetățenii de azi ai României. Corect.

Domnul Adrian Păunescu:

Da, cetățenii de azi, dar nu înseamnă că dacă ei erau, atunci, în ceea ce ocupase Ungaria sau ceea ce ocupase Uniunea Sovietică, ei nu mai au drepturi? Asta v-aș ruga mult, dacă facem o asemenea nedreptate, eu voi vota împotriva legii. E vorba de toți cetățenii României de azi, cărora trebuie să le luăm, în memoria acelor momente, apărarea și să le restaurăm demnitatea.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați...

Mai doriți să adăugați...?

Domnul Gyorgy Frunda:

Da, domnule președinte, dați-mi voie, este foarte important. Dați-mi voie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog.

Domnul Gyorgy Frunda:

Deci, îmi dau seama, din luările de cuvânt, că mulți dintre dumneavoastră consideră de parcă acum am vorbi, prima dată, despre aceste drepturi.

Aceste drepturi sunt solicitate din 1999. Datele pe care mi le-a furnizat ministerul sau ni le-a furnizat comisiei Ministerul Muncii și casele de pensii, sunt puțin diferite de ale domnului deputat Dorian. Ei vorbesc, în totalitate, de aproximativ 3200 - 3400 de cetățeni care pot beneficia de asemenea drepturi, dintre care jumătate beneficiază deja de asemenea drepturi și cam jumătate au dosarele depuse, dar întrucât termenul a expirat, nu se pot rezolva dosarele. Sunt foarte puțini care trebuie să depună cererile, pentru că ele sunt deja înregistrate, există comisie în fiecare județ și în municipiul București, în capitala țării, comisia este formată din 3 oameni, condusă de un jurist. Deci, așteaptă doar un green line pentru rezolvarea acestor cereri.

Domnul Petre Roman (din sală):

Avem și noi informațiile noastre.

Domnul Gyorgy Frunda:

Păi, nu vă supărați, eu am adresa ministerului. Nu știu ce informații aveți dumneavoastră. Acest lucru ni l-au spus nouă în comisie.

Aș vrea să îi răspund, dacă spune în plen, domnul senator Roman, acest lucru, atunci îi voi răspunde, altfel, este susținere din scaun.

Eu cred că, dacă trecem astăzi legea, îi ajutăm cel mai mult pe acești oameni. Eu așa cred, domnule Dorian. Să trecem legea cât mai repede.

Vedeți, noi am ajutat, cred, comisia, prin acel aviz pe care îl restrângem la 30 de zile și prin urgentarea dezbaterilor lucrărilor comisiei. Cred că facem un bine. Dacă o lăsăm cum este la Camera Deputaților, încălcăm un principiu de drept general și o să vină o altă lege în care ni se va propune să nu existe un termen limită și se va spune că Parlamentul României are un precedent, pentru că a adoptat o lege, fără un termen de decădere sau fără un termen de exercitare a dreptului.

Termenul de exercitare a dreptului nu este împotriva celui care are dreptul respectiv. Este, pur și simplu, un termen tehnic pentru desfășurarea lucrărilor, pentru încorsetarea eventualelor abuzuri --aici și soțul supraviețuitor are niște drepturi și, după părerea mea, nu afectează deloc dreptul individului, este vorba de un principiu de drept care trebuie respectat, nu aduce atingere.

Putem să fixăm, domnilor, alt termen. Fixați un termen de cinci ani, să propună cineva și fixăm cinci ani, nu este nici o problemă. Dar din datele furnizate, nouă ni s-a părut că, într-un an de zile, dosarele acestea se pot rezolva ușor, de aceea am fixat termen de un an, la solicitarea reprezentanților comisiei.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Este bună ideea cu cinci ani, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Propunem cinci ani.

Domnul Petre Roman (din sală):

Este același lucru, nu reușim să trecem legea în timp. Asta este toată problema.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Nu se pune problema că nu reușim să trecem legea. Se face, săptămâna viitoare, comisia de mediere, vom lucra vineri și o aprobăm. De ce priviți lucrurile neapărat sub aspect negativ ?!

Vă rog, dacă mai sunt luări de cuvânt ?

Domnul Gyorgy Frunda:

Trebuie adoptată până în 30 iunie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Duță, nu am trecut la..., la amendament vă referiți ?!

Domnul Vasile Duță:

Domnule președinte,

Domnul Frunda s-a exprimat anterior că eu nu aș fi fost aici și am fost prezent, domnul secretar al comisiei poate să spună, chiar am insistat pentru a lua în discuție ceea ce am discutat în plenul Senatului. Și doresc să își retracteze, cel puțin, cuvintele, pentru că eu am fost prezent, apar ca și cum aș fi fost absent din Senatul României. Asta ar fi una dintre probleme.

Pentru ca legea să treacă și să fim oportuni, sunt de acord, dar să luăm în discuție amendamentul, așa cum l-am formulat eu și, încă o dată, vă rog să-mi permiteți să îl recitesc, sigur că, într-adevăr, domnul Frunda are dreptate...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Nu îl recitiți pentru că îl avem toți și l-ați spus cu trei minute mai devreme.

Domnul Vasile Duță:

Depinde cum a fost...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă susțineți amendamentul. Nu, rămâneți la microfon, susțineți-vă amendamentul, dar nu ne citiți textele, pentru că le avem fiecare în față.

Domnul Vasile Duță:

În luarea hotărârilor referitoare la stabilirea drepturilor prevăzute de lege, comisia solicită avizul consultativ al organizațiilor legal constituite, având drept scop apărarea drepturilor omului și susținerea persoanelor persecutate în perioada 1940-1945.

Este simplu, nu se face referire la organizație, cum, de fapt, era făcut, pentru că și aici este modificat, "a minorităților naționale legal constituite", cum a fost spus de domnul Frunda.

Deci eu insist pe acest amendament.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule senator Frunda, cu mine discutați, nu cu domnul Radu Alexandru.

Față de argumentele pe care le-ați adus, în baza cărora cele două comisii au respins acest amendament, mai aveți ceva de adăugat ?

Domnul Gyorgy Frunda:

Nu, ne menținem...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci cele două comisii au respins acest amendament. Îl supun votului dumneavoastră, dacă votați da, sunteți de acord cu amendamentul domnului Duță, dacă votați nu, sunteți împotrivă, deci de acord cu cele două comisii.

Vă rog să votați.

Cu 19 voturi pentru, 68 de voturi împotrivă și 9 abțineri, amendamentul a fost respins.

Stimați colegi,

Dacă la cele trei amendamente ale celor două comisii, sunt intervenții ? Supun votului dumneavoastră cele trei amendamente, vă rog să votați.

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Am o intervenție la amendamente. Am stat cu mâna ridicată, nu m-ați văzut.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doriți să modificați un amendament ?

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Doresc să clarific.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu să lăsați, ascultați ce spun după aceea.

Cu 58 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă și 9 abțineri, s-a adoptat.

O să supun la vot și raportul, după care vă propun să constituim imediat comisia de mediere și marțea viitoare sau miercuri să facem medierea, iar joi sau vineri să o aprobăm. De acord ?

Din sală: Da.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Supun votului dumneavoastră, acum, raportul în ansamblu. Vă rog să votați.

Cu 87 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă și 8 abțineri, s-a adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în care vom introduce aceste modificări. Vă rog să votați.

Cu 92 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă și 8 abțineri, s-a adoptat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 6 aprilie 2020, 9:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro