Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 februarie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/22-02-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 12-02-2003 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 februarie 2003

Aprobarea ordinii de zi pentru ședința comună.

Ședința a început la ora 9,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora, secretar al Camerei Deputaților, și Paul Păcuraru, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului.

 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog să vă reluați locurile în sală. Sper să vă împăcați, senatori cu deputați, să nu vă disputați locurile.

Vă rog, încă o dată, insistent, să vă ocupați locurile în sală!

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Dați-mi voie să declar deschisă ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților cu anunțul tradițional: din cei 484 de parlamentari, și-au înregistrat prezența 428, sunt absenți 56.

Vă comunic faptul că Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi și al programului de lucru, care v-au fost comunicate.

Dacă sunt comentarii la ordinea de zi? Da.

Domnule Boc, poftiți.

 
 

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat solicită eliminarea de pe ordinea de zi a punctului 5 care vizează Declarația cu privire la politica Guvernului în perioada 2001 - 2002, Principalele priorități economice și sociale în anii 2003 - 2004.

Argumentele noastre sunt de natură procedurală și sunt argumente de fond.

Argumentele de natură procedurală. Potrivit Constituției, potrivit art.62 din Constituția României, Camerele Parlamentului se reunesc sau se întrunesc în ședință comună pentru primirea mesajului președintelui României cu privire la principalele probleme politice ale națiunii. Nu veți găsi și nu găsim, în cadrul art.62, unde se menționează cadrul ședințelor comune, o situație în care primul-ministru vine și prezintă o declarație cu privire la principalele probleme politice ale națiunii sau vreo declarație așa cum este formulată cea din ordinea de zi. Deci numai președintele României poate, în ședințe comune, să vină să prezinte un asemenea mesaj. Doi: s-a invocat și se va invoca, probabil, art.106 din Constituția României, articol potrivit căruia primul-ministru prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. Deci acest text constituțional este explicit, nu necesită alte interpretări și este într-o limbă română impecabilă: primul-ministru prezintă, fie Camerei Deputaților, fie Senatului, rapoarte și declarații, și nu ședințelor comune. Deci acest articol nu acoperă situația în care primul-ministru poate prezenta rapoarte și declarații în plenul celor două Camere. Trei: Primul-ministru poate prezenta, în ședința comună a celor două Camere, programe, rapoarte, declarații, dar în ce condiții? În condițiile art.113 din Constituție, care vizează angajarea răspunderii Guvernului. Printr-o procedură de simetrie, Guvernul, cu ocazia votului de învestitură, vine în plenul celor două Camere și cere un vot asupra programului de guvernare și asupra listei membrilor Guvernului. Ori de câte ori Guvernul dorește să vină din nou în fața Parlamentului, prin primul-ministru, cu un program, cu o declarație sau cu un proiect de lege, Constituția a reglementat o procedură specifică: procedura din art.113, pentru că, acolo, el vine în plenul celor două Camere și își angajează răspunderea. Și, repet, art.113 spune, în mod expres: Guvernul își poate angaja răspunderea în ședință comună asupra unui proiect de lege, program sau declarație de politică generală, adică exact asupra a ceea ce noi ne aflăm astăzi în prezență - este vorba de un program legislativ al Guvernului României pentru anul 2003, este vorba de o declarație a primului-ministru cu privire la politica Guvernului din anii 2001 și 2002. Deci, dacă Guvernul României și primul-ministru doresc să vină în plenul Parlamentului, în plenul celor două Camere, potrivit Constituției, el trebuie să vină în condițiile art.113 și să-și angajeze răspunderea, cu toate consecințele ei. În termen de 3 zile, se poate iniția o moțiune de cenzură care poate da loc la dezbateri reale cu privire la programul și la declarația politică făcută. Iată de ce noi nu putem accepta ideea de a transforma Parlamentul într-un simplu for de aplaudare și de a aplauda primul-ministru și membrii Guvernului. Noi trebuie să lucrăm în cadru constituțional.

Argumentele de fond. Doamnelor și domnilor, cum vă puteți imagina ca 1.000 de pagini, într-o abordare serioasă, să poată fi analizate de pe o zi pe alta. Reprezintă o formă de dispreț, o ofensă adusă Parlamentului, ca ieri să te prezinți cu 1.000 de pagini, iar astăzi să pretinzi să ai o dezbatere reală, pe un program de guvernare pe 2003 și pe 2004 și să analizezi principalele priorități legislative. Este o sfidare a Parlamentului de către Guvern, așa cum, și în primii 2 ani de guvernare, Guvernul a sfidat Parlamentul cu peste 400 de ordonanțe de urgență emise până în prezent. Dacă se dorește o dezbatere reală, și nu un simulacru de democrație, trebuie ca acest program să fie dezbătut în condiții parlamentare și în condiții care să permită analiza acestor documente. Dacă primul-ministru nu dorește un simulacru de democrație și nu dorește un exercițiu de imagine, îl invităm să-și asume răspunderea acestor documente, să vină în termeni regulamentari în Parlament, pentru a avea o discuție credibilă și reală. În alte condiții, tot acest demers este doar unul de imagine, unul bombastic, care ascunde în fapt nerealizările mărețe ale Guvernului Năstase, iar de fapt fragilitatea acestui program este demonstrată și de faptul că a fost prezentat într-o geantă antișoc. Asta nu acoperă, repet, fragilitatea acestui material prezentat.

Iată argumentele de procedură și de fond pentru care grupurile parlamentare ale Partidului Democrat solicită eliminarea de pe ordinea de zi a punctului 5 cu privire la aspectele menționate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, însă vreau să vă reamintesc un lucru: ieri, când, la ora 10, am propus tuturor grupurilor parlamentare să suspendăm ședința pentru a putea lua act de documentele puse la dispoziția dumneavoastră, chiar grupul dumneavoastră parlamentar s-a pronunțat împotriva acestei măsuri, spunând că dumneavoastră monitorizați, de foarte mult timp, politica Guvernului și o știți, nu aveți nevoie de ore de studiu pentru analiză.

Doamna senator Norica Nicolai.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal vă solicită să eliminați de pe ordinea de zi punctul 5 referitor la Declarația politică a Guvernului României. Suntem în prezența unei hotărâri a Birourilor permanente reunite dată în afara ordinii constituționale. Eu nu voi invoca dispozițiile art.62, dar voi invoca dispozițiile art.106 care este de neinterpretat, este fără echivoc. Guvernul va trebui să opteze cărei Camere a Parlamentului i se adresează, trebuie să ne spună dacă dorește să se adreseze Camerei Deputaților sau Senatului României, dar trebuie s-o facă în limita Regulamentului ședințelor reunite ale celor două Camere și în limita Constituției. În plus, considerăm că acest demers este un demers pur formal, un demers de imagine, un demers care dovedește lipsă de responsabilitate în asumarea răspunderii, a realizărilor și a nerealizărilor acestor 2 ani de guvernare, prin formula superficială în care Guvernul a înțeles să se adreseze Parlamentului.

Credem că este vorba de o continuare a acțiunilor de denigrare a activității Parlamentului și de nerespectare a Constituției și nu vom vota, în nici un caz, această ordine de zi care pune Parlamentul României într-o postură de sfidare a ordinii constituționale.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Lucian Bolcaș, șeful Grupului parlamentar PRM din Camera Deputaților.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor președinți și domnilor colegi,

Vă vorbesc cu autoritatea singurului grup parlamentar care nu a votat pentru învestitura acestui cabinet și vreau să vă spun că ne delimităm de toate pozițiile, atât ale colegilor de "opoziție", sper că s-au simțit ghilimele, cât și de a Guvernului, în această privință, pentru că ele dovedesc un formalism juridic total nelucrativ. Într-adevăr, textul constituțional este simplu și clar, nu știu de ce vreți să-l modificați acum, sau este disjunctiv. În același timp însă, oricine poate să vadă, și este argumentul Guvernului, că, prin hotărârea Birourilor permanente, se pot ține ședințe comune. Că prin aceasta, din nou, se încearcă o substituire, poate prea devreme, a cabinetului cu atribuțiile președințiale, este evident pentru toată lumea și nu este cazul să comentăm aici. Suntem în Parlament, și nu într-o discuție de presă. Interesează însă altceva: interesează fondul problemei și dacă există această posibilitate ca, într-o formă de adresare, Birourile permanente să accepte, cu atât mai mult plenurile reunite pot să accepte, și eu asta vă solicit, să-l ascultăm pe domnul prim-ministru, în raportul său de activitate, căci aceasta este o dezbatere democratică și mai ales să-l facem pe domnul prim-ministru să audă punctele noastre de vedere care pot să valoreze, acum, mai mult decât decât o moțiune de cenzură pe care orgolii și etichetări infantile nu ne permit să o depunem. Aceasta este esența dezbaterii intelectuale în Parlament. Aceasta este demnitatea activității noastre.

Personal, și eu am fost jignit de faptul că ni s-au trimis materiale în valoare de 5 kg pentru a fi studiate de ieri până astăzi, dar este suficient materialul uman pe care-l avem, este suficientă ca document politic factura de întreținere, pentru ca să comentăm succesele politicii Guvernului.

Suntem împotriva eliminării acestui punct de pe ordinea de zi, pentru că vrem să dezbatem ce a făcut și mai ales ce nu a făcut Guvernul până acum.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Gaspar.

Aș ruga presa să respecte protocolul pe care l-am încheiat!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

În urmă cu 10 luni, mai precis la 10 aprilie 2002, problemele de procedură care au fost invocate aici de reprezentanții PNL și PD au fost ridicate atunci de reprezentantul PNL, liderul Grupului parlamentar, domnul deputat Valeriu Stoica. Era vorba de o declarație cu privire la politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, acțiuni prioritare pentru pregătirea aderării României la NATO.

În cele din urmă, în urma dezbaterilor care au avut loc, s-a ajuns la concluzia că textul constituțional, așa cum este redactat, nu împiedică, totuși, ca în probleme care țin de programul de guvernare asupra căruia Parlamentul s-a pronunțat, Camerele să nu fie reunite. Dar vreau să vă spun că, de data aceasta, primul-ministru, când s-a adresat Parlamentului, a vrut să preîntâmpine aceste discuții. Și am să dau citire scrisorii pe care primul-ministru a adresat-o celor doi președinți ai Camerelor:

"Domnule președinte, potrivit art.106 alin.1 teza a doua din Constituție, primul-ministru prezintă Camerei Deputaților sau Senatului declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

În ședința din 6 februarie 2003, Guvernul a decis ca, în calitatea mea de prim-ministru, să prezint Declarația cu privire la politica Guvernului în perioada 2001 - 2002, principalele priorități economice și sociale în anii 2003 - 2004. Întrucât textul art.106 nu este suficient de explicit în ceea ce privește posibilitatea ca o astfel de declarație să poată să fie prezentată într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, vă rog să consultați Birourile permanente pentru a se pronunța asupra acestei probleme. Vă învederez că, la data de 10 aprilie 2002, am prezentat în fața Camerelor declarația la care m-am referit.

În situația în care se va aprecia că declarația poate fi prezentată numai în una din cele două Camere, Guvernul a decis să prezinte această declarație în fața Camerei Deputaților".

În baza acestor scrisori, s-au întâlnit Birourile permanente ale celor două Camere. Văzând și art.1, punctul 27 din Regulamentul ședințelor comune, care stipulează: "Camerele se întrunesc în ședințe comune și în alte situații în care Birourile permanente ale celor două Camere consideră necesară convocarea lor în ședință comună", Birourile, cu o singură abținere, cea a vicepreședintelui Camerei, domnul Puiu Hașotti, au decis ca această declarație, primul ministru să o prezinte în fața celor două Camere. Deci acestea sunt problemele de procedură.

Dacă vrea cineva să explic în continuare și alte lucruri, dar care consider că deja nu-și mai au rostul, vreau să vă spun că declarația care va fi prezentată de primul-ministru nu se înscrie în ceea ce spunea aici domnul deputat Emil Boc. Declarația de la art.113 se referă la o declarație de politică generală a Guvernului. Aici, Guvernul vine și abordează un segment pe o anumită problemă, pe o anumită perioadă de timp.

De altfel, vreau să vă spun, referitor la documente, că primul-ministru poate să prezinte declarația și oral. Nimic nu-l împiedică. Sau dacă citește, nimic nu-l împiedică să iasă din text și să accentueze, prin anumite intervenții, anumite probleme din cuprinsul declarației.

Deci, din punctul acesta de vedere, domnule președinte, consider că atât problemele de procedură, cât și problema de fond care au fost ridicate aici nu îndeplinesc condițiile pentru a opri desfășurarea acestei ședințe.

Aș vrea să mai spun un lucru: a nu se face confuzie între procedura de legiferare și procedura de informare a Parlamentului, de prezentare a unor declarații. Declarațiile pe care le prezintă primul-ministru, în baza art.106 și care se dezbat cu prioritate nu se supun votului, domnilor deputați. Deci ne găsim în afara procedurii cu distribuirea documentelor, materialelor cu 3 zile, cu 5 zile...

De altfel, dacă o să vă uitați în Regulamentul ședințelor comune, există un text în care se spune că atunci când se dezbat anumite acte, pentru acestea nu sunt termene pentru depunerea lor.

Pentru aceste considerente, domnule președinte, vă rog să apreciați supunerea votului celor două Camere propunerea celor două grupuri parlamentare de eliminare a punctului 5 de pe ordinea de zi a ședinței comune ce a fost convocată pentru astăzi.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul senator Petre Roman dorește să intervină.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnilor președinți,

Stimate și stimați colegi,

Faptul că Guvernul dorește să prezinte realizările sale la mijloc de mandat poate fi considerat un lucru normal, "..

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Care realizări?!

 
 

Domnul Petre Roman:

...deși practica noastră parlamentară a arătat, mai degrabă, o altă modalitate mult mai potrivită, și anume aceea de a veni în fața Parlamentului pentru a prezenta care sunt problemele țării și cum intenționează Guvernul să se adreseze acestor probleme, eventual să le rezolve. Dar să zicem că actualul Guvern dorește să-și prezinte realizările, simțind că ele nu sunt percepute. Problema e, desigur, dacă există. Ce poate fi mai potrivit decât tribuna Parlamentului, cea mai importantă tribună națională? Numai că Parlamentul nu este și nu poate fi doar o tribună, nu este și nu poate fi doar un decor. Parlamentul este un loc de rezonanță națională pentru politica națională, pentru tot ceea ce se întâmplă în politica națională. Or, faptul că documentul pe care îl prezintă Guvernul, de peste 1.000 de pagini, ni se cere ca el să fie asimilat de parlamentari și eventual dezbătut pe parcursul a mai puțin de 24 de ore arată că se cere de la Parlament să fie doar un decor, o tribună de ascultare și nimic mai mult.

Stimate și stimați colegi,

Cred că acest lucru nu trebuie să-l acceptăm, indiferent de faptul că suntem membrii unui partid politic sau altul. Deja faptul că Parlamentul a fost dezlocuit, prin ordonanțele de urgență care sunt cu mult mai numeroase decât proiectele de lege trimise normal către Parlament, deja acest lucru este de o extremă gravitate, lucru menționat foarte sever în raportul Comisiei Europene din octombrie anul trecut. Din scrisoarea domnului prim-ministru, am reținut, totuși, varianta ocolitoare elegantă, dumnealui spunând, dacă nu se va aproba o dezbatere în plenul celor două Camere, atunci vă propunem ca să organizăm într-una din Camere. Prin urmare, din acest punct de vedere, am putea spune că procedural lucrurile sunt, într-o bună măsură, acoperite. Ceea ce însă rămâne definitiv și categoric inacceptabil este această încercare de a ni se vârî pe gât un document, pentru ca, în mai puțin de 24 de ore, să ne exprimăm asupra lui. Vă propun ca acest lucru să nu-l acceptăm.

Dacă domnul prim-ministru dorește să prezinte acest document de 1.000 de pagini, mă întreb cât timp îi trebuie. Birourile permanente au hotărât, sigur, sunt multe semne de întrebare, cum au arătat colegii, în ce privește aspectele procedurale, dar dezbaterea propriu-zisă, aceea trebuie, în cel mai bun caz, fixată peste o săptămână sau două săptămâni, timp în care parlamentarii, grupurile parlamentare vor ști să citească, să asimileze și să critice ceea ce se propune în aceste peste 1.000 de pagini și atunci am putea spune că Parlamentul, cât de cât, nu este un decor, ci este, cum spuneam, un loc de rezonanță națională.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupurile PD și PNL)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți o altă excepție de procedură, domnule Boc?

 
 

Domnul Emil Boc (din sală):

Mi s-a pomenit numele.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

V-a pomenit numele, deci drept la replică: 1 minut.

V-aș ruga să vă referiți la dreptul la replică.

Numai puțin. Rog insistent presa să-și ocupe locurile pe care le-am convenit, pentru că nici într-un parlament din lume, în timpul dezbaterilor, presa nu se plimbă printre parlamentari. E cineva care nu se simte din presă.

Aveți suficient loc și posibilități tehnice de unde să vă desfășurați atenția, fără a perturba dezbaterile parlamentare.

Aveți cuvântul, domnule Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnul ministru a încercat, cu subtilitate juridică, să ne convingă de logica acestui demers. Din nefericire, suntem însă nevoiți să recunoaștem că domnia sa nu ne-a convins din punct de vedere procedural. Există un principiu de drept unanim recunoscut că, acolo unde legea nu distinge, noi nu avem voie să distingem.

Art.106 nu dă prilej și pretexte de interpretări nici din partea Birourilor permanente ale Camerelor, nici din partea miniștrilor, pentru că el este explicit: "prezintă Camerei Deputaților sau Senatului". Ce nevoie avem de o interpretare a acestui text, când este "sau - sau"? De aceea cred că orice demers prin care s-a cerut Birourilor permanente să se interpreteze acest text este de rea-credință și nu are nici un suport. Doi. Birourile permanente nu au nici un fel de competență constituțională să interpreteze Constituția. Într-un stat de drept, singurul organism abilitat și care asigură supremația Constituției este Curtea Constituțională, și nici într-un caz Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Trei.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Dacă tot evocați competența Birourilor permanente, v-aș ruga să vă duceți de la Constituție și la Regulamentul ședințelor comune și să citiți art.1, punctul 27.

 
 

Domnul Emil Boc:

La punctul 4, aveam această completare.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Citiți, vă rog, punctul 27.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Sunt numai la punctul 3 al argumentului. La punctul 4, mă refeream exact la ce spuneați dumneavoastră. Puțintică răbdare!

3) Domnul ministru Gaspar spunea că domnul prim-ministru Adrian Năstase va veni să prezinte o declarație. Or, eu, și cred că și dumneavoastră aveți în față un document pe care scrie "Programul legislativ al Guvernului României pentru anul 2003". Deci este vorba de un program ce intră sub incidența art.113 din Constituție, unde spune că Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege, program sau declarație de politică generală. Poate, din greșeală, premierul Adrian Năstase ne-a trimis altceva. Atunci s-o recunoască.

4) Domnule președinte, vă răspund la argumentul dumneavoastră. În orice țară din lume cu democrație parlamentară, regulamentele sunt acte juridice inferioare Constituției. Nu pot contraveni textului constituțional. Este de ordinul evidenței că orice regulament trebuie doar să detalieze prevederi ale Constituției, litera și spiritul Constituției, și nu peste Constituție, iar interpretarea dumneavoastră oricum transcede cadrul constituțional. Deci acest argument nu rezistă, din punctul nostru de vedere.

Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat se vor abține, dacă veți menține în continuare acest punct pe ordinea de zi, pentru că noi apreciem că celelalte puncte trebuie să fie discutate. Acest punct nu poate fi discutat, în condițiile de procedură și de fond pe care le-am precizat aici și, în consecință, se vor abține de la acest vot.

Și mai facem doar o simplă mențiune, pentru stenogramă. Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat au votat împotriva Guvernului, cu ocazia votului de învestitură, în mod contrar susținându-se aici altceva de către alți colegi de ai noștri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Să se consemneze falsul!

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Radu F.Alexandru și apoi domnul Mitrea.

 
 

Domnul Radu F.Alexandru:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Stimați colegi parlamentari,

Suntem reuniți în plen, avem bucuria să-i avem în fața noastră pe membrii Guvernului, suntem invitați să discutăm un document de maximă importanță, s-au făcut referiri la articole constituționale, s-au făcut referiri la regulamentul care reglementează funcționarea corectă a ședințelor Parlamentului. Îmi permit să observ un lucru care intră într-o zonă de anomalie, de absurd: lipsește din sală un personaj care este primul-ministru al țării, cel care ne invită să ascultăm raportul domniei sale.

Toată această dezbatere în absența premierului, toată această dezbatere la care domnia sa consideră că nu este...

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stați puțin, se pare să suntem într-o mică eroare. Noi nu dezbatem acuma raportul sau declarația premierului, când va veni timpul prezentării declarației, va veni primul-ministru. Nu este obligat primul-ministru să asiste la dezbaterile noastre procedurale.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnule președinte,

Este o formă elementară de respect, este o formă elementară de considerație față de Parlamentul țării ca premierul să fie de față în momentul în care suntem chemați să ascultăm raportul domniei sale, cu atât mai mult cu cât este vorba de un membru al Parlamentului. Nu se poate ca toată această dezbatere să-i fie indiferentă, nu se poate ca această dezbatere să nu aibă loc în prezența premierului, dator să asculte și să reflecteze la toate observațiile care se fac asupra ordinii de zi pe care a propus-o.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, v-aș ruga să vă uitați în programul care v-a fost anunțat, prezentarea declarației este stabilită pentru ora 11.00. Domnul deputat Mitrea.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Nu am să intru în dezbaterea procedurală, atât domnul Bolcaș, cât și domnul Gaspar cred că au fost extrem de clari, și aș vrea să mă refer mai puțin la formalismul acestei dispute, cât la fondul ei. Sigur, unii dintre colegii care au vorbit mai devreme sunt parlamentari doar în această legislatură și am să fac apel la cei care au fost și în legislaturile trecute, și mai ales în legislatura 1996-2000, când eu eram pe băncile Opoziției atunci.

Una din preocupările pe care le-am avut permanent 4 ani de zile a fost să convingem Guvernul dumneavoastră să vină în fața Parlamentului, să-și asume răspunderea sau să prezinte măcar o bucățică de raport privind activitatea curentă și ceea ce vrea să facă. Niciodată Guvernul din care PD-ul și PNL-ul au făcut parte, lângă PNȚ-CD, nu a vrut să vină să se supună discuției în timpul mandatului pe care l-a avut; nici când a făcut schimbări importante în programul de guvernare.

Astăzi, mă așteptam să apreciați faptul că Guvernul PSD-ului, după ce și-a asumat responsabilitatea pe acte importante în 2001 și 2002, are intenția - și știți acest lucru - să-și asume responsabilitatea în continuare pe documente importante, cum este pachetul de legi anticorupție, acest guvern propune Parlamentului, cu tot respectul cuvenit acestei instituții, să vină în față, să-și prezinte, din punctul lui de vedere, din punctul nostru de vedere, realizările anului 2001 și anului 2002, să prezentăm care sunt prioritățile noastre pe 2003-2004 și să vă dăm ocazia, cum este normal, să ne sprijiniți, discutând aceste priorități, iar dumneavoastră, PNL-ul și PD-ul spuneți nu, că nu știți care este poziția pe care trebuie să o luați în această dispută. înțeleg că nu ați avut timp să citiți niște documente și din acest motiv nu știți dacă ceea ce a făcut Guvernul ăsta a fost bine sau rău sau dacă ceea ce își propune să facă este bine sau rău.

Din punctul nostru de vedere este bine; din punctul nostru de vedere, Parlamentul este singurul și cel mai îndreptățit să-și spună punctul de vedere despre actul de guvernare și de aceea venim cu respect în fața dumneavoastră, și nu înțelegem formalismul care apare din partea grupurilor parlamentare sau o parte a grupurilor parlamentare, PNL și PD, și vă rugăm să fim serioși și să apreciem demersul acestui Guvern, care, cu responsabilitate, vă dă ocazia să dezbateți ceea ce noi am făcut, ocazie pe care noi, în Opoziție, nu am avut-o niciodată din partea dumneavoastră, și acesta este un act de respect față de democrație și Parlament, și nu din contră, domnule deputat Boc. (Aplauze din partea centrală și dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

V-aș ruga, stimați colegi, să încercăm să intrăm și în dezbaterile pe fond, pentru că presupun că aveți ce spune și pe fond. Lumea o să înțeleagă că noi, în afară de dispute procedurale și chichițe avocățești, nu suntem în stare de o dezbatere pe fond asupra unei probleme serioase. (Vociferări din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Negoiță. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Liviu Gheorghe Negoiță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să fac o precizare. Poziția exprimată aici, la acest microfon, de către domnul deputat Emil Boc este poziția întregului grup parlamentar al PD, din Camera Deputaților și Senat, după cum nu mă îndoiesc că și poziția exprimată de doamna senator Norica Nicolai exprimă aceeași poziție pentru ambele grupuri de la PNL.

Este greu să acceptăm demagogia susținută în fața Parlamentului, că putem încălca chiar și textul Constituției pentru a ne fi prezentat nu știu ce text de către primul-ministru. Așa s-a guvernat în acești doi ani, prin ordonanțe de urgență, fiind ignorat Parlamentul României, și iată, astăzi, când avem nevoie de a prezenta nu știu ce imagine idilică, frumoasă a Guvernului României, spunem că ne adresăm cu tot respectul acestui Parlament. Mă bucur că domnul Mitrea laudă colaborarea extraordinară pe care o are cu PRM-ul, și, iată, încă o dată se dovedește că această colaborare funcționează. Iar dacă dumneavoastră doriți să încălcați proceduri parlamentare și constituționale, să vă prezentați aceste materiale pe care le puteați face la sediul dumneavoastră din Kiseleff, o puteați face acolo. Noi nu putem fi martori la o astfel de încălcare a textului constituțional. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră, în condițiile art.8 alin.1 și 2 din Regulamentul ședințelor comune, ordinea de zi.

Cine este pentru? (Domnul deputat Emil Boc dorește să vină la microfon.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, v-aș ruga frumos să vă aduceți aminte ce scrie pe acolo, prin regulamentele pe care nu le citiți... (Vociferări din partea dreaptă a sălii.)

O voce din partea dreaptă a sălii:

Dorește să ridice o chestiune de procedură.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Nu se ridică probleme de procedură în timpul votului, vă rog eu frumos. (Proteste din partea dreaptă a sălii. Domnul deputat Emil Boc vine la microfon.)

Vă rog frumos să luați loc în bancă, domnule Boc. Suntem la vot, domnule Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, trebuie să supuneți la vot propunerea noastră de eliminare, după care propuneți ordinea de zi...

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos să citiți art.8, stimate coleg.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, noi am făcut o propunere de eliminare, vă rog să o supuneți la vot.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să luați locul în sală și să vă exprimați dreptul la vot. Citiți întâi art.8 și pe urmă veniți să dicutăm aici. Dacă vreți, vă dau și consultații cu privire la el.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, excepția se rezolvă întotdeauna înaintea fondului. Dumneavoastră trebuie să supuneți la vot propunerea noastră de eliminare a punctului 5, după care, trecem la fond și discutăm și punem ordinea de zi în ansamblu. Vă rugăm să procedați așa cum scrie la carte. (Rumoare.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Împotrivă?

Împotriva ordinii de zi? Nu este nici un vot împotrivă.

Abțineri? 62 abțineri.

325 voturi pentru, 62 abțineri, nici un vot contra.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

Procedură.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Procedură la ce?

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

La rezultatul votului.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

S-a supus votului ordinea de zi pentru care unii am fost pentru, alții am fost împotrivă. Ce înseamnă, în aceste condiții, abținere? (Aplauze.)

 
Prezentarea Solicitării Președintelui României adresată Parlamentului privind aprobarea participării României, cu ofițeri de stat major din Ministerul Apărării Naționale, în cadrul Comandamentului Central American (USCENTCOM) și al structurilor de Comandament CJTF care asigură planificarea operațională în sprijinul operațiilor antiteroriste actuale și de perspectivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Înțeleg că este o întrebare retorică, să trecem la ordinea de zi. La primul punct dau cuvântul domnului general de armată Burloiu, secretarul CSAT-ului, pentru a prezenta prima scrisoare a președintelui Ion Iliescu.

 

Domnul Viorel Burloiu (general de armată, secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Țării):

Stimate domnule președinte,

"În conformitate cu aprobarea Parlamentului României, țara noastră este angajată și participă activ cu forțe și mijloace militare, alături de statele membre ale Alianței Nord-Atlantice, cât și celelalte state democratice ale lumii, în cadrul coaliției internaționale de combatere a terorismului.

Comandamentul central american, care asigură conducerea acțiunilor militare în cadrul coaliției internaționale, a adresat României solicitarea de a participa cu 16 ofițeri de stat major la constituirea unui grup de planificare combinat și a unor comandamente de tip CJTF care vor fi dizlocate în sud-vestul Asiei și Cornul Africii în cursul lunii ianuarie.

La constituirea acestor structuri de comandament au fost invitați să participe reprezentanți din cele 42 de națiuni participante la coaliția antiteroristă. Participarea cu personal în cadrul acestui comandament va constitui încă un argument în sprijinul angajării ireversibile a României în rândul națiunilor democratice, iar pentru personalul militar va fi o experiență ce va asigura o mai bună integrare în structurile de planificare și comandă din cadrul coaliției internaționale, structuri care aplică standarde și proceduri de operare militare similare celor ale NATO.

În temeiul prevederilor articolului 5 din Legea nr.45 din 1994 privind apărarea națională a României, modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.13 din anul 2000, aprobată prin Legea nr.398 din 2001, vă solicit să supuneți aprobării Parlamentului participarea țării noastre cu 16 ofițeri de stat major din Ministerul Apărării Naționale în cadrul Comandamentului central american și structurilor de comandament CJTF care asigură planificarea operațională în sprijinul operațiilor antiteroriste actuale și de perspectivă.

Finanțarea participării la misiune să se realizeze prin hotărâre a Guvernului".

Semnează președintele României, Ion Iliescu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Dezbaterea și adoptarea Hotărârii privind suplimentarea participării României în cadrul Comandamentului Central American.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc. Raportul Comisiilor reunite pentru apărare va fi prezentat de domnul senator Sergiu Nicolaescu, președintele Comisiei de la Senat.

 

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

Domnilor președinți,

Permiteți-mi să dau citire "Raportului comun asupra solicitării președintelui României, adresată celor două Camere ale Parlamentului pentru a aproba suplimentarea participării României în cadrul coaliției internaționale de combatere a terorismului cu 16 ofițeri de stat major din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au fost sesizate de către Birourile permanente, prin adresele SP din 28.I.2003 și respectiv nr.33 din 30.I.2003, spre a analiza solicitarea președintelui României din 23 ianuarie 2003, adresată Parlamentului pentru a aproba participarea României cu 16 ofițeri de stat major din cadrul Ministerului Apărării Naționale în cadrul coaliției internaționale de combatere a terorismului, constituită în structuri de comandamente dizlocate în sud-vestul Asiei și în cornul Africii.

Din scrisoarea președintelui României, precum și din Memorandumurile transmise de Ministerul Apărării Naționale, comisiile au reținut următoarele probleme mai importante. Comandamentul central american dizlocat pe teritoriul SUA la Tampa - Florida asigură conducerea acțiunilor militare în cadrul coaliției internaționale de combatere a terorismului, inclusiv pe teritoriul Afganistanului. La constituirea structurilor organizatorice ale acestui comandament au fost invitați să participe reprezentanți din cele 42 de națiuni participante la coaliția antiteroristă.

Solicitarea făcută României este de a suplimenta participarea cu 16 ofițeri de stat major din cadrul Ministerului Apărării Naționale din care, 6 vor fi încadrați în structurile organizatorice ale comandamentului care se va constitui și dizloca în Cornul Africii, iar 10 ofițeri în cadrul Coaliției internaționale care desfășoară acțiuni pentru combaterea terorismului pe teritoriul Afganistanului.

Ofițerii participanți la misiune vor fi echipați și dotați cu uniforma națională de reprezentare, cea de serviciu, precum și cu alte materiale care se vor stabili și aproba de către Ministerul Apărării Naționale. Deplasarea ofițerilor în teatrul de operații se va face în maximum 10 zile de la notificarea expresă a partenerului american, urmând ca misiunea să se execute pe toată durata mandatului operațiunii. rotirea ofițerilor urmează să se realizeze la 6 luni.

participarea cu personal militar în cadrul acestor comandamente va constitui încă un argument în sprijinul angajării ireversibile a României în rândul națiunilor democratice, iar pentru ofițerii noștri va fi o experiență ce va asigura o mai bună integrare în structurile de planificare și comandă din cadrul Coaliției internaționale, structuri care aplică standarde și proceduri de operare similare NATO.

Finanțarea participării la aceste misiuni a celor 16 ofițeri se va asigura din resursele bugetare ce se vor aproba prin Hotărârea Guvernului României.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au analizat solicitarea președintelui României și au constatat că aceasta respectă prevederile art.5 din Legea nr.45 din 1994 privind apărarea națională a României, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13 din 2000, aprobată și modificată prin Legea nr.398 din 2001. cu unanimitate de voturi pentru, comisiile au avizat favorabil solicitarea președintelui României și au hotărât să supună spre dezbatere și adoptare plenului Parlamentului proiectul de hotărâre anexat".

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale, stimați colegi, cine se înscrie? Din partea grupurilor parlamentare ale PSD, înțeleg că domnul senator Ghiorghi Prisăcaru. V-aș ruga și pe ceilalți care doresc să intervină să se apropie mai mult de prezidiu, pentru a scurta deplasarea.

Are cuvântul domnul senator Ghiorghi Prisăcaru, președintele Comisiei pentru politică externă din Senat.

 
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mai aproape de microfon, domnule senator!

 
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Ne aflăm într-o situație internațională extrem de complexă și gravă. Pentru a doua oară într-un deceniu, zona Golfului este pe cale să devină teatrul unor operațiuni militare de anvergură. (Aplauze din dreapta sălii.) Trebuia să iau cuvântul la punctul următor.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Eu am fost de vină, stimați colegi, pentru că îl aveam înscris. Dorește cineva să intervină? Nu. Să trecem atunci la dezbaterea hotărârii. la titlul acesteia dacă aveți obiecțiuni?

Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? 77 de abțineri.

Împotrivă sunt voturi?

352 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 77 de abțineri.

La art.1 dacă sunt obiecțiuni.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 77 abțineri.

350 voturi pentru, nici un vot contra, 77 abțineri.

La art.2 dacă sunt obiecțiuni? Nu.

Supun votului dumneavoastră art.2.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici unul.

Abțineri?

350 voturi pentru, nici un vot contra, 77 abțineri.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Nici un vot.

Abțineri?

350 pentru, nici un vot contra, 77 abțineri.

 
Prezentarea Solicitării Președintelui României adresată Parlamentului cu privire la aprobarea participării României la coaliția antiirakiană, în eventualitatea declanșării operațiilor militare în zona de criză

Trecem la următoarea scrisoare. Dau din nou cuvântul domnului general Burloiu, din partea CSAT-ului.

 

Domnul Viorel Burloiu (general de armată, secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Țării):

Stimate domnule președinte,

"Statele Unite ale Americii, prin intermediul ambasadei sale la București, au solicitat României să analizeze posibilitatea participării la coaliția anti-irakiană în eventualitatea declanșării operațiilor militare în zona de criză.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a analizat și acceptat cererea Statelor Unite ale Americii privind utilizarea spațiului aerian al României și a infrastructurilor necesare în cazul unei acțiuni militare asupra Irakului, ca și angajarea unor subunități românești de decontaminare nucleară, chimică și biologică, de poliție militară, de geniu, precum și de asistență medicală.

În temeiul prevederilor art.5 din Legea nr.45 din 1994 privind apărarea națională a României, modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13 din 2000, aprobată prin Legea nr.398 din 2001, vă solicit să supuneți aprobării Parlamentului participarea României la coaliția anti-irakiană în eventualitatea declanșării operațiilor militare în zona de criză cu: 4 ofițeri de stat major în cadrul comandamentului coaliției, o companie de apărare NBC formată din 70 de militari, un pluton de poliție militară format din 25 de militari, un detașament medical de 30 de cadre și un detașament de geniu format din 149 de militari.

Totodată, solicităm reconfirmarea punerii la dispoziția coaliției a spațiului aerian al României și a elementelor de infrastructură necesare.

Guvernul României să reglementeze prin hotărâri proprii activitățile de pregătire, finanțare și de angajare a forțelor și mijloacelor ce vor participa la misiune.

Îmi exprim convingerea că o decizie favorabilă privind participarea cu personal de stat major și trupe în cadrul coaliției anti-irakiene va constitui un argument în angajarea României pentru promovarea și apărarea valorilor democratice, iar pentru personalul militar va fi o experiență ce va asigura o bună integrare în structurile de planificare, de comandă și de execuție".

Semnează președintele României, Ion Iliescu.

Vă mulțumesc domnule președinte.

 
Dezbaterea și adoptarea Hotărârii Parlamentului privind participarea României la Coaliția împotriva Irakului.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Comisiilor reunite pentru apărare, domnul senator Sergiu Nicolaescu. Vă rog să prezentați raportul.

 

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

"Raport comun asupra solicitării președintelui României, adresată Parlamentului pentru a aproba participarea României la coaliția împotriva Irakului.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au fost sesizate de către Birourile permanente, prin adresele SP-2 din 11.II.2003 și respectiv BP nr.I/64 din 11.II.2003, spre a analiza solicitarea președintelui României, adresată Parlamentului pentru a aproba participarea României la coaliția împotriva Irakului, în urma solicitării Statelor Unite ale Americii, prin intermediul Ambasadei americane la București, în eventualitatea declanșării operațiunilor militare în zona de criză, cu subunități românești de decontaminare nucleară, chimică și biologică, de poliție miliară, de geniu, precum și de asistență medicală, astfel: 4 ofițeri de stat major, în cadrul Comandamentului coaliției, o companie de apărare NBC cu 70 de militari, un pluton de poliție militară cu 25 de militari, un detașament medical cu 30 de cadre, un detașament de geniu cu 149 de militari.

Totodată, se solicită reconfirmarea punerii la dispoziția Coaliției a spațiului aerian al României și a elementelor de infrastructură necesare, în cazul unei acțiuni militare împotriva Irakului.

Militarii vor participa la misiune cu tehnica de luptă, echipamentul, armamentul și muniția din dotare.

Din scrisoarea președintelui României, comisiile au reținut că o decizie favorabilă la această solicitare, privind participarea cu personal de stat major și trupe în cadrul coaliției împotriva Irakului, ar constitui un argument în angajarea României pentru promovarea și apărarea valorilor democratice.

De asemenea, se solicită împuternicirea Guvernului României de a reglementa prin hotărâri proprii activitățile de pregătire, finanțare și de angajare a forțelor ce vor participa la o eventuală misiune.

Comisile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comună din 11 februarie 2003, au analizat solicitarea președintelui României și au constatat că aceasta respectă prevederile art.5 alin.1 din Legea apărării naționale a României, nr.45 din 1994, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13 din 2000, aprobată prin Legea nr.398 din 2001.

Cu 23 de voturi pentru și 3 abțineri, comisiile au avizat favorabil solicitarea președintelui României și au hotărât să supună spre dezbatere și adoptare plenului Parlamentului proiectul de hotărâre anexat". Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc. Primul care și-a manifestat dorința să ia cuvântul, domnul senator Ilie Ilașcu. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Ilie Ilașcu:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Astăzi, în regim de urgență, în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, se discută solicitarea președintelui țării în problema acceptării solicitării Statelor Unite ale Americii privind utilizarea spațiului aerian românesc și a infrastructurii necesare în cazul unei intervenții militare în Irak, ca și angajarea unei subunități românești în cadrul Coaliției antiirakiene.

În afară de această solicitare la părerile noastre, seacă, din partea președintelui țării, noi, parlamentarii nu am mai primit alte motivații ori explicații asupra problemei în cauză, - fiți de acord -, a unei situații create foarte delicate.

Mai mult decât atât, nu ni s-a prezentat la solicitare nici așa-zisa solicitare a Statelor Unite ale Americii. fiindcă înaintea luării unei decizii de vot, fiecare dintre noi am fi dorit să cunoaștem mai multe elemente, ca de exemplu: care sunt condițiile de aderare la așa-zisa Coaliție anti-irakiană, și doi, în calitate de ce fel de țară suntem invitați? Ce statut are România în această invitație? Ca țară invitată în NATO? fiindcă, după cum se cunoaște, acest statut îl are România, și atunci, corect ar fi fost ca solicitarea să vină din partea cartierului general al NATO, sau ca țară membră ONU, cu o solicitare, bineînțeles din partea Consiliului de securitate al ONU, și nicidecum din partea Statelor Unite ale Americii.

Ca membru al delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei mă miră oscilațiile politice din ultima vreme ale diplomației române. La 23 ianuarie a.c., înaintea deplasării noastre spre Strasbourg, membrii delegației române au avut, ca de obicei, cum este la noi, o întâlnire cu domnul Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe, în cadrul căreia domnia sa ne-a explicat clar poziția României în problema Irakiană.

După cum cunoașteți, Consiliul Europei, după lungi dezbateri a adoptat o rezoluție legată de criza irakiană, și întreaga delegație română a votat împotriva declanșării războiului în Irak fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU.

Pentru război au votat doar 7 deputați din cele 44 de state membre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, și după doar două săptămâni, aceleași autorități române ne solicită contrariul, să votăm pentru război, adică împotriva Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Această atitudine duplicitară a autorităților române în criza irakiană, inevitabil va aduce mari prejudicii poporului român.

În primul rând, o vom simți în sfera politicului și, bineînțeles, în cea economică, din partea țărilor vest-europene, țări care, după cum cunoașteți, ne sunt apropiate și care fac cele mai mari investiții financiare în economia română.

Mă întreb: de ce s-a ajuns până la situația în care puterea este gata să sfideze impardonabil regulile democrației mondiale, autoritățile ONU, în schimbul unei coaliții militare neclare cu Statele Unite ale Americii, țară care a declarat deschis și ferm că va ataca Irakul cu sau fără consimțământul Consiliului de Securitate al ONU? După părerea mea, răspunsul poate fi doar unul singur: puterea actuală nu este capabilă să redreseze situația socială, economică gravă a țării și atunci s-a căutat și s-a găsit o scuză, o justificare a sărăciei și nivelului scăzut de trai al populației române. Și se va justifica prin marile cheltuieli de ducere a unui război.

Domnilor,

Democrația și chiar viața în România a devenit un lux. Presa, de câteva zile, ne avertizează că România se află de acum în război. Televiziunea prezintă chiar și unele măsuri de apărare civilă. Cât de puțin cunosc acei ce ne impun azi un război în Irak, ce este de fapt și cât costă un așa război? Vă asigur că eu cunosc aceste costuri. Nu-și merită România și poporul român soarta de azi de a-și trimite feciorii pe alte continente să verse sânge pentru niște interese străine, pentru petrol.

Trist și de neînțeles le este astăzi îndeosebi românilor din Basarabia, români care, la 1992 s-au ridicat în apărarea pământurilor românești și care așteptau zilnic vreo decizie a autorităților române de atunci care, apropo, sunt și azi aceleași, de a le veni în ajutor ca frații, în acel război transnistrean nedrept.

Pentru apărarea Cetății Voievodale de la Tighina, România nu a avut nici surse, nici dorințe, dorință patriotică, nici interes. Uite că, pentru niște interese străine, aflate pe teritoriul unui alt continent, România a găsit brusc și surse și dorințe de a se angaja într-un război. Istoria, a câta oară, se va răzbuna pe români.

Partidul România Mare, în numele căruia eu vorbesc aici, atâta timp cât nu există o decizie legală a Consiliului de Securitate ONU, se va abține de la vot. Vom fi împotriva unei intervenții militare în Irak, cu atât mai mult a militarilor români.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Să-mi permiteți un scurt intermezzo protocolar. Este într-o vizită oficială o delegație a Senatului Regatului Thailandei, condusă de domnul prim-vicepreședinte Pichet Attanachote.

Vă rugăm să-l salutăm, împreună cu întreaga sa delegație. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

În continuare, domnul senator Prisăcaru, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 
 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Domnilor președinți, ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Ne aflăm într-o situație internațională extrem de complexă și gravă. Pentru a doua oară într-un deceniu, zona Golfului este pe cale să devină teatrul unor operațiuni militare de anvergură. Și, tot pentru a doua oară, regimul dictatorial irakian este la originea crizei respective.

În urmă cu câteva zile un ziarist mă întreba cât va dura, după părerea mea, războiul din Irak. I-am răspuns, mai întâi, că încă nu suntem în război, întrucât n-au fost epuizate toate mijloacele de a-l evita. Apoi, această întrebare ar trebui adresată strategilor militari, și nu oamenilor politici, pentru că datoria noastră față de țară și de comunitatea internațională este să găsim, înainte de toate, mijloacele pașnice, căile politice de soluționare a crizei. Iar, din acest punct de vedere, comunitatea internațională a făcut eforturi remarcabile și sperăm că acestea vor continua.

Este extrem de important că autoritățile române și diplomația noastră s-au integrat de la început acestor eforturi. România s-a pronunțat în mod constant pentru degajarea în cadrul Organizației Națiunilor Unite a unei soluții politice a crizei din Golf, pentru ca Irakul să se conformeze în totalitate și cu bună-credință prevederilor Rezoluției 1441 a Consiliului de Securitate și pentru ca echipa de inspectori să-și poată desfășura activitatea consacrată dezarmării Irakului în conformitate cu mandatul primit.

Noi, în cadrul Partidului Social Democrat, nu ne-am pierdut speranța într-o soluție politică și așteptăm cu interes viitoarea Reuniune, din 14 februarie, a Consiliului de Securitate, ca va examina un nou Raport al inspectorilor ONU. Acest moment este considerat ca fiind ultima fereastră de oportunitate pentru o soluție politică.

Susținem, în acest sens, asumarea hotărâtă de către Consiliul de Securitate, de către întreaga comunitate internațională a responsabilității aplicării rezoluțiilor ONU privind dezarmarea Irakului.

Și, pentru că istoria se repetă, aș dori, stimați colegi, să ne reamintim cuvintele unui diplomat englez cu prilejul Congresului de pace de la Berlin, din 1878, adresate ministrului de externe din acea perioadă, Mihail Kogălniceanu. Acesta spunea: "Domnule ministru, în politica externă, un stat nu face ceea ce vrea, ci doar ceea ce poate". În ciuda trecerii timpului, această apreciere este pe deplin valabilă.

România și-a asumat niște angajamente pe care trebuie să le respecte din perspectiva realizării unor obiective majore de politică externă. Crede cineva că securitatea țării ne poate fi asigurată și garantată fără a avea și obligații? De aceea, Grupul social-democrat și umanist din Parlamentul României susține solicitările Președintelui României, ca urmare a deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Țara noastră trebuie să răspundă pozitiv solicitării Statelor Unite ale Americii, asumându-și responsabilitățile ce-i revin pentru promovarea stabilității și securității în lume.

Știm din proprie experiență câte suferințe și distrugeri, câte drame umane poate provoca un conflict armat. Dar știm, de asemenea, că duplicitatea, sau derogarea de răspundere în declarații, precum și în fapte, nu sunt deloc onorabile, iar, mai devreme sau mai târziu, acestea se plătesc. Duplicitatea nu se referă în nici un caz la autoritățile statului, sau la diplomația română

Stimați colegi,

Îngăduiți-mi să evoc și un alt diplomat, Bruce Lockard, care spunea: "În afacerile externe, doar marile puteri își pot permite luxul să facă greșeli". Noi nu suntem o mare putere, decât poate în dimensiunea sa culturală. Prin urmare, nu ne putem permite să greșim în momente de mare încărcătură emoțională în plan politico-diplomatic și de uriașă răspundere față de pașii pe care-i avem de făcut într-un asemenea context de criză.

Astfel, nu vrem, așa cum arăta recent premierul Adrian Năstase, să fim puși în situația de a alege între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, între așa-zisele Europa veche și cea nouă, între diferite țări din cadrul Alianței Nord-Atlantice. Este convingerea noastră că numai o Europă unită, aflată în relații transatlantice de strânsă colaborare, numai acțiunea lor solidară poată contribui la combaterea terorismului și a proliferării armelor de distrugere în masă, la promovarea păcii și stabilității în lume. Interesele de lungă durată ale Statele Unite și ale Europei le cer să colaboreze cât mai strâns și România poate, prin poziția sa, să contribuie la aceasta.

Valorile comune ale democrației, libertății, ca și dorința de dezvoltare în securitate, sunt factori care trebuie să unească statele democratice.

Să nu omitem și faptul, la fel de important, că în cazul respectării angajamentelor internaționale asumate, România va putea avea un cuvânt de spus și în perioada post-conflict, inclusiv în privința recuperării sumelor blocate de către regimul irakian de la începutul anilor '90.

În încheiere, vă rog să-mi îngăduiți, stimați colegi, să vă supun atenției două considerente: primul se referă la o anumită panică, o psihoză pe cale să se instaleze în rândul opiniei publice, contraproductivă pentru societatea românească, pentru liniștea cetățenilor.

Așa cum sublinia domnul Președinte Ion Iliescu, după ședința CSAT, România nu se află în război. Țării noastre i s-au cerut lucruri pe care le-a acordat deja pentru Bosnia și Herțegovina, pentru Kosovo, sau pentru participarea la Coaliția internațională antiteroristă, prin Hotărârea Parlamentului de la sfârșitul anului 2001, după atacurile din 11 septembrie. Așadar, nu vom trimite în Golf, dacă va fi război, nici aviația, nici tancurile și nici navele noastre militare, pe care de fapt nu prea le avem.

În același timp, considerăm important faptul că Guvernul și CSAT au stabilit măsuri de natură să asigure sănătatea și liniștea cetățenilor noștri, ca și funcționarea normală a vieții economice și sociale.

În al doilea rând, ne păstrăm speranța că soluția politică va avea în final câștig de cauză, pentru că un eventual război nu va aduce fericirea nimănui. Mijloacele de distrugere proprii unui război modern sunt mai cumplite și mai ucigătoare ca niciodată. Dar este limpede că răspunderea pentru un eventual război în Golf revine în întregime regimului de la Bagdad.

De aceea, stimați colegi, Grupul social-democrat și umanist din Parlament, ținând seama de interesul național pe termen lung al țării, va vota în favoarea solicitărilor Președintelui României adresate, în virtutea atribuțiilor sale constituționale, Parlamentului.

Sperăm, totodată, că și celelalte grupuri parlamentare vor susține solicitarea Președintelui României.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PD, domnul Liviu Negoiță, liderul grupului din Camera Deputaților.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Gheorghe-Liviu Negoiță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Partidul Democrat este de acord cu solicitarea Președintelui României, domnul Ion Iliescu, adresată Parlamentului, privind participarea României la Coaliția antiirakiană, în eventualitatea declanșării operațiunilor militare în zona de criză.

Aprobăm Hotărârea CSAT, prin care a fost acceptată cererea Statelor Unite ale Americii privind utilizarea spațiului aerian al României și a infrastructurilor necesare în cazul unei acțiuni militare îndreptate împotriva regimului dictatorial al lui Saddam Hussein.

Gestul de astăzi al României vine ca o continuare firească a unei politici externe coerente dusă de țara noastră în anii de după răsturnarea dictaturii lui Ceaușescu. România trebuie să-și respecte angajamentele internaținale privind apărarea democrației și a valorilor fundamentale ale umanității.

Ne-am dorit cu toții ca țara noastră să fie invitată în structurile NATO. Ne-am dorit această integrare ca fiind singura alternativă de natură să ne garanteze viitorul, ca națiune democratică. Din această perspectivă, România trebuie să-și asume atât beneficiile, cât și obligațiile pe care le implică calitatea de membru al Alianței Nord-Atlantice.

Astăzi, realitatea politică internațională nu mai permite un limbaj dublu, iar experiența trecutului ne arată că poziția exprimată consecvent de Partidul Democrat în privința evoluției României spre integrarea în NATO și Uniunea Europeană a fost corectă și clară.

Partidul Democrat a insistat și insistă pentru dezarmarea Irakului pe cale pașnică. Când argumentele politice și diplomatice sunt epuizate, un regim dictatorial trebuie să fie dezarmat printr-o intervenție militară. Sigur că o intervenție armată, un război, indiferent de locul unde urmează să se desfășoare, constituie motiv de îngrijorare pentru orice cetățean, oriunde ar trăi el. În același timp, nu este mai puțin adevărat că tolerarea unui regim statal dictatorial, așa cum este cel din Irak, susținut la putere de organizații teroriste internaționale, este un serios motiv de neliniște și preocupare pentru națiunile libere și democratice.

Partidul Democrat a susținut intervenția NATO în Iugoslavia, în Afganistan, precum și în alte puncte de pe glob, acolo unde democrația era pusă în pericol.

Este bine că astăzi PSD, partid ajuns la guvernare, a devenit convins de justețea unui astfel de demers. Saddam Hussein acum, în 2003, este tot atât de democrat, pe cât era Slobodan Miloșevici în 1999.

În contextul acutizării crizei irakiene, Partidul Democrat cere instituțiilor statului să ia toate măsurile ce se impun în vederea protejării populației de eventualitatea unor atacuri teroriste sau alte consecințe negative, pe care le-ar fi implicat participarea României la Coaliția antiirakiană.

Partidul Democrat va vota pentru participarea României alături de Statele Unite ale Americii și ceilalți aliați în vederea dezarmării regimului dictatorial condus de Saddam Hussein.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnul deputat Drăgănescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat Drăgănescu.

 
 

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Partidul Național Liberal este de acord cu participarea României, alături de coaliția țărilor care doresc să sprijine Statele Unite în dezarmarea Irakului.

Partidul Național Liberal nu poate să ignore argumentele solide în favoarea unei asemenea acțiuni - și mă refer aici în special la nerespectarea celor 18 rezoluții ONU pe care Irakul nu le-a respectat. De asemenea, ținem cont și de puternica susținere de care se bucură în rândul opiniei publice din România eventuala intervenție militară în Irak.

Nu se poate uita faptul că Statele Unite ale Americii au fost principalii noștri avocați pentru invitarea de aderare la Alianța Nord-Atlantică. De altfel, toate țările invitate în 2002 să adere la NATO și-au exprimat deja solidaritatea față de acțiunile Statelor Unite ale Americii.

Ca și în cazul intervenției NATO în Iugoslavia, România nu poate și nu trebuie să respingă solicitarea partenerilor noștri de peste Ocean, de participare de această dată la Coaliția antiirakiană. Decizia țării noastre de a acționa alături de americani este corectă și în acord cu interesele generale ale cetățenilor români.

Partidul Național Liberal demonstrează și astăzi că face o politică consecventă în folosul României, spre deosebire, din păcate, de actualii guvernanți. Fiindcă nu putem să nu amintim astăzi colegilor noștri din PDSR că în 1999, PDSR-ul, încalitatea sa de partid de opoziție, s-a opus susținerii NATO în criza iugoslavă, punând, astfel, interesele de partid deasupra intereselor naționale. Prin poziția de astăzi, actuala guvernare confirmă justețea deciziei noastre din 1999.

Decizia PNL de a susține alăturarea țării noastre la coaliția multinațională nu înseamnă neapărat că apreciem modul în care Executivul a întreprins și a gândit toate acțiunile necesare pentru evitarea riscurilor și efectelor politice nedorite ce pot apărea în perioada următoare.

În consecință, ne întrebăm de ce oficialii români nu au avut consultări cu statele Uniunii Europene, mai ales cu cele care au rezerve față de politica Statelor Unite. În acest fel, opinia și poziția României ar fi fost mai bine înțelese de către partenerii noștri din Uniunea Europeană. Dacă, totuși, au existat unele consultări pe această temă cu reprezentanții acestor țări, întrebăm de ce Guvernul României nu le-a adus imediat la cunoștința opiniei publice. Totodată, ne întrebăm de ce România nu și-a exprimat în mod public și ferm dorința de a participa după terminarea crizei la procesul de reconstrucție politică în regiunea Golfului.

În afara acestor chestiuni, care țin mai mult de politica externă a României, noi, liberalii, considerăm că principala problemă la care autoritățile publice trebuie să răspundă se referă la un răspuns detaliat în fața opiniei publice vis-a-vis de protecția populației în cazul în care se declanșează o intervenție militară în Irak. Aici așteptăm răspunsul atât al Președinției, cât și al Guvernului, cât și al serviciilor de informații care se ocupă cu siguranța națională.

Declarațiile, din păcate, făcute până acum de reprezentanții Puterii ni se par neconvingătoare și insuficiente pentru asigurarea unui climat de siguranță cetățenilor României. Faptul că nu avem un răspuns la această problemă demonstrează că Guvernul Năstase, din păcate, în continuare desconsideră opinia publică și nesocotește pe ceilalți actori politici din România.

Partidul Național Liberal solicită Președintelui României să demareze cât mai repede posibil o serie de consultări cu partidele democratice, în cadrul cărora să fie dezbătute toate problemele ridicate de implicare a României în criza din Irak.

Doamnelor și domnilor,

Președintele american Jhon F. Kennedy spunea odată că prețul libertății este ridicat, dar americanii l-au plătit întotdeauna cu greu.

Privind înapoi cu mândrie la Revoluția din 1989, putem spune că noi, românii, am plătit cel mai scump preț pentru a ne cuceri libertatea și democrația, am plătit acest preț cu sângele tinerilor uciși pe străzile Timișoarei, ale Bucureștiului, Clujului, Sibiului și altor orașe.

Iată de ce, astăzi, după ce am văzut ce înseamnă dictatura și totalitarismul, noi, românii, astăzi nu mai putem să fim decât de partea celor care iubesc, prețuiesc și apără libertatea și democrația.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Attila Verestoy.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Verestoy Attila:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Sigur că se poate pune întrebarea: Pe ce bază legală putem lua o decizie de acest gen?

Eu sunt convins că dumneavoastră știți, sunteți conștienți că țara noastră are un parteneriat special cu Statele Unite ale Americii. Acest parteneriat special se reflectă și în domeniul militar. Iată care este baza juridică, pe lângă baza politică cu care cu toții suntem de acord, pentru ca, astăzi, Camerele reunite să ia o decizie prin vot pentru a susține solicitarea domnului Președinte.

Țara noastră a devenit cunoscută în lume pentru respectarea obligațiilor asumate ca țară angajată într-un proces de integrare în cadrul țărilor NATO. Nu cred că este bine să punem la îndoială acest statut câștigat al României și nu cred că este bine să existe cea mai vagă îndoială privind seriozitatea și consecvența țării noastre la a fi pe momentul critic în locurile unde nu ne va fi ușor. Pentru că nimeni nu crede că soluția primă este războiul. Războiul este ultima soluție, ultima rațiune, este continuarea diplomației cu alte mijloace, așa cum definea Klausevritz. Și nu este de dorit, nimeni nu dorește să se ajungă acolo. Lumea civilizată, statele democratice cred încă în posibilitatea succesului diplomației, cred încă că există posibilitatea ca, înainte de arme, să fie mai puternică rațiunea.

Noi știm că în lumea de după septembrie, acum doi ani, îndoiala și teama unor oameni care n-au nimic de-a face cu terorismul sau cu arme de distrugere în masă a devenit o prezență. Această prezență trebuie eliminată. Acest sentiment de teamă pe care o au oamenii raționali în țările democratice atunci când aud sau când iau cunoștință, iau act că se întâmplă în lume ca oameni nevinovați să fie victime ale unor atacuri teroriste, care poate să fie oricând și aproape de noi, este baza pe care eu cred că oamenii din țara asta susțin acel demers, susțin acel vot pe care am încrederea, marea majoritate a Camerelor reunite îl va da astăzi.

Noi trebuie să subliniem un lucru. Nu trimitem Armata română la luptă. Nu suntem parte într-un război. Nici nu s-a cerut așa ceva. S-a cerut sprijin, s-a cerut protecție, s-a cerut asigurarea terenului, teritoriului și eliminarea, pe cât se poate, a unor distrugeri eventuale, pe care, încă o dată precizăm, încă o dată subliniem, nu dorim a se întâmpla.

Eu sunt convins că în eventualitatea ca această coaliție împotriva Irakului va trebui să se recurgă la forță, va trebui să dezarmeze Irakul cu ajutorul forțelor armate ale SUA, în special. Cei din partea României care vor contribui la diminuarea efectelor distructive care iminent se vor produce își vor face datoria. Și sunt convins că în același timp noi, cei din țară, cei care sunt responsabili, vor face tot posibilul ca să diminuăm sau să eliminăm, dacă se poate, riscurile noi care în asemenea situații indiscutabil există.

În consecință, UDMR va vota pentru aprobarea participării României alături de Statele Unite ale Americii la acest efort de dezarmare a Irakului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, în afara câte unui reprezentant al grupurilor parlamentare, au mai cerut cuvântul domnul senator Petre Roman și domnul Cornel Boiangiu.

V-aș propune să-l ascultăm și pe domnul senator Petre Roman, chiar dacă a mai vorbit cineva din partea PD-ului, având în vedere și calitatea dânsului de raportor al Adunării Parlamentare NATO.

De asemenea, să-i dăm cuvântul și domnului deputat Cornel Boiangiu, în numele deputaților independenți.

Aveți cuvântul, domnule Petre Roman. V-aș ruga, însă, să încercați să concentrați ce-au spus ceilalți.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doresc să iau cuvântul pentru că, de la această tribună, cu câteva minute în urmă, s-au adus obiecții fundamentale, în aparență, acestui demers al României. S-au adus obiecțiuni în plan instituțional și în planul rațiunii politice.

Doresc să afirm, de la această tribună, că există atât rațiuni instituționale, cât mai ales rațiuni politice izvorâte din cel mai important interes național, care este asigurarea securității noastre naționale.

Rațiunile instituționale pe care aș dori să le menționez sunt cel puțin două: Rezoluția nr.1441 a Consiliului de Securitate care caracterizează, lucru care a fost trecut cu vederea în cele spuse aici, în mod explicit și direc, regimul Saddam Hussein, de pericole "Saddam Hussein", istoria plină de fapte extrem de grave la adresa păcii și ordinii internaționale, comise de același Saddam Hussein și, în mod cert, amenințarea clară, cu consecințe extrem de grave, dacă Saddam Hussein nu dezarmează. Este o rațiune instituțională extrem de puternică și, dacă ea nu este spusă, înseamnă că facem un deserviciu în informarea propriei noastre națiuni.

În legătură cu cererea venită din partea Statelor Unite, și aici există o rațiune instituțională importantă. În ianuarie anul 2000, România a stabilit, împreună cu Statele Unite ale Americii, un parteneriat strategic intensificat. Nu sunt multe țările cu care Statele Unite ale Americii au un parteneriat strategic, și încă unul stratificat. Atunci ne-am legat să realizăm, împreună cu Statele Unite, orice fel de consultări necesare pentru a ne sprijini reciproc în materie economică, dar și politică, în dezvoltarea democrației și bineînțeles că aceasta impunea de la sursa politică, impunea și eventualitatea unui sprijin în situații mai grave care privesc cele militare. Iată două rațiuni instituționale care nu pot fi în nici un fel ocolite. Dar rațiunea politică care izvorăște din interesul național al asigurării securității noastre naționale, aceasta este cea mai importantă și pe deplin justificată.

Vreau să vă reamintesc că în 1991, în ianuarie România s-a alăturat coaliției internaționale conduse tot de SUA care a avut ca scop, e foarte rău că nu amintim acest lucru, înfrângerea agresiunii irakiene a lui Saddam Hussein împotriva Kuweitului. Același Saddam Hussein care utilizase în războiul din Iran arme de distrugere în masă, chimice și biologice, și nu numai împotriva dușmanului, zicem extern, ci și împotriva propriului popor. Faptele acestea, cetățenii români, compatrioții noștri trebuie să le știe, nu le ocoliți.

Ne-am alăturat atunci coaliției internaționale condusă tot de SUA, am făcut un lucru similar în 1999, când prin hotărârea noastră, a Parlamentului, și atunci trebuie să reamintesc că a fost înțelepciune inclusiv pe băncile Opoziției, conduse de PDSR, ne-am alăturat NATO în intervenția din Iugoslavia. De fiecare dată rațiunea politică a fost aceeași: ne-a adus această alăturare a noastră în 1991 și 1999, ne-a adus beneficii politice în planul asigurării securității noastre naționale? Evident că da, masiv, din plin. S-a știut, de atunci, din 1991 și ulterior, s-a știut fără putință de tăgadă, fără umbră de îndoială unde se poziționează România, cu cine merge alături, împreună cu cine este. Cu lumea occidentală, cu lumea democratică, acolo suntem și către deplina noastră integrare ne îndreptăm.

De aceea, gestul de astăzi nu este un gest întâmplător, este un gest într-o continuitate, este un gest care înseamnă, atât în plan instituțional, cât și în planul politicii esențiale, înseamnă asigurarea securității noastre naționale. Orice fel de discursuri care ne plasează în zona, să spunem emoțională, sunt discursuri care nu au ce căuta atunci când este vorba de asigurarea securității noastre naționale. Noi discutăm aici în deplină cunoștință de cauză și în acest fel trebuie să ne recepteze și compatrioții noștri, în deplină cunoștință de cauză.

Toată comunitatea internațională, și în primul rând comunitatea democratică consideră că regimul Saddam Hussein trebuie înlăturat. Problema este una singură, dacă intervenția pentru a se ajunge la acest obiectiv este neapărat militară. Ea poate fi și militară, dar eu cred că încă mai poate fi vorba și de o intervenție masivă a comunității internaționale, condusă tot de SUA, care să determine același rezultat, înlăturarea acestui regim periculos.

Îmi pare rău să spun colegului și prietenului Ilie Ilașcu că nu trăim într-o democrație mondială, nu există încă. Dimpotrivă, lumea în care trăim e crudă, instabilă și plină de incertitudini și din acest motiv Guvernul României, Parlamentul României și orice om responsabil și patriot din România trebuie să știe clar unde se plasează și de ce.

De aceea, cererea președintelui României este justificată și eu vă rog să o aprobăm.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Ultima intervenție din partea parlamentarilor, domnul Cornel Boiangiu, membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, vorbește și în numele colegilor independenți.

 
 

Domnul Cornel Boiangiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Fără îndoială că acest moment deosebit pe care îl trăim astăzi, cererea SUA, în baza parteneriatului strategic semnat în 1997, este clar că este în interesul României să se răspundă astăzi, pentru că nu o dată în zborurile aeriene, în tot ceea ce a făcut acest terorism internațional contra umanității nu am avut siguranță, nu puțini români au fost victime în 11 septembrie, atunci când s-a întâmplat tragedia din Statele Unite și iacătă, noi, la ora actuală, reconfirmăm o poziție oficială a României, a aceluiași Parlament care în 19 septembrie 2001 a votat același lucru, adică a pune spațiul nostru aerian la dispoziția aliaților noștri tradiționali, către aliații de care ne-a despărțit nu hotărârea poporului român, ci, așa cum știți, o ocupație a unei puteri străine pentru atâta și atâta amar de ani.

De aceea, în numele deputaților independenți, câți suntem noi acum, în numele meu, care am fost, așa cum știți, în cadrul Senatului României în conducerea Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională în legislatura trecută și în această calitate am făcut deplasări împreună cu militarii noștri de la Craiova, cu băieții de la Neagoe Basarab la Girokaster și în alte locuri unde trebuia să fim nu numai cu militarii, ci și cu parlamentarii noștri, pot spune că este o hotărâre foarte bună, este o hotărâre pe linia tradiției noastre, este o hotărâre pe linia intereselor naționale ale României.

Felicit din acest punct de vedere Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul actual, pentru că pe linia acestei consecvențe și în interesul României păstrează tradiția pe care noi trebuie să o accentuăm cu fiecare zi, alături de aliații noștri, repet, tradiționali.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Pentru a face câteva precizări suplimentare cu privire la poziția României, dau cuvântul domnului ministru Mircea Geoană.

 
 

Domnul Mircea Geoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Doar câteva comentarii.

Aș vrea să vă spun că ascultând remarcile și observațiile majorității celor care au luat cuvântul, pot să spun că avem sentimentul că într-adevăr politica constantă a României de aliniere cu valorile democrației și de apartenență la tabăra occidentală se confirmă ca o politică consensuală la nivelul țării noastre. Este un lucru pozitiv, și pentru Ministerul de Externe și pentru Guvernul României aceasta reprezintă un punct important de sprijin. Este firesc pentru România, care a ieșit din dictatură, este firesc pentru România, care își vede interesele naționale apărate, protejate în tabăra occidentală în NATO, în Uniunea Europeană, să avem o astfel de atitudine responsabilă la un moment important. Un test de maturitate politică pe care cred că îl vom trece cu bine și astăzi.

Câteva remarci cu referire la ceea ce domnul senator Ilașcu, pe care îl respect, a spus în urmă cu câteva minute.

Nu este vorba de oscilații ale diplomației românești. Dacă este ceva care am făcut de-a lungul ultimilor ani cu consecvență, cu toții și Guvernul nostru, și guvernele anterioare, a fost să ne ancorăm în mod constant în Occident. Să stabilim o relația privilegiată cu America și să avem o relație excepțională cu partenerii noștri vest-europeni. Nu am oscilat niciodată atunci când este vorba de valori și niciodată nu am oscilat când este vorba de interesul național românesc. Nici măcar atunci când au avut loc conflicte la periferia teritoriului național, pe care le cunoaște așa de bine.

Nu putem, așa cum spunea și domnul senator Roman, să uităm că Saddam Hussein exercită o dictatură represivă în această țară de multe decenii. Nu putem să uităm că, la fel ca și în Transnistria, se găsesc imense cantități de arme de distrugere în masă. Nu putem să ignorăm faptul că dacă îl vom lăsa să continue, în următorii câțiva ani de zile va avea capacitatea să transmită inclusiv peste România și către Europa arme de distrugere în masă la mari distanțe. Sunt riscuri la care un om politic responsabil din România sau din alte țări europene sau din America trebuie să răspundă. Este important pentru noi să credem și să acționăm în spiritul valorilor noastre.

Un alt subiect ridicat de domnul Drăgănescu, pe care aș vrea să-l asigur de faptul că am avut consultări extrem de strânse cu partenerii noștri europeni, inclusiv și în special cu cei care au încă rezerve față de modalitatea acțiunii propuse de americani, am avut consultări cu germanii, inclusiv la Consiliul de securitate, la New York, eu am fost în contact cu partea germană, am avut contacte cu Franța, și am avut contacte extrem de strânse, aproape zilnice cu Președinția greacă a Uniunii Europene. Știm să ne protejăm interesele și știm că locul României este în Uniunea Europeană, și în NATO, și un aliat al Americii în egală măsură.

Inclusiv momentul în care venim în fața dumneavoastră pentru aprobare, pentru această participare, după ce multe alte țări central-europene deja au aprobat în Parlamentele naționale contribuții similare, denotă o anumită prudență și un anumit echilibru pe care dorim să-l imprimăm acțiunii noastre internaționale, pentru că interesul României este să vedem o Uniune Europeană care are o poziție coerentă, dorim să vedem o alianță nord-atlantică care rămâne cu aceeași coeziune și cu aceleași garanții de securitate care funcționează și pentru noii veniți, ca și România, și dorim, în egală măsură, să vedem un consiliu de securitate și o Organizație a Națiunilor Unite care își păstrează întreaga lor relevanță.

La Consiliul Europei, domnule senator Ilașcu, s-a votat participarea la o eventuală acțiune militară, numai pe baza unei rezoluții a Consiliului de Securitate. Nu s-a votat împotriva unei acțiuni militare, s-a exprimat o preferință pentru Consiliul de Securitate, ceea ce este un lucru valabil și cred că delegația noastră a votat așa cum este firesc să fi votat.

Pe scurt, vreau să vă spun că pentru noi ceea ce sperăm că va fi un vot favorabil reprezintă o dovadă în plus de maturitate și solidaritate în jurul interesului național românesc. Și, pentru acest lucru dorim să vă mulțumim. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Pașcu, ministru al apărării. Și aș ruga pe toți colegii prezenți pe culoare să vină în sală pentru a ne exprima votul final asupra hotărârii.

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Domnule președinte, vă mulțumesc că au fost ridicate de colegii noștri o serie de probleme care cred că pot să primească un răspuns chiar acum.

În primul rând, domnule senator Ilașcu, noi nu avem posibilitatea să informăm individual pe fiecare dintre parlamentarii noștri. O facem prin intermediul comisiei, ieri am discutat la comisie și vă asigur că reprezentanții partidului dumneavoastră au fost foarte activi în această discuție. E menirea domniilor lor să informeze grupurile parlamentare, după cum discuția de astăzi este menită să aducă la același numitor, pe cât se poate, ansamblul Camerelor. Deci, nu suntem în încălcarea vreunei reguli, cutume din acest punct de vedere și am ținut să precizez lucrurile acestea pentru că le-ați menționat.

În ceea ce privește măsurile legate de protejarea populației într-o asemenea situație, comunicatul CSAT-ului mi se pare foarte clar, sunt trecute acolo o serie întreagă de misiuni care au fost trasate acelor instituții în drept pentru a rezolva această problemă. Dacă se dorește o discuție pe această chestiune, bineînțeles Parlamentul poate să solicite această discuție și nu este nici un fel de problemă. Eu nu cred că cei care au ridicat această chestiune condiționează votul lor de aceste măsuri.

În ceea ce privește responsabilitatea, îi asigurăm pe colegii noștri care au avut anumite rezerve că indiferent de poziția domniilor lor, dacă, Doamne-ferește, sperăm să nu se întâmple lucrurile acestea, se va întâmpla ceva, responsabilitatea va fi oricum a celor care guvernează, deci a noastră, în această perioadă. Dumneavoastră veți fi scutiți de această responsabilitate și, ca atare, puteți foarte bine să vă arătați preocuparea față de această chestiune.

În ceea ce privește Kosovo, vreau să spun că în momentul respectiv am avut o poziție de a explica cum vedem noi această chestiune, dar când a venit la vot, vă aduceți aminte, a fost o abținere. Și vreau să vă mai aduc aminte un lucru pe care l-am declarat în presă, cu două zile înainte de vot, am transmis generalului Rollestone, venit în România, mesajul că se poate conta pe spațiul aerian al României chiar dacă noi vom avea această poziție de abținere la vot. Deci, din acest punct de vedere, nu are rost să mai dezgropăm morți și să umblăm să reinterpretăm fapte, pentru că nu e bine. Că, dacă ar fi să facem lucrul acesta, atunci ar trebui să ne aducem aminte că în urmă cu circa 10 zile un distins reprezentant al partidului dumneavoastră, domnul Meleșcanu, declara, în pur stil balcanic, să sprijinim, dar să nu participăm. Chestiunea este spusă la radio...

De asemenea, astăzi, o altă idee, să fim cu SUA, dar să ținem seama de Europa. Foarte bine, este perfect, să vedem și noi cum s-ar putea face această chestiune și practic.

Domnul Stoica vine și, după ce rupe protocolul cu PSD-ul, ne impută nerespectarea protocolului cu PSD-ul. Altă instanță...

Vreau să vă spun, cu tot respectul pe care îl port oamenilor mari de stat ai României, inclusiv celor liberali, cum sunt Brătianu și ceilalți care au făcut țara așa cum au făcut-o și au un merit incontestabil, dar îmi aduc aminte, când eram mic, cineva spunea că o vorbă care circula în popor era următoarea. Carol îi mai spunea din când în când lui Brătianu: "Brătiene iarăși umbli cu o parte a corpului tău în două luntri!" Să fie o continuitate de tradiție?

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre. La titlul proiectului dacă aveți observații?

Da. Poftiți, domnule senator Ilașcu, probabil invocați dreptul la replică.

 
 

Domnul Ilie Ilașcu:

Îmi cer scuze, dar mi-a fost pomenit numele de câteva ori.

Eu vreau să adaug doar o singură propoziție. Nu trebuie să mă convingeți pe mine ori Parlamentul României, trebuie ca țările, cum este SUA, să convingă Consiliul de Securitate al ONU, unica instituție care are dreptul de a lua o hotărâre, de a ataca un regim dacă este terorist, ori dacă nu e terorist. Nu s-a dovedit până acum în Consiliul de Securitate al ONU că Irakul deține acele arme, că Irakul este un regim terorist. Deci, nu s-a primit nici o hotărâre, cu atât mai mult, după cum cunoașteți, zilele acestea la sedul NATO de la Bruxelles se duce totuși o luptă mare între țările europene și SUA. Deci nu înțeleg de ce autoritățile române au vrut cu 2-3 zile înainte să ia o decizie care ar fi poate bună, peste 2-3 zile dacă o luam. De aceea, eu am spus că PRM se abține. O dată ce Consiliul de Securitate va da o hotărâre, atunci poate ne vom schimba și noi poziția.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

În ce chestiune solicitați cuvântul, domnule deputat?

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

S-a pronunțat numele partidului nostru, domnule președinte.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

S-a pronunțat numele dumneavoastră? Am o rugăminte, dreptul la replică vizează nume personale, stimați colegi.

Poftiți. Nu, nu că dumneavoastră tot invocați regulamentul, dar când trebuie să-l respectăm, nu-l respectați. Asta era problema.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Ne aflăm în Parlamentul României și lacunele de cultură generală trebuie amendate.

Domnul ministru Pașcu, pe care îl respect în mod deosebit, a făcut o greșeală care nu se datorează, bineînțeles, culturii cazone. Nu era vorba, domnule ministru, de Brătianu, era vorba de P.P. Carp.

Mă bucur, în același timp, că dumneavoastră invocați istoria, invocați trecutul național, invocați personalitățile liberale. Eu, din păcate, nu pot să identific nici o mare personalitate social-democrată, nu care să fie compatibilă cu familia Brătienilor, cu alții mult mai puțin importanți. (Vociferări în banca PSD-ului.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, eram la o scrisoare prin care președintele ne solicita..., nu la capitolul de istorie și de cultură,

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Prin urmare,

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

...unde nu este cazul să dați lecții.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Da, domnule președinte,

Domnule președinte, înainte de a fi președinte, sigur că dumneavoastră vă puteți exprima părerile pe care le aveți de la microfon de aici și am observat acest lucru, că întrerupeți discursurile colegilor mei din Opoziție. Și, nu este nici elegant, în primul rând. Am venit aici pentru a aduce acest mic amendament la cultura domnului ministru Pașcu. (Aplauze din partea PNL.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre. La titlu, dacă sunt obiecții. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii și preambulul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. 351 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abțineri? 75 de abțineri. Au plecat din sală doi colegi de-ai dumneavoastră. Deci 351 de voturi pentru, nici un vot împotrivă și 75 abțineri.

La art.1, dacă sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? 351 voturi pentru. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 76 de abțineri, că a venit și domnul Dolănescu. (Râsete în sală.)

Cu 351 voturi pentru, nici un vot împotrivă și 76 de abțineri, s-a adoptat și art.2.

Art.3. Dacă sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. 351 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 76 abțineri.

351 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 76 abțineri.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. 351 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri? 74 de abțineri.

Cu 351 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 74 de abțineri, s-a adoptat și acest proiect de hotărâre.

 
Aprobarea unor modificări în componența nominală a unor grupuri parlamentare de prietenie.

Trecem, stimați colegi, la următorul punct de pe ordinea de zi. Modificări în componența grupurilor parlamentare.

Dau cuvântul domnului deputat Niculescu Constantin.

 

Domnul Constantin Niculescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

La cererea grupurilor parlamentare politice, de această dată, din Parlamentul României, Biroul executiv al Grupului român al Uniunii Interparlamentare vă propune două modificări.

Prima. Domnul senator Ilie Plătică-Vidovici din Grupul parlamentar al PSD este nominalizat ca membru al Grupului de prietenie România- Iordania, în locul domnului senator Ion Seche.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această trecere.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

A doua propunere?

 
 

Domnul Constantin Niculescu:

Domnul senator Ion Seche este nominalizat ca membru al Grupului de prietenie România - Belarus, în locul domnului senator Ilie Plătică-Vidovici. Deci o schimbare.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

 
 

Domnul Constantin Niculescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Aprobarea modificării Hotărârii Parlamentului României nr. 8/1995 privind constituirea Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană.

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Următorul punct de pe ordinea de zi - Modificarea Hotărârii Parlamentului României nr.8/1995 privind constituirea Comisiei Parlamentului României pentru integrare Europeană. Se propune modificarea numerică deocamdată de la 23 la 31, urmând ca după aceea grupurile parlamentare, în cadrul noii componente numerice, să nominalizeze membrii.

Cine este pentru majorarea componenței acestei comisii de la 23 la 31? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Invităm pe domnul prim-ministru să prezinte declarația înscrisă pe ordinea de zi.

Domnul Boc.

 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Suntem la pct.5 al ordinii de zi.

Așa cum au decurs dezbaterile cu privire la acest punct, cu ocazia aprobării ordinii de zi, s-a demonstrat încă o dată că pentru partidul-stat PSD actuala Constituție reprezintă o simplă barieră de hârtie. Partidul Democrat nu dorește să fie parte la un asemenea proces de încălcare a Constituției.

De altfel, modul de prezentare a acestui document care urmează a fi dezbătut demonstrează că actualul demers al Guvernului este doar unul de fațadă. Guvernul nu dorește o dezbatere reală asupra acestui program, asupra acestei declarații, ci dorește doare să bifeze o lovitură de imagine și să culeagă aplauze.

"Aplaudacii", domnule prim-ministru, nu se află la Partidul Democrat.

Partidul Democrat nu va participa la acest simulacru de democrație parlamentară, la acest demers festivist al PSD-ului, în condițiile în care tot un român din trei se întreabă zilnic dacă plătește factura la întreținere sau își cumpără de mâncare, în condițiile în care România a ajuns în topul celor mai corupte țări din lume.

Partidul Democrat îi va returna Guvernului Năstase geanta neagră a guvernării PSD și va lăsa coaliția de facto PSD-PRM să aplaude mărețele realizări ale Guvernului. Partidul Democrat nu va participa la dezbaterea acestui punct de pe ordinea de zi. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna senator Norica Nicolai.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am sperat, domnule prim-ministru, că întârzierea dumneavoastră se datorează unui moment de răscruce în respectul pe care l-ați datorat Constituției și am sperat că veți veni la această tribună să precizați cărei Camere vă adresați.

Am înțeles că acest moment de răscruce și de respect al ordinii de drept și constituționale în România l-ați depășit în buna tradiție în care v-ați comportat în acești doi ani de guvernare. Vă mulțumim pentru maculatura pe care ne-ați trimis-o de pe o zi pe alta încercând să pretindeți că este un program responsabil de evaluare și un program de opțiune politică viitoare, și vă oferim, domnule prim-ministru, geanta neagră a guvernării P.S.D. în acești doi ani.

(Aplauze din partea deputaților P.N.L. și P.D.; membrii partidelor P.N.L. și P.D. depun la tribună gențile primite cu materialele pentru ședința comună de astăzi și se retrag de la lucrările ședinței)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu, din partea Grupului parlamentar România Mare.

Stimați colegi, circul nu face parte din procedurile parlamentare. Dar se pare că atunci când nu aveți de spus nimic pe fond preferați circul.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să încep prin a ruga colegii de la P.D. și P.N.L. să depună și coșul guvernării trecute. (Aplauze) Pentru că geanta este prea mică pentru dezastrul care l-a lăsat în patru ani de guvernare. Iar circul continuă. Atunci făceau și desfăceau guverne, acum fac și desfac genți.

De aceea, nu cred că suntem de acord cu afirmația făcută că între P.S.D. și P.R.M. este o alianță. O alianță au făcut dânșii și vă spun eu c-o vor desface.

În ceea ce încercăm astăzi este să audiem lucrurile bune sau rele care s-au făcut și să ne expunem în mod democratic părerea noastră asupra guvernării. Îi rugăm să se mai uite încă o dată în protocoalele pe care le-au semnat la instalarea Guvernului Năstase, să-l recitească și atunci, uitându-se în propria oglindă, să facă aprecieri asupra Partidului România Mare.

Este vorba de o expresie a democrației și nu de o alianță vremelnică cum este cea între P.D. și P.N.L.

Le urez succes în pribegie! Vă mulțumesc.

 
Prezentarea de către primul-ministru al României a Declarației cu privire la politica Guvernului în perioada 2001 - 2002. <BR>Principalele priorități economice și sociale în anii 2003 - 2004.

Domnul Valer Dorneanu:

Apropo de aceste genți și de circ, în guvernarea trecută ați oferit tot timpul pâine și circ poporului, văd că în aceeași bună-purtare le oferiți în continuare. Noi vom folosi gențile și le vom oferi unei școli ajutătoare. (Aplauze din partea deputaților P.S.D. și P.R.M.)

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul pentru a prezenta declarația.

Stimați colegi, gențile vor fi oferite fără documente, desigur, unei școli ajutătoare. Constat totuși că au luat documentele din ele pentru a le studia în continuare, ceea ce e un lucru bun. Vor afla ce înseamnă o adevărată guvernare.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru. Îmi cer scuze că v-am ținut la microfon.

 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Doanelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Dați-mi voie să vă spun de la început că nu mai știm cum este bine să procedăm în relația noastră cu colegii din Opoziție. (Domnii deputați din Partidul România Mare îi atrage atenția că este vorba numai de o parte a Opoziției, dânșii fiind prezenți.) O parte dintre colegii noștri din Opoziție! (Aplauze din partea deputaților P.R.M.)

Pe de o parte, ne critică că nu venim în fața Parlamentului pentru a explica ce am făcut sau ce vrem să facem. Pe de altă parte, atunci când venim și oferim ocazia unui dialog aducând și materialele necesare pentru a fundamenta o discuție serioasă, ni se spune că nu aceasta este calea cea dreaptă.

În plus, aș vrea să înțelegeți foarte bine. Eu nu puteam să fiu prezent la o discuție de procedură în această dimineață în care se hotăra dacă această discuție, această dezbatere va avea sau nu va avea loc. Era normal ca Parlamentul să decidă mai întâi dacă acceptă prezentarea pe care primul-ministru urma s-o facă. De aceea, ideea că ar fi trebuit să fiu aici la prima fază a dezbaterii de procedură, nu este convingătoare și, în orice caz, pentru cei care cunosc regulile Parlamentului, este destul de ciudat.

Vreau să mai precizez un anumit aspect: cunosc foarte bine și cunoaștem la nivelul Guvernului prevederile Constituției. În mod evident, formularea din Constituție ne-a dus la o primă idee care era cea mai ușor de acceptat de a prezenta aceste elemente în fața doar a uneia dintre Camere. De aceea, am trimis două scrisori către președinții celor două Camere în care am arătat că înțelegem interpretarea restrictivă a textului constituțional și, în măsura în care Birourile permanente vor decide acest lucru, vom prezenta această informare pentru discuții doar în fața Camerei Deputaților, dar am arătat, în măsura în care cele două birouri vor hotărî să interpreteze extensiv textul constituțional, sigur, nu avem nici un fel de dificultate de a ne prezenta în fața celor două Camere.

Înțeleg că cele două Birouri permanente au hotărât ca această prezentare să se facă în fața celor două Camere ale Parlamentului.

Deci, în măsura în care există o anumită nemulțumire pentru aceată soluție, ea nu poate fi adresată în nici un caz Guvernului, ci cel mult, celor două Birouri permanente. Cred însă că decizia celor două Birouri a avut în vedere posibilitatea ca și senatorii, dacă vor dori, să participe la dezbaterile care în mod firesc vor urma după prezentarea pe care o voi realiza în minutele următoare.

Acestea sunt cele câteva elemente pe care am dorit să le precizez și vreau să vă asigur încă o dată de respectul Guvernului pentru Parlament și de dorința noastră de a vă prezenta, de data aceasta, spre deosebire de anul trecut, și elementele pe care le-am realizat dar și câteva gânduri pentru perioada care urmează.

Sigur, vom fi la dispoziția dumneavoastră pentru a răspunde la eventuale întrebări sau pentru a comenta unele probleme pe care le veți ridica.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Aș vrea să vă rog să-mi permiteți să vă mulțumesc în numele Executivului pentru această ocazie de a prezenta în fața celor două Camere ale Parlamentului Declarația cu privire la politica Guvernului în perioada 2001-2002 și la principalele priorități economice și sociale în anii 2003-2004.

Dezbaterea de către Parlament a rezultatelor politicii guvernamentale reprezintă un demers deosebit de important pentru sistemul nostru politic și pentru sistemul instituțional din România. Doresc să vă prezint, pe de o parte, aspectele pozitive dar, evident, și anumite neîmpliniri din anii 2001-2002 în vederea identificării soluțiilor, a priorităților pentru desfășurarea cu mai multă eficiență a procesului de guvernare.

Primii doi ani ai guvernării noastre au reprezentat o perioadă de realizări certe și notabile în multe domenii. Succesele obținute atât pe plan intern cât și extern confirmă teza noastră potrivit căreia viziunea social-democrată de guvernare a țării este cea mai potrivită pentru România în acest moment.

Folosesc acest prilej pentru a mulțumi încă o dată tuturor cetățenilor care ne-au votat, care au avut încredere în programul politic și în oferta electorală a P.S.D. În acest fel, avem posibilitatea confirmării viabilității programului social-democrat de guvernare în țara noastră.

La sfârșitul anului 2000, Partidul Social-Democrat s-a angajat în fața Parlamentului că va realiza o guvernare mai bună. Trebuie reamintit faptul că în acel moment țara se afla într-o situație de criză după guvernarea de dreapta care, din incapacitate de gestionare a țării și a reformei, a aplicat politica regresului economic programat. Au fost afectate astfel nu numai bazele dezvoltării economice a României ci, în mod grav, nivelul de trai al populației și credibilitatea țării în relațiile externe.

Deteriorarea situației economice și instabilitatea ce se manifestau în plan social au creat pe plan extern o imagine nefavorabilă țării noastre. Instituțiile financiare internaționale, agențiile de rating și Comisia europeană erau neîncrezătoare în capacitatea de reformare a economiei românești. Această percepție negativă a realităților din țara noastră a reprezentat unul din cele mai grele obstacole pe care a trebuit să-l depășim. Într-o asemenea situație, Executivul a pus pe un plan prioritar redobândirea încrederii și revigorarea relațiilor politice externe, îndeosebi a celor cu Uniunea Europeană și cu instituțiile financiare internaționale.

Astfel, am acționat concomitent pentru a putea realiza principalele obiective de politică externă și pentru a dobândi sprijin în susținerea și desfășurarea procesului de reformă economică, în condiții de suportabilitate socială. Aceasta explică modul în care am reușit să asigurăm realizarea unor obiective de politică externă, vitale pentru România și anume: recunoașterea dreptului de liberă circulație a cetățenilor români în spațiul Schengen; invitarea României la Praga de a deveni membru NATO; obținerea la Copenhaga a unui calendar precis pentru ca România să devină membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007; încheierea de acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială; rezolvarea unor litigii existente de ani de zile în relații externe bilaterale; dau un singur exemplu: rezolvarea unei situații vechi, delicate, în relațiile României cu Suedia. Nu numai că am soluționat acel diferend dar, în acești doi ani, am și plătit cele 120 de milioane de dolari în patru tranșe, astfel încât această chestiune, care ne-a venit din urmă și care a grevat relațiile noastre cu țările nordice, a putut fi rezolvată, dar, iată, și cu un preț suplimentar care a însemnat adăugarea unei sume considerabile în bugetul de cheltuieli al Guvernului.

Extinderea cooperării cu țări și regiuni ale lumii în care prezența României devenise nesemnificativă, iar progresele economico-sociale obținute pe plan interne demonstrează și ele realismul programului guvernamental. Astfel, am realizat relansarea economică în ritmuri care au plasat România pe unul din primele locuri între țările central și est-europene. Aici aș face o paranteză. Colegii noștri care tocmai au părăsit sala, după doi ani de guvernare, dacă s-ar fi prezentat în Parlament pentru a prezenta rezultatele lor, ar fi trebuit să arate că produsul intern brut al țării scăzuse cu aproximativ 10%. A fost o pierdere de aproximativ 4 miliarde de dolari la produsul...la avuția țării, în timp ce noi, în acești doi ani, practic, am adus 4 miliarde de dolari în plus la avuția țării.

Cei care toată ziua stau cu corupția în gură și care discută despre acest subiect, cei care vorbesc despre hoție și despre diminuarea bogățiilor țării trebuie să țină seama că acest guvern, în doi ani, indiferent de problemele care poate or mai fi apărut la diferite niveluri, a reușit să aducă la avuția țării 4 miliarde de dolari, în timp ce cei care acum ne critică au luat de la avuția țării 4 miliarde de dolari. (Aplauze)

Dezvoltarea și consolidarea structurilor de proprietate privată, instituirea și amplificarea unor mecanisme ale economiei de piață, pe baza legislației naționale armonizate cu cea comunitară; declanșarea unor programe de investiții care susțin îmbunătățirea condițiilor de viață în mediul urban și rural; lansarea unui amplu program social care asigură intensificarea preocupărilor pentru crearea de noi locuri de muncă în vederea creșterii gradului de ocupare a populației active și diminuării șomajului; sporirea sensibilă a numărului de locuințe, inclusiv pentru un număr foarte mare de tineri; ridicarea gradului de protecție a pensionarilor și persoanelor cu venituri mici; îmbunătățirea pentru elevi a condițiilor din școli și din familie; punerea în aplicare a unui pachet de măsuri stimulative pentru tineri pornind de la atribuirea gratuită de active în vederea dezvoltării de afaceri în zootehnie și până la reducerea impozitelor pe salarii pentru cei care lucrează în sectorul tehnologiei informației, domeniu în care cifra de afaceri a fost dublată în 2002, față de 2000.

Acum, după doi ani, putem afirma că am depășit situațiile critice care puteau exclude România din circuitul european și internațional. Astăzi, țara noastră se bucură de un larg și substanțial sprijin extern. România este acum un partener credibil în procesele ample ale construcției Europei unite și ale consolidării noii solidarități euroatlantice.

Evaluările pozitive privind realizările din România din anii 2001-2002 sunt în total contrast cu evaluările negative din perioada guvernării anterioare. În rapoartele Comisiei europene și ale Fondului Monetar Internațional de până în anul 2000 inclusiv, se făcea referire la performanțele economice dezamăgitoare cauzate de politicile macroeconomice nepotrivite. Începând cu anul 2001, aprecierile sunt de genul "România a obținut, prin programul său, o performanță macroeconomică deosebită". "România a continuat să facă progrese către o economie de piață funcțională, iar perspectivele de realizare a acestui obiectiv s-au îmbunătățit". "România a făcut progrese impresionante în abordarea mai multor puncte slabe mai vechi și așteaptă acum o performanță pe măsură."

Bilanțul ultimului an arată o continuare a evoluțiilor favorabile din 2001. Anul 2002, din punct de vedere economico-social, un an al performanțelor ridicate, și mă refer aici, îndeosebi, la creșterea economică, la majorarea substanțială a exporturilor, la reducerea semnificativă a inflației, la sporirea volumului investițiilor, la creșterea salariului real și a pensiei reale, precum și la un grad mai bun de protecție socială a categoriilor defavorizate.

Știm că sunt în continuare foarte multe probleme. În doi ani nu am putut să rezolvăm toate dificultățile care există în societatea românească, nici nu ne-am propus acest lucru și nici nu ne-ar fi crezut cineva dacă ne-am fi propus un astfel de obiectiv. Dar s-au întâmplat foarte multe lucruri pozitive. Sigur că există în continuare polarizare socială, există foarte multă sărăcie și, de aceea, problematica nivelului de trai, a creșterii nivelului de trai, trebuie să ne preocupe în mai mare măsură în perioada următoare.

Politica pe care am promovat-o a demonstrat că teoriile potrivit cărora reforma nu face casă bună cu progresul economic și, mai ales, cu cel social, nu-și au justificare decât în explicații privind ineficiența actului de guvernare a celor care susțin asemenea concepte.

Ne aflăm astăzi, stimați colegi, în fața dumneavoastră, în situația în care România beneficiază de condiții favorabile pentru ca obiectivele de dezvoltare economică, îmbunătățirea nivelului de trai, aderarea la NATO și integrarea țării în Uniunea Europeană să devină certitudini pentru anii următori. Suntem pregătiți să continuăm aplicarea cu fermitate a programului nostru, inclusiv prin reconsiderarea priorităților de la o etapă la alta, în scopul respectării angajamentelor asumate la investire.

Chiar dacă, prin prisma rezultatelor prezentate, perioada primilor doi ani de guvernare reprezintă cu adevărat o schimbare în bine, vrem să vă asigurăm că nu am intrat în nici un fel într-o zonă a automulțumirii. Sunt încă domenii care nu au evoluat cum am fi dorit. Cunoaștem dificultățile și neajunsurile din țară. De altfel, cred că am convins că, permanent, căutăm soluții și acționăm operativ pentru rezolvarea problemelor care apar pe parcurs.

După cum ați observat, atât în planul de acțiune al Guvernului pentru perioada trecută, cât și în cel pe anii 2003-2004, pe care-l aveți acum printre volumele primite, acțiunile nerealizate sunt evidențiate și reprogramate. Deși numărul lor este mic, în virtutea probității profesionale și a transparenței pe care le-am instituit ca principii ale activității noastre, nu le ascundem, ci le recunoaștem deschis.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nivelurile cantitative, dar mai ales schimbările calitative din economie, ca rezultat direct al procesului de reformă ilustrează faptul că s-au înregistrat progrese evidente pe linia creării unei economii de piață funcționale. Rezultatele sunt cu atât mai apreciabile într-un context internațional caracterizat prin încetinirea ritmurilor de creștere în țările dezvoltate. Evoluția din ultimii doi ani, precum și tendințele proiectate conferă, cred, certitudinea îndeplinirii în orizontul de timp programat a criteriilor de aderare la Uniunea Europeană. Deși cifrele și comparațiile pot plictisi pe unii, mai ales pe cei care doresc să fie uitate cât mai repede datele statistice negative din trecutul apropiat, mă simt totuși nevoit să apelez la acestea pentru că numai astfel putem avea măsura corectă a progresului realizat.

În anul 2002, produsul intern brut a crescut cu 4,9% comparativ cu 4,5% cât am prevăzut în programul nostru guvernamental. Am reușit ca, în perioada 2001-2002, creșterea produsului intern brut să fie de cica 11% față de anul 2000, susținută de sporirea cu 16% a valorii adăugate în industrie, cu peste 21% în agricultură și aproape 13% în activitatea de construcții. Reamintesc că în primii doi ani ai guvernării anterioare, produsul intern brut, așa cum spuneam mai devreme, a scăzut cu 10%.

Anii 2001-2002 au reprezentat un plus de produs intern brut de 4 miliarde de dolari, comparativ cu pierderea de aproximativ 4 miliarde de dolari înregistrată de economia românească în perioada 1997-1998. Cu toate acestea, în prezent, produsul intern brut este numai la nivelul anului 1996, respectiv, cu circa 12% mai mic decât în 1989.

Cu alte cuvinte, noi am lucrat doi ani de zile ca să acoperim găurile care s-au făcut în economia noastră timp de patru ani de zile pe timpul guvernării anterioare și pornim acum de la nivelul anului 1996, în loc să fi avut un proces de dezvoltare, de creștere, care să ne ducă mai aproape de nivelul țărilor din Uniunea Europeană.

Aceasta este situația pe care ne-au lăsat-o colegii noștri de la P.D. și P.N.L. prin guvernarea lor și, de aceea, îi înțeleg că o astfel de prezentare cum facem noi, astăzi, aici, îi deranjează, îi jenează. (Aplauze)

Susținută de reforme structurale, economia românească are în prezent capacitatea de a valorifica în timp real oportunitățile mediului economic intern și internațional. Semnificativ este faptul că sporul de producție și, respectiv, de produsul intern brut, s-au realizat prin contribuția echilibrată a cererii pentru export și investiții, în condițiile redresării sensibile a raportului dintre export și import.

În anul 2002, exporturile s-au situat la cel mai înalt nivel după 1990, fiind de aproximativ 14 miliarde de dolari, mai mare cu 33% comparativ cu exportul din anul 2000. Deci, în doi ani de zile, exportul a crescut cu aproximativ o treime, ceea ce dovedește vitalitatea și puterea economică a României care a început să permită aceste exporturi semnificative.

Anul 2002 reprezintă primul an de după 1990 când înregistrăm la un asemenea nivel de creștere economică, concomitent, o contribuție pozitivă a comerțului exterior, o reducere a stocurilor, o rată înaltă de investiții și creșterea, sigur, încă nesemnificativă dar evidentă, a nivelului de trai.

Am reușit, prin măsurile de politică structurală, să producem competitiv și mai eficient, cu un grad mai redus de dependență de import. Producem ceea ce se cere. Investim din ce în ce mai mult într-o producție care este solicitată pe piața internă și, mai ales, la export. În acest fel creăm condiții pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, pentru sporirea veniturilor bugetare și a nivelului de trai al populației.

În domeniul mediului de afaceri, chiar dacă acesta este încă perfectibil, prin măsurile luate, am reușit să răspundem corespunzător așteptărilor investitorilor autohtoni și străini. În prima etapă, am acționat pentru simplificarea procedurilor legislative și administrative aferente inițierii și dezvoltării afacerilor pe baze concurențiale.

Astăzi, în România, este posibilă înființarea unei societăți comerciale în mai puțin de două săptămâni, iar studenții care doresc să înceapă afaceri sunt scutiți de plata taxei de înregistrare.

Alte direcții de acțiune au urmărit cu prioritate revizuirea cadrului juridic de reglementarea funcționării societăților comerciale concomitent cu reducerea birocrației, întărirea disciplinei financiare, combaterea corupției și a evaziunii fiscale.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Din perspectiva relansării economiei și a creșterii competitivității acesteia, orientarea politicii financiare a contribuit la stimularea muncii, economisirii și investițiilor. În acest sens, s-a reușit, în limitele resurselor disponibile, relaxarea gradului de fiscalitate de la 29,5% din produsul intern brut, cât se înregistra în anul 2000, la 28,7% în 2002 și 27,9% proiectat pentru acest an.

Este de remarcat faptul că această evoluție favorabilă pentru dezvoltarea afacerilor s-a obținut cu deosebire prin diminuarea presiunii fiscale asupra muncii. Astfel, am asigurat scăderea contribuțiilor de asigurări sociale cu trei puncte procentuale în 2002 și cu alte cinci puncte procentuale în acest an.

O preocupare constantă a Guvernului a constituit-o accelerarea reformei în domeniul financiar, astfel încât politicile fiscale și bugetare să asigure scăderea drastică a ratei inflației, dar și reducerea plăților restante și a blocajului financiar din economie.

Doresc să reamintesc că pentru limitarea efectelor acestor fenomene negative care în fapt reprezentau la începutul anului 2001 cele mai grave probleme ale economiei românești, Guvernul a pus în aplicare programul antiinflație și programul antiblocaj financiar.

Am acordat o atenție deosebită întăririi disciplinei financiare, înăsprind legislația în domeniul recuperării datoriilor bugetare. Ca urmare a aplicării măsurilor de diminuare a arieratelor, din aprilie 2002 și până la sfârșitul anului au fost încasate peste 5 mii de miliarde de lei de la un număr de aproape 3000 de agenți economici.

Totodată, pentru diminuarea arieratelor către bugetul de stat și între partenerii de afaceri, au fost luate o serie de măsuri vizându-i pe marii datornici, printre care: corelarea salariilor managerilor întreprinderilor de stat cu indicatorii de performanță; anularea obligațiilor bugetare aferente minelor închise sau aflate în conservare; adoptarea Legii privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

Acum, după mai bine de un an de la aplicarea acestor programe, progresele sunt semnificative chiar dacă în cazul arieratelor situația nu ne mulțumește încă. Ce am obținut? Cel mai scăzut nivel al inflației de după 1989. La sfârșitul anului 2002, rata inflației a fost de 17,8% față de decembrie 2001, mult sub ținta programată de 22%. Începem acest an cu o inflație pe luna ianuarie de 1,3%. Comparați cu 4,3%, rata inflației pe ianuarie 2000.

În condițiile reducerii sensibile a inflației, ratele dobânzii practicate de sistemul bancar s-au redus treptat, proces susținut și de evoluția descendentă a dobânzilor la titlurile de stat. Ca efect, creditul neguvernamental a crescut. Și acest lucru s-a întâmplat în termeni reali la sfârșitul anului 2002 cu circa 30% față de anul 2001. Cu toate acestea, nivelul absolut al acestui indicator monetar este încă foarte scăzut și aceasta este încă una dintre problemele la care căutăm soluții.

Mă refer, în special, la creditul pentru investiții pe termen mediu și pe termen lung, care este menținut la valori foarte reduse comparativ cu necesarul impus de intensificarea ritmului de creștere economică. Prin bugetul general consolidat, aferent anilor 2001 și 2002, a fost promovată o politică fiscal-bugetară orientată către susținerea reformelor structurale.

Construcția bugetelor a urmărit, totodată, îmbunătățirea condițiilor sociale, prin promovarea politicilor în domeniul protecției sociale, sănătății, educației și mediului.

România are în acest moment relații stabile cu instituțiile financiare internaționale și este pentru prima dată când țara noastră are premisele favorabile de a finaliza un acord stand-by cu Fondul Monetar Internațional.

În perioada 2001-2002, cele mai importante agenții internaționale de rating au îmbunătățit de trei ori cotația României. S-a ajuns la situația de evaluare de apreciere din anul 1996, sub aspectul aprecierilor legate de condițiile de investire în România, respectiv la nivelul unor țări în tranziție, avansate sub aspectul reformei.

Reamintesc că, în anul 1999, România era cotată la fel cu Ecuadorul, Coasta de Fildeș și cu Zimbawue. Aceasta era performanța economică în perioada în care colegii noștri de la PD și de la PNL erau la guvernare. Și, de aceea, înțeleg de ce au preferat să părăsească această sală și să nu asculte elementele pe care noi le prezentăm în cadrul acestei dezbateri.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Permiteți-mi să mă refer acum, pe scurt, la reforma din domeniul microeconomic. O prioritate majoră a activității Guvernului, vizând restructurarea și modernizarea economiei reale, a constituit-o schimbarea concepției de privatizare. Prin ceea ce am realizat în anii 2001 și 2002 s-au creat condițiile de finalizare în 2003, a privatizării capitalului social din portofoliul APAPS, instituție care - așa cum am anunțat - își va înceta activitatea la sfârșitul acestui an.

În anii 2001-2002 s-a vândut un capital social de 17.900 miliarde lei, însemnând de trei mai mult decât în perioada ‘97-'98, respectiv în primii doi ani ai fostei guvernări, ceea ce a contribuit semnificativ la reducerea ponderii statului în economie.

Au fost trecute în proprietate privată numeroase societăți comerciale mari și foarte mari, între care SIDEX-Galați, Șantierul Naval-Constanța, Uzinele sodice-Govora, PROMEX-Brăila, COZ-Târgoviște, ALRO și ALTROM-Slatina ș.a. Au fost privatizate Banca Agricolă și Societatea ASTRA-București, fiind vândut și pachetul minoritar de acțiuni, pe care statul îl mai deținea la BANCPOST. Pe acest fond, nu suntem mulțumiți însă de faptul că măsura luată la începutul anului 2001, de transfer al unor societăți la ministere, în scopul urgentării privatizării acestora, nu a fost pe deplin valorificată.

În același timp, nu trebuie uitat faptul că am fost obligat să consumăm mult timp cu problemele sociale apărute în societățile privatizate de Guvernul anterior, ca urmare a incompetenței și superficialității care au caracterizat acest proces în perioada 1997-2000.

Probabil că am dat mai mult timp pentru a vedea felul și a rezolva probleme decurgând din privatizarea Combinatului de la Reșița, decât am dat, în ședințele de Guvern, tuturor discuțiilor privind privatizarea în timpul guvernării noastre, tocmai pentru a încerca să soluționăm, să rezolvăm problemele pe care le-au generat superficialitatea cu care a fost abordat acest proces de privatizare.

Realizarea obiectivelor din Programul de guvernare, cu privire la aplicarea Legilor fondului funciar și forestier, demonstrează voință politică și determinare. Așa cum ne-am angajat, gradul de emitere al titlurilor de proprietate a depășit 90% la sfârșitul anului 2002, ajungând la 91,4%.

Pentru anul 2003, avem în vedere încheierea emiterii și înmânării titlurilor de proprietate, excepția constând doar în cazurile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește aplicarea Legii nr.10/2001, referitoare la prorietățile imobiliare naționalizate, anul 2003 va fi decisiv. Astfel, până la sfârșitul anului 2002, au fost 210.000 solicitări, urmând să înaintăm Parlamentului proiectul de lege privind modalitățile concrete de soluționare și de acordare a despăgubirilor, în conformitate cu resursele țării și cu practica adoptată în alte țări, foste socialiste.

Sigur, și din punctul de vedere al consolidării statutului proprietății în România, noi am realizat în 2 ani mai mult decât au realizat colegii noștri de la PD și PNL în cei patru ani de guvernare, pe un program pe care îl anunțaseră foarte ambițios, legat de garantarea proprietății, în afară de "trompeta" pe care au folosit-o pentru a introduce un alt cuvânt în Constituție, "garantarea proprietății" în loc de "ocrotirea proprietății", nu au reușit să facă nimic, în mod concret, din punctul de vedere al legilor concrete, care să pună în aplicare acordarea titlurilor de proprietate, o dinamică mai rapidă în acest domeniu. Așa că, înțeleg, încă o dată, rațiunile pentru care colegii de la PD și PNL se simt jenați să participe la o dezbatere de acest gen și au hotărât să părăsească sala, pentru a se pregăti pentru runda următoare, când, poate, vor proceda mai bine la guvernare.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș vrea să trec acum la un capitol extrem de important, care presupune măsuri extrem de energice: este vorba de combaterea birocrației și a corupției. Acestea sunt domenii în care acțiunile noastre au întâmpinat multe dificultăți. Este tot atât de adevărat că reforma prost gestionată în guvernarea trecută și nefinalizarea de către aceasta a măsurilor care se impuneau au constituit principalii factori generatori de corupție.

Marile probleme generate de restituirea proprietăților nu au beneficiat până în anul 2001 de un cadru legislativ unitar și corespunzător. Aceasta a făcut ca abuzurile bazate pe utilizarea documentelor falsificate, pe coruperea funcționarilor, inclusiv a factorilor de decizie, să creeze un adevărat haos în economie. Prin urmare, la începutul anului 2001 ne găseam la un asemenea nivel al corupției, într-un asemenea climat economic și social distorsionat, încât rezultatele pozitive obținute până în prezent nu au putut fi receptate de către toate segmentele din societate, ca fiind semnificative.

Partidele ai căror reprezentanți au făcut parte din fosta putere, nu au dovedit responsabilitatea de asumare a răspunderii pentru faptele ilegale ale unora dintre propriii membri, indiferent dacă este vorba de adopții internaționale, sau de privatizări frauduloase.

Deși vom aborda aceste aspecte pe larg, într-o ședință viitoare a Parlamentului, când vă vom prezenta un pachet de măsuri legislative anticorupție, vă rog să-mi dați voie, totuși, să vă prezint câteva acțiuni importante întreprinse până în prezent de Guvernul nostru, prin care s-a asigurat reducerea corupției și a criminalității, ceea ce constituie bazele unei activități viitoare mai intense și mai eficiente.

Executivul a elaborat, cu o largă consultare a reprezentanților principalelor partide și a sindicatelor, a ONG-urilor și mass-media, o strategie națională de luptă împotriva corupției, iar recent a adoptat un program detaliat privind accelerarea aplicării acestei strategii. În același timp, suntem convinși că lupta împotriva criminalității trebuie purtată cu respectarea deplină a legii, fără conotații politice, consolidarea ordinii de drept, a prestigiului și integrității autorităților judiciare, a credibilității instituțiilor publice, sunt demersuri vitale pentru limitarea fenomenului criminalității și garantarea vieții cetățenilor.

În aceste domenii va trebui să avem o înțelegere comună, indiferent de poziția politică, în sensul că "vânătoarea de vrăjitoare" sau "tăierea de capete", numai pentru a da sentimentul unei lupte hotărâte împotriva corupției nu reprezintă soluția pe termen lung a rezolvării acestui fenomen antisocial.

Important este ca, la nivelul tuturor autorităților centrale și locale, să se aplice cu fermitate și cu eficiență, așa cum de fapt am procedat în ultimii doi ani, măsurile care să elimine cauzele profunde ale corupției și birocrației, suspiciunile în legătură cu astfel de fenomene.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Solidaritatea și protecția socială reprezintă principii fundamentale pentru Guvernul Partidului Social Democrat. Componenta socială este cu atât mai importantă, cu cât ignorarea acesteia, în timpul guvernării din perioada ‘97-2000, a condus la prăbușirea, fără precedent, a nivelului de trai al populației.

Am să încerc să ilustrez efectele acțiunilor și măsurilor luate în anii 2001-2002, nu în general, ci pe categorii de populație. Să-mi permiteți, mai întâi, să precizez principalele direcții de acțiune în plan social, și anume:

- crearea de locuri de muncă pentru diminuarea șomajului și creșterea veniturilor din muncă;

- dezvoltarea serviciilor de interes public și controlul fondurilor destinate acestora;

- aplicarea de măsuri suplimentare pentru protecție socială, în funcție de situația specifică a fiecărei categorii de cetățeni.

Consecvent orientării social-democrate, Guvernul aplică un amplu program social, menit să amelioreze condițiile de viață ale populației, în concordanță cu resursele pe care le are la dispoziție.

Ca urmare a regresului economic din perioada ‘97-2000, aceste fonduri, din păcate, au scăzut foarte mult, nivelul de trai deteriorându-se în mod dramatic. Desigur, cu toate eforturile depuse în anii 2001 și 2002, așteptările populației rămân în continuare foarte mari. Va trebui, însă, să ținem seama cu toții că măsurile pe care le luăm depind de nivelul resurselor. Nu vrem să avansăm promisiuni fără acoperire, să creăm așteptări care nu pot fi îndeplinite. În același timp, trebuie să avem grijă și de viitor, să nu neglijăm investițiile care creează resurse suplimentare pentru creșterea nivelului de trai.

În mod concret, în cei doi ani s-au realizat următoarele: au fost încadrate în muncă peste 1.000.000 de persoane, din care 678.000 de persoane au aparținut grupurilor sociale cu acces mai dificil pe piața muncii: tineri, femei, șomeri de lungă durată, persoane cu handicap, absolvenți cu vârsta de peste 18 ani, proveniți din instituțiile de ocrotire socială, persoane eliberate din detenție, persoane de etnie romă. În cadrul acestor programe, în localitățile în care s-a înregistrat o rată ridicată a șomajului, au fost încadrate peste 137.000 de persoane, iar în Valea Jiului peste 17.000 de persoane.

Rata șomajului, la finele anului 2002, a fost de 8,1% - cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani. Numărul șomerilor înregistrați a fost de 760.000 persoane, respectiv cu 246.000 de persoane mai mic decât în decembrie 2000. Și în cazul femeilor, rata șomajului a scăzut la 7,5% - la finele anului 2002 - de la 10,3%, cât s-a înregistrat în luna decembrie 2000.

Față de anul 2000, când s-au alocat resurse financiare pentru măsurile active de combatere a șomajului, doar în proporție de 2,3% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget, în anul 2001 - pentru măsurile active de creștere a gradului de ocupare a forței de muncă - s-au destinat peste 12% din cheltuielile bugetare, iar în anul 2002, aceste alocații au reprezentat aproape 14%.

Politica salarială a fost axată, în principal, pe măsuri de protecție a veniturilor angajaților, comparativ cu evoluția inflației, precum și pe măsuri de impunere a disciplinei financiare în întreprinderile publice.

În societățile în care statul este acționar majoritar au fost adoptate măsuri restrictive și de condiționare a creșterilor salariale în raport cu evoluția productivității muncii. Lunar, monitorizăm din acest punct de vedere, aproximativ 80 de companii.

În anii 2001 și 2002, s-a acționat pentru o mai mare stabilitate a salariului minim, care să permită agenților economici să-și planifice, pe o perioadă mai lungă, costul forței de muncă, politica de firmă și de produs.

Salariul minim brut pe țară a fost majorat succesiv, începând cu 1 martie 2001, de la 1.000.000 lei la 1.400.000, apoi la 1.750.000 lei, iar de la 1 ianuarie 2003 a crescut cu 43%, ajungând la 2,5 milioane lei.

Ca urmare a ansamblului de măsuri luate în acest domeniu, s-a asigurat majorarea în termeni reali a câștigurilor salariale. Astfel, în anul 2002, creșterea salariului real a fost de 4,5%, iar în perioada 2001-2002, de circa 10%, comparativ cu scăderea salariului real, de 20% în primii doi ani ai guvernării anterioare. De aceea, înțeleg de ce colegii noștri, de la Partidul Democrat și de la Partidul Național Liberal, nu au dorit să participe la această discuție, în care punem în oglindă ce s-a întâmplat în primii doi ani ai guvernării dânșilor și ce am realizat noi, în acești doi ani de guvernare.

Un alt obiectiv prioritar al Guvernului l-a constituit protejarea puterii de cumpărare a pensionarilor, prin recolări și prin indexarea trimestrială a pensiilor, cu un procent care să acopere rata inflației. În urma aplicării combinate a măsurilor de indexare și recolare, în intervalul decembrie-2000 - decembrie-2002, pensia medie de asigurări sociale de stat a înregistrat o creștere de 56%, ajungând la 1.800.000 lei, față de 1.155.000 lei, cât era în luna decembrie a anului 2000.

Referitor la această problemă, aș vrea să subliniez că Executivul nostru trebuie să găsească soluții pentru deficiențele acumulate în acest domeniu timp de 12 ani. Vreau să reamintesc faptul că, până în anul 2000, în momentul în care apărea o problemă într-o ramură industrială, și în același timp o problemă socială, soluția folosită era trecerea la pensie a segmentelor profesionale în cauză, în loc să se realizeze o restructurare autentică. În felul acesta s-a ajuns la un număr foarte mare de pensionari, care reprezintă astăzi aproape 6,2 milioane de persoane, față de 3,4 milioane pensionari, câți existau în 1990. Deci, iată aproape o dublare a numărului de pensionari în 12 ani. Astfel, dacă în 1990 la un pensionar corespundeau 2,4 salariați, în prezent, pensia unei persoane este susținută nici măcar de un angajat.

Sigur, putem să găsim explicații, justificări câte dorim. Dar, până la urmă avem o problemă în comun, aceea de a gestiona o dificultate care ține, pe de o parte, de restructurarea economiei, de scăderea numărului de salariați, datorită unor procese specifice tranziției, unele imputabile unor guvernări, altele - poate - obiective, iar pe de altă parte, aceste soluții de comoditate din zona restructurării, care au dus - practic - la o dublare a numărului de pensionari.

De aceea, această problemă, care este una dintre cele mai sensibile din punct de vedere social și care atrage, fără îndoială, foarte multe discursuri populiste și demagogice, este o problemă pe care va trebui să căutăm să o soluționăm pe termen mediu și pe termen lung, cu înțelepciune, împreună.

Grija Guvernului nostru este să căutăm, în continuare, soluțiile cele mai potrivite pentru îmbunătățirea nivelului de trai al pensionarilor. Dintre acțiunile aplicate în ultimii doi ani, pentru sprijinirea acestei categorii sociale sunt totuși de menționat câteva:

- acordarea de medicamente gratuite pensionarilor cu venituri lunare de până la 1.400.000, prin suplimentarea listei medicamentelor gratuite, cu circa 40 de medicamente esențiale din producția internă, necesare afecțiunilor cu incidență majoră asupra morbidității la persoanele vârstnice;

- înființarea și extinderea rețelei de magazine de tip "economat", care oferă pensionarilor produse de bază la prețuri cu circa 20% mai mici; la sfârșitul anului 2002, funcționau 481 de astfel de magazine, de unde-și pot efectua cumpărăturile peste 1.000.000 de cetățeni cu venituri modeste.

- acordarea de ajutoare pentru încălzire;

- subvenționarea de la buget a biletelor de tratament și menținerea reducerii de 50% pentru transport.

În ceea ce privește alocația de stat pentru copii, aceasta a fost majorată - în mai multe etape - de la 130.000 lei, în luna decembrie 2000, la 210.000 lei, cât este în prezent.

Atenția acordată familiilor cu venituri reduse s-a concretizat prin instituirea, de la 1 ianuarie 2002, a venitului minim garantat, concomitent cu creșterea substanțială a fondurilor bugetare, destinate acordării acestor ajutoare sociale.

Prin alocarea acestor fonduri, în valoare de 3.600 miliarde lei, a fost posibil ca în 2002 să beneficieze de ajutoare sociale 602.000 familii, față de 40.000 în anul 2000. Nivelul venitului minim garantat, în funcție de care se calculează ajutorul social, a fost indexat cu 17%, cu începere de la 1 ianuarie 2003, respectiv într-un procent superior ratei inflației.

Având în vedere criza spațiilor de locuit, mai ales pentru categoriile de populație cu venituri mici, la începutul anului 2001 am pus în aplicare o nouă concepție a unui program de construcții de locuințe, bazat pe intensificarea sprijinului bugetar și pe extinderea utilizării creditului ipotecar, îndeosebi pentru familiile tinere.

În acest mod, nu numai că am reușit să dăm în funcțiune, în anul 2002, cel mai mare număr de locuințe de după 1996, respectiv peste 3.500 de unități, dar am asigurat, totodată, front de lucru în fiecare județ, pentru ca în anii 2003 și 2004 numărul locuințelor noi să crească simțitor.

Activitatea de construcții de locuințe s-a materializat prin deschiderea a circa 180 de șantiere de lucru, de locuințe pentru tineri, locuințe sociale, locuințe individuale în proprietate, prin credit ipotecar. Față de anul 2000, când au fost date în folosință 1.300 de locuințe, în perioada 2001-2002 au fost în execuție circa 21.300 unități locative, din care s-au dat "la cheie" 5.500, respectiv 2.300 de locuințe pentru tineri destinate închirierii; 2.400 de locuințe sociale și 800 de locuințe în proprietate individuală.

Un caz aparte îl reprezintă blocurile începute înainte de 1989 și neterminate. Am considerat că finalizarea construcțiilor de locuințe aflate în diverse stadii de execuție reprezintă o prioritate. Chiar dacă timpul scurs de la Revoluție le-a afectat, și din această cauză sumele necesare pentru continuarea execuției devin tot mai mari, trebuie să eliminăm din peisajul orașelor imaginea construcțiilor părăsite.

La sfârșitul anului 2000 existau circa 7.600 de unități locative neterminate, a căror execuție a fost sistată, sau fusese sistată. Am stabilit un program clar de finalizare a acestora. Prin efortul conjugat al autorităților centrale și locale, dar și prin implicarea sectorului privat, am reușit să reducem sensibil numărul acestor blocuri. Acțiunea este deja încheiată în 10 județe. Pe ansamblu am asigurat finanțare pentru aproape 4.200 de unități locative, din care deja au fost puse în funcțiune 1.800 de apartamente.

Pe același plan am acționat pentru dezafectarea macaralelor-turn abandonate și evacuarea din locurile publice a autovehiculelor părăsite. În felul acesta, imaginea de "Beirut", după bombardamentele din războaiele anterioare, a Bucureștiului și a altor localități, probabil că nu va mai exista. Dar, și aceste măsuri ar fi putut fi luate de către guvernele anterioare, și în felul acesta noi ar fi trebuit să ne ocupăm de alte teme, de alte probleme, să nu cheltuim banii pentru rezolvarea unor probleme care ar fi trebuit rezolvate înainte. În felul acesta, și de aceea, înțeleg de ce colegii noștri de la PD și de la PNL au decis să părăsească această sală, pentru a nu participa la o dezbatere despre perioada care s-a scurs după 1990.

Concomitent, stimați colegi, ne preocupăm pentru realizarea programului de construire a 400 săli de sport, care, deși înregistrează unele întârzieri, va fi finalizat în acești doi ani.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În anul școlar 2001-2002, și în pregătirea anului de învățământ 2002-2003 au fost aplicate măsuri concrete, vizând implementarea programelor naționale de dezvoltare a sistemului educațional și de formare profesională.

Sintetizând cele mai importante rezultate, se cuvine precizat că în cadrul Programului "Reabilitare școli", cu termen de finalizare 2004, au fost reparate, modernizate și date în folosință 800 de școli, în care învață peste 170.000 elevi. În scopul asigurării accesului echitabil la educație pentru copiii și tinerii din mediul rural, au fost create 400 de școli centre de zonă. Pentru transportul elevilor de la domiciliu la școală au fost achiziționate și date în exploatare 454 de microbuze, fondurile totale alocate de la buget ridicându-se la circa 200 miliarde de lei.

Prin lansarea în anul școlar 2001-2002 a Programului de acordare în regim de gratuitate a rechizitelor școlare elevilor proveniți din familii cu venituri mici, au beneficiat de acest program, în valoare de 206 miliarde lei, 930.000 elevi, iar în anul școlar 2002-2003 beneficiază 950.000 elevi.

Începând cu anul școlar 2002-2003 s-a lansat Programul de asigurare gratuită de produse lactate și de panificație, în care sunt cuprinși peste 1.000.000 elevi din clasele I-IV din învățământul de stat. Programul va fi extins în acest an și la nivelul grădinițelor.

Prima etapă a Programului de informatizare a școlilor, pornit în anul școlar 2001-2002, s-a încheiat cu succes. Au fost dotate cu 120 de rețele de calculatoare un număr de 113 licee și 7 centre naționale de formare a profesorilor.

În actualul an școlar, care are ca obiectiv încheierea informatizării liceelor, a continuat să se achiziționeze tehnică de calcul pentru dotarea școlilor cu laboratoare informatice.

În vederea redresării și modernizării sistemului sanitar, în bugetele din 2001 și 2002 s-au alocat fonduri reprezentând anual 4,2% din produsul intern brut, comparativ cu 2,6 până la 3,8% în anii 1997-2000. Fondurile substanțiale alocate în acești doi ani au permis susținerea în regim gratuit a 17 programe naționale de sănătate, precum și acordarea gratuită sau compensarea medicamentelor în valoare de peste 12.000 miliarde de lei. La acestea se adaugă facilitățile acordate pentru accesul la asistență medicală, inclusiv gratuit pentru populația din mediul rural, cu venituri mici sau fără venituri, din zonele defavorizate.

Cu toate acestea, trebuie să vă spunem că nu suntem mulțumiți de modul în care se desfășoară reforma în sectorul medical, de performanțele obținute practic la toate nivelurile sistemului de ocrotire a sănătății.

În legătură cu problematica principalelor domenii sociale, aș dori să asigur cetățenii României, și pe dumneavoastră, stimați parlamentari, că noi considerăm că problemele legate de sectorul sănătății reprezintă în momentul de față poate cea mai importantă prioritate pentru Guvern. Încercăm să revedem sistemul așa cum a fost el construit în acești ani. Am efectuat câteva modificări la nivelul conducerii ministerului. Vom continua cu aceste măsuri. Dorim să găsim cele mai bune soluții de utilizare a fondurilor pe care le avem la dispoziție, astfel încât, într-un termen cât mai scurt, în domeniul sănătății să putem observa schimbări semnificative.

Nu am reușit în acești doi ani decât să atacăm problemele sectoriale prin care am oprit adâncirea sărăciei și extinderea marginalizării sociale. Analizele specialiștilor, inclusiv ale celor din organismele internaționale, arată chiar o diminuare a ponderii populației aflate sub nivelul minim de trai. Dar, în mod evident, aceste aprecieri generale, datele statistice nu țin nici de foame, nu țin de cald. Știm că trebuie să căutăm mai departe resurse pentru a rezolva și probleme la nivelul infrastructurii localităților, în special în domeniul rural, trebuie să căutăm și soluțiile de investiții pentru a genera mai multe locuri de muncă pentru persoanele de vârstă activă.

Trebuie să căutăm și soluțiile de investiții pentru a genera mai multe locuri de muncă pentru persoanele de vârstă activă, trebuie să găsim soluții și pentru pensionari, probleme pentru a îmbunătăți sistemul de sănătate, pentru a îmbunătăți condițiile din învățământ și multe altele.

Problema este că bugetul este cel pe care îl cunoașteți dumneavoastră și pe care îl votați la sfârșitul fiecărui an pentru anul următor. Nu avem alte resurse pe care să le utilizăm pentru a rezolva aceste probleme și încercăm să utilizăm cât mai bine aceste sume pentru a rezolva cât mai multe dintre problemele pe care le cunoașteți.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Voi menționa acum câteva aspecte legate de activitatea guvernamentală în domeniul culturii și cultelor.

Am acordat o atenție deosebită patrimoniului național, astfel încât numărul șantierelor de restaurare și a monumentelor redate circuitului turistic și muzeal a crescut substanțial. S-a asigurat restaurarea integrală a Muzeului Satului din București și darea în folosință a unui nou corp de clădire a acestuia la care lucrările fuseseră abandonate din anul 1997.

Anul viitor vor fi încheiate lucrările de consolidare și de restaurare la Muzeul Colecțiilor de Artă, pe care îl vedeți atât de des mergând pe Calea Victoriei și care, de ani de zile, este părăsit și este o ruină la care se uită probabil cu dispreț mulți dintre vizitatorii capitalei noastre.

Va intra în circuitul cultural Muzeul de Artă Contemporană. În România, oricât de ciudat ar părea, țara marilor artiști de avangardă din secolul trecut, noi nu am reușit să creăm un muzeu de artă contemporană care să valideze gradual lucrările, operele artiștilor mai tineri, astfel încât să participăm la un dialog intercultural în aceste domenii și în secolul XXI, nu să ne hrănim doar din ceea ce a însemnat avangarda românească pentru cultura europeană și mondială la începutul anilor 1900.

O semnificație deosebită din acest punct de vedere a avut-o și achiziționarea de opere de artă contemporană. Dacă în perioada 1999-2000 nu au fost alocate deloc fonduri cu această destinație, în anul 2001 și 2002 au fost utilizate 40 de miliarde de lei. Totodată, s-a procedat la răscumpărarea unor terenuri pentru cercetări arheologice în Transilvania și în Dobrogea și au fost achiziționate opere de artă din perioada Renașterii europene, a celei medievale și din avangarda românească.

Dați-mi voie să vă invit să mergeți să vedeți recent deschisa secție medievală de la Muzeul Național de Artă. Veți vedea de ce trebuie să fim mândri de ceea ce înseamnă, de fapt, trecutul românesc, arta românească, și că putem oricând să prezentăm oricăror vizitatori o carte de vizită culturală și istorică la nivelul cel mai înalt.

În domeniul instituțiilor de spectacol, considerăm un mare succes desfășurarea Festivalului "George Enescu" și a manifestărilor artistice în "Anul Caragiale".

Doresc să menționez și faptul că, în curând, vor începe lucrările la "Orășelul artiștilor". Este vorba de un ansamblu de peste 100 de locuințe și de ateliere destinate în principal artiștilor tineri.

Considerăm că domeniul cultural trebuie să reprezinte în continuare un interes special pentru Guvern și pentru toate instituțiile statului, inclusiv la nivel local.

Identitatea noastră românească în spațiul european este și va fi determinată în mare măsură de specificul cultural.

Vreau să subliniez și faptul că încercăm să tratăm cu respect istoria noastră chiar dacă putem să avem păreri diferite despre anumite segmente ale sale: felul în care am tratat segmentul perioadei monarhice din istoria roânească; felul în care ne-am purtat cu regele Mihai, ca fost șef al statului, în condițiile în care guvernarea anterioară, cu preocupări pe care le cunoașteți în acest domeniu, nu a știut să asigure nici măcar un loc decent de locuit pentru familia regală în București.

Au fost discuții în ultima vreme și în legătură cu o decizie a Guvernului de a aduce înapoi în țară osemintele regelui Carol al II-lea.

Vreau să vă informez că această decizie s-a bazat pe o intenție pe care am exprimat-o în cursul anului 2001 într-o scrisoare pe care am trimis-o regelui Mihai și în care, după ce am vizitat locul în care erau depuse osemintele regelui Carol al II-lea și ale ultimei sale soții, Elena Lupescu - într-o debara, într-o clădire din Lisabona, am considerat atunci și l-am consultat pe regele Mihai, ca șef al Casei regale în legătură cu această intenție. Acest schimb de scrisori a avut loc în anul 2001. Regele Mihai mi-a transmis răspunsul său generos, aș spune, cunoscând bine istoria disputelor pe care le-a avut cu tatăl său și, pe această bază, am trecut la pregătirea acestei acțiuni.

Aș vrea să fie foarte clar: aceasta este o inițiativă și o măsură pe care ni le asumăm.

Este adevărat că și domnul senator Adrian Păunescu, anul trecut, în 2002, a susținut această măsură, și vreau să îi mulțumesc. Dar nu aș vrea să pară cumva că ne ascundem în spatele unei alte inițiative. Pentru că aceasta a fost o inițiativă clară pe care am discutat-o inclusiv la nivelul Guvernului și pe care am adoptat-o printr-o hotărâre de guvern.

Nu punem în discuție ce a făcut Carol al II-lea. Nu este problema noastră. Se vor scrie în continuare foarte multe cărți despre el și despre ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelică. Dar nu putem să lăsăm ca zone ale istoriei noastre să fie aruncate prin colțuri de clădiri în alte părți ale Europei.

Aceeași a fost filosofia cu care am lansat ideea unui institut de cercetare, de analiză pentru exilul românesc. Dacă ne-a interesat perioada de dinainte de război, cred că trebuie să ne intereseze și perioada de după război. Este inadmisibil ca în Paris, spre exemplu, în coșurile de gunoi să se arunce documente importante ale perioadei postbelice, scrisori importante ale unor personalități din România, în condițiile în care cei care au făcut parte din exilul românesc, datorită vârstei, dispar, iar moștenitorii lor, probabil, sunt mai puțin interesați să păstreze aceste documente.

Repet: noi nu vrem să facem judecăți de valoare. Dar avem o responsabilitate de a ne raporta, așa cum am făcut-o în ceea ce îl privește pe Nicolae Titulescu, care, și el, era undeva într-un cimitir, departe, în sudul Franței, la Cannes. Este datoria noastră de a face aceste lucruri și de a continua aceste lucruri. Trebuie să ne aducem înapoi istoria dacă vrem să fim puternici atunci când ne raportăm la viitor.

Fiecare va face judecățile sale în legătură cu unul sau altul dintre personajele acestea. Luați orice studiu despre Nicolae Titulescu și veți vedea că, în perioada în care a trăit, erau mult mai mulți cei care îl criticau decât cei care îl lăudau, dar, sigur, o dată cu timpul se decantează multe fapte. Poate putem să vedem mai bine din perspectiva timpului.

Stimați colegi,

În domeniul culturii minorităților, pregătim deschiderea unui centru de cultură a rromilor, care va dispune de un ansamblu artistic, dans, teatru, muzică, expoziție de civilizație a acestei minorități.

În legătură cu sprijinul acordat cultelor religioase legal constituite, Guvernul nostru a tratat cu toată responsabilitatea relația stat - biserică. Sprijinim biserica prin acordarea de salarii personalului clerical și neclerical, precum și prin asigurarea pensiilor pentru clerul pensionat. Am transferat pentru biserică, cu titlu gratuit, importante suprafețe de teren agricol și forestier, precum și imobile.

Am acordat și vom acorda în continuare sprijin financiar pentru renovarea și punerea în valoare a unor lăcașuri de cult și construirea unor noi biserici.

Stimați parlamentari,

În domeniul administrației publice, prin programul de guvernare am stabilit o nouă abordare a reformei care să asigure întărirea capacității administrative potrivit cerințelor apropierii de cetățean și creșterii calității serviciilor publice, în concordanță cu standardele europene.

Am ținut seama de faptul că reforma în acest domeniu este un proces complex și de durată.

Analizând rezultatele, apreciem că 2001 a fost anul creării cadrului legislativ, iar 2002 anul consolidării sistemului instituțional. În acest context, sunt de menționat în principal: creșterea responsabilității ministeriale; întărirea autonomiei locale administrative și financiare; descentralizarea și demilitarizarea unor servicii publice prin trecerea lor la comunitățile locale; reglementarea funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală. În plus, prin bugetele de stat pe anii 2001 și 2002, am asigurat descentralizarea financiară, trecând o importantă parte a fondurilor de la ministere către autoritățile locale.

Stimați colegi,

Înainte de a trece la o prezentare chiar dacă succintă însă necesară a activităților de politică internă, dați-mi voie să remarc cu admirație ce au reținut unii dintre gazetarii români din ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Unul dintre cele două-trei elemente notabile pe care le-au reținut a fost gestionarea durabilă a ursului brun. Vreau să îi felicit pentru capacitatea de a înțelege fenomenele importante care se produc în România, ceea ce s-a întâmplat în acești doi ani.

Dacă tot a venit vorba despre ursul brun, vreau să vă spun că România este singura țară din Europa care mai are aproximativ 6000 de urși bruni, tocmai datorită felului în care a fost "gestionată" această specie în România.

Conform regulilor internaționale și regulilor de gestionare a speciilor protejate, în România pot fi vânați aproximativ 600 de urși în fiecare an, astfel încât să asigurăm un echilibru între numărul urșilor și resursele de hrană.

Anul trecut nu au fost vânați decât 120 de urși bruni datorită unor condiții distincte, datorită unor prețuri practicate, datorită condițiilor de vreme. Vânătorii cunosc bine aceste lucruri.

Îi rog pe cei care sunt interesați de acest subiect să mă abordeze în calitate de președinte al Asociației generale a vânătorilor și pescarilor; le voi da detaliile necesare, ca să nu mai aibe îngrijorări în legătură cu acest domeniu. Îi asigur că relațiile noastre și activitatea noastră în acest domeniu sunt exemplare, ceea ce demonstrează și poziția specială pe care o avem în cadrul CIC, în cadrul Consiliului Internațional al Vânătorii din care facem parte, și domnul Schram, care este conducătorul acestui mare consorțiu internațional de vânătoare, este unul dintre cei mai buni martori care poate atesta aceste lucruri.

Revin însă la problemele de guvernare și, de data aceasta, la chestiunile de politică externă.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Activitatea de politică externă a Guvernului României în cei doi ani a marcat decisiv noua identitate europeană și euroatlantică a țării noastre prin confirmarea unui traseu concret și previzibil al aderării la Uniunea Europeană și obținerea invitației de aderare a României la NATO.

Rezultatele pozitive înregistrate au reflectat racordarea solidă a politicii externe la progresele economice și sociale obținute în conformitate cu obiectivele stabilite prin programul de guvernare.

Perioada ultimilor doi ani a marcat redefinirea rolului strategic al României în noul context global și regional, precum și angajarea efectivă a țării noastre în procesele integrării și cooperării economice internaționale, pe bazele competitivității și performanței.

La obținerea deciziilor pozitive pentru destinul european și euroatlantic al României, luate la Praga și la Copenhaga la finele anului 2002, un rol esențial l-a avut modul consecvent și coerent al acțiunii Guvernului în ansamblul său, implicarea responsabilă a tuturor ministerelor în îndeplinirea obiectivelor stabilite prin agenda pentru reformă și în planurile sectoriale de acțiune pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană și la NATO.

Se disting în mod deosebit progresele înregistrate în cooperarea cu partenerii europeni de care ne leagă relații cu semnificații speciale, cum sunt Franța, Germania, Italia, Grecia, inițierea unei noi etape în relațiile cu Marea Britanie, Spania, Olanda, Belgia, Irlanda, Islanda, Danemarca și alte țări membre ale Uniunii Europene, precum și deschiderea fără precedent în relațiile politice și economice cu Suedia, așa cum am arătat în urma soluționării definitive a problemei datoriei României față de această țară, prin plata sumei de 120 de milioane de dolari în cele patru rate din 2001 și 2002.

În anii 2001 și 2002 au avut loc întâlniri oficiale și de lucru cu primii-miniștri din toate statele membre ale Uniunii Europene și ale NATO și au fost amplificate contactele externe la nivelul primului-ministru, ca și al celorlalți membri ai Guvernului, pentru susținerea relațiilor pragmatice cu spațiul estic și cu parteneri din alte zone geografice.

În sprijinul candidaturii țării noastre de a adera la NATO, Guvernul a acordat o atenție specială intensificării contactelor politice atât în plan bilateral, cu membrii Alianței, cât și în relația cu Secretariatul Internațional al NATO.

Am realizat întâlniri cu șefi de stat și de guverne din țările aliate și din țări candidate, ocazii în care au fost întărite parteneriate cu o dinamică înnoită, în special cu SUA, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, Grecia, Turcia, Norvegia și alte țări aliate.

România a dovedit, totodată, că este un aliat de nădejde în confruntarea cu amenințările neconvenționale, în lupta împotriva terorismului internațional.

Buna pregătire a României pentru aderarea la NATO a fost confirmată de președintele SUA în cursul vizitei sale la București în noiembrie 2002, când au fost apreciate eforturile depuse de poporul român pentru atingerea standardelor NATO, eforturi pe care le-a calificat drept o reușită, iar invitația privind admiterea în Alianța Nord-Atlantică drept un vot de încredere din partea țărilor NATO.

O atenție deosebită a fost acordată întăririi rolului și contribuției României la dezvoltarea cooperării regionale în Europa de sud-est, în primul rând prin intermediul Pactului de stabilitate și pe baza unei strategii de acțiune coerentă a României în plan regional.

România a avut o prezență activă și inițiative de referință în cadrul cooperărilor regionale la Marea Neagră, în cadrul procesului de cooperare în sud-estul Europei și SECI, precum și în cadrul cooperărilor trilaterale sau al euroregiunilor la care participăm.

România a promovat cu succes sau a contribuit la o serie de inițiative regionale în plan politico-militar în sud-estul Europei.

Guvernul a adoptat poziții constructive și a propus o abordare pragmatică a proiectelor și inițiativelor de cooperare regională în cadrul inițiativei central europene și CEFTA.

Relațiile cu țările vecine au fost amplificate pe baza unor parteneriate pragmatice care au consolidat eforturile comune pentru integrarea europeană.

Este de remarcat puternicul impact pe care l-a avut inițierea unei noi etape în relațiile româno-ungare, prin propunerea Parteneriatului pentru secolul XXI, precum și prin întâlnirile frecvente între primii-miniștri ai celor două țări.

În ultimii doi ani, relația cu Bulgaria a avut o amplitudine specială care a confirmat viziunea comună a Guvernului României și Guvernului Bulgar privind parcursul către aderarea țărilor noastre în Uniunea Europeană și NATO.

A fost amplificată cooperarea cu Guvernul Sârb și au fost lansate noi proiecte de cooperare în plan economic, în facilitarea comerțului și în domeniul transporturilor. De altfel, chiar astăzi se află la București ministrul de externe al Noii Entități Statale Serbia și Muntenegru, tocmai pentru a discuta felul în care putem să dezvoltăm, în noile condițiile, relațiile bilaterale.

Au continuat eforturile pentru încurajarea unor relații constructive cu Republica Moldova, în spirit deschis, pragmatic, european, urmărind relansarea cooperării economice bilaterale și consolidarea comuniunii culturale.

Sigur, acesta este un subiect mai delicat pe care va trebui să îl vedem cu atenție. Sunt diverse procese de așezare la Chișinău pe care le urmărim cu atenție. Dialogul nostru cu Chișinăul în nici un caz nu va porni de la precondiții pe care cineva să le impună în legătură cu felul în care noi putem să abordăm anumite tipuri de probleme. Ne rezervăm dreptul de a face propriile noastre aprecieri în legătură cu o realitate sau alta.

În ceea ce privește relațiile pe care le avem între țările noastre vecine, cum menționează tot mai des liderii de la Chișinău, și pe care noi le considerăm relații frățești pentru diverse rațiuni de istorie, sigur, suntem deschiși să abordăm cu mai multă atenție, cu mai multă amplitudine relațiile economice și, bineînțeles, pe cele culturale.

Au fost puse bazele Parteneriatului româno-ucrainian pentru Europa. Guvernul și-a propus relansarea și dezvoltarea legăturilor economice și comerciale și a raporturilor bilaterale de ansamblu cu Rusia.

Dialogul politic cu Federația Rusă privind încheierea Tratatului de bază a fost productiv și este de așteptat semnarea acestuia de către președinții celor două state în cursul acestui an.

Convorbirile cu premierul Federației Ruse au confirmat trecerea la noua etapă de cooperare, bazată pe încredere reciprocă, pe interese comune privind lansarea unor proiecte economice pe termen lung. De altfel, la sfârșitul lunii martie îl așteptăm la București pe premierul Kasianov pentru a continua dialogul pe care l-am început cu ocazia vizitei efectuate anul trecut la Moscova.

În ultimii doi ani s-au revitalizat legăturile României cu partenerii din zonele geografice complementare. Astfel, au fost analizate cu regularitate demersurile necesare pentru valorificarea relațiilor de cooperare și a oportunităților de export în zona Asiei centrale, în țări arabe, în Africa și în America de sud.

Una dintre acțiunile de referință pentru amplificarea relațiilor țării noastre cu parteneri din afara spațiului euro-atlantic a constituit-o vizita oficială întreprinsă în China, în anul 2002.

Guvernul României a continuat să promoveze consecvent dimensiunea estică a cooperării.

Prin poziția sa geostrategică, România reprezintă puntea prin care Uniunea Europeană poate să-și proiecteze rolul și capacitatea sa de motor de dezvoltare a relațiilor spre spațiile în tranziție de dincolo de Marea Neagră, către Marea Caspică și Asia Centrală.

România s-a pronunțat activ pentru susținerea eforturilor comunității internaționale privind combaterea amenințărilor neconvenționale și pentru respectarea strictă a angajamentelor privind neproliferarea armelor de distrugere în masă. În acest sens, Guvernul nostru a adoptat poziții ferme în legătură cu problema irakiană, confirmând responsabilitatea țării ca viitoare membră a NATO și a Uniunii Europene.

Și din acest punct de vedere, și în calitate de vicepreședinte al CSAT și de prim-ministru, doresc să vă mulțumesc pentru votul pe care l-ați exprimat astăzi și pentru sprijinul pe care l-ați asigurat pozițiilor pe care Guvernul și, bineînțeles, CSAT-ul le-au formulat în legătură cu criza irakiană.

Guvernul a urmărit cu consecvență consolidarea relațiilor cu comunitățile românești din străinătate și, în special, cu cele din țările vecine.

În ceea ce privește promovarea valorilor culturii românești, a fost organizată o suită de evenimente în plan intern și internațional la Geneva, Paris, Londra și în alte capitale, dedicate personalității celui mai important diplomat român și ilustru reprezentant al societății națiunilor, Nicolae Titulescu.

Un rol important în acțiunea de politică externă a Guvernului României l-a avut dialogul substanțial cu societatea civilă, în special prin dimanizarea activității unor prestigioase repere ale diplomației românești, cum sunt: ADIRI, Fundația Nicolae Titulescu, Institutul Român pentru Studii Internaționale, precum și prin cooperarea cu o serie de organizații neguvernamentale și academice din țară și din străinătate.

A fost inaugurat noul sediu al ambasadei României la Berlin, o realizare deosebită, și este în curs de finalizare pregătirea noului sediu al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană la Bruxelles.

Sigur, ne-ar fi convenit ca cei care au făcut contractul pentru sediul noii ambasade de la Berlin și care au semnat contractul înainte de 2000 să și plătească banii pentru această construcție. Dânșii au preferat, pentru diverse rațiuni, doar să semneze contractul, lăsându-ne pe noi să plătim realizarea investiției. Le mulțumim foarte mult și apreciem încă o dată felul în care au știut să transfere la guvernarea noastră această problemă.

Totuși, vreau să vă spun că, prin eforturi deosebite ale echipei de constructori, acest nou sediu al României în Germania arată cu totul remarcabil.

Am cumpărat, așa cum știți, cu aprobarea dumneavoastră, un nou bloc la Bruxelles, pentru a permite un alt mod de lucru pentru echipele noastre, în perspectiva finalizării negocierilor și desfășurării contactelor cu Uniunea Europeană. Este un proiect pentru care, din nou, a trebuit să dăm bani. Dacă ar fi fost alții înaintea noastră care să dea acești bani, probabil că noi am fi folosit banii pentru altceva.

În scurt timp, acest nou sediu din centrul Bruxelles-ului va fi funcțional și ne va fi extrem de util pentru eforturile viitoare.

De asemenea, a fost consolidat Serviciul consular cu mijloace de lucru performante, care să fie compatibile în viitor sistemului Schengen, au fost deschise consulate generale la Barcelona, Shanghai și s-au făcut pregătiri pentru deschiderea în curând a consulatelor generale de la Sankt Petersburg și Hong Kong.

Doresc să subliniez faptul că, în perioada 2001-2002, în întreaga activitate de politică externă, Guvernul României a beneficiat de sprijinul constant al președintelui țării, domnul Ion Iliescu, și al Parlamentului României.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Trebuie să vă mulțumesc în mod special pentru efortul pe care l-ați depus în această parte a mandatului dumneavoastră în vederea susținerii programului de guvernare prin adoptarea, în perioada 2001-2002, a 703 legi cu semnificații deosebite în procesul de accelerare a reformei politice, economice, sociale și instituționale.

Vă mulțumesc, de asemenea, pentru atenția pe care ați acordat-o și pentru modul responsabil în care ați tratat, în cadrul procedurilor parlamentare, proiectele de legi promovate de Guvern în perspectiva aderării României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și a integrării țării noastre în Uniunea Europeană.

Aș vrea, de asemenea, să folosesc acest moment pentru a mulțumi colegilor noștri, membri ai Partidului Umanist Român și, de asemenea, colegilor din Grupurile parlamentare ale UDMR, în cadrul unei colaborări parlamentare pe care doresc să o salut încă odată și care consider că a reprezentat unul din motoarele principale ale rezultatelor bune pe care le-am obținut împreună. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt conștient că acest discurs este mai lung decât de obicei, dar am vrut, pe de o parte, să realizez o sinteză a acelor 1400 de pagini, pe care colegii noștri de la PD și PNL nu au vreme să le citească datorită preocupărilor diferite pe care dânșii le au în calitate de parlamentari și de oameni politici în această perioadă, dar, pe de altă parte, am considerat util că este important să vă spun câteva cuvinte și despre viitor.

Sunt convins că așteptați unele comentarii din partea noastră și în legătură cu proiectele pe care le avem în vedere pentru perioada care urmează. De aceea, după ce v-am prezentat principalele coordonate ale activității de până în prezent, având convingerea că rezultatele pozitive obținute în anii 2001-2002 nu reprezintă decât o etapă a realizării programului de guvernare, vreau să subliniez faptul că ne așteaptă perioade decisive, dar că avem o bază bună pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.

Ne confruntăm cu multe probleme. În unele domenii, rezultatele stau încă sub semnul fragilității. Obiectivul nostru de a deveni membri ai NATO și ai Uniunii Europene ne determină să acționăm consecvent pentru modernizare și dezvoltare.

Anul 2003 este un an esențial pentru accelerarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, iar pe baza progreselor înregistrate în politica internă devine posibilă finalizarea negocierilor și semnarea Tratatului de aderare, pe parcursul anului 2004.

Doresc să remarc faptul că, în numai 2 ani, România a deschis negocierile pentru 21 de capitole din totalul de 30 și a încheiat negocierile la 10 capitole din cele 16 finalizate la acest moment.

Așa cum am afirmat din momentul învestirii Guvernului, consider că, împreună cu membrii cabinetului, formăm echipa care poate gestiona bunul mers al societății românești la acest moment. Am demonstrat această capacitate și vă asigur că vom proceda la fel și în continuare. În concordanță cu noile realități interne și externe, am pus la punct un program detaliat de acțiuni pentru anul 2003 și 2004. Acest program răspunde principalelor obiective asumate, și anume: realizarea în continuare a unei creșteri economice durabile, susținută de modernizarea sistemului economic național și construirea unei economii de piață funcționale; creșterea generală a standardului de viață al populației și manifestarea solidarității sociale prin stimularea câștigurilor obținute din muncă, precum și prin asigurarea unei protecții sociale îmbunătățite pentru categoriile vulnerabile; intensificarea combaterii corupției și asigurarea accesului liber la acte corecte de justiție.

Doresc să vă asigur, stimați membri ai Parlamentului și prin dumneavoastră populația României, că vom aplica integral prevederile programului nostru social, pentru care sunt alocate prin buget resursele financiare necesare pentru această primă fază. În primul rând, este vorba de reducerea șomajului. Prin programul național de ocupare a forței de muncă, ne-am propus integrarea pe piața forței de muncă, în anul 2003, a încă 300.000 de persoane. Vom da prioritate tinerilor până la 25 de ani, șomerilor de lungă durată, femeilor, persoanelor cu handicap și romilor. Un al doilea obiectiv îl reprezintă protejarea și îmbunătățirea în continuare a puterii de cumpărare a pensionarilor. Soluții imediate și spectaculoase știm cu toții că nu există. Căutăm în continuare cele mai potrivite modalități de rezolvare a acestei probleme.

În acest moment, avem stabilit ca obiectiv, până în iulie 2003, recorelarea pensiilor pentru 65% din persoanele eligibile și finalizarea acțiunii până la jumătatea anului 2004. Dacă vor exista resurse suplimentare, repet, dacă vor exista sau vom reuși să obținem resurse suplimentare, suntem deciși să devansăm acest termen.

Pensiile pentru agricultori vor fi majorate substanțial în cursul anului 2004. Aceste pensii, pentru aproximativ 1,7 milioane de persoane, sunt, nu îndrăznesc să spun, aproape derizorii. Este important să facem un efort în acest domeniu. Nu vreau să dau cifre la acest moment, discutăm la nivelul resurselor pe care le avem, au avut loc mai multe consultări între Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor în legătură cu cu ceea ce se poate face pentru a pregăti astfel de măsuri.

În domeniul asistenței sociale, vom revizui sistemul de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuințelor, urmărind cu precădere suplimentarea acestora pentru familiile cu venituri mici.

În ceea ce privește ocrotirea sănătății, vom aplica măsuri pentru relansarea de fond a reformei sistemului medical, urmărind normarea și funcționarea eficientă a spitalelor, reabilitarea rețelei de maternități, continuarea modernizării serviciilor de urgență, atât la nivel urban cât și rural, intensificarea acțiunilor întreprinse prin programele de sănătate a femeii, copilului și familiei, îmbunătățirea sistemului de asigurare a compensării și gratuității medicamentelor, respectarea strictă a destinației fondurilor alocate sănătății.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În anul 2003, eforturile și acțiunile Guvernului se vor concentra în direcția îndeplinirii condițiilor necesare pentru ca România să obțină calificativul de economie funcțională de piață. Unul dintre obiectivele imediate ale Guvernului este de a asigura premisele favorabile pentru ca în următoarele 6 luni să se realizeze progrese vizibile în domeniul economic și juridic, prin aplicarea de politici corecte, în conformitate cu principiile liberei inițiative și concurenței.

Pentru integrarea avantajoasă în structurile industriale europene, vom regândi concepția, strategia și instrumentele de politică industrială, cu scopul sporirii semnificative a competitivității întreprinderilor românești în raport cu cele similare din Uniunea Europeană. Regândirea macrostructurii industriei va urmări armonizarea cu evoluțiile și cu tendințele existente pe plan mondial, prin stimularea dezvoltării industriilor cu piață în expansiune, bazate pe tehnologii de vârf, specifice noii economii. Sunt industrii care pot fi dezvoltate în cooperare cu firme străine de prestigiu, inclusiv prin dezvoltarea unui program specific de atragere a tinerilor în domeniul cercetării științifice și dezvoltării tehnologice și de reducere a fenomenului de emigrație a inteligenței românești.

De altfel, în perioada următoare, voi constitui la nivelul Guvernului un așa-numit grup de înțelepți format din reprezentanți de marcă ai cercetării pe plan mondial, români de origine, care să ne sfătuiască asupra celui mai bun model de ales la acest moment, deoarece este foarte clar că cercetarea românească funcționează, nu aș spune în derivă pentru că aș exagera foarte mult, dar fără o viziune foarte clară asupra a ceea ce poate să fie util pentru stadiul actual al economiei românești, societății românești și, din păcate, observăm că, în anumite situații, mai curând pregătim cadre pentru cercetarea fundamentală din țările dezvoltate, ceea ce sigur nu este neapărat obiectivul cel mai ambițios pe care ni l-am propus. De aceea avem nevoie de o regândire a modelului de cercetare în România și dorim să atragem pe cei din străinătate, cu experiențe multiple, diverse, care ne pot da o mână de ajutor în regândirea sistemului de cercetare.

Lucrăm la elaborarea unui program care să asigure regenerarea industriei, respectiv refacerea sistemului industrial național, caracterizat acum printr-o diversificare exagerată, în neconcordanță cu potențialul tehnic, tehnologic și financiar și cu tendințele existente pe plan mondial.

Dorim să asigurăm transformarea industriei într-un sistem deschis și flexibil, care să răspundă creșterii presiunii concurențiale, generată de accentuarea diviziunii internaționale a muncii și constituirea de rețele de producție și distribuție la nivel regional și global.

În domeniul politicii financiare, vom aplica măsuri pentru continuarea reformei sistemului fiscal, în sensul reducerii impozitelor, taxelor și contribuțiilor, precum și pentru o mai echitabilă așezare a acestora pe categorii de contribuabili; îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare, sporirea calității managementului cheltuielilor administrației centrale locale, creșterea transparenței și a eficienței utilizării fondurilor publice. Pentru descurajarea acumulării de prețuri restante, atât către bugetele publice cât și către agenții economici, vom acționa, între altele, pentru a aduce la cunoștința opiniei publice lista contribuabililor care înregistrează obligații restante, precum și cuantumul acestora.

Totodată, vom asigura întărirea disciplinei salariale în sectorul de stat. Urmărim intensificarea procesului de privatizare a întreprinderilor de stat. În același timp, vom acționa și pentru statornicirea unor relații cât mai bune cu investitorii români sau cu cei străini. Postprivatizarea, ca activitate complementară privatizării, a produs, din nefericire, în unele situații, neînțelegeri în relația cu investitorii străini. Prin intermediul reglementărilor stabilite și a amendamentelor la care lucrăm în prezent, se creează temeiurile legale pentru a asigura un tratament egal și transparent tuturor investitorilor în ceea ce privește evaluarea modului în care aceștia își realizează obligațiile contractuale în perioada postprivatizare.

În sfârșit, vom acorda o mai mare atenție componentei sociale a privatizării. Toate privatizările de mare anvergură vor avea la bază planuri de afaceri bine elaborate prin care să se asigure funcționarea în continuare a acestei societăți. În același timp, se va urmări stabilizarea unui număr rezonabil de locuri de muncă în unitățile privatizate. Vom continua să realizăm toate acestea în dialog cu sindicatele și investitorii.

În altă ordine de idei, recent, am analizat strategia cu privire la construcția de autostrăzi în România. Acest program reprezintă un proiect politic, economic și social major al Guvernului. Avem în vedere realizarea, până în anul 2007, deci la momentul integrării noastre în Uniunea Europeană, a unei autostrăzi care va lega România de țările membre ale Uniunii. Astfel, s-au luat decizii pentru înființarea Societății Naționale de Drumuri și de Autostrăzi și pentru finalizarea, până în anul 2006, în prima etapă, a unor tronsoane de autostrăzi pe Culoarul 4 paneuropean, respectiv Nădlag - Arad - București - Constanța, urmând să se aloce aproximativ 4 miliarde de Euro. Studiem, de asemenea, și varianta construirii unei autostrăzi prin centrul Transilvaniei, pe ruta Brașov - Tg.Mureș - Cluj-Napoca - Oradea.

Pe de altă parte, am discutat și cu unii dintre colegii noștri, ieri, un program pe care vrem să-l lansăm, mult mai ambițios, este programul de pietruire a drumurilor comunale. Este un obiectiv care ar trebui să ne preocupe pe toți, în mai mare măsură. Studiem modalitatea prin care să putem finanța un astfel de proiect pentru anii următori.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În domeniul administrației publice, în anul 2003, Guvernul va acorda o atenție deosebită accelerării reformei în administrația centrală și locală, cu sprijinul Uniunii Europene și al Băncii Mondiale.

Ne propunem să asigurăm o modificare de fond a structurii și numărului aparatului din ministere și celorlalte autorități publice centrale și locale. O primă acțiune constă în reducerea cu 20% a numărului secretarilor de stat. În cursul acestei luni, se va diminua numărul funcțiilor de conducere: directori generali, directori, șefi de servicii, șefi de birouri, astfel încât să nu se depășească 10 - 12% din numărul total al funcționarilor, aceste categorii să nu reprezinte mai mult de 10 - 12%.

În același timp, se vor lua măsuri de reducere a numărului de personal de la agenții, secretariate și oficii, inclusiv prin preluarea unor activități la nivelul ministerelor.

Avem în vedere, totodată, reorganizarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu, urmând ca, la nivelul fiecărui județ, să funcționeze un singur serviciu al ministerului respectiv strict specializat pentru controlul aplicării legilor țării.

În această situație, vom transfera o parte din activitățile serviciilor publice descentralizate fie la autoritățile locale, fie la prefecturi și vom întări direcțiile de integrare europeană din fiecare prefectură și consiliu județean.

În ceea ce privește reforma funcției publice, avem în vedere modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, punând accent pe stabilirea clară a categoriilor de funcționari, și anume Corpul înalților funcționari publici, funcționari publici cu funcții de conducere și funcționari publici cu funcții de execuție. Vom adopta Codul de conduită al funcționarilor publici și vom stabili mecanisme pentru îmbunătățirea salarizării acestora, în raport cu performanțele obținute.

Pentru întărirea autonomiei locale aministrative și financiare la nivel local, Guvernul va acționa în vederea creșterii semnificative a ponderii veniturilor proprii în structura și conținutul bugetelor locale. În scopul realizării acestui obiectiv, vom introduce bugetele de funcționare și de dezvoltare, iar elaborarea bugetelor locale se va efectua numai pe bază de program. Un rol important îl va avea și continuarea procesului de informatizare a administrației publice și generalizarea ghișeelor la nivelul autorităților locale, în vederea apropierii administrației de cetățean.

Urmărim, de asemenea, asigurarea transparenței actului public, consultarea cetățenilor în problemele de interes local și dezvoltarea parteneriatului public privat. Vom exercita, potrivit reglementărilor legale, un control exigent privind stabilirea tarifelor pentru serviciile publice de gospodărie comunală, prin efectuarea unei analize riguroase asupra fundamentării costurilor de producție și a stabilirii tarifelor.

Pentru susținerea procesului de reformă din administrație, vom avea în vedere, în continuare, îmbunătățirea managementului resurselor umane, punând accent pe formarea specialiștilor și atragerea tinerilor în acest sector. Sectorul de resurse umane, de head-hunting, cum ar spune domnul Pruteanu, are deja, în banca de date, peste 10.000 de CV-uri ale unor tineri care au făcut studii în străinătate și care doresc să lucreze pentru administrație la nivel central sau la nivel local. Depinde de noi să-i încurajăm pe acești tineri, să-i aducem mai aproape de noi, să-i obișnuim cu dimensiunea europeană a activităților administrației. (Aplauze în Grupul PSD)

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Un lucru important pe care l-am realizat în acești doi ani de guvernare a fost câștigarea, prin profesionalism și credibilitate, a legitimității proiectului nostru de reformă economică și socială. Așa se explică credibilitatea dobândită pe plan extern și suportul popular pe care l-am obținut în această perioadă, dovezi elocvente că România se află pe drumul cel bun. Guvernul și Parlamentul au câștigat, în acești doi ani, importante procente de încredere confirmate prin sondajele de specialitate. Vreau să observăm că aceste creșteri de încredere au mers în paralel. Atunci când Guvernul este ineficient, atunci când el are probleme, inevitabil, populația asociază și Parlamentul sistemului general de putere, la fel se întâmplă și cu președintele României, aceste componente ale puterii nu pot fi percepute și nu sunt percepute izolat, fiecare cu dinamica proprie, pentru că, în final, ceea ce contează sunt rezultatele, iar pe aceste rezultate nu le putem obține decât împreună. În acest context, apreciem în mod deosebit faptul că, deși o parte a populației nu beneficiază încă de un nivel de trai acceptabil, își exprimă speranța în îmbunătățirea în continuare a situației materiale, ceea ce probează încrederea în politica guvernamentală. Este un fapt care ne responsabilizează în mod suplimentar, demonstrând, în același timp, creșterea semnificativă a dorinței de participare la proiecte de anvergură.

Vreau să vă mulțumesc încă o dată, stimați colegi, pentru atenția pe care ați dovedit-o la această lungă lectură și la comentariile pe care le-am formulat. Vreau să apreciez în mod deosebit felul în care am colaborat în această perioadă. Chiar dacă nu întotdeauna suntem prezenți, așa cum am dori, la lucrările Parlamentului, încercăm, pe cât este posibil, să încurajăm ca, de fiecare dată, miniștrii să fie prezenți pentru a participa la lucrări. Am, personal, trebuie să vă spun, recunosc, un angajament pe care nu l-am îndeplinit, acela de a veni în ziua de luni pentru a răspunde la întrebări din partea parlamentarilor.

Dați-mi voie, deocamdată, doar să vă spun că eu îl consider, din punct de vedere personal, ca un angajament neîndeplinit, alături de altele poate de ordin general pe care nu am reușit să le realizăm și că voi încerca, în perioada următoare, să răspund acestei obligații, venind, atunci când voi fi invitat, pentru a răspunde și pentru anumite chestiuni punctuale.

Vă mulțumesc încă o dată pentru atenție și vă asigur de dorința noastră de a continua eforturile pe aceste linii de interes major, de interes național pe care vi le-am prezentat. Încă o dată vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule prim-ministru, pentru acest efort de maratonist.

 
Intervențiile reprezentanților grupurilor parlamentare din Parlamentul României pe marginea declarației prezentate de primul-ministru.

Stimați colegi,

S-au înscris la cuvânt 7 parlamentari din partea Grupului PSD, 2 din partea Grupului PRM, 1 din partea UDMR. Aș ruga colegii din partea PSD să analizeze posibilitatea unei concentrări a luărilor de cuvânt, concentrări și de număr de persoane.

Dau cuvântul domnului senator Dan Mircea Popescu.

 

Domnul Dumitru Bălăeț (din sală):

Se pot pune întrebări pentru consultări?

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Când aveți cuvântul, în cadrul alocării de timp pe care am convenit-o cu grupurile parlamentare, puneți întrebarea.

V-a spus domnul prim-ministru că o să vină Guvernul mai des la întrebări și interpelări. Din partea PRM-ului, s-au înscris la cuvânt două persoane. Puteți să vă înscrieți și dumneavoastră.

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț (din sală):

Aveam o întrebare...

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Stimați colegi,

Știm cu toții că încrederea socială este cel mai important capital al unui Guvern. Legitimitatea și până la urmă puterea noastră ca Guvern, ca partide politice, ca oameni politici vine tocmai de la încrederea pe care cetățenii ne-o acordă. Nu degeaba conceptul de bună guvernare, în sensul de guvernare eficientă pusă în slujba cetățenilor, are ca principale reguli transparența, participarea, dar și responsabilitatea, respectiv capacitatea de a răspunde pentru acțiunile și faptele noastre în fața celor ce ne-au învestit cu încrederea lor. Toate acestea sunt, de acum, valori ale acțiunii noastre practice, sunt gesturi de o normală onestitate într-o democrație socială, pe care, iată, Guvernul social-democrat le și face, creând astfel precedente de bun augur în viața noastră politică.

A supune judecății Parlamentului și, prin intermediul lui, electoratului român rezultatele obținute la jumătatea mandatului reprezintă, fără îndoială, un gest care atestă puterea și seriozitatea acestui Guvern, a Partidului Social-Democrat, este un gest care demonstrează responsabilitatea față de cei pe care îi reprezentăm și în numele cărora exercităm guvernarea.

Dincolo de respectul arătat Parlamentului și prin intermediul lui contribuabilului român, gestul Guvernului poate și trebuie să fie privit și ca o coresponsabilizare față de o realitate extrem de complexă și de dinamică. Asistăm, în fapt, prin aceste rapoarte periodice ale Guvernului, la o deplasare a politicii spre cei ce trebuie să participe cu adevărat la luarea deciziilor, construcția unei societăți democratice fiind, fără îndoială, o operă colectivă la care participă, sigur, cu competențe și responsabilități diferite, nu numai Guvernul și Parlamentul, dar și centralele sindicale, patronatele, organizațiile neguvernamentale, comunitățile locale și cetățenii obișnuiți ai acestei țări. Și prin gestul de astăzi al Guvernului, politica începe să nu mai fie rodul unui cerc restrâns de oameni, ea devenind, sub ochii noștri, în mult mai mare măsură, rezultatul activității fiecăruia dintre noi, această coresponsabilizare începe să fie o realitate prezentă, ea având semnificații cu mult mai adânci decât apar ele la prima vedere.

Iată, stimați colegi, cred, înțelesul profund și adevărat al acestui gest al Guvernului, gest pe care Grupul social-democrat și umanist îl salută și îl apreciază la justa lui valoare.

În al doilea rând, stimați colegi, aș încerca o privire dincolo de cifrele acestui bilanț, deși cu greu poți face abstracție de ele, mai ales de cele la nivel macroeconomic. Este poate mai interesant pentru noi toți ce ne spun însă faptele. Ele vorbesc despre o Românie în care se construiește masiv, ele vorbesc despre o țară ce și-a găsit normalitatea, ce și-a găsit drumul, coerența și ritmul de dezvoltare, în baza unei strategii urmărite cu rigoare și profesionalism.

Realitatea din acești ani atestă o economie în plină transformare ce încearcă să-și atingă parametrii de eficiență, un sistem practic nou de protecție socială, mai flexibil și mai eficient. Faptele vorbesc în egală măsură despre un nou conținut al relațiilor de muncă dintre angajați și angajatori, consacrat recent într-un nou Cod al muncii, despre un nou conținut al relațiilor de familie, despre mentalități noi în ceea ce privește comportamentul individual și colectiv, ca și încercarea de a stabili noi raporturi între cetățean și stat. Toate acestea la un loc vorbesc practic despre o nouă Românie, ce trebuie și merită a fi sprijinită, despre o Românie ale cărei realizări și eforturi merită să le subliniezi cu obiectivitate, ele putând contribui la o corecție atât de necesară a percepției despre România, pe măsura realităților de azi. Toate acestea sunt schimbări calitative de netăgăduit pentru un om de bună-credință, iar efectul lor cumulat urmează să-l reprezinte ridicarea nivelului de trai și a calității vieții din România, pe măsura speranțelor fiecăruia dintre noi.

În al treilea rând, aș dori să-mi permiteți câteva comentarii cu privire tocmai la politica socială a Guvernului, pentru că sunt lucruri ce merită a fi relevate, atât la nivel legislativ cât și în planul acțiunilor practice propriu-zise. Argumentele îmi stau la îndemână și aș putea enumera câteva proiecte de largă respirație, menite să reformeze protecția socială din România în elementele sale esențiale: asigurările sociale și pensiile, respectiv asistența socială. Vă reamintesc, în acest sens, Legea cu privire la venitul minim garantat, Legea asigurărilor împotriva accidentelor de muncă și bolilor profesionale, Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, Legea privind sistemul național de asistență socială sau Legea privind combaterea marginalizării sociale. Iată legi deosebit de importante dezbătute în Parlamentul țării și care reformează, de o manieră esențială, sistemul de protecție socială din România.

Ele sunt expresia eforturilor conjugate pentru adaptabilitate și flexibilitate la schimbările economice și sociale din societatea românească, ele sunt rezultatul încercărilor de a găsi modalități noi de exprimare a solidarității, dar și a responsabilității personale față de familie, comunitate și societate. Ele încearcă, în același timp, să simplifice și să diversifice sistemul de protecție socială, să-l eficientizeze, stimulând, cu precădere, interesul pentru muncă și pentru o protecție socială activă.

Este aici de subliniat o mutație deosebit de importantă, și anume încercarea de a trece de la ceea ce se numește un stat asistențial la un stat ce protejează îndeosebi prin muncă. Dimensiunea acestui efort nu este ușor de cuantificat. Acest proces se va întinde, desigur, pe o perioadă de câțiva ani, dar el începe să dea roade, pe de o parte prin cele aproximativ 1 milion de persoane ce au găsit de lucru în acești doi ani, prin diminuarea presiunii fiscale asupra muncii, concretizată în scăderea contribuțiilor de asigurări sociale cu trei puncte procentuale în 2002 și alte cinci în anul 2003 și nu în cele din urmă prin încercarea de aliniere la ceea ce se cheamă modelul social european.

În planul acțiunilor practice, concrete, aș putea invoca o altă premieră în activitatea acestui Guvern, și anume încheierea unui acord social cu principalele centrale sindicale, acord care a fost respectat, în elementele lui esențiale, ceea ce sigur a fost de natură să faciliteze lucrurile bune înfăptuite în această perioadă. Au fost reluate indexările trimestriale ale pensiilor și, mai mult decât atât, pentru prima oară în bugetele din 2002 și 2003, au fost cuprinse și sumele necesare operațiunii de recorelare a pensiilor. Cu toate acestea, suntem, așa cum arăta domnul prim-ministru, conștienți de greutățile prin care trec pensionarii în acești ani.

Iată motivul pentru care îndrăznesc o propunere menită să conducă la sporirea fondurilor pentru pensionari, inspirat din realitățile europene. Iată, de pildă, în Irlanda, fondul de rezervă al pensiilor a fost finanțat, în parte, din vânzarea Companiei de telefoane. În Belgia, fondul de pensii a fost suplimentat din fondurile obținute prin vânzarea licenței sistemului de telecomunicații mobile. La fel, în Franța, fondul de rezervă pentru finanțarea pensiilor pentru următorii 20 de ani este alimentat din vânzarea licențelor de stat, este adevărat și din excedentul la bugetul de securitate socială. Iată, deci, că veniturile obținute din vânzarea bunurilor sectorului public au constituit o sursă importantă pentru fondul de pensii, în unele din țările Uniunii Europene.

Vă supun atenției, domnule prim-ministru, o asemenea propunere, desigur în măsura în care realitățile din România permit o asemenea operațiune în viitorul apropiat. Depășind această paranteză și, reluând șirul acțiunilor concrete din domeniu, aș aminti că au fost, de asemenea, indexate salariile bugetarilor, s-au dat la cheie peste 5.500 de unități locative, dintre care 2.300 locuințe pentru tineri și 2.400 locuințe sociale, au fost acordate în regim de gratuitate rechizite școlare pentru 930.000 de elevi, au fost cumpărate 454 de microbuze, au fost informatizate 113 licee și 7 centre naționale de formare a profesorilor, au fost susținute în regim gratuit 17 programe naționale de sănătate, s-au acordat gratuit sau compensat medicamente în valoare de peste 12.000 de miliarde de lei, s-a lansat programul de asigurare gratuită de produse lactate și de panificație pentru aproximativ un milion de elevi ai claselor I-IV din învățământul de stat, a fost majorată succesiv alocația de stat pentru copii, au fost subvenționate biletele de tratament și odihnă. Toate acestea sunt fapte ce vorbesc de la sine.

Nimeni nu a negat însă că există încă zone, din păcate largi, ale societății noastre care se confruntă cu o sărăcie severă. Mai mult decât atât, Partidul Social Democrat este cel care a afirmat că și în condițiile în care sărăcia va fi contracarată de o atât de necesară relansare economică, nivelul deja atins și caracteristicile sărăciei existente în anul 2000, vă reamintesc 43% din populația țării se afla sub pragul de sărăcie, vor genera replici și în viitor prin efecte propagate, greu reversibile, căci sărăcia extremă și de durată generează o anumită imunitate la creșterea economică și poate deveni chiar un obstacol în calea dezvoltării.

Toate acestea sunt adevăruri pe care le știm, pe care le-am preluat, sunt fenomene pe care încercăm să le ameliorăm, să le reducem aria de manifestare, iar unele rezultate încep să se și vadă.

Pentru resorbția sărăciei este însă nevoie, stimați colegi din Opoziție, de mult mai mult decât simpla lamentare, este nevoie de un pachet extrem de larg de politici în care componentele economice și sociale se intercondiționează și se presupun cu necesitate. Dacă am învățat cu toții câte ceva în acești ani, unul din aceste lucruri este faptul că reformele nefăcute la timp au costuri mult mai mari și sunt mult mai dureroase. Iată de ce credem în continuare în necesitatea reformelor, înțelegând prin noțiunea de reformă acele schimbări politice, economice, sociale, administrative, culturale, menite să ofere oamenilor șanse mai mari de integrare în societate și condiții de viață mai bune.

Guvernul este hotărât să continue pe acest drum; o reflectă programul de guvernare, proiectele legislative, afirmațiile primului-ministru făcute astăzi, hic et nunc. Toate acestea sunt o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru reușită. Este nevoie în plus de o acțiune constantă de sprijinire a acțiunii guvernamentale, a măsurilor de reformă, a creării unui climat prielnic acestor reforme în cadrul opiniei publice din țară, a unor dezbateri care să ofere argumente și soluții de reducere a decalajelor.

În sfârșit, este nevoie de un efort conjugat pentru atingerea obiectivelor propuse, fie că suntem la Putere, fie că suntem în Opoziție, tocmai în ideea de coresponsabilizare pentru soarta acestei țări și pentru destinul fiecăruia dintre cetățenii ei.

Aș releva în încheierea acestor considerații o trăsătură fundamentală a Guvernului României, și anume pragmatismul. Mă grăbesc să adaug că aceasta nu înseamnă nicidecum abandonarea ideologiei sau a valorilor definitorii, ci, dimpotrivă, înseamnă a găsi căi și mijloace mai directe și mai eficiente de promovare a acestora.

Postura de partid aflat la putere o datorăm într-o măsură hotărâtoare promisiunii făcută electoratului român de a pune în practică și de a da viață tocmai opțiunilor și valorilor social democrate.

Cred că promisiunile făcute au fost în mare măsură onorate. Iată de ce Grupul Social Democrat și Umanist din Senat își exprimă aprobarea pentru conținutul activității Guvernului și pentru rezultatele sale de până acum. În același timp, ne exprimăm sprijinul pentru obiectivele, prioritățile și planul de acțiuni pentru anii 2003 și 2004, convinși fiind de raționalitatea acestora, de faptul că ele exprimă interesul național și că vor contribui în mod hotărâtor la dezvoltarea democrației, a statului de drept, a unei economi de piață funcționale, ca și la ridicarea nivelului de trai al cetățenilor României.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Carol Dina din partea Grupurilor parlamentare ale PRM.

 
 

Domnul Carol Dina:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Distinși invitați,

În economia României au apărut și s-au dezvoltat în ultimii ani și o serie de evoluții pozitive. Este vorba, în primul rând, de creșterea economică în condiții de stabilitate macroeconomică.

În anul 2001, produsul intern brut al României a crescut cu 5,3%, iar bilanțul preliminar pentru anul 2002 estimează o creștere de 4,9%. În ceea ce privește deficitul bugetului general consolidat, în cei doi ani se remarcă reducerea acestuia de la 3,2%, în anul 2001, la circa 2,8 din produsul intern brut estimat pe anul 2002, constituind desigur unul din factorii importanți care au contribuit la trendul descrescător al inflației.

Sensibila scădere a inflației, urmată de scăderea dobânzilor a influențat considerabil recâștigarea încrederii populației în moneda națională. Rezultatele evidențiate în cartea albă a guvernării, Partidului Social Democrat încearcă să acopere o realitate crudă.

Produsul intern brut al României, indicatorul sintetic al forței economice a țării noastre este inferior celui din anul 1989, iar puterea de cumpărare a populației este de aproximativ 60% față de același an.

Având în vedere realitățile economico-sociale actuale pentru a crea premise autentice care să ducă la înfăptuirea obiectivelor asumate în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, Partidul România Mare face următoarele constatări și propuneri:

Procesele din economie, oricare ar fi reformele aplicate, își au rațiunea de a fi numai dacă produc o creștere a nivelului de trai.

În realitatea actuală, majoritatea populației trăiește mai rău decât înainte de 1989. Peste jumătate din populația României trăiește într-o sărăcie acută. Peste un milion de familii din România nu și-au plătit întreținerea. Volumul uriaș al restanțelor la întreținere, precum și dinamica accelerată a arieratelor în economie, estimate la peste jumătate din produsul intern brut nu au drept cauze reaua-credință, ele sunt rodul unor politici greșite. Creșterea abruptă a prețurilor, în cascade, cu diferențe mari de nivel au consecințe devastatoare în scăderea nivelului de trai. Calculele pot reprezenta un subiect de reflecție pentru guvernanți. Anual, o familie de două persoane cheltuiește între 24,6 milioane și 28,8 milioane de lei numai pentru încălzire, apă caldă și rece, impozit și servicii strict necesare, neluând în considerare cheltuielile pentru hrană, medicamente, îmbrăcăminte sau transport. Aceasta înseamnă că salariul minim net pe economie, de 2,5 milioane de lei lunar, abia acoperă costul întreținerii, salariatului îi mai rămân doar 2 milioane anual, adică 166.000 lei pe lună. Cu această sumă, trebuie să fim toți de acord că, nu se poate trăi.

Dezechilibrele dintre prețuri și venituri afectează direct viața oamenilor, adâncesc sărăcia pentru o mare parte a populației.

La solicitarea votului de învestitură, Guvernul actual se angaja în fața Parlamentului: "Politica fiscală va urmări accelerarea și aprofundarea în mod coerent a reformei în acest domeniu, ceea ce se va concretiza în reducerea gradului de fiscalitate, atât prin desființarea contribuției la unele fonduri speciale, cât și prin reașezarea sarcinii fiscale și a raportului dintre impozitele directe și cele indirecte în vederea stimulării muncii, investițiilor întreprinderilor mici și mijlocii și a exporturilor".

Analiza reală a politicii fiscale angajate de Guvern evidențiază însă că aceste prevederi au rămas în mare parte simple declarații de intenții. Practic, în acești 2 ani s-a adâncit prăpastia dintre bogați și săraci, societatea românească s-a polarizat într-un nucleu de oameni foarte bogați, insensibili la problemele țării și o masă covârșitoare de oameni ajunși într-o sărăcie extremă, care continuă să alimenteze, prin sacrificii din ce în ce mai greu de suportat, cea mai mare parte a veniturilor statului.

Deși unificarea legislației ar fi îmbunătățit substanțial climatul de afaceri, Codul fiscal, ca instrument de gestionare a fiscalității, se află tot în fază de angajament al Guvernului. Reglementarea acestui important domeniu continuă să fie realizată cu prioritate prin ordonanțe și ordonanțe de urgență destinate cu precădere favorizării fiscale și dirijării resurselor guvernamentale către beneficiarii clientelari prin care se încurajează marea corupție, prejudiciind grav economia națională.

În aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.40 din 2002, care reglementează felul în care se acordă înlesniri fiscale, proliferează, din păcate, în continuare, arbitrarul și subiectivismul. Facilitățile acordate, lipsite de transparență, sunt dirijate aproape în exclusivitate spre oameni de afaceri care gravitează în jurul Puterii. Pentru aceste înlesniri și favoruri, Guvernul și-a creat justificarea conform căreia aceste societăți trebuie ajutate pentru a se redresa și a putea să-și achite datoriile.

Iată câteva dintre cele mai scandaloase companii cărora Partidul Social Democrat le-a acordat, în perioada 2001-2002, scutiri și reeșalonări: Rafinăria Petromidia are reeșalonări în valoare de 6.700 miliarde lei, cu scutiri de 2.200 de miliarde; RAFO Onești, reeșalonări de 2.000 de miliarde de lei; Trustul de presă Media PRO TV, reeșalonări de 1.800 de miliarde de lei, cu scutiri de 1.000 de miliarde, de unde și politica slugarnică a postului PRO TV față de Puterea actuală.

În Raportul de țară pe anul 2002, Comisia europeană constată: "Postul de televiziune PRO TV, cea mai mare companie privată de televiziune, este puternic îndatorată către statul român și a solicitat organelor fiscale facilități privind aceste datori fiscale. Acest lucru face ca acest canal de televiziune să continue să opereze după bunul plac al autorităților române". Tutunul românesc a primit reeșalonări de 1.675 de miliarde de lei cu ștergerea totală a majorărilor; PETROM a primit reeșalonări de 1.416 miliarde de lei în timp ce are creanțe scadente la RAFO Onești de 1.500 de miliarde; FULGERUL Bragadirul a primit reeșalonări de 240 de miliarde de lei cu scutiri de 78 de miliarde; LUKOIL Black See România, scutit de 82 de miliarde de lei, o serie de furnizori de utilități cum sunt Termoelectrica, Electrica, Transgaz, reeșalonări de 12.626 de miliarde de lei și scutiri de 12.000 de miliarde de lei.

Subliniez că majoritatea firmelor care au primit facilități fiscale au capital privat provenit cu sprijin politic din patrimoniul național.

Domnul prim-ministru Adrian Năstase are dreptate când afirmă: "Societățile mari datornice rostogolesc datoriile, iar reeșalonările țin în viață imperii de carton". Filosofia gestionării avutului public cere spirit de răspundere prin raportarea continuă la performanță în orice domeniu, încât țara și cetățenii ei să se înscrie în normalitate, iar investitorii să știe, să vadă și să simtă că sunt bineveniți ca parteneri loiali de afaceri și nu ca aventurieri prădalnici. În definitivarea procesului de privatizare nu poate fi scăpat din vedere scopul esențial care nu înseamnă nici privatizare de dragul privatizării, nici concesii inadecvate ori păgubitoare.

Ar fi firesc ca, de fiecare dată, la o decizie de mare privatizare să nu se uite că acestea pot aduce și mari eșecuri, împovărând economia și viața oamenilor ca în cazul Tepro Iași, Combinatul Siderurgic Reșița, ori a altora mai mici, dar, din păcate, tot cu destin falimentar preconceput, transformat în povară socială și economică națională. Din păcate, privatizările de succes sunt foarte puține, calitatea și eficiența privatizărilor se oglindesc cu prisosință în miile de procese pe care statul român le are în instanțele de judecată.

Pe bună dreptate, domnul prim-ministru Adrian Năstase afirma: "Din păcate, la nivelul unor întreprinderi privatizate sunt folosite tot felul de inginerii și vin tot felul de tipi care se angajează să dea sume imense pentru un anumit obiectiv, dar nu plătesc decât o mică sumă la început și intră în procese cu autoritatea pentru privatizare pentru câțiva ani, prăduind în timpul acesta tot ce găsesc în activele întreprinderii". Această constatare dureroasă ne amintește de privatizări controversate, ca să nu spun dubioase, cum sunt: prețul de vânzare al întregului pachet de acțiuni al giganticului Șantier naval Constanța a fost de numai 820.000 de dolari, în care o acțiune a valorat 5 cenți; privatizarea operatorului național de telecomunicații ROMTELECOM rămâne, după 4 ani de la încheierea contractului, printre cele mai controversate privatizări din România. Analiștii susțin că la începerea privatizării, ROMTELECOM valora 2,2 miliarde de dolari, firma OTE Grecia a plătit 337,5 milioane de dolari reprezentând prețul efectiv de vânzare a 35% din pachetul de acțiuni, primind în același timp și dreptul de uzufruct pentru un alt pachet de 16% din acțiuni, obținând practic controlul atât în Consiliul de administrație, cât și în Adunarea generală a acționarilor, astfel că partea română ROMTELECOM, devenind acționar minoritar, a rămas simplu spectator.

Recent, Guvernul României, prin ordonanță de urgență, transformată cu mare grabă în lege, a consfințit înstrăinarea irevocabilă a ROMTELECOM. Nu pot, în acest context, să nu remarc că marile afaceri din România s-au făcut cu binecuvântarea Parlamentului. Una este să concepi privatizarea ca pe o sursă de reintroducere a structurilor industriale și economice etatizate în economia de piață pentru revitalizarea lor și despovărarea statului și alta este să concepi privatizarea ca o sursă de redistribuire arbitrară a avuției înmagazinate în aceste structuri, în folosul mai multor beneficiari dintre care doar unul și cel mai dezavantajat în operația de vânzare este patrimoniul național. Se ajunge în ultimul caz la o privatizare păguboasă pentru țară și benefică pentru interese particulare, care nu sunt numai cele ale cumpărătorului principal; este tot cerere și ofertă, dar paralelă economiei de piață.

SIDEX Galați, complex strategic de maximă importanță pentru securitatea și dezvoltarea României, care furniza 10% din exportul României, a fost vândut cu aproximativ 80 de milioane de dolari, din care 25 de milioane valoarea activelor, iar diferența pentru datoriile către stat convertite în acțiuni. Incredibil, dar adevărat! Un complex industrial care a produs 7,8 milioane tone de oțel în anul 1989, cu o valoare reală de circa 1 miliard de dolari, a fost înstrăinat la un preț de 10 ori mai mic. Dacă avem în vedere și facilitățile financiare acordate de Guvernul României în această privatizare, în sumă de 1,6 miliarde de dolari, avem imaginea dramatică a economiei românești.

Noi, cei de la Partidul România Mare, suntem împotriva acestui sistem de privatizare și reiterăm că experiența nefericită din acest domeniu impune ca o prioritate politică schimbarea constructivă sau reconfigurarea concepției despre privatizare, intrarea în normalitate pe acest teren însemnând înlăturarea tentațiilor, tendințelor și apucăturilor care au ținut și țin de comision, fie și legalizat, de interesul de grup și bineînțeles de practicile corupției adesea acoperite de funcții mai mici sau mai mari de putere. Interferența nocivă a demnităților publice oficiale în afaceri directe sau mascate a provocat mari daune ideii și practicii de redresare economică națională, ceea ce confirmă, încă o dată, că deosebirile dintre politică și economie constau în faptul că prima câștigă numai prin economie, iar cea de a doua pierde mai tot timpul prin politică, depinde doar ce fel de politică, ori, mai pe șleau, care politică și ale cui interese le poartă. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupurilor parlamentare PSD, domnul deputat Florin Georgescu.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte,

Stimate domnule prim-ministru,

Onorați membri ai Guvernului,

Distinși colegi parlamentari,

Anul 2001 a reprezentat pentru România, așa cum o demonstrează cifrele economice, sociale, dar și aprecierile organismelor și partenerilor noștri internaționali, anul recuplării și reracordării României la tendințele de dezvoltare economică și socială europene, precum și de recâștigare a credibilității în partenerialul internațional.

În ultimii doi ani de guvernare s-au realizat evoluții economice pozitive în toate domeniile, care s-au reflectat în mod favorabil asupra situației sociale a cetățenilor, desigur cu unele diferențieri în raport cu grupele de populație. Aceste afirmații pot fi demonstrate, deși poate pare ușor plictisitor, făcând apel la câteva date concrete, statistice de ordin economic, financiar, monetar, pentru a putea confirma aceste evaluări nu numai ale noastre înșine, dar și ale creditorilor internaționali ale instituțiilor financiare externe.

Putem să ne dăm seama de ceea ce a făcut Guvernul Adrian Năstase în 2 ani dacă comparăm cu ceea ce s-a întâmplat în primii 2 ani ai guvernării de dreapta, anterioare guvernării PSD-ului, și nu făcând referire la niște obiective idealiste, abstracte, la niște dorințe care nu au suport în resursele materiale și financiare ale țării.

Iată deci că, în anii 1997-98, produsul intern brut al României a scăzut cu 10,6%, ceea ce a însemnat un minus de avuție materială, definită ca totalitatea acumulărilor materiale și bănești din societate, de 4 miliarde (este ca și cum cineva ce a economisit bani la CEC și are și alte active în locuință, în loc să aibă o avere de, să spunem, 50 de milioane, are o avere de numai 46 de milioane), după doi ani ai guvernării de dreapta, pentru că 4 miliarde, în cazul de față, de dolari, au fost pierduți, au fost consumați, s-a consumat în țară din ceea ce exista și nu s-a creat valoare nouă care să se adauge la avuția existentă. În doi ani de guvernare ai Cabinetului Năstase s-au creat în plus 4 miliarde, deci am revenit la punctul de plecare din 1996, pentru că a avut loc o creștere economică de 10,9%. Aceasta a fost o creștere economică sănătoasă, nu dorim să mai auzim aceste calificative de creștere nesănătoasă, de creștere nedurabilă ș.a.m.d., deci, o creștere durabilă, pentru că în timp ce a crescut produsul intern brut, substanța pe care o consumă și o investesc cetățenii și întreprinderile în România a avut loc reducerea ratei inflației, a avut loc reducerea deficitului bugetului general consolidat al statului, a avut loc menținerea datoriei externe în limite finanțabile, precum și creșterea nivelului de trai al populației.

Aceste evoluții s-au bazat pe îmbunătățirea parametrilor economiei reale, iată, producția industrială a crescut în acești doi ani, la care ne referim astăzi, prin bilanțul prezentat de domnul prim-ministru, cu 15% spre deosebire de un minus de producție industrială de 20% din guvernarea precedentă.

În ceea ce privește rata inflației, 97-98 au însemnat o inflație de 151% în 97 și respectiv de 41% în 98, spre deosebire de 30% în 2001 și, cea mai scăzută rată a inflației de după 90, 17,8% în anul 2002, cu o proiecție de sub 14% pentru acest an, 2003.

Exporturile au însumat în 1997-98, 8,4 și respectiv 8,3 miliarde de dolari, iar în ultimii doi ani 11,4, și respectiv, nivel record 13,9 miliarde de dolari în anul trecut. Este esențial aici de remarcat îmbunătățirea structurii și a compoziției, a destinațiilor exporturilor românești, spre exemplu acestea au crescut în anul trecut într-un ritm de 22% față de anul anterior, în timp ce importurile au crescut cu numai 14%, deci s-a redus dependența exporturilor României de importuri, ceea ce înseamnă că industria prelucrătoare, industriile orizontale în amonte au furnizat materii prime, subansamble pentru produsele exportate de România.

Pe acest fond a fost posibilă reducerea ratei șomajului de la 10,5%, cât era în anul 2000, la 8,1% în luna decembrie a anului trecut. Desigur și nivelul de trai, în aceste condiții, a avut premise favorabile de a se îmbunătăți, astfel încât, spre deosebire de o scădere a puterii de cumpărare a populației de 20% în 97-98, în aceste perioade, în 2001 și în 2002, nivelul de trai a crescut cu circa 10%, deci, într-un ritm mediu anual de circa 5 procente, ceea ce, desigur, este încă insuficient pentru a asigura un trai acceptabil pentru toate grupările sociale, dar este o premisă favorabilă pentru îmbunătățirea în continuare și pentru mai buna distribuție a veniturilor în cadrul societății și, oricum, este mult mai bine decât o scădere de 10% pe an care se înregistra în mod constant în timpul guvernării PD-PNL din perioada 97-2000.

Desigur, acestea fiind datele sintetice ale evoluției economice în ultimii doi ani, comparativ cu primii doi ani ai guvernării de dreapta, este explicabil, cum bine menționează domnul prim-ministru Năstase, de ce colegii de la PNL și PD au părăsit țara... țara nu cred că au părăsit-o, au părăsit sala, pentru că aceste date le erau nefavorabile.

Desigur, poate n-am greșit, dar sper să nu fie așa, că noi îi dorim aici, pentru a avea un dialog colegial, cred că nu au părăsit sala spre a se îndrepta spre țările la nivelul cărora ne aduseseră din punct de vedere al credibilității externe în anul 1999, respectiv Coasta de Fildeș și Zimbabwe, deși în generozitatea sa, Guvernul le-a oferit și o geantă care, cunoscându-le spiritul pragmatic, poate fi folosită și pentru voiaj, dar și pentru micul trafic de frontieră.

Am auzit aici, în luările de cuvânt anterioare, de fapt într-una, cea precedentă, diferite critici referitoare la reeșalonările acordate către bugetele publice, pe de o parte, și la procesul de privatizare.

Eu sunt foarte mulțumit pentru că domnul senator a citit lucrarea pe care am scris-o despre guvernarea de dreapta de până în anul 2000, pentru că în mod exclusiv toate exemplele prezentate acolo se referă la reeșalonări, la privatizări ineficiente, ca să nu spunem frauduloase, pentru că sunt alte instituții în stat care vor califica aceste procese. Deci, toate acele exemple se referă la fapte, la evenimente petrecute în perioada ‘97-2000. Reeșalonările acum sunt acordate transparent, ca urmare a unei ordonanțe - Ordonanța nr.40 din 2002, emisă de Guvern, aprobată de Parlament, așa încât nu poate fi vorba de nici un fel de tratare preferențială a unor agenți economici, ci în limitele unor criterii precis și transparent stabilite, toți agenții economici, indiferent de culoarea politică a proprietarului pot beneficia de aceste facilități.

Este mai bine, stimate domnule senator, să acorzi o șansă agentului economic, dacă dovedește seriozitate în plan al afacerilor în ceea ce privește disciplina financiară, decât să închizi întreprindrile și să trimiți oamenii acasă.

În doctrina social-democrată și umanistă a grupului nostru parlamentar nu intră o asemenea abordare de a închide fabricile și a transforma salariații în șomeri, este mult mai costisitor pentru societate și descurajant din punct de vedere social și civic și trebuie să dăm o șansă acelora care se avântă în afaceri, care-și iau riscul, responsabilitatea unui asemenea demers și care, sigur, în anumite perioade se pot confrunta cu niște greutăți conjuncturale.

Ritmul de creștere economică a fost limitat de resursele de care a dispus țara și de aceea și reflectarea în plan social a nivelului de trai, a condițiilor de viață a fost la un nivel pe care noi îl dorim mai ridicat.

Tocmai de aceea măsurile pe care Guvernul le prevede în continuare sunt de ordinul a consolida și a continua ritmul accelerat, creșterea economică cu cel puțin 5 procente pe an, în condiții de reducere rapidă a ratei inflației pentru a putea ca locurile de muncă și veniturile create în aceste condiții să aibă o mai mare putere de cumpărare pentru cetățeni; pe de altă parte, se vor direcționa mai bine ajutoarele sociale în ceea ce privește cele pentru încălzire, venitul minim garantat, dar va avea loc și un proces accelerat de creștere a pensiilor atât pentru pensionarii din sistemul de asigurări sociale, și anume prin procesul de recorelare a pensiilor într-un ritm relativ rapid și prin indexarea acestora trimestrială pentru a acoperi rata inflației înregistrată în trimestrul respectiv, iar, pe de altă parte, începând cu anul 2004 va avea loc o creștere substanțială a pensiilor agricultorilor, pentru ca și aceștia să poată beneficia, dincolo de sprijinul acordat atunci când cultivă pământul, beneficia de condiții decente de trai.

Prin comportamentul celor care au părăsit sala, sigur, avem o dovadă nefericită, aș spune eu, a lipsei de dorință pentru un dialog profesionist, pentru un dialog bazat pe realități, pentru un dialog politic bazat pe principii și pe fapte - și nu pe acuze neîntemeiate. Este, de fapt, o confirmare, dacă vreți nefericită pentru mesajul care se transmite opiniei publice, dar am văzut, din examinarea cifrelor, este și un fapt de insatisfacție pentru dumnealor acela că văzând realizările guvernării noastre puse vis-a-vis de nerealizările guvernării dumnealor, sigur, încrederea în fața populației pentru dumnealor este tot mai scăzută. Spuneam, este o dovadă că nu suportă dialogul și dezbaterea publică cu argumente solide, ceea ce confirmă, din păcate, pentru cei care ne ascultă, care ne văd, conținutul unui aforism de adâncă înțelepciune al poetului național Mihai Eminescu, care afirma: "Povara recunoașterii este mai grea decât povara urii". Este un lucru regretabil și, sigur, pe de altă parte, dânșii infirmă un alt aforism al marelui Iorga, care spunea: "Recunoașterea este, înainte de toate, o datorie către tine, către sine, respectiv".

Eu îmi exprim speranța că cei care au procedat de maniera la care am fost martori astăzi, respectiv reprezentanții PD și PNL, vor reflecta, dacă nu la conținutul documentelor privind doi ani de guvernare PSD, care le-au fost înmânate, pentru că, probabil, nu le fac plăcere cifrele favorabile și tendințele pozitive de acolo, vor reflecta, spun, cel puțin la conținutul, la înțelepciunea cuvintelor transmise peste timp de marii Eminescu și Iorga.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, evocând poezia, cred că o să-l împăcați pe domnul Adrian Păunescu, din timpul căruia ați mâncat și, atunci, veți reuși să vă împăcați.

Are cuvântul domnul Borbély László. Se pregătește domnul Doru Dumitru Palade.

 
 

Domnul Borbély László:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Aș vrea să salut inițiativa Guvernului de a veni în fața Parlamentului cu o analiză detaliată și voluminoasă (vă mulțumim și pentru genți) a activității din decembrie 2000 până acum, planurile de acțiune pe anii 2003 și 2004, planul de măsuri prioritare pentru integrarea europeană și programul legislativ pe 2003 al Guvernului.

Sincer îmi pare rău că trebuie să ne exprimăm punctul de vedere, având doar o zi pentru consultarea materialelor. M-am simțit ca pe vremea studenției înainte cu o zi de examen, pentru că am încercat să parcurg cele patru volume impresionante. Sincer să fiu, am reușit numai parțial. Așa că, pe viitor, vă rog, dați-ne măcar 3-4 zile, pentru a face o analiză bazată pe cunoașterea tuturor detaliilor.

Totuși, în alocuțiunea mea, încerc să fac o evaluare atât politică, cât și pe fond a materialelor prezentate.

Consider că în ceea ce privește evoluția României din ultimii 13 ani, cei doi ani parcurși după alegerile din 2000 sunt ani de referință din mai multe motive. În primul rând, am trăit cu toții drama din 11 septembrie 2001, care cred că a schimbat unele dintre coordonatele evoluțiilor interstatale și a influențat evenimentele politice ulterioare. Sunt ani de referință pentru că, începând din 2002, Uniunea Europeană a decis eliminarea obligativității vizelor din Spațiul Schengen pentru cetățenii români, decizie cu atât mai importantă cu cât țări din jurul nostru vor deveni membri ai Uniunii Europene din 2004. (Această realizare, în mod ciudat, nu apare în capitolul de politică externă. Consider că trebuia menționat, pentru că este foarte important.).

Totodată, evenimentul cel mai important al anului 2002, fără îndoială, este invitarea României să adere la Alianța Nord-Atlantică.

Consider că aceste succese pe plan extern nu puteau fi obținute fără o stabilitate politică internă, unde UDMR a avut o atitudine constructivă prin protocoalele încheiate cu partidul de guvernământ.

Dacă suntem la capitolul de politică externă, este, totodată, binevenită menționarea importanței relației bilaterale cu Ungaria, inclusiv cea privind Legea facilităților pentru maghiarii din afara granițelor țării, care a putut fi discutată pragmatic, căutând rezolvarea aplicării legii.

Totodată, această perioadă a însemnat o cotitură în ceea ce privește retrocedarea diferitelor forme de proprietate. După finalizarea modificării Legii fondului funciar, mai ales în 2002, au fost intensificate procedurile de retrocedare a pământurilor și pădurilor și a fost adoptată Legea nr.501/2002 privind retrocedarea bunurilor care au aparținut diferitelor culte religioase. Se impune continuarea acestui proces în 2003, pentru a finaliza procesul de restituire.

Totodată, în ceea ce privește utilizarea limbii materne în administrația publică locală, a inscripțiilor bilingve în localitățile unde ponderea minorităților depășește 20% a fost cu un pas înainte, care va trebui extins și în alte domenii.

Totodată, constat cu satisfacție că printre realizări se menționează și înființarea Universității Sapientia în limba maghiară, care a început să funcționeze în patru orașe din Transilvania.

Și acum, să trecem puțin în revistă bilanțul primilor doi ani de guvernare.

În primul rând, o constatare. Tonul acestui bilanț mi se pare puțin prea triumfalist. De la analiza comparată a rezultatelor economiei românești cu cea a țărilor din Uniunea Europeană, care mi se pare puțin forțată și până la analizele sectoriale, se impune, pe lângă datele statistice care câteodată ne pot ameți, să fi fost prezentă o notă mai autocritică în unele domenii pe care o să le și enumăr. De altfel, în discursul de astăzi al primului-ministru am regăsit unele accente critice care lipseau din material.

Totodată, nu pot fi de acord cu unele aprecieri foarte dure referitoare la perioada guvernării 1996-2000. Trebuie să recunoaștem că, pe lângă greșelile acelei guvernări, au fost pornite unele acțiuni de reformă economică, care, unele dintre ele, și-au arătat rezultatele chiar în acești ani. De fapt, în anul 2000, deja la nivel macroeconomic, am putut vorbi de o creștere economică.

Nu trebuie să uităm că în Raportul Uniunii Europene din 2002 România este menționată ca o țară în care încă nu funcționează pe deplin regulile unei economii de piață.

În ceea ce privește mediul de afaceri, chiar dacă s-a constituit un grup de lucru intersectorial, care monitorizează planul de acțiuni, așa cum s-a recunoscut de fapt de multe ori și în declarații ale responsabililor guvernamentali, procesele de autorizare, aprobare, funcționare a Biroului unic, mai lasă de dorit, să mă exprim diplomatic.

În ceea ce privește reducerea arieratelor, nu au fost rezultate notabile, nu au fost luate acele măsuri mai drastice, care ar fi însemnat, pe lângă restructurarea acestor societăți și procedura falimentului la unele societăți comerciale.

S-a întârziat cu aplicarea Programului PSAL 2 privind privatizarea unor mamuți industriale care constituie o parte însemnată din formarea produsului intern brut. S-a întârziat restructurarea și privatizarea unor componente din sectorul energetic. Deficitul balanței comerciale a rămas cam la același nivel înalt, circa 4 miliarde de dolari.

Totodată, printr-o politică monetară prudentă, antiinflaționistă a Băncii Naționale a României și a creșterii stabilității mediului bancar și a încrederii în moneda națională, cifrele macroeconomice, într-adevăr, arată o creștere a pib-ului și reducerea considerabilă a inflației în ultimii doi ani.

În ceea ce privește combaterea sărăciei, reducerea birocrației și a corupției, în pofida unor măsuri guvernamentale, rezultatele au fost sub așteptări. Aici, probabil, este vorba și de lipsa de fermitate în luarea unor măsuri mai drastice.

În domeniul mediului înconjurător, consider că s-ar fi putut mobiliza mai multe fonduri externe, dacă erau pregătite mai multe programe naționale sectoriale.

În investițiile din infrastructură, este imperios necesară alocarea de fonduri și pentru începerea construcției de autostrăzi și mai ales în zona unde statisticile arată clar că fluxul de mașini și orientarea României trebuie să fie una clară: vestul țării, poarta de intrare a investitorilor importanți. În acest sens, vor trebui analizate prioritățile de investiții, având și sprijinul declarat al Ungariei pentru a lega cât mai repede România de aceste artere europene.

Apreciez deosebit cele declarate de domnul prim-ministru în ceea ce privește proiectul autostrăzii care va trece prin Brașov, Tg.-Mureș, Cluj, Oradea. Totodată, este un semn pozitiv că acel program privind pietruirea drumurilor comunale, program lansat de Ministerului Lucrărilor Publice pe vremea când coordonam acest sector ca secretar de stat în cadrul acestui minister, va primi mai mulți bani de la buget. Iată că, totuși, guvernarea între '96 și 2000 a avut și inițiative bune.

Problema socială, în pofida măsurilor luate, este una foarte sensibilă și care impune măsuri de reașezare mai echitabile a pensiilor, dispariția unor inechități clare între pensionari cu aceeași vechime în muncă și aceeași pregătire, nemaivorbind de pensionarii care au lucrat la cap-uri.

În domeniul sănătății, se impune o analiză comună a funcționării Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, în general, a sistemului cum funcționează Sănătatea în acest moment.

La capitolul de privatizare nu se menționează în raport câți bani au intrat în bugetul statului în acești doi ani din privatizări și unde au fost folosiți și nu se prezintă o statistică clară cât s-a privatizat și cât a mai rămas, chiar dacă unele societăți au trecut în subordinea unor ministere. Totuși, trebuie să menționăm faptul că s-au făcut unele privatizări dificile și care, fără prea mari presiuni sociale, s-au putut finaliza.

În ceea ce privește legile adoptate în această perioadă este în continuare relevant numărul mare de ordonanțe de urgență adoptate de Guvern, ceea ce dăunează actului legislativ. Menționez doar trei ordonanțe de urgență, care au fost adoptate de Guvern în ultimele două luni și care probabil, dacă exista o consultare prealabilă și se propunea eventual proiect de lege în Parlament, ar fi fost finalizate altfel:

Ordonanța de urgență privind regimul străinilor în România, care creează clar discriminări între investitori din diferite țări, dă un semnal negativ în acest sens, nemaivorbind de birocratizarea procedurilor; Ordonanța de urgență privind circulația pe drumurile publice, care prevede amenzi prea mari pentru posibilitățile materiale ale cetățenilor și ordonanța privind taxa pe radio și televiziune, care ar putea fi modificată în sensul exceptării unor categorii de persoane și familii defavorizate.

Analizând planul de acțiune pe 2003 și 2004, de fapt reies acele întârzieri care vor trebui recuperate, mai ales în sectorul energetic, în privatizare și în alte domenii.

Observăm în acest plan de măsuri unele propuneri noi care merită să le amintim: programe noi de dezvoltare a infrastructurii orașelor mici, de dezvoltare rurală și altele, acordarea statutului de comună și oraș acelor localități care îndeplinesc criteriile de selecție și pregătirea condițiilor pentru organizarea administrativ-teritorială în conformitate cu standardele Uniunii Europene, măsuri care credem că sunt binevenite.

În schimb, nu putem fi de acord cu creșterea rolului prefecților, în sensul de stabilire de atribuții în gestionarea unor fonduri provenite din diferite transferuri și fonduri comunitare.

La capitolul dezvoltare regională este binevenită definirea priorităților strategice, dar, pentru a definitiva un punct de vedere, este nevoie de o consultare largă, prealabilă, cu toți factorii interesați, ținând cont de tradițiile și specificul fiecărei zone.

În ceea ce privește planul de măsuri prioritare pentru integrarea europeană, cred că trebuie să fim solidari în acțiunile legislative care sunt cerute pentru a armoniza legislația română cu cea comunitară. Aici se impune o relație mai strânsă între componenta guvernamentală și parlamentară prin Comisia de integrare, pentru a urgenta adoptarea acestor legi.

În concluzie, această analiză este binevenită. S-a lucrat temeinic la finalizarea materialelor, dar consider că cel mai important rezultat al acestei dezbateri este faptul că atât cei de la putere, cât și cei din opoziție, vor putea urmări și chiar monitoriza mult mai coerent cele prevăzute în aceste documente. Sunt termene, măsuri care vor trebui îndeplinite atât de partea guvernamentală, cât, probabil, și de Parlament, în funcție de programul legislativ. Anul 2003 este foarte important pentru România. Numai printr-o activitate coerentă, implicând toți factorii decizionali, vor putea fi luate acele măsuri care să ne ducă mai aproape de Uniunea Europeană, dar, totodată, aceste decizii trebuie să țină cont și de nivelul sărăciei, al corupției, al birocrației.

Uniunea Democrată Maghiară din România va fi partener în toate deciziile care duc România spre consolidarea statului de drept, a economiei de piață funcționale, a respectării drepturilor omului și a minorităților naționale, de integrare în Uniunea Europeană și în NATO.

Cred că am documentat, în toți acești ani, ca și astăzi, de fapt, că suntem interesați în a rezolva nu numai problematica ce ține de minorități, ci toate marile probleme care frământă societatea românească.

De aceea, vom avea aceeași atitudine, câteodată critică, dar constructivă, spre binele tuturor.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Doru Dumitru Palade.

 
 

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Un om politic respectabil care, din păcate, nu mai este printre noi, într-un schimb de replici televizat cu un fost prim-ministru, care este printre noi, dar nu mai este în sală, a afirmat că opoziția are rolul permanent de a critica Guvernul și de a cere demisia acestuia. Deși sunt reprezentant al celui mai mare partid parlamentar de opoziție, partid care nu a votat actualul Cabinet la învestitură, nu voi ține seama de confruntările noastre continue cu partidul de guvernământ și voi încerca să prezint în fața dumneavoastră în mod obiectiv unele concluzii desprinse din materialele prezentate, studiate doar în timpul extrem de scurt pus la dispoziție, care să demonstreze distanța față de oferta electorală a Partidului Social Democrat din anul electoral 2000, ofertă care, oricum, va fi supusă spre analiză comparativă electoratului la viitoarele alegeri.

Nu poți pretinde de la nimeni să facă minuni în doi ani de zile, mai ales în situația moștenită de la guvernarea catastrofală din perioada ‘97-2000, pe vremea când PRM era aliat în opoziția parlamentară cu PDSR, dar nici să evidențiezi ca rezultate pozitive multe situații care sunt evident contrazise de starea internă în economie și societate.

Orice problemă s-ar lua în discuție, începând cu nivelul de trai și civilizația populației, forța de muncă, inflația, sănătatea, educația, știința, cultura, sportul, protecția mediului și altele, toate au ca numitor comun starea economiei românești.

Dacă România își asigură o dezvoltare economică reală, palpabilă la toate nivelurile și care să satisfacă cerințele de progres ale tuturor domeniilor, atunci, în mod firesc, se poate afirma că societatea românească este în evident progres.

Din acest motiv, aș recomanda Executivului mai multă moderație în difuzarea și afișarea unor rezultate care, la prima vedere, pot apărea optimiste, dar care, din păcate, nu se regăsesc încă în viața noastră de zi cu zi. Dorim indici de creștere obținuți în mod natural și cu costuri economice. Teamă îmi este că aici este punctul nevralgic al indicatorilor prezentați, cu ce costuri s-au obținut.

Ca deputat al unui județ din nord-estul extrem al țării cu potențial agricol și zootehnic, țin să aduc, cu multă amărăciune, la cunoștința Executivului că prea multe nu s-au schimbat în ultimii doi ani. Ba, mai mult, suprafața nelucrată a crescut în unele sate, a ajuns la peste 80%, ceea ce periclitează chiar agricultura de subzistență.

Nici vorbă de îmbunătățirea dotărilor, de mărirea suprafețelor culturilor în arendă sau asociere. Trecerea de la actuala proprietate agricolă fărâmițată în parcele, așa cum a rezultat din aplicarea Legii nr.18, la marile culturi agricole mecanizate și irigate, se poate face și de la sine, fără un efort centralizat, dar în 100 de ani. Cum putem să grăbim acest proces? Asta ține de activitatea Executivului, de modul cum aplică, sau cum poate aplica politica agricolă.

Suntem descurajant de departe de agricultura țărilor membre ale Comunității europene, în condițiile în care aproape jumătate din populația țării noastre produce undeva peste 14% din produsul intern brut în activitatea din agricultură.

La noi, șomajul de la oraș a provocat o creștere a populației la sate, tendință care în țările dezvoltate este exact pe dos. Ponderea populației în agricultură în țările dezvoltate este de cel mult 4-10% din total.

Trebuie să recunoaștem că situația la sate nu a fost niciodată mai grea ca acum. Aceasta datorându-se și acumulărilor negative făcute în toți anii de după 1990, dar nici în ultimii doi ani nu s-au schimbat, nu au existat schimbări palpabile. În fond, Programul SAPARD nu poate face totul, indiferent câți funcționari ar avea agenția de implementare.

Prea multe programe și acțiuni enumerate în materialul Guvernului ca demarate, de altfel, nu numai în zona agriculturii, prea puține rezultate palpabile în economie și în viața satului românesc.

Curios, totuși, deși un domeniu extrem de important pentru securitatea alimentară a populației - și la români de aici începe comensurarea nivelului de trai -, în viitor agricultura nu poate avea o pondere prea mare în produsul intern brut, determinante fiind pentru creșterea produsului intern brut alte domenii.

Trebuie să menționăm că între țările candidate la Uniunea Europeană, numai România și Bulgaria au circa 14% din produsul intern brut ca aport al agriculturii, restul se limitează sub 8%, cum este Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, țările baltice.

Despre silvicultură, ce să mai vorbim? Unde este rețeaua de drumuri forestiere promise în anul 2000? Unde sunt plantațiile silvice estimate? Acțiuni începute firav, multe programe, de parcă actuala guvernare a început în anul 2003, iar România, an de an, își micșorează fondul forestier.

Industria este și trebuie să rămână sectorul cu ponderea cea mai ridicată la formarea produsului intern brut.

În decursul anilor de după 1989, ponderea produsului intern brut a scăzut la aproape jumătate, aceasta fiind și cauza scăderii produsului intern brut pe ansamblu, mai ales după 1997. În prezent s-a ajuns numai la 25% aportul industriei, ceea ce trebuie să recunoaștem că nu este deloc încurajant.

În vara anului 2002, Guvernul a aprobat strategia de dezvoltare industrială a României pentru următorii ani, eveniment extrem de puțin mediatizat de presă. Poate și datorită analizei complexe făcute de specialiștii care au lucrat la elaborarea acestui material, analiză poate prea complicată pentru majoritatea lucrătorilor noștri de presă, specializați mai mult pe alte genuri de știri.

Strategia amintită conține multe date privind evoluția domeniului. Situația actuală la noi și orientările pe plan mondial, dar extrem de puțin în ceea ce privește modul de intervenție strategică a statului în cadrul unei industrii cu capital privat. Cum se intervine în acest caz? Prin ce pârghii, prin ce mecanisme de piață?

Poate și din această cauză, domnul prim-ministru a afirmat în toamna anului trecut, nu pentru prima dată, că trebuie să gândim un program de industrializare a României care să plece de la alte baze decât cel pe care a mers România după 1949. Ce să înțelegem? Se reia lucrarea elaborată de Guvern din luna iunie anul trecut? În orice caz, nu se resimt acțiunile necesare în ramurile care trebuie să susțină securitatea alimentară. Mă refer la construcția de mașini agricole, producția de îngrășăminte, mijloace de irigație. Nu se remarcă acțiuni clare în domeniul susținerii producției proprii de fire, fibre și țesături.

O treime din exportul țării este bazat pe confecții și încălțăminte, dar în lohn. Nu se pune accent pe creșterea gradului de prelucrabilitate în industria lemnului, numai 30% din exportul din acest domeniu este de lemn prelucrat. Mai ne ocupăm de producția de utilaje sau de mașini unelte? Dacă vrem să recâștigăm piețele externe, prea ușor pierdute în 1990, atunci ce vom oferi? Am fi dorit să vedem o implicare mai mare în dezvoltarea ramurilor și subramurilor care aduc un aport mare la creșterea produsului intern brut, cu produse care înmagazinează manoperă de înaltă calificare; aceasta să nu mai fie un apanaj al țărilor dezvoltarte. A fost o inițiativă în domeniul producției de mijloace de tehnică de calcul, la domnul ministru Nica, facilități pentru cei care depășeau anumite cifre de afaceri. Ce rezultate s-au obținut? Inițiativă interesantă.

În noile condiții, ce facem cu industria de apărare, care s-a diminuat, aproape nu mai există, față de ce reprezenta în 1989. Mai mult, într-o țară ca România, care în 13 ani nu a reușit să construiască măcar un kilometru de autostradă, cu multe programe de coridoare europene rutiere sau feroviare, de fapt, și domnul prim-ministru s-a referit astăzi la aceste proiecte, dar cu o infrastructură sub orice critică, industria de utilaje de construcție aproape că a dispărut și nimeni nu-și mai amintește de unități fanion, ca binecunoscuta unitate din Brăila.

Recent, ordonanța Guvernului a dispus preluarea de la AVAB, deci reîntoarcerea în proprietatea statului a unei capacități în domeniul industriei ușoare de pe platforma Săvinești, trecerea la ministerul de profil în vederea unei reabilitări cu consecințe favorabile în plan social și economic. De ce atunci, întreb, a fost criticată moțiunea noastră privind exploatarea de la Roșia Montană pe motiv că ne opunem privatizării, că vrem să rămână la stat, mai ales că era vorba de o bogăție strategică a subsolului, deși ceea ce face noul proprietar putea să facă foarte bine și compania națională respectivă.

Trebuie să reunoaștem că toate eforturile făcute pentru a atrage în România mari firme purtătoare de progres tehnologic nu au dat încă rezultate. Poate că nu suntem încă credibili, dar mai sigur că nu reușim să asigurăm condițiile necesare pe care le asigură, din păcate, alte țări candidate.

Sectorul energetic și resursele energetice, exploatarea și asigurarea necesarului în acest domeniu au monopolizat întreaga preocupare a factorilor de decizie. Reforma în sistemul energetic constituie încă un obstacol extrem de dificil. Programele se urnesc greu și se dezvoltă cu discontinuități. Unele măsuri luate au dat rezulate, de exemplu depozitele subterane de gaze combustibile care au permis să nu apară sincope majore chiar în această iarnă în perioade geroase. Dar aceasta nu scuză în nici un fel problema costurilor la încălzire care, deși era cunoscută încă din vara trecută, a pus Guvernul într-o situație jenantă, fiind nevoiți să ia unele măsuri pompieristice care au dezorientat în prezent întregul proces de contorizare a energiei termice. Deși de mai mulți ani se tot discută de zonele cu mono industrie, reconversia profesională a rămas la nivelul meselor rotunde, a simpozioanelor, a consultațiilor. Să mai amintim ce probleme are Guvernul în zonele miniere sau cum arătau promisiunile privind forța de muncă, din campania electorală din anul 2000.

O altă problemă pe care numai o amintesc este sectorul de sănătate. Chiar nu se poate ca în acest domeniu la care nu avem lipsă de legi sau alte reglementări să intre în stare de normalitate? După ce că persoanelor în vârstă nu reușim să le asigurăm un nivel minim de trai, când medicamentele costă așa de mult, și aici remarc că ne-am distrus propria noastră industrie producătoare de medicamente, de ce trebuie ca în fiecare lună să traversăm evenimente neplăcute cu medicamente compensate sau necompensate, cu schimbări în politica medicului de familie, cu taxe sau fără taxe de internare și cu multe alte lucruri care demonstrează că nu putem intra pe un făgaș de normalitate.

Dacă tot am pomenit de normalitate, doresc să mă refer și la educație. Încă din anul 1995 a intrat în vigoare o lege a învățământului, dar parcă o dată cu termenul de aplicare a ei, s-a dat un semnal de instabilitate. În fiecare an apar schimbări care dau peste cap măsurile anterioare. Programele sunt încă extrem de grele pentru copii. Deși se promisese altfel, a început din nou moda meditațiilor încă de la capacitate, concomitent cu schimbarea în fiecare an a modului de susținere a examenului din învățământul preuniversitar. Prea mult universități private care asigură o pregătire îndoielnică studenților, de la criza de juriști și economiști de la începutul anilor 1990, avem acum un surplus considerabil, dar de valoare modestă, în aceste specialități. Supraîncărcarea programelor de învățământ duce tinerii către stări de oboseală precoce și la dorința de a sista orice formă de pregătire ulterioară, tocmai când aceștia au nevoie de abordarea specializării superioare.

Nu pot să nu ating și problema extrem de sensibilă a domeniului cercetării științifice. Doar 600 de miliarde de lei au lipsit bugetului de stat pe anul 2003 pentru a asigura acestui domeniu un trend crescător și pentru a da posibilitate finanțării de programe, conform cu recenta Ordonanță nr.57 din 2002. Chiar nu se putea găsi această resursă, chiar dorim să nu mai avem domeniul pe care oricare altă țară îl sprijină și căreia îi asigură dezvoltarea economică? Ministerul Educației și Cercetării avea 3 secretari de stat. Unul pentru învățământul universitar, unul pentru învățământul preuniversitar și al treilea pentru activitatea de cercetare științifică, mai puțini nu erau nici pe vremea Guvernului Văcăroiu, când, după părerea mea, structura Guvernului a fost cel mai bine dimensionată.

Ce credeți? Domnul prim-ministru a redus schema tocmai cu secretarul de stat de la cercetare. Dacă se dorește ca despre cercetare, cercetarea științifică, în mass-media să se scrie mai mult, se pot și aici organiza privatizări frauduloase, dosare penale, eu știu, alte probleme ilicite ca să poată să apară în presă. Ce vină are cercetarea că și-a făcut temele la timp, că a abordat reforma încă din 1992, că unul dintre primele 4 capitole închise provizoriu la negocierile de preaderare din 1999 a fost tocmai dosarul de știință-cercetare? Nimic spectaculos pentru Guvern, nimic poate care să dea bine la electorat, nici o întrebare interesantă în sondajele monitorizate de domnul ministru Dâncu.

Un ultim aspect pe care, totuși, aș vrea să-l ridic în fața dumneavoastră, se referă la poziția României în calitate de viitor membru NATO și cu tratative avansate de preaderare la Uniunea Europeană. Trebuie să înțelegem cu toții că nu mai suntem izolați ca înainte de anul 1989, când partidul-stat putea face orice. În prezent, organismele internaționale au misiuni permanente la București, care trebuie să cunoască situația reală și nu cosmetizată de diferiți factori guvernamentali. În actuala politică a PSD-ului, de izolare mediatică, prin orice mijloace a PRM, aceste misiuni au devenit practic sprijinul nostru pentru a transmite occidentului date reale și corecte privind poziția partidului nostru. Primim orice critică, de orice natură, dar să fie bazată pe fapte reale, nu pe etichete agățate de mafioți, cu sprijinul unor colaboratori externi interesați.

Tendința de a transforma România în stat polițienesc, pe care o au diverși factori de răspundere din Ministerul de Interne, nu va mai putea rămâne nesancționată. Cum explică domnul ministru de interne recenta provocare împotriva primarului general al Municipiului Cluj-Napoca - Primar general la a treia legislatură - de a-l duce cu forța la un banal proces de calomnie la Alba Iulia? Oare câți primari din țară nu au curent procese de calomnie? Ce cadru din Ministerul de Interne dorește să-și mențină scaunul sau să fie promovat? Ce vină are domnul Gheorghe Funar că cetățenii din Cluj-Napoca votează PRM, și PSD-ul nu a trecut de pragul obsedant de 3%? Răzbunarea politică nu dă bine în ocicdent. Nu mai suntem lagărul de tristă amintire, dacă PSD dorește să strice firma, nu are decât.

În concluzie, vă asigurăm, domnule prim-ministru, că vom studia în continuare materialele prezentate și că vom veni cu observații și propuneri constructive.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc. Penultimul vorbitor, domnul deputat Constantin Petruș, din partea Grupului parlamentar social-democrat și umanist.

 
 

Domnul Octavian Constantin Petruș:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor și doamnelor miniștri,

Prea nobili și stimați colegi parlamentari,

Distinși invitați,

Partidul Umanist din România, partid pe care îl reprezint, salută și sprijină orice prilej prin care Guvernul vine în fața Parlamentului și ne incită la discuții sincere, serioase, profesionale și responsabile privind problemele țării.

Țara Românească are multe probleme dificile, iar populația așteaptă apariția și aplicarea unor soluții optime. La sfârșitul anului trecut, la Paraga și la Copenhaga s-au întâmplat două evenimente deosebite. Presa a subliniat că aceste evenimente pot schimba destinul României. Fără îndoială că Guvernul își are meritele sale mari, pe care eu le apreciez cum se cuvine, dar nu despre aceasta doresc să vorbesc.

Este cred mai util, în acest context, să ne reamintim acum cuvintele marelui înțelept Buda care acum 2 500 de ani enunța un mare adevăr: "Suntem moștenitorii propriilor acțiuni: destinul ni-l creăm noi înșine". Destinul României nu îl creează nici americanii, nici Uniunea Europeană. Destinul României este făcut doar de români. În acest spirit voi încerca să discut pe scurt o singură chestiune esențială privind integrarea României în Uniunea Europeană.

În decembrie anul trecut la Copenhaga România a reușit să intre pe culoarul de așteptare în Uniunea Europeană. Pentru ca ușa să se deschidă pentru noi în 2007 România nu trebuie să mai facă pași greșiți, pentru că lupta pentru banii mulți ce pot veni de la Uniunea Europeană este teribilă. Nu este nici un secret că există forțe internaționale puternice care doresc să amâne intrarea României în Uniunea Europeană, pentru ca banii de care vorbeam să capete o altă destinație.

De aceea, vin cu o propunere pragmatică. Sugerez Guvernului să fie mai atent la inițiativele legislative care, fie din incompetență, din grabă, din necunoașterea aquis-ului comunitar, din necunoașterea limbii engleze de către unii tineri birocrați din ministere, barează de fapt, frânează, amână intrarea României în Uniunea Europeană în 2007.

Voi da un singur exemplu. În ultima vreme, comisiile Camerei au fost năpădite de un noian de propuneri legislative de reglementare a unor profesii, de pildă, psiholog, inginer, biolog etc. or, sunt vreo 2500 de meserii în nomenclator, așa că ne vom trezi că pierdem vremea cu vreo 2000 de legi inutile și dăunătoare.

În Uniunea Europeană există o economie de piață funcțională, piața muncii este liberă, reglementate sunt doar câteva profesiuni. Dacă acceptăm propunerile pentru astfel de legi, sosite la comisii, România nu va putea deschide și închide dosarul cu circulația liberă a forței de muncă. De aceea, aș îndrăzini să recomand Guvernului și Birourilor permanente să introducă un filtru inteligent pentru a stopa această puzderie de pseudolegi neeuropene care sufocă comisiile. Eventual, partidele să ia niște măsuri, deputații care pentru a se afla în treabă vin cu tot soiul de propuneri fanteziste, fără a mai pune mâna pe carte și a mai consulta legislația europeană, să nu mai fie propuși pe liste la următoarele alegeri.

Încă ceva și închei. Aș mai îndrăzni să reamintesc Guvernului că Uniunea Europeană se autodefinește ca o societate a cunoașterii, nu este rău ca Guvernul să înceapă să aprecieze mai mult pe marii specialiști ai țării, să ia măsuri hotărâte și convingătoare de a aprecia mai mult meritul și valoarea, de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine. Pentru că "Lumina luminează în întuneric și întunericul nu a biruit-o". Am citat din Evanghelia după Ioan. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu.

Distinse coleg, pentru că știu, enervarea vă inspiră, până veniți aici o să vă fac o rugăminte. O să fiu furat de frumusețea discursului dumneavoastră și o să uit să vă întrerup când depășiți timpul. Știu că aveți o memorie extraordinară, amintiți-mi dumneavoastră când ați depășit timpul. (Râsete în sală).

 
 

Domnul Adrian Păunescu: (ajungând între timp la tribună):

Domnule președinte, nu lucrăm cu aceleași unități de măsură (Aplauze). Dumneavoastră lucrați cu secundele, eu cu eternitatea. (Aplauze). Dacă vi se pare înainte de a face primul pas că sunt vinovat așa cum ați spus aici, atunci îmi prezint scuze că exist (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Am încercat și eu o mică glumă, dar nu mi-a reușit.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Vă mulțumesc foarte mult, pentru faptul că mi-ați explicat ce ați vrut să faceți. (Aplauze)

Domnilor Președinți,

Domnule Prim-Ministru,

Domnilor parlamentari,

Domnilor guvernanți,

Doamne și Domni,

Trăim vremuri paradoxale. După doi ani de guvernare PSD, mica bibliotecă de fapte și cifre, pusă la dispoziția parlamentarilor de guvern, provoacă neliniște, revoltă, indignare ruperi la fugă. Auziți și dumneavoastră, ce face acest guvern: ne prezintă situația reală. Vine cu statistici exacte și cu evidente înfăptuiri. Mai mult decât atât, își recunoaște în mod dramatic și neîmplinirile. În acest fel, el riscă să lovească una din cele mai importante cuceriri ale naturii umane: minciuna. În acest fel, se dă o lovitură mortală ipocriziei. Nu se prezintă circumstanțe atenuante pentru nerealizări. Sunt aduse în prim-plan, cu o iritantă bărbăție de cuget, realizări cum ar fi:

- redobândirea încrederii și revigorarea relațiilor politice externe, îndeosebi a celor cu Uniunea Europeană și instituțiile internaționale;

- sprijin în susținerea și desfășurarea procesului de reformă economică în condiții de suportabilitate socială, deși aici ar mai fi câte ceva de făcut;

- recunoașterea dreptului de liberă circulație a cetățenilor români în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002;

- invitarea în luna noiembrie 2002, a României de a deveni membru NATO;

- obținerea, în decembrie trecut, a unui calendar precis din partea Uniunii Europene, pentru ca România să devină membru cu drepturi depline, începând cu anul 2007;

- încheierea de acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, în scopul recunoașterii și sprijinirii financiare a efortului de reformă;

- rezolvarea unor litigii, existente de ani de zile, în relații externe bilaterale;

- extinderea cooperării cu țări și regiuni ale lumii, în care prezența României devenise nesemnificativă.

Guvernul nu poate fi iertat pentru scoaterea țării din zona paradisiacă Ecuador - Coasta de Fildeș - Zimbabwe "

Sunt, de asemenea, semnificative și unele regrese evidente pe plan intern, în anii 2001-2002, confirmate de Comisia Europeană și de instituțiile financiare internaționale, e drept sub numele de progrese și anume:

- relansarea economică, în ritmuri, care au plasat România pe unul din primele locuri între țările central și est-europene;

- dezvoltarea și consolidarea structurilor de proprietate privată;

- instituirea și amplificarea unor macanisme ale economiei de piață pe baza legislației naționale, armonizate cu cea comunitară;

- declanșarea unor programe de investiții care susțin îmbunătățirea condițiilor de viață în mediul urban și rural deși la acest capitol, cred că ritmul trebuie intensificat;

- lansarea unui amplu Program social cu:

- intensificarea preocupărilor pentru crearea de noi locuri de muncă, în vederea creșterii gradului de ocupare a populației active și diminuării șomajului;

- sporirea sensibilă a numărului de locuințe, inclusiv pentru un număr mare de tineri;

- ridicarea gradului de protecție a pensionarilor și persoanelor cu venituri mici, deși și în această privință mai e mult de făcut;

- îmbunătățirea, pentru elevi, a condițiilor din școli și din familie.

Nici aceste reparații nu pot fi trecute cu vederea. Refuzul stagnării trebuie sancționat. "Nici o faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită!"

După toate aceste catastrofale și, (din păcate pentru adversarii politici) indiscutabile fapte pozitive, iată că "infernalul" Guvern Năstase mai vine și cu recunoașterea dificultăților și neajunsurilor din țară. Ce stil de lucru e acesta, să recunoști erorile și neîmplinirile, să creezi un real pericol de sinceritate în viața noastră publică? E posibil așa ceva? Consecințele pot fi incalculabile. Iată, Guvernul arată aceste neajunsuri, le asumă și le reprogramează ca priorități, cu toată remușcarea că n-au putut fi rezolvate până astăzi. Da, a crescut produsul intern brut cu aproape 5%. Nu amețitor! Nu suficient! Mai e mult până departe! Dar a crescut mai mult decât se prevăzuse. Oricum, anul 2002 e primul de după 1990, cu un comerț exterior pozitiv, cu reducerea stocurilor, cu rată semnificativă de investiții și cu o creștere, nu o scădere, a nivelului de trai. Nu mare, nu cât trebuie, dar creștere!

Lupta cu birocrația nu e câștigată, desigur, dar linia tehnologică pentru producerea de arme contra ei, funcționează. De la politica de împărțire și reîmpărțire, la infinit, a bunurilor trecutului, se trece, iată, treptat la producerea de bunuri noi. Nu suficient de convingător, nu cu destulă forță. Încă ne mai iluzionăm cu ideea că există diverse activități care pot ține loc de producție. Adevărul e că nici una din aceste activități nu dă muncă și performanță, siguranță și pâine prea-îndelung- nefericitului popor român, care, și el, de atâta politichie și șmecherii, care i se perindă prin fața ochilor, a ajuns să nu mai creadă în muncă, să-și piardă învățul muncii, să se ia după exemplele ilustre, de minciună și de înșelăciune, ale acestor ani și să aștepte protecție socială, acolo unde primul gest de protecție socială ar fi producția economică eficientă.

Guvernul mai este vinovat și de scăderea drastică a ratei inflației. Totuși, ne-am aflat și ne aflăm la cel mai scăzut nivel al inflației după 1989. Aici se cuvine să facem o observație. Noi, românii, avem harul și norocul istoric de-a prinde toate stopurile. Când leul dădea să se echilibreze în relația cu dolarul, am trecut la noua relație cu euro. Nu că am vrut, dar așa s-a întâmplat. Iar euro nu putea să crească, în altă perioadă, decât acum, ca să se ajungă la dezastrul prețurilor la întreținere, care ar putea fi declarată, pentru felul cum își înfige colții sângeroși în nivelul de viață al oamenilor, adevăratul Dracula. Ieri, în Sighișoara, azi în toată țara!, după cum ar spune cel mai dinamic și prosper ministru al nostru, domnul Agathon, pe care nici glonțul nu-l găsește, pentru că nu-l caută, nici senator nu-l află pe ministrul nostru pentru că el este, după cum s-a declarat, un roșu câine invizibil, și se plimbă mereu în și pe teren și nici telefon nu-l atinge la ureche, pe noul interpret al rolului Dracula de colo-colo, pentru că dânsul nu răspunde.

Trăim, totuși, timpuri paradoxale. Va trebui să începem să ne obișnuim cu ideea, de exemplu, că în România oamenii de afaceri nu pot trăi la nesfârșit în ilegalitate. Din această deculpabilizare a ideii de om de afaceri, într-o Românie capitalistă, care trebuie să învețe că, afacerile sunt, în anumite țări prospere, mai importante chiar decât industria grea ( mai ales după ce n-o mai ai), se va impune și considerarea parlamentarilor, care sunt de meserie oameni de afaceri, ca oameni ieșiți de sub ipotetica urmărire penală. Am reușit noi, politicienii, să aruncăm, unii asupra altora, acest virus al vinovăției de principiu, a omului de afaceri care a fost ales în parlament. Și uite că boala a devenit endemică. Toți ajungem să părem vinovați, deși proba cu fapte nu incriminează decât pe unii într-adevăr vinovați și corupți. Ridic și eu glasul împotriva corupției, ca parte și consecință a birocrației și a promiscuității criteriilor, dar afirm că, totuși, cea mai îngrozitoare și de neiertat faptă de corupție este lipsa de producție, firește producție performantă și îndestulătoare pentru bugetul țării.

Există mari state, în lume, unde corupția e mult mai puternică decât la noi, dar acolo ea se manifestă într-un mediu economic și comercial de excepțională rentabilitate și nu pe un fond de sărăcie, în care orice nefericit, care găsește o bancnotă pe stradă și o bagă în buzunar, poate fi considerat un mare corupt. Exact ca în gluma sinistră din vremea socialistă, glumă, conform căreia un cetățean care a cumpărat un loz în plic, și a dat pe el 6 lei, câștigând o mașină, a fost băgat în pușcărie că de unde a avut el 6 lei să-și cumpere un loz!

Personal, am îndoieli că eradicarea corupției ar rezolva singură problema sărăciei, care s-a instalat adânc și dureros în fibra cea mai intimă a poporului român, inhibându-l, îmbolnăvindu-l, umilindu-l. Refuz folosirea luptei cu corupția ca diversiune!

Soluția de fond, cerută și de președintee Ion Iliescu, este lupta deschisă și legală cu corupția, pe fondul unei mai accentuate relansări economice, în conformitate cu nevoile de modernizare și de eficientizare ale întregii societăți românești și într-o atmosferă deschisă performanței, muncii, renașterii.

Nici nu nutresc, trebuie să vă spun, convingerea că o creștere drastică a fiscalității, pentru cei care câștigă în mod inteligent și cinstit, bani mai mulți, ar da mai multă pâine și protecție socială celor săraci.

Birocrația abia așteaptă noi impozite, să le folosească pentru sporirea numărului de instituții ale suspiciunii, ale tuturor formelor de control, subcontrol și supracontrol, ale îndepărtării oamenilor de vocația lor fundamnetal-constructivă, prin sporirea numărului de vămi și de opreliști.

Afirm cu tărie că trebuie să ne constituim în apărători ai capitalismului românesc, amenințat de amintirea unor prea-repetate eșecuri anterioare și de lipsa de adecvare a unora dintre noi la cerințele acestei societăți. Are dreptate premierul Adrian Năstase, să recunoască onest și curajos că, în combaterea birocrației și a corupției, acțiunile executivului au întâmpinat multe dificultăți. Dar această recunoaștere e una și e altceva faptul că i se impută, actualei guvernări și actualei majorități, corupția, tocmai de către unii din cei ce se dovediseră campioni naționali și uneori mondiali în corupție. Mi se pare un record de teatru al absurdului. Chiar s-au uitat toate? Chiar s-a reînzdrăvenit putreziciunea din adopțiile internaționale și din privatizările frauduloase care s-au lăsat cu crime în plină stradă?

Guvernul Năstase a făcut și face bine că lasă Justiției dreptul de-a judeca. Dar nu a făcut bine și nu face bine punând surdină subiectelor de prăpăd național (pe care le-a demascat, atunci când era în opoziție) îmblânzindu-și tonul, după venirea la putere. Efectele se văd în ceea ce aș numi cercul ciuvicios al atacului împotriva Bancorex, adevărată stație pilot a echilibrului național, distrusă cu voia, de fostul președinte al României și de camarila sa ciuvicioasă.

Da, domnule Adrian Năstase, trebuie eliminate cauzele profunde ale corupției și ale birocrației. Nu trebuie îngăduite neîntemeiate incriminări penale împotriva adversarilor politici. Nu trebuie vânătoare de vrăjitoare. Tăierea de capete nu poate fi sportul preferat al unor democrați adevărați. Dar nici complicitatea sentimentală sau mercantilă, a unora din oamenii puterii de azi, cu nemernicii care au vândut și vând pe nimic bogății naturale ale României, munți și lacuri sau inalienabilul patrimoniu național, nu poate fi tolerată.

Ordinea de drept trebuie consolidată. Dar nu se poate întări prestigiul nici unei autorități, dacă noi, parlamentarii, ne distrugem unii pe alții prin populism și lovituri sub centură, prin atacuri la însăși condiția de ales al poporului, dacă noi compromitem simbolul democrației care e Parlamentul. Dacă între noi, parlamentarii, nu va interveni moratoriul moral, reconcilierea națională devine imposibilă! Și reconcilierea trebuie să însemne și producție! Baza e chiar prosperitate prin performanță.

Țara nu mai are de unde scoate bani pentru politica socială, dacă nu lansează o curajoasă și fertilă politică economică, o politică a producției performante și eficiente!

Nici pensionarii, care trebuie scoși din mizeria în care trăiesc, după viața lor de muncă și jertfă, nici tinerii, care trebuie pregătiți pentru performanță și nu au de ce să fie tratați ca niște copii de cerșetori, nici bolnavii, care se sting în uitare și sărăcie, nici țăranii, care au dus-o greu în toate epocile, nu pot primi ceea ce li se cuvine, dacă nu veți lansa, în practică, domnule prim-ministru, o nouă și mai radicală politică economică, identificând și punând în relief nevoile cele mai acute ale țării și angajând energiile creatoare și truditoare în această direcție: locuințe, drumuri, apeducte, viaducte, turism, agricultură modernă, toate industriile, pentru care avem vocație și materii prime, cercetare științifică pe măsura geniului acestui popor, învățământ cu finalitate, cultură de vârf și cultură pentru toți și peste toate, o reformă, cu fața la oameni, a sistemului sanitar.

Modernizarea țării trebuie făcută acum!

Ne dați în fine o veste bună: cei mai loviți, cei mai chinuiți cei dintotdeauna mai necăjiți dintre oameni, țăranii români, totdeauna vinovați de tot ce s-a întâmplat rău se vor bucura de o reconsiderare omenească din partea statului! Legați-vă și legați-ne numele de această dreptate istorică făcută țăranilor, adică tocmai acestei clase tăcute, geniale și bolnave care a dat forță, identitate, eternitate și hotare României.

Vă îndemn și îmi cer și mie însumi, cer tuturor colegilor, domnule Prim-ministru, să dăm o nouă șansă copiilor din familiile sărace, din familiile de țărani, de cărturari, de modești funcționari și de muncitori din satele și din orașele unde familiile n-au bani să-și trimită copiii nici până la gară și să nu ajungem să ne constituim într-o castă închisă, cu o înmulțire oedipian-tribală. România ar fi periclitată, pe acest drum în sine însuși, pe acest circuit vicios!

Copiii dotați și supradotați nu trebuie să sufere din cauza sărăciei părinților. Nu numai pentru că ei au nevoie de noi, ci și pentru că noi avem nevoie de ei, pentru primenirea rândurilor societății. Statul român poate, prin voința noastră, să inițieze legi, care să micșoreze impozitele acelor oameni generoși, care oferă burse elevilor și studenților excepționali, ca și celorlalți tineri săraci, de altfel.

Ați întreprins lucruri remarcabile și plastice, în chestiunea transportului copiilor și tinerilor din mediul rural și în programul de gratuități ale rechizitelor școlare, aproape un milion de elevi beneficiind de aceste gratuități. Sigur noi care avem salarii bune, nu simțim pe pielea noastră aceste îmbunătățiri reale, mult și nedrept ridiculizata acțiune Cornul și laptele poate fi batjocorită de cei bogați, care nu au probleme cu astfel de fleacuri, nu-i așa? Dar nu și de părinții copiilor care nu au bani pentru un pahar de lapte și o chiflă. Și mai semnalez un fapt pe care-l salut: Încăpățânarea cu care, domnule Prim-ministru, dumneavoastră și guvernul dumneavoastră și al nostru v-ați ținut de ceea ce ați promis.

Poate că acesta este faptul cel mai important, din punct de vedere moral și politic, la care ați ajuns. În ansamblu, mai ales în politica externă, v-ați propus pentru primii doi ani, ați realizat, pentru că ați etapizat. Nici comunismul nu era atât de greu suportabil, dacă avea etape, dacă nu era o lungă călătorie în neant. Am scris atunci: "E prea lung drumul până-n comunism/ De ni-l scurtăm cu gări și cu etape/ De nu-l aducem totuși mai aproape/ E prea lung drumul până-n comunism".

Etapizarea și realizarea unor obiective de etapă reprezintă, după părerea mea, un real succes al guvernului dumneavoastră. Dacă respectiva obstinație v-ar caracteriza mereu, și în raporturile cu unii dintre cei care, fiind alături de dumneavoastră sau în partidul dumneavoastră, sunt pe nedrept atacați, ar fi la fel de bine. Acolo mi se pare că, uneori, cedați rușinii față de opinia publică. Și e normal să aveți obraz în fața opiniei publice. Dar vă semnalez că vi se cunoaște stilul, vă monitorizează inamicii politici și ei știu că, dacă insistă negativ, în 5-6 ocazii, asupra unui nume, dumneavoastră de dragul curățeniei acestui guvern sau a acestui partid, sunteți în stare să faceți curat și cu cei care sunt curați.

Încercați, domnule prim-ministru, ca prin programul economic, să puneți în valoare noi resurse, pentru ca una din cele mai mari nenorociri a omului contemporan, nesiguranța zilei de mâine, pentru el și pentru copiii lui, să se diminueze.

Salut lucrurile multe și bune pe care, în acești doi ani, Guvernul le-a făcut pentru cultură, pentru artă, pentru spirit, dar cer continuitate și consistență, să nu cedați, în lupta cu dificultățile, cum ar fi, de exemplu, nedreptatea care s-a făcut Indemnizației de Merit, lege îndelung discutată, aprobată de Parlament, sprijinită călduros de Guvern și promulgată de președintele Iliescu, publicată în Monitor și valabilă din martie 2002, care trebuie să-și intre în drepturi.

Am constatat cu stupefacție și cu revoltă că, printr-o nefericită măsură, din iulie 2002, legea a fost aruncată în aer de Ministerul Finanțelor și blocajul a fost însușit la grămadă de Parlament. Nu vă jucați cu legile, domnilor! Și nici cu elitele țării, cu elitele spirituale ale țării care suferă, și de sărăcie, dar iată și de ofensa unor zigzaguri imorale de comportament, ale unor guvernanți! Domnule premier, vă rog să repuneți de urgență în operă Indemnizația de Merit!

Continui să cred că România are nevoie, și de mari publicații culturale naționale, și de mari publicații zonale, și de un organism fiabil și obiectiv de difuzare a presei și de repunerea în funcțiune a tuturor lăcașurilor de cultură, a caselor de cultură, a căminelor culturale, a bibliotecilor. Acolo unde dispar lăcașurile de cultură, apar închisorile. Acolo unde lipsește educația, sporește crima. (Aplauze puternice)

România nu se poate transforma în poligonul de încercări al tuturor damblagiilor, deviaților, pedofiliilor, șnapanilor și al tuturor perverșilor lumii și ai țării. România nu e costum de probă pentru manechini și play-boy de orișiunde ar veni ei! Sunt remarcabile eforturile CNA, în direcția potolirii și diminuării violenței în mass-media, însă nu mă asociez excesului de reglementări și de interdicții, care pot conduce la cenzură și nu mă asociez nici interzicerii neconstituționale și ilegale a vreunui post de televiziune, cum e OTV.

Educația trebuie să-și reintre în drepturi la nivelul exigențelor și provocărilor de azi! Educația, în directă relație cu credința și cu faptul de cultură și cu mass-media!

Aș mai reaminti nevoia de sprijin urgent și substanțial pentru Catedrala Ortodoxă "Învierea Domnului" din Cartierul Tudor de la Tg. Mureș! Ca și obligația noastră de-a nu lăsa în paragină sau în zgârcenie Teatrul Național din același Târgu Mureș, ajutat de Budapesta și mai puțin ajutat de București. Asta nu se poate accepta. Nu se poate accepta absența noastră din ajutorul meritat de Teatrul din Târgu-Mureș, așa cum trebuie salutată dăruirea Budapestei față de cauza Teatrului Național din Târgu-Mureș, deși nu discut cauzele acestei dăruiri. De asemenea, nu poate fi lăsat de izbeliște Teatrul Național din Craiova, considerat, ani în șir, recordman al scenei europene și mondiale. Ce se întâmplă la Mureș și la Craiova nu e bine. Ajutor de urgență, domnule Adrian Năstase!

Doamnelor și domnilor,

În doi ani guvernul nostru a făcut, în multe privințe, mai ales în politica externă și, în stabilirea unui loc meritat și demn al nostru în lume, performanțe excepționale. În țară, însă, se trăiește rău. Procesul de pregătire a României, pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuie accelerat. Dar procesul de aderare a României la mica Europă, numită Uniunea Românească, trebuie de-a dreptul urgentat. Vrem să vedem, domnule prim-ministru, în timpul vieții noastre, în viața de toate zilele, împlinindu-se programul de politică internă, căruia ne-ați anunțat că îi vom da, începând din 2003, prioritate. Se pot amâna datorii, se poate amâna o întâlnire, nu se poate amâna fericirea, nu se poate amâna viața, nu se poate amâna dreptul la o bătrânețe liniștită al pensionarilor, nu se poate amâna și redistribui tinerețea care trece repede, ca un glonț prin capul unui sinucigaș.

Nu e corespunzătoare situația din sănătatea publică, domnule Prim-ministru, și asta dă o notă rea și greu de șters întregii noastre guvernări. De acord cu toate gândurile bune pe care le-ați exprimat, dar, dacă se moare în mizerie și indiferență, în spiritele din țara căreia îi sunteți premier, nu uitați că sunt destui care lucrează la etichetele pe care să ni le pună și să vi le pună.

Vechiul meu îndemn, obsesia mea, și anume să jucăm cu piesele albe, pare să fi avut efect asupra guvernării dumneavoastră. Dumneavoastră conduceți jocul. Observați că nu puțini sunt diversioniștii care nu vor dialog de substanță, de fond, de idei și dezertează la prima ocazie. Să reinventăm curajul confruntării, să apărăm dreptul la diferență, pentru a reconstrui împreună - putere și opoziție - instituția genului proxim, instituția unității naționale!

Să nu ne lăsăm atrași în diversiuni și capcane derizorii. Să nu îngăduim logodna cu cea mai nenorocită târfă a societății umane, care este suspiciunea! Să sacralizăm comunicarea onestă și curajoasă între noi, pentru că necomunicarea este patul germinativ al înfrângerilor, al regresului, al tuturor crimelor.

Necomunicarea sporește suspiciunea. Othello și Desdemona mor, pentru că nu comunică între ei. Iago dă nume acestei necomunicări, acestei suspiciuni, acestei crime. V-am atras atenția, acum doi ani, domnule Prim-ministru (din păcate fără efect, atunci) că e prea mare numărul de secretari de stat și de înalți funcționari, într-o Românie a tuturor simplificărilor necesare și a privatizărilor normale, gata să funcționeze fără povara de birocrație de stat! De curând, ați început restructurarea structurilor guvernamentale și ați anunțat că procesul continuă. Continuați-vă operația chirurgicală asupra birocrației! Stăruiți în fiabilizarea societății românești, prea greoaie și prea obosită, prea bine și prea rău birocratizată și ineficientă, prea antipopulară.

Stăruiți în sporirea încrederii românilor în ei înșiși, în primul rând prin exemplul dumneavoastră și al guvernului dumneavoastră! Stăruiți în instaurarea competiției morale a valorilor și în respectul pentru valori și pentru rezultatul competiției valorilor.

Doamnelor și domnilor,

Domnule Prim-ministru,

Nu vă lăsați narcotizat de succesele externe și întoarceți-vă și mai mult, decisiv, fața, către poporul român! Prețuiți și apărați opoziția - chiar și atunci când vă sfidează ori vă agresează incorect - încurajați opoziția, căreia prin moralitate și caracter îi puteți și îi putem impune, nu neapărat astăzi, la prânz desigur, o bătălie dreaptă pentru reconstrucția națională, conform unei strategii, care trebuie să fie atât de atât de inspirată și de copleșitoare în temeinicia ei, încât să îi determine și pe adversarii politici să o susțină, așa cum nu pot trăi fără aer deși poate uneori îi enervează.

Trăim vremuri paradoxale, în care tensiunea și speranța, oligofrenia și genialitatea, verdele și roșul, naționalismul și universalismul, pragmatismul și metafizica, social democrația și liberalismul, arta și crima, petrolul și principiile, demnitatea și conformismul, lichelismul și eroismul, apa și focul, fumul bogat al rachetei care a ars și fumul sărac din hornul unei case de țărani care n-au plecat niciodată de pe Pământ, pacea și războiul, se amestecă , ne neliniștesc și ne pun în gardă.

România ne-a ales pe noi, în anul 2000, să lucrăm pentru ea. Să hotărâm încă o dată, la rândul nostru, domnilor parlamentari și domnilor guvernanți, oameni ai puterii și oameni ai opoziției, că între toate cele care ni se oferă spre a alege, noi alegem, cu durere și speranță, România. Aceasta e problema noastră, aceasta e suferința noastră, aceasta trebuie să fie vindecarea noastră. România eternă! (Aplauze puternice)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

În încheiere, dau cuvântul domnului prim-ministru, Adrian Năstase, pentru a răspunde la unele dintre problemele care au fost ridicate de către dumneavoastră.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru!

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Consilierii mei mă anunțaseră ieri că va fi astăzi o dezbatere extrem de dură. Deși aseară am stat și am recitit "Arta războiului" a lui Sun Zu, de dimineață, când am văzut însă...i-am văzut pe colegii noștri de la P.N.L. și P.D. depunându-și ghiozdănașul aici, la catedră, mi s-a părut totuși că este un semn foarte bun. M-am gândit că, în definitiv, era o recunoaștere aproape ca la box, atunci când antrenorul aruncă prosopul.

Poate că așa trebuie interpretat acest gest. Poate că un dialog despre ce se întâmplă în țară este foarte greu de realizat acum. Poate că dânșii nu sunt pregătiți.

Noi am venit, însă, aici pentru că vrem să vă spunem, mai ales, ce credem că trebuie să facem împreună în continuare. Ce am făcut? Aproape că am uitat. Am avut o revelație astăzi, și-i spuneam domnului ministru Marian Sârbu, a fost nevoie ca unul dintre colegii noștri să ne reamintească una dintre realizările excepționale cu adevărat, acordul social, pe care l-am încheiat în perioada anterioară.

Și, probabil, că sunt multe alte lucruri pe care nu le-am pus în acest bilanț și, în definitiv, este firesc să fixăm for the record pentru arhiva Parlamentului și arhiva guvernărilor din România ceea ce s-a întâmplat, ceea ce am făcut. Dar suntem cu toții la fel de obișnuiți să uităm repede și să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care le avem de realizat în viitor.

De aceea am venit aici, ca să ascultăm părerile dumneavoastră și să ascultăm sfaturi și unele dintre ele, de altfel, foarte bune în ceea ce privește pensiile. Ar fi important să adăugăm fonduri suplimentare, poate vom reuși o dată cu privatizarea PETROM-ului sau a BCR-ului, o parte din banii respectivi să-i punem într-un fond special care să ne ajute la o rezolvare cel puțin parțială a problemei pensiilor.

Și au fost multe alte idei care au apărut astăzi aici. Vă asigur că le vom examina cu foarte mare atenție. Pentru că, în definitiv, este în interesul nostru să preluăm idei sau sugestii, sau gânduri, sau observații care ne pot ajuta să îmbunătățim performanța guvernării.

Din acest punct de vedere, vă asigur că am ascultat cu multă atenție membrii cabinetului, cei care suntem astăzi aici, ceea ce s-a spus și că suntem, în continuare, extrem de deschiși la sugestii, la observații. Pentru că ședințele noastre de guvern care, uneori, durează foarte mult, în fiecare joi din săptămână, încearcă să realizeze acele schimburi de păreri care să ne dea o șansă în plus de a merge mai repede pe un drum pe care ni l-am ales. De aceea, până la urmă, suntem parteneri. Chiar dacă suntem în Opoziție sau suntem la Putere.

De aceea, este datoria noastră să venim să vă spunem și ce am făcut, pentru că, în definitiv, am făcut toate aceste lucruri împreună. Când mergem în străinătate, oricare dintre noi, va fi privit ca român, ca reprezentant al unei țări care nu mai este cumva într-o zonă de umbră, într-o zonă de rezerve majore. Și aceste lucruri, până la urmă, ni le datorăm unii altora, respectul necesar și încrederea reciprocă.

Singurul lucru la care vreau să reacționez este ceea ce a spus domnul senator Adrian Păunescu în legătură cu un anumit risc ca atunci când cineva repetă în exterior un anumit mesaj, eu sau colegii mei să abdicăm de la un anumit principiu. Un astfel de risc nu cred că există. Cred că am dovedit de multe ori, dacă nu de fiecare dată, că știm să apărăm un principiu chiar dacă în presă pot să apară anumite mesaje repetate sau nu, chiar dacă cineva dă un mesaj sau altul, eu cred că este important ca fiecare dintre noi să poarte cu sine o opinie, s-o exprime și s-o pună în discuție. Și avem datoria, în final, să încercăm să ne convingem unii pe alții care este cea mai bună soluție.

De aceea, aș spune că acesta este singurul lucru cu care nu sunt de acord din ce a spus Adrian Păunescu. În rest, aproape că nu am de adăugat la ceea ce s-a spus aici, prea mult. Îi rugasem pe colegii mei să adauge anumite comentarii. Domnul senator Dina a mai spus unele lucruri cu care sunt de acord. Sigur, va trebui să ne uităm cu mai multă atenție. Avem o problemă. Suntem comparați acum, în 2002, cu ceea ce s-a întâmplat și ceea ce era nivelul de trai sau p.i.b.-ul din 1989. Vă cerem totuși îngăduința de a ne compara cu nivelul din 2000. Pentru că, vă reamintesc o discuție pe care am avut-o zilele trecute atunci când votam despre punerea la punct a stadionului național pentru un meci important, noi ne-am angajat să dăm 15 milioane de dolari pentru a finaliza lucrările la acest stadion pentru modernizarea lui.

Sigur, este important, repet, pentru noi să rezolvăm aceste lucruri, dar unul dintre participanți, acolo, ne-a întrebat: "Bun, dar nu era evident că stadionul ăsta trebuie reparat? De ce n-ați făcut-o până acum?"

Vreau să reamintesc faptul că stadionul a fost construit în 1953 și atunci mi-am asumat eu, în numele tuturor guvernelor de după 1953, faptul că stadionul n-a fost modernizat. Dar suntem întotdeauna certați noi, care investim banii într-un anumit proiect, noi, care facem un anumit lucru, suntem învinuiți pentru cei care n-au făcut niște lucruri pe care trebuiau, poate, să le facă. Și ne-ar fi permis nouă ca acești 15 milioane de dolari să-i dăm la săraci, să-i dăm la pensionari, să-i dăm în alte locuri.

Guvernele care au întrerupt lucrările la Unitatea nr.2 de la Cernavodă în perioada 1997-2000, ne critică pe noi pentru programele energetice. Dar dacă dânșii ar fi dat miliardul de dolari pe care noi îl dăm acum, noi am fi avut acum un miliard de dolari mai mult pentru diverse proiecte sociale, pentru sărăcia extremă, pentru pensionari, pentru sănătate și așa mai departe. Așa, noi investim timp de patru ani un miliard de dolari, și nu e puțin lucru totuși, să recunoaștem, pentru ca guvernele viitoare să poată să beneficieze de încă 10% energie mai ieftină în sistemul național.

Sigur, acestea sunt aspecte pe care le cunoașteți foarte bine, le știți foarte bine și eu vi le reamintesc pentru că, într-un fel, suntem legați prin același jurământ de muncă și de credință pentru o cauză nobilă. Încercăm să nu ne pierdem din nou în istorie sau în geografia aceasta variabilă a unei Europe care nu mai știe din ce direcție vin dușmanii.

De aceea, revin la Sun Zu și spun că arta războiului întotdeauna a însemnat în primul rând de a evita confruntarea, principala lecție pe care Sun Zu a dat-o discipolilor lui. Și eu cred că asta este până la urmă și datoria noastră: să nu încercăm să construim dispute inutile acolo ele nu există. Și, de aceea, eu vă cer, în continuare, încredere în echipa noastră și să aveți convingerea că vom munci mai departe pentru obiectivele noastre comune.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule prim-ministru.

Cu aceasta declar închisă ședința noastră comună.

Urmează ca fiecare Cameră să aibă activități potrivit programului propriu.

Vă doresc o zi bună!

Ședința s-a încheiat la ora 15,30.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 17 octombrie 2019, 5:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro