Plen
Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 19 decembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.184/30-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-12-2002 Versiunea pentru printare

Ședința solemnă comună a Camerei Deputaților și Senatului din 19 decembrie 2002

  1. Mesajul Președintelui României, Ion Iliescu  

Ședința începe la ora 9, 45.

Lucrările sunt conduse de Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și de Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistați de Tudor Mohora, secretar al Camerei Deputaților, și de Romeo Octavian Hanganu, secretar al Senatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Președinte al României,

Stimate domnule prim-ministru,

Domnilor membri ai Guvernului,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declar deschise lucrările ședinței comune a Senatului și Camerei Deputaților. Cvorumul de ședință este îndeplinit, sunt prezenți 440 de parlamentari și 44 sunt absenți.

După cum cunoașteți, în conformitate cu art. 88 din Constituția României, Președintele României poate prezenta mesaje cu privire la principalele probleme politice ale națiunii.

În exercitarea acestei prerogative, care, din câte îmi amintesc eu, este prima exercitată, se află în Aula Parlamentului României, domnul Președinte Ion Iliescu, pentru a prezenta un asemenea mesaj.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule Președinte! (Aplauze.)

Domnul Ion Iliescu:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Distinși membri ai corpurilor legiuitoare,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi, reprezentanți ai asociațiilor de revoluționari,

Doamnelor și domnilor,

Dragi compatrioți,

Conform art. 88 din Constituția României, prezint, astăzi, în fața dumneavoastră un mesaj despre principalele probleme politice ale națiunii, la împlinirea unei jumătăți de mandat și din perspectiva angajamentelor asumate prin discursul de învestitură rostit în fața Parlamentului pe 20 decembrie 2000. Această prevedere constituțională reprezintă o expresie elocventă a funcționării democratice a statului român.

Libertatea și dreptul de a trăi într-o societate democratică au fost obținute prin luptă și prin jertfa de sânge a celor care și-au pierdut viața în zilele fierbinți ale lui Decembrie 1989. Ei merită recunoștința noastră pe care o putem exprima cel mai bine prin angajamentul nostru ferm și activ de păstrare și apărare a libertății, a drepturilor cetățenești, a instituțiilor statului de drept și a valorilor democrației.

Același prinos de recunoștință îl merită toți aceia care, în anii totalitarismului, s-au opus oricărei forme de opresiune și care au făcut din lupta pentru democrație un crez al vieții lor.

În memoria tuturor celor care și-au jertfit viața și libertatea, luptând de-a lungul deceniilor împotriva totalitarismului și în spiritul reconcilierii naționale, sub semnul căreia am pus mandatul meu de șef al statului, vă invit să păstrăm un moment de reculegere. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

Distinși participanți,

Doamnelor și domnilor,

Coincidența face că împlinirea unei jumătăți din mandatul prezidențial să aibă loc în zilele în care comemorăm victimele care s-au jertfit și în care, totodată, aniversăm victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Victoria revoluției a fost obținută în stradă de cetățenii țării, cu sprijinul nemijlocit al Armatei, care, într-un gest de patriotism și de responsabilitate, a fraternizat cu populația revoltată, respectându-și astfel misiunea de a apăra statalitatea României.

Adevărul istoric este acela că România a ieșit din totalitarism nu printr-un complot sau lovitură de stat, ci printr-o explozie socială, printr-o revoltă populară declanșată la Timișoara, susținută de întreg poporul român și finalizată prin acțiunea decisivă a maselor de cetățeni ai Capitalei.

Revoluția Română a fost opera poporului român, reprezentând un act de mare curaj și demnitate al națiunii române, a fost semnalul redeșteptării naționale, un moment unic de care avem toate motivele să fim mândri.

Ceea ce putem spune acum, fără putință de tăgadă, este faptul că, indiferent de frământările și convulsiile politice și sociale care au însoțit tranziția, și indiferent de pozițiile ideologice pe care s-au situat cei care au condus România în acești ani, Programul Revoluției Române nu a fost pus niciodată sub semnul întrebării. Obiectivele de fond ale acestui program, asumate în entuziasmul de neuitat al acelor zile, au constituit repere de neînlocuit pe drumul sinuos și plin de obstacole al tranziției ce avea să urmeze, mai ales în anii de început.

În ciuda tuturor reproșurilor, cele mai multe justificate, care se pot face tuturor celor care au condus țara până în acest moment, putem spune că, în linii mari, liniile care privesc interesul național și orientările de fond ale destinului nostru ca țară, bilanțul este, în general, pozitiv.

Acest lucru nu ne scutește, pe fiecare în parte, de răspunderea care ne revine din eșecuri și neîmpliniri, iar judecătorul nostru suprem, poporul român, ne-a judecat cu severitate, pe fiecare în parte, cu prilejul scrutinelor electorale care au avut loc pe parcursul acestor ani.

Este esențial să tragem cu toții învățămintele necesare din aceste judecăți, să ne reglăm toate acțiunile politice după acest reper pe care îl reprezintă opțiunile și așteptările cetățenilor, în slujba cărora ne aflăm toți cei aleși.

Doamnelor și domnilor,

Am promis că, în calitatea mea de Președinte al României, voi folosi toată autoritatea pe care mi-o oferă Constituția și toată legitimitatea pe care mi-a conferit-o votul popular, pentru a pune în practică programul cu care m-am angajat în campania electorală și în mesajul rostit la preluarea învestiturii.

Am promis că voi apăra ferm democrația și că nu voi face nici un compromis atunci când este vorba de apărarea și promovarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Am promis că, împreună cu instituțiile statului și cu cetățenii, vom face ca în România să domnească legea, să scadă corupția și birocrația.

Am promis, în fine, o integrare demnă în Uniunea Europeană și în Organizația Atlanticului de Nord, creșterea prestigiului României în lume.

Adresam tuturor românilor, în urmă cu 2 ani, chemarea să fim solidari, să ne facem datoria cu onoare și bună-credință, să slujim intereseul general, să întoarcem pagina și să scriem un nou capitol al istoriei noastre, în care dialogul și reconcilierea să triumfe asupra dezbinărilor și încrâncenării, care ne-au făcut tuturor atâta rău din deceniul anterior.

Am fost atent, în acești 2 ani, la toate semnalele primite din partea Opoziției și a societății civile, am ascultat păsul oamenilor, am încurajat și am mediat dialogul asociațiilor profesionale, organizațiilor patronale și sindicale, al mediului de afaceri, cu majoritatea guvernamentală.

Am instituționalizat consultările și dialogul periodic cu partidele politice parlamentare și neparlamentare, catalizând ideile valoroase și folositoare pentru țară, indiferent din partea cui ar fi venit ele. În acest context, am promovat consecvent reconcilierea națională, am încercat ca, prin acțiunile mele, să închid o serie de răni dureroase ale trecutului, să-i fac pe toți românii, oriunde s-ar afla ei, să se simtă membri egali ai națiunii române.

În limita atribuțiilor mele constituționale, am acționat pentru susținerea tuturor acelor politici economice și sociale care au ca obiectiv dezvoltarea durabilă, creșterea economică susținută, păstrarea echilibrelor macroeconomice, scăderea inflației și a șomajului, stabilitatea monedei naționale, combaterea sărăciei, relansarea investițiilor, stimularea consumului intern și a exportului.

Potrivit drepturilor conferite de Constituție și strict în limitele acesteia, am participat la ședințe de Guvern și de Parlament de câte ori a fost necesară autoritatea constituțională a șefului statului.

Am considerat de datoria mea să acționez pentru realizarea marilor obiective care formează esența Programului național de dezvoltare economică pe termen mediu, program care este subiect al consensului tuturor forțelor politice și al partenerilor sociali.

Doamnelor și domnilor,

Prin efortul meritoriu al Guvernului, ca urmare a unei mai bune ierarhizări a priorităților în materie de politici economice și sociale, a folosirii mai eficiente a resurselor existente, dar și datorită mai atentei urmăriri a deciziilor adoptate, în economia României au apărut și s-au dezvoltat, în ultimii 2 ani, o serie de evoluții pozitive. Este vorba, în primul rând, de creșterea economică în condiții de stabilitate macroeconomică. În 2001, produsul intern brut al României a crescut cu 5,3%, iar în acest an se estimează o creștere între 4,5 - 4,7%, care ar fi fost, poate, mai mare dacă nu am fi avut în agricultură greutățile generate de condițiile climaterice. Deficitele bugetare și de cont curent au scăzut în 2002, față de 2001. Rezervele valutare ale țării au atins nivelul record de peste 7 miliarde de dolari. A crescut volumul investițiilor străine, iar acordurile cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială s-au derulat ritmic.

Consider că sensibila scădere a inflației, urmată de scăderea dobânzilor, este cea mai bună veste economică din întreaga perioadă postdecembristă. Procesul de depreciere a monedei naționale s-a încetinit, iar în ultimele 6 luni am asistat chiar la o relativă stabilizare a monedei naționale, cu efecte benefice asupra activității economice. Banca Națională a României are contribuția sa profesională și profesionistă în configurarea acestor evoluții pozitive, care trebuie neapărat consolidate.

Rezultatele din economie au avut și unele efecte sociale notabile, cum este scăderea șomajului până la 8,1% din populația activă. S-au creat mai multe locuri de muncă în sectorul privat al economiei, îndeosebi prin relansarea activității multor întreprinderi mici și mijlocii, prin privatizarea unor întreprinderi ale statului și prin investiții străine directe. Pozitivă este revigorarea unei atitudini favorabile față de muncă, după o perioadă în care în mentalul colectiv se depreciase considerația față de munca cinstită.

Doamnelor și domnilor,

Oamenii știu că viața lor nu poate fi cu mult mai bună peste noapte, dar sunt justificate cerința și dorința lor de a vedea soluționate mai repede nevoile lor vitale.

Nici eu, nici Guvernul, nu am fost insensibili la durerile oamenilor, îndeosebi ale vârstnicilor, copiilor, ale celor asistați social. Sunt vizibile eforturile care se fac pentru a soluționa unele din aceste probleme, dar avem încă multe de recuperat.

Produsul intern brut, indicatorul sintetic al forței economice a unei țări, este încă inferior celui din 1989, aproximativ 85%, iar puterea de cumpărare a populației, respectiv, salariul mediu pe economie - de circa 65% față de același an.

Aceasta este, de fapt, marea sfidare care stă în fața noastră, aceea că o majoritate a populației trăiește mai rău decât înainte de 1989. Singura cale este continuarea creșterii economice, care nu e deloc o misiune simplă.

Ritmul de creștere a produsului intern brut realizat în ultimii 2 ani nu e rău, problema este să-l putem menține cât mai mult. Creșterea economică se sprijină, la noi, deocamdată, pe doi piloni: pe export și pe investiții. Nu folosim în suficientă măsură al treilea pilon al creșterii economice, care este piața internă. Puterea de absorbție a pieței interne este încă modestă, fiind legată de puterea de cumpărare foarte redusă a populației.

Dezechilibrele dintre prețuri și venituri afectează direct viața oamenilor, mențin această sărăcie acută pentru o mare parte a populației.

Procesele din economie, oricare ar fi reformele aplicate, își au rațiunea de a fi numai dacă produc o creștere a nivelului de trai, cu măsuri directe și eficiente, care să asigure suportabilitatea socială a transformărilor structurale. Doar astfel putem consolida evoluțiile pozitive din ultimii 2 - 3 ani și putem menține încrederea oamenilor în virtuțile liberei inițiative.

De asemenea, cred că experiența tranziției ne-a arătat că pacea socială este un factor al creșterii economice și susțin continuarea negocierilor pentru semnarea unui nou pact social între Guvern, Patronat și sindicate.

Onorată asistență,

În acești primi 2 ani ai mandatului, într-un benefic parteneriat cu Guvernul, dar și cu societatea civilă, am inițiat 3 dezbateri naționale de anvergură pe tot atâtea proiecte importante ale societății românești. Este vorba de protecția copilului, de societatea informațională și de forumul cultural național. În toate aceste domenii am uzat de dreptul constituțional al medierii între stat și societate.

Concluziile acestor consfătuiri au reprezentat un util portofoliu de idei și propuneri, pe care Guvernul le-a și pus, de altfel, în valoare sub forma unor reglementări deja adoptate sau pe cale de a fi definitivate.

Împreună cu Guvernul și Parlamentul, cu institutele de cercetări, cu Academia Română, am finalizat Strategia națională de promovare a societății informaționale. Forumul Cultural Național, precedat de manifestări similare la nivel regional, a prilejuit o resuscitare a atenției instituționale și publice față de cultura și arta românească, față de nevoia de cultivare și valorizare a creației spirituale autohtone.

În această ordine de idei, consider că înființarea prin lege a Institutului Cultural Român va duce la relansarea cadrului de susținere a accesului la cultură și de creștere a vizibilității creatorilor români în lume, la mai buna cunoaștere a valorilor culturii naționale.

În acești 2 ani de mandat s-au înregistrat unele progrese în domeniul vieții sociale, pe baza priorității acordate de Guvern temelor de protecție socială, fiind alocate importante resurse pentru creșterea și recorelarea pensiilor, pentru mărirea alocațiilor de stat pentru copii, pentru susținerea unor programe de combatere a sărăciei, a violenței, a unor boli sociale, a abandonului școlar din motive economice.

Au fost demarate o serie de programe adresate tinerilor, mai ales în domeniul construcțiilor de locuințe și al creării de locuri de muncă, precum și de sprijinire cu burse a studenților și elevilor care provin din mediul rural.

Am acordat o atenție sporită problemelor sociale ale romilor și unele rezultate încep să se vadă.

Am vegheat la întărirea autorității statului și a instituțiilor sale, la accelerarea reformelor în justiție și în administrație, la respectarea separației puterilor în stat, la debirocratizarea, depolitizarea și profesionalizarea funcției publice.

Din păcate, în acești 2 ani, în ciuda unor progrese importante, nu am reușit să rezolvăm problema retrocedării proprietăților, abuziv confiscate de regimurile totalitare. Nu este, nicicum, vorba de lipsa voinței politice, pentru că, în acest timp, Parlamentul a adoptat o serie de acte normative în acest sens. Cererile de despăgubiri din partea foștilor proprietari se ridică însă la 15% din produsul intern brut, ceea ce este, practic, de nesusținut.

Se impune să căutăm împreună soluții raționale, sustenabile economic și social. Este limpede că nu putem îndrepta nedreptățile trecutului prin alte nedreptăți. Atât foștii proprietari, cât și cei care locuiesc, acum, în case naționalizate, spre exemplu, au motive de insatisfacție, iar unii trăiesc adevărate drame. Cu toții însă sunt cetățeni egali ai acestei țări și trebuie să-i ocrotim în egală măsură și să le apărăm drepturile legitime.

Potrivit legii și prevederilor constituționale, în primul an al mandatului a fost elaborată Strategia de securitate națională a României, document novator și pe deplin adaptat noilor condiții interne și internaționale, obiectivelor naționale de garantare a democrației și libertăților fundamentale, dezvoltării economice și sociale, aderării la NATO și integrării țării în Uniunea Europeană.

În planul politicii externe, România a făcut progrese evidente în toți acești ani postrevoluționari. Acum,

România este un partener valabil și respectat al Comunității Europene și Internaționale, un factor de stabilitate în zonă, un bun vecin pentru țările din jur și un partener strategic al Comunității Europene și al Statelor Unite ale Americii. De la sfârșitul anului trecut, românii pot circula fără vize în "spațiul Schengen" și pot munci, pe baza unor acorduri bilaterale, în tot mai multe țări europene. În acest an, am primit invitația să ne alăturăm ca membru cu drepturi depline la NATO și am reușit să obținem un termen precis și o foaie de parcurs concretă pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Aș vrea să subliniez încă o dată, și în acest cadru solemn, că meritele pentru aceste veritabile izbânzi internaționale ale României aparțin întregii societăți românești. Acțiunile majore din ultimii 2 ani întreprinse îndeosebi de Guvern, dar și de Parlament și de organizații neguvernamentale în domeniul politicii externe, s-au bucurat de o bază consensuală din punct de vedere politic și de un puternic sprijin popular.

Împărtășesc opinia potrivit căreia aceste orientări de politică externă ale țării noastre constituie expresia continuității tradițiilor prooccidentale ale diplomației și politicii românești, promovate în timp de ilustre personalități ale vieții publice din țara noastră, pentru care idealul european și valorile lumii occidentale au reprezentat un crez de viață și cărora cred că niciodată nu e prea târziu să le exprimăm întreaga noastră gratitudine. (Aplauze.)

Doamnelor și domnilor,

Consider că perioada 2003-2007 va marca sfârșitul unui ciclu de reforme lansat la începutul anilor Ô90 și care a adus România în situația normalității democratice și a compatibilității cu valorile lumii occidentale. Aderarea la Uniunea Europeană și la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord presupune însă adaptarea reformelor politice, economice, sociale și militare la noul stadiu al evoluției societății românești, astfel încât țara noastră să dețină instrumentele, mecanismele și resursele necesare asumării responsabilităților și obligațiilor care decurg din noul său statut.

Rămân adeptul ideii că reducerea decalajelor multiple și cu vechi rădăcini istorice, care despart țara noastră de țările dezvoltate, depinde în mod decisiv de plusul de valoare pe care-l pot aduce, în beneficiul întregii societăți românești, gândirea științifică, cercetarea universitară și academică, aplicațiile tehnologice de vârf.

Perspectivele externe ne oferă noi oportunități de creștere a nivelului investițiilor străine și autohtone, dar ne și obligă să ne revizuim modul în care răspundem la sfidările noi care ne stau în față. În perioada următoare ne vom concentra asupra negocierilor privitoare la integrarea în Uniunea Europeană. Trecerea la adaptarea reformelor ulterioare încheierii acestui proces trebuie pregătită atent încă de acum.

Dacă în Decembrie 1989 am pus accent pe reconstrucția democratică a României, acum prioritare devin aspectele economice și sociale, dar și cele culturale.

Sfidările noi care ne stau în față sunt dintre cele mai dificile, pentru că factorul timp devine critic.

De aceea, îmi propun ca următorii 2 ani ai mandatului meu de șef al statului să-i consacru definirii, împreună cu toate forțele politice responsabile, cu parteneri sociali și cu reprezentanți ai societății civile, a unui proiect de strategie pentru dezvoltarea durabilă a României. Acest proiect este menit să integreze valorile, instituțiile și evoluțiile pozitive din ultimii 12 ani și să deschidă o nouă dimensiune a reformelor, cea a dezvoltării durabile și a consolidării poziției României în structurile europene și euroatlantice, în condițiile globalizării și generalizării tehnologiilor informaționale.

Proiectul dezvoltării durabile va trebui să răspundă nevoilor reale ale economiei și societății românești, să permită reducerea rapidă a decalajelor istorice de dezvoltare care ne despart de țările industrializate, să ne ajute la îmbogățirea și actualizarea identității noastre naționale prin integrarea valorilor occidentale.

Caracteristica de bază a acestei construcții și, totodată, o condiție esențială a reușitei sale va trebui să fie, în opinia mea, stabilitatea pe termen lung. Este vorba, desigur, de o stabilitate ce presupune în mod firesc opțiuni și mijloace de expresie politică diferite. Este însă o acută nevoie de continuitate în acțiuni și de asigurarea independenței relative a modelului de transformare economico-socială față de ciclurile electorale.

În plan politic principala prioritate rămâne perfecționarea instituțiilor și mecanismelor bunei guvernări. Sunt convins că, în ciuda unor slăbiciuni și a unor abordări conflictuale care încă mai persistă, viața politică românească a intrat într-o normalitate democratică, bazată pe dialog civilizat și constructiv. Această evoluție pozitivă contribuie la treptata marginalizare a tendințelor extremiste, indiferent de natura lor.

Discuțiile pe tema modificării Constituției constituie un prilej de reflecție nu numai pentru oamenii politici, ci și pentru societatea civilă și cetățenii României. Modificările care, până acum, întrunesc consensul reflectă schimbările politice, economice și sociale care s-au produs în România, dar și o viziune mult mai clară despre viitor.

De asemenea, ele consfințesc noul statut al României în Europa și în lume, ca și nevoia de a crește autoritatea statului și a instituțiilor sale, eficiența și transparența lor, simplificarea procesului legislativ și întărirea separației puterilor în stat.

În plan economic, adaptarea reformelor va trebui să aibă ca prim obiectiv crearea unei economii funcționale de piață, condiție de bază a integrării în Uniunea Europeană. Acest lucru implică stabilizarea, simplificarea și respectarea cadrului legislativ în domeniul economic, crearea unui climat investițional atractiv.

Pe fondul unei vizibile și progresive dezindustrializări a țării, economia românească are probleme cu propria-i renaștere, ce trebuie să se producă pe criterii de competitivitate, productivitate și profitabilitate. În viitor va trebui să ne bazăm mai mult în susținerea creșterii economice pe consumul intern și îndeosebi pe dezvoltarea serviciilor, pe refacerea și încurajarea activităților din sectorul terțiar, care, peste tot în lumea dezvoltată, au o pondere importantă în formarea produsului intern brut.

O sarcină importantă a statului în viitor o reprezintă dezvoltarea armonioasă, echilibrată, echitabilă a teritoriului României, pentru eliminarea diferențelor de dezvoltare dintre regiuni și micșorarea discrepanțelor dintre oraș și sat. Trebuie să acordăm o mare atenție zonelor monoindustriale, unde s-au creat adevărate pungi de sărăcie.

Un domeniu economic sensibil îl reprezintă agricultura.

Vom fi obligați să luăm măsuri ferme, de natură legislativă, economică, financiară și tehnologică, pentru a depăși stadiul de agricultură de subzistență, pentru a stimula agricultura ecologică și pentru a diversifica activitățile economice de la sate. Avem nevoie de un nou model de dezvoltare economico-socială a satului românesc, care să ducă la valorificarea potențialului uman și a celui natural al zonelor rurale, la dezvoltarea economiei rurale, așa cum acest concept este tratat și aplicat în țările europene. Un rol important îl vor juca administrațiile locale.

Prin atribuțiile care le revin, ca urmare a procesului de descentralizare și de creștere a autonomiei administrative, ele au răspunderi extinse în materie de planificare economică și de stimulare a proceselor investiționale, cărora nu întotdeauna au fost pregătite să le facă față.

Avem multe de făcut pentru a pregăti comunitățile locale în vederea asumării depline și responsabile a noilor lor sarcini, subsumate dezvoltării echilibrate a întregului teritoriu. Procesul de descentralizare trebuie să continue concomitent cu îmbunătățirea organizării administrativ-teritoriale, care să o facă mai flexibilă și mai permisivă, mai deschisă parteneriatului public privat. Nu este vorba de desființarea județelor, ci de crearea condițiilor legale pentru întărirea cooperării lor în plan economic și social, pentru mari proiecte de infrastructuri și pentru amenajarea complexă a teritoriului, inclusiv pentru proiecte de protecție a mediului.

În plan social principala problemă a României rămâne, în continuare, sărăcia și, legată de ea, degradarea volumului și calității prestațiilor serviciilor publice, de educație, sănătate, protecție socială, transporturi și telecomunicații.

Constituția României garantează unele drepturi și libertăți considerate fundamentale. Or, sărăcia îngrădește aceste drepturi și libertăți. La fel și reducerea prestațiilor sociale exercitate prin intermediul serviciilor publice. Nu putem transforma în marfă educația, sănătatea, siguranța vieții și a bunurilor cetățenilor.

Ca viitori membri ai Uniunii Europene avem obligația să integrăm valorile, principiile și mecanismele modelului social european, care promovează egalitatea șanselor, justiția, echitatea și solidaritatea socială, formarea profesională, egalitatea între sexe și a discriminărilor, combaterea activă a sărăciei, protecția copiilor și a adolescenților împotriva oricăror forme de violență, accesul universal la educație și sănătate. În acești ani ai tranziției s-a produs o periculoasă polarizare socială care începe să se manifeste și în domeniul cunoașterii, și al accesului la educație și informare, necesare pentru dezvoltare și pentru împlinire personală. În această privință, mesajul meu este că trebuie să devină o prioritate elaborarea, pentru prima oară în istoria României, a unui model social modern, în care să-și găsească răspunsuri realiste probleme importante care privesc serviciile publice, asigurările sociale, sistemul de pensii, venitul minim garantat și salariul minim, rolul sindicatelor, al patronatelor și al Consiliului Economic și Social.

Doamnelor și domnilor,

Ceea ce generează mari probleme, întârzieri, nemulțumiri și pagube în economie este proliferarea unei birocrații sufocante, care se exprimă pentru fiecare cetățean, ca și pentru agenții economici, prin plimbări pe la tot felul de ghișee și autorități, pentru fel de fel de aprobări și avize, excesul de ordonanțe, norme metodologice de aplicare, instrucțiuni și ordine ale miniștrilor deschid calea către decizii discreționare din partea organelor de control, cu interpretări aleatorii și fluide, adesea în favoarea unor interese personale sau de grup. Persistă suprapuneri instituționale și de competențe între diferite structuri, inclusiv între Garda Financiară și politica economică. Multiplicarea centrelor de autoritate obligă agenții economici la un număr exagerat de situații și rapoarte, ca și de controale paralele, suprapuse. Mesajul meu este: să rupem cât mai degrabă acest lanț al birocrației cu efecte negative, atât asupra economiei, cât și asupra relațiilor sociale! Mecanismul cel mai eficient se dovedește a fi utilizarea tehnicilor moderne, electronizarea și computerizarea, informatizarea structurilor, a aparatului administrativ și a procedurilor de lucru, iar acolo unde din diferite motive încă nu pot să pătrundă tehnologiile informatice, este nevoie de o mai mare transparență și un control social mai larg și mai eficient asupra funcționării structurilor administrative. Aceste direcții de combatere a birocrației, informatizarea, transparența, controlul social trebuie să se desfășoare în paralel cu unele măsuri organizatorice radicale. Am în vedere, în primul rând, o raționalizare, o reducere a aparatului administrativ, ca și o îmbunătățire a structurii sale funcționale. Apoi cred că este nevoie de o depolitizare a acestui aparat administrativ și de încadrarea lui cu profesioniști imuni (Aplauze.) la interesele de clientelism politic, preocupați de calitatea serviciului făcut exclusiv în slujba cetățeanului. Numai așa vom realiza o bună guvernare, o guvernare care pornește de la luarea în considerare a opiniilor și a intereselor celor guvernați.

Doamnelor și domnilor,

Vreau să mă opresc asupra unei probleme care prin efectele sale are grave efecte economice și sociale:

corupția. Aș dori să discutăm acest subiect fără patimă și fără idei preconcepute, fără să-l politizăm și să-l transformăm în armă electorală. Experiența ne-a arătat că este contraproductivă o asemenea abordare într-o lume în care globalizarea corupției devansează toate formele de globalizare. Este evident că și în România s-au dezvoltat, pe fundalul transformărilor structurale din economie și din societate, mulți germeni ai unui mediu favorabil corupției. Trebuie să acționăm, în primul rând, asupra acestui mediu specific tranziției, care înseamnă un stat cu instituții slabe, fără autoritate, cu legislație incompletă și aproximativă, cu birocrație sufocantă, cu oameni care nu-și cunosc drepturile, cu funcționari prost plătiți, cu sărăcie și servicii publice insuficiente. Schimbările în bine realizate până acum sunt insuficiente în raport cu orizontul extrem de mare al așteptărilor. Am realizat mult în ceea ce privește apariția și consolidarea proprietății private, dar acum apare un nou risc: acela al apariției unei proprietăți private din ce în ce mai polarizată, într-o piață din ce în ce mai îngustă. Aici se află unul din marile pericole la adresa căilor normale ale dezvoltării economice: pericolul unei malformări a pieții prin încurajarea și protejarea afacerilor de grup în caste ce aparțin unora și acelorași rețele de interese. Trebuie să mergem la rădăcinile fenomenului, să spargem acest capitalism de cumetrie care s-a format în România (Aplauze.), unde grupuri de indivizi interesați parazitează finanțele statului, naționalizând pierderile lor și reținând tot profitul. Acești oameni nu au culoare politică, nu au morală și nici nu le pasă de societate. Banii îi fac să se creadă imuni la orice încercare de asanare a mediului economic și chiar în fața legii. Mi se pare cinic și sfidător, ca oameni care au datorii de sute sau mii de miliarde de lei să ducă o viață de lux și, totodată, să cumpere pe nimic proprietatea publică, după cum tot anormal este ca societățile și companiile de stat cu pierderi să plătească salarii grase, fără justificare în rezultatele activității acestora. (Aplauze.)

Există și o percepție deformată asupra fenomenului.

Exagerarea lui mediatică, paradoxal, în loc să-l reducă, îl amplifică. Nu orice încălcare a legii este un act de corupție și este bine să nu transformăm totul în spectacol mediatic. Legea trebuie aplicată, dar respectând cu strictețe, atât prezumția de nevinovăție, cât și demnitatea celui cercetat. Atâta vreme cât nu s-a ajuns la un verdict clar și definitiv, privarea de libertate să reprezinte consecința adunării și sistematizării probelor, și nu premisa obținerii acestora în condiții de detenție. (Aplauze.)

Cred că trebuie să terminăm și cu spectacolul degradant al prezentării, al mediatizării unor oameni cu cătușe la mâini, indiferent despre cine e vorba. (Aplauze.)

Corupția va putea fi detronată. Din păcate, nu eradicată. Doar atunci când se vor afirma tot mai puternic și tot mai mulți oameni cinstiți, iar mesajul meu este ca numai astfel de oameni să fie promovați în posturi de decizie. (Aplauze.)

În cursul săptămânii trecute, Guvernul a luat în dezbatere și a aprobat un program de accelerare a aplicării strategiei naționale de luptă împotriva corupției. Apreciez că acest document cuprinde în sine câteva semnificații majore, între care faptul remarcabil că sunt luate în seamă observațiile, criticile, constatările pe care diferite organisme publice, interne și internaționale, le-au formulat în ultimii 2 ani în legătură cu extinderea fenomenului corupției în țara noastră. Totodată, el exprimă hotărârea Guvernului de a trece la măsuri mai concrete pentru combaterea corupției, inclusiv prin asumarea răspunderii în fața Parlamentului pentru legi anume consacrate acestui obiectiv. Dar pentru ca aceste măsuri să aibă efectul scontat, este necesar ca ele să țintească concret sursele corupției pe toată gama de manifestare a acestui fenomen. Una dintre ele este birocrația, despre care am mai vorbit, și din care se alimentează, de fapt, ceea ce se numește corupția mică, aceea care afectează direct și nemijlocit cetățeanul, întreprinzătorul modest. Fără îndoială că această formă de corupție este și cea mai dureroasă pentru cetățean, întrucât e mai aproape de el, o simte direct. Marea corupție afectează însă ansamblul economiei și al vieții sociale și generează iradierea corupției pe scara întregii societăți. De aceea, abordarea corupției pe întregul front, și corupție mică și corupție mare, este esențială și obligatorie pentru a avea șanse de succes. Parchetul Național Anticorupție, instituție înființată după model european, trebuie să atace problemele cele mai complicate, mai serioase, să nu fie împins spre chestiuni minore. P.N.A.-ul nu trebuie și nu poate să acționeze decât asupra vârfului aisbergului. Tocmai ca să dea un semnal de încurajare și de tonifiere a întregului front. Trebuie lucrat însă, la fel de energic, la toate nivelurile și în toate domeniile: vamă, inspecție financiară, alte structuri de control, funcționarea corectă a administrației, eliminarea acelor puncte în care este dijmuit și cetățeanul de rând, și micul întreprinzător, și investitorul mai mare român sau străin.

Există corupție administrativă ce activează în zona aplicării legilor și reglementărilor prin care se premeditează ori se alterează reglementări conform anumitor interese private. Salut mutația anunțată de Guvern în abordarea luptei împotriva corupției, în sensul că accentul se va pune îndeosebi pe cauzele structurale ale acesteia, alături de reforma administrației și a managementului finanțelor publice.

În legătură cu binecunoscuta dispută privind terapia graduală, sau terapia de șoc, dacă în domeniul economic m-am arătat partizanul terapiei graduale, în domeniul corupției sunt adeptul hotărât al unei terapii de șoc. (Aplauze.)

De aceea, în legătură cu depolitizarea luptei împotriva corupției, trebuie să statuăm și să acționăm împreună, astfel încât cei care comit acte de corupție să fie nu numai blamați și sancționați, dar și eliminați, fără nici o ezitare, din viața publică a țării. Terapia de șoc trebuie îndreptată îndeosebi împotriva cauzelor structurale ale corupției, cum sunt competiția ilicită pe o piață ce ar trebui să fie liberă, mai ales în ceea ce privește comenzile guvernamentale sau ale administrației publice locale.

Obstacole administrative de tot felul, ridicate artificial de o birocrație multiplicată progresiv, o dată cu numărul de acte, avize, situații, rapoarte, documente ce trebuie prezentate diferitelor agenții și instituții; fiscalitatea, cu cortegiul său de taxe și impozite ce trebuie să iasă pe poarta întreprinderilor către tot atâția destinatari, predispuși la tratamente diferențiate, în funcție de diferite interese. În planul măsurilor concrete, Ministerul Finanțelor Publice anunță elaborarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală, documente foarte necesare, de altfel. Același minister anunță și înființarea unui registru unic de control; problema este că unicitatea acestui registru se referă doar la sistemul finanțelor publice, nu și la controalele suprapuse și paralele, pe care unul și același agent economic le suportă din partea altor sectoare sau agenții guvernamentale. Cred că va trebui pusă ordine și din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, se impune continuarea eforturilor pentru asanarea mediului de afaceri, introducerea cazierului fiscal sau comercial, fiind o măsură urgentă și bine venită. În același sens, trebuie descurajate, prin reglementări specifice, tendințele de amplificare a economiei speculative, de cazino - cum o numesc unii -, fără o valoare reală adăugată. Consider că au o mare importanță, de asemenea, eliminarea lacunelor legislative, a neclarităților și confuziilor ce dezvoltă interpretări diferite pentru unul și același lucru, fapt ce reprezintă o sursă inepuizabilă de corupție. De asemenea, simplificarea și reorganizarea modalităților de apel pentru reducerea abundenței de cazuri care sufocă Curtea Supremă de Justiție.

Doamnelor și domnilor,

Aversiunea cetățenilor față de politicienii pentru care puterea nu este decât sursă de îmbogățire, este îndreptățită. Cred că este locul potrivit să fac o precizare, pornind de la constatarea că adesea vorba populară pe care am preluat-o, "Mai bine sărac și cinstit", a ajuns să fie luată, nu odată, în derâdere. Asta nu însemna și nu înseamnă nicidecum că aș dori ca eu sau alții să trăim în sărăcie cu tot dinadinsul, ci să trăim onest, în spiritul respectului față de lege și față de preceptele morale, să frânăm tentația unora de a se îmbogăți, indiferent pe ce căi. Am precizat mereu că nimeni nu trebuie să se folosească de poziția socială, politică, administrativă pe care o are pentru îmbogățire personală, pentru avantaje proprii sau pentru promovarea unor interese de grup, de clientelism politic. Din păcate, în toți acești ani, am putut vedea că indiferent de aderența la un partid sau altul, mulți au fost cei care s-au înfruptat, fără remușcări, din avantajele oferite de putere, pentru a propăși și a se îmbogăți rapid. Puterea poate corupe chiar în mod absolut, dacă nu există atât o cenzură morală a celui care o exercită, cât și un sistem de contraputeri propriu doar democrației. (Aplauze.)

Este nevoie de mai multă decență în spațiul public.

Exemplul personal al liderilor politici și al oamenilor de stat este esențial pentru a determina o conduită normală și morală în viața publică. În același timp, este cu atât mai agravantă lipsa de corectitudine și de decență din partea acestora. Este nevoie de adoptarea, cât mai curând posibil, a unor legi precum cea a declarării, justificării și controlului averilor demnitarilor, cea privitoare la conflictul de interese (Aplauze.) și cea privitoare la finanțarea partidelor politice. Există pericolul real ca România, dacă nu face rapid progrese vizibile în combaterea corupției, să fie percepută ca un candidat neviabil la integrarea europeană și euroatlantică și să fie marginalizată. De aceea, doresc să atrag atenția asupra unui fenomen periculos, acela al contestării permanente și nejustificate a statului și a autorității sale. România și toate națiunile moderne și civilizate au nevoie de stat.

Statul nu este dușmanul, ci partenerul firesc și natural al cetățeanului și al întreprinzătorului privat. Ne-am desprins dintr-o experiență istorică nocivă a statului totalitar, dar nici cealaltă extremă nu-i folositoare comunității sociale.

Un stat slab și fără autoritate este un stat care cade pradă corupției, birocrației, grupurilor de interese și în care cetățeanul este victima tuturor abuzurilor.

Doamnelor și domnilor,

Noile exigențe ale perioadei următoare legate atât de ratificarea în parlamentele celor 19 țări membre NATO, a Acordului de aderare a României, cât și cele legate de îndeplinirea condițiilor de aderare la Uniunea Europeană impun eficientizarea și dinamizarea colaborării interinstituționale a relației Guvern-Parlament, a sprijinului parlamentar acordat programului legislativ al Guvernului.

Urmează o perioadă decisivă pentru finalizarea procesului de integrare europeană și euroatlantică a României.

Promovându-și propriul interes, România desfășoară o politică, atât proeuropeană, cât și proamericană, adică, în ultimă instanță, proromânească, deoarece consideră că viitorul Europei depinde esențial de tăria și de continuitatea legăturii transatlantice. Ca țară central sud-europeană, ca membru NATO și ca viitor membru al Uniunii Europene, România trebuie să-și asume mai multe responsabilități în zona sa geografică pentru a-și onora rolul de factor stabilizator și furnizor de securitate, prin promovarea activă a unor legături strânse de cooperare între statele din regiune, printr-o politică activă, în acord cu realitățile zonei și așteptările națiunilor interesate. Există în acest moment, în paralel cu discuțiile despre lărgirea Uniunii Europene, o dezbatere politică importantă care privește viitorul constituțional al Europei unite și care ne interesează în mod direct. Nu ne este indiferent dacă proiectul viitoarei Europe va ține seama de realitățile existente pe continent, sau le va ignora, creând structuri artificiale, forme fără fond care vor face irelevantă existența statelor naționale. Construcția europeană s-a bazat până acum, ca și funcționarea NATO, de altminteri, pe exercitarea în comun de către statele membre a unor atribute ale suveranității lor naționale. Aceasta este calea pe care trebuie să continuăm, dacă dorim ca proiectul Europei unite să fie acceptat de cetățeni, să fie viabil și legitim. Ca șef al statului, cu atribuții constituționale în domeniul politicii externe, consider ca priorități ale activității mele în următorii 2 ani, semnarea Tratatului de la Washington, care va finaliza aderarea la NATO și încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. (Aplauze.)

Eu cred pe deplin posibilă și realistă data de 1 ianuarie 2007 ca dată a integrării noastre în Uniunea Europeană. Pentru aceasta este necesar însă să ne unim eforturile într-o acțiune conjugată, comună, eficientă.

Ținând seama de experiența acumulată împreună în anii anteriori, atât în legătură cu integrarea în NATO, cât și în Uniunea Europeană, vă propun încheierea cât mai curând, între forțele politice parlamentare, a unui pact de înțelegere și acțiune solidară în sprijinul aderării la Uniunea Europeană. (Aplauze.)

Vă propun o reuniune în acest scop, în cursul lunii ianuarie, pentru concretizarea unui astfel de document, pe care-l consider bine venit pentru acțiunea politică necesară în următorii 4 ani. România reprezintă granița cea mai estică a NATO și a Uniunii Europene în Europa și acest lucru ne creează o serie de obligații și responsabilități. Vom susține "politica ușilor deschise", care va permite în viitor aderarea unor noi țări la NATO și la Uniunea Europeană. Am în vedere, mai ales, unele state din imediata noastră vecinătate a fostului spațiu iugoslav, ca și Albania. Cred, de asemenea, că integrarea Turciei în Uniunea Europeană va avea un mare impact asupra lumii islamice, făcând și mai atractive și legitime valorile noastre: democrație, libertate, respectul drepturilor cetățenești, domnia legii, separarea puterilor în stat. Vom acorda atenție intensificării acțiunilor privind normalizarea deplină a relațiilor cu Federația Rusă, Ucraina și Republica Moldova. Totodată, vom consolida relațiile noastre cu țările din spațiul caucazian al Mării Caspice, cu țările din Orientul Apropiat și Nordul Africii, ca și revigorarea relațiilor tradiționale cu țări din Asia, America Latină, Africa, Oceania.

România dezvoltă un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Amplificarea și consolidarea lui în plan politic, economic și militar constituie o prioritate a politicii externe românești. Recenta vizită la București a Președintelui George W. Bush a constituit pentru noi o confirmare a bunelor relații româno-americane, a rolului pe care trebuie să-l joace România în zonă, cât și un îndemn și o susținere pentru continuarea reformelor, pentru consolidarea democrației, a respectării drepturilor și libertăților cetățenești.

Dorim să facem mai mult pentru românii din afara granițelor și ne considerăm obligați să-i ajutăm să-și conserve și să-și îmbogățească identitatea culturală și națională, rămânând în același timp cetățeni leali ai țărilor lor.

Lupta împotriva terorismului internațional și a fenomenelor sale însoțitoare este o prioritate și pentru România, ca membru responsabil al comunității internaționale.

Nu putem ignora, în același timp, factorii care favorizează apariția unor astfel de manifestări extreme: sărăcia, subdezvoltarea, epuizarea resurselor naturale, schimbările climatice, diferențele de dezvoltare dintre diversele zone ale lumii, care generează fluxuri migratoare, dezordini sociale și pun în discuție civilizația bazată pe democrație și pe libertate. De aceea, România consideră extrem de importante procesele lansate în acest an la summit-urile organizate de Organizația Națiunilor Unite, la Monterey și Johanesburg, care privesc dezvoltarea durabilă și protecția mediului. Eliminarea sărăciei la nivel global, reducerea decalajelor economice și sociale rămân acțiuni de o imperioasă actualitate care sunt și în interesul țărilor bogate. Vom sprijini eforturile O.N.U., ca și ale organizațiilor specializate, precum sunt Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială în această direcție și, în special, pentru extinderea accesului la surse de finanțare a dezvoltării, la avantajele care decurg din generalizarea mecanismelor și structurilor societății și economiei bazate pe cunoaștere și pe noile tehnologii informaționale.

Doamnelor și domnilor,

Onorată asistență,

Revoluția Română, prin elanul său, prin generozitatea idealurilor și prin solidaritatea de care a dat dovadă națiunea română, este una din cele mai luminoase pagini din istoria noastră, care justifică mândria de a fi român.

Poate că cei care în zilele lui decembrie 1989 ieșeau în stradă pentru a demonstra împotriva totalitarismului comunist nu sunt pe deplin satisfăcuți de evoluția lucrurilor în economie, în societate și în politică. Pe de altă parte, însă, este sigur și faptul că toți cei care s-au jertfit în acele zile fierbinți la Timișoara, la București sau în alte orașe ale României, nu au făcut supremul sacrificiu în zadar. Schimbarea în bine a României este mai întinsă și mai profundă decât o percepem noi acum, și acest lucru ne face să fim optimiști. Știu că mulți români o duc mai greu acum decât în 1989, lor încercăm cu onestitate și bună-credință să le acordăm tot sprijinul de care au nevoie și pe care ni-l permit resursele. În același timp, tot mai multe zone ale economiei și societății cunosc un dinamism promițător. Oamenii își asumă responsabilități, dezvoltă afaceri, se implică în viața comunităților. Pentru această nouă Românie, cu bunele și mai puțin bunele ei lucruri, suntem datori să exprimăm recunoștința noastră, în primul rând, timișorenilor care ne-au dat un exemplu de demnitate și ne-au arătat calea pe care trebuie să mergem dacă dorim să fim liberi. Pe 20 decembrie ei au fost cei care au declarat primul oraș liber al țării - Timișoara. (Aplauze.)

Avem acum datoria să ne adâncim reconcilierea cu noi înșine, cu trecutul, să afirmăm și mai puternic unitatea în locul dezbinării, dialogul în locul confruntării, nu confruntării necesare, democratice, politice, dar confruntării de dragul confruntării, care subminează unitatea și acțiunea comună. Să construim normalitatea democratică a țării, să lucrăm cu toții pentru slujirea interesului național! România are nevoie de repere morale, de valori pozitive, de idealuri pentru a progresa, pentru a se moderniza și pentru a se dezvolta. Nu ne mai putem permite efectele negative ale dezbinării, confruntărilor sterile, atitudinilor politice populiste și extremiste. Trebuie să apărăm permanent democrația, să întărim statul și instituțiile sale, să oferim cetățenilor exemple de respect al valorilor democratice și de asumare a responsabilităților care ne revin în exercitarea mandatelor noastre. Doar așa vom construi o Românie puternică, prosperă și respectată!

Cu 2 ani în urmă, la preluarea mandatului, mi-am asumat angajamentul de renaștere a speranței ca o cheie de boltă a întregului meu program electoral. Acum cred că trebuie să consolidăm speranța renăscută. Speranța este un bun sufletesc pe care nu trebuie să-l pierdem în fața greutăților vieții.

Doamnelor și domnilor,

Dragi prieteni,

Este o datorie de onoare să subliniez, în încheiere, buna colaborare a instituției pe care o reprezint cu toate componentele sistemului nostru democratic: Parlament, Guvern, partide politice, administrație publică, organizații neguvernamentale, asociații și reprezentanți ai societății civile, mass-media, fără ale căror implicare și receptivitate nu s-ar putea imagina îndeplinirea în bune condiții a mandatului unui șef de stat.

În răstimpul celor 2 ani, arhitectura instituțiilor noastre democratice s-a cristalizat tot mai mult într-un ansamblu coerent, structurat ferm pe principiul separației puterilor în stat, dar tot mai funcțional, tocmai prin această asumare de către fiecare a răspunderilor specifice pe care le are în societate. Sigur că trebuie să perfecționăm acest mecanism. Este o datorie elementară să le mulțumesc tuturor pentru colaborarea din această primă jumătate a mandatului și să-mi manifest încrederea că și pe mai departe vom lucra tot mai bine împreună spre îndeplinirea în bune condiții a misiunii de înaltă răspundere care, în fond, ne-a fost încredințată tuturor, este adevărat, cu atribuțiuni și răspunderi specifice, dar cu aceeași încredere și speranță din partea cetățenilor noștri.

Mulțumesc tuturor compatrioților noștri pentru înțelepciunea, răbdarea și bunul-simț pe care le demonstrează continuu, oferindu-ne în permanență repere reale pentru ceea ce trebuie să facem și cum trebuie să ne comportăm spre binele tuturor și în slujba interesului național.

Îi asigur pe toți cetățenii României că voi fi și pe mai departe, așa cum m-am angajat și, cred, cum am dovedit că sunt în permanență, aproape de oameni și împreună cu ei.

Închei, mulțumindu-vă pentru atenție și urându-vă, cu prilejul Crăciunului și Anului Nou, multă sănătate, fericire, succes în exercitarea mandatului dumneavoastră și tradiționalul "La mulți ani!" (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte Iliescu.

Ca președinte de ședință nu sunt îndreptățit să fac nici un fel de comentariu. Cred însă că suntem cu toții de acord că problemele ridicate de dumneavoastră vor constitui teme de meditație, teme de reflecție pentru toți cei prezenți aici: parlamentarii și membrii Executivului, dar și pentru societatea civilă.

Felul cum a fost receptat mesajul dumneavoastră demonstrează că toți cei prezenți aici, și Opoziție, și Putere, pot fi uniți în concretizarea dezideratelor pe care dumneavoastră le-ați invocat. Aplauzele cu care ați fost întâmpinat mă obligă să nu mai fac nici un fel de comentariu și să declar închisă prima parte a acestei ședințe.

Facem, stimați colegi, o pauză de 10 minute și ne întâlnim la ora 11, 00 pentru a derula ședința solemnă pentru aniversarea Revoluției din Decembrie. (Aplauze.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 4:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro