Petre Posea
Petre Posea
Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.37/01-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 23-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.29 Petre Posea - declarație politică cu tema "Europa și terorismul";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Petre Posea:

"Europa și terorismul!"

După căderea zidului Berlinului și schimbările din U.R.S.S., Europa a abandonat atât rolul de scut în fața unui pericol real din partea acestor puteri, cu toată protecția umbrelei americane și a armelor intercontinentale, cât și pe acela de forță de atracție asupra țărilor limitrofe care trăiau sub cizma rusească.

Aceste roluri nu mai aveau sens căci amenințarea militară dispăruse împreună cu opresiunea imperialistă sovietică, practicată împotriva statelor din estul european. Dar războaiele locale au izbucnit mai peste tot, începând cu fosta Iugoslavie, fără ca Europa să fie capabilă să acționeze, dimpotrivă lăsând Statelor Unite grija de "polițist internațional", iar Statele Unite, singura superputere a planetei, au intervenit direct, mai ales acolo unde le dictau interesele, fără a mai cere părerea aliaților europeni.

Uneori, aceștia s-au manifestat cu întârziere, mai mult ca "putere de pace". Când au participat la conflict, n-au făcut-o decât implicându-se în mai mică măsură, jucând un rol secundar, în raport cu "marii frați americani", exemple fiind războiul din Golf, în Liban și Serbia, precum și cel din Afganistan.

Am avut dovada absenței de coeziune a Europei, pe plan politic și militar, chiar la nivel operațional, atunci când a fost vorba să dovedim un front unic în lupta contra terorismului. Nu mă refer în mod special la război, ci la decizia de a interveni printr-o acțiune de poliție internațională, care să impună condiții și limite, aplicând cu precizie propriile strategii.

În ce privește războiul, o Europă mai puternică și mai unită ar fi putut face presiuni asupra Statelor Unite pentru a evita unele bombardamente americane masive, cam prea dezinvolte în ce privește "efectele colaterale", adică masacrele civile.

Terorismul a lovit crunt Statele Unite în 11 septembrie 2001 și, ca o ironie a soartei, tot într-un 11, dar martie 2004, capitala Spaniei, Madrid. Dar nu numai americanii și spaniolii sunt cei vizați. Este amenințat întregul ansamblu al lumii occidentale. "Războaiele islamice" au început în anii 1990 și nu sunt rezultatul principal al sărăciei, ci al problemelor geopolitice complexe, precum demografia galopantă a popoarelor musulmane, dorința lor de a fi recunoscute ca puteri și de a juca un rol pe eșichierul internațional, revolta lor împotriva claselor dominante, corupte, a regimului politic susținut de occident, care, în loc să le redistribuie enorma bogăție a petrolului, o deturnează tot în profitul lor în conturi străine, în bănci occidentale.

Suntem cu toții implicați în acest pericol, care are vizibil puncte de referință (după pierderea Afganistanului) în Palestina, în Irak, Somalia și Sudan, dar care câștigă teren câte puțin aproape peste tot în statele arabe și musulmane din lumea întreagă sub acoperirea de mișcări integraliste. Islamul este exploatat ca amalgam, fanatismul se înrădăcinează într-o confuzie de fond între religie, politică și război.

Unele dintre aceste țări sunt pe cale de a-și pregăti arme atomice și bacteriologice care ar putea să ne distrugă. Ieri la New York, azi la Madrid, dar mâine ar putea fi rândul Londrei, Parisului, Berlinului, Moscovei sau Bucureștiului, situație de care opinia publică nu pare să-și dea seama. Orice intervenție masivă a trupelor europene devine extrem de problematică, motiv pentru care americanii au preferat să stabilească un parteneriat excepțional cu Rusia și China - eveniment absolut fără precedent -, pentru a constitui o alianță mondială mai largă, contra terorismului.

Europa se află la o cotitură fundamentală în istoria sa, în fața unor opțiuni cruciale care se impun și care vor decide viitorul său. Vom asista oare la un declin sau la o întărire a prezenței sale pe scena mondială? Va alege oare un parteneriat stabil cu Statele Unite sau se va mulțumi cu un rol de auxiliar?

Dacă se va pronunța în favoarea parteneriatului, va trebui să-și amelioreze coeziunea internă și să-și întărească mecanismele decizionale care să-i permită intervenția rapidă în cazuri de criză la nivel internațional.

Va mai trebui să-și întărească sistemul de apărare comun, să-și perfecționeze și să-și profesionalizeze forțele armate din fiecare stat, plasându-le sub un comandament unic, poate printr-un sistem de rotație, dar oricum stabil și puternic.

Dar mai ales va trebui să capete o viziune comună a destinului său și o idee clară a proiectelor, la nivel european și internațional.

Ar fi un mare pericol la scară mondială, dacă toate acestea vor fi considerate doar niște visuri, fiindcă astfel vastul proiect al Uniunii Europene își va pierde consistența și nu va rămâne decât o constelație de state, mai mult sau mai puțin de acord între ele, fără convingere prea mare, cu o monedă unică firește, poate cu o constituție politică comună, dar care vor continua să se implice reciproc în certuri fără importanță, ceea ce în final nu înseamnă decât slăbiciune cronică. Doar noi suntem cei care ne vom decide viitorul!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 31 mai 2020, 5:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro