Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 septembrie 2003

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.8	Minodora Cliveti - intervenţie intitulată "O pagină de ţară - Densuşul";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul doamnei deputat Minodora Cliveti. Va urma doamna Leonida Lari.

Doamna Minodora Cliveti: Mulţumesc, domnul preşedinte. Intervenţia mea se intitulează: "O pagină de ţară - Densuşul". Într-o zi caldă a acestei veri am fost mânată de un sentiment nedefinit către un loc de legendă al neamului românesc, biserica din Densuş. Mă aşteptam să o văd aşa cum apare în cărţile de istorie: o construcţie de piatră, gârbovită de vreme şi totuşi dreaptă, aspră şi blajină, statornică şi veşnică, aşa cum este omul. N-ar fi fost pentru prima oară când un loc pe care-l văd, în fine, după lungi aşteptări, îmi apare ca în carte. Satul Densuş nu este cu nimic mai special decât alte sate din Haţeg ori din alte părţi ale României, şi mă gândeam, cu puţină îngrijorare, văzând în jur numai case, curţi, animale şi tot ce se mai află într-o aşezare omenească obişnuită, că am greşit drumul, că biserica pe care o caut nu este acolo, că poate a rămas numai o imagine în cartea de istorie. Şi, totuşi, biserica există. E acolo unde şade de veacuri, construcţie fundată pe o vatră dacică, cu elemente romane, şi definitivată arhitectonic şi mai ales spiritual de creştinism, un creştinism vechi ca şi neamul românesc, înconjurată de meri care lasă să le cadă blajini roadele peste morminte, străjuită de schele de lemn; de asta nu am recunoscut-o. Dezamăgită la început, realizez că, de fapt, aceasta înseamnă că bisericii i-a venit vremea restaurării, că acest monument străvechi va întineri pentru noi şi urmaşii noştri. În interior se munceşte la refacerea frescelor vechi şi ele de când lumea, a pereţilor, dintre care unii sunt cert de pe vremea lui Decebal, cum ne spune preotul-ghid, care ne vorbeşte şi despre cei care au adus fonduri: Guvernul României, Ministerul Culturii, firesc, dar şi ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Michael Guest, care a făcut, se spune, o adevărată pasiune pentru comoara de spirit şi suflet care este Densuşul. Şi nu pot să nu mă gândesc cu admiraţie la acest om care, venit de peste mări şi ţări, contribuie la redarea acestui monument de peste milenii nouă, contemporanilor săi români, dar şi patrimoniului lumii. Şi mă gândesc în acelaşi timp cu tristeţe la alte comori inestimabile care sunt risipite cu generozitate de către istoria noastră pe întreg cuprinsul ţării şi care zac nebăgate în seamă, când în alte ţări fiecare piatră pe care s-a aşezat o clipă umbra vreunui erou este cinstită şi făcută cunoscută şi altora. România izvorăşte comori spirituale pe lângă care trecem cu nepăsare, ori crezând că vor fi acolo de-a pururi. Dar oare cât ar mai fi rezistat Densuşul fără grija care i se acordă acum? Să lansăm un program naţional de redeschidere a istoriei către oameni, de îngrijire a monumentelor, nu numai prin acordarea de fonduri băneşti - pentru că bani nu vor fi niciodată destui -, ci mai ales prin exprimarea dragostei şi respectului faţă de acestea. Pietrele au suflet, iar pietrele din România au suflet românesc şi vocaţie universală.

Domnul Corneliu Ciontu: Mulţumesc.