Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/20-02-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 10-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 februarie 2004

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și Constantin Niță, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu și Puiu Hașotti, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Începem ședința de astăzi cu secvența intervențiilor deputaților. Vă informez că sunt înscriși pentru declarații politice un număr de 64 de parlamentari. Record. Așa că vă rog să uzați și de secretariat, că altfel nu avem cum să terminăm la ora 9,30.

Domnul deputat Alexandru Octavi Stănescu depune la secretariat declarația și îi mulțumesc. Domnul Iordache, de asemenea, domnul Posea și dânsul.

 
Adrian Ionel - despre managementul inteligent și echilibrat al actualului cabinet;

Atunci să-i dau cuvântul domnului Ionel Adrian și va urma domnul Moisoiu. Domnul Ștefan Baban depune și pentru dânsul și pentru Olga Vasilescu.

Domnul Moisoiu va urma.

 

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cei care consideră integrarea euroatlantică a României un lucru nefast pentru destinul istoric al țării noastre, demonstrează nu numai o elementară lipsă de patriotism, ci și o lipsă totală de înțelegere a fenomenului global politic.

Din fericire, numărul acesta este nesemnificativ. Trebuie să avem în vedere totuși faptul că anumite dificultăți economico-sociale, inerente complexului proces de tranziție pot genera stări de frustrare colectivă în rândul anumitor segmente ale populației. Atunci când se adaugă lipsa de informație ori indiferenta, viziunea simplistă, radicală, antidemocratică poate deveni consistentă.

Din fericire, Guvernul PSD a demonstrat că posedă arta unui management inteligent și echilibrat, astfel încât orice fractură socială generatoare de situații excesiv de conflictuale poate fi anihilată din vreme. Toate analizele economice, sociologice și politice cu adevărat profesioniste atestă faptul că executivul condus de către domnul Adrian Năstase a fost cel mai performant cabinet din România postdecembristă. Și este și în prezent cel mai performant. Iată de ce, sprijinul acordat în continuare Partidului Social Democrat de către majoritatea românilor apare perfect justificat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă foarte mulțumesc și pentru concizie.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Cui servește Hotărârea nr.1432/2003?;

Are cuvântul domnul Moisoiu, va urma domnul Lăpădat. E cineva de la PSD? Nu e nimeni.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția de astăzi dimineață se intitulează: "Cui servește Hotărârea nr.1432/2003?" Intervenția mea de astăzi se referă la Hotărârea Guvernului României nr.1432/4 decembrie 2003 privind condițiile de admitere în învățământul superior a candidaților români pentru seriile în limba de predare maghiară la Universitatea de Medicină și Farmacie din Tg.Mureș. Prin aceasta Guvernul României înființează serii de predare în limba maghiară în cadrul facultăților de medicină, medicină dentară, moașe și farmacie, sfidând un principiu care stă la baza funcționării universităților, principiul autonomiei universitare. Astfel, în urma unei decizii politice se desconsideră un senat universitar și se traduce în fapt o înțelegere politică, adică unul din punctele prevăzute în protocolul de colaborare în Parlament între PSD și UDMR pe anul 2003. Probabil, domnii Adrian Năstase, Alexandru Athanasiu și Ovidiu Brînzan, cei care au semnat hotărârea, nu au cunoscut, nu și-au amintit sau poate nu au vrut să-și amintească că pentru încercarea de separare a elevilor de la Liceul "Bolyai Farkas", cât și a studenților de la UMF, în 20 martie 1990 a curs la Tg.Mureș sânge pe caldarâm. Doresc să explicitez în câteva cuvinte această hotărâre.

Deoarece conform art.1 alin.2, numărul de locuri pe care se dă admiterea se stabilește în funcție de raportul dintre candidații admiși la seriile cu predare în limba maghiară și numărul total de studenți școlarizați, dat fiind că tinerii maghiari pot concura pentru a fi studenți și la seriile cu predare în limba română, de la un an la altul, acest raport se va modifica în favoarea candidaților de etnie maghiară, astfel încât dacă pentru anul universitar 2003-2004 acest raport este de 43% la seriile în limba maghiară și de 53% la seriile în limba română din numărul total de locuri, în condițiile în care tot mai mulți tineri maghiari vor veni să urmeze cursurile Facultății de Medicină la Tg.Mureș, peste câțiva ani seriile în limba română vor deveni nesemnificative și se vor desființa.

În acest fel, Universitatea de Medicină și Farmacie din Tg.Mureș va fi prima universitate de stat care va funcționa numai în limba maghiară. Asta se dorește?

Totodată subliniez că hotărârea nu respectă nici principiul egalității șanselor, deoarece tinerii maghiari pot candida atât pe locurile de la seria în limba maghiară, cât și la cea în limba română, în timp ce tinerii români vor putea concura numai pe locurile de la seria în limba română. Sau poate, doamne ferește, va trebui să se aducă certificate de naționalitate pentru a fi înscris la o anumită serie?! Cu ce drept Partidul Social Democrat, chiar și în calitate de partid stat și unic, are dreptul să deromânizeze o zonă care a fost, este și trebuie să rămână preponderent românească.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase, domnilor miniștri, sunteți conștienți de răspunderea pe care v-ați asumat-o prin acest dictat? Și la urma urmei, cui servește această hotărâre? Pacienților români și maghiari suferinzi pe un pat de spital și care în viața de toate zilele conviețuiesc de când se știu în bună înțelegere? Universități maghiare pentru viitorul cui? Dăm licență, doctorate și rezidențiate unor oameni care nu cunosc perfect limba țării în care s-au născut și nu o respectă? Are nevoie România anului 2004 de asemenea medici, economiști, ingineri, informaticieni? Țara asta nu de oameni inteligenți duce lipsă, ci de guvernanți de caracter care să apere interesele tuturor cetățenilor ei.

De 14 ani, guvernele Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Isărescu sau Năstase, sub privirile binevoitoare ale președinților Iliescu și Constantinescu, au demonstrat cum poate fi distrusă România.

Doamne, ajută-ne, să devină mai repede Vadim președinte, pentru ca legea să se respecte, ordinea să se întroneze și să ni se redea demnitatea de a fi român.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Lăpădat - declarație politică cu titlul Tot mai mulți tineri părăsesc România;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ștefan Lăpădat. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Ștefan Lăpădat:

Declarație politică: "Tot mai mulți tineri părăsesc România".

După anul 1989 asistăm la un proces de depopulare a României, astfel că în cei 15 ani, cca. 800 000 de cetățeni nu mai figurează în evidențele statistice. Între aceștia, un loc important revine tineretului, avuția națională principală și temelie a viitorului, care numără 5,5 milioane, adică 24,6% din populație, în timp ce media europeană este de doar 19-20%.

Voi încerca să subliniez câteva cauze ale scăderii vertiginoase a populației tinere între 16-30 de ani.

1. Emigrarea tinerilor români este un fenomen care trebuie să ne îngrijoreze prin amplitudinea sa, prin ireversibilitatea aproape totală, prin pierderea de inteligență activă, superior cizelată, aptă să se realizeze oriunde în lume, dar nu și în România, din păcate.

Ceea ce este grav este că pleacă tineri bine pregătiți, cei mai întreprinzători, mai dispuși să-și ia soarta în mâinile lor.

Statul român cheltuiește pentru a-i pregăti pe tineri, iar alții le folosesc talentele și aptitudinile. Ce familie este bucuroasă să-și știe copiii prin lume!

Câtă dramă ascunde fiecare despărțire de felul acesta, câtă disperare, câtă energie sufletească risipită.

2. Sărăcia a cuprins România. Un studiu al Băncii Mondiale demonstrează că dintre toate țările foste comuniste, România are o foarte ridicată rată de creștere a sărăciei la 41-42% din populație (adică 9,3 milioane).

Mai îngrijorător este faptul că jumătate din săracii României nu sunt dintre cei excluși social (șomeri, bolnavi cronici, handicapați) sau semiexcluși (majoritatea pensionarilor). Nu ei sunt oamenii care au slujbe stabile, dar atât de prost retribuite încât nu le pot acoperi necesitățile elementare de viață.

Această categorie furnizează aproape jumătate din săracii României.

Ce motivație ar putea oferi asemenea slujbe tinerilor? Cum ar putea ei să-și întemeieze familii, să-și construiască o locuință, să ducă o viață cât de cât normală, având retribuții mizerabile, în timp ce prețurile la bunurile de consum sunt în continuă creștere.

Fără îndoială, asemenea salarii indică și nivelul performanțelor economice românești; o economie ținută pe un teren instabil, nici în planificarea centralizată a comunismului, dar nici în libera concurență a capitalismului.

Bunăoară, p.i.b.-ul nu a revenit nici măcar la nivelul anului 1989, deci tranziția nu a avut loc.

3. La stresul zilnic provocat de gândul că trebuie întreținuți de părinți până la vârste înaintate, că nu vor găsi de lucru după absolvirea studiilor, tinerii au fost cuprinși de o depresie care cuprinde 15-20% din populație, după afirmațiile specialiștilor psihiatri.

Urmarea este dezastruoasă în sensul că suicidul și scăderea imunității organismului și alcoolismul iau amploare.

4. Nerespectarea individului din punct de vedere al valorii și nerecompensarea meritată este o altă cauză importantă a fenomenului de emigrație.

Țara se umple de vile uriașe, de nu mai pot fi vândute, cu câte 30-40 de camere, cu structuri metalice de cupru până la 20 tone greutate, iar pe șosele, în viteză necontrolată, aleargă "merțane și gipane", barurile de noapte gem de lume interlopă la care nu au acces tinerii informaticieni, matematicieni, biologi eminenți, profesori - doctori, ci numai oameni de afaceri, ofițeri de poliție și tot felul de mediocri, toți îmbuibații prin muncă necinstită pe spinarea poporului.

Accesul tinerilor la informații le dă posibilitatea să compare condiția românească cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană care nu le dă prea mari speranțe, ceea ce îi determină să-și ia lumea în cap.

Indiferența guvernanților democrați față de starea debusolată a tinerilor, care nu au fost angrenați în politică și alte forme de civism creează în continuare o psihologie a dezinteresului și lipsei de speranță, ceea ce vor constitui un eșec pentru generațiile viitoare.

O investigație sociologică arată că 94% dintre tineri nu fac parte din nici o organizație de tineret și mulți nici nu doresc.

Care popor își dorește risipirea "tineretului în lume"?

Cu toate cele prezentate, Guvernul nu se alarmează, din moment ce nu se caută răspunsuri la întrebarea: de ce pleacă tinerii din România ? Și nici nu oferă soluții.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - denunțarea unor noi ilegalități din domeniul silvic;

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda Dezideriu, va urma domnul Metin Cerchez.

Domnul Tiberiu Sbârcea o depune la secretariat și-i mulțumesc. Sunt 64 de înscriși, pentru cei veniți, la 9,30 încheiem.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Speram că noua conducere a Curții de Conturi să reprezinte o schimbare radicală în controlul folosirii banului public. Am crezut că în activitatea Camerei de Conturi să se poată observa un pas important în lupta împotriva corupției din România. M-am înșelat amarnic, pentru că angajații Camerei de Conturi Harghita nu au realizat controlul cerut de Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții privind investițiile efectuate precum și achizițiile de utilaje de transport, în perioada anilor 1999-2002, atât la Direcția silvică Harghita, cât și la Ocolul silvic Gheorgheni, prin care s-a încălcat legea achizițiilor publice și normele financiare, fapt ce a contribuit la păgubirea fondului bugetar. În locul unei verificări cerute de noi, s-a încercat ascunderea realității. S-au scos în evidență abateri minore pentru a ascunde fraudele grave ale personalului silvic. În răspunsul trimis comisiei noastre, domnul președinte de ce nu a făcut referire la faptul că inspectorul Császár Gyözö de la Direcția de conturi Harghita, în timpul controlului a găsit bani virați din fondul Regiei Naționale a Pădurilor pentru Asociația Prosilva, ai cărei asociați sunt angajații Ocolului Silvic Gheorgheni și ai Direcției Miercurea-Ciuc, în vederea efectuării de împăduriri.

Deci, Camera de Conturi a județului Harghita și Direcția de control financiar a constatat o serie de abateri ca: nerespectarea normelor financiar-contabile sau construirea unui dig la Lacul Roșu, fără respectarea prevederilor legale în materie de autorizare și executare a lucrărilor de construire și protecție a mediului.

Deci președintele Curții de Conturi în răspunsul său ne asigură de întreaga sa disponibilitate de a răspunde cu profesionalism și exigență solicitărilor comisiei, răspunsul său nu reprezintă altceva decât o acoperire a ilegalităților săvârșite de către personalul silvic. Dacă acest control s-a făcut la solicitarea Comisiei de abuzuri, Camera de Conturi a județului Harghita de ce nu a dat răspunsul acceptabil. De ce era nevoie de atâtea reveniri din partea Parlamentului? De ce nu ne-ați trimis procesele verbale privind constatările despre achizițiile de produse, utilaje și servicii, precum și realizarea de investiții de către Direcția silvică Harghita.

Eu cred că și Camera de Conturi Harghita a realizat un control formal care avea un singur scop: acoperirea ilegalităților.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Metin Cerchez - despre mafia deasupra legii... și mai sus; Domnul deputat Metin Cerchez, va urma domnul Virgil Popescu.
 

Domnul Metin Cerchez:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În fiecare marți, de 3 ani încoace, ne întâlnim câțiva deputați pentru a ne spune oful, păsul și nimeni nu ne ascultă, presa este pe undeva pe la colțuri și ne atacă doar atunci când stăm poate în bănci și ne mai gândim la câte se întâmplă în țara asta și nimeni nu ia nici o măsură.

Practic și ceea ce spunem noi aici se duce în vânt, rămân ca vorbe goale, cei de la Putere ne râd în nas și țara este practic, după cum se vede, din ultimele estimări ale raportorilor Uniunii Europene, în apropierea colapsului.

Acum 3 ani când am venit în Parlamentul României, poate și pentru faptul că eram mai tânăr, am crezut că vom putea învinge împreună Mafia.

Iată, la câteva luni înainte de terminarea mandatului, o spun clar și răspicat Mafia este deasupra legii în România, Mafia este în toate și în tot. Dacă în decembrie 1989 s-a vrut să trecem la orânduire capitalistă, ne dăm seama că profitorii au făcut cerc comun, au intrat și în politică și practic dijmuiesc bunul întregului popor. Nimeni nu spune că în securitate, în vechea securitate erau și sunt ofițeri de informații onești, cinstiți care practic au și rămas în structurile serviciilor de informații și acum sunt hăituiți. Dar foarte mulți au primit ordin de împrăștiere și au intrat în afaceri mai puțin oneroase.

Metin Cerchez a semnalat despre privatizarea frauduloasă a "Nitramoniei" Făgăraș și nu pentru faptul neapărat că și "Nitramonia" Făgăraș a fost tăiată la fier vechi ca atâtea zeci și sute de alte combinate, umplând buzunarele țiganilor din România și a mafioților și a politicienilor, indiferent de culoarea lor politică. Dar, "Nitramonia" Făgăraș mai producea azotat de amoniu poros care se folosește numai în atentatele teroriste.

În articolele de ieri și de alaltăieri din România Liberă, iată, cel numit de APAPS este fost ofițer de securitate, Mihai Tânjală, care, cu tupeul caracteristic PSD-ului din ultima vreme, în afară de faptul că a devenit administrator special, împreună cu un țigan, Gheorghe Boerică, cu care domnul Ristea Priboi s-a plimbat la cazinourile din Las Vegas, și dacă se urmărește acest Gheorghe Boerică, condamnat cu ani grei de pușcărie, apare în toate privatizările din România din ultimii 10 ani, deci acest Mihai Tânjală devine prin acest terorist, Keser Fatih, devine și asociat la "Nitramonia" Fărăgaș.

Victor Ponta l-a trimis în judecată pentru 10 capete de acuzare la data respectivă pe Keser Fatih. Nu s-a întâmplat nimic, pentru că avocatul lui este stimatul nostru coleg Ion Neagu, șeful Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Parlament, cel care face legile în România.

Unde se poate ajunge cu această mafie, eu am spus deasupra legii, încă puțin și ajung și mai sus.

Fac public, prin acest microfon, poate se va auzi, poate nu se va auzi, dar acele urechi care întotdeauna ne ascultă și pe noi vor auzi și vor transmite mai departe. S-a spus că Mihai Tânjală vine din Caraș - Severin, în Caraș - Severin este născut și un alt om care se ocupă de securitatea de la Cotroceni, Ristea Pripoi a fost ofițer de securitate la Brașov, acolo unde este "Nitramonia" Făgăraș.

Cer public, după aceea voi dovedi cu acte, să spună ce interese se ascund în privatizarea frauduloasă a "Nitramoniei" Făgăraș, cer public demiterea domnului Talpeș, a domnului Ristea Priboi și a domnului consilier al domnului Năstase, Roxin.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Virgil Popescu - comentariu legat de reanimarea tensiunii scăzute a Partidului Democrat din sondaje; Dau cuvântul domnului deputat Virgil Popescu, va urma domnul Iulian Mincu.
 

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Subiectul declarației mele politice de astăzi îl constituie gândirea politică a unor membri ai Partidului Democrat. Căutarea furibundă a unor subiecte care să reanimeze tensiunea scăzută a partidului din sondaje a determinat zilele trecute doi reprezentanți ai Partidului Democrat să facă declarații atât de nefondate, hazardate și ilogice, încât au evoluat de la intenționatele acuzații la adresa guvernării actuale la autoacuze și dezvăluiri ale necunoașterii profunde a subiectelor abordate.

Serviciul independent de protecție și anticorupție - SIPA - este declarat de cei doi ca serviciu secret care ar funcționa ilegal. O minimă informare cu câteva date accesibile prin internet, pe site-ul Ministerului Justiției, chiar și pentru Partidul Democrat ar putea dezvălui că SIPA funcționează conform Legii siguranței naționale - Legea nr.51/1991, constituit în deplină legalitate. O minimă aducere aminte, dacă ar funcționa pentru cei doi politicieni, le-ar putea dezvălui că în timpul guvernării 1996-2000, la care s-au considerat actori principali, a fost asociat acest serviciu la conducerea Ministerului Justiției.

Prin H.G. nr.1468/C din 8.09.1997, pentru a le lărgi orizontul de cunoștințe, le precizăm că prin Ordinul ministrului Justiției nr.321 din 19.03.1997 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea, funcționarea și atribuțiile SIPA, cam șovăielnic, e drept, fapt care a condus la completarea sa cu Ordinul ministrului Justiției nr.1551 din 1997.

Cred că este necesar să precizăm pentru Partidul Democrat că anul 1997 a făcut parte în mod sigur din succesiunea 1996-2000, perioadă în care, așa cum pretinde, a participat la guvernare cu o implicare deosebită. Dacă mai este necesar și chiar cred că se cuvine, le putem explica pentru înțelegerea unor noțiuni de bază că prin efectul prevederilor Legii siguranței naționale, anumite documente ale SIPA sunt clasificate.

Se pretinde de către reprezentanții Partidului Democrat că numirea directorului SIPA a fost făcută printr-un ordin secret de către ministrul justiției. Dacă lucrurile ar fi avut acest caracter, nu cred că s-ar fi putut afla toate datele cv-ului, publicat, de altfel, data numirii, adjuncții, structurile și altele.

Totuși pentru Partidul Democrat s-ar putea ca unele lucruri neînțelese să rămână autoclasificate. Democrații mai doresc o comisie parlamentară de anchetă la SIPA care să aibă ca scop dezvăluirea actelor de poliție politică făcută de SIPA și confiscarea și conservarea arhivelor SIPA.

Cât de adânc este somnul rațiunii ni se dovedește prin toate afirmațiile făcute. Dar lucrurile simple ar putea fi reținute. Și anume: Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională a făcut un astfel de control la SIPA, fără să constate nici o intenție de acest fel, lucru consemnat în raportul predat Camerei Deputaților.

Mai mult, pe site-ul Ministerului Justiției, respectiv SIPA, la capitolul activități și atribuții principale se poate întâlni și toată legislația care guvernează SIPA la care sunt convins că nici chiar PD nu mai poate adăuga nimic.

Reprezentanții politicii democrate amenință cu sesizarea tuturor instituțiilor europene privind afirmațiile lor. Mă întreb dacă nu ar fi luată ca un autodenunț asupra capacității politice. În extensia nelimitată a elanului lor vindicativ, cei doi politicieni acuză de complicitate pe președintele României și pe primul ministru deși, după cum am arătat, nu le este foarte clar ce ar dori să acuze și pe cine.

Apreciez acest fapt ca fiind e o gravitate în care democrații ar trebui să o înțeleagă și ale cărei consecințe politice să și le asume în mod concret. Dar, ca să completeze tabloul unei dezordini în gândirea politică, afirmațiile necontrolate declară militarizarea Guvernului, motivând existența unor funcționari publici care au lucrat anterior în domeniul militar.

E un bun semnal dat de către PD către alegători. Cei care vor pleca din mediul militar, ca urmare a restructurării forțelor armate, nu ar mai trebui să fie angajați nicăieri, chiar dacă sunt foarte buni specialiști. Am putea să ne întrebăm de ce dorește Partidul Democrat acest lucru pentru a le explica și noi mai departe mai bine electoratului.

Și, în fine, Partidul Democrat, prin vocea reprezentanților săi, pune la îndoială întregul proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, considerând că autoritățile de la București au indus în eroare structurile europene. Dacă procesul de armonizare cu Uniunea Europeană care stă la baza oricărui capitol negociat nu ar fi atât de transparent, dacă la armonizarea legislativă nu ar fi fost atât de implicat Parlamentul, dacă stadiul programului de integrare nu ar fi atât de des făcut public de către Guvern, am putea spune că PD și-a găsit rațiunea de a mai exista. Dar, cum, în afara evidențelor politice ale actualei guvernări, recunoscute internațional, PD pune la îndoială capacitatea organismelor Uniunii Europene de a aprecia, evalua, urmări, observa și solicita un parcurs clar, etatizat, a cărei adresă finală o cunosc prea bine, fiind însăși Casa Europeană, cred că este cazul ca PD să-și exprime clar responsabilitatea față de afirmațiile și acuzațiile nefundamentate ale membrilor săi.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulian Mincu - o analiză a incidenței depresiei psihice în România;

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Mihai Stănișoară.

Domnii deputați Cristian Sandache, Pavel Târpescu, Ion Mocioalcă, Dumitru Bentu, Mihai Tudose, Eugen Arnăutu, Valeriu Zgonea, Rodica Nassar, Vlad Hogea, Mircea Costache, Dan Brudașcu, Ioan Miclea și Emil Boc au depus la secretariat declarațiile.

Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

În declarația mea politică de astăzi voi ataca una dintre cele mai grave probleme de sănătate ale românilor în anul 2004. Incidența depresiei psihice a crescut în România de la 113 la suta de mii în 1994 la 259 la suta de mii în 2004. De peste 10 ori.

Din analiza datelor globale publicate de Organizația Mondială a Sănătății, depresia psihică în România, considerată de aceștia "boala mileniului III", depășește în prezent în România 10%. Popoarele de origine latină, aș vrea să vă comunic, sunt în general genetic mai puțin predispuse la depresii psihice decât popoarele nordice. Și totuși asta este situația.

Tot Organizația Mondială a Sănătății consideră că în perioada 2020-2025 depresia psihică va deveni a doua cauză de mortalitate după bolile cardiovasculare. Care sunt cauzele majore care au principală cauza mortalitatea prin depresiune psihică în România?

  1. Cauza majoră de instalare a bolii, mai ales la tineri, este lipsa unei perspective de viață. Aceasta este și motivul că în jur de 56% din populația tânără până la 29 de ani vor să părăsească țara definitiv. Este și cauza pentru care mulți români, peste 1 700 000 de persoane, lucrează în prezent în străinătate. Cererile actuale se ridică la peste 3 milioane de persoane.
  2. Nesiguranța zilei de mâine: românul s-a învățat să-și dorească puțin, dar sigur. Nesiguranța îi aduce grave prejudicii personalității sale.
  3. Condițiile grele de trai întâlnite la majoritatea populației. Dacă analizăm, spre exemplu, numai factura de întreținere pe perioada 1990-2004 rezultă că ea a depășit de 7 ori salariul minim pe economie. În februarie 1990 salariul minim era de 1.800 de lei lunar, ceea ce înseamnă de 1.555 de ori mai mic decât în februarie 2004, când este 2.800.000 lei.

În această perioadă, întreținerea unui apartament cu două camere s-a majorat de 12.000 de ori, de la 150 de lei în 1990, la 1.800.000 lei în 2004. Peste 850.000 de familii nu și-au plătit întreținerea de circa 5-6 ani. Datoria acestora depășește 16 milioane de dolari.

Psihoza facturilor a dus la falimentarea multor regii locale și la debranșarea de la agentul termic, e rușinos, a peste 650.000 de apartamente.

Un alt exemplu: în ultimii 14 ani, prețul unui metru cub de apă potabilă a crescut de 16.000 de ori, de la un leu metru cub, la 16.000 de lei metru cub. De 14 ori mai mult decât salariul mediu, care s-a majorat doar de 1166 de ori. Salariul mediu pe economie este de 5,5 milioane lei în 2004.

Să nu uităm că din 21,7 milioane de români, doar 14,7 milioane beneficiază de apă potabilă, furnizată și aceasta de la o rețea veche de peste 75 de ani. Și e rușinos! Suntem țara care consumă cea mai puțină cantitate de apă caldă pentru igiena personală.

Depresia duce la ieșirea individului din viața socială, însingurare, sentimentul de nulitate, lipsa de interes pentru activitatea zilnică, suicid. Depresia este o suferință biologică și psihologică și duce la scăderea imunității organismului până la apariția unor complicații grave, cum este infarctul miocardic și accidentul cerebro-vascular.

Ieșirea singură din depresie, fără tratament medical, este falsă și se explică numai probabil de medicii de familie din România. Tratamentul este foarte costisitor încă, iar alocațiile financiare ale Ministerului Sănătății pentru această maladie în anul 2004 sunt de 3% din bugetul sănătății, cu mult sub necesități.

Fragilitatea personalității individului bolnav este adesea și cauza de suicid, peste 50% din cazuri.

Subestimarea de către organele sanitare și organismele sociale și de către guvern a acestei boli grave cu extindere din ce în ce mai mare, poate avea în timp consecințe foarte grave , așa cum precizează Organizația Mondială a Sănătății, și va contribui, pe lângă scăderea natalității și mortalitatea prin boli cardiovasculare, la aducerea României, la cei 16 milioane de oameni care se preconizează în anul 2050.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mihai Stănișoară - intervenție intitulată: Criteriile de acordare a terenurilor în vederea construirii unei locuințe proprietate personală tinerilor beneficiari ai Legii nr.15/2003 - o nouă formă de corupție instituționalizată;

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Stănișoară. Va urma doamna Liana Naum.

Domnii deputați Gheorghe Roșculeț, Cristian Nechifor, Iriza Scarlat, Paul Magheru și Emil Rădulescu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Mihai Stănișoară:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În calitate de inițiator al Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, protestez împotriva modului în care Consiliul local municipal Drobeta-Turnu-Severin înțelege să abordeze problematica acestei legi. Consiliul local municipal Drobeta-Turnu-Severin a introdus între criteriile suplimentare prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.15/2003 posibilitatea obținerii unui punctaj superior pentru cei care dețin în cont sume cuprinse între 300 milioane și un miliard lei.

Din aceste motive, îmi exprim dezacordul față de introducerea unui criteriu precum cel al bonității financiare, criteriu care intră în dezacord cu spiritul acestei legi, și anume acela al sprijinirii tinerilor fără resurse financiare semnificative.

Caracterul inițial al Legii nr.15/2003 a fost și trebuie să rămână unul social-democrat, legea fiind elaborată astfel încât tocmai tinerilor fără posibilități semnificative să li se acorde o șansă reală, o posibilitate concretă de a-și întemeia un cămin.

Consiliul local municipal Drobeta-Turnu-Severin ar trebui să înțeleagă că problemele tinerilor severineni nu se rezolvă la modul formal și cu superficialitate în abordarea esenței Legii nr.15/2003.

Foarte mulți tineri din Drobeta-Turnu-Severin nu au locuri de muncă, nu au venituri sigure, nu au locuințe, nu au posibilitatea să-și cumpere o locuință și să-și întemeieze astfel o familie.

Legea nu a fost concepută pentru un grup de potentați, de oameni cu miliarde de lei în cont. Cine deține asemenea sume de bani nu are neapărată nevoie să beneficieze de Legea nr.15/2003. Practica a demonstrat de altfel că aceștia s-au adresat Agenției Naționale a Locuinței, unde sumele necesare pentru construirea unei case sunt mai presus de posibilitățile tinerilor cu venituri medii, iar de aceste terenuri la care face referire legea, au nevoie tocmai tinerii severineni cu venituri medii, care nu-și permit să-și cumpere un teren din banii proprii.

Prin introducerea acestor criterii, se ajunge practic într-o situație similară cu a celor care apelează la A.N.L., tinerii cu venituri modeste fiind practic în imposibilitatea de a-și construi astfel o locuință.

Consider că acest aspect este relevant pentru că modul în care Guvernul înțelege "să-i ajute pe tineri", demonstrând încă o dată, prin normele metodologice elaborate, că acțiunea Guvernului este în fapt concretizată de încă un eșec în ceea ce privește rezolvarea problemelor tinerilor din România. Legea nu a trecut în această formă prin Parlament. Guvernul, prin normele metodologice elaborate, dă dreptul unor consilieri locali, cu aplecare numai spre interesele lor și ale clientelei de partid, să propună și să adopte norme și criterii care modifică și denaturează esența și spiritul unei legi votată în Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Elena Liana Naum - declarație intitulată Noi succese pentru P.S.D.;

O invit la microfon pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul deputat Ioan Oltean a depus declarația la secretariat.

 

Doamna Elena Liana Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Noi succese pentru P.S.D."

Procesul de construcție europeană trebuie să aibă ca țintă o Europă unită și puternică, o Europă a solidarității și toleranței, acest lucru însemnând deopotrivă națiuni demne, cu conștiință de sine, dar și partide politice puternice, care să fie recunoscute și respectate pe plan național și internațional.

Participarea președintelui Partidului Social Democrat, domnul Adrian Năstase, al Consiliul Internaționalei Socialiste de la Madrid, pentru prima dată de la integrarea partidului în Internațională, s-a dovedit plină de succes. Adrian Năstase a fost ales copreședinte al Comitetului pentru Europa de Sud-Est, alături de ministrul grec de externe, și membru al grupului de legătură al Internaționalei Socialiste cu China.

Responsabilitatea pe care a primit-o domnul Adrian Năstase demonstrează capacitatea de implicare a politicienilor social-democrați din România și deplina lor eficiență în cadrul organelor internaționale și comunitare, acesta fiind un prim pas spre numirea actualului copreședinte al Internaționalei Socialiste în funcția de coordonator al grupului de legătură cu China.

Ținând cont și de faptul că Internaționala Socialistă este cea mai puternică organizație politică pe plan mondial, responsabilitățile copreședintelui ei, domnul Adrian Năstase, sunt extrem de serioase și de solide. Este un merit deplin al P.S.D., deoarece în acest moment România are nevoie de o elită politică care să reprezinte cât mai bine interesele țări, precum și pe cele europene și internaționale.

Partidul Social Democrat a dat dovadă de stabilitate și maturitate în decizii, ghidându-se după doctrina social-democrată, în care a crezut și pe care a aplicat-o cu succes în practică.

Președintele Adrian Năstase a reușit timp de trei ani să formeze o echipă guvernamentală dinamică și eficientă, care a demonstrat că poate să îndrepte România pe calea integrării euro-atlantice și comunitare și, totodată, să creeze premisele celui mai puternic și credibil partid politic din România.

Încă o dată, P.S.D. și-a demonstrat stabilitatea în acțiune, imagine și în ideile pe care le propagă, precum și faptul că ceea ce este desăvârșit se realizează cu infinită muncă și perseverență. Este un succes inedit pentru politica românească faptul că Partidul Social Democrat a reușit să se afirme în cadrul Internaționalei Socialiste și să câștige încrederea deplină a partenerilor social-democrați din întreaga lume.

Cu siguranță, domnul Adrian Năstase va reuși să realizeze obiectivele Internaționalei Socialiste în zona de sud-est a Europei, chiar dacă forțele distructive au venit din interior, la momentul când P.S.D. a intrat în familia social-democrată internațională.

Partidul Democrat din România s-a opus cu desăvârșire acestei aderări, dând dovadă de imaturitate politică și de urmărirea intereselor personale. Totuși, succesele și adevărul au ieșit la suprafață, P.S.D. dând dovadă de utilitatea mult mai importantă în cadrul internaționalei. Acest lucru demonstrează încă o dată că drumul parcurs de către președintele Adrian Năstase este unul al succesului, nu al retrogradării, cum e cazul Partidului Democrat și al liderului acestuia.

Acest lucru poate fi confirmat și de faptul că ceea ce facem depinde de ceea ce suntem, dar cu siguranță suntem ceea ce facem.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație cu titlul Cercetarea agricolă din județul Timiș sufocată de mafia terenurilor;

Domnul deputat Emil Rus a depus la secretariat. Următorul pe lista P.R.M. este domnul deputat Ludovic Mardari, pe care-l invit la microfon, și va urma domnul Mircea Toader.

 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi ar putea avea titlul: "Cercetarea agricolă din județul Timiș sufocată de mafia terenurilor".

În județul Timiș, un număr important de cetățeni îndreptățiți să primească terenuri agricole în conformitate cu Legea nr.18/1991 și Legea nr.1/2000 s-a ales doar cu niște petice de hârtie, așa-numitele adeverințe pentru punerea în posesie, reconstituirea propriu-zisă a proprietății nerealizându-se nici până astăzi.

Lipsa de speranță și dezamăgirea celor în cauză, amplificate cu trecerea timpului, au dus la înstrăinarea pe sume derizorii a adeverințelor respective, acestea încăpând pe mâinile unor mafioți locali sau internaționali, încheindu-se concomitent și promisiuni de vânzare legalizate prin notariat. Pasul următor l-a constituit stimularea reprezentanților puterii locale și centrale în a le pune la dispoziție terenurile asupra cărora aveau drepturi virtuale.

Acestea au fost premisele care au dus la emiterea unei hotărâri de guvern, în baza căreia urmează ca 353 hectare de teren agricol aflat în folosința Universității de Științe Agricole a Banatului să fie trecute din domeniul public, în domeniul privat al statului, cu scopul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoane fizice.

Terenul în cauză se află în proximitatea Timișoarei, fiind străbătut de rețele electrice, gaz metan și canalizare. Este foarte tentant pentru cei care se ocupă cu afaceri imobiliare. Presa locală afirmă că Ovidiu Tender ar fi cel mai interesat de zonă.

Având în vedere că un metru pătrat de teren la marginea Timișoarei, prevăzut cu utilități, are un preț de aproximativ 30 euro, cele 353 de hectare menționate valorează peste 100 milioane euro.

Aceleași premise stau la baza unei alte hotărâri de guvern la care se lucrează în prezent, asemănătoare cu cea anterioară, urmând a fi preluate 402,5 hectare de la Stațiunea de cercetare din comuna Lovrin.

În acest caz, interesele sunt de altă natură. Terenul agricol din acea parte a județului Timiș este cel mai rodnic din Europa. Înaintea celui de-al doilea război mondial, se decoperta sol din această zonă și se transporta pe calea ferată în Germania. În special străinii sunt tentați să achiziționeze astfel de terenuri comasate, atât pentru a face agricultură, cât și în vederea comercializării lor peste câțiva ani, când prețurile vor fi la nivelul celor din Uniunea Europeană.

Se pot găsi soluții de rezolvare a cererilor de reconstituire a proprietății fără a fi afectate stațiunile de cercetare din județul Timiș, dar, după câte se pare, nu de către puterea actuală, mult prea implicată în afacerile cu terenuri.

Înstrăinarea suprafețelor de teren aflate în folosința stațiunilor de cercetare agricolă va duce la importarea unei cantități din ce în ce mai mari de sămânță și material săditor, mult prea scumpe pentru agricultorii români și uneori de calitate îndoielnică. Este o nouă lovitură, pe lângă multe altele, dată agriculturii române.

Această declarație politică poate constitui oricând o bază pentru autosesizarea Parchetului Național Anticorupție. Dați-mi voie să cred că nu se va întâmpla acest lucru. Ar însemna să fie deranjați prea mulți potentați ai vremii, începând de la consiliul județean și prefectura Timiș, până la Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ilie Merce - considerații pe marginea noțiunii de securist;

Domnul Mircea Toader? Este ieșit din sală. Domnul Ilie Merce. Va urma domnul Liviu Bara.

Domnii deputați Eugen Nicolăescu, Victor Dobre, Popa Cornel, Anton Marin vor depune la secretariat.

Poftiți, domnule Merce!

 

Domnul Ilie Merce:

Expresia cea mai abjectă a trecutului, de care oamenii normali s-au despărțit râzând, nu poate fi decât strădania unor semeni ai noștri de a-i rămâne fideli continuatori.

O nouă formă a delațiunii, împinsă până la instigarea publică, la linșaj, a început să fie practicată, în numele democrației, dar înverșunat împotriva principiilor ei, de către toți acei care, ignorând că sunt cetățenii unui stat de drept, în care legea este suverană, s-au apucat, în virtutea mentalităților moștenite din epoca terorii roșii, să inventeze un nou dușman de clasă și să arate cu degetul: "Ăștia sunt securiști!"

Cât de cras poate fi analfabetismul acelora care uită că istoria omenirii este istoria războaielor și a revoluțiilor ei și că, în succesiunea ciclică a acestora, fiecare ordine nouă s-a ridicat pe ruinele fumegânde ale celei sfărâmate.

Revoluția din Anglia a biruit prin teroare, serviciile secrete fidele lui Cromwell au fost antiregaliste, pentru ca după restaurație să devină loialiste.

Revoluția franceză a ridicat teroarea la rang de instituție, iar polițiile secrete create de ea au supraviețuit tuturor succesiunilor de putere.

Revoluția bolșevică a reușit performanța de a globaliza teroarea, în numele celei de-a treia încercări cunoscute, de a crea statul și guvernul mondial.

În toate aceste conjuncturi istorice, au existat învingători și au existat învinși. Teroarea a fost legiferată și s-au creat instituții speciale menite să o întrețină, așa cum și Biserica Catolică a înțeles să se folosească de Inchiziție, în întreg întunecatul Ev Mediu, pentru a-i reduce la tăcere pe eretici.

America postbelică a avut și ea anii negri ai macchartismului și delatorii ei.

În România, grație voinței Puterilor Aliate, a fost importat și impus cu tancul, cizma și cnutul, regimul politic al unui stat care, dintotdeauna, nu a avut alt scop, în ceea ce ne privește, decât desființarea entității statal-naționale și topirea poporului român în creuzetul panslavist.

Securitatea creată în august 1948, după primii patru ani de ocupație militară străină, urmați de alți zece, nu avea de ales o altă cale, ori alte mijloace, decât cele ale ocupantului. Măsura în care le-a folosit, dacă va fi obiectiv evaluată, se va putea constata că nu a fost aceeași ca în țările unde excesul de zel a împins la insurecții generalizate în anii 1953 și 1956.

Este de netăgăduit că Securitatea a încălcat legea timpului sub care a funcționat și a săvârșit crime și alte grave ilegalități și abuzuri în dauna drepturilor și intereselor cetățenilor.

Chiar regimurile comuniste, începând cu cel din URSS, în 1956, în România în 1967, pentru a deveni credibile, au procedat la demascarea atrocităților la care s-au dedat liderii comuniști pentru a uzurpa puterea ori a se menține la putere.

Toate aceste lucruri fiind cunoscute, nu este oare sarcina istoricilor și a tribunalelor să se pronunțe?

Cu ce autoritate și, mai ales, probitate și simț al adevărului, vin astăzi niște impostori din lumea științei și a formatorilor de opinie să întocmească și să publice liste, nesocotind legea, dar practicând, cu un exces de zel criptostalinist, principiul promovat de "Krasnîi Teror", manualul C.E.K.A., "Nu cereți probe (...) Prima întrebare pe care trebuie să o puneți este: "Din ce clasă socială face parte? Care-i este originea? Ce educație și meserie are?" Aceste întrebări decid soarta acuzatului (...)".

Ce altă concluzie se poate impune în fața elementarei lipse de morală și de simț civic responsabil cu care s-a însăilat, în afara oricăror criterii legitime, o listă de oameni în legătură cu care, în absența oricăror principii sau reguli de drept, se insinuează că trebuie loviți de nedemnitate. De ce? Doar pentru faptul că au fost angajații unei instituții a statului român, pe care au avut-o toate statele lumii și care, în esență, a avut același scop și același cod profesional, deosebirea constând esențialmente doar de care parte a baricadei s-a aflat fiecare dintre combatanți?

Cu ce autoritate morală vine un imberb ca Robert Turcescu să aplice eticheta de "haită" unei întregi categorii socio-profesionale?

Dar care este autoritatea morală a "gradaților"Marius Oprea, Liviu Mihaiu sau Cornel Ivanciuc, care au deturnat peste o jumătate de milion de dolari primiți din fonduri externe să realizeze o cercetare și nu să se dedea unor delațiuni și fapte ce frizează penalul?

Toate polițiile secrete din lume au avut și poate mai au scelerații lor. Aceștia trebuie căutați și-n gaură de șarpe și aduși în fața justiției, pe bază de probe, și nu doar pe principiul apartenenței la un corp profesional.

Nu este același lucru să fii supus oprobiului public pentru a fi practicat represiunea fără drept temei, în absența ori disprețul legii, trimițând oameni la moarte pentru a-i deposeda de averi și a profita apoi de agoniseala vieții lor, cu simplul fapt de a fi fost: "șeful Unității Speciale de Luptă Antiteroristă", "șeful Direcței a III-a", ori de a "redacta o notă care oferă informații în urma deplasării în Turcia și Italia", ca să exemplificăm doar cu aceste trei exemple din cele foarte multe ale tendențiozităților anume însăilate pentru a intoxica și induce culpabilizarea generală a unui segment socio-profesional, în care scop este întinată și memoria unor oameni care, realmente, au căzut la datorie.

Lipsa de metodă cu care ați început această nouă formă a delațiunii nu vă va conduce acolo unde scontați. Sau, totuși, va avea un rezultat. Se vor găsi securiștii care să publice și ei lista lor privind "faptele de vitejie" ale unora dintre membrii Institutului Român de Istorie Recentă sau ai Academiei Cațavencu. S-ar putea găsi și securiști care să se adreseze justiției invocând atentatul la Constituție care, în art.2 alin.2 prevede că: "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". A fost și este opțiunea oricui pentru o profesie sau ocupație. Sunteți în măsură să dovediți contrariul?

S-ar putea găsi și securiști sau informatori care să vă acuze de atentat la Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.19, care, în generozitatea sa, proclamă inclusiv dreptul universal la spionaj și acela de a fi sau nu informator.

Nu trebuie blamați securiștii care și-au făcut corect datoria, sub imperiul legilor vremurilor trecute, dacă au consemnat obiectiv faptele oamenilor și evenimentele în care au fost implicați, fiindcă numai în acest fel cei supuși represiunilor politice și-au putut dovedi crezul, lupta pentru idealurile lor, și pot avea astăzi parte de recunoștința pe care societatea le-o poate oferi.

Dacă admiteți că respectați principiile și valorile unei societăți democratice, de ce acționați împotriva unor oameni în disprețul acestor principii și valori? De ce uzați de aceleași non principii pe care, declarativ, le dezavuați și doriți să le demascați?

Elita intelectuală autentică a Europei Centrale și de Est nu a agreat nici un moment culpabilizările colective, aceste forme primitive de justițiarism tribalo-gentilic, ci dimpotrivă, un Vaclav Havel sau Jan Urban s-au împotrivit publicării de liste, afirmând "Astea sunt problemele de care trebuie să se ocupe tribunalele și istoricii. După 40 sau 50 de ani de totalitarism, este atâta murdărie în urma noastră. După ce privim (...) la trecutul nostru, nu trebuie să spunem decât: Ajunge!"

La rândul, său, Mazowieski, cel dintâi prim-ministru necomunist al Poloniei postbelice, a declarat că guvernul său "trage linie groasă sub trecut".

Cu mai mulți ani înainte, chiar dictatorul Franco al Spaniei a găsit de cuviință să se dea aceeași măsură de recunoștință combatanților de ambele părți ale baricadei războiului civil, deoarece potrivit conștiinței lor, ei toți au crezut în Spania.

Nu putem, în acest context, să nu remarcăm pertinența observației domnului profesor Nicolae Manolescu, care atrăgea atenția asupra gradului de certitudine la care se poate ajunge "apelând la cei turnați, să vă spună cine este turnătorul".

Este evident că întreprinderea dumneavoastră nu numai că este mult prea riscantă în raport cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pe care legislația internațională și Constituția României le garantează tuturor, atâta timp cât nu se stabilește o vinovăție pe cale judiciară, pentru care unul sau altul să răspundă, respectându-se principiul "nullum crimen sine legis".

Intoleranța și extremismul de vendetă pe care le practicați nu sunt proprii sufletului neamului românesc, ele fiind respinse ori de câte ori spirite păgâne au vrut să le însămânțeze aici, pentru a crește ură și a culege roadele dezbinării.

Din zbaterea și agitația dumneavoastră, prost proiectate și execrabil concretizate, un rezultat va fi cert: veți contribui, cu vârf și îndesat, la proslăvirea, martirizarea și eternizarea securiștilor, condamnându-i într-un moment în care lumea i-a iertat și chiar îi regretă!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulțumesc.

 
Mircea Nicu Toader - declarație cu titlul Adevăr și minciună despre flota maritimă română;

Domnul deputat Mircea Toader. Va urma domnul Liviu Bara. Nu mai avem prea multe minute la dispoziție.

 

Domnul Mircea Nicu Toader:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică are un titlu destul de incitant "Adevăr și minciună despre flota maritimă română".

În decursul celor 14 ani de când poporul român și-a ales drumul democrației, flota maritimă română a fost un subiect care a făcut mare vâlvă în media națională și nu numai. Au fost constituite tot felul de comisii de anchetă care să deslușească hățișul de informații privind flota maritimă română și nici până în prezent nu se poate ști adevărul despre ce a fost flota maritimă română, ce s-a întâmplat cu navele maritime și ce viitor va avea această activitate.

La ora actuală, bilanțul flotei maritime române se rezumă la procesul de lichidare judiciară a două companii de navigație, respectiv "Navrom S.A." Constanța și "Romline S.A." Constanța și procesul de privatizare a ceea ce a mai rămas din compania maritimă "Petromin SA." Constanța.

Ce nu se știe despre flota maritimă română! Nu se știe că până în prezent s-au vândut fie prin licitație, fie prin negociere directă, fie prin acțiuni juridice silite, 276 nave maritime. Nu se știe că 71 din aceste nave (peste 25%) au fost cumpărate de persoane juridice române și că toate aceste nave au renunțat la pavilionul românesc, datorită inexistenței unor facilități care să determine proprietarii de nave să mențină pavilionul român.

Nu se știe că peste 60 de nave au fost vândute prin acțiuni judiciare silite de către tribunale din diferite țări ale lumii sau de unele instanțe din România.

Nu se știe că pe navele vândute, companiile de navigație sau AVAB au încasat suma de circa 370 milioane dolari. Nu se mai știe că marea majoritate a navelor maritime erau vechi de peste 20 de ani, condiție în care aceste nave erau practic scoase din piața de transport maritim.

Nu se mai știe că la 1 ianuarie 1990, 60% din flota maritimă română era inactivă, datorită fiabilității scăzute a echipamentelor de bord, fabricate, în cea mai mare parte, în România.

Nu se mai știe că flota maritimă română a fost prost dimensionată, mergând pe același principiu de megalomanie, al epocii Ceaușescu, fiind neconformă cu piața internațională de transport și condițiile de comerț exterior pentru economia României.

Nu se mai știe că marea majoritate a directorilor companiilor de navigație maritimă au fost arestați, cercetați, trimiși în judecată și unii chiar condamnați, prin procese penale, care au dovedit necunoașterea acestei complexe activități.

Și este de subliniat și cazul grupului Călin Marinescu, care recent a fost eliberat, după ce a stat în detenție cel puțin patru ani, constatându-se că în loc de un prejudiciu de 100 milioane dolari, compania "Petromin" a avut un profit de 9 milioane de dolari, și exemplele pot continua.

Se pune fireasca întrebare: care este diferența între privatizarea unor societăți comerciale, cum ar fi: IMGB, SIDEX, Rafinăria Onești, Rafinăria Dărmănești, Romtelecom sau Tutunul Românesc și vânzarea flotei maritime, unde sumele obținute pe aceste nave sunt cu mult mai mari decât sumele obținute din privatizarea unor societăți comerciale, considerate privatizări de succes.

Ne mai întrebăm dacă România mai are nevoie de o flotă maritimă. Eu, personal, cred că România poate să aibă o flotă maritimă mult mai redusă decât cea inițială, corelată cu piața de export-import a României, dar se impune ca pentru realizarea acestui deziderat să existe o voință politică care să impună sprijinirea statului român, fie prin sprijin financiar indirect și obligatoriu, prin acordarea unor facilități de pavilion, care să permită proprietarilor români să exploateze eficient aceste nave, afirmații la care se adaugă și existența unui personal navigant maritim de înaltă calificare și a unei tradiții a acestei activități, de peste 130 de ani.

Mă mai întreb de ce Guvernul Năstase nu a întreprins nimic în acest sens, mai ales că în programul de guvernare este un punct distinct, pe care îl citez: "adoptarea unui program cu finanțare externă pentru reconstruirea, pe baza inițiativei private a flotei maritime românești, concomitent cu acordarea de facilități pentru operarea sub pavilion românesc".

Cred că cele spuse de mine pot elucida câte ceva din marea poveste a flotei maritime românești, pentru care s-a încercat în permanență să i se dea o conotație politică, fără a se analiza cu adevărat ce soartă putea să aibă flota maritimă română într-o economie de piață globalizată, specifică acestei activități. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Radu Liviu Bara - declarație politică cu titlul Acuzele unui diletant politic;

Dau cuvântul domnului deputat Liviu Bara.

Va urma doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Parlamentarii Dan Coriolan Simedru, Alexandru Pereș și Viorel Coifan au depus la secretariat declarația.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul intervenției mele politice este: "Acuzele unui diletant politic".

Realizând, spre sfârșitul mandatului său, că a fi președinte al României reprezintă o pălărie prea mare pentru domnia sa, domnul Constantinescu Emil, declarându-se "scârbit de această politică a României", și-a acordat singur "cartonașul roșu", ieșind pe ușa din dos din viața politică.

După ce a stat o perioadă pe banca de rezerve politice, s-a gândit să-și publice memoriile, înscrise apoi în mai multe volume, cântărind circa 10 kg. Văzând că memoriile sale nu reprezintă interes pentru nimeni, prețul volumelor scăzând vertiginos, s-a hotărât să reintre în viața politică.

Învățat să fie șef, și-a adunat "acoliții" și a înființat o formațiune politică "de lift", cu denumirea "Acțiunea Populară". Pentru că nici așa nu l-a băgat nimeni în seamă, s-a hotărât să creeze evenimente, situație în care, într-o conferință de presă, acuză Guvernul în 9 puncte, nici unul credibil.

Așadar, acuză Guvernul de incompetență, uitând că guvernele Victor Ciorbea, Vasile sau Isărescu au numit în funcția de ministru al agriculturii un inginer electronist care, într-o emisiune televizată, a dovedit că nu știe câți metri pătrați are un hectar; ministrul de externe, un așa-zis om de cultură; ca miniștri ai privatizării doi diletanți, care au distrus tot ce era mai bun în economia națională; ca ministrul al telecomunicațiilor, un om care a vândut pe nimic ROMTELECOM-ul, afacere considerată și astăzi "un mare tun". Exemplele pot continua, dar mă opresc aici.

Domnul Constantinescu acuză Guvernul de imixtiune în justiție, în condițiile în care, de curând, într-un interviu luat generalului Stănculescu, acesta precizează că unul din motivele sinuciderii soției sale a fost tenacitatea cu care președintele, prin fostul procuror general Moisescu, a urmărit condamnarea sa, acesta din urmă murind cu conștiința împăcată că a îndeplinit întocmai ordinele fostului președinte.

O altă acuză este "acapararea administrației publice de către acoliții PSD", uitând că, imediat după câștigarea alegerilor, colegii domnului fost președinte au procedat la demiterea unor importanți directori din serviciile descentralizate din toată țara, ba chiar au fost scoși din funcții tehnicieni, maiștri, electricieni, profesori, contabili și alți oameni, pentru singura vină de a fi membri PDSR, cum se numea partidul la acea dată.

O altă acuză este sărăcia populației prin măsurile antipopulare luate de Guvernul Năstase. Într-o intervenție televizată în anul 1999, domnul fost președinte se plângea că populația este săracă pentru că: "românii sunt niște tenii care devorează 225 litri lapte, 38 kg carne, 307 kg cartofi, 85 litri ulei comestibil, 201 pâini și 60 de ouă, toate într-un an". Că, acum, situația e cu totul alta, domnul fost președinte nu mai precizează.

Ca o încununare a tuturor acuzațiilor pe care le-a adus partidului de guvernământ, domnul Constantinescu spune că "singura soluție este ca primu-ministrul să-și dea demisia, pentru a se permite formarea unui Guvern format din personalități independente, care să-și asume cu adevărat sarcinile urgente ale procesului de integrare europeană, fără să fie preocupați de obiective electorale".

Evident, noi îi mulțumim domnului fost președinte pentru grija pe care o poartă poporului român, dar nu putem să nu ne întrebăm de ce nu a avut grijă și când era la putere.

Așa cum spuneam, fostul președinte s-a dorit a fi o personalitate cu un orgoliu mult peste al altora, principala sa preocupare fiind aceea de a sparge clișeele prestației unui șef al statului. Dar el a fost și este un om slab, amintindu-ne cu toții de aparițiile sale la televizor în direct, la ore de vârf, pentru a ne împărtăși ale sale convingeri politice.

Dar asta ne amintim noi despre domnia - sa, pentru că suntem cârcotași, nu-i așa?

Ia să vedem, însă, ce își amintesc foștii săi colaboratori:

Radu Vasile: "Constantinescu nu a fost bărbat de stat, și nici măcar om politic nu a fost. Lipsit de o viziune politică proprie și neavând un partid în a cărei ideologie să creadă, măcar de ochii lumii, el a fost un simplu politician, atâta tot. Singurul partid asupra căruia a avut o influență reală, PNȚCD, a fost distrus în urma acestei influențe malefice. Constantinescu dădea dovadă de o nesiguranță incredibilă când era să ia decizii, azi spunând una și, peste câteva zile, revenind senin asupra măsurilor luate".

Valerian Stan: "Bazaconiile lui Emil Constantinescu sunt prea flagrante, și dânsul este prea discreditat ca să merite un răspuns".

Vasile Lupu: "Emil Constantinescu, în criză de imagine, își caută dușmani în cei care l-au lansat la președinție. Eu am o mare vină pentru eșecul lui, pentru că am organizat și am condus campania electorală în județele Iași, Suceava, Vaslui și Neamț. I-am cerut de mai multe ori să-l oprească pe Ioan Avram Mureșan de la furat și, după ce mă aproba în discuțiile avute, mergea la partid și le cerea acestora să mă elimine din partid".

Victor Ciorbea: "De calitatea de negociator am dat dovadă mai mult ca oricine, mai ales cât am fost lider sindical. Că nu m-am pretat la bizanteriile și jocurile de culise propuse de domnul Constantinescu, este altceva".

În rest, să auzim numai de bine. Mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - prezentarea câtorva argumente istorice ce ar trebui să marcheze semnarea Tratatului româno-rus;

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Domnul Pavel Cherescu este cumva în sală? Dacă nu, domnul Mircea Ifrim va urma.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Spuneam într-o declarație politică de anul trecut că, între 22-25 decembrie 1989, în timpul așa-zisei revoluții române, anume atunci și-au găsit timp conducătorii fostei URSS să pună în dezbatere Pactul Ribbentrop - Molotov și Protocolul adițional la acest pact, în care sunt vizate Țările Baltice și Basarabia.

Da, numai atunci și-au găsit timp imperialiștii sovietici să dezbată pactul, pentru că trebuia de demonstrat întregii lumi ce sistem formidabil și democratic are URSS. Aceasta s-a întâmplat în 1989, ca peste un an imperiul să dispară. A dispărut simplu și sincer, ca să reapară la fel simplu și sincer Imperiu Rus. O schimbare a unui nume cu altul nu schimbă, însă, cu nimic sistemul opresiv de colonizare a popoarelor.

Și drept dovadă, ne servește realitatea crudă din Basarabia, pe care o trăiesc românii din afara actualelor hotare ale țării.

Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov sunt în putere, hotarele dintre România și Republica Moldova la fel au rămas, neschimbate. Armata a 14-a din Transnistria stă bine pe același loc, deși summit-ul de la Istanbul a stabilit eliberarea teritoriului transnistreean de către fostele trupe sovietice, încă în 2002.

Deținuții politici români, Tudor Petrov Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Lesco se află în continuare în temnițele transnistreene. Ultima mârșăvie a marionetelor de la Tiraspol ale Moscovei este închiderea școlilor cu predare în limba română din Transnistria. Și atunci nu ne rămâne decât să ne întrebăm: de ce aceste răni ale trecutului sovietic s-au șters între Țările Baltice și Rusia, care acum sunt libere, care intră înaintea României în Uniunea Europeană, și de ce nu s-au șters între România și Rusia? Spun România, cu bună știință, pentru că Republica Moldova și Basarabia, și Nordul Bucovinei, și Ținutul Herța aparțin României.

Țin foarte mult la cultura rusă. Am tradus volume întregi din marea poezie rusă, dar n-are cum să-mi placă imperialismul rusesc. Dar, fiindcă este vorba de ratificarea, astăzi, a Tratatului româno-rus, să ne întoarcem la chestiunile tratatului în cauză. În acest tratat, oricărui dintre oamenii care dispun de o logică elementară i-ar sări în ochi o lipsă de logică, o disonanță totală cu evenimentele istorice.

O dată ce, în Decembrie 1989, în Parlamentul URSS, rușii, ucrainienii, românii, găgăuzii, letonii, lituanienii, armenii (în total 15 națiuni) nu s-au intimidat și condamnă crimele și abuzurile săvârșite de imperiu, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost considerat nul și neavenit, cu majoritate de voturi (fapt consemnat și în Monitorul Oficial al URSS), de ce acum ar exista probleme în a consemna aceasta și în Tratatul româno-rus? Că Imperiul sovietic s-a destrămat și condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov nu ne mai privește este un fel de a spune, deoarece tot mapamondul știe că "locomotiva" fostului imperiu sovietic a fost, și este în continuare, Imperiul rus.

Din 1992, de când în Parlamentul României, și până acum, am avut multe declarații politice pe această temă și m-am convins că am vorbit în pustiu, nu au fost urechi să mă audă, din cauza unei conduceri imune la orice fel de dureri: rapturi teritoriale, decimarea românilor din Basarabia și Bucovina, deportări masive ale românilor în Siberia. Tocmai de aceea, azi, m-am hotărât să ofer cuvântul istoricilor, care au analizat la rece și au comentat cu raționamente istorice dezbaterile din Parlamentul URSS cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov și protocolul adițional.

Istoricul din Israel, Michael Bruhis, în cartea sa, apărută în 1997, publicată deja în Israel, în Franța și în Marea Britanie, denumită "Republica Moldova - de la destrămarea imperiului sovietic, la restaurarea imperiului rus", spune în mod tranșant următoarele: "Transplantarea procedeelor imorale, conform cărora în 1940 s-a călăuzit, cu concursul Germaniei fasciste, Stalin, în normele ce reconfirmă în 1945, cu concursul democrațiilor occidentale, anexiunile sovietice din 1939-1940, și-au găsit reflectarea în acea parte a raportului prezentat de Alexandr Iacovlev, care e în deplină concordanță cu adevărul istoric".

Se spune, așadar, în raport, că "pășind pe calea împărțirii prăzii cu jefuitorii, Stalin a început să folosească limba ultimatumurilor și a amenințărilor față de țările vecine, mai ales față de țările mici".

Pe de altă parte, în flagrantă contradicție cu adevărul istoric, în raport se susține că Stalin a obținut astfel întoarcerea în componența Uniunii Sovietice a Basarabiei, reinstaurarea puterii sovietice în republicile baltice.

Având în vedere acest eclectism, care-și trăgea izvoarele din duplicitatea politică a conducerii gorbacioviste a URSS, nu-i de mirare că deputata Leonida Lari Iorga l-a pus în cumpănă pe Iacovlev cu următoarea ei replică-întrebare: "Dacă Basarabia a fost o colonie a imperiului țarist, de ce ați spus acum că ea a fost întoarsă, ca și cum ea era o proprietate a Uniunii Sovietice, a Rusiei?". Mai departe: "O dată ce în pact este indicată doar Basarabia, de ce, în loc de a anexa numai Basarabia, Stalin a cotropit și Moldova și Bucovina?. De altfel, a încheiat dânsa replica, Basarabia cuprinde numai regiunile Ackerman (adică Cetatea Albă), Chilia și Ismail, care se află astăzi în Ucraina".

Alexandr Iacovlev a încercat să se eschiveze, spunând că n-a înțeles întrebarea, deși într-un târziu a adăugat că Congresul a delimitat strict perimetrele mandatului comisiei, iar acest mandat se referă la aprecierea Pactului de neagresiune, din 1939. Ceea ce, spune istoricul Bruhis, n-a depășit, însă, câtuși de puțin, în întrebarea-replică a Leonidei Lari, limitele mandatului comisiei pentru aprecierea pactului cu pricina. Și, ceea ce avea cea mai nemijlocită legătură cu el, este cotropirea de către URSS, nu numai a întregului teritoriu asupra căruia țarismul a extins, în 1812, denumirea de Basarabia, dar și a nordului Bucovinei și a Moldovei.

Iată ce spune un alt istoric, din Republic Moldova, de astă dată, pe nume Gheorghe Cojocaru, în cartea sa "1989, la est de Prut", apărută în 2001: "La încheierea pactului sovieto-german de neagresiune, din 23 august 1939, precum și în procesul ratificării lui, se arăta în rezoluția Congresului de la Moscova, s-a ascuns faptul că, concomitent cu acordul, a fost semnat un protocol adițional secret, prin care erau delimitate sferele de interese ale părților contractante, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, din Finlanda până în Basarabia". Acesta era contextul în care Basarabia era menționată deschis în cuprinsul rezoluției. În raportul său, Alexandr Iacovlev, secretarul C.C. al PCUS, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, președinte al comisiei respective a Congresului Deputaților, a evidențiat că Stalin a înfăptuit de o manieră imperială reîntoarcerea Basarabiei. Sesizând acest aspect dubios al raportului, deputata Lari îl întreba pe Iacovlev, și repet: "Dacă Basarabia a fost o colonie a imperiului țarist, de ce ați afirmat acum că a fost reîntoarsă?" Nu mai continuu fraza, am citit-o deja, nu o repet. Drept răspuns, continuă istoricul Cojocaru, Iacovlev s-a arătat nedumerit de sensul întrebării, justificându-se prin faptul că mandatul comisiei era limitat doar la examinarea Pactului și a protocoalelor din '39.

Atunci s-a organizat o comisie a Parlamentului Republicii Moldova, care urma să prezinte la Congresul Deputaților Poporului din URSS concluziile sale. Esența întrebării-replică a Leonidei Lari a fost luată în considerare cu toată seriozitatea de acea comisie creată de Parlamentul Republicii Moldova, al cărei aviz a fost aprobat prin Hotărârea Sovietului Suprem al Republicii Moldova. Iată avizul, cu următoarele concluzii:

1. Basarabia și Bucovina de nord au fost întotdeauna părți integrante ale statului Moldova, creată în secolul al XIV-lea pe teritoriul strămoșilor românilor, al geto-dacilor; În 1812, Rusia a dezmembrat statul Moldova, anexând teritoriul dintre Prut și Nistru, extinzând în mod artificial asupra lui denumirea "Basarabia".

2. La 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat necondiționata unire - pe vecie - a Bucovinei cu Regatul Român.

Afirmațiile insistente ale istoriografiei oficiale că în Basarabia ar fi biruit în 1918 puterea sovietică și că ea ar fi devenit astfel parte integrantă a statului sovietic, aveau scopul de a motiva exportul revoluției, o nouă anexiune a Basarabiei.

3. Notele ultimative din 26 și 27 iunie 1940 contravin normelor fundamentale ale dreptului internațional și reprezintă o mostră a politicii de dictat imperial. Decizia privind cotropirea nordului Bucovinei reprezintă un exemplu elocvent al politicii expansioniste, pe care o promova în permanență guvernul stalinist. La 28 iunie 1940, URSS a ocupat prin forță armată Basarabia și nordul Bucovinei, contrar voinței populației acestor ținuturi. Proclamarea, în mod nelegitim, la 2 august 1940, a R.S.S. Moldovenești a fost un act de dezmembrare a Basarabiei și Bucovinei de Nord și a județelor Hotin, Ismail și Cetatea Albă și contravenea adevărului istoric și situației etnice reale a vremii.

Acestea fiind spuse, pot să spun, în încheiere, că avizul cu concluziile citate a fost prezentat Congresului Poporului și a avut o foarte mare importanță în decizia finală, pentru rezoluția finală a Congresului. Așadar, Congresul a condamnat actul semnării, la 23 august 1939, a Protocolului adițional secret și a altor înțelegeri secrete cu Germania, declarându-le lipsite de putere juridică și anulate din momentul semnării. "Protocoalele, se spunea în textul rezoluției, nu au creat o nouă bază juridică pentru relațiile Uniunii Sovietice cu terțe state, dar au fost folosite de către Stalin și anturajul său pentru înaintarea unor ultimaturi și exercitarea dictaturii, dictatului asupra altor state, violând angajamentele de drept asumate față de acestea".

Și atunci, stimați colegi, stau și mă gândesc, că este uluitor, pur și simplu, cum oameni aflați în scaunul puterii în România își imaginează că jonglând cu adevărul istoric fac diplomație superioară și își ajută țara, în loc să contribuie prin orice mijloace, prin orice decizii, prin orice tratate la reîntregirea statului național român, actuala conducere a țării face totul dimpotrivă.

Vă întreb cu mâna pe inimă: dacă dispunem de aceste documente, aprobate încă în 1989, de chiar statul imperialist care ne-a cotropit țara, de ce, simplu, omenește, clar și răspicat, să nu le consemnăm și în tratat? De ce să nu le folosim ca Tratatul româno-rus să ne fie favorabil nouă românilor? Ce înseamnă o declarație, o anexă la tratat în care se pomenește evaziv de Pactul Ribbentrop - Molotov și care nu are nici o valoare juridică?

Haideți să nu ne jucăm cu datele istorice, care vorbesc de la sine. Să respectăm cuvântul, care este Dumnezeu.

Mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - declarație pe marginea necesității respectării principiului separării puterilor în stat;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Mircea Ifrim.

Rog colegii, cu regretul de rigoare, să depună la secretariat declarațiile care urmau să le prezinte. Deja am depășit cu mult timpul afectat. Domnul Bozgă depune la secretariat.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea va fi foarte scurtă. Ea se referă la faptul că, prin acțiuni care se petrec la ora actuală, se pune în primejdie integrarea europeană a României.

Un principiu fundamental, statuat și prin Constituția României, este separarea puterilor în stat: puterea judecătorească, puterea executivă și puterea legislativă.

La ora actuală, problema majoră este reforma justiției, care dovedește tocmai această lipsă de separare. M-aș referi, în declarația mea, la ultima declarație a domnului prim-ministru privind transferarea dosarelor pentru adopție, în vederea avizării lor, la Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților.

Consider că problema adopțiilor, care este foarte gravă și ridică mari aspecte de gravitate extremă pentru statul român, este o problemă care ține de puterea judecătorească și ține de Executiv. Parlamentul nu poate ca să se implice decât legislativ în acest proces, cu atât mai mult cu cât separarea puterilor în stat trebuie să fie o realitate.

Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților nu are competența și căderea de a parafa sau a analiza aceste aspecte în mod singular. Aș mai da încă un exemplu privind faptul că o reglementare legislativă privind organizarea rețelei de medicină a muncii primește aviz negativ de la Comisia de muncă și protecție socială, un aviz care se contrazice pe sine însuși, prin faptul că arată că acest lucru trebuie reglementat prin lege, conform legislației în vigoare, dar se așteaptă o lege de la Guvern. Deci, Guvernul face legi, și Parlamentul face și se implică în Executiv.

Închei aici declarația mea politică, făcând un apel la rațiune și la necesitatea de urgență a stopării acestor imixtiuni a celor trei puteri care trebuie să fie separate, și sunt separate și independente în orice stat civilizat. Vă mulțumesc.

 
    (Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință).  
  Viorel-Gheorghe Coifan - declarație politică cu titlul Biserica Ortodoxă Română nu este a PSD, ci a ortodocșilor români!;

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Declarație politică: "Biserica Ortodoxă Română nu este a PSD-ului ci a ortodocșilor români!".

Domnul Octav Cozmâncă, președinte executiv al PSD, săptămâna trecută s-a întrecut pe sine. Performanță remarcabilă dacă la fel ar fi fost și scopul. În zelul său de-a transforma toată suflarea românească într-una PSD-istă și de-a asigura partidului cu pricina o victorie zdrobitoare în alegeri, a mai descoperit o armă demnă de panoplia regelui Ubu: transformarea, prin lege, a preoților ortodocși în agenți electorali ai actualului partidului de guvernământ. Sigur, nu în mod direct, ci prin implicarea lor în politică. Știm noi a cui și prin ce mijloace. Și astfel, alături de sfânta liturghie, să avem parte de predici în care șubreda social-democrație românească de rit nou să fie ridicată la rangul de virtute națională. Iar liberalismul, creștin-democrația(?!?) și alte doctrine, câte vor mai exista, să fie afurisite cu mânie...era să spun "proletară".

Nu numai că dl. ex-ministru al administrației publice nu respectă principiul separației puterilor în stat, dar ignoră cu desăvârșire cea mai importantă misiune socială a preotului, aceea de-a menține unită colectivitatea credincioșilor. Păstorul nu risipește turma, ci o adună. Or, este cunoscută pasiunea, uneori distructivă, cu care românii discută și fac politică. Spațiul rural, satul românesc, a fost matricea generatoare a poporului român. În anii comunismului, el a fost destructurat iar viața sa spirituală grav afectată. Odinioară, acei câțiva care formau intelectualitatea satului au fost, în felul lor, apostoli ai progresului și ai dragostei de țară. Printre ei întotdeauna se găsea și preotul - popa al nostru. Regimul comunist, instaurat de tancurile sovietice, a demolat toți pilonii societății românești tradiționale. Biserica a constituit o țintă predilectă iar slujitorii ei au fost persecutați, întemnițați și forțați să colaboreze. Dacă lovești păstorul, turma se risipește și apoi o adună altul. Care nu este al Domnului!

Desigur, preoții, în calitatea lor de cetățeni, pot avea opțiuni și preferințe politice. Ele se exercită însă în cabina de vot și nu în altar. A implica biserica și pe slujitorii ei în politica militantă, indiferent de partid, reprezintă o jignire adusă însăși spiritualității ei.

Sunt convins că atât Sinodul, cât și Adunarea Națională Bisericească, ce se va reuni în această săptămână la București, vor găsi răspunsul potrivit pentru a tempera năstrușniciile președintelui executiv al PSD. Nu de alta, dar până la alegeri, guvernul PSD mai are de rezolvat o problemă: aceea a riscului de suspendare a negocierilor de aderare la UE. Iar unul dintre capitolele dificile este acela al reformei în administrație la care dl ex-ministru a eșuat.

  Costache Mircea - declarație politică: Realizații;

Domnul Mircea Costache:

Declarație politică: "Realizații".

În presa ultimelor zile, dominată de scandalul adopțiilor, s-a distins o voce pe care nu o mai auzisem de mult. Una graseiată și suficientă sieși care vitupera împotriva "Rataților, frustraților, deputaților care s-au găsit să-l judece pe directorul Operei". Bine, însă, că l-a adoptat, cu rezultate extraordinare, Domnia Sa, Ministrul Culturii, Cultelor ... și Secretarelor. Tocmai când gândeam că tace mâlc să nu-l întrebe careva ce-i cu ciclul monumental de la Tg. Jiu, sau cu TVA-ul la carte, care i-a alungat până și pe cei mai înrăiți cumpărători din librării, sare dumnealui, Ministrul Restaurărilor de Biserici și Monumente, care nu se mai termină niciodată, și își descarcă mânia asupra "rataților, frustraților, deputaților" care l-or fi supărat pentru că nu s-au ostenit destul să nu se rateze, ci să se realizeze precum domnia sa. Fiindcă, zice-se, în vremea din urmă, de vreo 3 ani, dânsul s-a străduit și se trudește din greu, abandonându-și opera științifică, pentru a se realiza plenar, inclusiv financiar, funciar, forestier și ... la minister.

S-au plâns unii salariați ai Operei, cândva, că dl. director ar fi reparat doar scena cu 1 milion de dolari, ori că s-au preumblat soliștii și instrumentiștii Operei prin lume pe post de "maneliști" cu balerinele pe post de "stripteuze". Că vor fi fost zvonuri, că vor fi fost fapte reale, nu știm, nu băgăm mâna în foc, dar porcăiala în presă, fără delimitări și fără nuanțe, la grămadă și la marele general despre "hatații, frusthații, deputații etc.", i-a lăsat pe unii aleși în imposibilitatea de a ști să le dea curioșilor explicațiile necesare. Se va fi referit domnul ministru numai la cei din Comisia de Cultură, adică la Mihai Mălaimare, Eugenia Moldoveanu, Ileana Stana Ionescu, Irina Loghin, Ion Dolănescu, Leonida Lari, D-tru Bălăeț ? Cine l-o fi "supăhat" atât de "tahe"? Și dacă mai sus numiții nu sunt realizați ci "hatații, frusthații, deputații, etc." atunci cine mai e realizat din punct de vedere artistic, profesional și social, doar domnia sa, Craiul codrilor Bucovinei ? Noi îl știam om fin, estet, istoric al artei, dar iată ce face ciocoismul din om! Nu îl mai interesează lipsurile din sfera culturii, nu mai vede nici o bârnă din ochiul propriu, ci doar "hatați, frusthați și deputați".

Domnule Ministru, sinceri să fim, după "număratul oălor premierului", după "ciocul mic" al lui Miki the Backshish, dumneata mai lipseai să te rățoiești la oameni ca baba la uluci. Vorba aceea: "urât mai îmbătrânesc unii oameni", fie ei și savanți! Păcat!

  Cornel Popa - declarație politică privind gestionarea defectuoasă a proiectului de autostradă Oradea-Brașov de către Guvernul PSD;

Domnul Cornel Popa:

Declarație politică privind gestionarea defectuoasă a proiectului de autostradă Oradea-Brașov de către Guvernul PSD

Am luptat doi ani de zile cu Guvernul PSD pentru ca proiectul autostrăzii Oradea-Brașov, cerut de toată Transilvania, să devină realitate.

Am considerat de datoria noastră să ducem la îndeplinire cererile "Declarației de la Oradea" semnată de toți cei care au participat la întâlnirea de lucru de la Oradea privind autostrada ce va lega România și Ungaria, desfășurată în 23 iunie 2001: parlamentari ai tuturor formațiunilor politice reprezentate în Parlament, președinți și vicepreședinți ai consiliilor județene din județele Bihor, Cluj, Maramureș, Satu-Mare, Sălaj și Mureș, precum și deputați și președinți de consilii județene din județele Hajdu Bihar și Szatmar Bereg din Ungaria.

Am avut satisfacția ca, după multe ironii și piedici, Guvernul PSD să cedeze în fața voinței Transilvaniei și să anunțe, în iunie 2003, că această autostradă se va realiza până în 2007, și nu, cum plănuiseră anterior, după 2015.

Am acceptat în tăcere fanfaronada Guvernului care, după ce s-a opus cu înverșunare timp de doi ani proiectului, l-a confiscat și l-a transformat într-una din "realizările" sale de seamă.

Am considerat această autostradă mai presus de măruntele orgolii politice și am lăsat Guvernul să transpună în realitate ceea ce noi am consfințit prin lege.

Iată, însă, că acest proiect este pe cale de a fi compromis cu inconștiență de Guvernul PSD. Ceea ce trebuia să fie o autostradă care să ne lege de Europa a devenit acum motiv de discordie cu Europa. În loc să respecte LEGEA, Guvernul PSD, gestionarul de azi al destinelor României, a încredințat lucrarea pentru construcția autostrăzii fără a organiza o licitație. Fapt cu atât mai grav cu cât cei care au primit lucrarea le-au sugerat guvernanților noștri că ar fi bine să îndeplinească cerințele legale. Adică să organizeze o licitație internațională.

Putem trece cu vederea graba copilărească și foamea de capital electoral a Guvernului PSD, dar nu putem accepta ca de dragul acestora interesele României să fie lezate.

De aceea, noi, liberalii, ca promotori ai proiectului autostrăzii Oradea-Brașov, ne declarăm dorința ca aceasta să se realizeze cât mai curând, dar în condiții de legalitate, și cerem Guvernului PSD să își asume răspunderea pentru imensa greșeală pe care a făcut-o în gestionarea acestui proiect.

  Cristian Sandache - declarație politică: Principalul adversar al PSD va fi PRM;

Domnul Cristian Sandache:

Declarație politică: "Principalul adversar al PSD va fi PRM".

În ciuda sondajelor de opinie vehiculate mediatic în ultima vreme, consider că alianța PNL-PD este prezentată cu mult peste potențialul ei real, în vreme ce formațiunea condusă de către domnul senator C.V.Tudor nu apare la standardele sale propriu-zise. De fapt, fenomenul a fost vizibil și cu ocazia alegerilor din 26 noiembrie 2000, când PRM-ul era creditat cu procente surprinzător de modeste, pentru a deveni ulterior cea de-a doua forță politică din România, iar candidatul său la președinția țării să acceadă în finală.

Partidul lui C.V.Tudor are marele avantaj psihologic de a nu se fi aflat niciodată la guvernarea României, în vreme ce PNL și PD au fost componente de nădejde ale alianței anilor 1997-2000. Uzate politic - în ciuda discursurilor liderilor lor privind modernitatea, înnoirea și reforma -, partidele lui Stolojan și Băsescu nu pot forma o alianță cu adevărat coerentă, o alternativă reală la guvernarea PSD, în ciuda unor focuri bengale alimentate de o anumită parte a mass-media. Nici PRM-ul nu reprezintă o soluție pentru România, însă discursul radical al liderului său (ce-i drept abil, centrat pe unele probleme reale ale românilor), constituie o amenințare serioasă pentru strategii PSD. Vadim poate fi însă înfrânt printr-o campanie profesionistă și de substanță, iar partidul său trebuie perceput de către cetățeanul nemulțumit, nu ca ultima salvare, ci drept un coșmar politic care, odată întronat la conducerea României, ne-ar arunca pe toți înapoi în perioada războiului rece. Cât despre prezidențiabilul Theodor Stolojan, dânsul poate fi doar un foarte bun funcționar.

  Emil Boc - declarație politică: Demnitarii PSD, învățați cum să mintă mai frumos electoratul;

Domnul Emil Boc:

Declarație politică: "Demnitarii PSD, învățați cum să mintă mai frumos electoratul"

Nu poate fi trecută cu vederea ipocrizia demnitarilor PSD, care și-au adus aminte de modestie, comportament uman și solidaritate numai în aceste luni care preced campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie.

"Prelucrarea" acestor valori social-democrate, în cadrul unui seminar găzduit de cel mai luxos hotel din Sinaia, după trei ani de guvernare caracterizată prin dispreț față de oameni și banul public și prin lux sfidător, este un afront la adresa cetățenilor de bună credință.

Consider că, la seminarul de la Sinaia, demnitarii PSD au fost învățați cum să își mintă cât mai frumos electoratul, ascunzând sub preș mizeria celor trei ani de guvernare și averile dobândite, în cele mai multe cazuri, prin mijloace criticabile, pe spatele bugetului public.

După ce s-au remarcat, pe parcursul celor trei ani la conducerea țării, prin profesionalismul și dăruirea cu care au jefuit bugetul de stat, în spiritul formulei clasice "După mine potopul!", reprezentanții PSD vor să apară acum în fața electoratului ca cinstiți, modești și umani.

PSD ar trebui să își asume răspunderea pentru faptele celor trei ani de guvernare, iar dacă își dorește o imagine mai bună să nu mizeze pe strategia electorală bazată pe minciună, prelucrată în întâlnirea de la Sinaia, ci să își impună, măcar din acest moment, o reală schimbare a modului de a face politică în favoarea cetățeanului, și nu în favoarea imensei sale clientele politice.

Doresc să vă reamintesc o frază rostită în iulie 2002, la Snagov, de primul-ministru Adrian Năstase: "Cred că este important să înțelegem foarte bine ceea ce dorește populația de la noi: corectitudine, profesionalism, cinste, decență". Îi dau dreptate, este adevărat. Dar nici una din aceste calități nu poate fi identificată în activitatea celor trei ani de guvernare ai Partidului Social Democrat, care își pune acum la punct o strategie menită să asigure, prin minciună, continuarea acestei guvernări bazate pe minciună.

Un fost premier avea o poantă: aceea că, în România, n-ar mai fi rămas prea mult de furat. Guvernul PSD ar fi infirmat această ipoteză, identificând resurse nebănuite, dar nu în interesul public, ci pentru a-și asigura conturi grase în bănci. Aceiași oameni vor să apară acum în fața cetățenilor cinstiți, curați, fără limuzinele cumpărate în urma unor subite uitări a diferenței dintre banul public și interesul privat, și să se arate preocupați de pensionari, profesori, învățători, tineri, mame etc.

Îmi exprim speranța că cetățenii au ajuns, însă, să cunoască adevărata față a PSD, care, așa cum spunea cu inocență unul dintre reprezentanții săi locali, probabil aspirant la titlul de baron, este un partid "malefic". Întâlnirea de la Sinaia nu a făcut decât să confirme, dacă mai era nevoie, faptul că PSD este partidul minciunii, că guvernarea din ultimii trei ani a fost bazată pe minciună, iar campania care urmează se va desfășura sub același semn electoral: minciuna.

  Vasile Miron - declarație politică: Centrul PSD de relansare economico-socială a văii superioare a Trotușului;

Domnul Miron Vasile:

Declarație politică: "Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii superioare a Trotușului" (Ghimeș-Dofteana, județul Bacău).

Zona Văii Superioare a Trotușului de la Ghimeș până la Dofteana cuprinde 6 comune: Ghimeș, Palanca, Brusturoasa, Agăș, Asău, Dofteana și două orașe: Comănești și Dărmănești.

Dacă în legislatura 1996-2000, PSD-ul, pe atunci PDSR, avea un singur primar, la comuna Brusturoasa, un singur viceprimar, la Agă, și câțiva consilieri, la alegerile din 2000, PDSR-ul a obținut 7 din cei 8 primari, 6 din cei 8 viceprimari, și un procent de peste 70% la consilieri. Pentru obținerea acestor deosebite rezultate, o contribuție foarte mare au avut-o și vizitele în zonă ale domnului președinte Ion Iliescu, din 4 august 1997, și domnului prim-ministru Adrian Năstase, din 15 ianuarie 1999 și 5 mai 2000.

La alegerile parlamentare, PDSR-ul a câștigat și un mandat de deputat în persoana domnului profesor Miron Vasile, președintele Organizației PSD a orașului Comănești.

Imediat după alegerile locale, parlamentare și prezidențiale, s-a constituit "Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului". Centrul are un președinte , deputatul Vasile Miron, 7 vicepreședinți, primarii Balcan Dumitru, Sebeștin Dumitru, Spoială Toma, Rădulescu Constantin, Miron Dorinel, Cojocaru Dumitru, Asaftei Constantin, reprezentanți ai viceprimarilor, consilierilor și din domeniile: sănătate, învățământ, cultură, silvicultură, pază și ordine, pază și ordine, patronate, sindicate, organizații de femei și tineret.

"Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului" are, pe lângă obiectivele specifice fiecărei comune și celor 2 orașe, și 6 obiective zonale:

  1. retrocedarea pădurilor obținute prin Legea agrară din anul 1945 și naționalizate în 1948;
  2. Reînființarea Judecătoriei Văii Trotușului cu sediul în orașul Comănești;
  3. reînființarea Secției de chirurgie a Spitalului din Comănești;
  4. asfaltarea străzilor principale și prunduirea celorlalte;
  5. reparații capitale la toate școlile din cele 6 comune și 2 orașe, și cuprinderea în programul de reabilitare prin Banca Mondială a câte cel puțin o școală comunală sau orășenească;
  6. racordarea tuturor cartierelor din orașe și a satelor comunale la: magistrala de gaz-metan, televiziunea prin cablu, programele radio.

Dintre cele 6 obiective zonale propuse, 3 sunt în stadii finale, iar celelalte 3 se estimează a fi finalizate până la sfârșitul anului 2004.

Aspecte legate de alte acțiuni ale "Centrului PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului", vor fi prezentate în declarațiile politice următoare.

  Ioan Oltean - intervenție privind problematica de mediu;

Domnul Ioan Oltean:

O dată câștigate alegerile, cele două sfere de putere din PSD - Iliescu și Năstase - și-au împărțit între ele, după criterii de clică și interese proprii, mai toate domeniile de activitate și instituțiile statului, ceea ce s-a reflectat și în componența Guvernului Năstase. De o atenție deosebită s-a "bucurat" Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, unul din cele mai bogate ministere dacă avem în vedere avuțiile naționale pe care le administrează: pădurile care sunt nu numai un important factor de mediu, dar și o sursă de îmbogățire personală prin valorificarea produselor acesteia, porecum și de recreere, datorată componenței cinegetice.

Din nefericire, cei doi poli de putere aveau abordări diferite pentru acest minister: Iliescu și-l dorea pe Ilie Constantin, un mare expert în ape tulburi, dar și un împătimit al jocului de șeptic, în timp ce Năstase, primul vânător al țării, de fapt al doilea, predecesorul său având un sfârșit tragic în 1989, își dorea pădurile pentru a avea un loc unde să-și descarce arma.

Pentru a fi împăcată și capra și lupul, mințile luminate din PSD, în schimbul numirii lui Ilie Constantin ministru peste ape și mediu, au trecut pădurile la agricultură, unde Năstase îl avea pe țeavă pe părintele Sîrbu, o față religioasă ce trebuia adusă cu picioarele pe pământul agricol, dar și silvic al țării. În acest mod, Adrian Năstase putea vâna nestingherit, oricând și oriunde, chiar și în zilele de Crăciun și de Paști, și putea să-și sperie "colaboratorii neprieteni" cu câte o alică deviată în stânga sau în dreapta, după cum îi dicta interesul, lăsându-i pe aceștia fără organele mai mult sau mai puțin importante.

Paradoxal este că, din această gâlceavă a înțelepților, în ape și păduri, a pierdut al treilea, respectiv MEDIUL, pe motivul că factorii de mediu nu mai puteau fi gestionați în mod unitar și astfel toată strategia de mediu era pusă în dificultate.

Deși corigent la capitolul "MEDIU", Executivul de la București nu a înțeles că rezolvarea problemelor de mediu la nivel național reprezintă un criteriu pe care România trebuie să-l îndeplinească în vederea aderării la Uniunea Europeană.

În loc să sprijine activitatea Ministerului Mediului, transformându-l într-o instituție capabilă să găsească soluții oportune problematicii de mediu, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.64/2003 Ministerul Mediului a fost desființat și transformat într-un departament al Ministerului Agriculturii, adică a fost trecut în subordinea unuia dintre cei mai mari poluatori.

Așa s-a făcut că, ministrul Sîrbu a devenit, prin restructurarea Guvernului din vara anului 2003, conducătorul a două domenii pentru care Uniunea Europeană ne-a criticat în termeni duri, întotdeauna: Agricultura și Mediul.

Este evident că, prin această manevră, Guvernul nu a sprijinit rezolvarea problematicii de mediu din România, ci, dimpotrivă, a marginalizat-o, instituția capabilă să controleze marii poluatori fiind trecută în subordinea unuia dintre aceștia, adică agricultura.

Dacă pentru țările occidentale problematica de mediu este în bună măsură rezolvată, existând în fiecare dintre aceste țări un minister al mediului, de sine stătător și separat de agricultură, în România deși a existat un minister al mediului, actualul Guvern desființându-l, a compromis foarte grav capitolul "Mediu", un criteriu și un capitol încă neînchis în vederea aderării țării la Uniunea Europeană.

Pentru a nu compromite aderarea la Uniunea Europeană, și pentru a revigora demersurile de negociere a capitolului mediu, a devenit imperios necesar ca Guvernul de la București să reînființeze ministerul mediului ca minister de sine stătător, capabil să gestioneze în mod unitar toți factorii de mediu, să urmărească aplicarea legislației în domeniu și funcționarea corectă a cadrului instituțional.

Numai în felul acesta se pot asigura condiții de mediu optime pentru creșterea nivelului de sănătate și de calitate a vieții, precum și urmărirea îndeplinirii criteriilor solicitate de Uniunea Europeană, pentru ca România să devină la acest capitol o țară compatibilă cu cerințele acesteia, deoarece integrarea în comunitatea europeană este o problemă națională, și nu problema unui partid care acum se află temporar la guvernare.

  Gheorghe Roșculeț - declarație politică: Trezit brusc dintr-un somn îndelungat, fostul președinte Emil Constantinescu atacă Guvernul Adrian Năstase;

Domnul Gheorghe Roșculeț:

Trezit brusc dintr-un somn îndelungat, fostul președinte Emil Constantinescu atacă Guvernul Adrian Năstase, în stilu-i binecunoscut. Lider al unui partid așa-zis popular, care nu prea se zărește în opțiunile românilor, ex-președintele Constantinescu dovedește că este în continuare buimăcit după crahul prin care a trecut la alegerile din 2000. De altfel, nu ne miră acest lucru.

Așadar, într-o duminică de dimineață, fostul președinte susține o conferință de presă în care, nici mai mult nici mai puțin, cere demisia Guvernului Năstase. Pe ce vă bazați?, a fost întrebat domnul Constantinescu. Molipsit probabil de afirmațiile apocaliptice făcute în această perioadă de unii politicieni frustrați, gen "România primește o lovitură devastatoare din partea Uniunii Europene", "România pusă la zid" etc., fostul președinte se lansează în acuzații, pe cât de ridicole, pe atât de lipsite de temei. "Promisiuni mincinoase", "sărăcirea populației", "mințirea și înșelarea Uniunii Europene și a poporului român" sunt doar câteva din afirmațiile cu care a ieșit în fața presei Emil Constantinescu.

A uitat oare domnul ex-președinte al României de "fericirea" pe care regimul Constantinescu a adus-o acestei țări? Unde erau promisiunile mincinoase? În Contractul cu România, pentru cine nu-și mai aduce aminte. Cine a sărăcit populația? Guvernarea CDR-istă din perioada 1997-2000. Cine a adus economia în prag de faliment? Guvernele aflate sub oblăduirea domniei sale și incompetența celor care s-au aflat la putere între anii 1997-2000. Cineva a avut proasta inspirație să numească ieșirea la rampă a domnului Constantinescu "J'accuse", după celebrul protest al lui Emile Zola. De fapt, Emil Constantinescu se acuză singur pentru haosul în care a aruncat această țară. Se acuză pentru incompetența de care a dat dovadă. Toate visele domniei sale din ultimii doi ani sunt prezentate sub forma unor verdicte irefutabile. Actualul Guvern s-ar face vinovat de "subminarea integrării europene" a României și, în consecință, trebuie să-și dea demisia și să lase locul unui Guvern "format din personalitiăți independente", în care să intre, de-a valma, tehnicieni, reprezentanți ai diverselor organizații etc.

Nu mai insist pe acest subiect. S-a dovedit, dacă mai era nevoie, că gândirea politică a fostului președinte nu a depășit cadrul promisiunilor fără acoperire din cadrul Contractului celor 200 de zile. O dovadă, a câta oare, a infantilismului politic care l-a caracterizat și, din păcate, îl caracterizează pe ex-președintele Constantinescu. Faptul că fostul președinte a aruncat în stânga și în dreapta cu acuzații ridicole și, unele dintre ele, chiar calomnioase, nu mai miră pe nimeni. Știm că, înaintea alegerilor din 2000, a fost părăsit chiar și de partenerii politici, cu care câștigase alegerile din 2000, datorită atitudinii duplicitare și a amatorismului de care a dat dovadă în politică. Poate ar fi mai bine ca domnia sa să-și continue somnul. De aceea, nu-i putem ura decât "somn ușor și. " " vise plăcute".

  Vlad Gabriel Hogea - intervenție cu titlul Nevoia de schimbare;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimați colegi,

De ani și ani se repetă, obsesiv, că vina pentru situația catastrofală a țării o poartă "clasa politică" din România. Aserțiunea este, în parte, adevărată. Totuși, se omite, în mod deliberat, că există o formațiune politică care nu a participat la guvernarea țării după 1989 și, evident, nu poate fi trasă la răspundere alături de cei care au avut efectiv exercițiul puterii. Iată unul din motivele pentru care anul 2004 este anul Partidului România Mare și al liderului său, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, candidatul prezidențial spre care se îndreaptă, din ce în ce mai mult, simpatia electoratului român. Avantajul PRM, din acest punct de vedere, este enorm față de PSD, PD, PNL, PUR, PNȚCD, AP, UDMR, care au fost la putere, sub diferite forme și poartă povara neîndeplinirii promisiunilor electorale, a neaplicării în practică a programelor asumate.

"Clasa politică" la care fac referire unii directori de opinie, dar și simplii cetățeni indignați de modul în care sunt tratați de către mai marii zilei, acea "clasă politică" vinovată de răul imens produs în ultimii14 ani, "clasa politică" ale cărei interese au primat, sistematic, în raport cu Interesul Național - ei bine, din această "clasă politică" luată, pe bună dreptate, în sens peiorativ, Partidul România Mare n-a făcut parte niciodată, de la înființarea sa, în 1991, și până în prezent. În schimb, PRM s-a integrat perfect în ceea ce înseamnă democrația constituțională de tip occidental, cu toate rigorile acesteia. În domeniul parlamentar, timp de 3 legislaturi, senatorii și deputații noștri au avut o activitate susținută, militând pentru drepturile românilor, pentru creșterea nivelului de trai și luarea unor măsuri vizând protecția socială reală, pentru încurajarea economiei autohtone și, nu în ultimul rând, pentru acordarea unei șanse concrete tinerei generații.

Deloc întâmplător, voturile primite de Partidul România Mare și de domnul președinte Corneliu Vadim Tudor la alegerile trecute au venit, într-o proporție importantă, de la populația de vârstă tânără. Și aici ajungem, iarăși, la un etern deziderat al politicii românești din ultimii ani:nevoia de schimbare. A mimat-o regimul instalat în decembrie 1989, însă, din păcate s-a renunțat la ce era bun din trecutul comunist, perpetuându-se exact părțile negative ale vechiul regim.

La fel s-a întâmplat și în 1996, când așa-zisa "alternanță la putere" a însemnat, de fapt, protejarea structurilor de tip mafiot ale PDSR și constituirea altora noi, sub înaltul patronaj al coaliției care forma atunci majoritatea parlamentară și care avea să continue procesul de distrugere a economiei naționale și a celorlalte structuri de rezistență ale statului român.

În 2000, scenariul s-a repetat. Printr-un embargo mediatic infernal, dar și printr-o fraudă electorală de proporții, s-a reușit blocarea PRM și a președintelui său și, pe cale de consecință, s-a ajuns la o veritabilă restaurație a regimului Iliescu - PDSR. Partidul - stat a fost rebotezat "PSD" și acum se pregătește pentru o dominație pe termen lung asupra pauperizatei și manipulatei populații a unei țări care merită, totuși, mai mult decât a fi redusă la stadiul de colonie.

Se afirmă uneori, dându-se conotații negative, că noi am fi un "partid antisistem". Da, sigur, am fost, suntem și vom fi împotriva sistemului Mafiei atotputernice care a parazitat și cangrenizat organismul odinioară sănătos al României. Cât privește sistemul democratic, noi suntem parte componentă a acestui sistem și, mai mult, am fost dintotdeauna în linia întâi a luptei comune pentru integrarea României în Consiliul Europei, în NATO, în Uniunea Europeană și în toate celelalte structuri importante ale lumii civilizate.

Am considerat și considerăm că locul țării noastre este în rândul marilor state și națiuni ale lumii și că nici un efort nu este prea mare pentru atingerea acestui ideal. Bineînțeles, am perceput integrarea ca pe un proces natural, profund și serios, nu ca pe o simplă formalitate și, în acest sens, trebuie să precizăm că din mesajul nostru pro-european face parte și nevoia de păstrare a identității și a matricei spirituale a fiecărei comunități naționale. Ca un corolar al îmbinării perfecte a celor două componente (cea românească și cea europeană), una din devizele electorale ale PRM în anul 2004 va fi "România Mare într-o Europă Unită!"

Într-o epocă a minciunii, a dezinformării, a diversiunilor menite să abată atenția de la problemele grave ale țării, Partidul România Mare și liderul său, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, pășesc în acest an cu încredere deplină în români și în destinul lor, iar la valurile de insulte, calomnii și răutăți revărsate asupra noastră noi nu vom răspunde cu aceeași monedă, ci cu înțelepciunea celui care știe că adevărul e de partea sa și că, negreșit, va veni, curând, și vremea ca acest adevăr să iasă la suprafață.

  Ion Mocioalcă - declarație politică: Pielea ursului din pădure...;

Domnul Ion Mocioalcă:

Declarație politică - Pielea ursului din pădure...

Jocurile de culise se încing tot mai tare. Cei care au destui bani, dar fără destulă minte, încep să-și plătească din greu imaginea. Cioara vopsită... În altă lume, asemenea personaje n-ar avea loc pe scena politică. La noi, ei sunt într-o îngrijorătoare ascensiune. Un Gigi Becali se și închipuie alesul nației, doar pentru că și-a cumpărat partid. Cu bani mai puțini (probabil), Petre Roman își încropește și el unul, din recuperări, cum au făcut-o mai ieri țărănistrul Vasile Lupu sau exliberalul Remeș, sau expreședintele Constantinescu. Cu piese uzate, ca în concursurile de construcții din fiare vechi, de care ne amuzăm privind la televizor pe canalul Discovery.

Se mai poate și așa: de la unul - motorul, de la altul - caroseria (chiar dacă nu mai are toate portierele)... Construcții șubrede, să reziste măcar la concurs. La alegeri, adică...

Numai că, ceea ce este amuzant la Discovery, devine îngrijorător pe arena politică, în văzul unui electorat obligat să asiste la penibile opinteli, menite "să ia fața", să aburească în loc să limpezească.

Ca într-o comedie proastă, Gușă și Băsescu bat palma. Ca geambașii, după ce au târguit o gloabă. După ce, mai ieri, își trăgeau picioare în fund, ca măscăricii, adresându-și reciproc, spre deliciul galeriei și în extazul presei de scandal, politicoase invective ba pe-a mamei dumneavoastră!...

Cine se aseamănă, se adună. Prins în hamul protocolului de alianță (dreptate cu un punct și adevăr cu puncte-puncte), Stolojan aplaudă și el mascarada, scrâșnind din măsele. S-a mai întâmplat și altora, când și-au pus boii în cârd cu Necuratul...

Madam Lia Roberts vine tocmai din America, în chip de "prințesă" să ne salveze neamul. Firoscoși analiști ai opoziției salivează de încântare, dar pe Ștefan cel Mare și Sfânt l-au transformat într-un fel de Fane-agent electoral al P.S.D. Popa Tokeș visează Inchiziția. De atâta cucernicie, Vadim Tudor s-ar face și el popă. Că dă bine. Sau rabin, că dă și mai bine...

Doamne, iartă-i! Sau bate-i... că ne vând pielea ursului din pădure și cioara de pe gard.

Cer scuze, dar uneori se mai umple paharul, iar gândul calm se mai preface în pamflet acid. Căci este nefiresc ce se întâmplă. Țara arde și baba se programează la coafor!...

Putem conviețui și colabora până și în politică. Avem un numitor comun al mai multor interese. Dacă vom reuși (și trebuie!) să ne conformăm rigorilor Uniunii Europene, importanța acestui an greu pentru România va fi enormă pentru viitor. Nu aceasta vrem?

Greu îl suportă populația. Sunt riscuri pe care toți trebuie să ni le asumăm. Este o provocare a vieții. Demersul de extraordinară concentrare a acestui guvern este pentru câștigul tuturor. Să credem în șansa noastră.

Dar numai cu vorbe, oricât le-am suci, nu putem influența evenimentele. Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă!

  Scarlat Iriza - intervenție referitoare la recalcularea pensiilor, măsură importantă în domeniul politicii sociale;

Domnul Scarlat Iriza:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Intervenția mea de astăzi se referă la recalcularea pensiilor, măsură importantă în domeniul politicii sociale.

Guvernul României, potrivit Programului său de guvernare acordă o deosebită atenție politicii sociale pentru cetățean. Un capitol aparte al acestei politici se referă la pensionari.

Numărul total al pensionarilor în decembrie 2003 a fost de 6,1 milioane, din care 4,6 milioane pensionari de asigurări sociale de stat și 1,5 pensionari agricultori.

Datorită seriozității și consecvenței cu care s-au aplicat măsurile guvernamentale de indexare și recorelare a pensiilor în anul 2003, nivelul acestora nu numai că a acoperit rata inflației, dar a contribuit, de asemenea, la creșterea reală a pensiilor cu 5,4 % în decembrie 2003 față de decembrie 2002. Cu toate acestea, nivelul pensiilor este încă redus, ceea ce face ca majoritatea pensionarilor să aibă greutăți în asigurarea traiului de zi de zi. Ca dovadă, în circumscripția mea electorală, județul Gorj, săptămânal primesc cereri de la numeroși pensionari pentru a primi lămuriri sau un ajutor social.

Dublarea pensiilor pentru agricultori cu începere din ianuarie 2004 a reprezentat, de asemenea, o măsură importantă pentru ameliorarea nivelului de trai al acestei categorii a populației cu cele mai reduse venituri și evidențiază prioritatea pe care o acordă partidul de guvernământ sistemului de pensii din țara noastră, în ciuda unor acuze nefondate formulate de unele partide de opoziție.

La Reuniunea Grupurilor parlamentare ale PSD din Camera Deputaților și din Senat, cu participarea membrilor Guvernului din 29-30 ianuarie 2004, la Sinaia, premierul Adrian Năstase a enunțat necesitatea elaborării unor măsuri speciale pentru recalcularea și majorarea tuturor pensiilor, precum și pentru echivalarea acestora.

În vederea aplicării acestui obiectiv de politică socială, în scurt timp Guvernul României va depune la Parlamentul un proiect de lege care va stabili aplicarea recalculării pensiilor eșalonat pe 3 ani în perioada 2005-2007, începând cu 1 ianuarie 2005. În acest scop se prevede un efort financiar considerabil de peste 20.000 miliarde lei.

Aceste măsuri au un conținut profund social-democrat și se bazează pe creșterea economică susținută de 5,5% în 2004 și sporirea acesteia în anii următori.

Ca deputat de Gorj, îmi propun să explic electoratului din județ conținutul benefic al acestor măsuri, să culeg propuneri și sugestii din partea acestuia, în scopul elaborării unor eventuale amendamente constructive cu ocazia dezbaterii acestui proiect de lege în Camera Deputaților, iar după adoptarea acestei legi să urmăresc cu atenție modul de aplicare a prevederilor sale în circumscripția mea electorală.

  Tudor Mohora - intervenție cu titlul Programul aprobat de Guvernul României - Comemorare Ștefan cel Mare și Sfânt - 500 de ani;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Mi-am intitulat intervenția de azi: Programul aprobat de Guvernul României "Comemorare Ștefan cel Mare și Sfânt - 500 ani".

Anul 2004 este caracterizat printr-o suită de evenimente politice și economice de o deosebită însemnătate pentru România: intrarea cu drepturi depline în NATO, alegerile locale, parlamentare și prezidențiale, încheierea dosarelor de negociere cu Uniunea Europeană, continuarea creșterii economice într-un ritm ridicat și ameliorarea condițiilor de trai.

Printre aceste evenimente pentru poporul nostru, fără îndoială, o mare însemnătate de suflet și de mândrie națională o are comemorarea celui care, în memoria poporului român, a fost și rămâne Ștefan cel Mare și Sfânt.

La 2 iulie 1504, domnitorul Ștefan se stingea din viață ca un adevărat "apus de soare", potrivit caracterizării marelui dramaturg Barbu Ștefănescu Delavrancea, după 47 de ani de domnie glorioasă. El a purtat în această perioadă 36 de războaie, toate pentru apărarea țării, din care în 34 a ieșit învingător. El a ctitorit în această perioadă peste 30 de lăcașuri sfinte la Putna, Suceava, Voroneț, Iași, Vaslui, Dorohoi, Hârlău, Chilia, Borzești, Războieni etc.

Depășind hotarele Moldovei, epoca domnitorului Ștefan a fost și rămâne reprezentativă pentru întreg poporul nostru, care și-a găsit în acest glorios și gospodar voievod cea mai înaltă întrupare a sa.

Cronicarul polonez Jan Dlugosz, după bătălia de la Vaslui în 1475, se exprima despre domnitorul Moldovei astfel: "Bărbat demn de admirat întru nimic inferior ducilor eroici pe care îi admirăm care, cel dintâi dintre principii lumii, a repurtat în zilele noastre o victorie atât de hotărâtă în contra turcilor".

Cu respectul cuvenit istoriei noastre naționale, Guvernul României a aprobat anul trecut un amplu Program privind comemorarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt la 500 de ani după stingerea sa din viață.

Programul cuprinde mari adunări comemorative la Suceava și Putna, sesiuni științifice, numeroase expoziții muzeografice, monografii, emisiuni poștale comemorative etc.

Multe manifestări sunt prevăzute în județele Suceava, Bacău, Botoșani, Cluj, Galați, Iași, Neamț, Vaslui și Vrancea.

Fac un apel călduros către toți colegii parlamentari să sprijine în cadrul circumscripțiilor electorale pe care le reprezintă manifestările comemorative din programul aprobat. Încurajarea unor inițiative locale pentru organizarea unor excursii în locurile istorice legate de numele lui Ștefan cel Mare și Sfânt, a Mânăstirii Putna, a celorlalte mânăstiri vestite din județul Suceava și celelalte județe din Moldova ar contribui la cultivarea sentimentelor de mândrie și de coeziune națională a tuturor celor ce simt românește.

Folosesc acest prilej, totodată, pentru a aminti colegilor parlamentari că în luna iunie a.c., potrivit programului aprobat, va avea loc o sesiune solemnă a Parlamentului României, dedicată comemorării marelui voievod, și evocării personalității sale.

Până la această sesiune cred că este de datoria tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea lor politică, să evoce în cadrul întâlnirilor pe care le vor avea cu cetățenii, figura luminoasă a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, figură reprezentativă pentru întreg poporul nostru, care prin dragostea sa pentru țară, prin maturitatea sa politică și simțul său diplomatic deosebit a reușit să asigure independența țării aproape o jumătate de veac, și totodată să fie o pavăză a lumii creștine în această frământată parte a Europei.

  Dan Brudașcu - declarație politică intitulată Plânge talpa țării, domnule Adrian Năstase;

Domnul Dan Brudașcu:

"Plânge talpa țării, domnule Adrian Năstase"

Una din speranțele justificate ale românilor, după evenimentele din decembrie 1989, a fost legată de posibilitatea recuperării bunurilor de care au fost deposedați de regimul comunist. Iar între acestea, recuperarea pământului a reprezentat și încă mai reprezintă o prioritate absolută.

Dovedind, însă, că problemele oamenilor simpli constituie doar un motiv de șantaj electoral, guvernele post-decembriste n-au fost deloc capabile să adopte măsuri, inclusiv legislative, pentru a permite materializarea acestui deziderat național. Retrocedarea efectivă a terenurilor agricole și a pădurilor este departe de a satisface pe foștii lor proprietari, de a face reparațiile morale la care țăranul român are dreptul.

Primăriile și comisiile de fond funciar de la nivel local sau județean din întreaga țară lucrează într-un ritm care ne face să credem că va mai trece încă foarte mult timp până ce această problemă de maxim interes va fi soluționată definitiv.

După modelul vechiului regim comunist, după preluarea din nou a Puterii, în decembrie 2000, PDSR, metamorfozat între timp în PSD, și-a propus să se întreacă pe sine și să elibereze titlurile de proprietate în proporție de 100%. Deja prefecturile, dar și Ministerul Administrației și Internelor, au raportat cu mândrie revoluționară îndeplinirea planului la acest capitol. Pe hârtie poate, pentru că realitatea este cu totul alta.

Mă voi referi succint doar la situația din județul Cluj, cu convingerea că ea nu diferă substanțial de cea din celelalte județe.

Datorită modului defectuos în care s-a lucrat, pe rolul judecătoriilor și al altor instanțe se află zeci de mii de cazuri și de procese prin care țăranii și moștenitorii legali reclamă abuzuri și ilegalități în ce privește recuperarea terenurilor la care legea le dă dreptul. Primarii Puterii și comisiile de fond funciar manipulate de aceștia au acționat și acționează după bunul lor plac. La biroul meu parlamentar din Cluj-Napoca se prezintă, în ultimii trei ani, sute și sute de persoane care reclamă modul defectuos, de rea-credință și abuziv în care se acționează în acest domeniu. Astfel, locuitori din comunele Apahida, Vad, Frata, Chinteni, Mica, Cuzdrioara, Cășeiu, Moldovenești, Aghireș, Florești, Baciu, Câțcău, Bonțida, Iclod, Unguraș, Țaga, Geaca, Cămăraș, Cojocna etc. reclamă faptul că, fără nici o justificare, nu li s-au restituit suprafețele de teren pe vechile lor amplasamente. În cele mai multe cazuri, datorită faptului că acestea sunt de o clasă de bonitate superioară, suprafețele de teren respective au fost repartizate apropiaților sau rudelor primarilor, iar proprietarilor de drept le-au fost restituite terenuri slab productive, aflate la mari distanțe. Toate eforturile făcute, sesizările și reclamațiile adresate Poliției, Comisiei județene de fond funciar sau prefectului județului Cluj au rămas fără nici un rezultat. Ba, mai mult, mulți au avut surpriza să constate că până și instanțele de judecată, acționând la comandă politică, în ciuda documentelor și actelor justificative pe care le-au prezentat petenții, au dat câștig de cauză tot autorităților abuzive.

În cazul senatorului PSD și al ministrului Ioan Rus, avem de-a face cu operarea de transferuri de teren din comunele de baștină în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, aducându-se prejudicii de sute de milioane de lei avutului public al municipalității clujene.

Ni s-au semnalat și cazuri în care o serie de primari, cum ar fi cei din comunele Mica sau Apahida, s-au intabulat, abuziv, fără nici un temei legal, atât cu suprafețe de teren, cât și cu alte bunuri mobile ce au aparținut fostelor cap-uri. De, aveau exemplul mai marilor lor politici, dar la fel de abuzivi.

Mai semnalăm și cazul excepțional al primarului Ionel Fărcaș din Apahida, care a vândut pur și simplu unor apropiați politic mari suprafețe de teren din domeniul public al comunei. Între beneficiarii acestui abuz grosolan s-ar afla, se pare, pe lângă o serie de lideri locali ai PSD, chiar și secretarul general al Prefecturii județului Cluj.

Prin Legea reformei agrare din anii '20 ai secolului trecut, numeroși orfani, văduve și veterani de război au fost împroprietăriți cu suprafețe de teren ce au aparținut unor grofi și nemeși unguri. Acum, la circa 80 de ani de la acest eveniment, fără ca Legea reformei agrare să fi fost abrogată de Parlamentul României, autorități locale o încalcă și îi anulează efectele. Este cazul a 12 familii de români din comuna Cășeiu, terorizați în prezent de urmașii grofului Voight Gergely, care le pretinde să elibereze suprafețe de teren primite legal pentru a-și construi case și gospodării sau să-l achite, cu titlu de chirie, mari sume de bani. Groful Voight Gergely fusese deposedat legal de Statul român, conform convențiilor internaționale încheiate la sfârșitul primului război mondial, de o parte din latifundiile sale. Dar autoritățile române nu țin cont de legi în vigoare și nici de ce au suferit înaintașii noștri din partea semeților grofi de altă dată și eliberează titluri de proprietate unor prezumtivi urmași ai celor care au săvârșit atâtea crime împotriva poporului român.

Un alt caz similar este cel al criminalului de război Wass Albert ai cărui urmași, prin reabilitarea acestuia, urmărită insistent de cercuri iredentist-revanșarde de la Budapesta și din UDMR, ar urma să intre în proprietatea castelelor și latifundiilor pe care acesta le-a deținut în județul Cluj. În felul acesta, se dorește anularea condamnării sale la moarte din anul 1946 pentru instigarea și participarea la uciderea a sute de români și a deciziilor legale de confiscare, pentru crime de război, a proprietăților deținute.

Deci, Guvernul Adrian Năstase nu manifestă nici un fel de grijă și atenție pentru cazurile disperate a zeci de țărani români, bătrâni și săraci, umiliți, batjocoriți și purtați prin tribunale ca să-și poată recupera bruma de pământ pe care ei și părinții lor au deținut-o, dar se arată generos și galant cu urmașii grofilor și ai criminalilor de război. În plus, tolerează atâtea și atâtea soluții absurde, cum sunt și cele care încalcă și anulează prevederile Legii reformei agrare.

Atragem atenția opiniei publice din țară și de peste hotare asupra acestor situații incredibile, profund ilegale și abuzive, și cerem autorităților să dovedească faptul că guvernează în numele și în interesul poporului român. Este momentul să se renunțe la festivisme și declarații și să vă aplecați urechea, domnilor guvernanți, la durerile greu de suportat ale țăranului român.

Talpa țării plânge, domnule Adrian Năstase!

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică: Guvernarea PSD - respectarea promisiunilor;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Guvernarea PSD - respectarea promisiunilor"

Bilanțul celor trei ani de guvernare PSD este unul pozitiv, partidul de guvernământ reușind, în majoritatea cazurilor, să realizeze obiectivele pe care și le-a propus pentru această perioadă atât în plan intern, cât și extern.

Astfel, s-a reușit îndeplinirea unor obiective ale politicii externe, vitale pentru România, printre care: recunoașterea dreptului de liberă circulație a cetățenilor români în spațiul Schengen, invitarea României în noiembrie 2002 la Praga de a deveni membru NATO, încheierea unor acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială în scopul recunoașterii și sprijinirii financiare a efortului de reformă.

În plan intern, realizările cele mai importante sunt în domeniul economic: stabilizarea macro-economică și amplificarea creșterii economice; reducerea inflației; continuarea accelerată a reformelor structurale; îmbunătățirea semnificativă a mediului de afaceri; declanșarea unor programe de investiții care susțin creșterea economică și îmbunătățirea condițiilor de viață; declanșarea procedurilor de îmbunătățire a legislației în acest domeniu.

Trebuie de asemenea semnalate și măsurile (și efectele lor) Guvernului social-democrat în plan social, măsuri care, chiar dacă uneori nu au răspuns în totalitate așteptărilor populației, certifică angajarea fermă a acestuia pentru realizarea obiectivelor asumate în acest domeniu. Printre acestea: creșterea veniturilor familiilor; scăderea nivelului de sărăcie a populației de la 35% în anul 2000 la 29% în 2002; demararea programului de construire a locuințelor sociale; măsuri sociale în sistemul de învățământ; scăderea ratei șomajului de la 10,5% în 2000 la 7,2% în noiembrie 2003; creșterea cuantumului fondurilor bugetare alocate pentru asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații pentru diferite categorii defavorizate; instituirea de ajutoare pentru încălzirea locuinței în vederea sprijinirii familiilor cu venituri reduse.

În ceea ce privește programul de acțiune al Guvernului în plan social, principalele direcții de acțiune pentru perioada imediat următoare sunt: îmbunătățirea legislației și atragerea unor investitori strategici în scopul creării de noi locuri de muncă; dezvoltarea serviciilor de interes public; aplicarea de măsuri suplimentare pentru protecție socială, în funcție de situația specifică a fiecărei categorii de cetățeni; revizuirea legislației privitoare la sistemul de pensii, inclusiv promovarea și acordarea unui sistem alternativ de pensii.

Pe plan local, la nivelul județului Dolj, între cele mai importante realizări ale guvernării social-democrate, se regăsesc: investiții de peste 120 milioane de euro care vizează, în primul rând, lucrări de infrastructură, alimentare cu apă și canalizare (Stația de epurare a apelor reziduale, demararea proiectului de construcție a magistralei Izvarna II), modernizări și reabilitări de drumuri (centura de Nord a Craiovei, drumul național Craiova-Filiași), îmbunătățirea calității mediului (construirea unei gropi de gunoi ecologice) și depozite ecologice; darea în folosință, în anul 2003, a 322 de locuințe, dintre care 180 de locuințe sociale și 142 construite prin ANL, și demararea construcției a încă 706 locuințe (406 locuințe ANL, 100 locuințe sociale și 200 locuințe cu credit ipotecar), ce vor fi finalizate în cursul anului 2004; alocarea a 160 de miliarde pentru finalizarea reconstrucției Sălii Polivalente; alocarea a 12 milioane dolari, ca și garanție pentru realizarea unui parc IT în cadrul Universității din Craiova (celebrul Blocul S200).

Toate acestea îl îndreptățesc pe cetățean să creadă că nu a greșit atunci când a ales un guvern care să fie capabil să-și îndeplinească promisiunile electorale. Realizările actualului guvern, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, confirmă teza potrivit căreia doctrina social-democrată de guvernare a țării este cea mai potrivită pentru România.

Vă mulțumesc.

  Ion Bozgă - declarație politică privind autosesizarea Parchetului Național Anticorupție în vederea verificării modului cum s-au făcut adopțiile internaționale de copii;

Domnul Ion Bozgă:

Declarație politică privind autosesizarea Parchetului Național Anticorupție în vederea verificării modului cum s-au făcut adopțiile internaționale de copii.

Având în vedere că România este țara unde oricare forță politică, când dorește, și nu numai, reușește să denigreze modul cum funcționează anumite unități descentralizate ale statului și chiar unele instituții centrale ale statului, iar în ultima perioadă, instituțiile care se ocupă de adopțiile internaționale au fost în această situație și pentru a vedea care este adevărul, solicit Parchetului Național Anticorupție să se autosesizeze și să verifice modul cum s-au făcut adopțiile internaționale în ultimii zece ani.

Din informațiile pe care le dețin, în perioada 1997-2000, au avut loc cele mai multe abuzuri, încălcând legile statului. O serie de demnitari din acea perioadă au fost implicați în traficul de copii și, deci, în adopții internaționale. Consider că actualmente Guvernul României nu a încălcat nici legile existente și nici moratoriul privind adopțiile internaționale.

Pentru a clarifica această situație, consider că este nevoie ca Parchetul Național Anticorupție să ancheteze aceste aspecte și să le clarifice.

  Emil Rus - despre declarațiile politice ale opoziției neluate în seamă de către putere;

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația mea de astăzi vreau să pornesc de la cererea domnului președinte de ședință, Corneliu Ciontu, pe care a făcut-o săptămâna trecută către domnii deputați din partea Puterii, pentru a interveni la Biroul permanent al Camerei Deputaților spre a cere să fie mai mult timp afectat pentru declarații politice, întrucât se înscriu până la peste 50 de vorbitori și timpul afectat prin program este de 50 de minute. În consecință, intervenienții, unii trebuie să renunțe, alții să-și concentreze declarația, astfel încât nu se mai înțelege ce au dorit să spună și, în final, sunt și din cei care le depun la secretariat, fără a fi mulțumiți de acest lucru.

Îndemnul acesta este cât se poate de binevenit și este normal ca prin această formă de lucru parlamentară, atât din partea Puterii, cât și din partea opoziției, parlamentarii să-și arate punctul de vedere asupra celor mai importante probleme venite direct de la electorat și asupra cărora Guvernul, dacă este guvern într-un stat de drept, dacă este stat de drept, trebuie să intervină, să și le însușească și să militeze pentru înfăptuirea lor, pentru că sunt în interesul oamenilor și cerute de către aceștia.

Nu ne convine modul de lucru de până astăzi impus de Puterea pesedisto-udemeristă, prin care sesizările parlamentarilor sunt tratate cu indiferență și se uzează de munca prin trimișii prim-ministrului sau miniștrilor la nivelul județelor ori consiliilor locale. Aceștia, fie că sunt miniștri în persoană, fie că este Octav Cozmâncă, ei clarifică situația cadrelor mai întâi, apoi problemele electorale și, în funcție de acestea, satisfac sau promit soluționarea greutăților cu care se confruntă oamenii, fapte pe care nici chiar Emil Bobu pe vremea răposatului, nu le făcea în acest sens și cu asemenea încărcătură atât de antidemocratică.

Doamnelor și domnilor,

După cum se știe, și se știe bine, problematica declarațiilor politice de până acum, în această legislatură, oricine își poate da seama că cel puțin în proporție de 80% au vizat corupția fără corupți, apoi cu unii corupți, așa, persoane mai puțin politice și mai puțin interesante pentru PSD și UDMR. Alte multe declarații s-au referit la greșita guvernare prin ordonanțe, la exportul de copii și altele.

Puterea social-democrată a fost mereu fudulă de ureche, nu a auzit decât ceea ce i-a plăcut și s-a sensibilizat când a dorit și traiul lor a continuat pe aceeași cale a compromisurilor, numai lor să le fie bine și să fie pace socială, pentru că ei, având banii, fac de toate și mint pe toată lumea.

Pentru guvernarea social-democrată nu a contat glasul opoziției, nu au contat judecățile Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care Statul Român a fost condamnat să plătească despăgubiri substanțiale unor cetățeni nedreptățiți. Singurul scop al Puterii a fost și este menținerea cu orice preț la cârma Statului. Ei, Puterea, au negociat dosarele pentru integrarea României în Uniunea Europeană și, de-a fost bine, de-a fost rău, pentru ei totul era și este victorie și iar victorie. Până la urmă, lucrurile s-au complicat, ajungându-se la pericolul suspendării negocierilor între țara noastră și Uniunea Europeană, întrucât în România nu s-a instituit un stat de drept, exportul de copii este în vogă, justiția este în mâinile Puterii, presa este hărțuită, secțiile de poliție și polițiștii abuzează de funcție.

De ce a fost nevoie să se ajungă aici? De ce oamenii trebuie să-și caute drepturile la curțile europene? De ce Guvernul nu ia notă de realitățile din țară? De ce nu vrea să conlucreze cu opoziția și împinge lucrurile atât de departe?

Eu cred că numai într-o măsură redusă să fi ascultat și glasul opoziției, manifestat și prin aceste declarații politice, dar și prin celelalte forme ale luptei parlamentare, fără îndoială că nu se ajungea la această situație deosebit de gravă pentru români și pentru țară.

Niciodată cu minciuni nu s-a ajuns departe, un compromis cere altul și lanțul nedreptăților se complică. "Minciuna are picioare scurte", spune înțelepciunea populară de veacuri.

Guvernanții au văzut și văd totul în roz și au luat totul în ușor: planuri și realizări mărețe, victorie după victorie ... până odată și odată!

  Iosif Armaș - referire la noile reglementări avute în vedere de Executiv pentru realizarea reformei în domeniul protecției copilului;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să mă refer astăzi la o problemă intens dezbătută în cursul săptămânii trecute, imposibil de trecut cu vederea: tensionarea bruscă a relațiilor dintre România și Parlamentul European, fapt datorat, fără îndoială, propunerii europarlamentarilor Ooslander și Nicholson de suspendare a negocierilor cu România pentru aderarea la Uniunea Europeană. Motivele invocate de cei doi ar fi nerespectarea drepturilor copilului - a se vedea scandalul legat de adopțiile internaționale -, atingerile aduse libertății presei, dar mai ales dimensiunile proliferante ale corupției. Coroborate, toate acestea nu oferă garanții că România poate încheia cu succes în 2004 negocierile cu Uniunea Europeană - au afirmat cei doi - pentru ca în 2007, aderarea țării noastre în structurile eurocomunitare să fie pe deplin posibilă.

Cum s-a ajuns la această situație, după ce bilanțul guvernării la sfârșitul anului 2003 a menționat o serie de succese în relațiile externe ale României: aderarea la NATO, calendarul pentru integrarea în Uniunea Europeană, credibilitatea în fața instituțiilor financiare internaționale, eliminarea vizelor de călătorie și altele.

Explicațiile au fost multiple, dar nu asupra lor vreau să mă opresc acum, ci la noile reglementări avute în vedere de Executiv pentru realizarea reformei în domeniul protecției copilului. În opinia mea, acestea vor face ordine într-un domeniu extrem de delicat, pentru care, nu de puțin ori, am fost aspru criticați.

Guvernul a discutat, în cursul săptămânii trecute, pachetul de acte normative referitoare la drepturile copilului. Proiectele de lege prezentate Executivului reprezintă reglementări necesare pentru realizarea reformei în domeniul protecției copilului și promovării drepturilor acestuia și asigură, în același timp, alinierea legislației interne cu normele comunitare. În mod special, proiectul de Lege privind regimul juridic al adopției reglementează expres situațiile și procedura prin care un copil devine adoptabil. Astfel, adopția se va putea efectua numai dacă este interesul superior al copilului. Potrivit proiectului de lege care urmează a fi dezbătut de Parlament, copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu și nu poate fi decât subiectul unei singure adopții. Persoana care a dobândit capacitatea deplină de exercițiu poate fi adoptată numai dacă adoptatorul a crescut-o în timpul cât aceasta a fost minoră.

Noul proiect de lege stabilește distinct situațiile în care adopția internațională poate fi luată în considerare. Reglementarea acestui capitol se face în concordanță cu prevederile Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, ale Convenției asupra protecției copiilor și a cooperării în materia adopției internaționale, dar și a Convenției european în materia adopției de copii. În cazul adopției internaționale, este eliminată vechea metodologie de identificare a unei persoane sau familii adoptive bazată pe activitatea organismelor private autorizate și pe sistemul de puncte, metodologie care a suportat numeroase critici pe plan național și internațional.

Pe de altă parte, la ultima videoconferință cu prefecții, premierul Adrian Năstase a arătat că Guvernul a decis eliminarea tuturor excepțiilor de la moratoriul impus adopțiilor, în 2001, astfel încât până la data adoptării pachetului de legi privind protecția copilului, să nu mai fie posibilă nici un fel de adopție internațională.

Guvernul are nevoie de acțiuni concrete, hotărâte, de acest tip, căci România se confruntă cu probleme pe care organismele europene le-au semnalat în timp, dar care, în ultima perioadă, nu mai fuseseră scoase în evidență cu insistență. Asta nu înseamnă că ele au fost date uitării. Dovadă că s-a și întâmplat ce s-a întâmplat. Noi trebuie să dovedim acum voința de a implementa politic coerente menite să compatibilizeze dorințele și așteptările românilor în privința integrării, cu cerințele, normele și practicile privind funcționarea României, ca parte organică a sistemului european. Semnalele negative trebuie interpretate corect, fără ranchiună și prejudecăți. Traseul integrării poate fi, în continuare, accidentat, dar asta nu trebuie să ne demobilizeze.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - despre efectele produse de noul Cod fiscal încă de la începutul anului 2004;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Codul fiscal adoptat în decembrie 2003 în numai câteva zile, fără o dezbatere serioasă, fără prezența ministrului finanțelor publice, a început să producă efecte de la începutul acestui an.

Am spus-o și o repetăm că acest Cod fiscal nu a adus nimic nou, nu a simplificat legislația stufoasă care a bulversat mediul de afaceri care va permite în continuare abuzuri din partea fiscului.

La adoptarea sa, principala caracteristică trebuia să fie stabilitatea, urmărindu-se predictibilitatea, reprezentând una din rațiunile pentru care mulți analiști economici, oameni politici și reprezentanți ai mediului de afaceri au salutat modalitatea de strângere a legislației fiscale într-un cod.

Cu toate acestea nici nu s-au publicat bine toate normele de aplicare și același ministru al finanțelor publice comentează despre modificările care se vor aduce Codului fiscal.

Este clar că nu s-a făcut decât o adunare a legislației existente, fără o analiză profesionistă, fără a se evalua perspectiva de dezvoltare a politicilor fiscale, dar și inconsecvența referitoare la cota unică de impozitare pe venitul persoanelor fizice.

Uneori ne întrebăm dacă este amatorism sau predomină duplicitatea prin care se încearcă inducerea în atenția opiniei publice a unor teme care interesează pe toată lumea cum este fiscalitatea.

Credem tot mai mult că acest guvern improvizează politici fiscale, aruncă pe piață teme controversate, le supune aprobării sau oprobiului public, renunță la ele, le readuce din nou în atenție.

Este un joc pervers care urmărește permanent modificarea atenției de la ceea ce se întâmplă cu adevărat:

  • fiscalitatea este excesivă atât asupra firmelor, cât și a persoanelor fizice;
  • majorarea impozitului pe profitul activității pentru export a avut ca efecte diminuarea exporturilor și a rezervelor în valută;
  • lipsa unei strategii coerente în domeniul fiscalității a antrenat distorsionări ale mediului de afaceri;
  • acceptarea fără responsabilitate a unor constrângeri internaționale fără discernământ care au pus în dificultate mai ales întreprinderile mici și mijlocii;
  • patronarea corupției prin aplicarea procedeelor de acordare de scutiri, eșalonări și reeșalonări de obligații fiscale pe criterii politice;
  • tolerarea indisciplinei financiare pentru firmele care fac parte din cotizanții PSD sau baronilor locali PSD;
  • numirea unor pseudoprofesioniști la conducerea direcțiilor finanțelor publice județene, dar membri de partid slugarnici.

Toată această stare de lucruri nu ne dă nici o garanție că România va avea un Cod fiscal modern și eficient, adaptat cerințelor unei economii funcționale de piață, un cod pe înțelesul tuturor, ușor de citit și aplicat, care să realizeze un climat corect de desfășurare a afacerilor, de plată a contribuțiilor la bugetul statului.

Singura cale pe care guvernanții au găsit-o a fost aceea de a face o lege nouă privind evaziunea fiscală, deși o asemenea lege există, însă nu se aplică.

Goana continuă după imagine a ajuns singura politică guvernamentală care se face, în rest totul trenează, se scufundă și nimic nu se întâmplă.

Ciocoii locali nu trebuie deranjați, ei sunt cei care dictează centrului ce trebuie să se facă potrivit intereselor lor personale.

De unde reformă fiscală dacă cu actuala legislație ciocoii fură ca în codru și reușesc să dea cotizații grase și la centru?

Vă mulțumesc.

  Alexandru Pereș și Dan Coriolan Simedru - despre necesitatea realizării Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție;

Domnii Alexandru Pereș și Dan Coriolan Simederu:

Prins în dificila acțiune de negociere a celor 30 de capitole pentru integrarea în Uniunea Europeană, cu imaginea unui "cartonaș roșu" în fața ochilor care poate oricând arunca România în "tușa" Europei, Guvernul Năstase uită repede de problemele interne ale țării, lăsând iarna și frigul să-și facă de cap, aducând suferințe și chin în viața oamenilor. "Iarna nu-i ca vara!", frază lansată tot într-o perioadă cu frig și zăpadă de liderul PD, Traian Băsescu, și luată în derâdere de clasa politică PSD-istă aflată pe atunci în opoziție, pare să devină "deviza" cu care, acum, domnul ministru Miron Mitrea, precum și ministrul delegat al administrației publice, domnul Gabriel Oprea, apelează la conștiința cetățenilor aducându-le aminte că nu numai în Guvernul Năstase au intrat "generalii", ci însăși iarna este un "general" într-o anumită perioadă a anului.

Atât ministrul Mitrea, în pulover de lână, costumat astfel să facă impresie și să arate românilor cât de pregătit este de iarnă, cât și ministrul Oprea (pe care după costumație era să-l confund cu Cătălin Botezatu), au prezentat triumfalist soluția salvatoare a perdelelor de protecție, ca idee genială produsă "la minut în laboratoarele preocupate în primul rând de grija față de cetățean" ale "guvernului Năstase".

Ce au uitat cu ipocrizie domniile lor să amintească este modul neserios în care au respins amendamentul propus de subsemnații la Legea bugetului de stat pe anul 2004, când cerea să aplice Legea nr.289/2002 și Guvernul să aloce 10 miliarde pentru proiectarea perdelelor de protecție a drumurilor publice și a localităților.

Din păcate, apelul nostru s-a lovit ca de un zid clădit din ignoranța și aroganța Guvernului, deși, an de an, mass-media a relatat, cu seriozitate, efectele produse de furia iernii dezlănțuite, între care pagubele imense, degerăturile, disperarea și chiar decesul unora dintre oamenii din zonele afectate reprezintă crude realități.

Acum se apropie primăvara. Guvernanții se pregătesc pentru a rămâne pe aceleași poziții, uitând, probabil, de cele întâmplate în județele Botoșani, Iași, Vaslui, Buzău, Neamț, Galați, Brăila, Vrancea, Bacău etc. în decembrie 2003 și ianuarie 2004. Dar, cu siguranță, în iarna viitoare necazurile vor reveni.

Revenim și noi cu apelul către Guvernul Năstase de a se conforma legislației în materie de protecție a localităților, a obiectivelor economico-sociale din jurul comunităților urbane și rurale, precum și a căilor de comunicație și transport, așa cum sunt ele stipulate în Legea nr.289/2002.

De altfel, în art.20 al legii este prevăzută obligația Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Mediului și Apelor ca până la data de 30 mai a fiecărui an să întocmească situația fondurilor destinate realizării Sistemului Național al perdelelor forestiere de protecție pe anul următor.

Credem că din exagerata sumă de o mie de miliarde "destinate sărbătoririi lui Stefan cel Mare" - sumă exagerată în scop electoral - pot fi transferate sumele necesare protejării de crivăț a urmașilor răzeșilor lui Ștefan cel Mare.

Vă mulțumim.

  Radu Ciuceanu - declarație politică cu titlul Vânzarea (uciderea) pruncilor;

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Vânzarea (uciderea) pruncilor".

În 1946, filosoful Karl Jaspers punea bazele unui concept etic, care de altfel l-a făcut celebru, și anume acela al responsabilității istorice colective. Mesajul său punea în discuție asumarea răspunderii pentru întregul popor german față de ororile Holocaustului.

Operând prin reducție acest principiu al acceptării vinovăției unei națiuni, și sunt temeri în parte justificate de indiferența organelor abilitate - în speță justiția, SRI, SIE etc -, ca exportul celor aproximativ 10 000 de copii, majoritatea fără forme legale, să fie considerate cândva în acceptul întregii națiuni române. Problema este cu atât mai acută cu cât ne zbatem la porțile Uniunii Europene să ne facem o carte de vizită cât mai curată.

Dar ce s-a întâmplat? În 2002, doamna Emma Nicholson insera în Raportul Uniunea Europeană pentru România, ca și în Raportul ulterior al Grupului Independent pentru Analiza Sistemului de Adopții Internaționale, din martie același an, cuvinte de încurajare, ba chiar de laudă la adresa Guvernului României.

Dar aceasta s-a petrecut atunci și a devenit istorie. Acum însă lucrurile stau pe dos.

În ciuda unui moratoriu din 2001, "acceptat" de România, care îngheța orice adopție internațională, a fost suficient ca doamna Stefania Prestigiacomo, membră a Guvernului italian, să vină în țara noastră, ca într-un timp record trecându-se peste moratoriul mai sus pomenit ca și peste normele de adopție, 105 de "bambini" să ia drumul exportului.

Evenimentul a declanșat nu numai o reacție imediată, cum era și firesc, dar și redeschiderea unui dosar greu mirositor, acela al adopțiilor, ce a făcut cap de afiș ani de zile, fără însă să se finalizeze prin sancțiuni și condamnări. Explicația, una singură și valabilă pentru eternul spațiu mioritic: prezența politicului în comerțul pentru copii, implicarea unor înalte personalități din fostele guverne și legislații într-un fenomen care reprezintă, fără îndoială, crima organizată.

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții a Camerei Deputaților, autosesizându-se, își propune următoarele țeluri:

  1. cercetarea adopțiilor internaționale ce au avut ca punct de plecare toamna anului 1990, și nu pe 10 ani cum a propus Guvernul României;
  2. implicarea comisiei în cercetarea a peste 400 de dosare privind adopțiile internaționale dispărute în chip misterios din arhiva Ministerului Justiției;
  3. aducerea în fața instanței, ca și în fața opiniei publice, a celor vinovați de înstrăinarea sau chiar distrugerea documentației aferente acestor adopții;
  4. decelarea și aprecierea exactă a sumelor ce au fost încasate de diferiții beneficiari; sumele care s-au vehiculat au trecut, de multe ori, de cifra de 30 000 de dolari;
  5. pentru instrumentarea acestui caz de corupție ce angajează Statul Român, și care este străin populației țării noastre, propunem implicarea eficientă a Parchetului Național Anticorupție, indiferent de personalitățile politice ce vor fi obligate să dea socoteală de sumele ce le-au încasat în acest odios comerț.

Vă mulțumesc.

  Tiberiu Sergius Sbârcea - intervenție privind stadiul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană pentru Cap.22 - Protecția mediului;

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană a fost elaborat Documentul de poziție pentru capitolul 22 - Protecția Mediului, aprobat de Guvernul României la data de 18.10.2001.

Negocierile pentru acest capitol s-au deschis în cadrul Conferinței Interguvernamentale de aderare România - Uniunea Europeană, care a avut loc la Bruxelles la data de 21.03.2002. Prin poziția comună, Comisia Europeană solicită României informații suplimentare cu privire la aplicarea acquis-ului, revizuirea anumitor perioade de tranziție, planuri concrete de implementare, strategii financiare și planuri de dezvoltare instituțională.

În perioada iulie 2002 - martie 2003 au avut loc la Bruxelles sesiuni informale cu reprezentanții comisiei europene pentru toate sectoarele de mediu, ce au avut drept scop analiza pregătirii aderării la Uniunea Europeană, în special analiza stadiului elaborării planurilor de implementare pentru directivele pentru care România a solicitat perioadă de tranziție.

În luna iulie 2003, planurile de implementare pentru sectorul de mediu au fost transmise informal experților comisiei europene pentru observații, acestea din urmă fiind primite în luna octombrie 2003. În urma analizei observațiilor comisiei europene au fost operate modificări în planurile de implementare.

În vederea închiderii, în primul trimestru al anului 2004, a Capitolului 22 - Mediu, este în curs de finalizare Documentul de poziție complementar. Documentul va răspunde solicitărilor de informații suplimentare ale statelor membre și va conține anexat planuri de implementare, cu calendare precise de realizare a măsurilor de implementare pentru actele comunitare pentru care România a solicitat perioadă de tranziție. Documentul de poziție complementar a fost transmis spre observații finale tuturor instituțiilor implicate. Documentul conține solicitări de perioade de tranziție cuprinse între 1 și 15 ani, pentru următoarele acte comunitare:

  1. Directiva privind controlul emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea benzinei și distribuția sa de la terminale la stațiile service.
  2. Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
  3. Directiva privind depozitarea deșeurilor.
  4. Regulamentul privind controlul și supravegherea transportului deșeurilor, în, dinspre și înspre Comunitatea Europeană.
  5. Directiva privind vehiculele scoase din uz.
  6. Directiva privind incinerarea deșeurilor.
  7. Directiva privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al comunității.
  8. Directiva privind epurarea apelor uzate urbane.
  9. Directiva privind calitatea apei destinate consumului uman.
  10. Directiva privind limitarea emisiilor anumitor poluanți în atmosferă de la instalațiile mari de ardere.
  11. Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

Raportul de țară pe 2003 referitor la mediu și acțiunile pentru eliminarea aspectelor negative se referă la aspecte de problematică generală, a calității aerului, a managementului deșeurilor, a calității apei, a protecției naturii, a controlului poluării industriale și a managementului de risc, a substanțelor chimicale și organismelor modificate genetic, a securității nucleare și radioprotecției, a capacității administrative și a aspectelor financiare.

Din analiza capitolului referitor la protecția mediului prezentat în Raportul de țară pe 2003 elaborat de Comisia europeană, reies următoarele concluzii:

  1. s-au înregistrat progrese legislative, însă este necesară accelerarea procesului de implementare și control al aplicării noii legislații;
  2. se impune întărirea capacității administrative, atât la nivel central cât și județean și local;
  3. este necesară operaționalizarea Fondului de mediu;
  4. este necesară integrarea politicii de mediu în celelalte politici sectoriale.

Este imperios necesar aplicarea Planului Național de Acțiune pentru Protecția Mediului reactualizat din luna iulie 2003, plan care conține 177 de proiecte prioritare în domeniul mediului, identificate cu toate celelalte instituții interesate.

Numai în acest mod vom reuși să negociem la timp unul din capitolele grele, cu costuri mari, de aderare a României la Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

  Pavel Târpescu - intervenție cu titlul Un candidat deja uzat;

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Un candidat deja uzat"

Candidatura domnului Theodor Stolojan la președinția României, anunțată, de altfel, în mod indirect, de mai mult timp, nu trebuie să ne impresioneze în mod deosebit, fie și pentru faptul că domnia sa nu a dovedit atunci când a exercitat funcția de premier (între 1991-1992) mari valențe. Nici ca economist, nici ca tactician ori strateg politic, Theodor Stolojan nu a arătat că este mare personalitate, dovedind cel mult că e un funcționar superior conștiincios, dar lipsit de charismă. Alianța PNL - PD care-i susține noua tentativă de a accede la Cotroceni este însă și un mozaic politic contradictoriu, un creuzet în care orgoliile participanților sunt extraordinar de mari și de centrifuge. Ne îndoim că această alcătuire politică va avea suficientă forță să-l poarte pe Stolojan la victorie. Domnia sa abordează în ultima vreme o atitudine bășcălioasă și agresivă care seamănă, din păcate, cu stilul lui Băsescu.

Nu câștigă nimic din acest fel de a fi. Dimpotrivă. PSD consideră că atât Theodor Stolojan cât și alianța PNL - PD n-au nici soluțiile concrete, nici capacitatea autentică de a guverna România.

  Eugen Arnăutu - declarație politică cu titlul Înnoiri virtuale;

Domnul Eugen Arnăutu:

"Înnoiri virtuale"

Domnul Băsescu dovedește că obsesiile sunt greu curabile, dar acestea din urmă își pot găsi, totuși, remediul, în cazul dânsului, printr-o retragere onorabilă.

Domnia sa afirmă periodic necesitatea schimbării clasei politice, fapt care dovedește că dorința de a fi în centrul atenției, fapt omenesc de altfel, te aduce în ipostaza în care de unele idei nu te mai poți scăpa, mai ales când ele dau rezultatele scontate, adică reușesc să te mențină în atenția publicului.

Dacă afirmațiile domnului Băsescu privind înnoirea clasei politice ar fi de bunăcredință, atunci soluția pentru problema invocată este simplă, logică și se află în propriu-i exemplu - retragerea sa de onoare. Dar domnul Băsescu se agață cu obstinență de putere și simulează plecarea de mai mult de zece ani.

Domnul Băsescu uită că electoratul este acela care stabilește momentul înnoirilor și pe cei cu care se înnoiește. Dar poate că domnul Băsescu socotește prin înnoire o înlocuire cu echipa de tineri pe care se laudă că i-a adus în fruntea PD odată cu ajungerea sa în funcția de președinte al partidului. Dar, din păcate pentru Traian Băsescu, tinerii domniei sale nu s-au evidențiat cu nimic până în prezent. Subiectul privind schimbarea generațiilor este unul mult prea serios și care n-ar trebui folosit în mod demagogic de către cei care au obsesia puterii.

În schimb, Traian Băsescu aduce schimbarea prin alte mijloace care probabil se înscriu în viziunea domniei sale despre înnoire, și anume înființând propria adresă de internet, adresă care permite cetățenilor care o accesează să-și găsească alinarea nervoasă printr-un joc de aruncare la țintă, ținta reprezentând capul democratului Băsescu.

Dacă acest site intră în oferta politică a lui Băsescu pentru o nouă guvernare, atunci înseamnă că toate problemele electoratului domniei sale își vor găsi doar o rezolvare "virtuală", iar domnia sa poate fi mulțumit, căci va obține nu numai voturi, dar și centrul atenției, bineînțeles toate la nivel virtual.

  Lia Olguța Vasilescu - afirmarea necesității unui efort concertat al tuturor forțelor politice pentru depășirea unui moment critic în istoria României;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Partidul România Mare analizează cu atenție criticile dure lansate la adresa Guvernului României de înalți oficiali europeni, precum Emma Nicholson și Günther Verheugen, de ambasadorul Statelor Unite la București și de reputați jurnaliști occidentali.

Din cauza corupției endemice și regimului adopțiilor internaționale, România este amenințată explicit cu suspendarea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Un asemenea eveniment, fără precedent în istoria UE, ar constitui un eșec național de proporții și ar plasa Statul Român la periferia lumii civilizate.

Fără îndoială, partidul de guvernământ este direct responsabil pentru această criză. Tolerând actele de corupție, perpetuând sărăcia și acceptând încălcarea flagrantă atât a legilor naționale, cât și a normelor și recomandărilor europene, Executivul a generat, practic, o asemenea situație. Ținând însă seama de coordonatele interesului național, considerăm că nu mai este timp pentru dispute politice interne, fiind necesar un efort concertat al tuturor forțelor politice responsabile pentru depășirea unui moment critic în istoria României.

Întrucât actuala criză nu poate fi depășită decât prin contribuția tuturor organizațiilor civice și politice, considerăm necesar ca toate aceste organizații să cunoască exact poziția oficialilor europeni. Din nefericire, până acum, aceste considerente au fost ignorate, primul-ministru refuzând să dea publicității conținutul scrisorii adresate domniei sale de către Günther Verheugen, în virtutea confidențialității corespondenței.

Reamintim domnului Adrian Năstase că mesajul comisarului european nu a fost trimis unei persoane particulare, ci deținătorului funcției de prim-ministru și, în consecință, poate avea urmări întregii societăți românești.

  Alexandru Octavi Stănescu - despre Planul de acțiune împotriva corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor;

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

"Combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor"

Adoptarea unor măsuri eficiente de combatere a corupției în rândul personalului propriu a reprezentat una dintre principalele preocupări în planul managementului resurselor umane ale Ministerului Administrației și Internelor, expresie a concepției actualei puteri executive, întemeiată pe Programul de guvernare 2001 - 2004 în care este prevăzut un asemenea obiectiv major necesar a fi îndeplinit în contextul eforturilor globale de restructurare și reformă a administrației publice în România.

Pe această linie, în concordanță cu Planul național de prevenire și combatere a corupției și Planul național de acțiune împotriva corupției, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1065/2001, la nivelul Ministerului Administrației și Internelor s-a întocmit, în anul 2001, Planul de acțiune împotriva corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor , care a stat la baza întregii activități de luptă anticorupție în perioada 2001 - 2003, atât la nivel central, cât și la nivel sectorial. În acest context, structurile specializate ale instituției au elaborat o serie de strategii sectoriale ale căror principale direcții de acțiune au vizat monitorizarea angajaților Ministerului Administrației și Internelor despre care existau date că sunt pretabili sau vulnerabili la acte de corupție, în vederea realizării, prevenirii sau, după caz, a sesizării Parchetului Național Anticorupție dacă aceștia au comis deja astfel de fapte. Caracteristica esențială a demersurilor realizate în acest domeniu o constituie abordarea multidisciplinară și exhaustivă a problematicii, prin stabilirea unor obiective clare, preponderent preventive, dar și de sancționare fermă a devianțelor.

Astfel, s-a prelucrat și implementat personalul specializat în lupta anticorupție din minister, spiritul conceptului toleranță zero, instituit chiar de către ministrul administrației și internelor și s-a procedat la monitorizarea sectoarelor, a posturilor și a categoriilor de personal vulnerabile la riscurile de a fi atrase la săvârșirea unor fapte de corupție și au fost elaborate măsuri adecvate de eliminare a deficiențelor ori împrejurărilor negative, în funcție de specificul fiecărei linii de muncă. Au fost, de asemenea, inițiate și organizate numeroase acțiuni antiinfracționale și de autoprotecție, atât colective, cât și individuale, prin care s-a urmărit sensibilizarea personalului propriu în legătură cu existența unor situații de risc, precum și la încercările de corupere ori compromitere inițiate de persoane din mediile infractoare. Urmare acestor demersuri, în peste 200 de situații în care faptele comise de personalul din structurile subordonate ministerului întruneau elementele constitutive ale infracțiunilor din zona corupției, a fost sesizat Parchetul Național Anticorupție ori parchetele militare, între acestea numărându-se și cazul celor 30 de polițiști, 3 jandarmi și alți 12 infractori care, în perioada 2001 --2003, au avut preocupări în sustragerea și comercializarea ilegală a unor mari cantități de combustibil din magistrala de transport produse petroliere aparținând S.C. PETROTRANS și care tranzitează zona de competență a Secției 5 Poliție.

În același sens, în perioada de referință, s-a continuat procesul de specializare a lucrătorilor abilitați în prevenirea și combaterea corupției, prin participarea la seminarii și schimburi de experiență, organizate de instituții sau organizații străine, respectiv internaționale, cum ar fi Asociația Britanică pentru Europa Centrală și de Est sau Parchetul Special pentru Combaterea Infracțiunilor Economice Legate de Corupție din Spania, precum și la cursuri organizate în diferite state, cum ar fi Croația ("Etica Polițienească") și Belgia ("Funcționarea unei unități însărcinate cu lupta anticorupție"). De asemenea, încă din anul 2002 au demarat negocierile unei convenții de Twinning în cadrul Programului PHARE 2002 - Consolidarea mecanismelor anticorupție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în parteneriat cu Marea Britanie și Spania, fișa de proiect fiind deja înaintată Delegației Comisiei Europene în vederea avizării. Procesul de profesionalizare a lucrătorilor Ministerului Administrației și Internelor a avut și are ca obiectiv schimbarea concepțiilor acestuia prin realizarea convingerii că funcționarul public se află în serviciul societății și că se impune a da dovadă de o conduită ireproșabilă, în consens cu cerințele euro-atlantice.

În cadrul procesului de prevenire și combatere a corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a fost elaborat proiectul Codului de etică și deontologie a polițistului, cu sprijinul unui grup de experți francezi, reprezentanți ai Consiliului Europei, precum și Ghidul carierei personalului MAI. De asemenea, cel mai important demers realizat, relevant în acest context, îl constituie elaborarea de către Ministerul Administrației și Internelor, promovarea și adoptarea de către Parlament a Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului, care reprezintă, practic, baza juridică a demersurilor ulterioare acesteia, în direcția promovării și concretizării acțiunilor de prevenire și combatere a corupției în rândul polițiștilor.

Alte direcții de acțiune stabilite de către instituția noastră s-au concretizat în încheierea activității de completare și depunere a declarațiilor de avere de către întreg personalul MAI, în cazul cadrelor cu funcții de conducere aceste declarații fiind publicate pe site-ul de Internet al ministerului, fiind în curs de publicare și cele ale persoanelor cu funcții de execuție, precum și ridicarea standardelor de pregătire profesională prin asigurarea continuității procesului de instruire conform planurilor de învățământ sectoriale și introducerea unor tematici obligatorii referitoare la implementarea, aplicarea și controlul respectării normelor legale privitoare la combaterea corupției, a celor specifice informațiilor clasificate, crimei organizate și eticii polițienești.

  Rodica Nassar - intervenție politică legată de documentele ce reglementează relațiile României cu Federația Rusă;

Doamna Rodica Nassar:

"Documente ce reglementează relațiile României cu Federația Rusă"

Într-o intervenție televizată, imediat după preluarea puterii, domnul fost președinte Constantinescu a făcut o afirmație care a făcut asistența să amuțească.

Și să realizeze "valoarea sa politică". Așadar, domnia sa a spus că e bine ca România să rupă definitiv relațiile cu Rusia și China. Evident că această greșeală enormă a fost încet - încet uitată, dar a existat și guvernele Ciorbea, Vasile sau Isărescu nu au făcut nimic palpabil pentru a îmbunătăți relațiile cu aceste state, chiar dacă unele contacte, de regulă, comerciale au existat între reprezentanții României și ai Federației Ruse, respectiv Chinei.

După anul 2000, o dată cu instalarea în funcția de președinte al României a domnului Ion Iliescu și a instalării Guvernului Năstase s-au reluat, așa cum era firesc, contactele cu Federația Rusă și China.

La data de 4 iulie 2003, la Moscova, Președintele României, domnul Ion Iliescu și Președintele Federației Ruse, domnul Vladimir Putin au semnat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare între România și Federația Rusă.

Cu această ocazie, a fost semnată de către miniștrii afacerilor externe ai României și Federației Ruse, Declarația comună conexă Tratatului, referitoare la aspecte specifice ale relației româno-ruse, cu origini în trecutul istoric.

Semnarea celor două documente a fost aprobată printr-un Memorandum la data de 4 aprilie 2003.

Istoria procesului de negociere a Tratatului politic de bază româno-rus a început din anul 1992, finalizarea textului acestuia fiind îngreunată de refuzul părții ruse de a reflecta, într-o anumită formă, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și problema Tezaurului României. Procesul de negociere a fost reluat ulterior, fără însă a se finaliza.

Așadar, Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă face parte din categoria tratatelor politice, redactat în conformitate cu Dreptul internațional contemporan și cu standardele internaționale și europene consacrate și recunoscute de Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Consiliul Europei.

Vă menționăm în continuare câteva prevederi ale Tratatului:

  • cooperarea dintre cele două state pe principiile Dreptului internațional, prevăzându-se angajamentul Părților Contractante de a soluționa pe calea negocierilor toate problemele din relațiile bilaterale;
  • inadmisibilitatea folosirii forței sau amenințării cu forța privind integritatea teritorială sau independența politică a celor două state;
  • dreptul statelor de a fi libere în alegerea partenerilor cu care să se semneze tratate de alianță;
  • colaborarea în vederea dezarmării și a reducerii înarmărilor, în combaterea criminalității organizate, în domeniul juridic, economic, științific, cultural, informațional sau al protecției mediului;
  • sprijinirea relațiilor economice și comerciale, inclusiv în domeniul energetic, al combustibililor și materiilor prime, al transporturilor, bancar și agricol;
  • asigurarea drepturilor persoanelor aparținând minorității române în Federația Rusă și ale celor aparținând minorității ruse din România.

În vederea realizării scopurilor sale, Tratatul dispune și de încheierea unor acorduri în domenii specifice.

Declarația comună a miniștrilor afacerilor externe reprezintă un document politic conex Tratatului cu prevederi extrem de relevante pentru relația româno-rusă, cu origini din trecutul istoric: condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, precum și a participării României în cel de al doilea război mondial de partea Germaniei hitleriste și crearea mecanismelor pentru soluționarea problemei Tezaurului României.

Prin prevederile sale, cele două documente politice semnate reprezintă un pas semnificativ în îmbunătățirea relațiilor dintre România și Federația Rusă și un succes evident al Guvernului Năstase.

  Victor Paul Dobre - un Semnal de alarmă: accesul la justiție!;

Domnul Paul Victor Dobre:

Senatul României a luat în discuție și a adoptat Proiectul de Lege privind organizarea judiciară, în forma propusă de Guvernul României prin HG nr.219/29 iulie 2003.

Toate forțele politice care vor concura la adoptarea finală a acestui proiect (Parlamentul și Președinția României) trebuie să aibă în vedere câteva aspecte fundamentale.

Prin înființarea tribunalelor specializate care urmează să fie repartizate teritorial, conform anexelor din proiectul de lege, se aduce o atingere unui principiu extrem de important: liberul acces la justiție.

Prin această măsură cei care vor dori să se adreseze justiției vor întâmpina constrângeri de ordin material, datorită cheltuielilor ocazionate de transport și cazare, după cum vor fi nevoiți să piardă un timp îndelungat pentru susținerea unei cauze. Prin organizarea unor tribunale specializate, pe criterii teritoriale, va crește numărul și amploarea obstacolelor, chiar și în cauzele în care nevoile de a se adresa justiției sunt stringente.

Un exemplu este județul Galați, pentru cauzele legate de litigiile de muncă și dreptul familiei, justițiabilii trebuie să se deplaseze pentru a-și susține cauzele în Municipiul Brăila!!!

Acest aspect, precum și altele legate de reforma organizării judiciare ar fi putut fi ameliorate dacă autoritățile ar fi consultat specialiștii în domeniu și pe reprezentanții Uniunii Avocaților.

Mai mult decât atât, consider că o adevărată reformă trebuie să se axeze pe câțiva factori extrem de importanți: specializarea continuă a magistraților, factorii demografici și interesele cetățenilor.

De aceea, în numele cetățenilor din județul Galați, solicit tuturor autorităților implicate în promovarea acestui proiect o atenție sporită în corelarea lui cu interesele cetățeanului.

  Marin Anton - despre necesitatea restructurării sistemului energetic;

Domnul Marin Anton:

Ca urmare a diferenței mari dintre importuri și exporturi, România are probleme tot mai mari pe linia deficitului de cont curent.

Suntem nevoiți să recunoaștem că avem o economie nerestructurată și, ca urmare, consumatoare de resurse energetice aduse din import, care an de an se măresc cantitativ, dar se și scumpesc datorită creșterii accentuate a cursului euro.

Pe de altă parte, în sistemul energetic funcționează aceleași capacități învechite, neperformante, energofage fără să dea semne că se va schimba ceva în viitorul apropiat.

România nu s-a adaptat deloc unei piețe energetice flexibile, cu retehnologizări importante pentru că nu a făcut nimic în acest sector, nici restructurare, nici privatizare.

Considerăm că au existat o serie de oportunități de a începe efectiv restructurarea sistemului energetic, de a privatiza capacitățile de producție și distribuție, însă din motive politice nu s-a realizat că trecerea timpului accentuează dezechilibrele din sistem.

România a fost curtată de mulți investitori străini aflați în topul societăților de specialitate, dar aceștia au fost alungați de comportamentul lipsit de transparență al autorităților de pe malurile Dâmboviței.

Un exemplu îl constituie privatizarea societății PETROM; de mai multe luni, investitori mai mult sau mai puțin importanți pleacă și vin pe măsură ce sunt descoperite și devin necesare clarificări legate de proprietatea acestei societăți.

România ar fi trebuit să se grăbească pentru că ultimii ani au demonstrat recesiune economică, o mai pronunțată tentație de globalizare, în contul căreia cei puternici se consolidează, iar cei mici pierd teren.

România a fost mereu în afara vremurilor, parcă forțând conjuncturi nefavorabile cu toate că multe contexte favorabile au venit la timp, însă pentru puternicii zilei și nu pentru cetățenii acestei țări care mai cred într-o viață mai bună.

Șansa noastră rămâne aceea de a fi forțați de Uniunea Europeană să facem ceea ce trebuie și în sistemul energetic care, va fi, de voie sau de nevoie restructurat, deși până atunci populația va plăti costurile proastei administrări și lipsei de eficiență a politicilor din interiorul acestui sistem.

  Cristian Nechifor - pledoarie pentru sancționarea actorului politic;

Domnul Cristian Nechifor:

În ultima perioadă de timp, opinia publică și domniile voastre au putut asista la un adevărat teatru politic menit, se pare, să atragă capital pentru campania electorală ce se apropie. Actorul principal în piesa care, mai nou, se joacă în sălile pline ale unor partide din actuala opoziție este omul care a naționalizat valuta în perioada în care a fost prim-ministru.

Actorul principal este de fapt cel care joacă singur la scenă închisă pentru că niciodată nu a avut curajul să dea piept cu problemele reale ale națiunii. Theodor Stolojan este politicianul care acum arată cu degetul către partidul care guvernează. El a uitat de faptul că atunci când a renunțat să lucreze pentru oamenii care l-au ales, plecând către un post călduț la Banca Mondială, a trădat încrederea ce i-a fost acordată.

Revenirea, sau mai bine spus, încercarea de revenire pe scena politică nu poate decât să arate oportunismul de care dă dovadă, cameleonismul politic pe care îl ascunde sub haina mântuitorului specialist, întors la copiii lui pe care încearcă să îi ajute cu experiența căpătată în afara țării.

Cred că toți românii adevărați și, implicit, domniile voastre, reprezentanții cetățenilor acestei țări au și aveți puterea de a analiza lucrurile și de a trage concluziile care se impun. Toate încercările pe care domnul Theodor Stolojan le face acum sunt, de fapt, zvâcniri disperate ale celor care nu au avut posibilitatea să își desemneze propriul cabinet. Cetățenii acestei țări au știut să judece de fiecare dată faptele și să sancționeze cu votul lor pe cei care le-au trădat încrederea.

Ei i-au sancționat dur pe cei care au plecat de lângă ei atunci când au dat de greu, când au simțit că nu pot face față unor situații critice. De aceea, cred că acum ultimele cărți uzate aruncate în jocurile politice murdare în care încearcă să implice și reprezentanți ai actualei clase politice de guvernământ vor rămâne în buzunarele partidelor care nu pot face față unei competiții politice curate și bazate pe realitățile României.

Am încredere în cetățenii țării și sunt convins că ei vor amenda cu aceeași fermitate ca și până acum încercările obscure de manipulare în scopuri pur demagogice.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Dumitru Bentu - despre reconfirmarea internațională a social-democrației românești;

Domnul Dumitru Bentu:

Al XXII-lea Congres al Internaționalei Socialiste, desfășurat în Brazilia, la Sao Paolo, între 27 și 29 octombrie 2003 a consfințit, prin votul a 145 de delegații, acordarea statutului de membru cu drepturi depline, Partidului Social-Democrat.

Din acest moment, spunea președintele P.S.D., domnul Adrian Năstase, partidul își va dirija eforturile atât pentru consolidarea credibilității sale în plan național, cât și pentru promovarea intereselor României în lumea contemporană.

Reconfirmarea unui demers serios, responsabil, care a intrat imediat în beneficiul țării noastre, s-a produs zilele acestea la Madrid, unde s-au desfășurat lucrările Consiliului Internaționalei Socialiste.

Participarea președintelui P.S.D., domnul Adrian Năstase, la o reuniune atât de importantă, prima după admiterea în Internaționala Socialistă, s-a plasat sub egida succesului. Domnia sa a fost ales copreședinte al Comitetului pentru Europa de Sud-Est, alături de ministrul grec de externe, Georgeos Papandreu și, de asemenea, membru al grupului de legătură al I.S. cu China.

Comitetul I.S. pentru Europa de Sud-Est prezintă rapoarte de activitate conducerii I.S. referitoare la evoluția situației din această zonă geopolitică precum și rapoarte privitoare la activitatea politică a partidelor membre din spațiul balcanic, inclusiv a Partidului Democrat.

Vis-a-vis de China, obiectiv major de interes pentru marile capitale ale lumii, de la Washington la Paris, domnului Adrian Năstase i se oferă ocazia de a-și demonstra capacitatea și abilitatea de comunicare și de convingere în contextul de ansamblu al interesului Internaționalei Socialiste, pentru cea mai căutată și ademenitoare putere mondială actuală.

Vizita în China de săptămâna viitoare va avea caracterul unui adevărat test ce, nu ne îndoim, va fi trecut cu bine, astfel încât perspectiva ca președintele P.S.D. să devină coordonator al grupului de legătură al I.S. cu China să aibă toate șansele să devină realitate.

Activitatea respectivă se juxtapune în mod firesc altor activități de politică externă orientate în 2004 spre: atingerea obiectivelor de integrare euroatlantică; dezvoltarea Parteneriatului Strategic intensificat cu S.U.A.; consolidarea relațiilor bilaterale cu țările vecine și cu statele cu care România are relații tradiționale; dinamizarea participării României în cadrul diplomației multilaterale, în special în cadrul ONU; dezvoltarea relațiilor cu comunitățile românești din afara granițelor și a relațiilor privilegiate cu Republica Moldova.

Drumul "spre normalitate" continuă.

  Emil Grigore Rădulescu - o analiză a datelor legate de consumul și calitatea apei potabile;

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

După cum rezultă din datele publicate de către Institutul Național de Statistică în România, în ultimii 14 ani, prețul apei potabile a crescut de 16.000 de ori, de 14 ori mai repede decât salariul mediu pe economie, care s-a majorat doar de 1.166 ori.

Dacă, în 1990, un metru cub de apă potabilă era cotat la un leu, iar leafa medie era de 6000 de lei, după aproape 14 ani de tranziție, prețul apei de la robinet a crescut la 16.000 de lei, iar salariul mediu la 5,5 milioane de lei.

O statistică recentă plasa România printre ultimele locuri la consumul de apă minerală și pe primele locuri în consumul de apă de la robinet.

De teama facturilor însă, care sunt din ce în ce mai umflate, din cauză că societățile furnizoare nu respectă prevederile contractului de concesionare, conaționalii noștri n-o să-și mai permită să bea apă nici măcar de la robinet. Autoritatea Națională de Control a descoperit că bucureștenii care nu și-au montat apometre au de achitat facturi de trei ori mai mari decât normele de consum legal. O situație asemănătoare s-a întâlnit și în cazul celor care și-au montat contoare.

În România, din 21,7 milioane de locuitori, doar 14,7 milioane beneficiază de apă potabilă furnizată prin rețeaua publică; 11,3 milioane se află în mediul urban și numai 3,4 milioane în mediu rural.

Specialiștii susțin că, deocamdată monitorizarea calității apei este insuficientă, aceasta făcându-se doar în 33% din stațiile care tratează apa de suprafață și în 9% din cele care tratează apa de profunzime. Cea mai mare problemă o prezintă rețeaua de distribuție care este mai veche de 75 de ani, ceea ce duce la deteriorarea semnificativă a calității apei, ca urmare a produselor de coroziune.

Pentru că nu le place apa de la robinet, occidentalii beau apă minerală. Statisticile arată că un occidental consumă anual peste 200 litri de apă minerală, în timp ce un român consumă în jur de 35 de litri. Organizația Mondială a Sănătății arată că 1,5 miliarde de locuitori ai planetei nu au acces la apă potabilă.

Anual, maladiile cauzate de consumul de apă infestată decimează peste 15 milioane de copii sub 5 ani.

Potrivit normelor Uniunii Europene, România este obligată să ia măsurile necesare pentru a asigura o apă potabilă și "sanogenă". În opinia specialiștilor, acest lucru se va întâmpla peste 30 de ani.

  Ștefan Baban - declarație legată de viabilizarea sistemului de irigații;

Domnul Ștefan Baban:

Declarația mea politică se intitulează "La omul sărac, nici banii nu trag".

Reabilitarea sistemelor de irigații din România rămâne și anul acesta la stadiul de intenție. Paradoxal, deși există fonduri, fiindcă totdeauna ne-am plâns că suntem săraci și nu avem bani, de astă dată nu le putem folosi din cauza birocrației și nepăsării care guvernează autoritățile române.

În baza unei înțelegeri dintre guvernul S.U.A. și cel al României, am putea beneficia, pentru dezvoltarea utilizatorilor de apă de un împrumut nerambursabil în valoare de 80 milioane de dolari americani, care ar putea fi utilizați pentru reabilitarea sistemelor de irigații din țara noastră.

În ultimii ani, verile secetoase și caniculare au predominat, mii de hectare de culturi agricole au fost compromise și/sau pierdute și de fiecare dată motivația a fost lipsa unui sistem de irigații, care, dacă a existat înainte de 1989, a dispărut o dată cu instalarea democrației. Lipsa aceasta a avut ca principală cauză inexistența fondurilor financiare, având în vedere că suntem într-o perioadă de tranziție care presupune un buget de austeritate și pentru agricultură.

La acest buget de austeritate se adaugă acum acești bani, care, dacă i-am putea obține și mai ales dacă am dori acest lucru, ar fi o adevărată mană cerească pentru toți românii. Însă, pentru a putea accesa acești bani, țara noastră ar fi trebuit să îndeplinească o serie de condiții, printre care și adoptarea legii îmbunătățirilor funciare, până la sfârșitul anului trecut. Dar ca și în alte domenii, delăsarea și nepăsarea au făcut casă bună, iar autoritățile românești au trebuit să poarte discuții și paradiscuții pentru a obține o amânare a termenului final privind finalizarea și adoptarea acestui act normativ, care, în forma propusă de proiect, nu îndeplinește cerințele organismelor internaționale.

Pe de altă parte, reprezentanții Ministerului Agriculturii susțin că pentru viabilitatea funcționării sistemului de irigații este necesar să se înființeze asociații private de utilizatori de apă, deci statul să poată controla și sistemul de irigații, dar și destinația banilor care sunt alocați acestui sector.

Această concluzie simplă reiese din proiectul de lege mai sus menționat, în care se stipulează că asociațiile utilizatorilor de apă devin organisme de îmbunătățiri funciare în subordinea Ministerului Agriculturii, lucru care arată că forurile tutelare doresc în continuare înăbușirea din faza inițială a oricărei forme de privatizare a sistemului național de irigații. Dacă la toate acestea adăugăm și faptul că Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" nu dă semn că ar putea fi privatizată anul acesta, avem imaginea stării de incertitudine ce planează asupra fondurilor care ar putea fi folosite la creșterea randamentului în agricultura autohtonă.

Dintr-o țară care exporta (legume, produse agricole, fructe, grâu, porumb etc.) am ajuns o țară care importă și făină de grâu și de porumb, și roșii din Spania sau Italia, ceapă, morcovi, usturoi...și lista ar putea continua.

Dorim cu toții să intrăm în Uniunea Europeană, dar dacă credem că vom fi ajutați cu elemente de bază, iar pământul va rămâne nelucrat fie din cauza uneltelor rudimentare, fie din cauza fenomenelor naturale (secetă, inundații) care ar putea fi evitate prin lucrări de irigații și îmbunătățiri funciare, nu avem șanse nici măcar să trecem de faza negocierilor.

Dacă se va continua în acest stil de lucru, vom pierde fonduri nerambursabile, ne vom îndatora la bănci străine și organisme internaționale pentru a putea asigura populației minimul necesar de produse agricole care altă dată ne prisoseau.

Și, așa, în ultimii doi ani, gerul și seceta ne-au avertizat că agricultura în România este o adevărată loterie, la care n-am câștigat noi ca popor mai nimic, ba chiar am pierdut fonduri importante care puteau fi direcționate spre alte domenii care aveau urgentă nevoie pentru a se afirma, dar care au fost folosite la cumpărarea grâului, porumbului, legumelor, fructelor, etc.

A venit timpul să nu mai considerăm agricultura românească o cenușăreasă și să-i acordăm locul care-l merită, având în vedere că celelalte sectoare ale economiei nu reușesc să acopere cheltuielile de producție și investițiile care se fac. Și, în acest moment, suntem toți conștienți că nu ne putem permite numai să cheltuim, fără să și producem.

  Florin Iordache - declarație politică cu titlul Adopțiile internaționale - o falsă problemă;

Domnul Florin Iordache:

"Adopțiile internaționale - o falsă problemă"

Atenția opiniei publice a fost atrasă în ultima perioadă de declarațiile parlamentarilor europeni Emma Nicholson și Aarie Oostlander privind adopțiile internaționale din România.

Se neglijează faptul că anul 2004 este an electoral pentru Europa și fiecare din acești parlamentari încearcă să focalizeze atenția pe propriile acțiuni pentru un viitor sprijin electoral.

În România, în ultima perioadă s-au făcut progrese importante, autoritățile au întreprins măsuri importante în domeniul anticorupției, libertatea presei a devenit efectivă, iar problemele sociale cu care se confruntă minorii s-au diminuat.

Numărul experților din Uniunea Europeană în România a crescut, iar aceștia, împreună cu autoritățile române, au luat cele mai bune măsuri pentru apropierea normală dintre țările noastre.

Dar anul 2004 este an electoral și în România, iar colegii din opoziție, neavând ce prezenta ca variantă populației, găsesc ca sigură soluția "afacerea Guvernului P.S.D."

Așa înțeleg dumnealor să-și facă campanie, dar o campanie de defăimare și de atacare continuă a P.S.D., cu toate că problema adopțiilor nu este o problemă reală, reale sunt eforturile pentru apropierea de Europa, pentru ca 1 ianuarie 2007 să devină certitudine.

  Codrin Ștefănescu - intervenție ce vizează conduita distructivă și dăunătoare a Alianței DA;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comunicatul remis ieri, 9 februarie, de către Alianța "DA", prin care se solicită demisia Guvernului Adrian Năstase, este relevant pentru modul mai mult decât defectuos prin care PD și PNL înțeleg să trateze un anumit moment politic. Lipsa coeziunii politice de care dă dovadă Alianța CDR 2003 sfidează chiar și incoerența decedatei Convenții Democrate din România, condusă, în momentele ei de "glorie" de către Emil Constantinescu. Îndrăzneala până la obrăznicie a Alianței, care se constituie într-un atac murdar și mincinos la adresa PSD, dovedește definitiv conduita distructivă și dăunătoare a politicii acestor două formațiuni.

Perseverând în acțiuni de manipulare, fără nici o speranță în a reprezenta o opoziție prin construcție, PD și PNL și-au dat arama pe față, de această dată, într-o manieră irevocabilă.

Avidă de putere, cu judecata profund afectată de țeluri prea înalte, nu întotdeauna realizabile, dar perseverentă în acțiunea ei, Alianța"DA" a ajuns până într-acolo încât să profite de un moment mai special pentru România pentru a-și crește cota în sondaje. Ei, bine, DA!, puneți-vă pofta în cui! Sunteți într-un disperat "Acum ori niciodată!", care vă determină să sacrificați orice, pe oricine și oricum - chiar și interesul național -, pentru a vă atinge scopul!

Propun să vă schimbați urgent titulatura în mult mai reprezentativul "NU", ilustrare a sloganului dumneavoastră, "NU ne luați în seamă!"

  Mihai Tudose - declarație politică cu titlul Reacții disproporționate;

Domnul Mihai Tudose:

"Reacții disproporționate"

Intervenția mea este motivată de depunerea celor două amendamente care vizează România la Comisia de Politică Externă a Parlamentului European. Este vorba de amendamentul depus de eurodeputații Oostlander și baroneasa Nicholson prin care se cere suspendarea negocierilor, precum și despre amendamentul formulat numai de baroneasa Emma Nicholson și care vizează monitorizarea atentă a acțiunilor pe care țara noastră le va desfășura de acum înainte.

Este știut faptul că România se află pe calea cea bună în procesul de integrare europeană și că nu există nici un motiv viabil pentru ca negocierile de aderare să fie oprite, așa cum, de altfel, a declarat recent și premierul belgian Guy Verhofstandt.

Nu trebuie să uităm ci, dimpotrivă, să ne concentrăm eforturile pentru ceea ce de fapt reprezintă esența procesului de aderare, mai precis implementarea legilor pe care Parlamentul le-a aprobat în vederea aderării.

Cred că esența tuturor discuțiilor ce ar trebui să preocupe scena politică românească și mass-media ar trebui să se rezume la voința politică pentru implementarea legilor aprobate de către Parlament. Eficiența procesului de aderare rezidă în mod special sub acest aspect.

Există o reacție disproporționată față de importanța amendamentelor amintite și atitudinea opoziției românești care cerea demiterea actualului Guvern Adrian Năstase, ca măsură concretă de trecere de la vorbe la fapte. Sunt de părere că reflectarea eficienței tratării deficiențelor semnalate nu se rezolvă cu soluțiile de tip panaceu.

Reducerea corupției presupune pe lângă schimbările efectuate în legislație și schimbări în mentalitatea românească și în ceea ce privește tentația de a rezolva o problemă cât și disponibilitatea de a primi acest serviciu.

Pe de altă parte, suspendarea negocierilor de aderare ar reprezenta o fractură în procesul de reformă în care se află România, iar efectele acesteia s-ar putea resimți într-un mod mai dur decât ne putem aștepta. Așa că administrarea unui astfel de tratament de așa-zisă corijare nu ar produce efecte de dorit, ci dimpotrivă.

Zestrea noastră se constituie în progresele semnificative datorate strategiei de negociere adoptată de Guvernul PSD, în perioada 2001-2003. În perioada precizată, Guvernul a inițiat măsurile administrative și legislative suplimentare pentru întărirea capacității instituționale, coordonarea și eficientizarea procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, în vederea recuperării decalajelor înregistrate, în perioada 1998-2000, în raport cu celelalte state candidate.

Astfel, progrese înregistrate și recunoscute au condus la încheierea provizorie a 22 capitole din cele 30 existente. Acest fapt creează cadrul necesar pentru finalizarea negocierilor în anul 2004. Comisia Europeană aprecia în Raportul de țară difuzat în noiembrie 2003 că obiectivul aderării în 2007 este unul realist.

Este evidentă atitudinea bivalentă, inclusiv a demnitarilor Comisiei Europene. Pe de o parte este anunțată în presa internațională decizia unei noi extinderi a Uniunii după evaluarea impactului de extindere cu 10 țări, printre care și România, și pe de altă parte sunt transmise mesaje de încurajare pentru integrarea României.

Astfel, ne aflăm într-un moment care necesită multă finețe diplomatică și am convingerea că nu trebuie să alimentăm atitudini pripite și panicoase. Există destule argumente de partea României pentru a transforma acest moment doar într-o amintire mai puțin plăcută.

  Petre Posea - intervenție intitulată Susținere de frate... vitreg!.

Domnul Petre Posea:

"Susținere de frate... vitreg!"

Domnilor colegi,

Vă rog să mă credeți că nu-mi face nici cea mai mică plăcere să vorbesc, darămite să scriu despre liderii noii C.D.R. - ediția 2003, varianta P.N.L. - P.D., dar iritat la culme de fariseismul politic al respectivilor am trecut peste orice reticență și încerc să înfierez, și de această dată, iresponsabilitatea, demagogia și lipsa bunului simț, pe care cei doi nu scapă nici un prilej de a le afișa cu o nonșalanță provocatoare de greață.

Pentru fațadă, cei doi, atât în trecut cât și în prezent, au declarat în mod oficial că doresc și susțin politicile de integrare a României, atât în N.A.T.O cât și în Uniunea Europeană, declarații foarte frumoase de altfel, dar în realitate sunt roși de invidie și orgoliu rău plasat, că toate acestea se petrec în timpul mandatului nostru, dorind ca aceste mutări să aibă loc, eventual, într-un mandat pe care ei, să-l câștige cândva.

Precedentul a fost creat cu ceva timp în urmă de un fost P.D.S.R., fost ApR, actualmente vicepreședinte al P.N.L., domnul Meleșcanu, care a declarat la momentul respectiv că România nu este pregătită pentru integrarea în N.A.T.O. Făcând asemenea declarații, rezultă foarte clar că atragi atenția celor care trebuie să decidă asupra acestei integrări. Acestei gafe, poate studiată, tot din zona liberală i-a urmat ieșirea domnului senator Radu Feldman Alexandru, care bătând toba atât în țară, cât și în străinătate, a declarat că România este o țară profund antisemită, că situația evreimii este grav pusă în pericol, reușind ca prin aceasta să contrarieze chiar pe șefii comunității evreiești, care au delimitat acest afront și au spus că lucrurile nu stau deloc așa.

Deci nu este greu de apreciat realitatea în care se scaldă domnii liberali, care, pe de-o parte, susțin că ne sprijină în vederea integrărilor, dar în realitate se străduiesc din răsputeri să pună piedici acestor demersuri. Să nu credeți cumva că sprijinul din partea P.D. are altă nuanță. În aceeași manieră, domnul Băsescu, cu un anumit prilej, a trimis la Chișinău steaguri românești pentru a da un motiv autorităților de acolo să spună că România se amestecă în treburile interne ale unui stat independent vecin, lucru considerat foarte grav, ce atârnă considerabil în balanța integrărilor. Sau autorizarea marșului kurzilor în București, care nu putea să ducă decât la înrăutățirea relațiilor noastre cu Turcia, stat care ne sprijină foarte tare în demersurile noastre pentru integrare.

Dacă la toate acestea mai adăugăm și "eforturile" acestora, dezvăluite cu ocazia referendumului național pentru adoptarea Constituției, când tot de ochii lumii îi tot dădeau zor cu susținerea, în realitate numai ei știu cât i-ar fi bucurat o nereușită a acțiunii, avem o imagine cum nu se poate mai clară a fariseismului politic afișat de sus-amintiții.

Așa stând lucrurile, nu trebuie să mai mire pe nimeni noua găselniță a stimabililor, de care s-au agățat și n-o mai slăbesc, respectiv problema adopțiilor internaționale și a corupției. Ei refuză sau nu pot să priceapă că a depăși un moratoriu nu este același lucru cu încălcarea lui, că autoritățile italiene resping cu vehemență criticile nejustificate ce ni se aduc de către o parte a parlamentarilor europeni, continuând a împroșca Executivul cu diverse idioțenii.

Dar liderii hibridului între liberalism și democrație mimată nu suflă o vorbă despre totala incompetență demonstrată atunci când s-au aflat la guvernare, aruncând întreaga responsabilitate asupra P.N.Ț.C.D., neconvingătoare însă de vreme ce patru ani au deținut ministerele cele mai importante în guvernele Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu și nici despre "isprăvile" unui mare maestru, nu numai în arta adopțiilor internaționale, ce își atribuie aureola de eminență cenușie.

E dureros că, doar la nivel declarativ, toate partidele sprijină parcursul României spre marile familii europene. În realitate, așa cum am mai afirmat, partidele din opoziție sunt disperate că asemenea evenimente benefice au loc în timpul guvernării noastre. Așa că nu trebuie să ne mirăm prea tare dacă și în continuare vom fi martori la acțiuni de subminare a intereselor naționale, din interese înguste de grup. Cu toții trebuie să înțelegem scopurile acestor diversiuni, să nu ne lăsăm amăgiți de propaganda făcută de niște oameni putrezi din punct de vedere moral, care au făcut atâta rău țării. Panica și disperarea care i-a cuprins îi împinge să acționeze împotriva propriei țări și cred că electoratul va ști să-i sancționeze așa cum merită.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru participare. O zi bună în continuare.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 7 august 2020, 13:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro