Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 martie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.23/17-03-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 06-03-2003 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 martie 2003

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru.

Ședința a început la ora 10,00.

Lucrările au fost conduse de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnii Ion Predescu, secretar al Senatului, și Borbély László, secretar al Camerei Deputaților.Din prezidiu a făcut parte domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților. Doresc să vă anunț că, din totalul de 484 de parlamentari, și-au anunțat prezența 386, 98 fiind absenți. Deci, avem întrunit cvorumul necesar pentru derularea ședinței noastre.

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi pe care îl aveți în mapele dumneavoastră. Vă rog, dacă sunt observații. Înțeleg că nu sunt observații.

 
Aprobarea componenței nominale a Comisiei pentru integrare europeană.

Vă propun, totuși, ca pe ordinea de zi să introducem aprobarea celor opt colegi care vor face parte din Comisia parlamentară pentru integrare europeană, conform înțelegerii între liderii grupurilor parlamentare, precum și alegerea președintelui acestei comisii.

De acord? Da.

Cine este pentru completarea ordinii de zi? Vă rog să votați. Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate, s-a aprobat ordinea de zi, cu completarea pe care v-am propus-o.

Chiar vă propun să începem cu Comisia pentru integrare europeană. Liderii de grupuri au făcut propuneri conform algoritmului. Grupurile parlamentare ale Partidului Social-Democrat și Umanist propun pe domnul Bogdan Niculescu-Duvăz, deputat, și pe doamnele Dobrescu Antoaneta, sernator, și Moldovan Carmen, deputat; Grupurile parlamentare ale P.R.M. propun pe domnii Constantin Găucan, senator, și Ilie Merce, deputat; Grupurile parlamentare ale P.D. propun pe domnul Mihai Baciu, deputat; Grupurile parlamentare ale P.N.L. propun pe domnul Andrei Ioan Chiliman, deputat; Grupurile parlamentare ale U.D.M.R. propun pe domnul Eckstein Kovács Péter, senator.

Alegerea președintelui Comisiei pentru integrare europeană.

Ca președinte al Comisiei pentru integrare este propus domnul Viorel Hrebenciuc, deputat, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (social- democrat și umanist).

Supun votului dumneavoastră aceste 8 propuneri pentru completarea Comisiei pentru integrare europeană.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate de voturi s-a aprobat completarea acestei comisii.

Supun votului dumneavoastră propunerea ca președinte al Comisiei pentru integrare europeană pe domnul Hrebenciuc Viorel.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat în unanimitate.

Adoptarea textelor în divergență la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Continuăm cu ordinea de zi. Textele aflate în divergență la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Vă rog să vă uitați în mapele dumneavoastră. Este vorba de articolele 6 și 7.

Dacă sunt luări de cuvânt. Domnul deputat Grigoraș.

 

Domnul Neculai Grigoraș:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cu privire la medierea textelor rămase în divergență la Ordonanța Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, fac precizarea că în Comisia de mediere s-a mers la art.6 și, 7 pe varianta Senatului, așa cum de altfel este și corect și logic, și voi explica imediat în ce constă aceasta. Însă, în Camera Deputaților, dintr-o insuficientă prezentare a situației, s-a votat textul Camerei.

Care este istoria acestor texte? Ordonanța Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor a avut o prevedere corectă atât la art.6, cât și la art.7 cu privire la impunerea microîntreprinderilor, care a fost valabilă până la apariția Legii nr.414 privind impozitul pe venit, lege care, în mod expres, la art.36 pct.i) abrogă în mod explicit art.6 și 7.

În aceste condiții, art.6 și 7 nu mai sunt în vigoare nici în cadrul Ordonanței nr.24 și, ca atare, ele nu mai pot fi menținute în textul de mediere și vă propunem să mergem pe varianta Senatului.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt. Domnul deputat Róbert Ráduly.

 
 

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trebuie să vă spun, tot așa, pentru informare, că, în momentul în care în Camera Deputaților am dezbătut raportul asupra rezultatelor Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, am ridicat mai multe probleme. Una singură a fost acceptată de Cameră, dar iată, așa cum a spus și antevorbitorul meu, domnul deputat Grigoraș, noi deși cred că pe fond ne-am pronunțat corect, înainte, în cursul anului 2002, mai precis pe 18 iunie 2002, în momentul în care am adoptat Legea privind impozitul pe profit, deja am renunțat la aceste articole, la 6 și 7, și, drept urmare, chiar dacă pe fond poate că ar fi fost bine să păstrăm aceste facilități, o dată ce Camera acum nici un an s-a pronunțat într-un fel, n-ar fi corect ca astăzi să ne pronunțăm altfel.

Noi, Parlamentul României, ar trebui să fim un garant al stabilității legislative și nu să creăm instabilitate legislativă.

Drept urmare, în ceea ce mă privește, recunosc că noi am luat o decizie în acest sens, decizie încă din 2002, și astăzi, ședința comună trebuie să accepte varianta Senatului, varianta Comisiei de mediere, o variantă la care, repet, deja ne-am pronunțat pe 18 iunie 2002.

Însă, profit de ocazie și v-aș mai învedera un lucru, pentru că atunci când discutam raportul comisiei de mediere de care am amintit, am ridicat această problemă și este bine să o spun și aici, în fața Camerelor reunite. În opinia mea, cel puțin cu ochii specialistului, Senatul, în momentul când a permis un sistem alternativ de impozitare la aceste microîntreprinderi, nu neapărat a făcut un lucru care trebuia să fie făcut. Chiar aș putea să spun că a greșit. Probabil că viitorul apropiat, anul acesta - 2003 - va demonstra că o dată deschisă această portiță spre impozitarea alternativă, așa-zisă tradițională, în care statul va recunoaște pierderile unor microîntreprinderi, pentru că cei care merg spre pierderi nu vor merge spre impozitarea forfetară, în schimb, cei care merg pe profit vor încerca ca prin diferite mijloace să scadă aceste profituri, deci, va fi o soluție păguboasă și, probabil că în scurt timp vom vedea că soluția alternativă, pe care am adoptat-o vrând-nevrând, împotriva căreia eu m-am pronunțat de la acest microfon și mă pronunț și acum, va fi aparent, deși este un câștig, va fi o pierdere.

Drept urmare, eu rog Ministerul Finanțelor să mai gândească această problemă în profunzime, pentru că ceea ce adoptăm astăzi va crea trei probleme. 1. Va risca sau va aduce impredictibilitatea veniturilor la bugetul de stat din acest impozit pe profit. 2. Va da posibilitatea comercianților ca să treacă prin mai multe verigi de la producător la consumator produsele, și astfel să împovăreze consumatorul; și 3. Va reintroduce ispita întreprinzătorului de a minți în contabilitate, de a deduce valoarea profitului cât mai mult, chiar să contabilizeze pierdere, în loc să se ocupe întreprinzătorul de afacere, se va ocupa de inginerie financiară.

Deci, iată că sunt trei lucruri negative pe care, prin acest sistem alternativ, le introducem. Eu sper să nu fi avut dreptate. Practica va arăta dacă am avut sau nu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt. Domnule deputat Niță, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Constantin Niță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt unul dintre cei care sprijină ideea domnului deputat Raduly pentru faptul că nu ne putem juca tot timpul, din șase în șase luni să schimbăm impozitele la micile întreprinderi, și lucrul acesta cu consecințe foarte proaste asupra micilor întreprinzători. De altfel, cred că Ordonanța pe care o avem în dezbatere, nr.24, ar fi bine să o lăsăm așa cum este în perspectiva restructurării marilor întreprinderi, și așa cum bine știți, anul acesta, principalele 30 societăți de stat vor trebui restructurate, asta înseamnă un număr de personal foarte mare, care în mod clar va trebui să se apuce de făcut ceva. Or, microîntreprinderea este un element prin care de fapt reducem șomajul, creăm noi locuri de muncă și le dăm astfel posibilitatea micilor întreprinzători să crească.

Dacă nu suntem de acord cu articolele 6 și 7, atunci cred că este clar sau se impune cu necesitate introducerea taxei forfetare pe activitate, mai ales pentru micii întreprinzători, mai ales pentru microîntreprindere. Altfel, să știți că nu vom face nimic cu acești oameni care doresc să facă ceva. Prin taxele forfetare vom putea să reducem munca la negru, să reducem economia subterană cât mai mult, și vom putea crea locuri de muncă și, în același timp, vom aduce cât mai multe impozite la bugetul de stat.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Mai sunt luări de cuvânt? Nu.

Stimați colegi, avem un text propus de Comisia de mediere, deci varianta Senatului, cu abrogarea art.6 și 7, și textele adoptate de Camera Deputaților. Argumentele le-ați auzit, legate de faptul că a apărut legea care deja a abrogat practic prevederile art.6 și 7, votată tot de noi.

În consecință, supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei de mediere, respectiv eliminarea art.6 și 7.

Cine este pentru? 312 voturi pentru. Vă mulțumesc.

Împotrivă? 64 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu marea majoritate s-a aprobat eliminarea art.6 și 7, cu 312 voturi pentru eliminare.

 
Informare privind depunerea la secretarii generali ai Camerei deputaților și Senatului, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională, a următoarelor legi:

Trecem la următorul punct. Înainte de asta, dați-mi voie să mai facem o formalitate, să vă informez că, în conformitate cu Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarii generali ai celor două Camere, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

Legea privind înființarea Universității Europene Drăgan din Lugoj;

Legea pentru aderarea României la Convenția privind Procedura de Consimțământ Prealabil în Cunoștință de Cauză aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticide, care fac obiectul comerțului internațional, adoptată la Rotterdam, la 10 septembrie 1998;

Legea pentru aderarea României la Convenția privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992;

Legea pentru ratificarea Protocolului privind adaptarea aspectelor comerciale ale Acordului European, instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a lua în considerare rezultatele negocierilor dintre părți pentru noi concesii reciproce în domeniul comerțului cu produse agricole, semnat la Bruxelles, la 20 decembrie 2002, anexă la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993;

Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.53/2002 privind Statutul-cadru al unității administrativ-teritoriale;

Legea privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice;

Legea minelor.

Dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.42/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Trecem, stimați colegi, la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.42/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului ministru al finanțelor. Domnule Tănăsescu, aveți cuvântul!

 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

Aș vrea să fac o scurtă prezentare în fața dumneavoastră legată de Ordonanța Guvernului nr.42/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Această rectificare a bugetului pe anul trecut, 2002, a fost determinată în principal de necesitatea unei prioritizări a unor acțiuni și proiecte, printr-o nouă redimensionare a unor cheltuieli publice și redistribuirea acestor sume pe naturi de cheltuieli de către fiecare ordonator principal de credite, astfel încât să fie asigurate fondurile necesare acelor acțiuni urgente care au devenit prioritare.

Prin această ordonanță de rectificare, s-au diminuat cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice, cu 4533,8 miliarde lei, ca urmare, pe de o parte, a estimării scăderii inflației în anul trecut și, pe de altă parte, datorită aprecierii monedei naționale care, bineînțeles, s-au datorat și îmbunătățirii ratingului de țară.

Un alt element care a stat la baza acestei modificări a constat în reducerea pe sold a prevederilor bugetare la unii ordonatori principali de credite, în sumă de 836 de miliarde de lei. Economiile astfel rezultate din reducerile de cheltuieli pe care le-am menționat mai sus, de 5.369 de miliarde de lei, au fost redistribuite între ministere și pe agenți publici. În acest sens, bugetele locale au fost suplimentate la momentul respectiv cu 1028,8 miliarde lei, în principal pentru desfășurarea activității de recensământ al populației și locuințelor și pentru subvenționarea energiei termice furnizate populației.

În al doilea rând, s-au acordat sume suplimentare și bugetului asigurărilor sociale de sănătate, în valoare de 500 de miliarde de lei, pentru finanțarea contractelor de furnizare de servicii medicale și medicamente.

Vis-a-vis de aceste elemente pe care vi le-am prezentat, vă rog, doamnelor și domnilor senatori și deputați, să aprobați proiectul de ordonanță de urgență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Raportul celor două Comisii pentru buget-finanțe este prezentat de domnul deputat Grigoraș.

 
 

Domnul Neculai Grigoraș:

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților au dezbătut proiectul de Lege cu privire la aprobarea Ordonanței Guvernului nr.42/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe 2002.

Prin această ordonanță, în funcție de execuția operativă a bugetului general consolidat pe primul semestru și de estimările pe semestrul II ale anului 2002, s-au redimensionat cheltuielile publice, s-au redistribuit unele sume pe naturi de cheltuieli de către fiecare ordonator principal de credite și s-au asigurat fondurile necesare acțiunilor urgente care au devenit prioritare în această etapă. Cheltuielile totale și respectiv, deficitul bugetar, au fost menținute la nivelul aprobat pentru anul respectiv.

Comisiile sesizate au întocmit raport favorabil și propun plenului Parlamentului dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței nr. 42/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe 2002, în forma înaintată de inițiator.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă sunt luări de cuvânt. Domnule deputat Ionescu Daniel, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Daniel Ionescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Bugetul consolidat al unui stat, al oricărui stat, reprezintă chintesența politicii economico-sociale pe care o dezvoltă Puterea, din simplul motiv că el, acest buget consolidat, în execuția sa este de drept și de fapt nu o sinecură atașată Executivului, nu o dotă cu care poporul dăruiește Puterea, ci un instrument prin care relațiile sociale sunt încredințate Guvernului, ca putere executivă.

Banul public din care se constituie bugetul consolidat nu trebuie interpretat ca fiind doar mijlocul vulgar de exprimare a puterii. El consfințește o convenție socială. Statul există în funcțiile sale pentru că populația acceptă să-și drămuiască veniturile pentru un mai bine pe care Puterea și-l asumă dar care, iată, rămâne doar asumat. Orice formă de impunere a resurselor populației votată de noi, reprezentanții săi de drept, înseamnă o diminuarea a veniturilor din care se constituie bugetul gospodăriilor.

Modul în care a fost construit deficitul bugetar pe 2002 este o mostră de manipulare a banului public în detrimentul populației. 6325 de miliarde de lei din contribuțiile private ale acesteia s-au economisit imoral pentru a susține cheltuielile bugetului de stat. Banul public nu este al Guvernului. El este doar mandatat să-l gestioneze, de Parlament, singurul în drept să dea un asemenea mandat.

Beneficiarii puterii vor vota solidar rectificarea bugetului de stat pe anul 2002, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Mandatul pe care partidul din care fac parte, Partidul România Mare, mi l-a încredințat astăzi, este unul cu totul special. Și iată de ce: pe fondul cunoștințelor precare pe care o seamă de parlamentari le au cu privire la finanțele publice, dar și pe fondul susținerii clientelare a mașinii de vot, guvernată de riscul de a nu mai fi pe liste în 2004, s-a votat pentru 2002 nu bugetul consolidat, ci bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondului pentru ajutor de șomaj. Restul, inclusiv fondul pentru asigurări sociale de sănătate și cheltuielile- atenție! de natura datoriei publice -, în bună parte s-au subînțeles.

Acum, suntem chemați să subînțelegem că rectificarea bugetului de stat și a celui de asigurări sociale de stat este tot una cu bugetul consolidat. Suntem în martie 2003. Nimic nu se mai poate face. "Pupat toți Piața Independenței". Întrebarea însă rămâne. Și populația?! În calitatea sa de contribuabil onest, nu trebuie să știe adevărul? Ce ni se cere? Mai nimic! Să recunoaștem în primul rând incapacitatea Executivului de a colecta resursele fiscale și nefiscale ce se făceau venit la bugetul de stat, în cuantum de 938,8 miliarde lei.

Să recunoaștem în fapt că Executivul n-a putut să-și îndeplinească funcția de a asigura finanțarea cheltuielilor publice, aprobată prin votul Camerelor reunite. Apoi, să fim de acord că funcția de alocare a resurselor publice, pe care același guvern și-a asumat-o, are oarece carențe, context în care se face o economie de ban public în cuantum de 1366,2 miliarde lei.

Contabilul care a învățat că nu poți cheltui mai mult decât ai, se poate declara mulțumit. Se fac economii. Problema, în finanțele publice, se pune însă altfel: prin lege, există un buget de venituri care înseamnă o convenție socială prin care se extrage putere de cumpărare de la populație, în interesul său, și un buget de cheltuieli publice care, având ca sursă de finanțare veniturile colectate din impunere, trebuie executat în totalitate. Asta, ca o dovadă de respect față de populația de contribuabili care a acceptat, pe baza convenției sociale garantată de aleșii săi, adică de Parlament, să susțină aceste cheltuieli, toate în folosul său.

Doar redistribuirile din interiorul bugetului de stat pot fi înțelese. Cu greu! Mai ales când ele se regăsesc ca un supliment de 354 de miliarde în bugetul Secretariatului general al Guvernului pentru o obligație de plată către un SRL - "Slencore Protein România" și când, din reîmpărțirea tortului, sănătatea, n-aveți cum să uitați recenta moțiune promovată de România Mare și susținută de Opoziție, nu primește nimic.

Ne aflăm într-o situație paradoxală. 427,4 miliarde de lei au fost prelevate din veniturile populației, în temeiul Legii finanțelor publice, aferente anului 2002, fără a fi folosite. Nerespectarea Legii finanțelor, în sensul prelevării de venituri de la populație fără a fi folosite în exercițiul financiar pentru care s-au aprobat de Parament, dincolo de faptul că reprezintă un atentat la solidaritatea și coeziunea socială, este, în opinia mea, un delict. Se dau acești bani înapoi populației? Se constituie într-un fond public special dedicat rezolvării nevoilor acute ale populației cum este, problema întreținerii sau a medicamentelor? Răspunsul este clar: nu! Înseamnă, în drept, că funcțiile Guvernului ce decurg din calitatea sa de putere executivă, nu au putut fi îndeplinite.

În toate țările cu democrație funcțională, o asemenea rectificare de buget este considerată un afront adus puterii legislative și statului de drept. Cade Guvernul. Reprezentanții Partidului România Mare nu pot valida prin votul lor această manipulare a banului public în disprețul contribuabilului. Ne vom abține.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Și eu vă mulțumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt, stimați colegi. Înțeleg că nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abțineri? 19 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat proiectul de Lege de rectificare a bugetului pe anul 2002 prin Ordonanța nr.42.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.144/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.144/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Domnule ministru Tănăsescu, vă rog, aveți cuvântul!

 

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Din analiza indicatorilor macroeconomici estimați pentru anul 2002, care au la bază o reducere a inflației cu două puncte procentuale față de prognoza inițială, precum și ca urmare a execuției veniturilor și cheltuielilor bugetului general consolidat pe primele nouă luni ale anului, a rezultat necesitatea unei noi rectificări bugetare în toamna anului trecut.

Prin această nouă rectificare bugetară, veniturile bugetului de stat pe sold au avut o scădere de 835 de miliarde de lei ca urmare a creșterii sumelor defalcate din impozitul pe venit și taxa pe valoarea adăugată către bugetele locale.

În al doilea rând, cheltuielile bugetului de stat pe sold s-au diminuat cu 662 de miliarde de lei prin reducerea cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică cu 1300 miliarde lei, diminuarea cheltuielilor privind cofinanțarea fondurilor europene nerambursabile cu 2400 de miliarde de lei și creșterea prin echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prin transferuri de la bugetul de stat, în sumă de 2528 miliarde de lei.

În cadrul cheltuielilor bugetului de stat, ca urmare a execuției pe primele nouă luni ale anului trecut, s-a estimat că se pot realiza economii de 555 miliarde de lei la o serie de ordonatori principali de credite. Astfel, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru bugetele locale s-au suplimentat în felul următor: sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, un plus de 468 de miliarde de lei; sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subvenționarea energiei termice, un plus de 630,8 miliarde lei; sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, 700,4 miliarde lei.

Concomitent cu propunerea de rectificare a veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat, pe anul 2002, s-a prevăzut și modificarea bugetelor fondurilor speciale anexe la bugetul de stat pe anul respectiv, și anume, la bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate printr-o majorare atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor cu 300 de miliarde de lei, la bugetul Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic, majorându-se veniturile cu 100 miliarde de lei, iar la cheltuieli cu 200 de miliarde de lei, cu o diminuare a excedentului cu 100 miliarde de lei, precum și la bugetul Fondului special al drumurilor publice, unde s-au diminuat venituri în sumă de 3000 de miliarde de lei și la cheltuieli cu 2000 de miliarde de lei, cu o diminuare a excedentului de 1000 miliarde de lei.

În condițiile menționate mai sus, deficitul bugetului general consolidat s-a menținut ca pondere în produsul intern brut, așa cum a fost aprobat de către Parlament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Grigoraș prezintă raportul celor două Comisii pentru buget, finanțe.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
 

Domnul Neculai Grigoraș:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere au examinat proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.144/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2002, au reținut că prin această ordonanță de urgență, în funcție de evoluția indicatorilor macroeconomici estimați pentru finele anului 2002 de execuție operativă a bugetului general consolidat pe primele trimestre din anul respectiv, s-au redimensionat cheltuielile publice, s-au redistribuit unele sume, pe natura cheltuielilor, de către fiecare ordonator principal de credite, iar economiile, respectiv disponibilitățile de cheltuieli estimate la unii ordonatori principali de credite au fost redistribuite altor ministere și agenți economici pentru asigurarea fondurilor necesare acțiunilor urgente care au devenit prioritare în etapa respectivă.

Modificările prevăzute în ordonanța de urgență mențin deficitul bugetului general consolidat la 2,9% din produsul intern brut. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanță. În aceste condiții, comisiile pentru buget, finanțe și bănci vă propun dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2002 în forma înaintată de Guvern.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Dacă sunt luări de cuvânt? Înțeleg că nu sunt.

Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe 2002.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 56 voturi împotrivă.

Abțineri? 6 abțineri.

307 pentru. A fost aprobat acest proiect de lege.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.145/2002 privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 145/2002 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Prezintă domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanțelor.

Vă ascultăm, domnule ministru.

 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am să prezint pe scurt considerentele care au stat la baza rectificării bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002, prin Ordonanța de urgență nr. 145.

Evoluția situației economico-sociale din primele 9 luni ale anului precedent, corelată cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare din aceeași perioadă a necesitat unele modificări la nivelul și în structura bugetului asigurărilor sociale de stat.

Astfel, în cadrul acestui buget s-a propus menținerea echilibrului bugetar în condițiile diminuării veniturilor și cheltuielilor, anulării fondului de rezervă și acordării unei subvenții de la bugetul de stat.

Astfel, veniturile totale s-au diminuat cu suma de 4.781 de miliarde lei, pe seama, în principal, a diminuării veniturilor fiscale și a veniturilor nefiscale cu 5.523 de miliarde lei, respectiv 1.785 de miliarde de lei.

În al doilea rând, s-a acordat pentru menținerea echilibrului bugetului asigurărilor sociale de stat un transfer de la bugetul de stat, sub formă de subvenție, în sumă de 2.528 de miliarde de lei.

La nivelul cheltuielilor, au fost diminuate pe total acestea cu suma de 3.785 de miliarde lei, ca urmare a reducerii cheltuielilor cu 4.120 de miliarde de lei la titlul "Transferuri", din care 2.335 la pensii și asigurări sociale.

Totodată, s-au majorat cu 335 miliarde lei sumele aferente plății dobânzilor la împrumuturile acordate de trezorerie pentru acoperirea deficitelor temporare înregistrate la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În ceea ce privește bugetul asigurărilor pentru șomaj s-a propus ca, pe total, veniturile să nu se modifice, iar cheltuielile să se diminueze cu 807 miliarde lei, conducând la majorarea cu aceeași sumă a excedentului la finele anului.

Astfel, veniturile s-au modificat în structură după cum urmează: s-au diminuat contribuțiile de la persoanele juridice și fizice care utilizează munca salarială cu 150 de miliarde lei și donațiile, respectiv Programul RICOP cu 200 miliarde lei; s-au majorat încasările de rambursare a împrumuturilor acordate pentru înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii cu 350 de miliarde lei.

În ceea ce privește cheltuielile bugetului asigurărilor pentru șomaj, acestea s-au diminuat cu 807 miliarde de lei, prin reducerea cu 576 de miliarde de lei a cheltuielilor la Titlul "Transferuri", din care 404 miliarde lei la transferuri neconsolidabile, iar 171 de miliarde de lei la transferuri consolidabile.

În cadrul transferurilor neconsolidabile, principalele reduceri se referă la cheltuielile cu stimularea angajaților care încadrează șomeri și la stimularea mobilității forței de muncă.

În cazul transferurilor consolidabile, reducerea vizează, în primul rând, contribuția pentru asigurări sociale de stat pentru șomeri, cu suma de 171 de miliarde lei.

De asemenea, s-a propus modificarea în structură a cheltuielilor de personal și a cheltuielilor materiale și servicii, fără afectarea totalului acestora.

Intrările de credite externe s-au majorat cu 6,6 miliarde lei la bugetul asigurărilor sociale de stat și cu 14,3 miliarde lei la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin redistribuirea acestora în funcție de stadiul de derulare a împrumutului cu Banca Mondială, destinat proiectului privind forța de muncă și protecția socială.

În cazul cheltuielilor de capital s-a propus a se opera unele modificări în fișele obiectivelor de investiții, fără afectarea echilibrului bugetar.

Față de cele prezentate mai sus, doamnelor și domnilor parlamentari, vă rog să aprobați Ordonanța nr. 145.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Raportul Comisiilor de buget, finanțe îl prezintă tot domnul deputat Grigoraș.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Neculai Grigoraș:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților au examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 145/2002 privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Comisiile apreciază că modificările, nivelul și structura bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzute în Ordonanța de urgență nr. 145/2002 au ținut seama de evoluția situației economico-sociale pe primele 9 luni ale anului 2002, corelată cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare pentru aceeași perioadă, precum și de evoluția prognozată până la finele anului respectiv, așa cum, de altfel, a fost prezentat de către domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanțelor publice.

Comisiile parlamentare sesizate pentru aviz la proiectul de lege au comunicat avize favorabile. De asemenea, aviz favorabil a prezentat și Consiliul Legislativ. În aceste condiții, Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Parlamentului propun dezbaterea și adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată de Guvern.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Luări de cuvânt dacă sunt? Nu sunt.

În consecință, stimați colegi, supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 145/2002 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 58 voturi împotrivă.

Abțineri? 9 abțineri.

306 voturi pentru, 9 abțineri și 58 voturi împotrivă.

 
Dezbaterea și adoptarea Raportului de activitate pe anul 2001 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Stimați colegi,

Trecem la Raportul de activitate pe anul 2001 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și Raportul de audit intern și certificarea bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare pentru perioada 01.01.2001 - 31.12.2001.

Dau cuvântul doamnei președinte Anghelache pentru a susține acest raport.

 

Doamna Gabriela Anghelache (președinte CNVM):

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă rog să-mi permiteți ca în puține cuvinte să sintetizez activitatea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, prezentată în raportul pe anul 2001.

Strategia pe termen mediu a Comisiei de Valori Mobiliare este aceea de a reuși transformarea pieței de capital într-o alternativă viabilă a economiei naționale. Obiectivul, în baza acestei strategii pe care ni l-am propus în anul 2001, a fost, pe de o parte, recâștigarea încrederii investitorilor în instituțiile și produsele pieței de capital, iar pe de altă parte, reașezarea pieței, astfel încât indicatorii pieței bursiere și ai celorlalte segmente ale pieței de capital să fie mai performanți decât în anul 2000.

Aceste obiective s-au îndeplinit, lucru care este prezentat în raport, tocmai prin informațiile statistice, care arată că toți indicatorii pieței bursiere au prezentat o creștere, cu excepția a doi indicatori, și anume, numărul societăților comerciale tranzacționate la bursă care s-a diminuat și randamentul în dividende care, de asemenea, s-a diminuat, dar care este datorat funcționalității și performanțelor economiei reale.

În ceea ce privește reducerea numărului societăților cotate, lucrul acesta este apreciat pozitiv, deoarece, la bursă, trebuie să fie cotate și tranzacționate numai cele mai performante societăți, iar această diminuare a vizat tocmai excluderea de la cota bursei a celor care nu îndeplineau criteriile de performanță.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și-a desfășurat activitatea urmărind, în principal, creșterea transparenței pe piață, asigurarea unor informații corecte, complexe și la timp pentru toți investitorii, realizarea unei supravegheri cât se poate de atente și în timp cât se poate de scurt a tuturor segmentelor pieței cu insistență asupra fondurilor deschise de investiții, precum și controlul activității desfășurate de toate entitățile supravegheate și reglementate.

Aș vrea să aduc în atenție faptul că raportul comisiilor de specialitate ale celor două Camere pun în evidență trei aspecte la care noi am reflectat și aș vrea să vă supun atenției faptul că, în ceea ce privește observația referitoare la nerespectarea condiției ca în structura portofoliilor fondurilor deschise de investiții, lichiditățile, respectiv numerarul și activele ușor mobilizabile să reprezinte cel puțin 30%, acest fapt doar aparent nu a fost respectat, ci, dimpotrivă, noi am inclus în activele ușor mobilizabile și titlurile de stat cu scadență de până la 90 de zile, datorită randamentului mare, riscului zero și faptului că ele, având o piață secundară, pot fi transformate oricând în lichidități.

O altă observație care s-a făcut în raport a constat în aceea că portofoliile fondurilor deschise de investiții nu au fost suficient de diversificate.

Considerăm că diversificarea s-a realizat pe toate produsele pieței românești la acea dată. Sigur, este de dorit o diversificare mult mai largă, când vom reuși să asigurăm și produse mai multe, iar în ceea ce privește această diversificare, este adevărat că orientarea a fost îndeosebi spre plasamente monetare, acestea fiind cele mai rentabile și în acest fel s-a asigurat performanța fondurilor.

Cea de-a treia observație din raport vizează faptul că autoritatea pieței nu a autorizat nici o bursă de mărfuri. Lucrul acesta nu a fost posibil, pentru că legislația era tocmai în transformare, iar condițiile care erau impuse prin noul proiect de lege erau altele decât în legea existentă, lege existentă care dădea dreptul burselor de mărfuri să ceară autorizarea la 24 de luni de la aprobarea legii, deci erau în termen.

În ceea ce privește bugetul de venituri și cheltuieli, el a fost analizat cu mare competență, noi am acordat o atenție deosebită execuției acestuia, astfel încât la cheltuieli am obținut economii, economii importante de 40%, care se referă îndeosebi la faptul că nu am cheltuit pentru investiții atât cât ne-am propus, pentru că nu a fost posibil să găsim la data aceea un sediu corespunzător, iar la partea de cheltuieli am depășit veniturile. Deci, am încheiat anul cu excedent, excedent care a fost reportat în bugetul pe anul 2002.

Activitatea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare a avut și un alt element important, acela de a reglementa piața prin legislația secundară, lucru care a constat în modificarea unor regulamente existente și introducerea unora noi și cel mai important aspect este că în anul 2001 am lucrat intens la elaborarea proiectelor celor patru legi ale pieței de capital, care în anul următor, 2002, au fost și aprobate ca lege.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog, raportul celor două Comisii de buget, finanțe. Domnule deputat Grigoraș, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Neculai Grigoraș:

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților au analizat Raportul anual de activitate al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Raportul anual de audit financiar și execuția bugetului de venituri și cheltuieli. În raportul comisiei sunt prezentate analize și constatări la detaliu. Reținem că activitatea desfășurată de CNVM în 2001 s-a desfășurat conform actelor normative în vigoare și am să dau citire și propunerilor, chiar dacă doamna președinte Anghelache s-a referit la modul în care comisia a fost preocupată de rezolvarea acestor probleme. Ele vizează câteva aspecte, și anume: crearea condițiilor necesare în vederea diversificării structurii de portofoliu a fondurilor, în special crearea cadrului normativ, intensificarea preocupării în vederea autorizării și supravegherii burselor de mărfuri, evitarea situațiilor de nelichiditate și de insolvabilitate printr-o colaborare permanentă cu Banca Națională și comisia pentru supravegherea asigurărilor, asigurând o informare cu privire la activitatea pieței financiare.

În aceste condiții, cele două comisii propun plenului Parlamentului supunerea spre dezbatere și adoptare a Raportului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, a Raportului anual de audit financiar și execuția bugetului de venituri și cheltuieli.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog. Dacă sunt luări de cuvânt? Înțeleg că nu sunt.

Stimați colegi,

În consecință, supun votului dumneavoastră Raportul de activitate pe 2001 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și Raportul de audit intern și certificarea bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare pe anul 2001.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat în unanimitate.

 
Dezbaterea Raportului Consiliului Suprem de Apărare a Țării privind activitatea desfășurată în anul 2001.

Trecem la punctul următor. Dacă din partea Consiliului Suprem de Apărare a Țării a venit domnul Bârloiu? Domnul Radu Timofte?

Trecem la Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Țării privind activitatea desfășurată în anul 2001.

Dau cuvântul domnului general Bârloiu.

 

Domnul Viorel Bârloiu (secretar CSAT):

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă solicit aprobarea de a prezenta în sinteză problemele semnificative din activitatea Consiliului Suprem, înscrise în raportul transmis Parlamentului de către președintele consiliului.

În anul 2001 consiliul s-a întrunit în 10 ședințe, în care au fost analizate 212 rapoarte și informări, referitoare la domeniile de responsabilitate și au fost adoptate 170 de hotărâri.

Activitățile prevăzute în programul propriu de activitate au vizat, în principal: problemele apărării și siguranței țării, în acord cu interesele naționale de securitate ale României, relansarea candidaturii României la NATO și Uniunea Europeană, continuarea procesului de reformă a instituțiilor din cadrul sistemului național de apărare, analizarea factorilor de risc și evaluarea stării siguranței naționale, de asemenea, analizarea și promovarea proiectelor de legi sau acte normative în domeniile apărării, securității naționale, inițiate de Guvern și instituțiile din cadrul sistemului național de apărare.

Consiliul a analizat și avizat strategia de securitate națională a României, aprobată de dumneavoastră în decembrie 2001 și proiectele legilor privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, organizarea Armatei României, a Poliției Române, Statutul polițistului, ordonanțele de urgență privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale și pentru modificarea Legii privind statutul cadrelor militare.

De asemenea, a fost discutat ghidul carierei militare și alte acte normative care, în majoritate, sunt deja în vigoare.

Acestea au oferit suportul juridic necesar intensificării și finalizării programelor guvernamentale de restructurare și modernizare a instituțiilor după standardele europene și euroatlantice.

În ceea ce privește reforma organismului militar s-au adoptat hotărârile necesare continuării procesului de restructurare și modernizare a Armatei României, aprobându-se în acest sens planul cadru și planul de operaționalizare a forțelor pentru perioada 2001 - 2004, în vederea realizării structurii de forță Armata României 2003.

Măsurile stabilite prin cele două planuri au determinat creșterea gradului de interoperabilitate cu armatele viitoarelor state aliate.

Referitor la asigurarea resurselor și infrastructurii destinate apărării s-a analizat gradul de înzestrare a principalelor componente ale apărării și siguranței naționale și s-a recomandat continuarea programelor de înzestrare, prin intensificarea participării industriei naționale în derularea lor.

Totodată, luptând cu problemele existente în industria de apărare, consiliul a analizat situația capacităților de restructurare și redimensionare, impuse de situația economiei românești, de evoluția efectivelor forțelor armate, precum și de realitățile pieței interne și internaționale de armament.

Pentru celelalte instituții cu responsabilități în domeniul securității naționale s-au analizat și aprobat modificări ale structurilor și regulamentelor de organizare și funcționare, în vederea îndeplinirii cu eficiență a misiunilor și adaptării potențialului lor la noile evoluții ale riscurilor și amenințărilor la adresa României.

Periodic s-au analizat rapoarte și informări pe probleme referitoare la măsurile întreprinse pentru securizarea frontierelor, diminuarea și descurajarea migrației ilegale în România, tendințele și formele de manifestare ale corupției, traficul și consumul ilegal de droguri și infracționalitatea transfrontalieră.

Hotărârile adoptate au asigurat creșterea capacității de răspuns a instituțiilor statului la cerințele societății civile și descentralizarea deciziilor, corespunzător cadrului juridic european și euroatlantic.

În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra Statelor Unite ale Americii, consiliul a hotărât măsurile pentru întărirea siguranței naționale, precum și responsabilitățile instituțiilor, cu atribuții în noua situație creată.

S-au stabilit măsurile imediate de creștere a siguranței cetățenilor și instituțiilor din România, precum și participarea României la Coaliția internațională de luptă împotriva terorismului.

În raportul prezentat Parlamentului României sunt înscrise și alte aspecte referitoare la organizarea și coordonarea activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională, iar în anexa la acest document sunt prezentate hotărârile adoptate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim.

Vă rog, din partea celor două Comisii de apărare, ordine publică și siguranță națională prezintă raportul domnul președinte Răzvan Ionescu. Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Raportul comun al celor două comisii privind activitatea desfășurată de CSAT în anul 2001.

Comisiile pentru apărare au ajuns la următoarele concluzii: CSAT a acționat pentru îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților ce revin din Constituția României, privind propria organizare și funcționare, cât și a îndatoririlor pe care le are din legislația în vigoare, care îl angajează, în calitate de unică autoritate administrativă, autonomă, în soluționarea concretă a problematicii privind organizarea și coordonarea unitară a apărării și siguranței naționale.

Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în perioada de referință, s-a întrunit în 10 ședințe, în care au fost analizate 212 rapoarte și informări referitoare la apărarea, ordinea publică și siguranța națională, pe baza cărora s-au adoptat 170 de hotărâri.

Au fost analizate astfel și avizate proiectele noilor legi și acte normative care oferă suportul juridic necesar înfăptuirii programelor de restructurare și modernizare a instituțiilor din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Totodată au fost analizate și s-au luat măsurile ce se impun privind evoluția factorilor de risc la adresa siguranței publice, eliminarea ilegalităților care se comit în domeniul privatizării și situația azilului în România, contracararea riscurilor și amenințărilor la adresa siguranței naționale, fenomenele negative înregistrate în derularea procesului de reformă a sectorului extractiv de resurse.

CSAT a analizat stadiul implementării planului anual de pregătire a aderării la Alianța Nord Atlantică și a aprobat programul individual de parteneriat între România și NATO pentru perioada 2002 - 2003. În acest context, a stabilit oferta de forțe pe care România le poate pune la dispoziția NATO și Uniunea Europeană, precum și variantele posibile de angajare a structurilor din cadrul Forței Multinaționale de Menținere a Păcii din sud-estul Europei.

Consiliul a analizat gradul de înzestrare cu armament și tehnică a principalelor componente ale apărării și siguranței naționale și a stabilit măsurile necesare privind dotarea forțelor armate cu echipamente și tehnică din industria națională de apărare și din import, precum și de restructurare a Companiei Naționale Romarm S.A. și a Regiei Autonome Romtehnica.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au avizat favorabil raportul CSAT privind activitatea desfășurată în anul 2001 și au hotărât să-l supună spre examinare și aprobare plenului Parlamentului, potrivit art. 62 alin. 2 lit. f) din Constituția României, cu recomandarea ca inițiativele legislative pentru care s-a solicitat avizul CSAT să fie înaintate Parlamentului.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Vă rog. Dezbateri generale? Întrebări? Dacă sunt luări de cuvânt? Are cuvântul domnul deputat Tudor Marcu. Vă ascultăm cu atenție, domnule deputat.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte și vă cer de la bun început iertare că vă solicit să fiți atenți la ceea ce vreau să vă spun, pentru că am văzut că o parte dintre dumneavoastră nu au fost atenți la ceea ce a citit domnul general și domnul președinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi parlamentari,

Din păcate pentru dumneavoastră, eu nu voi fi atât de festivist cum sunt unii dintre colegii noștri în privința acestui raport.

De fapt, noi nu discutăm raportul cu zecile de activități enumerate, ci câteva pagini introductive, demne, de altfel, de antologia limbajului de lemn din regimul trecut.

Ce să discut despre aceste înșiruiri de teme? Trebuie să discutăm despre activitatea CSAT-ului, privită prin prisma efectelor muncii desfășurate de acesta în domeniul apărării țării, care este mult mai vast decât activitățile cu caracter strict militar sau de politică externă.

Iată, nu mai departe decât în raportul privind activitatea SRI-ului, pe care l-am primit de la domnul Radu Timofte, se arată că printre principalii factori de risc sunt, spre exemplu, "disfuncțiile în activitatea economică de fond, care conțin: privatizare defectuoasă, deteriorarea infrastructurii economice, corupție în toate domeniile statului, economia subterană și în primul rând nivelul de trai", de care, în festivismul nostru, am uitat.

Este bine că s-a întocmit raportul din timp, dar dacă îl studiem, vedem că în afara șirului de teme discutate, care este luat din calculator în câteva minute, mai sunt cinci pagini cu analiza acestor activități, care se pierde în hățișul unui demn limbaj de lemn, cum spuneam, explicativ, în genul prelegerilor de la "Ștefan Gheorghiu", cum ar fi... Vă rugăm să fiți atenți, dacă n-ați citit, să vedeți dacă înțelegeți mare lucru! "Activitate subsumată îndeplinirii obiectivului strategic fundamental, coordonarea efectivă a acțiunilor și activităților pentru îndeplinirea lor coerentă, corelată și interdependentă, eficientizarea acțiunilor de îndeplinire a obiectivelor procesului de structurare și modernizare etc. etc". Sunt lecții de politică, probabil. Astfel, nu reții nimic din text, nici măcar înșiruirea de activități, care nimănui nu-i poate oferi temă de discuție în Parlament.

Chiar așa, de ce v-au trebuit două luni ca să întocmiți acest raport? Puneți-l față în față cu cel de anul trecut și de alți ani și veți vedea că o mare parte dintre ele sunt identice. În locul dumneavoastră le-aș fi prezentat la 5 minute după ultima ședință a CSAT-ului de anul trecut. Problema importantă nu este, de fapt, numai ce conține raportul, ci și ce s-a discutat de către CSAT, cum s-a urmărit îndeplinirea acestor hotărâri, care este rezultatul muncii lor și cum se manifestă acest rezultat în România, în economia națională, în securitatea națională, în viața oamenilor.

Nimeni nu a făcut referire la asemenea aspecte, dar eu fac, pentru că, dacă ne uităm puțin în urmă, vedem că viața nu a mers înainte decât biologic, în ultimii ani. Nu se face simțită activitatea CSAT-ului în îmbunătățirea vieții economico-sociale în România. CSAT poate să facă zeci de ședințe, poate atinge toate aspectele atâta timp cât Guvernul face absolut ce dorește, eludând problemele Parlamentului, chiar în domeniile de securitate națională și de apărare, de fapt eludând chiar propriile hotărâri pe care nici măcar nu le mai pune la vot în Parlament, pentru că le ia de unul singur. Mai mult, prezentând hotărâri în grup, cu 27 de legi, încălcând chiar prevederile Constituției. CSAT-ul nu se sesizează de aberantele măsuri pe care le are Guvernul în viața României?

Într-adevăr, CSAT-ul este format în parte din membrii Guvernului, dar tocmai de aceea ființează CSAT, ca, printre altele, să nu permită Guvernului să se manifeste discreționar, absolutist, exclusivist, de-a dreptul dictatorial și cu dispreț total față de celelalte organisme, să subordoneze, în fapt, chiar activitatea Parlamentului. Dar el subordonează chiar CSAT-ul, care a devenit un fel de decor pentru Guvern, un "breloc" la buzunarul democrației de tip românesc.

Tot raportul este plin de mărețe succese și îndepliniri victorioase, activități peste activități, dar scopul principal al acestora nu a fost atins. Nici pe departe! În România nu se văd aceste mărețe succese trâmbițate de raport.

Să fim cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem că nu a mers nimic mai bine ca înainte: nici ca anul trecut,nici ca acum doi ani, ba, din contră. Faptul că suntem performeri în procesul de intrare în NATO nu ni se datorează decât în foarte mică măsură nouă. Economia nu e mai bună decât acum 3 ani, la vizita fostului președinte al Statelor Unite ale Americii de atunci, armata nu e cu nimic alta decât atunci, viața socială este aceeași, geografia este aceeași, vecinii sunt aceiași etc.

S-au întâmplat însă evenimentele internaționale cunoscute, care au schimbat din exterior mersul hotărârii Statelor Unite în privința aderării la structurile militare euroatlantice. Ba, în ultimele zile, am ajuns brusc, din oaia neagră a economiei națiunilor europene, să fim lăudați de către Statele Unite că avem o economie de piață competitivă, când, de fapt, economia e aceeași ca atunci când eram criticați vârtos, cu câteva săptămâni înainte.

Ne-am trezit brusc la realitate când am fost atenționați că, încă, suntem departe de ea, tocmai de către Uniunea Europeană, care, în această privință, este singura care dă verdicte, doar, în această uniune vrem să intrăm.

Statele Unite ne împing în față mereu în ultimul timp, este foarte bine, din multe puncte de vedere, acest gest ne aduce mai aproape către țelurile către care tindem. Dar aceste propulsări ale noastre în actuala conjunctură internațională, știm cu toții, indiferent de partidele din care facem parte, nu se fac pe baze reale, care ar fi fost și un rezultat al muncii CSAT, ci, din considerente care nu țin de actuala guvernare, cu totul în afara meritelor asumate cu aroganță de actualii guvernanți. CSAT, de fapt, s-a aliniat numai la aceste hotărâri externe, a răspuns, în parte, fără nici o contribuție la cerințele impuse. Orice altă componență ar fi avut CSAT-ul, dacă ar fi făcut la fel, ar fi fost la fel de merituoasă sau nemerituoasă, cum vreți să spuneți, sau, mai bine zis, cum va decide istoria.

De altfel, cu toată bunăvoința pe care ne străduim să o avem în privința activității CSAT pe anul 2002, cum putem să privim ca o activitate competentă și fructuoasă bilanțul celor 4 ședințe, atâtea au fost în anul 2002, 4 ședințe!, în care s-au discutat, rețineți, 250 de rapoarte, revenind peste 60 de rapoarte pe zi de lucru, și în care s-au adoptat 155 de hotărâri! Cum s-au putut discuta, argumenta și îmbunătăți în urma propunerilor luate? Oare, membrii CSAT-ului sunt calculatoare electronice, sau, pur și simplu, s-au trecut la grămadă, fără a mai avea timp să discute serios?

Nici măcar de votat, fără intervenții, în ziua de vot general, Parlamentul nu atinge aceste performanțe, criticate, în fapt, copios de mass-media, ca fiind prea multe pentru a mai permite analize. Oare, tot așa votează și CSAT-ul, cum ne-a obișnuit actuala Putere în Parlament, "pe bandă"?

Gândiți-vă că 250 de rapoarte și 150 de hotărâri fac 365 de titluri, puse la vot! Cum se citesc în ședință aceste titluri? Sau, se votează pe pachete de hotărâri și rapoarte, cum este obișnuit Guvernul actual? Numai câte un minut la fiecare, pentru citit titlul și numărat voturile, și iată că sunt peste 6 ore, fără pauze, fără a se discuta absolut nimic, în afara faptul că de 365 de ori membrii CSAT au făcut scurtă la mână, votând cu atenția încordată 6 ore, nepierzând nici măcar o singură secundă.

Cum să privească Parlamentul cu seriozitate o asemenea activitate stahanovistă? Chiar și numai astfel se poate demonstra superficialitatea ședințelor CSAT. Cum să fii de acord cu așa ceva? Cum mai ai timp de a analiza ce s-a întâmplat în perioada trecută? Cum se analizează activitatea Guvernului, starea națiunii, problemele majore ale corupției, sănătății, nivelului de trai?

Iată, de aceea, Guvernul privește cu dispreț Parlamentul și CSAT-ul, văzându-și fiecare de treburile lui, indiferent de ce se discută în țară, în afara ei sau în organismele internaționale despre activitatea și performanțele lui.

Cum a analizat CSAT-ul, în aceste condiții, problemele economice ale României, care sunt dintre cele mai importante pentru siguranța națională? Nici măcar nu se pomenesc în raport!

Cum a analizat CSAT-ul problemele nivelului de trai, deficitar, la limite insuportabile pentru aproape tot poporul român și care poate fi un puternic factor destabilizator pentru siguranța națională, așa cum reiese chiar din raportul SRI?

Am ajuns pe ultimele locuri în Europa... sau pe primele, dacă vreți să vă gândiți astfel, în privința sărăciei, mortalității infantile, bolilor odinioară eradicate și necunoscute demult în restul țărilor europene, salariului mediu pe economie, speranței de viață, a venitului și a producției pe cap de locuitor și, cu toate acestea, sub pulpana binevoitoare și ocrotitoare a guvernanților sau a CSAT-ului, care e, de fapt, același lucru, care au făcut din corupție la nivel național o temă serioasă de îngrijorare nu numai pentru Uniunea Europeană, dar chiar și pentru celelalte țări, îndeosebi pentru Statele Unite ale Americii.

Socotesc, astfel, că raportul este extrem de deficitar. Raportul are o singură latură: să ne explice titlurile votate în CSAT și numărul lor. De aceea, nu au importanță, cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai superficial abordate într-un timp limitat. Mai bine să analizăm numai câteva, cu mai multă responsabilitate și cu efecte mai directe și mai vizibile.

"Non multa sed multum", a rămas de la predecesorii noștri latini, ceea ce s-ar aplica la activitatea CSAT prin îndemnul: nu contează numărul titlurilor votate, ci calitatea discuțiilor lor, a hotărârilor luate, a măsurilor dispuse spre aplicare, a controlului aplicării lor, a analizei rezultatelor aplicărilor lor, a măsurilor pentru repararea eventualelor deficiențe în aplicare lor etc.

Dar cum să aibă timp pentru așa ceva, când, pentru orice hotărâre, analiză măsuri și votare, CSAT a acordat anul trecut în jur de un minut pe an? Cum să aibă timp pentru discuții despre corupți,chiar în mai mult de un minut, tocmai unii dintre guvernanți, membri CSAT, acuzați copios și permanent de corupție? Și cum să nu oprească orice încercare de abordarea subiectului, care trage în jos eforturile unui întreg popor român, prin înăbușirea bunelor intenții ale celorlalți membri ai CSAT-ului, cu 365 de rapoarte și hotărâri, cele mai multe, care nu necesitau intervenția CSAT?

Iată de ce marii corupți, chiar în Guvern și CSAT fiind, își văd liniștiți de afaceri, ba chiar fac și legi în avantajul afacerilor lor, la limita sau în afara legii, Parlamentul având grijă să voteze fără crâcnire orice propunere a guvernanților.

În aceste condiții, fac propunerea restructurării stilului muncii CSAT, îmbunătățirea acestuia, eliminării redundanței în activitate, abordării unui număr mai mic de probleme în discuție, cu adevărat cele de importanța unui for atât de important pentru apărarea țării sub toate aspectele ei, precum și pentru mărirea numărului de întruniri într-un an. CSAT a rămas închistat în normele și dogmele în care a fost creat acum un deceniu. Modernizați-vă, domnilor, alăturați-vă schimbărilor impuse de activitatea României pe plan internațional și luați măsuri pentru a fi într-adevăr ceea ce trebuie să fiți și nu mașini de vot, ca în Parlament, de unde ați copiat numai partea proastă a activității noastre, aceea de "mașină de vot", la care am fost condamnați de actualii guvernanți, vină de care, de altfel, în parte, vă faceți vinovați și dumneavoastră.

Pentru exemplificare, nu aveți decât să parcurgeți lista cu membrii CSAT-ului, pentru a vedea că stilul muncii în Parlament, Guvern, CSAT este același, unic și defectuos. Mult succes, domnilor! Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM. Se strigă: "Bravo!")

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, dacă mai sunt luări de cuvânt? Vă rog! Domnul deputat Ovidiu Drăgănescu.

 
 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulțumesc, domnilor președinți.

Voi încerca să fiu ceva mai scurt ca antevorbitorul meu.

Pentru început, aș avea o întrebare, deoarece este o problemă de procedură. În acest raport, se spune că: "Pentru adoptarea unor hotărâri conforme cu activitatea, membrii Consiliului au participat la activitățile de analiză și bilanț, precum și la alte acțiuni importante, au adoptat hotărâri și în perioadele dintre ședințe"

Or, lucrul acesta nu este posibil, deoarece conform Legii de organizare și funcționare a CSAT-ului, se spune la capitolul de organizare și funcționare, în art. 6 alin. 3: "CSAT lucrează în prezența a cel puțin două-treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri prin consens". Or, atunci, mă întreb cum a adoptat CSAT-ul hotărâri și în perioadele dintre ședințe?

Se spune acolo: "Folosind ca metodă de lucru analizarea individuală de către membri a documentelor și prezentarea scrisă a punctelor de vedere". Deci, cred că trebuie reformulat aici, nu cred că adoptat hotărâri, ci a lucrat, probabil, între ședințe. Hotărârile se iau doar în ședințele CSAT-ului. Deci, ar trebui să se reformuleze aici raportul.

Pe de altă parte, definiția acestui raport a dat-o chiar domnul general, când a spus că se va referi "foarte în viteză" la raportul pe anul 2002. Într-adevăr, raportul este făcut puțin "în viteză". Și, ceea ce este cel mai important, în marea sa parte, el se referă doar la acțiunile privind aderarea la NATO. Care, într-adevăr, este foarte importantă, este principalul obiectiv pe care îl are România în 2003 și 2004, dar trebuie spus - și nu o spun eu, au spus-o și voci mult mai avizate, cum ar fi președintele, primul ministru - la ora actuală, România nu se simte amenințată de un stat dușman neprietenos, ci, în primul rând, amenințarea vine din partea așa-ziselor "riscuri și amenințări neconvenționale", riscuri și amenințări neconvenționale cum am fi: traficul de droguri, traficul de materiale pentru producerea de arme de distrugere în masă, traficul de carne vie etc. etc. Or, pentru toate aceste amenințări și riscuri, în raport găsim o singură frază.

În schimb, așa cum spuneam, jumătate din raport se referă doar la aderarea la NATO, care, într-adevăr, este o atribuție pe care trebuie să o aibă CSAT, dar ea este o atribuție la lit. g) a art. 4. Deci, cam 1% din textul Legii de organizare și funcționare a CSAT-ului.

În schimb, însă, la art. 4, la principalele atribuții ale CSAT-ului, se vorbește despre "strategiile de ordine publică și siguranță națională ale României, în raport cu răspunderile instituțiilor abilitate". Or, în acest raport, nu găsim nici o promovare de asemenea strategii din partea CSAT-ului. Și cred că lucrul acesta putea fi făcut în anul care a trecut, dacă nu, îl așteptăm, cel târziu, în raportul pe anul 2003.

De asemenea, vreau să spun și vreau să atenționez că CSAT-ul că aici se menționează că: "În cursul anului 2002, Consiliul a aprobat Planul național anual de pregătire a aderării pe 2003". Acest plan nici până acum nu a ajuns la Parlament. Deci, este o totală lipsă de interes din partea Guvernului, din partea CSAT-ului.

De asemenea, se vorbește aici despre: Programul individual de parteneriat pentru perioada 2002-2003; Planul de acțiune Post-Praga, Studiul de interoperabilitate globală 2002, deci, toate aceste documente foarte bine că s-au aprobat, dar ar fi bine ca și Parlamentul să ia cunoștință de ele.

În continuare, aș putea spune că un alt element important pe care l-a reținut CSAT-ul, dar nu știu dacă îl are foarte mult în vedere, se referă la restructurarea și modernizarea organismelor militare, fiindcă, la ora actuală, "restructurarea organismelor militare" înseamnă plecarea multor militari din organismul militar. Și plecarea nu se face întotdeauna pe criterii de competență, pe criteriile care, probabil, sunt propuse de CSAT pentru a fi urmărite de conducătorii instituțiilor militare.

Ar trebui văzut, de asemenea, în aceste momente, când aproape unul din doi militari vor părăsi haina militară, cum se fac aceste plecări, cum se fac aceste concursuri, aceste promovări. Să vedem dacă nu avem de-a face cu o pesederizare, chiar și în aceste structuri militare, ceea ce ar fi foarte grav.

Un ultim punct pe care aș dori să-l ating se referă la declasificarea arhivei fostei Întreprinderi de comerț exterior "Dunărea", deoarece, în anul 2000, fostul CSAT, sub fostul președinte Emil Constantinescu, a început declasificarea, desecretizarea arhivei comerciale, nu și a arhivei operative, a I.C.E. "Dunărea". Fiindcă, iată, au trecut 13 ani și încă ne întrebăm, și noi, în Parlament, și românii, unde sunt banii lui Ceaușescu, zecile de miliarde de dolari despre care se vorbea la acel moment și acest răspuns ar trebui să-l avem cel târziu în anul 2003. Poate, astfel, vom da un răspuns și la topul celor 100 de îmbogățiți ai țării și un răspuns la multe alte lucruri care s-au întâmplat în ultimii 13 ani.

Cu acestea fiind spuse, vreau să menționez că Partidul Național Liberal nu va vota împotriva acestui raport, numai și numai datorită faptului că anul 2002 este un de succes, prin invitarea noastră de aderare la Alianța Atlanticului de Nord pentru anul 2004. Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Iar, să vă atenționez că este vorba despre raportul Consiliului Suprem de Apărare a Țării pe anul 2001!

Dacă mai sunt luări de cuvânt? Dau cuvântul domnului senator Ștefan Mărgineanu. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Ștefan Mărgineanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Domnilor colegi,

Un sănătos obicei este acela ca, periodic, cei implicați în activități majore, de care depinde siguranța și echilibrul statului, să prezinte în fața Parlamentului rapoarte privind activitățile întreprinse și proiectele de viitor. Însă acest obicei sănătos este acum umbrit de situația destul de incertă în care se află lumea în ansamblu și noi, ca popor, în special.

Lecturând cu mare atenție succintul raport prezentat de către CSAT, ca fost militar de carieră, am trăit senzația că am de-a face cu o frumoasă poveste, în care, în treacăt, este vorba și de Armata română. Nu ne-am propus o analiză stilistică a textului, deși am fost tentați să o facem, însă, între ceea ce se prezintă în raport și realitatea faptică, se manifestă o discrepanță alarmantă și ruinătoare.

Nu poți aprecia Armata română și mutațiile ce s-au petrecut în rândurile ei în ultimul deceniu ca pe o instituție blagoslovită de divinitate și aflată pe cel mai viguros și sigur drum din toate cele care au fost posibile. Noi, cei de la Partidul România Mare, semnalăm, a câta oară, deja, faptul că, practic, astăzi, România se află într-o situație mai mult decât ingrată și nu ar fi pentru prima dată în istorie.

Vreau să vă semnalez că un specialist în domeniul militar - și o știți și dumneavoastră foarte bine, stimați colegi de la guvernare - se formează în ani de serioasă trudă. Bărbați tineri, foarte bine pregătiți, animați de idealul slujirii patriei, militari de excepție, s-au pomenit, datorită programului de restructurare a armatei, în baza Ordonanței de Guvern nr. 7/1998, trecuți nemilos în rezervă, oferindu-li-se iluzorii posibilități de reconversie profesională, ca: fierari-betoniști, dulgheri, bucătari-ospătari, taximetriști și chiar disk-jokey.

S-a gândit cineva dintre cei care au luat astfel de decizii cum rămâne cu spațiul gol lăsat prin trecerea în rezervă a acestor mii de specialiști? Dar la trăirile și la umilințele la care au fost supuși militarii noștri de carieră, scoși din unități la vârsta maturității și în plenitudinea forței fizice și psihice? Desigur, aceștia așteaptă un răspuns. Și noi la fel.

Mai vitregită decât generația disponibilizată pare a fi actuala promoție, 2003, a Academiei de Înalte Studii Militare, care, simțind nesiguranța din unitățile Ministerului Apărării Naționale, s-a văzut nevoită să-și părăsească idealul și să se orienteze (cei care au putut) către alte structuri ale sistemului național de apărare, mai bine susținute financiar, remunerarea personalului MApN fiind în vădită discrepanță cu cea a Ministerului de Interne. Așa motivează Guvernul Năstase tinerii care doresc să îmbrățișeze cariera militară?

Nu pomenim nimic de precara protecție socială oferită cadrelor militare. Protestăm doar, gândind că, măcar de aici mai departe, Dumnezeu să vă dea gândul cel bun pentru a îndrepta răul făcut!

Așa știam noi atunci când ne-am început cariera militară, că îți stă rău, având părul alb sub caschetă, dacă la pensionare nu ai pe trese gradul de colonel sau general. Acum, însă, România are cei mai mulți generali din lume pe cap de militar, mulți dintre proaspeții și mai vechii avansați în grad nu prea au nici în clin nici în mânecă cu armata, fiind în situația ciudată de a avea generali specialiști în diferite domenii, ca: fotbal, handbal, flotări și genuflexiuni și chiar în arte culinare.

În final, domnilor guvernanți, noi, parlamentarii Partidului România Mare, atașați valorilor perene și tradițiilor glorioase ale Armatei române, iubitori de echilibru și pace, credem că aveți datoria să redați marea și viguroasa unitate oștirii române. Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Înțeleg că nu mai sunt luări de cuvânt. Dați-mi voie să-i dau totuși cuvântul președintelui Comisiei pentru apărare de la Camera Deputaților, domnul Răzvan Ionescu. Și îl rog apoi și pe domnul secretar general Burloi să răspundă la întrebarea care s-a pus.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnilor președinți și stimați colegi,

Cineva, astăzi, a dat ceasul înainte. Și, credeți-mă, noi, cel puțin, membri ai Grupului parlamentar al PSD, ne-am fixat ceasurile după ordinea de zi a acestei ședințe. Din păcate, partidele parlamentare din opoziție se pare că au trecut la programul de vară.

Eu am prezentat în fața dumneavoastră un raport al activității Consiliului Suprem de Apărare a Țării pe anul 2001. Intervențiile colegilor mei s-au referit la raportul CSAT-ului pe anul 2002. De aceea, cred că intervențiile colegilor mei nu au făcut altceva decât să inducă o stare de mare confuzie. De aceea, o să-mi permit, foarte scurt, câteva precizări, întrucât nici unul dintre antevorbitorii mei nu s-au referit concret la lucrurile cuprinse în raport.

Cred că facem o confuzie atunci când ne referim la hotărârile pe care CSAT le ia în ședințele sale și modul în care, după aceea, ministerele din cadrul zonei de siguranță, ordine publică și apărare aplică aceste hotărâri sau pun în aplicare legile pe care noi, după aceea, le adoptăm în Parlament. Dacă vreți să avem o discuție punctuală, legată de feed-back-ul legilor pe care noi le-am implementat deja în aceste ministere, cred că ar trebui să avem o discuție mai amănunțită cu reprezentanții ministerelor (eu cred că acest lucru deja are loc, prin comisiile parlamentare, prin subcomisiile de control), astfel încât discuțiile pe baza raportului activității CSAT să nu aibă, totuși, o retorică goală, nesemnificativă, așa cum s-a întâmplat în cazul antevorbitorilor mei.

S-a făcut această confuzie întrucât, ieri, în comisiile de specialitate, am dezbătut Raportul CSAT-ului pe anul 2002. Chiar domnul deputat Marcu și domnul deputat Drăgănescu au apreciat faptul că la 3 luni de la terminarea anului am discutat raportul de activitate al anului care deja s-a scurs. Faptul că noi am discutat ieri acest raport, pe care, cum spuneam, mulți colegi l-au salutat cu entuziasm, ne demonstrează faptul că societatea românească este încă o societate de tranziție și care nu pierde nici un prilej de a prezenta ca reușită orice simptom de normalitate.

Prezentarea în plenul Parlamentului astăzi a raportului de activitate pe 2001 eu zic că este un gest firesc, care respectă prevederile Legii de organizare și funcționare a CSAT-ului și cred că a cărui promptitudine nu ar trebui să ne copleșească.

Statistica oferită de raportul pe care eu l-am prezentat este una pur formală și aș vrea să explic acest lucru. Faptul că CSAT-ul este o autoritate capabilă să analizeze, în anul 2001, 100 și ceva de rapoarte, în anul 2002 - 250 de rapoarte, informări din domeniul apărării, siguranței și ordinii publice, să adopte hotărâri obligatorii pentru toate instituțiile la care se referă, cred că este, pe de o parte, un progres, iar, pe de altă parte, ne arată modul în care această instituție se schimbă de la an la an. Și ne mai arată, eu zic, un lucru extrem de important: faptul că ea capătă o altă dimensiune, un rol hotărâtor, chiar și un rol cvasiexecutiv.

Poate că CSAT-ul va trebui, eu știu, începând din anul acesta, să gândească și să formuleze propuneri privind modificarea politicii statului în domeniul apărării, eventual, să adopte și soluții rapide, atunci când este cazul. El trebuie să acționeze ca un veritabil organ politic, ca un reflex, de altfel, al prezenței în cadrul său a Președintelui României, a primului ministru în funcția de vicepreședinte și a celorlalți miniștri, a celorlalte autorități, care sunt prin excelență politice.

Așa cum a menționat și lordul Robertson cu câteva zile în urmă în fața noastră, țările aliate trebuie să-și schimbe strategia și concepția, astfel încât să dispunem de capacități rapide, de mecanisme nu numai legislative, ci și executive, decizionale, care să ne permită adoptarea unor decizii rapide.

Nu mai insist, întrucât aș fi insistat asupra unor lucruri extrem de concrete, dacă cei trei colegi ai mei s-ar fi referit la raportul pe care eu l-am prezentat. Întrucât nu au făcut-o, consider că l-au acceptat și că o să iau intervenția lor ca o intervenție făcută înainte de a fi prezentat Raportul CSAT-ului pe anul 2002. Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului secretar general al CSAT-ului, generalul Burloi.

 
 

Domnul Gheorghe Burloi:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nu întâmplător, la raportul Consiliului Suprem am anexat cele 100 și ceva de hotărâri care au fost adoptate. De ce am făcut lucrul ăsta? Am zis că, dacă cuiva nu-i place conținutul raportului, fiind acuzat în speță de "limbaj de lemn", "limbaj a la Ștefan Gheorghiu", de expresii de genul, subsumate, poate, parcurând cele 100 și de hotărâri, își dă seama că acest organism a lucrat totuși în anul 2001 și a lucrat în probleme de fond, în probleme esențiale ale securității naționale.

Deci, putem fi acuzați de orice, mai puțin de asta, că n-am lucrat, că nu ne-am gândit la ce înseamnă securitatea națională a României și la ce trebuie făcut pentru asta.

Domnului deputat Marcu îi port un respect deosebit, dar dumnealui dovedește că nu ne poartă nouă, pentru că aici una s-a prevăzut și alta s-a discutat. Ceea ce a făcut dumnealui este din alt timp, pentru 2002, probabil vom discuta peste două-trei luni.

În ceea ce înseamnă a lua hotărâri între ședințe, eram acuzați că în 4 ședințe am discutat nu știu câte ore și că s-a făcut o chestie anormală. Era vorba, cu totul, de anul 2002.

Legea ne permite ca, între ședințe, să luăm hotărâri punctuale și aceste hotărâri să fie sub semnătura tuturor membrilor Consiliului Suprem și așa se procedează, doamnelor și domnilor.

Îmi cer scuze dacă n-am creat satisfacția care, probabil, se aștepta, din partea tuturor doamnelor și domnilor parlamentari. Am tras învățămintele de rigoare; promit că voi informa membrii Consiliului cu cele discutate aici și sperăm ca, chestiunea să fie altfel.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul ministru Ioan Mircea Pașcu, în calitate de membru al CSAT-ului și deputat.

Vă ascultăm.

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Da, mulțumesc.

Domnilor președinți,

Dezbaterea raportului, luările de cuvânt m-au obligat să solicit și eu cuvântul pentru că sunt membru al CSAT-ului și, în al doilea rând, pentru că, fiind deputat, cred că am o obligație să particip activ la această dezbatere.

În prima chestiune, este că avem de a face, aici, cu o judecată strict birocratică. Domnul Marcu Tudor, distinsul nostru coleg, a venit și a împărțit cele patru ședințe pe numărul de rapoarte și a rezultat, din analiza domniei sale, că nu avem la dispoziție decât două minute de raport ș.a.m.d. Domnul, distinsul coleg Drăgănescu a venit și a făcut, de asemenea, unele remarci critice, tot prin această viziune birocratică.

Eu pot să vă spun următoarele lucruri. CSAT-ul este o instituție care strânge oficial oamenii la un loc, o dată pe trimestru, conform Regulamentului, dar de fiecare dată când este nevoie de o decizie. În momentul de față, după cum vedeți, traversăm o perioadă extrem de complexă pentru țară și pot să vă asigur că toate deciziile sunt luate în deplina cunoștință a tuturor membrilor CSAT. Există consultări și nimic nu se întreprinde fără ca persoana care răspunde de domeniul respectiv să inițieze anumite lucruri, fără ca el să participe la alte decizii cu ceilalți factori decizionali, sunt aprobări continue care se iau în fiecare zi, pentru că viața acestui Consiliu nu se reduce numai la întâlnirile respective. Și dumneavoastră cunoașteți foarte bine lucrul acesta, dar, pentru că este nevoie de un accent critic, ați preferat să adoptați această metodă birocratică de a împărți și de a ajunge la concluzia că acolo nu se face nimic sau, în orice caz, nu se acordă atenția cuvenită. De altfel, hotărâri ale CSAT-ului sunt la dumneavoastră, aici, prezentate în Parlament și dumneavoastră votați după cum considerați de cuviință.

De asemenea, există și această metodă a circulării anumitor rapoarte pe care fiecare dintre noi le citim și le însușim sau nu le însușim, avem observații sau nu avem observații. Vă pot spune, și știți foarte bine că nu e un secret pentru orice instituție din această țară, că te poți prezenta cu un raport pe care îl discuți numai în măsura în care sunt probleme la el, pentru că toată documentația vine cu cel puțin o săptămână înainte de ședința CSAT-ului. Și atunci, fiecare dintre noi putem să citim materialele respective, experții noștri le investighează și ne fac anumite note. Dacă avem ceva de spus, atunci zăbovim mai mult asupra raportului respectiv, dacă nu avem, nu are rost să zăbovim numai pentru că nu știu cine măsoară și împarte timpul la câte rapoarte am discutat acolo. Deci, după părerea mea, este o abordare falsă, este o abordare artificială cea pe care ați adus-o dumneavoastră, numai din dorința de a onora acest statut critic pe care statutul de opoziție vi-l conferă.

Se discută, ați spus aici, că totul este rezultatul, deci, tot ce a făcut România, până în momentul de față, bun și se contabilizează în felul acesta este rezultatul unei conjuncturi internaționale. Nu este adevărat, domnule Marcu Tudor, nu este adevărat și știți foarte bine că nu e adevărat. Știți foarte bine, pentru că discutăm, în comisie, de nu știu câte ori și sunteți prezent la comisie și vedeți și sunteți dumneavoastră, poate mai mult ca alții, sunteți mai aproape de toate lucrurile acestea, pentru că ați lucrat în ministerul ăsta. Și atunci cum puteți dumneavoastră să spuneți: domnule, pur și simplu, România a avut noroc! Acum, cum ar fi cu norocul pe care dumneavoastră îl recomandați, cum e cu norocul, acum, în situația asta?! Asta e întrebarea mea. Deci, aici, ce ar trebui să facem ca să beneficiem, în continuare, de noroc...

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Să jucăm la Loto! (Amuzament în Grupul PRM)

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Asta este. Probabil că partidul dumneavoastră are șanse mai mari de a câștiga sau poate are, în filozofia sa, o metodă ca aceasta, nu vă împiedică nimeni să faceți, dar, pentru că tot discutăm un pic de stil, și ați ridicat această chestiune, eu stau și mă întreb dacă putem să facem vreo diferență între dumneavoastră, ca membri ai acestui partid, cu care ne cunoaștem de multă vreme și ne respectăm și avem relații civilizate, și limbajul suburban folosit de revista partidului dumneavoastră, care... (Proteste în Grupul PRM: Ce legătură are...?!) Are, pentru că poartă același nume, face parte din partid, dumneavoastră scrieți la ea... Dați-mi voie să-mi pun, și eu, această întrebare ".. (Vociferări în Grupul PRM) Dați-mi voie să-mi pun, și eu, această întrebare, că ar trebui să existe o anumită consistență între comportamentul dumneavoastră și comportamentul revistei. Această revistă folosește un limbaj suburban... (Rumoare în Grupul PRM)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vă rog să vă referiți la subiect!

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Da.

Referitor la celelalte chestiuni, știți foarte bine că multe dintre chestiunile discutate la CSAT nu sunt de domeniul public și, dacă nu sunt de domeniul public, atunci nu cred că putem să avem o solicitare ca ele să fie făcute publice aici. Și, atunci, trebuie să existe, întotdeauna, într-un asemenea raport, un echilibru între ceea ce este public și trebuie să fie cunoscut de Parlament și ceea ce nu se poate spune publicului, pentru că există rigorile respective și știți lucrurile astea și, întotdeauna, va fi ușor de spus că nu anumit lucru, nefiind transparent, trebuie să fie transparent. Știți foarte bine: domnul deputat Drăgănescu, distinsul nostru coleg, ne vorbește de Planul național de aderare. Planul național de aderare se află, de când a fost făcut, în posesia șefilor Comisiei de apărare, unde fiecare dintre membrii comisiilor respective îl poate consulta. Toată problema este că el nu este în circuit. Din acest punct de vedere, să discutăm, astăzi, a treia oară, despre această chestiune, nu cred că are rost.

Să nu aducem aminte că, în 1999, când partidul domnului Drăgănescu se afla în coaliția de guvernare, nici nu s-a știut că România a depus un asemenea plan, atât de secret era el. Deci, haideți să facem, totuși, să revenim la niște lucruri mai obiective. De asemenea, cineva de la Partidul România Mare spune că, în momentul de față, avem cei mai mulți generali din toate armatele lumii. Vreau să spun că domnia sa a rămas în urmă cu vreo 3 - 4 ani, cu niște date legate de 3 - 4 ani, vechi de 3 - 4 ani: numai în 2001, de pildă, 44 de generali, nu colonei cu funcții de generali, generali au părăsit rândurile forțelor armatei. Și știți foarte bine acest lucru.

Deci, iarăși, încă o dată, oameni care susțin că au pregătire militară și care au conexiune cu instituția și știu foarte bine ce se întâmplă în instituție vin și fac asemenea afirmații neacoperite de realitate. E regretabil, e regretabil, din punctul ăsta de vedere. Vreau să spun că demnitatea armatei române este foarte bine văzută și marcată, dacă vreți, și în misiunile pe care le desfășoară în Afganistan, în Kosovo, în Bosnia. Deci, nu are rost să discutăm, acum, că trebuie să refacem demnitatea armatei române. Armata română are demnitatea ei și ea este recunoscută și, din acest punct de vedere, poate că nu e recunoscută de anumite persoane pe care dumneavoastră le aveți în vedere. Nu-mi dau seama. Însă, cred că ar fi foarte bine ca să nu ne ascundem în spatele unor lucruri mai mult sau mai puțin artificiale și să încercăm să inducem în eroare opinia publică, lansând niște lucruri care nu sunt adevărate. Deci, v-am ruga să facem acest efort și să privim lucrurile în mod corect. De aceea fac acest apel la dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Procedură.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnul deputat Bolcaș, probleme de procedură.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Este evident dreptul meu de sub 1 minut la o replică.

Pentru că s-a invocat, sub anumite auspicii, Partidul România Mare, eu vreau să-i reamintesc domnului ministru care a avut indecența să apară în fața Parlamentului într-o ținută sport, fără cravată, că nu așa se vorbește despre lucrurile decente. În al doilea rând, vreau să resping atari acuze, date în cadrul unui raport al CSAT-ului, în care nu se face politică de partid, ci politica țării. Dacă până acum aș fi crezut că există temeiuri ca să se discute și pro și contra raportul CSAT-ului, acum sunt convins că, fiind expresia unei atari politici, trebuie respins. M-ați convins, domnule ministru!

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Drept la replică.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Marcu, numai o secundă.

Vă rog, poftiți, 1 minut.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

De obicei, nu intru în polemică și nu voi da replică, dar vreau să vă asigur că am stat, aici, în bancă, alături de domnul ministru Pașcu, acum 3 ani, când, la vechiul raport înaintat de vechiul CSAT, ce am zis eu, acum, e foarte slab, foarte puțin față de ce a zis președintele Grupului parlamentar din Camera Deputaților al PDSR. Nu vreau să spun că e bine să spui, numai așa, de dragul de a spune, că e rău ce s-a făcut. Nu am zis că e rău ce s-a făcut. Am zis că, în ceea ce discutăm noi, aici, nu putem să intervenim cu nimic, sunt niște titluri. Ce să spun eu la titlurile alea?! Eu văd rezultatele. Și, aici, apare reaua-credință, că, în forma prezentată, găsesc niște mici vicii sau pot fi discutate și exact esența nu o discută domnul ministru Pașcu.

Care sunt rezultatele în viața socială, economică a țării, în viața poporului? CSAT-ul are atribute în sensul ăsta și eu am explicat foarte bine. Le-a eludat, nici nu le-a băgat în seamă. Care sunt performanțele efective ale CSAT-ului? Nu niște conjuncturi internaționale, să nu ne facem că plouă! Ce merite are, mai mult decât Frunzăverde, domnul Pașcu? Exact același lucru acum 3 ani, când mai aveam o virgulă să intrăm în NATO, exact același lucru e și acum. Ce am făcut? Am mai scos niște generali în rezervă!

Hai să fim, totuși, lucizi. Ne place festivismul, unora dintre noi, mie nu! Deci, nu e replică, luciditatea mea, însă, mă determină să vă fac cunoscut dumneavoastră că ceea ce am spus este perfect adevărat și luați esența din ce am spus eu, că, dacă vreau să zic că nu e bine în formă, nu am înțeles nimic. Și, cu asta, chiar că sunt în dezacord, pentru că domnia sa este chiar membru al CSAT-ului și, dacă se face că nu a înțeles ce am explicat noi, aici, în Parlament, chiar dacă nu e de acord cu ele, e un lucru de mare îngrijorare.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, vă rog să...

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Atât.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Drăgănescu.

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu (din loja Guvernului):

Cer dreptul la replică!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Drăgănescu!

 
 

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru dreptul la replică.

În primul rând, haideți, dacă tot suntem aici, să lămurim exact ce spune alin.3 de la art.6: "Consiliul Suprem de Apărare a Țării lucrează, în prezența a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri prin consens". Deci, dacă așa sună legea, nu pot circula hârtii pe la diverse ministere, care să fie semnate de un ministru sau altul și, după aceea, când s-au făcut două treimi din ele, să se considere aprobată acea hotărâre. Se vorbește despre prezența, deci, oamenii trebuie să fie prezenți acolo, în cvorum. Dacă este nevoie, putem discuta modificarea acestei Legi de organizare și funcționare a CSAT-ului, dar pe actualul text de lege nu se poate lucra așa cum s-a spus aici că s-a lucrat.

Pe de altă parte, vreau să spun că Partidul Național Liberal nu a avut nici o atribuție, nici o funcție de ministru, secretar de stat sau altceva, în perioada 1996 - 2000, așa cum insinua domnul ministru Pașcu, iar dacă sunt elemente care l-au nemulțumit pe domnia sa, atunci, pe domnul Pașcu, în calitatea sa de președinte al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO, funcții pe care opoziția, astăzi, nu poate să le aibă, toate funcțiile de președinte de Comisie de apărare, în Senat, Cameră, toate delegațiile sunt deținute de reprezentanții partidului de guvernământ, deci, în calitatea sa, domnul Pașcu putea să se sesizeze, putea chiar să-și prezinte demisia și, dacă lucrurile ar fi stat așa cum spune domnia sa, atunci, probabil că, printr-un asemenea gest, ele ar fi fost rezolvate.

Mulțumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ne oprim aici, da? Mai vreți să...? Bun, ne oprim aici, stimați colegi.

Deci, să luăm act că, în plenul celor două Camere, a fost prezentat spre dezbatere Raportul de activitate al Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru anul 2001.

 
Dezbaterea:

Stimați colegi,

Trecem la punctele 7, 8 și 9. Vă fac o propunere. Întrucât se referă la activitatea SRI-ului pe 2000 și, separat, Raport de activitate pe 2001, plus un Raport al Comisiei comune de control parlamentar asupra SRI-ului, vă fac propunerea să le prezentăm pe toate cele trei, să facem o singură dezbatere.

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu se votează?!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este cineva împotrivă? Nu este.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, permiteți-mi să dau cuvântul domnului director al Serviciului Român de Informații, Radu Timofte, pentru a prezenta raportul pe 2000 și 2001.

 
 

Domnul Radu Timofte:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Trebuie să încep prin a recunoaște că, după o activitate de peste 10 ani, pe banca parlamentară, ca președinte și vicepreședinte al unor comisii cu atribuții de control, inclusiv asupra Serviciilor Departamentale de Informații, noua ipostază în care mă aflu astăzi nu este lipsită de emoții.

Audierea mea, în calitate de director al Serviciului Român de Informații, în ședința comună a Camerelor, o înțeleg ca fiind expresia responsabilității dumneavoastră, responsabilității constituționale față de siguranța cetățenilor și securitatea națiunii. Sunt aici animat de dorința de a răspunde atât exigențelor mandatului dumneavoastră cât și jurământului depus în fața Parlamentului, cu ocazia numirii în funcție.

Împrejurările au determinat ca, în luna martie 2003, deci, astăzi, să prezint rapoartele de activitate pentru perioada iulie 1999 - decembrie 2000, respectiv 2001. Așa cum domnul deputat Ion Stan, președintele Comisiei de control al activității SRI, a menționat, și țin să-i mulțumesc pentru precizările făcute cu ocazia controalelor, noi ne-am încadrat în termen cu depunerea rapoartelor. Am fi dorit ca dezbaterea lor să fi avut loc la timpul potrivit, pentru a se realiza mai buna și la timp cunoaștere a sprijinului pe care Parlamentul poate să ni-l ofere în momente importante ale activității Serviciului.

În același timp, în ceea ce privește execuția bugetară, Curtea de Conturi a verificat anual și a dispus, de fiecare dată, descărcarea de gestiune a Serviciului Român de Informații, la fel cum Comisia și-a exercitat sistematic informarea, prin documentare la fața locului, asupra tuturor activităților Serviciului.

Stabilirea momentului în care să se dezbată rapoartele de activitate ține exclusiv de decizia dumneavoastră. Legea de organizare și funcționare a Serviciului prevede, în acest sens, că raportul se prezintă anual sau când Parlamentul hotărăște. Pe fond, controlul a fost permanent, concretizat în câteva zeci de activități și o prezență frecventă a Comisiei în una sau alta din unitățile noastre, atât în unitățile centrale cât și cele teritoriale.

Este o certitudine pentru noi, dar și pentru acei membri ai Comisiei care, timp de mai multe legislaturi, au controlat Serviciul Român de Informații că asistăm la o manieră de abordare a controlului parlamentar mai exigentă și mai profesionistă. Legat, totuși, de data prezentării Raportului de activitate anual al Serviciului, ar fi binevenită o decizie a Parlamentului de a stabili o regulă cu caracter permanent. Pentru noi, ar fi mai util să nu se depășească primul semestru al anului. În acest fel, Serviciul ar avea la îndemână toate elementele necesare pentru o planificare și organizare a noului an informativ care să țină seama de aprecierile, concluziile și hotărârile Parlamentului privind relația dintre activitatea desfășurată și starea siguranței naționale.

Pentru a putea sintetiza activitatea desfășurată de Serviciu, în perioadele de referință, și o să mă refer la cei doi ani de activitate, voi recurge la o altă modalitate de prezentare a acesteia, bazându-mă pe unii indicatori statistici globali, în funcție de amenințări și în raport cu domeniile de realizare a siguranței naționale.

În legătură cu volumul și structura informațiilor pe principalele domenii de realizare a siguranței naționale, aportul Serviciului la realizarea siguranței naționale s-a concretizat în peste 700.000 de unități informaționale, a căror distribuție pe principalele domenii de activitate este următoarea: pe apărarea Constituției - 24,44%, pe contraspionaj - 23,37%, pe securitate economică - 22,77%, în legătură cu riscurile locale și zonale - 10,77%, pe antiterorism - 10,42% și amenințări transfrontaliere - 8,18%.

Din volumul total al informațiilor obținute, 60% au confirmat, infirmat sau documentat, după caz, amenințări în diferite stadii și forme de manifestare. 30% au susținut informarea factorilor de decizie ai statului, iar 10% cooperarea internă și externă.

Acțiunile informative ale Serviciului bazate pe 60% din totalul informațiilor obținute s-au finalizat prin: măsuri de prevenire - 53%, declinarea competenței către celelalte Servicii din sistemul siguranței naționale - 7,34%, sesizarea organelor de urmărire penală - 6,60%, retroalimentarea ciclului activității informative - 28,21%. Și au fost și aproximativ 5% informații casate.

În ceea ce privește sursele de obținere a informațiilor, acestea au provenit: 57,02% surse umane, 23,03% surse tehnice secrete, 19,95% producție analitică din surse deschise și celelalte tipuri de surse. În același timp, trebuie subliniat faptul că, în numai circa 20% din totalul acțiunilor informative, au fost întreprinse măsuri ce presupuneau restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale derulate în strictă conformitate cu prevederile legii și cu autorizarea prealabilă de către Parchet.

Riscurile și vulnerabilitățile la adresa siguranței naționale circumscrise domeniilor de apărare ale Constituției, securității economice și riscurilor locale sau zonale au reprezentat 58% din volumul activității desfășurate.

În prezent și în perspectivă, existența și manifestarea atributelor de securitate ale statului sunt condiționate preponderent de puterea economică și starea de prosperitate a națiunii. Consecință a acestei realități, apărarea Constituției înseamnă semnalarea riscurilor și vulnerabilităților la adresa cadrului instituțional democratic, necesar, deopotrivă, atât pentru exercitarea prerogativelor exclusive ale statului, cât și manifestării la adăpost de orice pericol a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Siguranța cetățeanului este, în prezent, periclitată de acele disfuncții care, uneori, grevează asupra capacităților de manifestare a caracteristicilor României, ca stat de drept, democratic și social. Evoluția unora dintre tensiunile economico-sociale își are determinarea inclusiv în diferențele mai mari sau mai mici dintre proclamarea principiilor constituționale și capacitatea efectivă de transpunere a lor în viață și existență cotidiană a cetățenilor. Cunoașterea și semnalarea faptelor care atentează la prosperitatea economică națională bazată pe bunăstarea cetățenilor a concentrat, așa cum menționam anterior, aproape un sfert din eforturile Serviciului.

Siguranța națională a României, atât urmare a unor tendințe tot mai pronunțate ale insecurității economice mondiale, dar și consecința propriilor probleme, a continuat să fie marcată de starea sănătății economiei care, dincolo de o serie de disfuncții în implementarea economiei de piață, a fost și este afectată de amenințările transfrontaliere preponderent de către rețelele crimei organizate. Concurența neloială își produce, de asemenea, efecte negative asupra dezvoltării economice. Elementele de infrastructură economică ale României, ca și resursele naturale sunt fundamentul material al securității și siguranței naționale, motiv pentru care protecția lor adecvată, inclusiv cu mijloace specifice continuă să fie o prioritate.

Trebuie intervenit, până nu este prea târziu și unde mai este posibil, să se îndrepte lucrurile pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală aferente contractelor de privatizare. Marea evaziune fiscală continuă să afecteze constituirea bugetului. În mod nefiresc, consecințele se răsfrâng asupra contribuabilului de rând, în timp ce marii datornici către bugetul statului s-au îmbogățit pe căi ilegale. În aceeași zonă se află și originile falimentelor unor bănci, precum și societăți comerciale ale căror active au fost ulterior preluate pe sume derizorii.

După cum este știut, Serviciul Român de Informații acționează pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei guvernamentale de prevenire a corupției. Avem ca prioritate investigarea fenomenului corupției, indiferent de mediu și sfera de activitate, deoarece, prin implicații, acesta este o amenințare directă la adresa democrației constituționale.

Cu prilejul întâlnirilor pe care președintele României și primul-ministru le-au avut, în două rânduri, cu conducerile centrale și teritoriale ale Serviciului, a rezultat necesitatea creșterii contribuției instituției noastre la combaterea corupției și ne-am fixat obiective și sarcini concrete, pe baza cărora au fost stabilite planuri sectoriale și tematici speciale de informații, a căror îndeplinire angajează Serviciul în ansamblul său.

Și o să fac o excepție de la regula prezentării rapoartelor, în sensul de a vă prezenta câteva exemple de rezoluții transmise de către Serviciului nostru factorilor abilitați, destinatarilor de informații, rezoluții care răspund tocmai acestor cerințe care ne-au fost stabilite cu ocazia unor întâlniri. Aproape constant, rezoluțiile domnului președinte Ion Iliescu, pe problema actelor de corupție semnalizate, ne îndreaptă activitatea către întocmirea de date concrete pentru informarea Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Toate aceste operațiuni s-au desfășurat conform solicitării prin ordinele rezolutive.

Cu referire la alte materiale, de exemplu, opinii privind modalități de îmbunătățire a calității pe piața de capital, una din rezoluțiile premierului a fost: "De ce nu este sesizat Parchetul?" Bineînțeles că, urmare acestei rezoluții, a fost sesizat Parchetul. Sau, în legătură cu influențe exercitate de reprezentanții unei companii petroliere străine, rezoluția premierului a fost: "Datele trebuie operaționalizate pentru a ajunge la Parchet". Acest lucru a ajuns la Parchet după o săptămână de la rezoluția respectivă.

În legătură cu intenții de corupere a unor funcționari publici, rezoluția primului-ministru a fost să se transmită o copie a materialului domnului ministru X, de la ministerul pe care-l conduce și, de asemenea, legea trebuie respectată de toți: "Informați instituțiile abilitate cu aplicarea legii, respectiv Poliția, Parchetul, instanțele judecătorești, în mod special".

Un alt exemplu: proliferarea actelor de evaziune fiscală. Exemplele sunt din anul 2001 și 2000. Rezoluția: "Rog informarea distinctă, cu datele din informare, pentru domnul Joița, procurorii săi, pentru a cere datele necesare la Parchet".

Sau în legătură cu reacții ale unor investitori la acuzele privind preluarea oneroasă a unor unități din turism, să spunem, rezoluția: "Rog urgent informarea domnului ministru Agathon, care îmi va prezenta măsuri". Și exemplele pot continua.

Comisia parlamentară de control, prin unii membri ai săi, a exprimat o oarecare îngrijorare, cu prilejul analizei unuia dintre rapoarte, pentru omiterea sau neevidențierea amenințărilor care ar exista la adresa unității și indivizibilității statului român. Nu este, nici pe departe, vorba de vreun pact. Serviciul nu a scăpat nici un moment din atenție aceste valori existențiale ale României, dar are o nouă abordare asupra acestei probleme. Astfel, vă pot asigura că serviciul a acționat pentru evaluarea și abordarea unitară a riscurilor locale cu extensie zonală pe întreg spectrul problemelor, indiferent de cauzalități, sorginte și forme de manifestare care ar putea altera valorile fundamentale ale statului român.

Doamnelor și domnilor,

Trebuie menționat în acest context că și intereselor unor entități externe au suferit reorientări, țintele predilecte ale acestora regăsindu-se îndeosebi în domeniul economic, financiar, comercial-bancar și al tehnologiilor și aplicațiilor informatice. Pot să vă informez că au fost identificate implicări din partea unor grupuri de interese străine în slăbirea puterii economice a României, inclusiv sub forma unor așa-zise investiții strategice, prin acapararea de capacități industriale subevaluate, instituirea monopolului asupra anumitor activități productive și alte asemenea manopere care au vizat și domenii de interes strategic.

O preocupare majoră în acest context a fost identificarea și înlăturarea vulnerabilităților existente pe anumite paliere de decizie față de eventuale tentative de corupție. Trebuie, din această perspectivă, menționat faptul că sume importante au fost aruncate în joc pentru influențarea ori tergiversarea actului de decizie în justiție. În unele situații, când brațul legii urma să-i ajungă, cei în cauză au fost avertizați și au părăsit țara. Nu serviciul a fost cel neputincios în fața unor astfel de situații, el și-a făcut datoria.

Nu stă în competența noastră aplicarea în concret a legii. Noi nu avem dreptul să acuzăm și nici să dăm verdicte de vinovăție. Rostul serviciului, așa cum legea îl stabilește, este acela de a avertiza asupra a ceea ce este posibil să se întâmple sau pe cale de a se produce. Am făcut acest lucru cu prisosință; am spus și ce s-a întâmplat atunci când avertismentele noastre nu au fost suficient de convingătoare pentru a determina o decizie politică, economică, administrativă, judiciară sau de altă natură necesară apărării legii, ordinii și statului de drept.

S-ar putea să existe unii sceptici în legătură cu eficiența serviciului pe linia contraspionajului, deoarece natura acestui gen de activitate nu a permis gradul de transparență care să convingă asupra rezultatelor. Când se ajunge la demascarea sau arestarea spionilor înseamnă că lucrurile au devenit foarte grave, deoarece ireparabilul s-a produs.

Contraspionajul este eficient când se previne spionajul. inclusiv în această perspectivă trebuie evidențiat faptul că sub aspectul investițiilor de forțe și mijloace, contraspionajul înseamnă foarte mult din angajamentul serviciului.

Sunt voci care cer Serviciului Român de Informații să vină în public cu exemple concrete de corupție sau de altă natură, dar aceasta ar însemna o revenire la vremurile în care se realizau demascările din anii 50 ale Securității, de unde cei în cauză erau, nu de puține ori, încătușați, încarcerați fără a fi judecați.

Repet, revenind chiar, serviciul nostru are datoria de a constata și a sesiza. Noi nu punem etichete pe nimeni în legătură cu faptele comise de către acesta. Este rolul instanțelor judecătorești, a poliției să constate valoarea informației și valabilitatea ei. Noi însă considerăm că natura legală a atribuțiilor serviciului într-un stat de drept este aceea de a realiza informarea factorilor de decizie. Dacă cineva ar dori ca noi, Serviciul Român de Informații, să venim în fața dumneavoastră, să prezentăm pe X ca fiind corupt sau pe Y că nu și-a achitat datoriile la bugetul de stat, ar însemna să ne descalificăm ca instituție și cred că nimeni nu dorește acest lucru.

În perioada de referință, serviciul a fost amplu angajat în eforturile internaționale de combatere a terorismului, intensificându-și acțiunile de cooperare internă și internațională pe această dimensiune, îndeosebi după 11 septembrie 2001. Deși în România nu există grupări sau manifestări teroriste de sorginte internă, nu poate fi ignorat pericolul derivat din prezența pe teritoriul național a străinilor adepți ai orientărilor extremiste ori din tranzitarea acestuia de către persoane suspecte de apartenența la organizații teroriste. Periodic, sau când mi s-a solicitat în legătură cu astfel de aspecte, am făcut informarea comisiei în detaliu pe categorii de cetățeni, pe naționalități, pe riscuri pe care unii dintre aceștia le reprezintă din punctul de vedere al acțiunilor teroriste.

De altfel, în perioada de referință au fost declarați indezirabili, pentru motive de siguranță națională 112 cetățeni străini. Când voi prezenta raportul pentru anul 2002 veți constata că numărul acestora este mult mai mare.

În prezent, riscurile de securitate de natură teroristă sunt reprezentate în principal de situațiile tensionate din așa-zisele zone fierbinți ale planetei care pot determina, în condițiile date, alegerea unor ținte, inclusiv în România. Deși nu fac obiectul rapoartelor prezentate, aș exemplifica prin faptul că operațiunile din Afganistan, cât și cele preconizate în Irak vizează spații în care conviețuiește un conglomerat etnic și religios ale cărui manifestări pot oricând evolua imprevizibil, iar pentru o descurajare eficientă s-ar putea să fie nevoie nu numai de măsuri speciale, dar și de prezența activă a forțelor antiteroriste și de ordine.

În al doilea rând, prezența în străinătate a unor cetățeni ai României conturează posibilitatea ca aceștia să devină victime ale unor acte teroriste. Nu putem ignora în acest context nici faptul că obiective și interese ale statelor angajate în lupta împotriva terorismului pot constitui ținte inclusiv pe teritoriul României.

Nu în ultimul rând, activitățile conexe terorismului asociate criminalității transfrontaliere generează vulnerabilități și riscuri specifice. După cum este cunoscut în anul 2002, la inițiativa serviciului nostru, a fost adoptată strategia națională de prevenire și combatere a terorismului, prin care s-a instituit sistemul preventiv național, iar Serviciul Român de Informații a fost desemnat autoritate în materie.

Sistemul național de prevenire și combatere a terorismului, deși la început, trebuie să funcționeze deplin integrat, strict coordonat în concepție și coerent în acțiuni. Pentru aceasta, trebuie să o spun, este necesară ceva mai multă disciplină organizatorică și funcțională și o conlucrare loială bazată pe înțelegerea corectă a atribuțiilor ce revin fiecărei părți implicate în sistem.

În același timp, este nevoie și de o înțelegere și sprijinul populației. Pentru aceasta, fie-mi îngăduit să fac apel și la comisiile de specialitate ale Parlamentului care pot să recomande operatorilor media să se implice în educația civică antiteroristă a populației. Nu este cazul să alarmăm, dar o pregătire trebuie realizată și, în acest sens, vom acorda necondiționat asistența necesară.

Domnilor președinți ai Camerelor,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Succesiunea extrem de rapidă a unor evenimente globale și uneori greu previzibile a adus problemele de securitate în prim planul priorităților vieții internaționale. Drept consecință, pe plan mondial, serviciile secrete parcurg o etapă de redefiniri și transformări radicale. Dacă, până în anii 90, Securitatea însemna, în liniile sale cele mai generale, integritatea fizică a teritoriului, existența statului, continuitatea societății, a vieții social-economice, iar amenințările reprezentau tot ceea ce putea periclita aceste valori, în prezent, a apărut o nouă agendă a amenințărilor. Amenințările noi sau cele convenționale sunt cele care stau sub semnul conflictelor transfrontaliere, confruntărilor etnice, religioase, animozităților de ordin istoric ca și al unor mari diferențieri de standarde economice. S-au creat astfel condiții pentru traficul de armament, inclusiv de distrugere în masă, pentru proliferarea afacerilor cu materiale nucleare, precum și pentru migrația ilegală și traficul de ființe umane, dezvoltarea și evoluția periculoasă ale unor noi forme de crimă organizată, căreia facilitățile informatizării îi conferă valențe deosebit de periculoase cu efecte globale.

Spectrul formelor de materializare a amenințărilor la adresa securității cu apariția unor elemente potențiale de criză s-a diversificat imens. Caracterul transnațional al noilor amenințări și necesitățile de abordare interdepartamentală a acestora, cu implicarea mai multor ministere sau agenții guvernamentale, reclamă o nouă concepție pentru realizarea securității. Numai o singură provocare din ansamblul noilor sfidări, terorismul și amenințările sau amenințarea paralizării unor segmente vitale ale activității sociale prin infoterorism, și-a adjudecat o parte importantă din bugetele alocate domeniului de securitate. Noi am rămas la vechile standarde.

Pentru securitate, la fel de importante sunt și prevenirea ori limitarea consecințelor dezastrelor, a disfuncțiilor sistemelor de comunicații, de furnizare a apei ori a energiei. Lumea este într-o permanentă schimbare. Această schimbare nu este lină, ci, dimpotrivă, este precedată de multe puncte fierbinți, zeci de puncte fierbinți reprezentate de tensiunile, conflictele și războaiele locale. Pe de altă parte, în prezent, probleme, evenimente sau fenomene, până nu demult izolate, cu caracter local sau regional, capătă rapid dimensiuni și interconexiuni globale transnaționale.

În consecință, oricât de departe s-ar afla geografic România, aceste surse de pericol sunt totuși foarte aproape și prezente, deoarece liberalizarea circulației oamenilor și migrația ilegală exportă peste tot în lume aspectele conflictuale care determină mase de indivizi să se dezrădăcineze de locurile lor de baștină. Într-o asemenea perspectivă, serviciile de informații și siguranță vor avea un rol mult mai important. Nici un guvern nu va putea funcționa eficient și lua deciziile necesare dacă nu va fi informat corect, exact și la timp.

Noul spectru al amenințărilor la adresa securității sporește responsabilitatea serviciilor în privința avertismentelor și recomandărilor necesare, motiv pentru care ele trebuie să rămână permanent deschise înnoirilor, precum și cooperării internaționale. În acest domeniu conlucrăm cu peste 65 de servicii de informații din peste 40 de state ale lumii.

Omenirea a ajuns într-o nouă eră, era informatizării, care și-a creat și propria formă de confruntare, războiul informațional. Îngăduiți-mi o paranteză prin aceea că imaginea externă a României este umbrită într-o mai mare măsură de invocarea unei anume probleme și nu atât de existența acelei probleme. O dată ce eticheta a fost aplicată, realitatea este mai puțin relevantă.

Imaginea României, mai cu seamă în exterior, dar și pe plan intern, nu este întotdeauna cea promovată și susținută cu bune intenții, ci una prelucrată, produs al agresiunilor informaționale. Este regretabil că urmare a lipsei de educație de securitate, sunt tot mai numeroase victimele acestora. Într-un asemenea context, Serviciul Român de Informații și-a propus ca obiectiv nou de activitate securitatea informațională a cetățeanului, a societății și a statului. Nimeni nu poate acționa liber dacă decide pe date alterate, fiindcă în astfel de situații este dezinformat.

Reevaluarea retrospectivă a scandalului Fondului Național de Investiții permite desprinderea unei concluzii esențiale, și anume aceea că frauda a fost posibilă și în condițiile nerealizării securității informaționale a cetățenilor, a societății și chiar a statului, respectiv a tuturor părților păgubite care s-au lăsat înșelate pe fondul unei publicități deșănțate.

Cetățenii, societatea și chiar instituții ale statului au fost victime ale unei mari manipulări puse la cale de escroci de geniu din conducerea și compunerea rețelelor crimei organizate internaționale care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoși în față nu sunt decât pioni mai mult sau mai puțin însemnați. Serviciul a anticipat și a atras atenția asupra evoluțiilor periculoase începând din 1998 și pe tot parcursul anului 1999. Curiozitatea m-a determinat să mă uit pe toate informările care au fost făcute în perioada când predecesorul meu, domnul Costin Georgescu, a fost la conducerea serviciului; au fost informări începând din 1998 în legătură cu pericolul pe care-l prezintă Fondul Național de Investiții. Desigur, s-ar putea spune că acum toate acestea sunt tardive, dar să ne reamintim că scandalul a făcut și obiectul unei anchete parlamentare, finalitatea fiind cea cunoscută.

Agresiunea informațională a avut ca țintă și Serviciul Român de Informații. Ireversibilitatea opțiunilor strategice ale României către NATO și Uniunea Europeană, concomitent cu creșterea gradului de probabilitate privind invitarea la aderare au determinat punerea în operă a mai multor scandaluri care au vizat imaginea serviciului, inclusiv pe plan extern și dau câteva exemple: prezentarea directorului Serviciului Român de Informații în ipostaza de agent al unui fost serviciu de spionaj; orchestrarea, la puțin timp după dezamorsarea primului scandal, a acuzațiilor de legături dubioase cu unii artizani ai Fondului Național de Investiții; supunerea sistematică a serviciului unor presiuni menite a-l scoate din zona transparenței posibile prin prelucrarea tendențioasă și darea publicității a unor informații și documente clasificate pe care unele persoane, după încetarea mandatului, nu au încetat să le folosească în așa-zise investigații jurnalistice menite a pune România între statele finanțatoare ale rețelelor teroriste internaționale. Readucerea în atenția opiniei publice interne și internaționale a unor probleme și evenimente consumate, prin prelucrarea sistematică pe persoane, subiecte și teme a unor materiale din colecțiile de presă, sub forma "rapoartelor Armaghedon", așa-zise dezvăluiri senzaționale privind unele episoade de la începuturile activității serviciului, inerent marcate de stângăciile și erorile care au caracterizat societatea în ansamblu și, nu în ultimul rând, acreditarea și amplificarea falsei probleme a împotrivirii deconspirării poliției politice.

Prezentarea acestei liste a unora dintre factorii perturbatori nu o fac cu scop în sine, ci pentru a sublinia că fiecare în parte a determinat un însemnat volum de activități colaterale misiunilor noastre necesare pentru clarificarea unor astfel de false probleme, în fond, niște diversiuni, cărora li s-a dat atenție numai din respectul datorat opiniei publice și libertății presei.

Deși în anul 2001, serviciul a fost confruntat cu problemele menționate, rezultatele față de etapa anterioară pe unele segmente importante ale activității au fost superioare cu 8,4% în volumul informațiilor și cu 33,4% în ceea ce privește informarea factorilor de decizie.

Creșterea substanțială a volumului informărilor în 2001 față de 2002 ar putea să ridice întrebări asupra eficienței acestora. Ne preocupă foarte serios receptivitatea factorilor de decizie și nu excludem unele situații în care noi nu reușim să fim suficient de convingători. De la începutul anului 2002 am constituit un compartiment specializat pentru gestionarea relațiilor cu utilizatorii informațiilor. Când voi prezenta raportul de activitate pe anul precedent, respectiv pe anul 2002, o să fiu în măsură să vă spun și să detaliez relația noastră cu cei care trebuie să ne valorifice informațiile.

Trebuie de asemenea, observat că, de la o etapă la alta, Serviciul Român de Informații a înregistrat un spor de credibilitate substanțial și fie-mi permis să fiu lipsit de modestie și să vă reamintesc că în unele medii și segmente ale populației, procentele de credibilitate ajung până la 58%, iar tinerii între 18 și 29 de ani merg chiar peste acest procent. Alți indicatori relevă că 60% din populație consideră că serviciul este o instituție a unei societăți democratice, 74% sunt de acord cu menținerea specialiștilor preluați din structurile anterioare, 55% au o părere generală bună despre serviciu, 54% se pronunțau în favoarea susținerii de către S.R.I. a luptei antiteroriste internaționale și, nu în ultimul rând, 52% că serviciul este echidistant politic. Sigur că cifrele pot continua, dumneavoastră ați avut acces la ele.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Fie-mi permis să aduc o serie de precizări suplimentare față de cele făcute pe canale publice referitoare la încercările de acreditare a unor suspiciuni asupra imparțialității serviciului față de anumite grupuri de interese ale căror activități au intrat sub incidența legii penale.

Serviciul Român de Informații a asigurat o relație permanentă și activă de informare a organelor de urmărire penală ale Parchetului sau de cercetare ale Poliției asupra faptelor susceptibile a constitui infracțiuni, volumul sesizărilor fiind și în ultimul an într-un trend crescător cu peste 25% față de anul precedent. Practic nu a existat vreo mare afacere infracțională care să scape dispozitivelor informative ale securității economice și care, în același timp, să nu fie adusă la cunoștința celor cărora le revin, conform legii, deciziile și acțiunile pentru restabilirea legalității.

Ancheta parlamentară specială din luna ianuarie 2002 a clarificat și stabilit netemeinicia suspiciunilor, constatând care este realitatea.

Serviciul Român de Informații nu este deasupra puterilor statului și nu îi poate responsabiliza pe cei care trebuie să valorifice informațiile. Aproape fiecare utilizator al informațiilor transmise se declară mulțumit de prestațiile noastre, considerându-le utile sau chiar apreciindu-le superlativ. Nu este mai puțin adevărat că, în mai multe cazuri, ne-au fost cerute date suplimentare pentru susținerea informării inițiale, iar alteori am fost nevoiți să reverificăm unele aspecte, deoarece n-au fost inițial însușite.

Drumul de la informație sau informare la probe și mijloace de probă este cel mai adesea lung și anevoios și întotdeauna apanajul exclusiv al organelor de aplicare a legii. Nu dorim să cerem un cec în alb, însă ceea ce a întreprins sau întreprinde Serviciul Român de Informații, într-un caz sau altul, este contraproductiv să devină public. În mai multe rânduri, sub presiunile presei și emoțiilor cauzate de anumite evenimente interne sau externe, au fost forțate unele informări cu caracter public asupra unora din aspectele concrete ale serviciului.

Rog să fie bine înțeles, credibilitatea unui serviciu cu activitate secretă nu se poate câștiga spunând public ceea ce știe sau, dimpotrivă, nu știe. În acest fel, el și-ar anula practic eficiența, expunându-se contrareacțiilor celor care încalcă sau urmăresc să încalce legea.

Am avut suficiente scurgeri de informații din zona parchetelor, din zona instanțelor de judecată, încercăm ca prin acea educație de securitate să oprim scurgerea acestora. În multe din aceste situații, se creează stări de pericol pentru protecția surselor de informare, încercându-se identificarea acestora, iar cele bănuite devin țintele infractorilor, amenințărilor acestora. Din asemenea considerente care țin de abecedarul oricărei activități secrete de informații, credem că nu trebuie să fim ținuți să dăm seamă, în cadru public, despre ceea ce am făcut ori nu am făcut într-un caz sau altul.

Comisia parlamentară de control are oricând, în virtutea abilitărilor ei legale, dreptul să constate, ori de câte ori se apreciază necesar, structura tematică a informărilor și destinatarii acestora, precum și cea a sesizărilor organelor de urmărire penală. Comisia, în opinia noastră, este cea mai în măsură să spună: da, am verificat, este în regulă sau nu este în regulă și am recomandat măsurile necesare a căror aplicare o vom controla. Așa este peste tot în lume și am fost la multe servicii de informații unde am văzut inclusiv rapoarte de activitate ale acestora.

Dincolo de asemenea declarații publice este oricând riscant să se treacă. Nici rostul nostru și nici cel al comisiei nu este acela de a trage semnale de punere în gardă a cuiva. Un serviciu de informații este cu adevărat eficient atunci când despre activitatea sa concretă nimic nu este făcut public, avem suficiente zone de transparență totală, avem mai multe zone de transparență controlată și avem zona exclusă transparenței, în care, dacă se intră, nu mai are rost să existăm, ne putem declina competențele, în astfel de situații.

Domnilor președinți ai Camerelor,

Doamnelor și domnilor,

În perioada de referință, Serviciul Român de Informații a făcut obiectul mai multor evaluări externe asupra modului în care și-a asumat mandatul gestionării obiectivelor repartizate în capitolul IV - Probleme de securitate al planului național de aderare la NATO. Aprecierile transmise, ca și cele primite direct au fost exprimate concis în termenii: "Serviciul Român de Informații, prin concepția, structura, organizarea și filosofia activității, mentalitatea profesională a personalului și liniile strategice propuse este integrat și nu se deosebește cu nimic de celelalte servicii din familia NATO". În prezent, Alianța Nord-Atlantică are nevoie din partea României "de un sistem capabil să păstreze confidențialitatea și protecția informațiilor și, totodată, de culegători de informații eficienți, capabili să avertizeze factorii politici în orice moment asupra pericolelor existente, cum ar fi terorismul și crima organizată internațională".

Îmi asum întreaga răspundere de a fi creat cadrul necesar în acest scop și vă asigur că el va deveni deplin operațional pe măsură ce se va realiza reconstrucția instituțională legislativă în domeniul siguranței naționale, o prioritate cu ample și profunde implicații pe termen mediu și lung a activității Serviciului Român de Informații. Este adevărat, există câteva inițiative legislative depuse care propun reconceptualizarea construcțiilor instituționale și legislative de siguranță națională dar care încă nu au fost luate în dezbatere.

Nu în ultimul rând, luând în considerare și învățămintele oferite de recenta reformă a comunității informative a Statelor Unite ale Americii, o armonizare și reglare pe noi baze legale a întregului sistem de instituții chemate să realizeze siguranța națională este o necesitate ce nu mai poate suporta amânare.

Adresez, de asemenea, rugămintea ca, în măsura în care agenda priorităților dumneavoastră o permite, raportul de activitate pentru anul 2002 să fie analizat până la intrarea dumneavoastră în vacanța parlamentară.

Reiterez din nou sprijinul pe care ni l-ați putea oferi dacă pe viitor se va stabili ca ședința comună a Camerelor pentru prezentarea raportului să aibă loc cel mai târziu până la încheierea primului semestru al fiecărui an.

Doresc ca, în încheiere, să adresez mulțumiri Comisiei parlamentare de control pentru coraportul care probabil îl va prezenta sau v-a fost prezentat, care este generos în aprecieri, este favorabil în general, iar concluziile și recomandările vor fi incluse în planurile noastre de activitate.

În același timp, mă simt dator să informez plenul Parlamentului că primim din partea comisiei un sprijin exigent, permanent și substanțial.

Nu aș putea încheia fără a adresa mulțumirile și recunoașterile cuvenite personalului Serviciului Român de Informații față de care rog să existe și încrederea dumneavoastră. În mod cu totul aparte țin să mulțumesc anticipat distinșilor domni deputați și senatori care vor lua cuvântul, oricare le va fi punctul de vedere, fiindcă orice lucru spus la adresa noastră în forumul puterii legiuitoare nu poate fi decât expresia atenției și grijii responsabile față de siguranța națională a României și a cetățenilor săi.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim, domnule director. Dați-mi voie să dau cuvântul domnului președinte Stan, președintele Comisiei de control parlamentar asupra Serviciului Român de Informații. Rog o sinteză, legat de rapoartele comisiei cu privire la activitatea Serviciului Român de Informații pe 2000-2001 și după aceea, să prezentați și raportul Comisiei de control parlamentar asupra Serviciului Român de Informații, da? Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Ion Stan:

Domnule președinte, și eu vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domnule director al Serviciului Român de Informații,

Domnilor generali,

Întrucât materialele care se află pe ordinea de zi au fost distribuite colegilor noștri, v-aș ruga să îmi permiteți să prezint o sinteză pe marginea celor două corapoarte întocmite de către Comisia parlamentară de control în legătură cu activitatea desfășurată de Serviciul Român de Informații în perioada 1999-2001.

Cu privire la Raportul privind activitatea desfășurată de Serviciul Român de Informații în perioada iulie 1999-decembrie 2001, comisia face următoarele precizări. Comisia parlamentară de control, aleasă în ședința Camerelor reunite ale Parlamentului din 7 februarie 2001, deși, potrivit art.4 al Hotărârii 30/93, își exercită atribuțiile numai pe durata legislaturii în care a fost desemnată, a examinat și luat în dezbatere raportul Serviciului Român de Informații pentru perioada iulie 99-decembrie 2000, după ce anterior a examinat rapoartele de bilanț pe anul 2000 ale structurilor centrale ale Serviciului Român de Informații.

Comisia a constatat că serviciul a desfășurat o activitate în parametrii stabiliți de lege, dar și cu o serie de limite datorate serioaselor rămâneri în urmă ale cadrului legislativ în materia siguranței naționale. De altfel, la jumătatea anului 1999, conducerea Serviciului Român de Informații a realizat că, din cauza menționată, activitatea risca să intre în blocaj, fapt pentru care au fost inițiate o serie de preocupări de reconceptualizare și reașezare a activității, pornindu-se de la necesitățile practice și având ca bază doctrinară și juridică dispozițiile esențiale ale Constituției.

În contextul menționat, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, au fost operate și o serie de modificări de concepție și structură care însă nu au fost îndeajuns fundamentate, motiv pentru care, ulterior, a fost necesară reconsiderarea lor.

Fondul activității Serviciului Român de Informații pe perioada 1999-2000, deși a asigurat nevoile de informare a factorilor de decizie în materia securității și siguranței naționale, nu a avut o suficientă susținere din partea celor în drept a acționa pentru restabilirea stării de legalitate în toate situațiile în care aceasta a fost încălcată.

Cu privire la raportul de activitate al Serviciului Român de Informații pe anul 2001, Comisia parlamentară de control, examinând raportul Serviciului Român de Informații referitor la îndeplinirea atribuțiilor în perioada decembrie 2000-decembrie 2001 prezintă celor două Camere ale Parlamentului următoarele constatări și aprecieri.

1. În exercitarea atribuțiilor Serviciului Român de Informații nu s-au constatat aspecte de neconstituționalitate, ilegalități ori abuzuri, în raport cu drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

2. Conduita profesională a serviciului, în ansamblul său, a fost independentă de influențe ori condiționări politice de partid, precum și în raport cu diferitele grupuri de interese sau presiuni.

Cazurile individuale în care unii membri ai serviciului au abdicat de la normele legii ori au atras îndoieli în ceea ce privește probitatea lor profesională, au fost operativi și exemplar sancționați.

Activitatea de control parlamentar desfășurată de comisie în perioada de referință confirmă datele din raportul cu privire la producerea unor schimbări consistente în ansamblul activității Serviciului Român de Informații. Acest fapt ne permite să susținem că serviciul se află, practic, în fața unei noi etape de activitate - aceea a implementării reformei menite a asigura modernizarea și interoperatibilitatea în perspectiva integrării euroatlantice.

În activitățile specifice de control parlamentar derulate atât la nivelul unităților centrale, cât și în teritoriu, membrii comisiei au putut constata că obiectivele strategice de modernizare și perfecționare a structurilor, metodelor și activității de ansamblu a Serviciului Român de Informații, inițiate și operaționalizate pe etape sunt realizate sau se află în curs de realizare, în conformitate cu elementele de fundamentare a strategiei pe termen scurt și mediu. Aceasta permite comisiei să aprecieze că noul demers reformator nu este conjunctural, ci reflectă o preocupare care va trebui susținută în plan legislativ, precum și în ceea ce privește resursele umane, materiale și financiare.

Comisia a constatat că fondul și finalitatea activității desfășurate în 2001 au vizat, cu prioritate, următoarele amenințări: amenințări la adresa componentei economice a siguranței naționale; evoluții purtătoare de riscuri și amenințări la adresa valorilor constituționale și atributelor fundamentale ale statului român; contraspionajul și amenințările transfrontaliere; vulnerabilități și riscuri asociate fenomenului terorist.

Centrul de greutate al activității serviciului l-a constituit dimensiunea economică a securității și siguranței naționale, în mod special resursele vitale, financiare, energetice și cele necesare afirmării României ca stat social.

Din punctul de vedere al problemelor concrete abordate în cursul anului 2001, Serviciul Român de Informații a monitorizat, verificat, integrat și reflectat în informarea beneficiarilor legali următoarele aspecte de risc la adresa componentei economice a siguranței naționale: riscuri induse de situația de criză intervenită în activitatea băncilor populare pe fondul inflamat de precedentul FNI, reflectat în peste 150 de materiale; riscuri generate de înrăutățirea situației economico-financiare a unui grup de bănci comerciale cu capital străin - în peste 15 informări; factori de natură să perturbeze eficiența privatizării unor bănci comerciale cu capital de stat, reflectate în 20 de informări; abuzuri, ilegalități, disfuncții în procesul de lichidare a unor bănci comerciale în piața de capital, asigurare și reasigurare.

Aspectele menționate, împreună cu seturile de informări, au fost transmise în cursul anului 2001 Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Curții de Conturi, Guvernatorului Băncii Naționale a României, Parchetului General și altor utilizatori legali.

Comisia parlamentară a constatat o reală creștere a volumului și calității informărilor destinate prevenirii și înlăturării amenințărilor la adresa siguranței naționale.

Deși se remarcă atât o creștere a volumului informărilor adresate utilizatorilor legali, cât și a cazurilor documentate și înaintate Parchetului General - peste 260 -, nu se poate da răspunsul pe care legea îl cere câtorva întrebări esențiale, și anume: cine a conceput și cine derulează în continuare scenarii după scenarii ale jafului în economia națională? Cine sunt profitorii căderii libere a economiei României? Cine a gestionat fraudulos rezervele naționale? Cine trebuie să prevină ca patrimoniul public să nu fie la cheremul a tot felul de escroci internaționali? Cine a reușit să determine blocarea unor decizii politico-economice corecte, sau să le deturneze? Cu ce preț s-a făcut acest lucru?

Datele statistice prezentate comisiei parlamentare permit aprecierea că factorii de decizie au avut la dispoziție informațiile necesare pentru a contracara sau a atenua efectul unor riscuri și amenințări la adresa siguranței naționale.

În perioada de referință, comisia parlamentară a constatat existența și chiar accentuarea în rândul personalului S.R.I. a unor insatisfacții justificate, generate de lipsa fondurilor și a dotărilor corespunzătoare, necesare desfășurării activităților profesionale specifice. De asemenea, nivelul de salarizare, asistența socială, gradul de asigurare a locuințelor și alte aspecte continuă a fi nesatisfăcătoare, determinând în continuare pierderi de personal.

Controlul a pus în evidență și o reală îmbunătățire a relațiilor instituției cu componentele societății civile.

Un însemnat volum de activitate, atât din partea Serviciului Român de Informații, cât și a comisiei, a fost determinat de gestionarea problemelor referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică. Serviciul Român de Informații a acționat în acest sens, în conformitate cu legea.

Comisia a intervenit în relația dintre serviciu și Colegiul Național de Studiere a Arhivelor fostei Securități într-un moment în care exista pericolul ca legea să fie interpretată și aplicată împotriva literei și spiritului ei, ceea ce ar fi însemnat cale liberă abuzului și ilegalităților.

Sub aspectul structurii și conținutului raportului prezentat, membrii comisiei apreciază că acesta are o notă particulară de abordare, consecință și a faptului că în absența unei reglementări legale explicite privind problematica documentului, cât și a lipsei uzanței declarării secrete a ședinței comune, în care se prezintă raportul, acesta se menține pe o linie a tradiției prudențiale, care îngreuiază pe alocuri o percepție reală a activității desfășurate.

Stimați colegi,

Întrucât raportul de activitate al comisiei parlamentare v-a fost distribuit, v-aș ruga să-mi permiteți să vă mai prezint doar câteva propuneri de îmbunătățire a activității Serviciului Român de Informații rezultate în urma activității de control parlamentar.

1. Serviciul Român de Informații trebuie să finalizeze procesul de modernizare a structurilor sale în vederea ridicării indicatorilor de eficiență în planul informării exacte, corecte și la timp a factorilor de decizie responsabili pentru securitatea națională.

2. Se impune, în perioada următoare, accentuarea dimensiunii proactive a activității de informații și creșterea ponderii acțiunilor de protecție cu scop de prevenire, prin apărarea valorilor de siguranță națională.

3. Îmbunătățirea nivelului de dotări tehnice specifice muncii de informații, care să facă posibilă identificarea și contracararea acțiunilor ilegale susținute cu mijloace de înaltă performanță logistică, îndeosebi din domeniul comunicațiilor și al tehnologiei informațiilor.

4. Dezvoltarea preocupărilor în direcția creșterii profesionalismului personal.

5. Întărirea regimului contrainformativ în ceea ce privește prevenirea scurgerilor de date și informații privind activitatea Serviciului Român de Informații, inclusiv în relațiile de cooperare și conlucrare.

6. Reconsiderarea procedurilor serviciului referitoare la persoane, în scopul garantării protecției datelor personale conform standardelor legislației europene.

7. Revederea și îmbunătățirea sistemului de informare a factorilor de decizie, inclusiv prin creșterea gradului de accesibilitate, utilității și valorii de destinație a informărilor, mergându-se până la indicarea concretă a referințelor legale pe care se formulează și informarea și obligația de a face a destinatarului acesteia.

8. Promovarea unor reguli interdepartamentale unitare la nivelul serviciilor de informații și siguranță națională în ceea ce privește obținerea și utilizarea datelor obținute prin surse tehnice, concomitent cu protecția juridică a surselor umane secrete și activităților sub acoperire.

Domnilor colegi,

Comisia parlamentară consideră că sunt întrunite condițiile pentru a supune rapoartele Serviciului Român de Informații dezbaterii plenului celor două Camere ale Parlamentului și propune aprobarea activității serviciului, cu luarea în considerare a elementelor de complementaritate conținute în prezenta sinteză.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Trecem la dezbateri pe marginea celor trei materiale prezentate.

Dați-mi voie să dau cuvântul domnului deputat Ilie Merce, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

 
 

Domnul Ilie Merce:

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnilor și doamnelor senatori și deputați,

Domnule director al Serviciului Român de Informații,

Din mai multe considerente, am o stimă deosebită față de activitatea anonimă, plină de riscuri și greutăți, pe care personalul responsabil și devotat intereselor naționale din Serviciul Român de Informații o desfășoară în slujba securității României și a siguranței cetățenilor ei.

Pentru aceste motive, găsesc nefirească și nelalocul ei atitudinea majorității parlamentare care ne-a pus în situația de a ne exercita în actuala legislatură, atât de tardiv, prerogativele de control asupra principalului serviciu de informații și de siguranță națională a României.

Este impardonabilă și chiar hilară decizia ca în martie 2003 să dăm orientările viitoare ale Serviciului Român de Informații pe baza aprecierii activității sale din perioada anterioară, respectiv iulie '99-decembrie 2001.

Oricâte explicații ni s-ar oferi, această situație nu este decât consecința ingerinței politice de care Serviciul Român de Informații trebuie apărat.

Fie-mi îngăduită o paranteză: nu este, oare, firească întrebarea, dacă nu cumva acele grupuri de interese care fac legea la nivel înalt în România, la care se refereau rapoartele S.R.I., au tergiversat și momentul acestei analize? Am citat, în parte, din cotidianul "Național" din 1 martie 2003.

Personal, îl înțeleg foarte bine pe domnul director Radu Timofte și nu-i invidiez deloc poziția. Pe de o parte, este obligat să se supună controlului parlamentar, iar Parlamentul și comisia de control sunt expresii ale unei reuniuni de orientări politice care, dacă nu realizează consensul asupra interesului de siguranță, serviciul nu mai este controlat, ci hărțuit și pus în ipostaze precum cea de astăzi. Pe de altă parte, ingerința politică în activitatea serviciului, ori apetența acestuia pentru slujirea intereselor unui partid sau altul, i-ar fi fatală.

Dar, există, totuși, un dar. În prima și ultima instanță, valorificarea ori neluarea în considerare a avertismentelor serviciului în acțiunea politică a Puterii este miza supraviețuirii și a prevenirii eșecurilor oricărei structuri informative secrete peste tot în lume. Aceasta este trilema politică ce amenință, precum sabia lui Damocles, S.R.I.-ul, și din care trebuie să-l ajutăm să iasă.

S.R.I. a fost creat pentru a fi pus în slujba națiunii și a intereselor țării. El nu trebuie să aibă culoare politică. A înțeles, oare, Puterea strigătul de deznădejde al serviciului în fața listei de receptivitate la numeroasele sale semnale de alarmă? Este expresia măsurii în care guvernanții se identifică cu interesele naționale?

I-am scris, de curând, domnului director câteva rânduri privind pericolul ingerințelor unor grupuri de presiune în activitatea serviciului, prin influențele exercitate asupra unor angajați ai structurilor teritoriale, și nu numai. Etica parlamentară nu-mi permite să fac nominalizări. Domnul director, deosebit de amabil, mi-a răspuns foarte prompt: cred că voi putea și eu oferi în concret concursul solicitat.

Cele ce urmează, însă, nu au neapărat legătură cu scrisoarea menționată. Partidul România Mare este cea mai puternică formațiune politică din opoziția parlamentară, iar, în această ipostază, ne-a adus voința a peste un sfert din populația României.

Stimate domnule director,

Numai chiar și pentru acest raționament de bun simț, ar trebui să existe un minimum de respect pentru ca în ședințele operative la nivelul unor județe să nu se mai invoce extremismul PRM și să nu se mai confunde doctrina și programul partidului, validat în justiție ca democratic, cu declarațiile și acțiunile celor care, dacă ar fi corect identificați, s-ar constata că nu au nimic comun cu PRM-ul. Dar, dacă, totuși, s-a aplicat o asemenea etichetă PRM-ului și ea trebuie susținută, invităm acele structuri informative plătite cu banii cetățenilor să-și retragă agenții provocatori acoperiți, pe care i-au infiltrat în partidele de opoziție și chiar în viața parlamentară. Aceștia sunt extremiștii, domnilor colegi!

Aceasta este strategia Puterii și a acoliților ei pentru manipularea opiniei publice din România. Nu aduc nici o acuzație S.R.I.-ului, dar stă în obligațiile sale să vegheze, iar nu să tolereze, acele acțiuni prin care se atentează la valoarea supremă a pluripartidismului consacrată în cel dintâi articol al Constituției României.

În anul 2000, cotidianul "Ziua" a produs zdrobitoare probe privind cel mai grav caz de poliție politică și de destabilizare a unui partid, orchestrat chiar de un adjunct al fostului director al S.R.I. din acea vreme, la adresa PRM.

Comisia nu ne-a informat, iar în cuvântul dens și interesant al domnului director n-a mai fost, probabil, loc de menționat care sunt măsurile de minimă precauție ale șefilor de secții, în raporturile cu autoritățile locale.

Avem semnale - și nu puține - că unii prefecți depășesc măsura, permițându-și nu numai aluzii cu privire la nevoia lor de informații despre opoziție.

Din comunicatele laconice ale S.R.I.-ului și invariabile motive de nevoia optimizării structurii de comandă, nu se înțelege și faptul dacă relativ frecventele schimbări ale șefilor de teritoriu sunt consecința executării sau refuzului executării unor astfel de comenzi.

Ridic toate aceste probleme pentru a sensibiliza majoritatea parlamentară că nu și-a onorat nici una dintre obligațiile ce-i revin pentru ca serviciul să nu mai funcționeze după o legislație desuetă, depășită de realități, sub imperiul căreia orice este posibil.

Cu legi în domeniul siguranței naționale și a serviciilor de informații adoptate într-o perioadă în care opțiunile strategice de securitate nu erau încă stabilite cu precizie și sub ale căror dispoziții au fost posibile și s-au produs greșeli, Parlamentul nu și-a făcut datoria pentru ca reforma sistemului de siguranță națională să se fundamenteze pe lege. Prin sertarele Birourilor permanente, și mai ales ale domnului Văcăroiu, zac multe proiecte de legi, inclusiv un pachet de inițiative legislative propuse pentru reforma legislativă în domeniu. Cred că, din nou, interese divergente, chiar în interiorul aceluiași partid, tergiversează, dacă nu chiar blochează, adoptarea legilor respective. În această chestiune nu-și au loc interesele PSD-ului, sau ale domnului Hrebenciuc, ci interesul național.

Noi nu dezbatem acum activitatea S.R.I.-ului pentru realizarea siguranței naționale. La atingerea acestui scop concură cel puțin 7 structuri de informații. Mă întreb retoric: din dările de seamă ale S.R.I.-ului, obținem o imagine completă, sau doar una secvențială și posibil contestabilă asupra stării de siguranță națională din acest moment?

Controlul parlamentar, la rândul lui, se exercită fragmentar, fără a avea în vedere articularea și funcționarea integrală a sistemului informativ național, în conformitate cu principiile Constituției și cu normele legale?

Sunt mai mult decât evidente asperitățile în cooperarea dintre servicii, faptul că acestea lucrează în paralel, iar la factorii de decizie și la organele de aplicare a legii ajung estimări departamentale și nu întotdeauna convergente.

Mă întreb, din nou retoric: este sau nu această situație una dintre cauzele lipsei de rezultate în combaterea amenințărilor la adresa siguranței naționale și în actul de aplicare a legii?

Dacă vom întocmi o listă a autorităților și a instituțiilor angajate în combaterea corupției, s-ar putea să constatăm că avem cea mai mare concentrare de forță și cel mai scăzut indice de eficiență în acest domeniu.

Doamnelor și domnilor,

În ultimii ani, atât S.R.I.-ul, cât și comisia care trebuia să-l controleze, evident că nu spun că n-au făcut-o, s-au aflat în blocaj determinat de diversiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Îmi pun a treia întrebare retorică: ce alte preocupări de pe agenda vieții parlamentare decât sutele de ordonanțe ale domnului Năstase, ne-au ținut în loc pentru a rezolva și această mult controversată problemă a poliției politice?

Ce s-a dovedit a fi CNSAS-ul? O instituție bugetofagă, pusă sub ocrotirea Parlamentului, ale cărei rezultate certe sunt: noi acte de poliție politică, terorismul mediatic și compromiterea șanselor de afirmare a noilor structuri informative ale statului de drept.

Am lecturat zilele trecute un documentar al Direcției de Informare Parlamentară privind situația accesului la dosare în țările Europei Centrale și de Est. Concluzia care s-a impus m-a șocat: în nici o altă țară nu s-a ajuns la aberațiile CNSAS-ului și nu s-au produs consecințele pe care aceasta le urmărește, chiar împotriva literei și spiritului propriei legi. În toate țările, exceptând cazul cu totul special al germanilor, care nu este aplicabil României, arhivele au rămas la locul lor, iar cei îndreptățiți le accesează sub control parlamentar. Se dau publicității studii privind fenomenul, iar nu pur și simplu liste de persoane pe motivul că au avut o anume calitate. În accepția tripletei Dinescu-Pleșu-Patapievici, au făcut poliție politică până și dactilografele, funcționarii registraturilor și curierii, pe simplul motiv că au fost angajați ai securității până în '89.

La comandă politică, funcționarii de la CNSAS s-au pretat la mixaje, xerocopiere, producând documente false pe care le-au dat publicității.

Tot la comandă politică, pe fondul unor lupte interne de partid, CNSAS a compromis personalități marcante, obligându-le să se retragă din viața politică. Situația distinsului senator, devenită de notorietate, nu este singulară. Acest circ trebuie să înceteze. Nu ne putem permite luxul și nici sacrificiul ca, prin impozitele unei populații sărăcite, să finanțăm o instituție cu sute de angajați care, sub pretextul descoperirii poliției politice, să comită chiar noi acte de acțiune politică.

Doamnelor și domnilor,

Parlamentului îi mai revenea răspunderea ca, printr-o lege cu articol unic, să fi definit poliția politică și activitatea de poliție politică. Asta chiar și pentru simplul fapt de a ajuta comisiile de control, dacă comisiile mai fac poliție politică și dacă serviciile mai fac poliție politică, așa cum uneori sunt acuzate.

Domnilor colegi,

Este cazul să ne trezim la realitate. Într-un stat de drept, poliție politică pot să facă doar cei ce sunt îndreptățiți să comande serviciilor de informații, fiindcă aceste organisme tehnice nu acționează de capul lor. Dar, mai cu seamă poliție politică pot face cei care utilizează informațiile primite de drept în interesul partidelor din care fac parte, sau chiar în interes personal, inclusiv în afaceri. Nu învinovăți cuțitul care taie și nici mâna care-l ține, ci creierul care comandă!

Așadar, doamnelor și domnilor, vă invit la o reflecție serioasă pe această temă, care ar putea să lămurească și cauza de bază a listei de receptivitate față de informările S.R.I.-ului. Receptivitate, probabil există, dar în ce scopuri? Asta e problema și aceasta este absolut o problemă reală, care nu se află nici în interiorul serviciului, ci mai ales deasupra lui.

Închei prin a-l felicita pe domnul Timofte pentru declarațiile de intenție făcute publice și pe care le-a strâns într-un volum, deschizându-și astfel și calea spre judecata publică, dacă nu și le va onora.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, doamna Norica Neculai.

Doamnă senator, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Norica Neculai:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Nu pot să mă abțin să nu remarc că și în cazul Serviciului Român de Informații funcționează foarte bine zicala "Mai bine mai târziu, decât niciodată". Este cazul raportului iulie 1999-decembrie 2000.

Nu comentez prevederile legale, nu mai este cazul, dar îmi permit să comentez că un lucru care este specific pentru comportamentul instituțiilor publice românești, și anume aceea că la pragul schimbării de guvernare trebuie întotdeauna să lăsăm ceva timp pentru a ne clarifica viziunea asupra lucrurilor.

Dincolo de aspectul istoric al acestui raport, la care mă voi rezuma în intervenția mea, doresc să precizez din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, un singur lucru: este cert că instituția Serviciului Român de Informații a făcut pași semnificativi în integrarea în mecanismele statului de drept. Însă, această instituție are în acest moment o problemă: o piață semnificativă a serviciilor de informații, o piață care uneori este concurențială, informații care țin în mare măsură de siguranța națională și această piață trebuie clarificată cumva. Pentru că, în condițiile unor riscuri de amenințare la securitatea României, riscuri complicate, cu o conjunctură internațională nefavorabilă, aflatul în treabă al mai multor servicii de informații ne poate costa.

Trebuie să remarc nu o abordare teoretică, noi avem această vocație a discursului teoretic, este aparent o abordare teoretică, dar este, din nefericire, o abordare corectă asupra lucrurilor. Afectarea stabilității și echilibrului economic prin deteriorarea unor segmente de infrastructură economică, creșterea arieratelor, disfuncțiile în sistemul financiar-bancar, criza provocată a unor bănci, poate de dragul declanșării procedurii falimentului, privatizări ilegale ale unor societăți comerciale făcute prin trafic de influență și prin dare și luare de mită sunt stări de fapt care sunt specifice, din păcate, României după 1990 și stări de fapt care se regăsesc, indiferent de culoarea guvernării aflate la Putere.

Aceste disfuncții economice caracterizează economia românească, aceste disfuncții economice pe care dumneavoastră le sesizați sunt incorect și inadecvat apreciate de către clasa politică. Efectele se văd, caracterizările internaționale sunt semnificative. Nu avem o economie reală de piață și, dacă nu avem și continuăm să n-o facem, riscăm să avem un model politic instabil, un model aproape latino-american.

Fără îndoială, nu Serviciul Român de Informații este vinovat de acest lucru, pentru că Serviciul Român de Informații nu dă soluții; el propune expertiză, analizează realitatea. Cei care dau soluții suntem noi, clasa politică.

Deși se cunosc cauzele care acționează asupra situației de risc la adresa securității naționale, din păcate, clasa politică românească atacă întotdeauna efectele. Acum, așteptăm un pachet de legi care să definească pentru prima oară în România ce înseamnă grupurile de interese. Sper că nu va fi o definire în pur stil mafiot și va avea și ceva specific dreptului nostru.

Cronicizarea acestor riscuri la adresa securității naționale, coroborată cu o serie de abuzuri și ilegalități, în procesul de reformă, în special, cu o anomie legislativă, am reușit performanța să menținem în viață o lege o lună, și mă refer la recenta ordonanță cu privire la calculul costurilor energiei termice, este simptomatic pentru comportarea legislativă, în special, a Executivului român. Aceste lucruri sunt realități prezente, dar pe care, sigur, le vom plăti, le vom plăti cu toții și cred că această notă de plată pe care dumneavoastră o sesizați printre rândurile raportului trebuie analizată cât mai curând și trebuie evitată, dacă vrem ca ea să nu ne aducă în faliment pe toți. Această situație permite penetrarea economiei românești de către rețele ale crimei organizate, rețele de contrabandă, de evaziune fiscală, de trafic de droguri, de spălare de bani, evenimente interesante se petrec în acest context: arestări spectaculoase în Olanda și în alte țări. Trebuie să avem foarte mare grijă ca aceste infracțiuni, prin ceea ce aduce globalizarea, să nu fie prezente și în România și să nu lezeze interesele României, constituie, fără îndoială, un pericol la adresa stabilității democratice pe care l-ați sesizat, însă, pe care, noi, prin comportamentul nostru politic, încă o dată, nu îl sesizăm.

În ceea ce privește stabilitatea democratică, trebuie să vă pun o întrebare, domnule director.

Ați afirmat în "Raportul iulie 1999 - decembrie 2000" despre campaniile de denigrare a instituțiilor statului român, declanșate de entități autonome și străine interesate, campanii pe care le considerați un risc la adresa stabilității democratice. Dincolo de faptul că noi știm că avem marele talent de a ne destabiliza democrația între noi, aș dori să faceți precizări cu privire la această afirmație care, sigur, este o afirmație foarte gravă și de care clasa politică trebuie să țină cont.

Sigur, sunt o serie de instituții care sfidează statul de drept, sfidarea este o stare de fapt pentru anume comportamente, însă această sfidare trebuie cumva anihilată sau anulată. Una dintre instituțiile sfidate suntem, fără îndoială, noi, cele două Camere ale Parlamentului României, prin modul în care legiferăm, prin modul în care ni se adresează celelalte puteri în stat și nu numai Parlamentul este sfidat, ci și cea de-a treia și firavă putere în ultima perioadă, Justiția, pe care o sfidăm nerespectându-i legile și nerespectându-i hotărârile judecătorești.

Doresc să precizez, domnule președinte, că noi am apreciat conținutul raportului dumneavoastră, este o analiză și o sinteză corectă, sigur, fără îndoială, am convingerea că informațiile la care faceți referire aici au fost pe masa acelor care decid câte ceva în România. Din păcate, nu s-a prea văzut în decizie suportul informațional, în ceea ce privește susținerea unor demersuri făcute de dumneavoastră și ne-am permite, în final, să vă facem câteva recomandări care să ducă la o anume transparență a activității dumneavoastră.

Apreciem Comisia comună de control parlamentar, dar se pare că este necesar să întărim acest control printr-un dialog mai susținut cu cele două comisii de apărare, ordine publică și siguranță națională din Cameră și din Senat, noi ne vedem foarte rar, suntem puțin informați, iar informațiile pe care dumneavoastră le furnizați sunt esențiale pentru remodelarea legislației care definește siguranța națională și ordinea publică, în acord cu unele principii moderne. V-am aștepta mai aproape de aceste comisii și, de ce nu, și de comisiile economice ale celor două Camere pentru că, ați semnalat și, pe bună dreptate, comportamentul economic anormal ca principal factor de risc la adresa securității naționale.

Ar fi bine, domnule director, ca atunci când vin reeșalonări mari la plată, când se dau ordonanțe care funcționează 5 zile, când TVA-ul este calculat în raport de interesele unor grupuri, să veniți la comisiile parlamentare și să ne spuneți cine sunt aceia. Dumneavoastră ne puteți spune nouă și noi putem spune cetățeanului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul deputat Nistor Vasile - Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

 
 

Domnul Vasile Nistor:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Rapoartele Serviciului Român de Informații, supuse dezbaterii Camerelor reunite ale Parlamentului, pun în evidență caracteristicile cele mai relevante ale evoluției societății noastre în ultimii doi ani din perspectiva unei instituții care este destinată realizării siguranței naționale, prin identificarea și cunoașterea riscurilor, disfuncțiilor și vulnerabilităților care se pot constitui în amenințări reale pentru valorile fundamentale ale statului de drept: sistemul democratic, echilibrul stabilității social politice, consfințite prin Constituție.

În calitate de secretar al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului, pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI, nu pot să nu constat o semnificativă creștere a credibilității și autorității principalului serviciu de informații al țării, într-o etapă în care, după cum lesne se poate observa, atitudinile de contestare, ori chiar de negare a structurilor de autoritate ale statului, par să se multiplice, iar alte instituții importante ale statului nu se bucură încă de aceeași apreciere și încredere. Participarea la activitățile de bilanț, precum și la efectuarea unor controale parlamentare, în unele unități centrale și teritoriale ale SRI-ului, mi-am permis să constat că Serviciul este pe o cale de a-și consolida credibilitatea și dezvolta capacitățile profesionale necesare stăpânirii în mai bune condițiuni a problematicii specifice siguranței naționale. Dar și procesul de reformă radicală, promis de domnul director Alexandru Radu Timofte, este abia la începuturile sale, întrucât capacitatea informativă-operativă a întregului aparat trebuie pusă în raport direct cu dinamica situației operative de siguranță națională și noile amenințări conturate iar creșterea indicatorilor de eficiență în planul informărilor exacte, corecte și la timp a beneficiarilor legali de informații să constituie o prioritate în perioada următoare.

Procesul reformei concepționale, organizate și de personal, început în anul 2001 trebuie continuat astfel încât obiectivele strategice de modernizare și perfecționare a structurilor, metodelor și activităților de ansamblu să fie realizate exclusiv în perspectiva strategiei pe termen scurt și mediu adoptate. Controlul parlamentar a scos în evidență necesitarea actualizării permanente a concepției privind apărarea ordinii constituționale prin renunțarea la unele obiective care nu se mai încadrează strict în domeniul siguranței naționale și printr-o mai bună direcționare a activității de informații spre vulnerabilitățile, riscurile și amenințările reale care se prefigurează. În perioada analizată, SRI-ul a parcurs o nouă etapă importantă de restructurare și reașezarea activității specifice.

În acest context, SRI-ul a încercat să fie ancorat în realitățile concrete ale domeniului dat de competență și să răspundă astfel cu promptitudine și cât mai bine misiunilor și sarcinilor încredințate.

Consider că, dintr-o temeinică analiză a factorilor de risc și amenințărilor evidențiate prin măsuri specifice, se putea face mai mult în domeniul securității economice, evitându-se manifestarea cazurilor care au pus în pericol real siguranța națională. Datele obținute și informațiile făcute de către factorii legali abilitați confirmă faptul că SRI-ul are capacitatea de a investiga, evalua și semnala operativ evoluțiile purtătoare de riscuri și amenințări pe toate dimensiunile relevante ale siguranței naționale.

Cu toate acestea, se constată că măsurile de prevenire și combatere a acțiunilor stărilor de fapt și a fenomenelor relevante prin astfel de informări, inițiate de instituțiile de decizie competente au fost insuficient de ferme, timide și chiar, uneori, tardive care nu au putut evita producerea consecințelor în planul siguranței naționale, cum ar fi, de exemplu: prejudiciile datorate fraudelor bancare de proporții înregistrate la Banca Română de Scont și Banca Română de Investiții.

Semnificative sunt cele 261 de cazuri care au fost sesizate organelor abilitate să întreprindă măsuri legale, ce se impun, iar actul de finalizare este încă foarte lent. Astfel, cele 166 de cazuri semnalate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție 83, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel 66, Parchetului de pe lângă tribunalele județene 14, Parchetului de pe lângă judecătoriile locale 3, respectiv cele 95 de cazuri cu care a fost sesizat Ministerul de Interne se află în următorul stadiu: 123 de cazuri în verificare, 12 cazuri în faza de întocmire a actelor premergătoare, 103 cazuri în lucru, 2 cazuri la care s-a întocmit rechizitoriul, 16 cazuri neconfirmate.

Practic, este vorba de finalizarea doar a unui număr de 18 cazuri, respectiv cele în care s-a întocmit rechizitoriul și cele 16 cazuri neconfirmate, ceea ce este totuși foarte puțin în raport cu eforturile depuse în procesul informativ operativ de cunoaștere și de identificare a factorilor care se constituie în amenințări la adresa Siguranței Naționale, punându-se firesc întrebarea: la ce folosesc sesizările înaintate forurilor de decizie abilitate, dacă valorificarea acestora se situează în asemenea nivel scăzut?

Prin pasivitatea manifestată și neimplicarea în timp util în valorificarea informațiilor, soluționarea cazurilor cu care au fost sesizați de către SRI, miniștrii și ceilalți conducători ai instituțiilor statului legal abilitate pot fi considerați ca fiind părtași la fapte care aduc atingere siguranței naționale.

În același timp, apreciem că aspectele de tergiversare și nerezolvare constatate, probabil, că nu s-ar fi înregistrat dacă domnul director al SRI, domnul Alexandru Radu Timofte, ar fi fost mai ferm în această direcție, iar comunicarea ar fi fost permanentă și punctuală până la soluționarea tuturor cazurilor care privesc riscurile și vulnerabilitățile purtătoare de amenințări la siguranța națională, lucru perfect posibil în condițiile în care toți sunt membri ai aceluiași partid, aflat astăzi la guvernare.

Datele aflate la dispoziția comisiei, constatările făcute cu ocazia controalelor în unități, precum și contactele pe care le-am avut cu reprezentanții unor servicii de informații străine, cu care SRI are relații de cooperare, au relevat contribuția pe care serviciul a avut-o și în ceea ce privește îmbunătățirea imaginii României în plan internațional. Sub acest aspect considerăm că SRI se află, practic, în fața unei noi etape de activitate, respectiv aceea a implementării reformei menite să-și asigure modernizarea în perspectiva aderării la NATO și integrării Uniunii Europene.

În finalul intervenției mele, consider că în perioada următoare trebuie să acordăm tot sprijinul pentru continuarea procesului de restructurare și modernizare a SRI-ului, ca o garanție pentru consolidarea statului de drept și a democrației în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Verestoy Attila - Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

 
 

Domnul Verestoy Attila:

Domnilor președinți,

Domnule director,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Voi începe prin ceea ce în mod obișnuit ar trebui să termin cuvântarea și anume că în opinia mea, ca o concluzie, acea calitate a instituției SRI, că trezește nu teamă, ci încredere în societate e pe cale de a se realiza.

Deci, pe undeva, în ceea ce am văzut noi în câteva ocazii, ce înseamnă un serviciu modern, ce înseamnă o concepție modernă, o structură modernă, acțiunile moderne în cadrul unor țări din Comunitatea Europeană sau din NATO, am putut să constatăm că asta este direcția în care trebuie să meargă SRI. Și, ceea ce pot spune că în ceea ce constatăm, în ceea ce înseamnă, de fapt, reforma SRI-ului, de a deveni un serviciu modern, atât sub latură de concepție, cât și ca structură, cât și ca acțiune, este pe cale de a se realiza. Avem o perspectivă, de câțiva ani de zile, de când există acest control parlamentar care devine și va deveni pe zi ce trece, cum am spune, mai eficient, a ceea ce înseamnă trecerea unei instituții care a avut o grea și chiar o povară, pot să spun, de gen moștenire, la un dinamism și la o răspundere, la solicitarea societății pe care o demonstrează în anii pe care îi parcurgem, noul sistem al SRI.

Noi trebuie să spunem foarte deschis că nu este finalul procesului. Sigur că sunt multe realizări și ne putem bucura cu un serviciu care e mai tânăr decât majoritatea serviciilor din jurul nostru. Are o vârstă medie de 37,5 ani. Asta înseamnă că este un serviciu al viitorului și nu un serviciu care vine din trecut. Poate și acesta este unul din motivele pentru care a putut răspunde și va trebui să răspundă în continuare la solicitarea pe care noua situație a lumii care, iminent o știm cu toții după 11 septembrie din 2001 cât și după o dată recentă și, de data aceasta, un eveniment îmbucurător - invitarea României la NATO o creează.

În acest sens, e de dorit ca ceea ce a prezentat și domnul director și este și în raport, relațiile externe ale SRI-ului să fie sprijinite, să li se acorde o atenție mărită și în continuare.

Probabil că un raport care ar cuprinde prea multe date concrete ar liniști pe multă lume. Am spus acest lucru pentru că mă gândesc că sunt foarte multe evenimente posibile și nedorite care, după știința noastră, au fost evitate sau efectele lor au fost mult diminuate în urma informării pe care serviciul a acordat-o beneficiarilor legali.

Sigur că noi, parlamentari fiind, nu avem acces și nici nu trebuie să avem acces la tot ceea ce privește munca operativă, nu vedem, nu este nici un secret, nici noi cu prea mult mai mult, decât știți dumneavoastră. Deseori ne surprinde ca anumite lucruri pe care noi le consideram ca fiind excepțional de importante și sub strictă confidențialitate, la ieșirea din comisie o vedem în primul ziar care ne este întins în față și s-a întâmplat asemenea lucru. Deci, iată că sunt câteva aspecte la care serviciul și inspecția de rigoare, de specialitate a SRI-ului ar trebui să acorde mai multă atenție.

Noi, ca parlamentari, în schimb, avem menirea de a avea grijă de banul public. Banul public care este sursa financiară, bugetară a serviciului. Aici trebuie să fiți de acord că noi nu am reușit să fim suficient de darnici, deși cunoșteam nevoile reale, mai ales pentru modernizare și restructurarea serviciului, datorită unor constrângeri bugetare pe care noi le-am înțeles, nu am putut să acordăm acele sume care, probabil, că ar ajuta ca acest proces de modernizare și de reformă să fie mai rapid înfăptuit.

Dar, avem încredere că priceperea și buna gestionare a sumelor pe care o au, totuși, cei de la serviciu, iată o dovadă că printre puțini ordonatori de credite putem enumera pe SRI care a utilizat 98% din banul public acordat, asta înseamnă că banii sunt dați pe mâini bune. Cât de bine putem noi să controlăm rămâne de văzut și în continuare.

Aș putea să mai prezint câteva aspecte, dar colegii s-au referit pe larg la toate aspectele acestea, noi suntem convinși că nu este vina nici a SRI-ului și, credeți-mă, nici a comisiei, această întârziere a prezentării rapoartelor, au fost câteva ocazii în care tentativa a existat datorită agendei încărcate a Camerelor reunite, acest lucru s-a putut întâmpla numai acum.

Dar, zise fiind, mai bine mai târziu, eu cred că e de dorit ca un raport de acest gen, pe care majoritatea celor din comisie și l-au asumat și l-au semnat să fie susținut de Parlament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul, din partea Grupul parlamentar al minorităților, domnul deputat Cerchez. V-aș ruga, poate încercați să sintetizați puțin luările de cuvânt. Da? Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Metin Cerchez:

Stimați domni președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Așa cum a mai spus și un antevorbitor, niciodată nu este prea târziu și este bine ca acest raport a ajuns în dezbaterea Parlamentului, iar noi, grupul minorităților, vă spunem cu inima deschisă, înainte de a fi minoritari suntem români, respectăm Constituția României și cât de bine ar fi ca și românii din România să simtă și să fie mai români decât sunt, poate, uneori.

În actualul context geopolitic rolul SRI-ului este unul deosebit. A spus cineva mai devreme în dezbaterea raportului CSAT, că întâmplător România a fost invitată să adere la NATO, că poate întâmplător suntem invitați să aderăm la Uniunea Europeană. Nu cred acest lucru dar 11 septembrie a existat și, în situația actuală terorismul internațional există peste tot, iar în noul context geostrategic când Turcia nu poate să admită ca americanii să intervină în Irak, România devine un câmp deschis pentru serviciile de informații, indiferent care sunt ele. Iar rolul SRI-ului este deosebit, pentru că, dacă în România nu au avut loc atentate teroriste, Doamne ferește, ele să nu existe, pentru că nimeni nu vrea ca vieți omenești, vieți ale confraților noștri români să fie sacrificate pentru că a fost omisă o anumită informație. Ea nu a fost dată la timp.

Domnul Radu Timofte ca director al SRI-ului este asemănător cu rolul pe care îl joacă președintele Ion Iliescu, dânsul trebuie să uite că reprezintă Partidul Social Democrat, să se delimiteze de această poziție și prin informațiile pe care SRI-ul le aduce anumitor organe abilitate să nu facă deosebire între corupții lor și corupții noștri. În România există doar corupție. Nimeni nu fură în numele unui partid, nimeni nu aduce atingere siguranței naționale pentru că așa vrea un anume partid. Este clar, culoarea dolarilor, mirosul dolarilor, știți bine că nu are conotație politică. De aceea, SRI-ul, în viitor, trebuie să dea acele informații credibile PNA-ului, organelor abilitate, dar stau și mă întreb, oare ce spun tinerii ofițeri ai SRI-ului ca, de altfel, și tinerii ofițeri din poliție, când, după ce sunt arestați marii infractori care deja au scos banii din România, Parchetul sau Justiția îi pune în libertate? Cum vor mai acționa ei, după o muncă titanică, în viitoarele acțiuni? Cu toții greșim. Este omenesc a greși, dar asemenea acțiuni, practic, de dincolo de actul de arestare, de eliberare a marilor infractori, pune într-o postură, zic eu, mai puțin plăcută, atât SRI-ul, cât și celelalte organe abilitate, care încet, încet poate încep să-și piardă încrederea. Populația nu mai are aceeași încredere în acest Serviciu Român de Informații, ori nu SRI-ul este vinovat în acest caz. Și, de aceea, vreau, poate pentru viitor, dacă poate să fie luat în considerație acest sfat, trebuie ca tinerii, noii ofițeri de informații, pentru că atât s-a bătut monedă, că vezi, Doamne, mulți provin din vechea securitate, știm bine că securitatea română, oricine ar vrea să "clevetească" era bine văzută în Occident, erau adevărați profesioniști și acei adevărați profesioniști cred eu că au rămas în SRI. Dar, aș dori ca acești tineri să fie promovați și poate dorința lor de afirmare să se împletească mai mult cu acea experiență a adevăraților ofițeri de informații, nu a celor care au făcut, bineînțeles, poliție politică.

S-a spus și se spune și în presă, pentru că presa este formatorul de opinie publică, sunt transmise către populație atâtea și atâtea cazuri din domeniul returnărilor ilegale de TVA. Fondul Monetar Internațional ne dă o sumă de aproximativ 300 de milioane în tranșe de vreo 60 de milioane de dolari și ne pun atâtea condiții antisociale. Știți bine, nu mai târziu de acum câteva zile, încă 6000 de oameni vor fi disponibilizați. În același timp, structuri mafiote scot din România, numai la o returnare ilegală de TVA: 6 milioane de dolari, 30 de milioane de dolari. Acești bani pleacă uneori poate spre, pentru că au plecat, spre Dubai și spre Kuweit, pleacă spre organizații teroriste. Ce face SRI-ul în acest caz? Trebuie, spun eu, ca implicarea și aducerea la cunoștința, poate prin noi, prin Parlament, cum a spus colega noastră mai devreme, trebuie, totuși, spus adevărul opiniei publice. Pentru că fiecare dolar scos în afara țării, în timp ce alții vor să ne ajute băgând dolari în România, înseamnă atingerea siguranței naționale, înseamnă că pensionarul nu mai are bani de medicamente, înseamnă că școlile nu se pot construi, că se închid spitale.

Nu în ultimul rând...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate încercați să finalizați, stimate coleg.

 
 

Domnul Metin Cerchez:

Da. Ar fi... Da, vreau să termin, poate că și rolul Parlamentului prin viitoarea legislație este nu unul consultativ, ci ar trebui să ajutăm tinerii, îndeosebi ofițeri de informații, polițiști, să încercăm să le mărim salariile, nu numai, cum spune presa, "să ne mărim salariile", pentru ca ei să lucreze cu adevărat, cu tragere de inimă în acest sistem atât de important. Să încercăm ca măcar 10% din locuințele construite prin ANL să fie repartizate celor care luptă cu adevărat împotriva corupției, pentru că acești ofițeri de informații, polițiști să nu fie dezamăgiți de rezultatele pe care le obțin.

În schimb, nu doresc SRI-ului decât succes în viitoarea perioadă și așteptăm informații mult mai concrete la viitorul raport.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul doamna deputat Daniela Buruiană din partea Grupului parlamentar al PRM, ultimul vorbitor.

 
 

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Dar, nu cel din urmă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

A, nu cel din urmă va fi primul. Vă rog.

 
 

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Domnilor președinți,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă rog să luați act, încă de la bun început, de protestul PRM față de tergiversarea discutării acestor rapoarte în fața Parlamentului. Rapoarte care, în opinia noastră, deja au termenul de valabilitate expirat. Aceste tardive rapoarte nu prezintă în mod concret activitatea desfășurată de lucrătorii SRI care se văd în situația de a nu-și justifica în mod corect și concret munca, efortul depus, precum și modul de cheltuire al banului public.

Domnilor,

Populația nu vrea să cunoască mijloacele și metodele folosite de dumneavoastră pentru a documenta un caz, ci vrea să cunoască faptul că dumneavoastră stăpâniți din punct de vedere informativ-operativ principalele riscuri și vulnerabilități la adresa siguranței naționale în care marea corupție, de la miniștri, până la plevușca din ministere, a pus stăpânire pe țară.

A trimite către beneficiarii de informații numai cazurile unor funcționari mărunți corupți și a evita miniștrii, prefecți ai fostei și, mai ales, ai actualei Puteri, înseamnă, în opinia noastră, a nu vă face datoria față de țară și de a fi subordonați politic.

Vectorii de siguranță națională nu au dimensiuni mai mari sau mai mici, și nici culoare politică. Ei sunt pur și simplu pericole pentru siguranța națională a României. Opinia publică, îmi pare rău, expresie care e puțin agreată de domnul director Timofte, vrea să vadă că Serviciul Român de Informații stăpânește fenomenul corupției de sus și până jos, adică este eficient. Asta cer și organismele internaționale, structuri din care vrem cu toții să facem parte, eficiență.

Revenind la raportul S.R.I. 1999-2000, acesta prezintă câteva aspecte documentate de Serviciul Român, de altfel, de notorietate publică. Mă refer la jaful F.N.I și Tepro Iași. Tot raportul domnului Georgescu semnalează în 2000 consolidarea în România a celulelor unor organizații teroriste suspectate de strânse legături cu celebra rețea Al-Quaida.

Să ne amintim că presa, în acea perioadă, scria de scurgeri de sute de milioane de dolari prin firmele fantomă ale musulmanilor din România, bani ce au ajuns în conturile rețelelor teroriste. Tot în același raport, domnul Costin Georgescu făcea vorbire de contrabanda de orice tip, inclusiv arme, muniții și droguri, care se făcea în stil mare în România. Dar domnul Georgescu uită să ne spună despre directorul de atunci al vămilor, coleg de P.N.L. cu domnia sa. Sunt expediate, în același raport, următoarele: deficiențe în sistemul de protecție al copiilor instituționalizați. De fapt, de protecția lor se ocupa domnul ministru al justiției, Valeriu Stoica, deputat P.N.L., care, pentru a-i ocroti mai bine, i-a exportat.

Și pentru că în marea coaliție de la guvernarea 1996-2000 nu putea să lipsească U.D.M.R., domnul Georgescu s-a limitat la sibilinica formulare "acțiuni de factură autonomist-separatistă pe criterii etnice", lăsând să se înțeleagă faptul că poate niște bangladeshi de aiurea ar avea ceva pretenții administrativ-teritoriale în România.

De asemenea, prin fraze confuze și fără exemple, se expediază criminalitatea economico-financiară, iar despre ceva reușite ale contraspionajului românesc nu se pomenește nimic. Amintindu-ne însă de anii 1999-2000, vom afla că în acea perioadă se trăgeau marile tunuri, ROMCIM, ROMTELECOM, PETROMIDIA și faimoasa "Țigareta", în care oamenii puterii erau băgați până în gât. Oricum, nimeni n-a pățit nimic, o mână spală pe alta și împreună spală obrazul.

Trecem acum la raportul 2001, când domnul director Timofte își pune amprenta inconfundabilă pe activitatea Serviciului Român de Informații. Sub aspect grafic, raportul Timofte 2001 este mult mai reușit. Este un format dublu față de pricăjitul raport Georgescu, are o hârtie velină excepțională, este bicolor, iar la aproape fiecare pagină conține poze frumos colorate care pot face deliciul fiecărui școlar din clasele primare. De fapt, raportul este o înșiruire de banalități și generalități cu aere semidocte și poate fi dat de exemplu cum nu ar trebui să arate un astfel de document.

După ce, în prima parte, raportul precizează concluziile principale ale analizei de etapă, precum și noua concepție managerială, este prezentat apoi noua reformă instituțională a S.R.I. Toate bune și frumoase! Numai că pe nimeni nu interesează reorganizarea și concepțiile de manager ale domnului Timofte, ci rezultatul activității Serviciului Român de Informații.

La Capitolul "Protecție antiteroristă", încă din prima frază se spune: "Nici în perioada de referință, România nu s-a confruntat în mod direct cu manifestări explicite de factură teroristă." Pentru ca, mai departe, să se afirme: "SRI acordă o atenție aparte factorilor de risc la adresa siguranței naționale ce decurg din prezența pe teritoriul României a unor nuclee ale unor organizații străine de diverse orientări și nuanțe."

Tot în acest mod, sunt enumerate activități de investigare operativă cu caracter anticipativ - preventiv, fără a fi nominalizate nuclee ale organizațiilor teroriste și ce instituții au fost informate de existența acestora.

La Capitolul "Asigurarea dimensiunii economice a securității naționale", lucrurile sunt mult mai clare, cu toate că sunt enumerate doar disfuncții din sectorul energetic, precaritatea infrastructurii, gropile Bucureștiului, înțelegem noi, stări de insecuritate în transportul produselor petroliere și deficiențe pe linia asigurării securității alimentare, pe care o simte de altfel toată populația României.

Tăcere totală despre cazurile mari de corupție sau cazurile marilor corupți din administrația publică locală, justiție. În anul 2001, Serviciul Român de Informații nu a obținut nici un mandat de la Parchetul General pentru soluționarea unor cazuri de corupție din rândul magistraților. Prietenii știu de ce!

Marile fraude bancare, mă refer la Banca de Investiții și Dezvoltare, Banca Populară de Scont, BANC POST, Banca Internațională a Religiilor, ASTRA. De asemenea, cazul Sorin Ovidiu Vântu, personaj ce a nenorocit peste 300.000 de oameni, a rămas legendă. Unde este dosarul, domnilor? Cine-l blochează și la comanda cui? Traficul ilegal de armament strategic ce a tranzitat țara. Sunt câteva probleme care nu au primit nici în ziua de astăzi răspuns.

Contraspionajul românesc nu mai există? România nu mai prezintă nici o importanță, nici măcar economică? De ce nu sunt prezentate cazuri concrete ce au fost documentate, deși în cadrul uneia din inspectorate există un sector de investigare a marii corupții, care ar fi putut să răspundă la întrebarea: cine sunt cei care au jefuit patrimoniul de stat? Nici nu vom mai insista asupra așa-ziselor considerații din raportul domnului Timofte pentru că din 2000, când P.S.D. a ajuns la guvernare, jaful avuției naționale a luat proporții mult mai mari decât sub fostul regim, iar informațiile date de lucrătorii Serviciului Român de Informații dacă nu sunt îngropate, ajung chiar în mâna celor ce devalizează banul public.

Mai mult, lupta anticorupție continuă într-o veselie. Parchetul Național Anticorupție ne anunță că l-a dovedit pe cel mai corupt baron din România, plutonierul Dănuț Perju, care a luat o mită de o rață și trei kilograme de caras.

Partidul România Mare consideră că activitatea cu adevărat profesionistă a lucrătorilor Serviciului Român de Informații este irosită atâta timp cât majoritatea beneficiarilor de informații, miniștri, prefecți, este sau ar trebui să fie în vizorul serviciului. Asta deoarece majoritatea beneficiarilor de informații, începând de la cel mai înalt nivel, sunt implicați în activități de criminalitate economică, iar datele furnizate de Serviciul Român de Informații constituie, de altfel, avertizări pentru aceștia ca să-și camufleze mai bine acțiunile ilegale.

Un bilanț în acest sens este semnificativ. Din 261 de sesizări ale Serviciului Român de Informații în anul 2001, doar în două cazuri s-a întocmit de către Parchet rechizitoriul, adică doar două persoane sunt judecate pentru fapte ce amenință siguranța națională.

Partidul România Mare consideră că, o dată cu admiterea României în NATO și începerea negocierilor de aderare în Uniunea Europeană, au dispărut două potențiale amenințări referitoare la: existența statală a României și la pericolul discriminării minorităților naționale, ceea ce, în opinia noastră, ar trebui să aibă ca urmare firească autodizolvarea UDMR, proces care se pare că a și început, ca entitate politică de factură extremistă. Iată că în Spania, ETA a fost dizolvată și nu s-a întâmplat nici o nenorocire.

În fine, raportul domnului Timofte nu răspunde la întrebarea dacă în România au dispărut toate organizațiile teroriste deși, în acest moment, înaintea izbucnirii unui eventual război în Irak, noi credem că există un real pericol de săvârșite a unor atentate asupra unor obiective militare sau civile, cât și, mai ales, asupra populației.

Din analiza celor două rapoarte, a sintetizării informațiilor mass-media, cât și a studiilor efectuate de structuri specializate din țară, dar mai ales din străinătate, în opinia Partidului România Mare, concluzia nu este decât una. Din 1990 încoace, România a fost condusă de o mafie și este condusă de o mafie politico-economică ce are membri marcanți pe unii din P.S.D., U.D.M.R., P.D. și P.N.L.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului director Radu Timofte pentru a da unele răspunsuri la problemele ridicate.

 
 

Domnul Radu Timofte:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Aș vrea să-mi permiteți să mulțumesc domnului deputat Stan și membrilor comisiei pentru aprecierile și recomandările făcute la adresa lucrătorilor Serviciului Român de Informații, a mea, personal.

Mulțumesc, de asemenea, distinșilor deputați și senatori care au intervenit, au apreciat, au întrebat, au criticat, au recomandat Serviciului diverse activități, acțiuni pe care domniile lor au considerat necesar să le facă. Le mulțumesc pentru aceasta încă o dată.

Pentru personalul Serviciului Român de Informații contează foarte mult aprecierea pe care Parlamentul o dă activității serviciului și vă asigur că absolut tot ce s-a discutat astăzi, aici, va fi cunoscut de către lucrătorii, de către simplii lucrători ai Serviciului Român de Informații.

Punctual, răspunsurile la întrebările pe care distinșii parlamentari mi le-au adresat. Mulțumesc domnului Merce pentru aprecierile făcute. Nu urmărim, nu avem în vedere evaluări, nici un fel de analize la nivelul doctrinelor politice, a partidelor politice. Nu s-a desfășurat niciodată, cel puțin în cei doi ani de când sunt eu, o astfel de activitate, nici la nivelul Biroului executiv, nici la nivelul Consiliului director și în nici una din structurile Serviciului Român de Informații.

Vă asigur de sinceritatea celor afirmate de către mine aici.

În legătură cu numirile și eliberările din funcție, primul care se confruntă cu aceste probleme sunt eu. Vă asigur că de la nivelul conducerilor partidelor reprezentate sau nereprezentate în Parlament, nu s-a făcut nici un fel de recomandare. Mai mult decât atât, am fost atenționat în unele cazuri de către unii foști colegi parlamentari referitor la schimbările unor oameni din funcții. Nu vreau să dau exemple de partide din rândul cărora provin acești colegi.

Pot însă să vă spun o remarcă a domnului prim-ministru Adrian Năstase, zicându-mi: "Un prieten am avut și eu la una din secțiile tale și pe ăla l-ai schimbat!" Afirmația este reală și poate fi confirmată de către cei care cunosc despre ce este vorba.

Vă asigur cu tot respectul cuvenit că sunt necesare astfel de schimbări, uneori, noi ne-am înșelat în numirea unor oameni pe funcțiile de conducere, și mai ales vă asigur că nu criteriul politic a fost acela care a determinat schimbarea vreunuia sau altuia dintre șefi.

Dacă cineva, comisia poate, ar dori să facă o evaluare a șefilor de secții numiți anterior de către domnul Costin Georgescu, va constata că aceștia, care corespund exigențelor, sunt încă în funcții, așa cum sunt încă pe funcții oameni numiți chiar din anii 1993, 1994, 1995. Acolo unde însă lucrurile nu merg și cum ne place nouă să spunem, pentru optimizarea comenzii unității respective trebuie să operăm chiar uneori dureros și o vom face în continuare, indiferent de ce se va întâmpla, sau indiferent de consecințele pe care le poate suporta conducerea Serviciului Român de Informații.

Vă asigur, în același timp, că există în preocuparea noastră garantarea pluripartidismului. Vom sesiza ori de câte ori apar astfel de probleme, când pe scena politică românească s-ar putea contura, așa cum lăsa să se înțeleagă intervenția dumneavoastră, eliminarea altor forțe politice pentru a elimina pluripartitismul.

Referitor la măsurile în raporturile cu autoritățile locale, dați-mi voie să vă spun că, parțial, aveți dreptate. Aș putea să spun că în bună măsură aveți dreptate. Sunt reprezentanți ai autorităților locale, președinți ai consiliilor județene, prefecți sau primari care, instalați acolo, sus, cred că totul le aparține și că toate informațiile trebuie să le fie puse la dispoziție. Niciodată nu vor avea acces la astfel de informații, ci numai la acelea care pot fi folosite în a preveni, în a contracara diverse aspecte ce sunt de competența domniilor lor.

Mi-am permis, și domnul Cozmâncă poate să confirme acest lucru, să rețin atenția domniei sale, a domnului Cozmâncă, ori de câte ori au apărut situații de acest gen, fiindcă am avut situații când, șeful Inspectoratului local de poliție, cel de la apărarea civilă, șeful garnizoanei și ofițerul nostru de la secția județeană de informații, au fost toți chemați într-un birou și s-a încercat a li se trasa sarcini. Nu voi accepta și nu voi tolera așa ceva. Și vă mulțumesc pentru că ați ridicat această problemă.

În măsura în care răspunsurile vă satisfac, vă asigur în continuare de imparțialitatea la care dumneavoastră făceați referire în ceea ce privește activitatea Serviciului Român de Informații.

Mulțumesc și doamnei senator Norica Nicolai pentru aprecierile aduse la adresa Serviciului Român de Informații. A făcut o referire care mie mi s-a părut că necesită o oarecare interpretare din partea mea. Vorbeați despre piața serviciilor de informații. Sunt de acord. Există o oarecare concurență între serviciile de informații. Sunt de acord că ea trebuie să existe. Dar vă asigur că ea nu este neloială. Nu ne lovim unii pe alții, nu încercăm prin nimic să denigrăm activitatea celuilalt. Atunci când comisia va constata acest lucru, când comisia din care dumneavoastră faceți parte va constata acest lucru, v-aș ruga să ne rețineți atenția, fiindcă vom ști ce avem de făcut. Deci, nu există o piață a serviciilor de informații.

Dacă în domeniul legislativ veți opera modificări care să reglementeze și mai strict competențele fiecărei structuri în parte, noi vom fi primii care vă vom mulțumi și vom avea toate motivele să o facem.

Sigur, observațiile dumneavoastră referitoare la domeniul economic, la piața de capital și toate celelalte s-au referit în mod special la perioada anilor 1999-2000. Eu mi-am însușit și-mi însușesc în continuare concluziile prezentate în acel raport, concluzii care au fost susținute de domnul Costin Georgescu. A fost o continuare a activității acelor concluzii desprinse de domnia sa, tot de către Serviciul Român de Informații în fapt, o continuare pe care noi o avem în atenție să nu o pierdem cumva de pe firul logic al desfășurării operațiunilor noastre specifice, în domeniul la care dumneavoastră făceați precizări.

Ne-ați cerut să vă facem precizări. Dați-mi voie să vă informez că, așa cum am avertizat și prin raportul pe anul 2001 și cum am prezentat și în alocuțiunea prezentată aici puțin mai devreme, instituțiile statului român, inclusiv Parlamentul, sunt supuse unor acțiuni concertate de agresiuni informaționale, de prezentare distorsionată a realității. Nu aș vrea să risc un răspuns nefondat, nedocumentat care să nu satisfacă exigențele dumneavoastră. Și, dat fiind complexitatea acestor acțiuni, fiindcă sunt foarte multe, o să-mi permit, dacă sunteți de acord, să vă dau un răspuns detaliat, în scris, pe care aproape că-l avem pregătit pentru raportul pe anul 2002. Vă mulțumesc pentru înțelegere.

Tot dumneavoastră spuneați că eu, ca director al Serviciului Român de Informații, trebuie să fiu mult mai aproape de comisii. Probabil v-ați referit la comisia din care faceți parte, comisia pe care am condus-o atâția ani de zile, și eu, ca și dumneavoastră, am simțit nevoia informării ori de câte ori au apărut probleme, care știm c-au apărut și, mai ales, în condițiile actuale, când pe plan internațional se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Aș vrea ca tot dumneavoastră, Parlamentul, să reglementați modul de abordare de către noi a acestor întâlniri la nivelul comisiilor. Deocamdată, există o hotărâre nr.30 a Parlamentului care ne obligă pe noi, ca serviciu, ca numai în fața comisiei de control să dăm rapoarte, să facem informări, să răspundem la întrebări. Dacă veți găsi și veți hotărî o altă modalitate, noi ne vom supune acesteia.

Domnul deputat Nistor Vasile, secretarul comisiei, îmi cere să fiu mai ferm în soluționarea sesizărilor. Dacă se agreează amestecul puterilor în stat, să intervenim la Parchet pentru a soluționa într-un anumit mod o anumită sesizare a noastră, o facem, dar cred că nu este bine. Noi lăsăm actul de justiție să se desfășoare normal. Am intervenit, dacă-mi este permis să spun acest lucru, pe procedură. Am un caz recent la Târgu-Mureș, unde urma sau exista riscul de a se lua o decizie neconformă cu informațiile documentate pe care noi le-am transmis Parchetului de acolo. Mi-am permis atunci să-l sun pe domnul procuror general Joița care a reacționat imediat și a împiedicat... ca cei găsiți de noi suspecți să fie reținuți în continuare.

Mulțumesc și domnului Verestoy. Nu comentez cele spuse de domnia sa. O să comentez, în schimb, foarte pe scurt, aprecierile domnului deputat Cerchez și-l asigur și pe domnia sa, așa cum am făcut-o și anterior, că Serviciul este delimitat față de toate forțele politice, indiferent că sunt la putere sau în opoziție. Delimitarea constând în aceea că misiunea noastră de bază este apărarea siguranței naționale a României și pentru aceasta suntem numiți acolo.

Am depus un jurământ în fața dumneavoastră acum doi ani și aproape o lună și vă asigur că voi respecta acest jurământ până voi fi eliberat din funcția pe care o dețin acum. Iar atunci când veți constata prin colegii din comisie că eu voi abdica de la prevederile acestui jurământ, v-aș ruga ca sancțiunea dumneavoastră să fie pe măsura gestului meu.

Nu există corupții lor și corupții noștri pentru noi. Aș putea spune mai mult decât atât: există corupți peste tot. Sunt nevoit să vă dau dreptate pentru cel puțin o parte din situațiile în care... și aș pune în ghilimele "infractori", din punctul nostru de vedere, arestați au fost puși în libertate în foarte scurt timp. Durerea noastră este alta, că ofițerul care a lucrat cazul, locotenent, sublocotenent, căpitan, și care a consumat multă energie pe bani sau cu bani foarte puțini, investigând timp de un an, poate și mai mult, cazul respectiv, după ce a reușit să-l vadă încarcerat pe cel vinovat, constată că după două-trei săptămâni, se plimbă liber pe stradă. Mai mult decât atât, sfidează, având cunoștință de faptul că Serviciul Român de Informații a făcut sesizarea în legătură cu el. Și mai sunt persoane care au grijă să-i aducă la cunoștință că S.R.I.-ul l-a trimis la închisoare.

Ne dor foarte mult aceste lucruri. Încercăm să convingem în continuare că cel care a fost eliberat nu a meritat această decizie. Într-adevăr, tinerii reprezintă preocuparea majoră a conducerii Serviciului Român de Informații. Am schimbat întreaga structură de învățământ din Serviciul Român de Informații. Pentru anul trecut, am scos la concurs 150 de posturi pe diverse domenii de activitate, 150 de posturi dintre absolvenții instituțiilor superioare de învățământ. Nu am mai mers pe recrutarea viitorilor ofițeri ai Serviciului din rândul absolvenților de liceu. Deci pe profiluri de activitate, acestea vor fi viitoarele cadre ale Serviciului Român de Informații.

Cu satisfacție, vă pot spune că pentru cele 150 de posturi scoase la concurs, și-mi pare rău să o spun, 120 bărbați și 30 femei, s-au înscris peste 4000 de candidați. Din prima triere au mai rămas în jur de 3000 care au susținut concursul pentru cele 150 de locuri. Aceasta, pentru noi denotă și un interes al acestora pentru Serviciu și o preocupare a lor și o încredere în ceea ce reprezintă Serviciul, dar și o obligație din partea noastră în a-i forma ca viitori ofițeri de informații.

Așa cum avem un oarecare gol de vârstă, un gol de generații în cadrul serviciului, sperăm ca prin această metodă, prin această triere pe care o facem, selecție pe care o facem, să reușim să acoperim tot ceea ce este deficit la ora actuală în serviciu. Dar n-o să putem, cu 150-180 de dolari, dați-mi voie să dau totuși această valută de referință ca exemplu, n-o să reușim să-i ținem în serviciu pe adevărații profesioniști specialiști atâta timp cât un ofițer specializat în finanțe-bănci, după doi-trei ani, este ademenit, este tentat să meargă la una din instituțiile pentru care este pregătit, cu un salariu de 1500-2000 până la 3000 de dolari.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga să încercați să încheiați...

 
 

Domnul Radu Timofte:

Vă mulțumesc.

În perspectiva bugetului pe anul viitor, v-aș ruga să țineți cont de acest lucru. Nu mai revin asupra locuințelor și a problemelor sociale pe care Serviciul le are.

Mulțumesc și doamnei deputat Daniela Buruiană pentru aprecierile făcute la adresa Serviciului. Sunt aprecieri constante pe care noi le avem în vedere în tot ceea ce facem. Aș ține să-i spun că din respect pentru Parlament, am tipărit acea formă de raport. Am acolo pe masă și rapoartele altor țări care bănuiesc, tot din respect pentru parlamentari, au o grafică, alta decât cea normală, și noi vom ține ca acest lucru să se materializeze și în continuare. A costat doar 12.000 de lei fiecare exemplar ce v-a fost distribuit ca raport.

Referitor la conținut, s-au făcut și alte aprecieri, nu mai revin eu asupra lor.

Referitor la mandatele din rândul magistraților, când va veni domnia sa în control, o să-i punem la dispoziție tot ceea ce dorește și pe această temă. Și dacă au dispărut organizațiile teroriste din România. Nu poate să dispară ceea ce nu există. Cel puțin până astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Luăm act că am dezbătut astăzi, 6 martie, cele două rapoarte pe anul 2000 și 2001, ale Serviciului Român de Informații, ca și raportul Comisiei de control parlamentar legat de Serviciul Român de Informații.

 
Dezbaterea Raportului Comisiei de supraveghere a asigurărilor și evoluția pieței asigurărilor în anul 2001.

Mai avem până la ora 14,00; poate mergem un pic mai rapid. Să fiți de acord să intrăm și raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor. (Din sală se strigă că nu se aude ce spune)

Deci, v-aș fi propus să dezbatem și Raportul de supraveghere a asigurărilor. Sigur, ar fi fost bine și audiovizualul și să lăsăm votul pe altă dată.

Mulțumesc, domnule director. Vă mulțumim pentru prezență.

Raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor și evoluția pieței asigurărilor în anul 2001. Rețineți că este vorba de 2001. Vom dezbate raportul pe 2002 mai pe larg.

Dau cuvântul domnului președinte, Nicolae Crișan. Aveți 5 minute, domnule președinte, pentru o prezentare, întrucât avem toate materialele necesare în mapele noastre. Vă ascultăm!

 

Domnul Nicolae Crișan:

Domnule președinte,

Onorat Parlament,

Raportul privind activitatea Comisiei de supraveghere a asigurărilor în anul 2001 se circumscrie de fapt la șase luni de activitate. Practic, în aceste șase luni s-a desfășurat o activitate intensă din punct de vedere legislativ, pentru că această comisie de supraveghere a asigurărilor a avut de elaborat 16 reglementări în aplicarea prevederilor legale și, de asemenea, o activitate de funcționare, organizare și control, respectiv autorizare și reautorizare a societăților de asigurare existente în baza vechii legislații potrivit noii legislații.

În principal, instituția s-a organizat potrivit legii, ca o autoritate administrativă autonomă și autofinanțată, cu rol de supraveghere a stabilității pieții asigurărilor și apărare a drepturilor asiguraților.

Din punct de vedere administrativ, dar și financiar, după cum v-am spus, este o autoritate autonomă, fiind subordonată direct Parlamentului.

Instituția, ca atare, în iulie 2001, a preluat atribuțiile și personalul de la fostul Oficiu de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare din Ministerul Finanțelor, precum și personalul de specialitate de la acesta. Astfel că, la sfârșitul anului 2001, personalul calificat al Comisiei de supraveghere a asigurărilor totaliza 56 de persoane.

Din punct de vedere al activității legislative, am menționa că s-au elaborat 16 reglementări privind legislația secundară. De asemenea, din punct de vedere al activității internaționale, Comisia de supraveghere și-a rezolvat toate problemele privind armonizarea legislației în domeniul asigurărilor cu directivele Uniunii Europene, conform calendarului și strategiei Guvernului României.

De asemenea, am participat activ la elaborarea pe domeniul asigurărilor a programului naționale de aderare, programului economic de preaderare, elaborarea raportului periodic asupra progreselor înregistrate de România în procesul de aderare.

De asemenea, Comisia de supraveghere a asigurărilor, începând cu decembrie 2001, a devenit membră cu drepturi depline a Asociației Internaționale a Supraveghetorilor în Asigurări, organizație a autorităților naționale de supraveghere din domeniu, care cuprinde peste 100 de membri.

În ceea ce privește activitatea de autorizare, din cele 73 de societăți de asigurare existente pe piață la sfârșitul anului 2000 au fost autorizate, conform noii legislații, 46 de societăți de asigurări. De asemenea, potrivit noii legi, au mai fost autorizate 98 de firme de brocheraj în domeniul asigurărilor.

În ceea ce privește activitatea de control a societăților de asigurări, în cursul celor șase luni din anul 2001, au fost efectuate patru controale de fond la societățile de asigurări autorizate potrivit noii legi și, de asemenea, 110 controale urmare a sesizărilor și reclamațiilor făcute de către asigurați.

În ceea ce privește execuția bugetului pe cele șase luni de activitate, în 2001, din 18,3 miliarde venituri, au fost cheltuite 11,5 miliarde, deci 56,7%, acestea însemnând practic și cheltuielile de înființare și de constituire a acestei noi instituții.

De asemenea, în ceea ce privește fondul de protejare al asiguraților, acesta este un fond de garantare a asiguraților în caz de faliment a societăților de asigurări, similar fondului de garantare din sistemul bancar. Acesta totaliza, la finele anului 2001, 175,3 miliarde. El a fost păstrat în trezoreria statului cu o dobândă anuală de 30%. Aceasta este activitatea care privește anul 2001, pe 6 luni. Sigur că sunt o serie de evoluții, o serie de lucruri întâmplate în cursul anului 2002, dar atunci când vom discuta și vom prezenta raportul anului 2002, respectiv în luna mai, iunie și după prezentarea bilanțului și rapoartelor specifice de către societățile de asigurări, vom putea face și o evaluare concretă a anului 2002.

În ceea ce privește activitatea și colaborarea cu Parlamentul României, dorim să menționăm sprijinul constant pe care-l avem din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, respectiv Comisiile pentru buget, finanțe, bănci și, de asemenea, să relevăm consultările periodice și sfaturile pe care le primim din partea celor doi președinți ai comisiilor de specialitate din Parlament.

Vă mulțumesc și vă răspund la orice întrebări.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Grigoraș prezintă raportul celor două Comisii de buget, finanțe.

 
 

Domnul Neculai Grigoraș:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților au dezbătut și analizat Raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor privind activitatea desfășurată în anul 2001. Analiza a fost efectuată de principalele capitole ale activității, respectiv evoluția pieței asigurărilor, cu toate aspectele prezentate, elaborarea de către comisie a normelor stabilite de Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurări și reasigurări, activitatea de autorizare, activitatea de control. Nu am să intru în detalii, ele sunt prezentate în raportul celor două comisii. Am să vă prezint câteva din observațiile și propunerile pe care comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului le-au formulat în urma analizei. Acestea se referă la necesitatea supravegherii situației financiare a asiguratorilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau a potențialilor asigurați și pentru ca acestea să fie gestionată cu respectarea normelor potențiale specifice, la necesitatea urmăririi situației plasamentelor în vederea efectuării acestora, conform regulilor de dispersare a plasamentelor, la preocuparea permanentă pentru asigurarea limitei minime a marjei de solvabilitate, la crearea condițiilor privind administrarea eficientă a fondurilor asigurărilor de viață, la necesitatea evidențierii disponibilului din fondul de protejare a asiguraților, respectiv la evitarea situațiilor de nelichiditate și de insolvabilitate pentru o colaborare permanentă cu Banca Națională și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, asigurând o informare cu privire la activitatea pieței financiare.

Față de acestea, comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului propun plenului Parlamentului supunerea spre dezbatere a Raportului activității Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pe anul 2001.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Luări de cuvânt dacă sunt? Înțeleg că nu sunt. Aveți?

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Se renunță din partea domnului deputat.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

În consecință, nefiind luări de cuvânt, am luat act de prezentarea Raportului Comisiei de supravegherea asigurărilor și, bineînțeles, a raportului prezentat de Comisiile pentru buget, finanțe, bănci și recomandările făcute de Comisiile pentru buget, finanțe.

Rog să fie urmărit din partea comisiilor respectarea în activitatea acestor recomandări.

 
Dezbaterea Raportului de activitate al Consiliului Național al Audiovizualului pe anul 2001.

Trecem la Raportul de activitate al Consiliului Național al Audiovizualului pe anul 2001.

Vă rog. Cine prezintă? Domnul președinte? Nu, stați puțin!

Din partea audiovizualului, domnul Madgearu, da? Vă rog, foarte pe scurt, o sinteză legată de activitatea pe 2001.

 

Domnul Șerban Madgearu (membru CNA):

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

O sinteză ar însemna să spun, în primul rând, că în cursul anului 2001 s-au purtat intense discuții pentru modificarea Legii audiovizualului, modificare care a fost finalizată în 2002. 2001 a fost primul an în care, la inițiativa Consiliului Național al Audiovizualului, România a organizat o conferință cu toate țările candidate la Uniunea Europeană, pe teme de audiovizual, cu un sprijin foarte consistent din partea Comisiei Europene și urmările, de asemenea, s-a lucrat intens și a fost aprobat un Proiect Phare pentru întărirea capacității instituționale a Consiliului Național al Audiovizualului. În urma acestor lucruri, la o foarte recentă deplasare la Bruxelles, pe care am făcut-o, am constatat că, deși suntem doar țară candidată, pe de o parte, s-au închis negocierile la Capitolul XX "Cultură și audiovizual" la sfârșitul anului trecut, dar, în momentul acesta, în perspectiva modificării acquis-ului, în domeniul audiovizualului, România, ca stat candidat este invitată să participe cu exact aceleași drepturi ca statele deja membre, ceea ce consider că este foarte onorant.

Altminteri, aș spune că, poate, a fost un an dominat de o anumită degradare a peisajului audiovizual, un plus de vulgaritate, în primul rând și chiar violență, pe care, însă, abia noua lege a audiovizualului permite consiliului să încerce, într-o manieră mult mai strictă să le limiteze. Cam aceasta cred că este important de reținut pentru anul 2001.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc domnului Madgearu.

Dau cuvântul domnului președinte Mălaimare să prezinte raportul Comisiilor de cultură din cele două Camere.

 
 

Domnul Adrian Mihai Mălaimare:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu am să dau citire întregului raport. Am să vă reamintesc doar că cele două comisii s-au reunit în 23 octombrie 2002 pentru a analiza Raportul pe 2001 al CNA. Din discuții și din raportul însuși s-a dedus că o parte importantă a activității CNA în perioada 2001 a constituit-o procesul de elaborare de către CNA a amendamentelor la noua lege a audiovizualului care a și fost promulgată apoi de președintele României, la jumătatea anului 2002, și îmbunătățirea relațiilor dintre membrii CNA și titularii de licență.

Raportul pe 2001 a fost votat cu unanimitatea voturilor celor prezenți: 17 voturi pentru și, în acest sens, vi-l propunem și dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Luări de cuvânt sunt? Vă rog. Vă ascultăm. Din partea Grupului România Mare.

 
 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Stimați colegi,

Partidul România Mare nu va vota Raportul de activitate al Consiliului Național al Audiovizualului pe anul 2001.

Nu putem fi de acord ca, de banii contribuabilului român să beneficieze un organism parazitar care nu are alte merite decât acelea că a reinstaurat cenzura și a retras licența unui post de televiziune independent.

Timpul nu-mi permite acum să mă refer decât la câteva dintre deciziile aberante pe care le-a emis CNA-ul, iar posturile de radio și de televiziune trebuie să le aplice.

Însă, pentru că unele sunt de-a dreptul hilare, nu mă pot abține să nu le menționez. Astfel, în intervalul de timp 20,00 - 22,00 li s-a interzis televiziunilor să arate imagini de violență conjugală și de cruzime asupra animalelor. Probabil unii membri CNA nu au aflat că violența conjugală înseamnă și ceartă, nu numai lovituri, ceea ce se vede în toate filmele artistice, inclusiv în "Casa Blanca", "La dolce vita", "Vacanță la Roma" etc.

De asemenea, nu știm la ce s-au referit membrii CNA când au interzis imagini care redau acte de cruzime asupra animalelor. Să înțelegem că posturile TV nu vor putea prezenta scene de vânătoare, unde Adrian Năstase țintește cine știe ce sălbăticiune?! Sau aceasta era și ideea?!

Considerăm că CNA ar fi trebuit să se preocupe mai mult de modul în care, într-o emisiune a unui anumit post de televiziune s-a atentat la siguranța națională, făcându-se afirmații de genul: "Toate ambasadele din România și-au informat guvernele, prin mesaje cifrate despre conflictul dintre Iliescu și Năstase".

Cu alte cuvinte, serviciile secrete române monitorizează cam prea atent activitatea ambasadorilor străini, vorbe care ar fi putut provoca un adevărat scandal diplomatic.

Dar pentru astfel de lucruri nu are timp CNA-ul, prioritățile sale fiind să sancționeze posturile de televiziune și chiar parlamentarii, fiindcă în urmă cu două săptămâni s-a întâmplat și un asemenea incident.

Practic, pentru o declarație politică ce îl viza, domnul Ralu Fililp, președintele CNA, a găsit de cuviință că trebuie să ceară să se ia măsuri împotriva unui deputat, uitând că CNA-ul este în subordinea Parlamentului și nu invers.

Întrucât considerăm că CNA-ul ar fi trebuit să se preocupe de cu totul alte probleme decât să încerce obsesiv să instaureze cenzura în posturile de radio, TV și chiar în Parlamentul României, iar raportul este redactat pompieristic și conține numeroase neadevăruri, Partidul România Mare nu-l va vota.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumim doamnei deputat Vasilescu Lia Olguța.

O singură precizare: acest raport nu se supune votului, conform prevederilor legii. Înțeleg că nu mai sunt luări de cuvânt și luăm act de prezentarea și dezbaterea raportului.

Stimați colegi,

O precizare: astăzi, fiecare grup parlamentar a primit câte un exemplar din Proiectul de Lege privind prevenirea și combaterea corupției.

De asemenea, mâine, colegii care pleacă în teritoriu pot găsi acest proiect de lege la prefecturi. Marți va fi la 8,30 dezbaterea cu grupurile parlamentare ale PSD-ului, după care se va continua.

De asemenea, tot luni se va difuza fiecărui coleg, senator și deputat acest raport.

Cu aceasta, încheiem ședința noastră de astăzi. Vă mulțumesc. Probabil că ne revedem săptămâna viitoare.

Ședința s-a încheiat la ora 14,10.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 20 aprilie 2021, 4:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro