Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 martie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.20/13-03-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 03-03-2003 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 martie 2003

  1. Alocuțiunea Lordului George Robertson, secretar general al NATO  

Ședința a început la ora 16,10.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului.

Întreaga asistență se ridică în picioare și aplaudă. În sală intră Lordul George Robertson.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Distinși oaspeți,

Am deosebita onoare și plăcere să anunț prezența în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României a Lordului George Robertson, secretarul general al NATO, personalitate proeminentă a vieții politice contemporane, căruia îi adresez un călduros "Bun venit!" (Aplauze.)

Deși înaltul nostru oaspete de astăzi nu se află pentru prima dată în România, îmi face plăcere și sunt onorat să vă reamintesc câteva date din CV-ul său.

Este cel de-al zecelea secretar general al NATO și președinte al Consiliului Nord-Atlantic. A fost secretarul Apărării Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord în perioada 1997-1999 și membru al Parlamentului pentru Hamilton și Sud-Hamilton în perioada 1978-1999.

Lordul Robertson s-a născut în 1946 la Port Ellen - Scoția și a urmat cursurile Școlii "Dunoon" ale Universității din Dundee. În 1968 a absolvit cursurile de master (cu onoruri) în economie.

A fost numit secretar parlamentar privat al secretarului de stat pentru servicii sociale în 1979.

După alegerile din 1979 a fost numit purtător de cuvânt al opoziției, la început pentru afacerile interne ale Scoției, apoi pentru apărare, iar din 1982 până în 1993, pentru afaceri externe.

A devenit purtător de cuvânt adjunct al opoziției în Foreign Office-ul britanic, purtător de cuvânt-șef pentru Europa în 1983. A servit, ca purtător de cuvânt principal al opoziției pentru Scoția, în "Cabinetul din umbră" în perioada 1983-1997.

După alegerile generale din 1997, primul-ministru Tony Blair l-a numit secretar al Apărării Marii Britanii, poziție pe care a deținut-o până în octombrie 1999.

În august 1999 a fost ales cel de-al zecelea secretar general al NATO, urmându-i lui Javier Solana.

La 24 august a fost înnobilat pe viață și a primit titlul de "Lord Robertson de Port Ellen".

Este unul din foștii președinți ai Partidului Laburist Scoțian.

A fost vicepreședinte al Fundației pentru Democrație "Westminster", a servit ca vicepreședinte al Consiliului Britanic timp de nouă ani și a fost vicepreședinte al Centrului Britania-Rusia.

A fost pentru șapte ani membru al Consiliului Institutului Regal pentru Afaceri Internaționale, al cărui președinte este în prezent. Este guvernatorul Fundației "Ditchley". A fost distins cu "Marea Cruce a Ordinului german de merit" de către președintele Republicii Federale Germania, în 1991, și cu Marea Cruce a Ordinului "Steaua României", în 2000, și a fost numit parlamentarul anului 1993 pentru ambele Camere ale Parlamentului datorită rolului său în ratificarea Tratatului de la Maastricht.

Este colonel onorific de regiment al Voluntarilor Scoțieni Londonezi, i-a fost acordat titlul de "Doctor de onoare" al Universităților din Dundee și Bradford, al Universității Grandfield - Colegiul Militar Regal de Știință și al Universității de stat Baku - Azerbaidjan. Este membru al Royal Society of Art.

A fost numit membru al Consiliului Special al Majestății Sale în mai 1997.

Distinși colegi,

În calitatea sa de secretar general al NATO, Lordul Robertson a avut o contribuție însemnată în transformarea Alianței într-un organism complex, politico-militar, capabil să-și asume sarcina asigurării păcii și stabilității în condițiile noilor riscuri și amenințări de la începutul noului mileniu.

Nu mai puțin însemnată este contribuția sa la concretizarea ideii lansate la Varșovia încă din vara anului 2001 de președintele Statelor Unite, George W. Bush, privind o lărgire robustă a NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Ne reamintim cu plăcere mesajul încurajator lansat de Lordul Robertson cu prilejul manifestării "Primăvara noilor aliați" de la București.

Pentru noi, românii, rămâne memorabilă dimineața zilei de 21 noiembrie 2002 când Lordul Robertson anunța la Praga decizia șefilor de state și de guverne ale membrilor NATO de a invita România, împreună cu alte șase state să se alăture unei familii căreia i-a aparținut dintotdeauna din punct de vedere cultural și spiritual.

Acesta a fost momentul istoric care pentru România însemna un nou început și ancorarea sa definitivă la spațiul euroatlantic.

Aș vrea să mai reamintesc că, în eforturile de integrare deplină în NATO, România a beneficiat și speră să beneficieze în continuare de sprijinul constant al tuturor statelor membre ale Alianței, dar și de ajutorul unor prieteni exigenți, cum este Lordul Robertson, care a probat pentru noi proverbul românesc "Prietenul la nevoie se cunoaște".

Această scurtă evocare conturează profilul complex al personalității Lordului Robertson, de numele și de contribuția căruia se leagă gestiunea unora dintre cele mai complexe probleme ale evoluției contemporane, ale scenei politice mondiale.

Pentru aceste motive așteptăm cu un deosebit interes alocuțiunea Domniei sale, în condițiile în care România s-a remarcat în ultimii ani ca un partener activ și loial al Alianței Nord-Atlantice și, în general, al forțelor democratice din întreaga lume.

Dați-mi voie să-l invit acum pe distinsul nostru oaspete să se adreseze Camerelor reunite ale Parlamentului României.

Excelență, aveți cuvântul.

Lordul George Robertson - secretar general al NATO:

Bună ziua!

Distinși miniștri,

Membri ai Parlamentului,

Excelențelor,

Doamnelor și domnilor,

Este atât o onoare, cât și un privilegiu pentru mine, în calitate de secretar general al NATO, să mă aflu astăzi la București și să mă adresez Parlamentului uneia dintre cele șapte țări care au fost invitate să adere la alianța noastră anul trecut.

Ultima dată când m-am aflat aici, la București, a fost la sfârșitul anului 2001. De atunci, bineînțeles, s-au întâmplat foarte multe. NATO a trecut prin modificări semnificative și același lucru s-a întâmplat și cu România. Decizia pe care au luat-o șefii de state și de Guvern ai NATO la Praga, anul trecut, de a invita țara dumneavoastră să adere la Alianță, arată cât de mult valorile noastre, principiile și interesele noastre converg.

Pentru România aderarea la NATO va fi împlinirea unei aspirații puternice, precum și punctul culminant al multor ani de muncă grea.

Ca prima țară care a aderat la Parteneriatul pentru Pace al NATO, în ianuarie 1994, România s-a pregătit cu eficiență pentru a deveni membru al NATO, de un deceniu.

În tot acest timp, prin implementarea unor reforme politice militare și a altor reforme, precum și prin demonstrarea unui angajament internațional puternic, România s-a apropiat din ce în ce mai mult de Alianță și când România va adera într-adevăr la NATO, anul viitor, un obiectiv de politică externă va fi îndeplinit.

Astăzi, în fața Camerelor reunite ale Parlamentului aș vrea să salut și să-i felicit pe toți cei care s-au angajat și care au depus eforturi enorme și îi felicit pe cei care au fost activi la nivel politic, pentru că în spectrul acesta politic-național au sprijinit aderarea la NATO și reformele necesare pentru a atinge acest obiectiv. De asemenea, îi felicit și pe cei care au lucrat din greu pentru a implementa modificările de politică pentru modernizarea structurilor și procedurilor și pentru a îndeplini standardele NATO în diferite domenii.

Summit-ul NATO de la Praga a fost un moment foarte important pentru România, a fost o răscruce pentru integrarea în familia NATO. Pentru NATO în sine, invitația a șapte țări a reprezentat un pas important către îndeplinirea unui obiectiv strategic, și anume acela de a crea o Europă liberă, unită în pace, democrație și valori comune, care se întinde de la Marea Baltică, acolo unde m-am aflat la sfârșitul săptămânii trecute, până la Marea Neagră, aici, în România.

Dar, dincolo de faptul că am convenit asupra celei mai mari extinderi a Alianței din întreaga sa istorie, Praga a reprezentat un summit transformațional din multe alte privințe, punând Alianța pe calea cea bună pentru a face față provocărilor de securitate ale secolului XXI. Nu numai că vom face acest lucru cu noii membri, dar vom înfrunta secolul XXI cu noi politici, noi capabilități și noi modalități de a face afaceri.

Trei schimbări de politică definesc Alianța de după Praga.

În primul rând, NATO este hotărâtă să se ocupe de terorism și să continue să facă acest lucru.

Importanța rolului NATO este foarte clară pentru că alianța noastră este mult mai mult decât o organizație militară. Ea leagă Europa și America de Nord în această luptă comună pe termen lung și poate să impulsioneze democrațiile politice și militare din zona euroatlantică, aliați și parteneri pentru a învinge terorismul.

A doua modificare politică pe care am realizat-o este că ne apărăm mai bine împotriva armelor de distrugere în masă. Rețeaua teroristă Al Qaeda a demonstrat că există persoane care vor utiliza aceste arme îngrozitoare dacă ar intra în posesia lor și, de la 11 septembrie 2001, am văzut foarte multe exemple de proliferare a acestor arme. Criza, care continuă în ceea ce privește dezarmarea Irakului, demonstrează cât de importantă a devenit această chestiune pentru securitatea noastră și pentru stabilitatea internațională.

De aceea, NATO, ca organizație de securitate principală din zona euroatlantică, trebuie să fie angajată și se va angaja, într-adevăr, în această luptă.

Desfășurarea în Turcia a bateriilor de rachete "Patriot" pentru a învinge armele lui Saddam Hussein de distrugere în masă este o dovadă clară a hotărârii noastre de a face acest lucru.

O a treia modificare de politică după Praga este la fel de importantă în ghidarea NATO către viitor.

Am convenit că forțele NATO trebuie să fie pregătite pentru a merge acolo unde este nevoie de ele și să apere împotriva amenințărilor, de oriunde ar veni acestea.

Aceasta este o ruptură reală față de trecut, sfârșitul deceniilor de discuții, dacă NATO ar putea sau ar trebui să funcționeze în afara zonei sale, și o decizie de la summit a fost că noi putem să acționăm imediat și să furnizăm sprijin forței de asistență pentru securitatea internațională din Afganistan.

În acest moment aliații lucrează din greu pentru a implementa toate modificările de politică asupra cărora au convenit la Praga și, în special, pentru a dezvolta capacitățile de care este nevoie pentru a face față provocărilor de securitate de astăzi.

Acum, instituim o nouă forță de răspuns, de reacție a NATO. Planul este de a pune împreună cele mai bune forțe din Alianță de ambele părți ale Atlanticului, de a le combina într-o forță de elită, de reacție rapidă, o forță în cadrul căreia România va putea să contribuie după ce va adera la Alianță anul viitor.

Scopul nostru este de a avea o capacitate inițială de operare anul viitor sau poate chiar mai devreme.

În paralel, fiecare dintre cele 19 țări membre ale Alianței lucrează cu privire la o îmbunătățire specifică a capacității în una sau mai multe dintre cele patru zone importante ale operațiunilor militare, și anume interoperabilitate, transport strategic, tehnologie de vârf și protecție împotriva armelor de distrugere în masă și, în acest domeniu, NATO trebuie să facă îmbunătățiri imediate, și angajamentul nostru de la Praga stabilește o schiță realistă pentru acest efort. Pentru a atinge acest obiectiv, aliații europeni depun un efort concentrat pentru a obține mai mult din banii pentru care-i cheltuiesc pentru apărare.

Mai multe abordări sunt explorate, cum ar fi preocuparea comună pentru a cumpăra mai mult la prețuri mai scăzute, și anume punerea împreună a activelor-cheie, cum ar fi transporturile, avioanele și tancurile, precum și specializarea rolului pentru a dezvolta capabilități.

Toate acestea sunt abordări inovatoare care au ca scop furnizarea unei apărări eficiente într-un mod în care să ne putem permite, și acest lucru este valabil atât pentru membrii actuali ai NATO, cât și pentru membrii viitori ai Alianței. În pregătirea pentru aderare la Alianță, anul viitor, toate cele șapte țări invitate trebuie să facă față unei duble provocări: trebuie să continuați și să intensificați reformele politice și militare pe care le-ați întreprins și, bineînțeles, trebuie să fiți pregătiți să vă urcați într-un tren în mers pentru că transformarea Alianței este atât fundamentală, cât și foarte rapidă.

Dumneavoastră știți că în România aveți un bilet pentru trenul NATO, știți că vă place securitatea pe care o oferă și vă place direcția în care merge.

Noi știm că sunteți dornici să ajungeți în garantarea de securitate a NATO, această secțiune a tratatului care spune că, dacă o țară este atacată, atunci toate țările sunt considerate sub atac. Noi toți știm că înțelegeți și doriți să întăriți securitatea euroatlantică mult mai mult și sunteți determinați să contribuiți din punct de vedere politic și militar în eforturile Alianței pentru acest lucru.

Pentru a face toate acestea posibile, România și cele șase țări invitate vor continua să lucreze în planul de aderare și veți beneficia de suportul Alianței și ghidarea sa pentru reforme-cheie în zone-cheie.

Veți înfrunta reformele, veți merge mai departe și veți fi siguri că puteți face o contribuție benefică Alianței când veți intra în Alianță.

România a făcut un progres impresionant și a implementat reforme politice, economice și militare, dar în acest proces de pregătire permanentă sunt multe zone în care România trebuie să continue să-și focalizeze eforturile sale. Unele dintre aceste zone sunt reformele militare.

Orice țară care este interesată în mod concret în securitate, în Alianță și în zona euroatlantică trebuie să aibă forțe disponibile moderne și, pentru România, o prioritatecheie este să modifice forțele armate pentru a mări capacitățile sale operaționale.

O altă cerință-cheie pentru o cooperare-cheie în Alianță este să garanteze securitatea informațiilor clasificate, să se asigure că oamenii care lucrează cu acele informații sunt capabili să facă aceste lucruri. Știu că o muncă importantă a fost efectuată în cadrul legal pentru securitatea informației și încurajez eforturile adiționale pentru a ajunge la cerințele NATO.

Alte zone pe care aliații noștri le-au urmărit îndeaproape sunt reforma judiciară și a administrației publice, efortul continuu pentru a face față corupției și subiectul corupției. Știu, cadrul legal este bine stabilit împreună cu procurori speciali, fără discriminare și fără privilegii speciale, altfel democrația însăși va fi subminată și România, cu credibilitatea sa, ca viitor membru al NATO, va fi subminată și afectată.

Pacea socială este, de asemenea, importantă în orice țară și aici, în România, ați făcut un progres considerabil în integrarea României și pentru a îmbunătăți situația copiilor în țară - bineînțeles, problema nu este specifică României, are o ramificație internațională largă - și trebuie să continue cu o atenție foarte mare din partea Guvernului României, dar și a dumneavoastră, a Parlamentului României, și în final trebuie să continue ceea ce s-a început și, mult mai important, va fi esențială o reformă economică pentru stabilitatea țării, precum și abilitatea pe termen lung pentru a furniza resurse pentru apărare.

Sunt multe lucruri de făcut până ca România să intre în NATO anul viitor, așa că aceste provocări vor avea nevoie de atenție și în anii următori. Ca și șefii statelor membre NATO, întâlniți la Praga anul trecut, sunt și eu convins că România va înfrunta toate provocările pe care le va avea și sunt sigur, deoarece am văzut progresul realizat deja de România și de celelalte șase țări invitate.

Cu zece ani în urmă nimeni, dar nimeni nu și-ar fi imaginat că o asemenea reformă economică, politică și militară va fi efectuată, dar acest efort a livrat rezultate enorme către țările candidate și NATO însăși. Aceste lucruri încurajează progresul viitor.

Sunt, de asemenea, sigur de determinarea puternică a României și de capacitatea ei de a avea o contribuție esențială în securitatea internațională.

Prietenii mei români sunt foarte mândri să spună că de facto s-au comportat ca aliați ai NATO de mulți ani și, cu siguranță, acesta a fost un element foarte puternic și a avut un sâmbure de adevăr.

Președinția deținută de România la OSCE în anul 2001 a avut o apreciere foarte puternică a complexităților securității euroatlantice.

Prietenul meu, domnul ministru de externe Geoană, este aici, noi ne-am întâlnit adesea cu Javier Solana și cu ceilalți reprezentanți ai țărilor aliate și noi am încercat să aducem pace și acest lucru a demonstrat efortul nostru de a încerca să aducem pacea și stabilitatea în lume.

România a demonstrat un angajament puternic către Europa de Sud-Est și a contribuit în mod semnificativ la eforturile Alianței de a aduce pace și stabilitate în întreaga regiune.

De asemenea, dumneavoastră sunteți conștienți de atitudinea critică a Rusiei și a Ucrainei și, ca membru al NATO, veți fi capabili să jucați un rol semnificativ în apropierea acestor țări de Vest, în general, și de Alianța noastră, în special.

În ultimul an, forțele armate ale României au lucrat îndeaproape cu forțele membrilor NATO în Afganistan pentru a lupta împotriva terorismului, pentru a crea și restaura condițiile pentru stabilitate în această țară.

Acest lucru arată că dumneavoastră, în această țară, înțelegeți clar noile amenințări care sunt la adresa securității noastre comune și demonstrați voința și capacitatea de a ne ajuta să facem față acestor amenințări și, bineînțeles, acest lucru este un semn bun pentru viitorul dumneavoastră ca membru cu drepturi depline al NATO.

Doamnelor și domnilor,

Dezbaterile recente din cadrul NATO cu privire la acordarea sprijinului pentru Turcia nu au rămas neobservate în această țară și sunt sigur că unii observatori și analiști de aici au făcut predicții, previziuni referitoare la implicațiile acestei dezbateri pentru NATO, referitoare și la aderarea țării dumneavoastră.

De aceea, vreau să vă asigur că dezbaterea din cadrul NATO nu s-a referit la faptul dacă Alianța ar trebui să sprijine Turcia în fața riscului din ce în ce mai mare al acțiunii militare din Irak. Toți aliații și-au făcut foarte clar angajamentul de a apăra un membru NATO care se află în situație de risc. Chestiunea a fost când să începem să planificăm acest lucru. Deci nu era "dacă" să planificăm, ci "când" să planificăm, și după numai 11 zile de negocieri intensive foarte mediatizate și după șase întruniri ale ambasadorilor am ajuns la un consens în cadrul comitetului de planificare pentru apărare în care Franța se autoexclude și am ajuns la concluzia că a venit momentul să începem procesul de planificare.

Două zile mai târziu am fost de acord să trecem de la planificare la desfășurare și, o săptămână mai târziu, miercurea trecută, primele forțe, primele avioane de avertizare și primele baterii antirachetă "Patriot" au început să sosească în Turcia.

Ceea ce am văzut nu a fost doar o criză care să rupă Alianța, ci procesul unic al NATO de a construi consens în cadrul activității sale. Consensul nostru nu este un proces ușor, nu este întotdeauna ușor să ajungem la un consens și, dacă este privit din afară, acest proces poate fi confuz și uneori poate chiar să deranjeze, dar acest proces de stabilire a unui consens funcționează întotdeauna, chiar și în condițiile cele mai dificile, și este esențial pentru coeziunea și eficiența NATO.

Capacitatea dovedită a Alianței de a ajunge la un consens și de a întreprinde acțiuni decisive când acestea sunt necesare este un alt element de succes, un element pe care România, de îndată ce va adera la NATO, anul viitor, va fi, de asemenea, capabilă să îl întărească și sunt sigur că va face acest lucru.

Doamnelor și domnilor,

Membri ai Parlamentului,

Aș vrea să vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat privilegiul de a mă adresa dumneavoastră, astăzi, în această clădire remarcabilă. De 21 de ani sunt membru ales al Camerei Comunelor din Marea Britanie și știu cum este să aveți o slujbă ca a dumneavoastră, o carieră politică ca a dumneavoastră, care să fie pusă în pericol o dată la patru-cinci ani, știu cât de sensibil este publicul și știu care sunt valurile democrației. Acestea pot fi adesea confuze și uneori oamenii care votează nu sunt întotdeauna la fel de previzibili ca și sondajele de opinie sau ca membrii partidelor politice, dar aceasta este una dintre caracteristicile democrației.

În Parlament oamenii sunt aleși pentru a reprezenta punctele de vedere și vocea oamenilor de rând din întreaga țară și, de aceea, Parlamentele din cadrul NATO sunt ca un fel de coloană vertebrală a NATO.

Parlamentele din NATO sunt motivul pentru care NATO este o alianță militară, spre deosebire de orice altceva care a existat în istoria lumii, pentru că aceasta este o alianță de 19 națiuni și va fi o alianță de 26 de națiuni anul viitor, alcătuită din țări în care hotărârea oamenilor este foarte importantă, în care oamenii trebuie să vadă cine este în Guvern și cine nu este în Guvern, cine este la putere și cine nu este la putere, și pentru că am fost 18 ani pe băncile opoziției știu câte ceva despre aceste procese politice, așa cum știți și dumneavoastră.

Această trăsătură a democrației, a valorilor comune, a egalității în fața legilor, a economiilor combinate, a unor locuri libere, acestea sunt standardele care ne unesc în standardele comune, în valorile comune pe noi toți, ca membri ai alianței la care veți adera și dumneavoastră.

Arhitectul acestei clădiri nu s-ar fi gândit niciodată la această zi în care secretarul general al NATO va veni aici să se adreseze unui Parlament liber, dar a venit această zi și dumneavoastră aveți un Parlament liber.

Bineînțeles că vor exista și mișcări ciudate ale opiniei publice, dar dumneavoastră veți contribui la calitatea alianței la care veți adera.

În 2004 România va deveni membră a NATO, nu doar un membru de facto, ci un membru de iure, un membru cu drepturi depline al Alianței.

Bine ați venit în familia NATO!

Vă mulțumesc. (Întreaga asistență se ridică în picioare. Aplauze puternice.)

Domnul Valer Dorneanu:

Distinse domnule secretar general,

Sunt convins că am asentimentul colegilor mei să vă mulțumesc călduros pentru interesanta și convingătoarea dumneavoastră alocuțiune cu privire la rolul NATO în lumea contemporană și să vă mulțumim pentru informațiile de ultimă oră pe care ni le dați cu privire la evoluția problematicii Irakului.

Desigur, ați avut ocazia să vorbiți cu membrii Guvernului cu privire la acțiunile pe care noi le desfășurăm pentru îndeplinirea calendarului de aderare.

Vreau să vă informăm că Parlamentul României, care a devenit, cum foarte sugestiv ați spus dumneavoastră, un templu al democrației, este hotărât să-și conjuge eforturile cu cele ale Executivului pentru a ne onora toate obligațiile care ne revin pentru a vă demonstra că biletul pe care l-ați dat, de intrare în NATO, este pe deplin meritat.

Vă mulțumim și vă suntem recunoscători pentru modul eficient și prietenos în care v-ați implicat în sprijinirea României în dificilul proces de aderare la NATO.

Vă dorim succes în misiunile pe care le veți avea de îndeplinit în viitor și vă garantăm că România vă va rămâne tot timpul prietenă și va fi bucuroasă să vă primească, mereu cu zâmbetul pe buze, ca oaspete al ei.

Vă mulțumim, încă o dată. (Aplauze puternice.)

Ședința s-a încheiat la ora 16,40.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 11 aprilie 2021, 1:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro