Plen
Ședința Senatului din 16 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.12/16-02-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
12-08-2020
28-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 16-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 16 februarie 2004

5. Declarații politice rostite de senatorii:

 

Domnul Radu Vasile:

Odată încheiat acest preambul al ordinii de zi, dați-mi voie să trecem la punctul următor: declarații politice.

 
Ion Solcanu

Îl invit la microfon, din partea Partidului Social Democrat, pe domnul senator Ion Solcanu. Partidul Social Democrat are 38 de minute.

 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte de ședință,

Stimate colege și stimați colegi,

La o ultimă ședință de anul trecut a Parlamentului nostru, de la acest microfon făceam o declarație în legătură cu atacurile nedrepte ale puterii politice comuniste de la Chișinău la adresa României.

Astăzi mă voi referi la un alt gen de atac al puterii de la Chișinău, preluat sau semnalat de Agenția de presă Flux care ne informa că parlamentarii comuniști de la Chișinău, la inițiativa deputatului Victor Stepaniuc, au aprobat vineri, pe data de 13 februarie, o hotărâre cu privire, vă citez, la: "Aniversarea a 645 de ani de la apariția și afirmarea în istorie a statului Moldova".

Faptul că inițiativa aparține liderului fracțiunii comuniștilor din Parlamentul Republicii Moldova nu mai reprezintă o surpriză, acesta fiind cunoscut ca un fel de campion al antiromânismului agresiv și promotor al unor poziții revizioniste. Ceea ce surprinde, însă, este consecvența cu care comuniștii de la Chișinău persistă în afirmarea unor neadevăruri istorice, care poartă amprenta unei gândiri dogmatice de tip stalinist, condamnată istoric, și care nu mai are nimic în comun cu noul spirit european pe care se bazează construcția Europei unite.

Cum altfel ar putea fi interpretată afirmația unui alt deputat comunist, Vladimir Dragomir, precum că Republica Moldova ar fi moștenitoarea unei statalități cândva de mare faimă europeană.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Domnule senator, un moment!

Doamna senator Petre,

Dacă vreți să îi mobilizați afară pentru declarații.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Același Vladimir Dragomir spunea că: îFaptul că acest popor a știut să-și ocrotească și să-și păstreze numele țării - Moldova, numele istoric - moldoveni, denumirea graiului matern, limba moldovenească, sunt niște semne de afirmare a conștiinței naționale și statale. Cuvinte prețioase pentru invenții stupide, dar cu țintă precisă - sfidarea României și a poporului român.

Confuzi sau pentru a crea intenționat confuzie, Stepaniuc și ceilalți susținători comuniști ai săi au redestinat forțat semnificația anului 1359, plasată - culmea prostiei! - în spațiul pruto-nistrean, confiscând astfel un moment din istoria poporului român în bine cunoscuta manieră stalinistă, de mutilare a adevărului istoric pentru succesul propagandei.

Pentru noi, senatorii Grupului parlamentar socialdemocrat - dar am convingerea că și pentru senatorii aparținând tuturor grupurilor parlamentare din Senatul României - este clar că aceste inițiative și declarații ale parlamentarilor comuniști constituie expresia unei grave crize identitare pe care o traversează, de mai multă vreme, autoritățile comuniste de la Chișinău, care promovează sistematic o politică de îndoctrinare, bazată pe neadevăr și agresivitate propagandistică antiromânească, de tip stalinist.

Ca român moldovean, sunt preocupat și îngrijorat de acest curs al naționalismului stalinist, promovat de reprezentanții comuniștilor de la Chișinău și de noua lor strategie de a crea confuzii în interpretarea istoriei, cum ar fi proiectarea anului 1359 într-un context fals.

Dincolo, însă, de toate acestea, ne îngrijorează promovarea sistematică a unor demersuri și inițiative care pot aduce atingere integrității și securității României. Or, aceasta este deja prea mult și cred că parlamentarii comuniști din Republica Moldova ar trebui să cântărească bine consecințele unei asemenea politici.

Noi știm că Republica Moldova se confruntă cu mari probleme economice, sociale, culturale și politice, dar este contraproductiv ca, într-o asemenea situație, în loc să te ocupi de rezolvarea dificultăților, să cauți în afară un presupus inamic spre care să-și îndrepte atenția opinia publică.

Este bine cunoscut că autoritățile române n-au pus niciodată la îndoială independența Republicii Moldova și au susținut, cu consecvență, suveranitatea și integritatea sa teritorială, ca și aspirațiile privind viitorul său european.

Stimate colege și stimați colegi,

Este posibil ca aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană să nu fie pe placul unor parlamentari comuniști de la Chișinău sau a sprijinitorilor acestora, de oriunde or fi ei. Această orientare este, însă, opțiunea suverană a poporului român. Noi am afirmat, în repetate rânduri, că dorim să sprijinim consolidarea statalității Republicii Moldova și drumul său european, înțelegând astfel să contribuim la întărirea stabilității în această parte a Europei.

Vă mulțumim. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator Solcanu.

 
Mircea Nedelcu

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul senator Mircea Nedelcu.

Grupul parlamentar al P.R.M. are 22 de minute.

 

Domnul Mircea Nedelcu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am convingerea că deja sunteți informați că la Călan, în județul Hunedoara, 8 foști salariați de la Societatea Comercială SIDERNET-S.A au intrat în greva foamei.

Motivele acestei disperate acțiuni de protest sunt bine cunoscute deoarece, după cum susțin cei aflați în această dramatică situație, au solicitat, în mai multe rânduri, reprezentanților Guvernului - care s-au deplasat, cu alte probleme, în județul Hunedoara - ajutorul pentru reparația inechității sociale produse prin neincluderea Societății Comerciale SIDERNET-S.A din Călan pe lista societăților beneficiare a clauzelor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.8 din 2003.

Din păcate, deși domnii miniștri Marian Sârbu și Gheorghe Musliu au promis public remedierea situației de la Călan, rezultatul este cel de astăzi: 8 greviști ai foamei, din care unul se afla, vineri dimineața, în comă la Spitalul din municipiul Hunedoara, iar un altul, duminică, a fost somat de medici să renunțe, altfel viața îi va fi pusă în pericol.

Doamnelor și domnilor colegi, Știți foarte bine că ceea ce se întâmplă la Călan este rodul unei gestionări ineficiente a problemelor socialeconomice din zonă pe parcursul celor 13 ani postdecembriști. Toți cei care s-au perindat la conducerea României au promis foarte multe pentru locuitorii județului Hunedoara, iar ceea ce s-a realizat se vede acum cu ochiul liber. Nu mai este pentru nimeni un secret jaful de nedescris din imensele fonduri europene, programe RICOP și altele, din care s-au îndestulat persoane potente din Valea Jiului. Și nu doar. Poate că aici este și explicația șocantei declarații a ministrului Dan- Ioan Popescu, făcută nu demult în Valea Jiului, în prezența multor lideri de sindicat, printre care și cei din siderurgia hunedoreană, când îi soma pe aceștia - de fapt, îi șoca, pur și simplu - spunându-le că îGuvernul nu poate să fie atent decât la Valea Jiului, pentru că pentru județul Hunedoara nu poate exista decât un program".

Iată, deci, că anumite interese au făcut să fie programul doar pentru Valea Jiului.

Ceea ce se întâmplă, acum, în minerit, în siderurgia hunedoreană, nu este o întâmplare, pentru că, dacă ar fi să ne amintim, în ultimii 13 ani în România au dispărut aproape 4 milioane de locuri de muncă. 4 milioane de locuri de muncă nu este deloc o cifră mică. S-au pensionat, înainte de termen, circa 2,7 milioane de salariați care apasă asupra celor care sunt în stare să muncească. Din păcate, nu prea mulți mai au unde să și muncească.

Imaginea dezolantă din județul Hunedoara, stimate colege și stimați colegi, ar trebui să fie un avertisment pentru noi, toți parlamentarii, iar în ceea ce mă privește sunt dator să vă spun că locuitorii orașului Călan sunt sinistrați din punct de vedere social, ei transformându-se, fără nici o exagerare, în căutători de resturi menajere în tomberoanele orașelor învecinate, de unde speră - sărmanii! - că vor găsi gunoaie mai consistente.

Situația este dramatică și, deși este cunoscută la Guvern, emisarii acestuia, și am să mă refer în special la domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanțelor, care s-a deplasat acum două săptămâni în județul Hunedoara, nu pentru a găsi soluții la problemele din Călan, Orăștie, Petroșani sau Brad. Nu! Domnia sa a venit pentru a evalua problemele interne din P.S.D. și pentru a racola candidații cei mai bine plasați pentru viitoarele alegeri la primăriile din județ, și am să mă refer doar la Florin Cazacu, candidatul Partidului România Mare pentru Primăria municipiului Brad.

Vă asigur că hunedorenii au aflat adevăratele preocupări ale Guvernului P.S.D. și vor răspunde așa cum se cuvine atunci când va sosi vremea alegerilor. La fel cum vă asigur că oricâți potențiali candidați veți racola de la Partidul România Mare, aceștia, o dată plecați din partidul nostru, nu vor mai avea credit în fața electoratului, iar în ceea ce ne privește beneficiem de resursele umane necesare pentru a-i înlocui urgent din mers pe aceștia.

În concluzie, în loc de încheiere, vă cer permisiunea de a vă sfătui să vă preocupați de problemele reale ale românilor, acum, în ultimele luni care v-au rămas, măcar să lăsați o amintire cât de cât pozitivă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Feldman Radu Alexandru

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul senator Radu F.Alexandru. Grupul parlamentar al P.N.L. are 10 minute.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnule președinte de ședință,

Stimate colege și stimați colegi,

De ani de zile adopțiile internaționale rămân unul din examenele la care România este sever depunctată.

Scandalul de acum, fără precedent ca amploare, a surprins Guvernul Năstase, într-un an decisiv pentru integrarea europeană, nu numai în postura virtualului partener care dovedește că nu-și respectă angajamentele, dar, la fel de grav și nefericita ipostază a vinovatului care, chiar prins în flagrant, nu este capabil să-și recunoască greșeala.

Nu am să amintesc lunga listă a explicațiilor penibile, care s-a încercat să fie băgată pe gâtul unor oameni care cunosc, aproape la fel de bine ca și noi, realitatea românească.

Vreau, însă, să mă opresc asupra a două aspecte, care cred că merită reținute. Primul ține de un adevăr de necontestat și care trebuie spus cu voce tare, indiferent de cât de neplăcut este pentru noi sau pentru cei care ne judecă. În situația în care România se află, de ani de zile - nu mă refer doar la legislatura în curs -, de a nu fi capabilă să îndeplinească cerințele economice impuse de admiterea în NATO sau de integrarea în Uniunea Europeană, i s-a cerut să facă și continuă să i se ceară concesii majore în favoarea celor de al căror sprijin are atâta nevoie. Da, pot să dau crezare baronesei Nicholson, când ne asigură că premierul Blair, solicitat de Berlusconi pentru un mic serviciu în conflict cu legea, i-ar fi oferit acestuia un brandy, după care au chemat Salvarea.

Dar, cred că se uită prea ușor faptul că premierii britanici și concetățenii lor tund gazonul democrației de vreo câteva sute de ani, în timp ce noi, românii, nu am reușit încă nici măcar să ne smulgem buruienile din bătătură. Pentru a avea o imagine cât mai exactă a felului în care funcționează mecanismul adopțiilor internaționale, ilustrez prin câteva cazuri concrete modul în care, sub acoperirea unor înalte rațiuni de stat, o sumă de instituții și de oameni încalcă legea, erodând credibilitatea și imaginea țării. Așa cum se știe, adopțiile internaționale sunt interzise, cu excepția cazurilor în care ele se fac, cum altfel?, în interesul superior al copilului.

Desfid că cineva poate descifra în sensul exact, inexplicabil al mult trâmbițatei sintagme: îInteresul superior al copilului", dar nu am nici o îndoială că ea a fost introdusă din prima clipă, tocmai ca o ieșire de avarie, pentru cei care urmau să încalce legea, și numărul lor se dovedește astăzi a fi revoltător de mare.

Ceea ce trebuia să fie excepția, se dovedește pe zi ce trece că este practică. Am prezentat în fața Senatului cazul celor 18 copii din Suceava, care au fost înfiați de adoptatori străini în cursul anului 2003. O situație similară întâlnim și la Giurgiu: 15 copii ajunși, în Statele Unite - 8, Cipru - 4, Grecia - 3. Din cei 15 copii, 10 trăiau în casele unor asistenți maternali profesioniști. O anchetă socială, ce trebuie să dea răspuns la toate întrebările legate de starea de sănătate psihologică, profesională, materială, morală, premerge acordarea statutului de asistent maternal. Nici o îndoială nu mai persistă asupra oamenilor, climatului, condițiilor de care se va bucura copilul încredințat unui asistent maternal. Și atunci, în ce fel este apărat îinteresul superior al copilului", când el este luat dintr-o asemenea casă, dintr-un asemenea mediu și încredințat familiei unui electrician particular (minorul Constantin Mihai), sau unui burlac, șef de proiect în New Jersey (minorul Caftaliuc Daniel), sau unui pensionar și unei tehniciene (minora Petcu Claudia Liliana), sau unui șofer și unei vânzătoare (minora Savu Mariana), sau proprietarilor unui mic restaurant (Pătrășcanu Andrei). Cum a apărat Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopții interesele superioare ale gemenelor Pea Adriana și Pea Georgiana, care au fost adoptate de familia unui angajat cu normă întreagă la un departament de producție, și a unei asistente medicale, aceeași familie care l-a adoptat anterior și pe minorul Florin Șeicaru? Care sunt relațiile între autoritatea națională și cei care apar în fața instanțelor ca reprezentanți ai viitorilor adoptatori?

La Suceava, într-o singură zi, interesele a 11 familii de italieni au fost reprezentate de același mandatar și de același avocat. La Giurgiu, un singur avocat reprezintă interesele a 13 din cele 15 familii adoptive. Care este domeniul de activitate al firmelor reprezentate de cele două doamne (exemple alese la întâmplare), într-o țară în care adopțiile internaționale sunt interzise? Care sunt rațiunile pentru care crede doamna Gabriela Coman, cea care răspunde de legalitatea activității autorității naționale, că interesele familiilor din toate colțurile lumii, care vor să adopte un copil din România, ajung să fie reprezentate de aceiași, aceiași oameni? Întrebată de responsabilitățile pe care Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopții și le asumă în scandalul adopțiilor internaționale, doamna Coman se derobează de orice răspundere: "Decizia de adopție a unui copil revine exclusiv instanței".

Ministrul justiției spulberă orice îndoială asupra procedurilor. Judecătorii iau decizia privind adopția, în baza dosarelor care includ toate actele procedurale emise de autoritățile pentru protecția copilului. Întrebată dacă realizează criza în care este instituția pe care o conduce și dacă nu se gândește să-și dea demisia, doamna Coman răspunde: "De grija copiilor, nu pot să-mi dau demisia". Întregul bilanț al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopții nu ilustrează decât încălcarea repetată a legii și incompetența președintelui acesteia. Față de cele de mai sus, cer Parchetului Național Anticorupție cercetarea în procedură de urgență a tuturor dosarelor adopțiilor internaționale și a firmelor românești implicate în aceste adopții. Cer din nou premierului Adrian Năstase demiterea imediată a secretarului de stat Gabriela Coman. E greu să accepți că cineva din echipa ta nu-și face treaba cum trebuie, dar e și mai greu ca o țară întreagă să plătească mereu și mereu nota de plată pentru același om fără chemare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Puskás Valentin-Zoltán

Din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Puskás. Grupul U.D.M.R. are 9 minute.

 

Domnul Puskás Valentin-Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

Aș vrea să supun atenției dumneavoastră o problemă socială cu care m-am întâlnit, în special în ultima perioadă, și care se mai și agravează cu timpul. Știu foarte bine că de-a lungul anilor, Parlamentul României a adoptat o serie de legi referitoare la construcțiile cu destinație de locuințe. A început în anul 1995, prin Legea nr. 112, prin reglementarea situației juridice a unor locuințe trecute în proprietatea statului, continuând apoi cu Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de către stat.A mai fost între timp și Legea locuinței nr. 114/1996, Legea nr. 112/1995 privind protecția chiriașilor, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 referitoare la protecția chiriașilor, iar acum, cu trecerea timpului, am ajuns în situația că aceste locuințe retrocedate sunt din ce în ce mai multe; bineînțeles, este un lucru bun, pentru că retrocedarea locuințelor este o reparație justificată a foștilor proprietari, dar am impresia că societatea românească nu a pus destul de mult accent pe rezolvarea situației celor care vor fi dați afară din aceste locuințe. Chiriașii, mai ales cei care sunt mai în vârstă, pensionarii, au posibilități financiare reduse. Nici conform legii Agenției Naționale pentru Locuințe nu au șanse pentru a obține asemenea locuințe, pentru că, criteriile de departajare îi dezavantajează. Dacă nu ești tânăr sub 35 de ani, din start ai minus 20 de puncte, ceea ce este greu de recuperat după aceea, iar dacă n-ai în întreținere și copii, iar persoanele mai în vârstă deja nu mai au copii în întreținere, atunci pierd câte 5 puncte pe parcurs, ceea ce pune în imposibilitate pe cei care doresc să obțină o asemenea locuință și nu mai au șanse în acest sens. La fel trebuie să reținem și faptul că locuințele sociale care se construiesc nu sunt acordate unor asemenea familii, iar cei care sunt în situația că locuința lor a fost retrocedată proprietarilor rămân pe stradă. Din această cauză, foarte mulți din cei care s-au prezentat la audiențe s-au plâns că nu au posibilitatea să-și facă rost de o locuință, și un lucru și mai grav este faptul că cei 5 ani care sunt prevăzuți în lege pentru prelungirea obligatorie a chiriei sunt calculați de către organele judecătorești de la data apariției legii.

A apărut deja o practică judecătorească care nu ia în considerare momentul retrocedării, ci momentul apariției legii și, astfel, după anul 2001 am ajuns aproape la sfârșitul tuturor contractelor de închiriere care trebuiau prelungite prin efectul legii. Întrebarea este foarte simplă: ce facem cu aceste familii care, din cauza scăpărilor legislative, nu au locuință și nu vor avea locuință în anii următori? Eu supun atenției Senatului, Parlamentului și Guvernului această problemă și vin cu o inițiativă legislativă în acest sens, întrucât doresc să ajut pe acești oameni, pe aceste familii, propunând ca, criteriile de selectare la locuințele A.N.L. să fie și în favoarea familiilor care au fost evacuate din cauza retrocedărilor locuințelor în care au fost chiriași, locuințe care vor fi preluate de foștii proprietari. Numai în acest fel putem asigura intervenția statului în rezolvarea acestei probleme și eu cred că este o datorie morală și umană a Parlamentului și a statului român să caute o formă de rezolvare pentru aceste familii. Sper că dumneavoastră veți fi alături de noi atunci când această inițiativă legislativă va fi dezbătută și sper că statul va pune în practică și va avea grijă de aceste persoane, care nu din vina lor vor fi evacuați, sau deja au fost dați afară din acele locuințe naționalizate în timpul comunismului. Vă mulțumesc, și încă o dată vă adresez rugămintea de a fi alături de noi în rezolvarea acestei probleme.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Cristolovean

Are cuvântul domnul senator Cristolovean, din partea independenților. Aveți, în total, 6 minute.

 

Domnul Ioan Cristolovean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Declarația mea de astăzi îndrăznesc să o intitulez: "Ardealul va avea o autostradă". Nu pot pierde prilejul de a-mi exprima temerea ce m-a cuprins în urmă cu 10 zile aflând de oponența unor importanți lideri ai politicii românești de astăzi la realizarea proiectului autostrăzii Brașov-Târgu Mureș-Borș, începând cu anul 2004.

După ce acest proiect de importanță majoră pentru câteva județe din Ardeal, ca de altfel pentru întreaga Românie, a trecut de Senat, la Cameră a produs dispute pe tema costurilor ce le implică, dar mai ales pe tema priorităților - tronsonul 7, tronsonul 6 sau tronsonul 4.

Noi, ardelenii,nu contestăm importanța economică a tuturor autostrăzilor stipulate în Legea nr. 71/1996, dar acum apreciem că a venit rândul Brașovului și al Ardealului, care merită mult mai mult decât a primit în ultimii 15-20 de ani, să stea de veghe la una din arterele Europei care să le lege de Marea Neagră și să le adauge profilului industrial în descreștere, unul turistic, de importanță europeană. Noi, brașovenii, am produs tractoare și autocamione de am acoperit câmpurile României și nu numai. Astăzi, sărăcia și lipsa de acces la tehnologiile moderne ne-au scos aceste produse din piața mondială. Dar Brașovul și împrejurimile sale au ca resursă economică și turismul ce poate deveni înfloritor și creator de locuri de muncă. Autostrada ar fi o mare șansă pentru staționarea tirurilor, autocamioanelor, autoturismelor în parcările hotelurilor și motelurilor brașovene, târgmureșene, clujene sau orădene. Am înțeles din disputele de ultimă oră că Opoziția din România a revenit la sentimente mai bune privind autostrada Brașov- Târgu Mureș - Borș, în special după ce organizația P.S.D. Brașov a inițiat strângerea de semnături pentru susținerea proiectului.

Am dori ca votul final pe acest proiect, ce va avea loc mâine, 17 februarie 2004 la Camera Deputaților să fie unul favorabil pentru Ardeal, ca dovadă a recunoștinței Parlamentului față de această importantă zonă a României, ca o recunoaștere a eforturilor ardelenilor în dezvoltarea economică a acestei țări.

Permiteți-mi să vă reamintesc atât dumneavoastră, stimați colegi, cât și domnilor deputați că Brașovul a livrat arme lui Ștefan cel Mare, că Prejmerul, Râșnovul și Făgărașul l-au găzduit pe Mihai Viteazul și consider că acum este momentul să fim gazde ospitaliere și pentru Europa ai cărei doritori vor circula pe această autostradă, ca turiști sau ca investitori.

De la această tribună fac un apel către toți colegii mei ardeleni și către întregul Parlament, indiferent de culoarea politică, să susțină favorabil un proiect de pătrundere a civilizației în România prin Ardeal.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea Grupului P.S.D.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Mocanu

Urmează din partea Grupului parlamentar P.S.D., care mai are 30 de minute, domnul senator Vasile Mocanu.

Desigur, era înainte domnul senator Adrian Păunescu, dar temporar lipsește.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Agricultura ecologică-o șansă pentru o Românie curată".

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

La sfârșitul săptămânii trecute am primit asigurări de la reprezentanții Comisiei Europene că nu avem nici un motiv de îngrijorare privind continuarea negocierilor cu Uniunea Europeană.

Purtătorul de cuvânt al comisarului pentru extindere Gunther Verheugen a confirmat că programul de aderare pentru România și Bulgaria rămâne valabil în pofida criticilor la adresa Guvernului român.

Veștile bune nu s-au oprit însă aici. Am aflat că după integrare România va primi efectiv de la Uniunea Europeană 5,9 miliarde euro din cele 9,1 miliarde euro alocate pentru noi și Bulgaria, pentru perioada 2007-2009.

În plus, cele două țări vor mai putea atrage împreună până la 15,4 miliarde euro, fonduri care vor ajunge în proporție foarte mare în special în agricultură, mediu, infrastructură și în reconversia forței de muncă.

În calitatea mea de vicepreședinte a Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură din Senatul României nu pot decât să mă bucur pentru oportunitățile, care și prin sprijinul Uniunii Europene se deschid pentru acest sector vitregit de o perioadă atât de îndelungată.

Pentru că nu trebuie neglijat aspectul cel mai important al problemei: restructurarea sectorului agricol și alimentar reprezintă o preocupare majoră pentru Guvernul Năstase.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vreau să vă supun atenției, cu permisiunea dumneavoastră, o temă care suscită un interes major pentru toate țările din Uniunea Europeană și în egală măsură pentru țările candidate și în curs de aderare.

Este vorba despre agricultura ecologică, subiect de mare actualitate și o provocare deosebită pentru întreaga lume.

Nimeni nu poate nega faptul că, prin condițiile de climă și potențialul său de producție, România poate deveni în perspectiva următorilor 25 de ani o putere agricolă cu un cuvânt greu de spus în Uniunea Europeană. Așadar, mingea este la noi în teren.

Din sală:

Ce fel de minge?

 
 

Domnul Vasile Mocanu:

În ultimii 14 ani, consumul de îngrășăminte și pesticide în România a fost de aproape 12 ori mai scăzut decât media europeană, iar randamentele agricole au fost pe măsură. Iată că a venit și vremea când se pune accent mai mult pe calitate și nu numai pe cantitate, iar produsele agricole ecologice s-ar putea încadra cu succes în această categorie.

Doamnelor și domnilor senatori,

Ne-am obișnuit să depunem mai multe eforturi pentru tratarea bolilor și nu pentru prevenția lor. Statisticile recente ale Organizației Mondiale a Sănătății arată că cel mai mare dușman al omului este chiar el însuși prin modul haotic în care se alimentează. Avem de luptat cu ispitele lumii moderne, cu generația fast-food, cu obișnuințele culinare greu de învins. Este momentul să ne preocupăm mai mult de modul în care ne respectăm sănătatea. Agricultura ecologică poate fi privită - de ce nu?! - ca un colac de salvare.

Să vedem ce este, însă, această agricultură ecologică.

Ea diferă de alte mijloace de producție agricolă, prin acordarea de prioritate resurselor reciclabile, prin restituirea către sol a elementelor nutritive prezente în deșeuri.

În domeniul creșterii animalelor, reglementarea producției de carne, indiferent dacă este de vită sau de pasăre, veghează în special asupra asigurării unui habitat perfect pentru animale sau păsări și pe o alimentație naturală a acestora. Agricultura ecologică respectă sistemele autoreglatoare ale naturii pentru a lupta împotriva dăunătorilor și evită recurgerea la pesticide, ierbicide, îngrășăminte de sinteză și hormoni de creștere, antibiotice sau manipulare genetică. Agricultorii din domeniu utilizează o serie de tehnici speciale care favorizează ecosistemele durabile și reduc poluarea.

Conștienți de rolul și importanța unui asemenea tip de agricultură, Guvernul Năstase a armonizat legislația din România cu legislația comunitară. Nu voi da decât câteva exemple recente.

Prin Ordinul nr. 572/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului se stabilește modul de aprobare a regulilor privind sistemul de inspecție și certificare și condițiile de acreditare a organismelor de inspecție și certificare în agricultura ecologică.

Prin Ordinul nr. 721/2003 se referă la importul și exportul produselor agroalimentare ecologice. Referitor la importul și exportul acestor produse, permiteți-mi să trec în revistă, succint, doar câteva date.

Deocamdată producția ecologică destinată pieței interne este preconizată la 20% față de 80%, procent rezervat pentru piața externă în anul 2004, urmând ca în 2007 raportul să fie sensibil modificat: 60% pentru consumul intern și doar 40% pentru cel extern.

Evoluția producției vegetale certificată ecologic se prezintă în felul următor: de la 13.502 t în anul 2000 la 55.590 t prevăzute a se obține în 2004.

După ultimele extimări, producția animală pentru 2004 se va prezenta astfel: cașcaval obținut ecologic - 380 t, șvaițer - 260 t, telemea de oaie - 80 t, miere - 200 t.

Iată și prețurile comparative la export pentru produsele obținute convențional și ecologic:

  • tona de grâu convențional este de 160 dolari/t, cea ecologică 200 dolari/t;
  • floarea-soarelui, convențional 200 dolari/t, față de 330 dolari/t ecologică;
  • soia, convențional 200 dolari/t, față de 300 dolari/t ecologică;
  • mazărea, convențional 110 dolari/t, față de 140 dolari/t ecologică.
  • porumbul, convențional 110 dolari/t, față de 130 dolari/t ecologic.

Avantaje puteți observa și dumneavoastră, sunt destule. Este adevărat că mai rămân lucruri importante de făcut în privința certificării produselor ecologice, și nu numai atât. Trebuie să ne concentrăm cu toții eforturile pentru a nu pierde acest trend important, mai ales că în anul 2007 României îi revine onoarea de a fi coorganizator, alături de Germania, al Târgului internațional specializat pe agricultură și industrie alimentară, îSăptămâna verde de la Berlin.

Nu mai departe de luna trecută, tot la Berlin, Franz Fischler, comisarul european pe probleme de agricultură și dezvoltare rurală, spunea: Trebuie să realizăm că nu mai putem continua ca și cum am fi ultima generație de pe pământ. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea și pentru generațiile următoare.

Îmi dau seama că toate aceste reforme și schimbări solicită o mare flexibilitate din partea fermierilor. Dacă 2003 a fost anul reformelor, 2004 este cel al implementării lor.

Sper ca toate țările candidate să-și mobilizeze forțele astfel încât să poată beneficia și de fondurile Uniunii Europene.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Acatrinei

Are cuvântul, din partea Grupului P.R.M, domnul senator Acatrinei. Mai are 18 minute.

Se pregătește domnul senator Popa, din partea Grupului P.N.L.

 

Domnul Gheorghe Acatrinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat Senat,...

Din sală:

Mai tare!

 
 

Domnul Gheorghe Acatrinei:

Chiar așa, vorbesc eu încet? Repet.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Declarația mea politică de astăzi este construită în urma unei întâlniri pe care am avut-o cu pensionarii din municipiul Câmpulung Moldovenesc, adică din centrul Bucovinei, din județul Suceava, și care au ridicat o sumedenie de probleme, între care ei au arătat că pensionarii, dar nu numai ei, continuă să umble din ușă-n ușă în speranța că vor găsi o farmacie care să le mai onoreze rețetele gratuite sau compensate.

Măsurile luate de șeful Autorității Naționale de Control de a face ordine în sistemul de sănătate nu a lovit în mafia medicamentelor, așa cum îi place domnului Ionel Blănculescu să se laude, ci, dimpotrivă, în muritorii de rând care au devenit, cu contribuția Guvernului, și mai muritori decât până acum.

Rupți de orice legătură cu realitatea din țară, responsabilii din sănătate continuă să folosească bolnavii pe post de cobai ai unei experiențe fără nici un orizont: aceea care se vrea reforma în sănătate.

Actuala situație nu este cu nimic mai prejos de genocidul regimului trecut, de care mulți dintre puternicii zilei se detașează fără nici un fel de remușcări.

Farmaciștii se arată disperați și neputincioși față de imposibilitatea onorării prescripțiilor medicale, acest regim compensat sau gratuit.

Cel mai mare impediment îl reprezintă valoarea lunară mică a plafonului financiar prevăzut pentru medicamente, sub limita asigurării unei minime asistențe. Media alocată

farmaciilor în luna ianuarie a fost în jurul a câtorva zeci de milioane de lei pe unitate, pentru luna în curs aceasta fiind diminuată cu 50%. Aceasta înseamnă că fiecărui pacient îi revin medicamente compensate sau gratuite în valoare mică, de câteva mii de lei pe lună. Cu toate că prețul medicamentelor a crescut, iar numărul pacienților este mai mare, volumul plafonului pe luna februarie este la o treime din cea a lunii similare a anului trecut.

Reducerea la jumătate a plafonului aferent lunii februarie înseamnă pentru unele farmacii onorarea a doar 3-4 rețete, cât de cât mai consistente. Imaginea apocaliptică a pensionarilor care în primele zile ale lunii stau la coadă la medicamente este unică în ultimii 14 ani, în sistemul sanitar nemaiîntâlnindu-se asemenea criză.

Este nefiresc ca pentru sutele de pensionari să se dea medicamente doar două ore într-o lună, dintr-o sumă alocată de câteva milioane de lei. Cei în vârstă sunt de-a dreptul copleșiți, neînțelegând cum după zeci de ani de muncă sunt puși de-a dreptul la zid. Nici farmaciștii nu mai pot da ochii cu cei pe care, ani de zile, i-au servit cu regularitate.

Persoanele vârstnice, între 60 și 80 de ani, vin plângând la farmacii și cerșind medicamente pentru ei sau pentru cei apropiați, paralizați ori grav bolnavi.

Situația este în degradare, sumele alocate pentru medicamentele gratuite și compensate scăzând în mod continuu din 2001 încoace. Așa se face că farmaciștii mai pot deservi doar o cincime din numărul beneficiarilor de acum 3 ani.

Pentru ca haosul să fie complet, lista cu medicamentele gratuite sau compensate, precum și prețurile de referință la acestea sunt în perpetuă schimbare.

Ne place sau nu ne place, aceasta este situația creată de actualul partid de guvernământ, domnilor!

Partidul România Mare atrage atenția Guvernului că întreținerea acestei situații poate avea consecințe negative în acest an, în care se dorește finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, pe care o vor toți românii.

În aceste circumstanțe, solicit încă o dată premierului Adrian Năstase să intervină și să pună capăt acestor situații, să dispună măsuri care stau în puterea Guvernului, necesare pentru a asigura cetățenilor acestei țări respectarea drepturilor fundamentale la viață și protecție a sănătății.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae Vlad-Popa

Urmează domnul senator Nicolae-Vlad Popa, după care domnul senator György Frunda.

 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Printre amendamentele formulate de baroana Emma Nicholson la adresa politicii de integrare a României se află și acela referitor la neîndeplinirea criteriilor politice stabilite la Copenhaga privind statul de drept. Această constatare a oficialilor europeni are la bază date concrete care vizează puterea judecătorească din România. Cei avizați susțin că actualul sistem juridic românesc se află în pragul colapsului. Din cauza modificărilor procedurii civile, care supracentralizează judecățile, atât curțile de apel, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supraaglomerate, existând premisa reală a blocării activității acestora.

Dat fiind faptul că toate apelurile sunt judecate doar la curțile de apel, de care depind 2-3 județe, și că majoritatea recursurilor se judecă doar la București, termenele de judecată stabilite se apropie de sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006.

Pe de altă parte, magistrații de la aceste instanțe, aflați sub incidența acestei supraaglomerări, au ajuns, efectiv, la limita rezistenței psihice și, nu în ultimul rând, fizice. Ca urmare, cazurile de îmbolnăviri în rândul magistraților devin tot mai frecvente, adâncind criza din sistem.

Toate drepturile economice dobândite de magistrați înainte de anul 2000 au fost suspendate de către actuala guvernare, deși ele reprezentau asigurarea independenței economice a acestora. În marea lor majoritate, magistrații reprezintă un corp de elită, bine pregătit profesional. Un magistrat ar câștiga mult mai bine dacă ar practica avocatura și, în acest caz, cine să mai judece procesele?!

Să nu uităm că la ultimul examen de intrare în magistratură cei admiși au reprezentat sub 1% din numărul celor înscriși, ceea ce demonstrează nivelul ridicat de cunoștințe pe care le implică profesiunea de magistrat și, evident, nivelul scăzut de pregătire al candidaților.

Tot Comisia Europeană acuză Guvernul de amestecul Politicului în treburile Justiției, deoarece ministrul justiției este acela care îi numește pe magistrați în funcțiile de conducere, tot el îi selecționează pentru instanțele superioare și tot el îi propune pentru instanța supremă.

Este evident că toate aceste atribuții nu-l pot scuti pe ministrul justiției de subiectivism politic.

Pe de altă parte, Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, organism ce ar trebui să aibă atribuțiile menționate mai sus, este amânată sine die, fără explicații.

Fără o justiție independentă și valoroasă, sub aspect profesional și moral, nu putem să ne așteptăm la existența unui stat real de drept!

În acest sens, doresc să vă aduc în atenție un caz de-a dreptul stupefiant, elocvent pentru modul în care în România nu sunt respectate norme elementare ale statului de drept.

Deși de aproape 200 de ani profesia de avocat este reglementată exclusiv prin lege, iată că în România, în anul 2004, sub guvernarea Năstase, asistăm la înființarea ilegală a unui autointitulat Barou Constituțional Român, sub egida căruia profesia de avocat este exercitată în afara legii.

Tolerarea nepermisă a exercitării fără drept a profesiei de avocat de către persoane care nu au abilitare legală în acest sens demonstrează lipsa de fermitate a autorităților publice cu atribuții în administrarea Justiției.

S-a ajuns până acolo, încât câteva zeci de așa-ziși avocați, membri ai acestui barou, au protestat în urmă cu câteva zile, joi, în fața Senatului, împotriva reglementării votate de Senat referitoare la organizarea profesiei de avocat.

În calitate de membru al conducerii Uniunii Avocaților din România, solicit ministrului justiției și autorităților competente să se sesizeze și să ia de urgență măsurile cuvenite pentru a pune capăt acestei situații care încalcă flagrant normele statului de drept.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Frunda György

Domnul senator Frunda, aveți cuvântul! Urmează domnul senator Rahău.

 

Domnul Frunda György:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

Săptămâna trecută, în două ziare centrale, Cronica română și Curentul, au apărut două articole care mă acuzau de incompatibilitate între funcția de senator și funcția pe care aș avea-o la societatea Herlitz România, unde aș fi acționar.

Am trimis răspunsul ziarelor respective, dar acestea nu l-au publicat. De asemenea, Societatea Herlitz România a trimis un comunicat de presă, care, de asemenea, nu a fost făcut public, motiv pentru care doresc să vă împărtășesc realitatea faptelor mele.

Herlitz România este o societate comercială interesată în birotică, care are ca acționari principali 3 acționari din Germania, nemți, persoane juridice, și doi români. Herlitz Germania este cea mai mare societate de birotică din Europa. Și în România ocupă unul din locurile fruntașe, cred eu că locul întâi.

La ședința din 24 noiembrie 2003, acționarii germani m-au împuternicit, printr-un mandat special și limitativ, să-i reprezint în ședința care a avut loc, în Adunarea generală a acționarilor. Erau două ordini de zi: o ședință ordinară și una extraordinară. Mandatul meu era limitativ, adică mi se spunea: la pct. 1 votezi da, la pct. 2 nu și așa mai departe.

Am participat la ședință, unde trebuia să participe și cei doi acționari români. Unul a participat, domnul Horațiu Nicolau, celălalt, domnul Silviu Puni, care se află în conflict cu ceilalți patru, nu a participat.

La ședință, prin statut, președinte era domnul Nicolau, eu, ca singur reprezentant al acționarilor majoritari, am fost numit secretar de ședință, și a mai fost secretarul tehnic al ședinței.

Ședința s-a încheiat cu un proces-verbal, care a și fost făcut public.

Participarea mea, în calitate de avocat, reprezentant al celor 3 acționari din Germania, nu contravine nici Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile pe care le avem noi, parlamentarii, și nici legii care reglementează profesia de avocat.

Mă pun oricând, domnule președinte, la dispoziția Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, dacă sunt anumite semne de întrebare, pentru a lămuri acest lucru, și declar tot atunci că cel care a făcut denunțul penal împotriva mea la Parchetul Național Anticorupție, la a cărei dispoziție mă pun pentru lămurirea lucrurilor, și înțeleg că nu recurg la arma imunității.

Înțeleg, totodată, ca, după terminarea acestora, să cer tragerea la răspundere penală a celui care a depus un denunț calomnios la adresa mea.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dan Nicolae Rahău

Domnul senator Dan Nicolae Rahău; apoi domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Dan Nicolae Rahău:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Una din marile personalități din secolul trecut spunea că un om politic trebuie să fie pregătit să înghită în fiecare dimineață, pe stomacul gol, o broască râioasă. Vă mărturisesc că am simțit acest lucru în propria activitate din ultimii ani.

De prea multe ori ești obligat să înghiți în sec, să nu spui ce ai pe suflet, să dai mai mult sugestii, și nu concluzii, pentru că îți dai seama că de multe ori te lupți cu morile de vânt.

Dacă a înghiți o broască râioasă în fiecare dimineață

este posibil cu destulă greutate pentru un om cu un nivel normal al demnității, atunci când ești forțat să înghiți toate broaștele dintr-un lac într-o dimineață, nu ai decât două alternative: să începi să lași toate lacurile României fără broaște sau să spui hotărât: Ajunge!

După cum ați aflat din presa ultimelor zile ale săptămânii trecute, dar și din declarația de la începutul zilei de azi, nu mai sunt senator P.S.D.

Motivația gestului meu este determinată de înfrângerea pe care un senator al României a suferit-o, nu din partea propriilor colegi, ci din partea corupției instaurate de o grupare mafiotă.

Ce credeți că poate să gândească un senator? Să accepte ca un primar - și, în același timp, președinte de organizație - să sune un ministru, să-l amenințe că îl va schimba din funcție, în condițiile în care toți sunt membrii aceluiași partid, iar ministrul este vicepreședinte la nivel național? Ce fel de relații pot fi în cadrul unei organizații în care un om aflat la mijlocul unei ierarhii își poate permite să amenințe, fără urmări, pe un altul, aflat spre vârful ierarhiei, în condițiile în care dreptatea este de partea șefului, nu pentru că este șef, ci pentru că, într-adevăr, are dreptate?

Ce poate înțelege un senator atunci când un alt vicepreședinte al partidului previne, amabil, senatorul în cauză că trebuie să fie foarte atent, că un anumit primar are legături cu lumea interlopă?

Să înțeleg că lumea interlopă este reprezentată, pentru unii, de un amărât prins cu un braț de crengi din pădure, care nu are cu ce să-și încălzească copiii acasă, iar pentru alții reprezintă, cu câțiva ani de mandat, îmbogățirea cu milioane de euro și dolari, într-o perioadă scurtă?

Ieri, 15 februarie, cabinetul parlamentar pe care îl am în municipiul Constanța a fost blocat de către oamenii primarului Constanței. Acest lacăt cu care a fost blocat cabinetul parlamentar a fost desfăcut după ce șeful meu de cabinet l-a sunat pe domnul Petre Stanca, secretar executiv al Organizației județene P.S.D., care a trimis pe cineva care a desfăcut acest lacăt. În după-amiaza zilei de ieri, oameni ai primarului, membri ai Corpului de control al primăriei, au blocat din nou ușile cabinetului parlamentar, împiedicând activitatea unui senator al României.

Cer procurorului general al României să se sesizeze și să înceapă cercetarea penală împotriva domnului Petre Stanca, secretar executiv al P.S.D. Constanța, pentru împiedicarea exercitării mandatului de senator în circumscripția în care am fost ales, precum și împotriva celor care au blocat accesul în cabinetul parlamentar și împotriva celor care au dat această dispoziție.

In același timp, cer verificarea eventualei implicări a aceluiași Petre Stanca, în perioada în care era președintele al P.S.D. Constanța, în scandalul rambursărilor ilegale de T.V.A., 7 milioane dolari, din perioada octombrie 2002-februarie 2003, care trenează și în care nu s-a făcut încă lumină. Spun aceasta mai ales în condițiile în care unul din martorii-cheie din acest proces moare într-un accident de circulație suspect, pe o șosea uscată, în condiții de trafic slab, pe un drum județean.

Cer Curții de Conturi a României, Parchetului Național Anticorupție, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Finanțelor Publice să cerceteze activitatea fundației conduse de același Petre Stanca: sursele de finanțare, scopul constituirii acestei fundații, modul de cheltuire a banilor și să facă publice rezultatele.

Cer, de asemenea, Poliției și S.R.I. protecție pentru parlamentarii și familiile lor, care sunt vizați de lumea interlopă ca urmare a dezvăluirii unor aspecte legate de economia subterană și de încălcarea legii.

Cer, de asemenea, Curții de Conturi a României să reverifice activitatea Primăriei Constanța, în perioada anilor 2000-2001-2002, de către inspectorii Curții de Conturi a României, și nu de către inspectorii Curții de Conturi Constanța.

De asemenea, rog să se verifice dacă, pe perioada mandatului actualului primar al Constanței, anumiți reprezentanți ai Curții de Conturi Constanța au câștigat la loterie, aceștia sau rude apropiate ale lor, pentru a justifica nivelul amețitor de viață în care trăiesc aceștia.

Știu că se va încerca discreditarea mea ca om, parlamentar, soț și părinte, că se va încerca fabricarea unor dosare care nu au existat, dar despre care vom afla că există, că voi fi amendat că am trecut pe roșu, chiar dacă în intersecția respectivă nu există semafoare.

Oare nu sunt eu tot cel căruia i se spunea acum câtva timp că aș putea să plec ambasador, sau a fost o glumă, după ceea ce spun apropiații administrației Mazăre?!

Oare poate reprezenta țara un om care ar avea astfel de trecut, un astfel de dosar?!

Mă încăpățânez să cred că oameni de talia celor care au propus acest lucru sunt oameni responsabili, care nu se joacă cu cuvintele.

Oare județul Constanța este un județ în care legile se aplică selectiv?

În Constanța, Legea funcționarilor publici nu se aplică și în cazul funcționarilor din Primăria Constanța, care au și funcții în partid?!

Nu vede nimeni cum a devenit Corpul de control al Primăriei Constanța un organism de represiune împotriva celor ce îndrăznesc să-și ridice glasul împotriva abuzurilor administrației Mazăre?!

Oare am și uitat de perioada de dinainte de 1989, de atmosfera de atunci, ori am uitat din istorie de Stalin, de Al Capone, de Hitler sau, mai recent, de Saddam Hussein sau alte asemenea personalități, ale căror calități sunt strânse acum într-o singură persoană?!

Așa a apărut, după legi posibile doar în municipiul Constanța, taxa de protecție, binecunoscuta taxă de barieră, conform principiului aplicat într-un argou, îprincipiul lui Dabija sau, conform mai noii expresii, pe care toți am putut să o vedem la televizor, Și care e problema, dom'le!?

Pe când bariere și în celelalte municipii ale județului Constanța, în orașele și comunele din județul Constanța?! Că doar acum județul este condus de omul-barieră!

În curând, județul Constanța va fi, cu înțelegerea vinovată a unor importante personalități, o altă țară în România, în care se va intra, după ce se va trece, bineînțeles, de bine cunoscuta barieră, cu pașaport eliberat de primarul-președinte Mazăre.

Oare așa de repede se uită ce s-a întâmplat în 1989?!

Clasa politică are datoria să ia poziție împotriva unor fenomene care determină apariția și dezvoltarea lumii interlope la nivele nebănuite. Să nu se mai facă a nu vedea ceea ce se întâmplă sub ochii ei. Să reacționeze pentru respectarea principiilor democratice și pentru asigurarea unui viitor care să dea șanse tuturor cetățenilor, în primul rând copiilor noștri, care au nevoie să trăiască într-un mediu moral.

Până acum doar presa locală și centrală a făcut să se audă nedreptățile administrației Mazăre. Este rândul politicienilor să nu lase ca speranța oamenilor de la malul mării să moară.

Mai sunt oameni cu conștiința trează și putere de decizie, care pot opri moartea speranței constănțenilor atât în Guvernul României, în P.S.D., cât și în rândul conducătorilor serviciilor descentralizate din Constanța.

Oare există un partid care să se bucure de voturi aduse de lumea interlopă? Și dacă da, cu ce preț, plătit de cine?

Îl rog pe Președintele României, domnul Ion Iliescu, în calitatea sa de garant al democrației, să-și îndrepte atenția mai stăruitor asupra ceea ce se întâmplă în județul Constanța, un județ în care decembrie 1989 se poate repeta mâine, la o scară mai mică, dar cu efecte negative nebănuite în ceea ce privește relațiile cu Uniunea Europeană și NATO, în ceea ce privește imaginea României în lume.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar P.S.D., care mai are 21 de minute. Dar, firește, nu se pune problema...

 

Domnul Adrian Păunescu:

De fiecare dată, când vin la acest microfon, am sentimentul că ne aflăm la finalul unei civilizații, atât sunt declarațiile noastre, și între ele și declarațiile mele, de tensionate și de ultimative.

La ceea ce a spus colegul meu de grup parlamentar, domnul Ion Solcanu, cu privire la faptele de arme ticăloase de la Chișinău, simt nevoia să fac o adăugire, care mi se pare importantă, și anume aceea că în Parlamentul de la Chișinău s-a ridicat imunitatea a 3 deputați ai Partidului Popular Creștin Democrat, Cubreacov, Secăreanu și Chilat, iar al patrulea, Iurie Roșca, a scăpat numai pentru că era plecat în străinătate.E vorba de vinovăția atribuită acestor oameni pentru protestele de stradă neautorizate și, așa cum spunea liderul Grupului parlamentar al comuniștilor din Republica Moldova, e vorba de arderea unui drapel și de arderea portretului liderului Federației Ruse.

Sigur că nu cei trei au acumulat în ei toate aceste depozite de protest și de obidă de-a lungul anilor, de-a lungul deceniilor și, poate mai mult de atât, împotriva ocupării mai subtile a Republicii Moldova de către forțe străine, încât să ardă acele obiecte.

În orice caz, Forumul de la Madrid al liderilor Internaționalei Creștin Democrate a condamnat în raportul aprobat de reuniune faptul că, în Republica Moldova și în Belarus, puterea comunistă anihilează metodic democrația, violează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, distruge legislația și instituțiile democratice, ignoră propriile angajamente internaționale".

De asemenea, aceeași Internațională creștină cere Rusiei să-și retragă armata din Transnistria. Adevărul e că armata rusă în Transnistria este un element de insecuritate, și nu un element de securitate pentru cetățenii din zonă.

Am să mă întorc la câteva probleme punctuale din interiorul granițelor noastre de azi. Într-un ziar serios, chiar dacă nu am neapărat compatibilități cu el, cu orientarea lui din ultimii ani, România Liberă, reporterul, probabil, de la Senat, al acestui ziar, afirmă despre mine că sunt prietenul și susținătorul întoarcerii domnului Constantin Ionescu, fost secretar general al Senatului, în Senat.

Vreau să fac precizarea că domnul Costel Oprea, care a scris articolul, putea să se informeze mai exact și să vadă că lucrurile pe care le susține sunt în afara oricărui adevăr, nu am nici o legătură de prietenie cu domnul Ionescu și cred că este o perioadă în care nu ar trebui aruncate tot felul de acuzații, mari, mici, dar iresponsabile, la adresa nimănui. Nici la adresa oamenilor publici, nici la adresa celor care au ieșit din circuitul vieții publice. Fac respectiva precizare pentru că, pur și simplu, m-am săturat de imposibilitatea despre care se vorbea aici, de a da replică unor invenții grosolane la adresa mea, și nu sunt singurul în această situație.

Am rugat săptămâna trecută pe domnul lider al Comisiei pentru politică externă, colegul nostru de partid și de grup parlamentar, domnul senator Ghiorghi Prisăcaru, să ne dea un raport cu privire la situația ceangăilor, la statutul lor, la ce s-a hotărât la Consiliul Europei, și aștept pentru săptămâna viitoare acest raport.

Eu cred că este important să știm și noi, direct de la oamenii care ne reprezintă în forurile internaționale, câte ceva despre cum privește lumea realitățile din România... (Discuții în sală.)

Mă rog, nu mă deranjează faptul că sunt întrerupt de convorbiri separate, ale unor senatori U.D.M.R., în sală.

Nu aș vrea să fie însă convorbiri separatiste. Dacă sunt separate, încă se poate. O să vin și la o problemă în care s-ar putea ca râsul dumnealor să nu fie râsul dumnealor.

Fac precizarea că, în cele două probleme pe care le voi atinge acum, mă simt profund umilit de împrejurarea că realitățile românești sunt inferioare unor realități din țări vecine.

Prima realitate la care mă voi referi este cea privitoare la neonorarea de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a Hotărârii Guvernului privind stimularea elevilor și studenților premiați la olimpiadele școlare internaționale. Această hotărâre este încălcată.

Bursa de performanță, "Meritul olimpic", în valoare de 2.300.000 lei pe lună nu a fost plătită din toamnă, de când a început anul școlar. În timp ce conducerile universităților și ale liceelor invocă faptul că nu au primit banii sau listele de la minister, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului declară că s-au efectuat plățile către beneficiari.

În același timp, într-o țară vecină, Ungaria, se semnalează următorul fenomen pozitiv. Sunt disponibilități pentru cele 10.000 de cereri pentru acordarea ajutoarelor oferite de Guvernul Ungariei elevilor din Covasna, județ din România, care învață în limba maghiară, cereri care au fost depuse în ultimele zile la birourile autorizate din acel județ.

Ungaria dă ajutoare celor 10.000 dintr-un singur județ - olimpicii neonorați de făgăduințele Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, pe baza hotărârii de Guvern, sunt din toată țara. Iată că 10.000 de cereri din județul Covasna, pentru ajutorarea acestor elevi care învață în limba maghiară, au fost depuse și așteaptă să fie onorate. Subvenția are valoarea de 20.000 de forinți, pentru fiecare dintre cei în cauză. Ei sunt elevi din clasa I și până la vârsta de 18 ani, care învață în limba maghiară sau care învață în limba română, dar pot dovedi că iau ore de limba maghiară, în particular, sunt băgați în seamă. Asta este o extindere extrem de interesantă și care ne face să salutăm zorii unui nou internaționalism.

Înseamnă foarte mult, dar pentru noi este și un prilej de a medita, dacă nu cumva trebuie să ne onorăm promisiunile făcute.

Aș încerca să fac o altă paralelă între rigiditatea din sistemul de taxe și impozite din România, inclusiv acel nefericit 9% pentru carte, introdus acum, să nu cumva să mai calce picior de român în librărie.

Iată, în Bulgaria, ministrul finanțelor, domnul Milen Velcev, a oferit oficialilor români alternativa bulgară cu privire la sistemul de impozitare. Astfel, în Bulgaria (țară care se străduiește, alături de România, să intre în Uniunea Europeană), la 1 ianuarie impozitul pe profit era de 19,5% față de 25% în România, și el va fi redus la 15% din 2005, iar limita maximă a impozitului pe veniturile persoanelor a fost coborâtă în 2002 de la 38% la 29%. În România este 40%.

Ce spune acest ministru bulgar, că altfel nu pot să-i spun. Spune așa: "Degeaba pui impozite, dacă nu reușești să le colectezi". Parcă vorbește despre o țară pe care noi o cunoaștem mai bine ca dânsul.

Sau: Mai bine iei mai puțin de la mai mulți contribuabili decât să-i omori cu taxe și impozite mari pe cei care nu pot sau evită să le plătească. Ministrul bulgar care, vă dați seama, e bulgar în fiecare zi - așa, să fii bulgar o dată la o ocazie, ar fi mai ușor, dar el este bulgar de când s-a născut și până azi -, ministrul bulgar a declarat că rezultatul a fost o creștere neașteptat de puternică a colectării impozitelor și o creștere considerabilă a investițiilor străine. Ceva extraordinar! Iată ce metodă simplă! Bravo, Bulgaria!

Au scăzut impozitele, au crescut veniturile. Au crescut și veniturile cetățenilor, și ale statului.

Eu cred că nici nu trebuie să ne concentrăm prea mult atenția asupra a cine știe ce miracole ar trebui să descoperim, ci să luăm exemplul țărilor de lângă noi în direcții fertile, fără a șovăi.

Nu trebuie să redescoperim roata sau focul pornind de la experiențe personale, cu înfățișarea de maimuțe cu păr mult pe corp și pe organul cu care trebuie să gândim. Trebuie, pur și simplu, să învățăm lucrurile simple pe care le practică, iată, alții, cu mult succes.

Aș vrea, domnilor colegi, să închei cu ceva ce mi se pare foarte grav, pentru că ne obișnuim prea repede cu atacurile nemeritate la adresa noastră.

Iată, într-un ziar de la Cluj, "Szabadsag" - "Libertatea" - acesta este ziarul (Arată sălii ziarul.) - observați două mâini și un lanț.

Ce susține textul care însoțește aceste două mâini și un lanț? Nimic altceva decât că e vorba de ziarul "Szabadsag" din 12 februarie 2004, ziarul de la Cluj: "Din ce în ce mai multe manifestări antimaghiare" și "Este un păcat de moarte dacă nu vorbești corect în limba română".

Și, sub fotografie, următoarea explicație: "Așa sunt duși tinerii maghiari la lecțiile de limbă polițienească!".

Sunt duși cu lanțuri la mâini?! Ce nemernicie! Sigur că se poate scrie orice, sigur că realitatea, prin ea însăși, intervine și corectează ceea ce nu este real, ceea ce nu este susținut de argumente, ceea ce nu este drept. Dar mi se pare că este prea multă batjocură la adresa majorității și că trebuie ca oamenii care reprezintă o minoritate puternică și spirituală, cum este minoritatea maghiară, să vină în fața celor cu care sunt colegi și, în fond, în fața electoratului și să spună că asemenea lucruri nu sunt adevărate.

Nu trebuie să mă sesizez eu, nu trebuie să se sesizeze nici altcineva care ar putea fi bănuit de subiectivism. Aici e o realitate, că suntem considerați limbă polițienească și că vorbitorii limbii române sunt vorbitori de limbă polițienească și că este încurajată ideea ca nu toți cetățenii români să vorbească limba română. Parcă, în Constituție, lucrul acesta e precis și sunt toate șansele să existe în continuare. Parcă nu există, pe de altă parte, altă cale de comunicare între cetățenii de origini diferite, de etnii diferite ale aceleiași țări, decât limba oficială. Parcă s-au făcut eforturi pentru a se da colegilor de etnie maghiară, colegilor de naționalitate maghiară drepturi și, uneori, chiar privilegii.

Și-atunci, de unde lanțul?

A pune niște cătușe pe niște mâini și a le înfățișa pe prima pagină publicului cititor, ca publicul cititor să se scârbească de ceea ce vede, mai ales când acest public poate fi din altă țară și nu știe exact realitatea, înseamnă, după părerea mea, o provocare căreia, în primul rând, colegii noștri de naționalitate maghiară ar trebui să-i răspundă, de-ndată, să-i răspundă cu adevărul acestor ani.

Am fost informat că problema de la Călan, acea problemă, pe bună dreptate, pusă în operă aici, este rezolvată. La ultima ședință a Guvernului, printr-o ordonanță de urgență s-au dat A.P.A.P.S. toate prerogativele pentru a rezolva problema de la Călan, care nu este o chestiune simplă și care nu este nici o veste bună.

Este însă o veste bună că, la Guvern, s-a reacționat cu promptitudine; poate era bine să se rezolve lucrurile și mai devreme. Poate ar fi bine să prevenim asemenea conflagrații de tip social, în perspectivă.

Ziceam, când am venit la microfon, că de fiecare dată când facem declarații politice, dacă am închide ochii, ne-am putea imagina că în jurul nostru este numai război între noi toți. Uneori exorcizăm ceea ce mi se pare cel mai rău, și încercăm să ne vindecăm spunând adevărul.

În numele acestei idei v-am vorbit și astăzi și le mulțumesc colegilor de grup parlamentar că, în loc să-mi pună surdină, cum există o anumită tendință la adresa mea, mi-au lăsat acest punct final, această declarație finală. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Codreanu

Urmează domnul senator Dumitru Codreanu, penultimul vorbitor, din partea Grupului parlamentar P.R.M., care mai are 6 minute.

 

Domnul Dumitru Codreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele de astăzi este sub forma unei întrebări care sună cam așa: Intrăm în Comunitatea Europeană, dar ce facem cu românii de lângă noi?

Dacă în ceea ce privește integrarea în NATO problemele sunt deja clare, în privința celorlalte obiective majore ale României de astăzi, apartenența la Comunitatea Europeană, încă nu este totul lămurit, oricum mai devreme sau mai târziu vom fi membri ai celei mai puternice organizații economice și social-politice multinaționale existente în prezent în lume.

Problema pe care doresc să o ridic în fața dumneavoastră, stimați colegi, este aceea a românilor care vor intra în condițiile Uniunii Europene democratice și prospere și a celor care nu vor intra.

Dacă prin Constituția revizuită am reușit să capacităm românii de peste hotare să vină, să ocupe funcții, inclusiv guvernamentale, și, mai nou, prezidențiale, cum rămâne cu milioanele de români de peste Prut, din Republica Moldova și Ucraina, care sunt atât de năpăstuiți, mai ales acum, când au devenit minoritari pe propriile lor pământuri strămoșești?

Acum când autoritățile comuniste de la Chișinău au repus pe tapet invenția lui Stalin, separându-i în români și moldoveni.

În condițiile în care situația celor care se declară români în cele două state vecine a devenit dramatică, întrebarea logică este: ce face Guvernul de la București în sprijinul lor? Sunt români de-ai noștri! Unii vor spune, așa cum se zicea pe vremea lui Ceaușescu, că nu putem să ne amestecăm în treburile interne ale altor state, dar dacă tot mai mulți cetățeni ai Republicii de peste Prut se declară români și nu moldoveni, iar aceasta o fac prin cereri însoțite de dosare voluminoase și costisitoare depuse la Ambasada României de la Chișinău, ce fac autoritățile noastre?

Din câte știu, cer tot mai multe hârtii, tot mai scumpe pentru buzunarul bietului cetățean care are o sigură avere - credința în pământul natal și conștiința de neam românesc. Sub pretextul că s-au produs unele falsificări de documente în noiembrie 2003, adeverințele de cetățenie română dobândite au fost anulate.

Pentru a obține altele de tip nou, securizate probabil, trebuie să scoată alți bani, adică alte salarii pe care să le dea la arhivari, la notari, spre a obține același document de stare civilă al părinților și bunicilor lor.

Oare nu putem cataloga asemenea revenire ca lipsă de respect, ca să nu spun altfel, a oficialităților noastre vizavi de urmașii României Mari?

Intrarea în Comunitatea Europeană chiar trebuie să însemne un nou val de sârmă ghimpată la frontiera noastră răsăriteană și nordică?

Noi să trăim prosperi într-o parte a Europei, iar ceilalți frați români să rămână în C.S.I. și să vină la noi doar cu vize?

Pentru cei din Ucraina data este deja stabilită.

Urmează cei din Moldova. Dacă nu le cerem vize consulare, le vom cere vize economice? Adică cei care nu vor putea prezenta 500 de euro la vamă, înapoi acasă?!

Dacă pentru mulți cetățeni de-ai noștri 500 de euro înseamnă salariul pe jumătate de an, pentru cei de peste Prut este enorm. Este câștigul lor pe un an de zile.

Guvernanții se tot laudă, mai ales în acest an electoral, că au făcut și au dres pentru ei, dar cred că ar trebui întrebați frații noștri de dincolo de granițe ce părere au despre ceea ce au făcut și fac conducătorii de la București și pentru ei, și sunt ai noștri dintotdeauna, ca să fie mândri că sunt români și nu moldoveni, cum îi consideră comuniștii de la ei de-acasă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Pop de Popa

Ultimul vorbitor, domnul senator Ioan Pop de Popa.

Vă rog!

 

Domnul Ioan Pop de Popa:

Domnule președinte de ședință,

Stimate colege și stimați colegi, În luna noiembrie, la declarații politice am vorbit despre unele probleme de mediu, și anume despre importanța spațiilor verzi.

Astăzi voi aborda problema drumurilor, motorizarea și deșeurile.

În București, suprafața drumurilor publice a depășit cu aproape 50% pe cea a spațiilor verzi.

Oamenii cu care am discutat solicită realizarea unor lucrări stradale durabile, repararea gropilor din asfalt și crearea unor perdele de protecție fonică prin plantări de arbori în zone cu valori de zgomot ridicate.

Stoparea tăierii arborilor, oricând și oriunde, așa cum se întâmplă destul de des, fără nici o aprobare, înlocuirea cărora și creșterea lor cerând ani de zile până la maturizarea și intrarea lor în funcțiune.

La sufocarea Capitalei cu praf, cu monoxid de carbon, bioxid de carbon și plumb, ploaia acidă contribuie în mare măsură, și creșterea traficului rutier. În anul 1990 existau aproape 280.000 de autovehicule.

Numărul celor care tranzitează zilnic Bucureștii depășește în prezent 1.100.000, fapt ce a făcut ca viteza maximă de deplasare a autovehiculelor să scadă în mod dramatic.

În consecință, poluarea atmosferică crește, epicentrul fiind Piața Romană, majoritatea vehiculelor neîndeplinind normele europene.

Cum traficul rutier a crescut de câteva ori și a creat un nou mediu, căruia plămânii Capitalei reușesc din ce în ce mai greu să-i facă față, se impune o atentă corelare dintre politicile de mediu și cele de transporturi.

În capitalele europene, gradul de motorizare, numărul de autovehicule la 1.000 de locuitori se prezintă astfel: Londra, Atena, Paris, între 250 - 400, iar în București 500 care circulă pe 5.460 de străzi ce totalizează 1.900 de kilometri, din care 45% intră în categoria străzilor modernizate, dar și acestea cu gropi care distrug mașinile, iar aproape 40% fiind de pământ sau acoperite cu piatră de râu.

Potrivit unui raport al Economist Intelligence Unit, numărul proprietarilor de mașini în România a crescut cu 174% între anii 1990 și 2000, de la 55,7 autovehicule la mia de locuitori, în urmă cu 13 ani, la 154,4 în anul 2000.

O altă problemă deosebit de importantă a Capitalei care, de altfel, urmează a fi dezbătută în Consiliul Europei, o constituie deșeurile. Zilnic în București se produc peste 1.600 tone de deșeuri, din care se reciclează doar 6%, o cifră incredibil de mică.

Un specialist străin vizitând România a rămas foarte plăcut impresionat de cele văzute la modul general, însă intervievat fiind a făcut și o afirmație caustică, ironică, care îndeamnă la reflecție. Citez din memorie: îÎn România există o materie primă inepuizabilă - sticlele și pungile din plastic de pe lângă șosele, căile ferate, la locurile de recreare și pe câmp. La noi încă nu s-a creat sistemul de reciclare a deșeurilor, care să atragă deopotrivă pe cetățean și agenții economici. În țările Uniunii Europene, peste 60 % din deșeurile industriale și 95 % din cele agricole sunt reciclate, curățând mediul, aducând în același timp venituri serioase acestor unități.

Pentru ca românii să respire un aer curat și să bea o apă nepoluată este nevoie de 20-22 miliarde euro, care, spun autorii studiului publicat la Bruxelles, cer foarte mult timp. Dacă avem în vedere intervalul maxim admis pentru reducerea poluării, se crede că nu va putea fi mai mic de 20 de ani. România are nevoie, deci, de investiții anuale de circa 1 miliard euro, spun specialiștii în domeniu.

Stimate colege și colegi, În încheiere, problemele pe care vi le-am prezentat fiind legate de spațiile verzi și de poluarea atmosferică sunt bine cunoscute, nu constituie o noutate.

În acest sens, propun Ministerului Mediului care va lua ființă:

  1. Un control sever pentru respectarea legilor existente privind protecția mediului și armonizarea lor cu cele din Uniunea Europeană.
  2. Privind motorizarea: respectarea normelor Uniunii Europene privind autovehiculele.
  3. Înființarea unor unități pentru colectarea selectivă a deșeurilor pentru sticle, plastice și neferoase în containere separate provenite din activitate menajeră, agricolă și industrială și reciclarea lor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnule senator. Cu domnul senator am încheiat prima parte a ordinii de zi, declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 august 2020, 2:40
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro