Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of June 18, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.107/28-06-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
22-10-2019
21-10-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 18-06-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 18, 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată: Cooperația de credit în România, o fata morgana;

Îl invit pe domnul Ștefan Baban. Se pregătește domnul Ștefan Giuglea.

 

Domnul Ștefan Baban:

Bună dimineața.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

"Cooperația de credit în România - o fata morgana."

Cooperația de credit în România nu deține în prezent nici 1% din piață, pe când, în alte țări europene, ponderea este de 30%, reprezentată în cea mai mare parte de creditul agricol, creditul mutual și altele.

Și în țara noastră trebuie să se dezvolte o alternativă de finanțare pentru mediul rural.

CEC-ul și-a închis în ultimii ani mai multe agenții rurale, iar de ceva vreme este într-o continuă restructurare.

Raiffeisen Banca Agricolă țintește exclusiv clientela de la SAFI, dar își simplifică rețeaua din mediul rural și nu va reuși să facă față tuturor cerințelor.

Într-un mediu economic sănătos, cooperativele de credit vor constitui o alternativă de finanțare.

Lacunele și schimbările repetate din legislația românească cu privire la acest domeniu a adus multe prejudicii, dând naștere inclusiv la cazuri nefaste, precum Banca Populară Română.

Practic, în ultimii doi ani, perioada în care BNR a intervenit cu măsuri exprese care să pună ordine în sistemul cooperației de credit, o serie de instituții abia au reușit să supraviețuiască, altele au dispărut sau urmează să fie lichidate.

O primă întrebare esențială este: ce surse de finanțare au cooperativele de credit? Dacă până în 1995 acestea s-au alimentat în proporție de 95% din fondul social al membrilor cooperatori, ulterior s-a ajuns ca acesta să reprezinte până la 45%.

Până acum doi ani, când a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr.97/2000, cooperativele de credit au funcționat după Legea nr.109/1996. Această ordonanță a redefinit sistemul cooperatist de credit ca unul de activitate bancară, cu o casă centrală care îndeplinește rolul bancar pentru cooperativele afiliate, toate coroborate dând naștere la atâtea probleme și disensiuni în sistem, impunându-se necesitatea existenței unui fond propriu de garantare, precum și afilierea la fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar.

Marile probleme apărute în sistem au fost generate, în cea mai mare parte, de vidul legislativ, de reglementările în continuă schimbare. Pe lângă Legea nr.109/1996, au mai apărut: Ordonanța de urgență a Guvernului nr.97/2000, Legea nr.272/2000, care a modificat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.97/2000 și Legea nr.200/2001, care le-a aprobat pe amândouă. Legea nr.109 a fost prea permisivă, în baza acesteia fiind înființate băncile populare, care nu ar fi trebuit să fie autorizate, controlate și supravegheate nici de BNR și nici de o altă rețea cooperatistă; pur și simplu, au putut să funcționeze de capul lor. La ce ne referim: simplu, în ultimii doi ani, cooperativele de credit funcționează și după Legea nr.109 și după Ordonanța de urgență a Guvernului nr.97, creându-se astfel multe confuzii.

În prezent, haosul este deplin. Reorganizarea cooperativelor de credit se face după Legea nr.200, iar, de funcționat, funcționează încă după Legea nr.109. În aceste condiții, dacă vom mai avea sau nu un sistem viabil al cooperației de credit, rămâne de văzut.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Giuglea - referire la procesul de degradare prin eroziune a litoralului românesc;

Îl invit la microfon pe domnul Ștefan Giuglea. Va urma domnul Vlad Hogea.

 

Domnul Ștefan Giuglea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să vă rețin atenția cu o problemă deosebit de importantă a județului Constanța, în general, și a litoralului Mării Negre, în special, pentru care trebuie luate măsuri urgente, ferme și de durată.

Studiile întreprinse arată că litorarul românesc se află într-o stare gravă în ceea ce privește extinderea eroziunii, circa 60-70% din lungimea țărmului fiind afectat.

În zona Rezervației Biosferei Delta Dunării, plaja a pierdut din suprafață în ultimii 35 de ani peste 2400 de hectare (circa 80 de hectare pe an), iar pe unele porțiuni în care lățimea cordonului litoral este mai redusă, la furtuni marea acoperă complet țărmul, uneori formând breșe care se unesc cu apele lacurilor litorale, afectându-se ecosistemul lacului respectiv.

În sectorul sudic Midia - Vama Veche, mobilitatea liniei țărmului înregistrează o evoluție diferită: plaja din Eforie s-a retras cu 40 de metri, partea nordică a plajei Neptun s-a retras cu 24 de metri, plaja Venus-Saturn cu 36 de metri, și zona 2 Mai, unde plaja a dispărut sau are lățimi de ordinul metrilor.

Principalele cauze care au condus la acest fenomen, pe lângă cele naturale care se referă la ridicarea nivelului Mării Negre, a circulației curenților marini, sunt: lucrări pe Dunăre și principalii afluenți (Porțile de Fier 1 și 2), lucrări inginerești în zona litorală (Sulina, diguri portuare), intervenția directă asupra plajelor (exploatarea nisipurilor).

Lucrările hidrotehnice realizate au vizat protejarea țărmului cu faleze de înaltă și joasă altitudine. Protecția falezelor s-a realizat prin lucrări de terasare, taluzare, drenare, consolidare, implementarea soluțiilor de tip greu (diguri și epiuri) și de tip ușor (innisipare artificială, garduri de fixare a depozitelor de sedimente).

În acest sens, au fost executate construcții hidrotehnice de apărare începând cu perioada anilor 1936 și continuând apoi, treptat, pe etape de dezvoltare până în anul 1991, când această activitate a fost mult diminuată sau stagnată.

La o investigație preliminară efectuată de organismele de specialitate în anul 2000 asupra stării sistemului de protecție litorală, se constată o pondere de circa 55% din diguri cu grad mediu și avansat de degradare.

În perioada anilor 1990-2000, în zona litorarului sudic amenajat s-a înregistrat o modificare majoră a liniei țărmului, în care efectul eroziv a avut o pondere de circa 76%, ceea ce reflectă faptul că soluțiile de protecție și-au atins numai parțial scopul inițial.

Eroziunea plajelor duce la pierdere de teritoriu, dar, mai ales, compromite ecosisteme, costiere marine și valoarea socio-economică a zonei litorale și, în principal, activitatea de turism și balneologie, generând pagube importante economiei naționale și dezvoltării durabile a țării.

Problema procesului de degradare prin eroziune a litoralului este considerată de multe state ca fiind de importanță națională, motiv pentru care mi-am permis să trag un semnal de alarmă în legătură cu fenomenele grave ce se produc în acest sens pe teritoriul țării, pe o lungime de 244 de kilometri de litoral românesc.

În acest context, propun: implicarea tuturor factorilor responsabili de la nivelul județelor în programe și proiecte comune, menită să înlăture cauzele de eroziune, altele decât cele naturale; reconsiderarea și revitalizarea comisiei interministeriale pentru analizarea și studierea situației într-o manieră științifică, pentru o cunoaștere aprofundată a fenomenelor locale și regionale a diferitelor sectoare de litoral, dar și a întregului geosistem Dunăre - Marea Neagră; verificarea proceselor și soluțiilor de protecție și reabilitare în poligoane experimentale și, după găsirea variantelor optime, aplicarea lor în teren; dirijarea unor fonduri speciale interne sau externe, pentru punerea în aplicare a programelor și măsurilor adoptate în scopul diminuării și înlăturării gravelor fenomene care afectează zona litorarului românesc, programe ce pot acționa pe o perioadă de 25-50 de ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Vlad Gabriel Hogea - despre PSD și repetatele încălcări ale legii;

Îl invit pe domnul deputat Vlad Hogea. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule președinte,

Onorată Adunare,

Autoritarismul are două fețe: una frumoasă și surâzătoare, cea a respectării legii și a sistemului tradițional de valori, și una hâdă, urâțită de grimase, aceea a abuzului, a presiunilor ilegale, a șantajului generalizat, a tiraniei instituționale.

PSD a optat pentru varianta a doua, care a adus în ultimii ani alienarea democrației noastre fragile și originale, transformarea acesteia într-o caricatură grotescă de cea mai proastă calitate și concepție. Fudulia a devenit aroganță. Aceasta s-a prefăcut în megalomanie care, la rândul ei, a fost antecamera dictaturii de subdezvoltare, instaurată de actualii noștri guvernanți pe nepusă masă și în disprețul tuturor.

Cuvintele ar putea părea prea dure, iar exprimarea nefericită, dar, la o cercetare mai atentă a tentațiilor și tendințelor satrapice ale unor lideri ai Partidului Social Democrat, vom vedea că ideea enunțată de noi anterior este cât se poate de bine fundamentată.

Aici nu este vorba de minuscule erori de sistem, inerente volumului mare de activitate, nici de acțiuni izolate fără relevanță și finalitate.

Noi credem că PSD greșește deliberat, prin repetatele încălcări ale legii. Suntem convinși că totul este premediat și planificat cu grijă, iar pașii făcuți de 19 luni încoace sunt gradați într-un crescendo care va sublima în creuzetul dictaturii nulităților.

Nu mai departe de săptămâna trecută, oficialii PSD Iași, reprezentanții Guvernului în teritoriu, dar și fruntașii organelor alese ale administrației publice județene, au declanșat o campanie infernală de diversiuni, amenințări și promisiuni demagogice în comuna Rediu, unde vor avea loc duminică, 23 iunie, alegeri pentru primăria localității.

Înfuriați de faptul că reprezentantul PRM, Vasile Haidău, este cotat cu prima șansă, baronii PSD-iști și-au dat, pentru a câta oară, arama pe țară. Să le spui unor dezmoșteniți și năpăstuiți ai soartei că le tai racordul de gaz metan și legătura la rețeaua electrică dacă nu votează cu omul mediocru pe care Puterea îl vrea cu orice preț primar?! Aceasta este o imensă grosolănie pe care nimeni nu trebuie să și-o permită.

Nu cu ambițiile tiranice ale unor vătafi de plasă, ca aceia implicați în evenimentele de mai sus, va intra România în Europa, ci cu oameni valoroși, pragmatici și cinstiți, capabili să țină în echilibru balanța Puterii.

În măselele deja putrede ale PSD a intrat caria dictaturii.

Degeaba și-a pus Puterea o proteză europeană, pentru că alegerile din 2004 vor fi o nucă nu tare, ci de-a dreptul pietroasă.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată: Locul tricolorului românesc este și pe primăria din Sfântu Gheorghe;

Îl invit pe domnul deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Locul tricolorului românesc este și pe primăria din Sfântu Gheorghe.

"Cred într-un Dumnezeu,

Cred într-o patrie,

Cred într-o dreptate divină eternă,

Cred într-o reînviere a Ungariei! Amin."

Este crezul unguresc cu care începeau și se terminau orele de clasă și la aproape 20 de ani de la Trianon, și prin care se imprima în conștiința școlarilor, ca un "adevăr etern al lui Dumnezeu", ideea reînvierii vechii Ungarii.

Aici își are explicația gestul primarului Almos Albert al municipiului Sfântu Gheorghe și președinte al UDMR Covasna care, înainte de Ziua Eroilor, când un grup de militari de la unitatea de vânători de munte din Sfântu Gheorghe a dat jos drapelul decolorat de intemperii de pe turnul primăriei Sfântu Gheorghe, a interzis arborarea noului tricolor. Acest drapel avea o semnificație deosebită: eliberarea în ziua de 8 septembrie 1944 a primului oraș din Transilvania de sub ocupația horthistă.

Gestul său, care constituie o sfidare deliberată și incalificabilă a însemnelor naționale ale României, a bulversat pentru moment societatea civilă românească în ajunul Zilei Eroilor, dar și așa-zisei comemorări a 82 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Iar Trianonul este considerat de toți ungurii, chiar și în ziua de astăzi, drept cea mai mare tragedie a istoriei lor.

În acea zi fatală pentru ei, de 4 iunie 1920, când Agoston Bernad, ministrul muncii și ocrotirii sociale, și Alfred Drasche Lázár, însărcinat extraordinar și ministru plenipotențiar, au semnat Tratatul, în întreaga Ungarie au bătut clopotele, pe clădiri au fost arborate steaguri de doliu, circulația s-a oprit, ziarele au apărut cu un chenar negru, iar în biserici s-au ținut slujbe de prohodire.

Trianonul a însemnat amputarea națiunii ungare și sfârșitul Ungariei istorice. A fost un șoc din care ungurii nu și-au revenit nici astăzi, exprimat plastic prin sintagma "Nu, nu, niciodată!" Ei nu pot să uite că Ungaria a cedat României un teritoriu mai mare decât cel cu care au rămas: 36,2%, față de 32,7%.

"Bajcsi zsilinszky" în limba engleză și tradus în limba maghiară de chiar fostul președinte al Ungariei, Árpád Göncz, în cartea "Transilvania - trecut și viitor" spunea: "În ceea ce privește Transilvania, există o singură alternativă: națiunea ungară, înainte și după Tratatul de la Trianon, ține în modul cel mai ferm la drepturile ei de proprietate asupra întregii Transilvanii. Nu va exista niciodată o generație de unguri dispusă să renunțe la acest sfânt drept istoric. Națiunea ungară este gata ca, în orice clipă, să ia arma în mână pentru a-și exercita acest drept, sacrificându-și chiar viața în luptă, fiindcă fără Transilvania nu poate să existe un stat ungar, nici o misiune ungară, și nici o viață ungurească". Într-o singură problemă "nu putem face concesii, Transilvania, în întregimea ei, ca unitate intangibilă, trebuie repusă sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare".

Și ce facem noi în aceste condiții? Încheiem un protocol de colaborare la guvernare între PSD, partidul care a fost votat de majoritatea românilor, eu spun credibili, fiindcă au crezut în retorica naționalistă a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, și o minoritate care niciodată nu va înceta să uneltească pentru a repune Transilvania, sub o formă sau alta, sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare.

Este soluția pe care au găsit-o și negociat-o Adrian Năstase și Viorel Hrebenciuc la nivel central sau prefectul Ovidiu Natea și întreg staful PSD din județul Mureș la nivel local și care, apoi, s-a materializat prin darea afară din Liceul Bolyai din Târgu Mureș a elevilor de la secția română.

Oare ungurii, în locul nostru, ar fi procedat la fel?

Este amnezia de care au suferit toții ionii, și adrienii, și viorelii, și ovidii, și acoliții lor, și care nu vor să-și amintească de jertfa de sânge a eroilor noștri căzuți în două războaie mondiale, de cei asasinați în lagărele de exterminare ungurești, de prigoana la care a fost supusă Biserica Română, atât cea ortodoxă, cât și cea greco-catolică din Transilvania, de cei trimiși drept carne de tun și uciși pe câmpul de luptă în cadrul regimentelor ungurești din Ucraina și până în Germania, în anii Dictatului de la Viena.

Oare atât de ușor se poate trece peste declarația din 6 ianuarie 1990 a organizației ungurilor americani, din care citez: "Statele Unite să ceară guvernelor românești dreptul de autodeterminare pentru ungurii din Transilvania. Să se deschidă acolo universitatea Bolyai, să rămână limba ungară egală cu cea română. Toate monumentele, bisericile ungurești să fie reparate. Pe clădirile oficiale, denumirile să fie scrise în ungurește și românește, la fel străzile. Ungurii care au suferit să fie despăgubiți. Ungurii să fie admiși în oficii și alte locuri de muncă și să aibă reprezentanți politici. Pretindem libertate politică, religioasă și culturală. Românii din Transilvania să învețe ungurește, să se înțeleagă cu populația maghiară. Toate aceste libertăți să fie garantate de către Statele Unite, până când se vor trasa frontierele definitive. Numai așa putem rămâne fiii lui Kossuth. Acum este ora păcii, să aducem înapoi milioanele de unguri." Semnat Demeter Tibor.

De aceea, revenind la primarul din Sfântu Gheroghe, al cărui nume nu mai vreau să îl rostesc, nu mă mir că, la solicitarea Ministerului Administrației Publice de a repune tricolorul la locul său, de a înceta acțiunile provocatoare și de a respecta Constituția și simbolurile statului român național și unitar, a declarat ritos: "Acest steag nu va mai fi niciodată acolo." Și acest steag, aseară, 17 iunie, încă nu era repus!

Este dovada clară că Guvernul României și+a pierdut autoritatea asupra județelor Covasna și Harghita.

Domnilor guvernanți,

Doresc să închei alocuțiunea mea cu două citate, la care vă invit în mod deosebit să meditați, rostite de Nicolae Iorga la 8 septembrie 1915 la Vălenii de Munte, în prefața la "Istoria românilor din Ardeal și Transilvania": "În această carte este numai sânge și lacrimi. Ne-am plătit cu ele pentru cel puțin 1000 de ani. Aibă deci măcar urmașii noștri zile mai bune!", și, respectiv, de Nicolae Titulescu la 1 noiembrie 1915 la Iași: "România este patria noastră și a tuturor românilor de pretutindeni. Este o singură ființă etnică. Este România celor de demult și a celor de mai apoi. Este patria celor dispăruți și a celor ce va să vie."

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Codrin Ștefănescu - declarație ce are ca temă luptele politice interne care se desfășoară în cadrul PNL;

Dau cuvântul domnului deputat Codrin Ștefănescu. Va urma domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asistăm de o bună perioadă, tot mai deziluzionați, la adevărate "lupte" politice interne care se desfășoară în cadrul Partidului Național Liberal.

Luând în considerare statutul pe care acest partid îl are, acela de partid de opoziție, unul mai mult formal decât relevant, mi se pare firesc ca eventualele critici aduse Guvernului, sau cel puțin unei părți a acestuia, să aparțină unei formațiuni politice stabile, capabilă să își soluționeze divergențele interne.

În acest context, PNL nu se află nici pe departe în postura de critic obiectiv demn de luat în considerare și, cu atât mai puțin, de a emite pretențiile unui bun colaborator și sfătuitor. Astfel, consider inoportună cererea PNL de demitere a domnului Mihai David din funcția de secretar de stat al Ministerului Dezvoltării și Prognozei.

A fi solicitată demiterea din funcție a unui tânăr specialist, expert în mai multe domenii de activitate și un adept declarat al abandonării mentalităților învechite, tocmai de aceia care și-au demonstrat în timpul guvernării 1996-2000 lipsa totală de profesionalism și eficiență, iresponsabil conservatorism în ideea de schimbare, ține de umorul ieftin cu care PNL și-a obișnuit deja firavul său electorat. Acesta este și adevăratul motiv pentru care primul- ministru Adrian Năstase nu a dat curs solicitării venite din rândurile liberalilor, răspunsul său nefiind nicidecum o adeziune pentru limbajul caracterizat de aceștia ca fiind "de mahala".

Mai mult decât atât, tot acest "spectacol dezagreabil", acest "tumultum nejustificat", după cum îl prezintă chiar un membru marcant - Radu F. Alexandru, fac din PNL un partid care și-a pierdut identitatea și încearcă să și-o regăsească, prin atacuri succesive, la adresa oricărei persoane care le poate aduce mai multă mediatizare.

În paralel, fără a conștientiza că toate aceste acțiuni nu fac decât să grăbească prăbușirea PNL și să îi anuleze orice șansă de a constitui o opoziție democratică, liderii săi continuă să se implice în sandaluri ieftine.

În final, cu riscul de a mă identifica în apărătorul domnului Mihai David, consider că importante sunt realizările acestuia, capacitatea de soluționare a problemelor complexe pe care le presupune funcția pe care o deține, și nu micile "găselnițe" de moment pe care o Opoziție mult prea anemică încearcă a le transforma în veritabile "bombe de presă".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - intervenție referitoare la: - fapta primarului de la Sfântu Gheorghe de a da jos tricolorul românesc de pe primărie; la declarația domnului deputat Vida Iuliu;

Îl invit pe domnul deputat Damian Brudașca. Se pregătește domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În cele 18 luni de când se află la conducerea țării, Guvernul prezidat de Adrian Năstase nu a dat dovadă doar de incompetență, inconștiență și iresponsabilitate, ci și de lașitate.

Cu toate fumigenele pregătite minuțios în laboratoarele ministrului Vasile Dâncu, cetățenii României, mai ales cei din Ardeal, se simt astăzi cu mult mai puțin în siguranță decât în decembrie 2000, și aceasta datorită sacrificării sistematice a interesului național și a liniștii populației, spre a face concesii care miros a trădare de țară.

Astăzi, în România lui Iliescu și Năstase, cetățenii români sunt mai batjocoriți de unguri chiar decât în timpul dualismului de tristă amintire.

Vrând să obțină cu orice preț bunăvoința unor cercuri străine, Adrian Năstase a cedat în fața ungurilor mult mai mult decât ar fi vrut aceștia să obțină. Chiar dacă nu se recunoaște, astăzi, limba maghiară este limbă oficială, contrar Constituției și celorlalte legi în vigoare. S-au cedat, sau sunt pe punctul de a se ceda ungurilor și instituțiilor acestora, proprietăți ce nu le-au aparținut niciodată, cele mai multe construite din sudoarea tuturor locuitorilor Transilvaniei, nu din fondurile grofilor și magnaților.

Autoritatea instituțiilor statului român este simplă vorbă în vânt în județele Harghita și Covasna, cu toate încercările de contestare a acestui adevăr dureros. Cea mai recentă dovadă în acest sens este este obrăznicia fără de margini a primarului din Sfântu Gheorghe de a da jos tricolorul național de pe primăria acestui municipiu românesc.

Este un fapt de o gravitate extraordinară, dar Adrian Năstase și miniștrii săi nu iau nici o măsură împotriva acestui dușman declarat al statului și poporului român. Ei sunt însă viteji și exigenți nevoie mare când este cazul primarilor Funar, Ghișe, Ciuhandu și alții, pentru că luptă pentru respectarea legii, iar unii dintre ei sunt patrioți autentici.

Domnul Adrian Năstase face, prin lipsa de reacție în fața acestei infamii, dovada de necontestat că puțin îi mai pasă de această țară și de problemele ei. El a ajus să lase obrajii țării scuipați cu nerușinare de acest individ al cărui loc nu este pe jilțul de primar într-un oraș al României, ci după gratii, alături de alți infractori periculoși.

Fapta primarului de Sfântu Gheorghe nu este unică și singulară. Chiar dacă ar fi, primul-ministru ar trebui să nu mai obstrucționeze, cel puțin justiția să își facă datoria. Este grav și de neiertat atunci când un demnitar atât de important ca Adrian Năstase tace și întoarce spatele de la această faptă periculoasă. Această atitudine a încurajat, încurajează și va încuraja și mai mult extremismul unguresc să acționeze împotriva unității și integrității statele a României.

De fapt, această unitate și integritate au fost contestate și de deputatul Vida Iuliu în declarații consacrate împlinirii a 82 de ani de la încheierea Tratatului de la Trianon. Aceste declarații nu aparțin unui om de rând, ci unei persoane care de mulți ani de zile este deputat în Parlamentul României, unui om care, în această calitate, a jurat să respecte Constituția și legile țării. Dar deputatul Vida Iuliu are privirile îndreptate spre trecut și regretă existența statului național unitar român cu prețul, consideră el, dispariției himericei Ungarii Mari.

Credem că deputatul Vida Iuliu are și alte motive personale, de familie, să atace dur statul care i-a încredințat demnități și în care se bucură de respect, pe care, se vede, nu le merită.

Și în cazul său, premierul Năstase a tăcut și continuă să tacă, tăcere ca va stimula și alte luări de poziție și acțiuni îndreptate împotriva statului român.

Frecvența, numărul și gravitatea unor asemenea declarații și fapte produc o profundă îngrijorare și teamă în rândul populației românești din Ardeal. Oamenii sunt speriați nu numai că văd amenințată țara, ci se văd ei înșiși posibile victime ale terorismului de mare cruzime al urmașilor celor care au săvârșit crimele de la Ip, Trăsnea, Huedin, Sărmaș, Oradea, și care au îndoliat întregul pământ al Ardealului.

Există toate motivele pentru asemenea îngrijorare. Cu cât, din slăbiciune, lașitate sau indiferență, guvernanții români cedează în fața rapacității cercurilor extremiste ungurești, cu atât acestea devin și se manifestă mai ostil, mai disprețuitor, mai semeț. Iar instituțiile statului român tolerează să fie sfidate și umilite, fiind neputincioase să impună respectarea legii și sancționarea acestor dușmani din interior ai poporului român.

Ca deputat din Ardeal al Partidului România Mare, atrag atenția premierului Adrian Năstase că nici un alt premier al României nu a mai manifestat o asemenea slăbiciune și nu s-a aliat cu extremismul maghiar împotriva țării și a poporului român.

Chiar dacă cesiunile lui în fața pretențiilor și obrăzniciei acestor minoritari dau bine peste hotare, poate fi sigur că românii nu iartă, nu uită și nu vor tolera în veci să fie batjocoriți în propria lor țară.

De pe acum sunt pregătite locurile în care, în curând, vor fi pedepsiți cei care cred că pot abuza la nesfârșit de omenia și toleranța românilor.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - despre confortul și neajunsurile din trenurile puse la dispoziție de SNCFR;

Îl invit pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregătește domnișoara Lia Olguța Vasilescu.

 

Domnul Dezideriu Coloman Becsek-Garda:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cetățeanul României, la începutul mileniului al III-lea, dacă dorește să călătorească cu trenul, este nevoit să constate lipsa de respect și bun-simț din partea acelora care, conform legii, ar trebui să vegheze pentru confortul și timpul călătorului, ca trenurile să nu aibă întârzieri care să afecteze durata nepermisă a călătoriilor în dauna cetățeanului. Realitatea este, însă, cu totul alta. Aș enumera doar câteva exemple în acest sens.

Exista o cutumă în cadrul planificării, a mersului trenurilor, care cuprindea și lucrările de întreținere a căii ferate, refacții, și eventualele anulări de trenuri în perioada respectivă. Dar, în prezent, parcă am trăi într-un stat african subdezvoltat, unde interesul călătorului nu contează.

Pe linia Ploiești - București unde, începând cu vara anului trecut, are loc modernizarea căii ferate, trenurile întârzie regulat, o oră, o oră și zece minute, față de cele prevăzute în mersul trenurilor.

Eu aș fi de acord să cunoaștem mai bine frumusețile Câmpiei Române, în special localitățile Crivina, Buftea, Periș și Chitila, unde trenurile așteaptă deschiderea liniei, dacă pe lângă calea ferată în aceste așezări nu ar exista munți de gunoaie.

Ar fi preferabil ca în mersul trenurilor, planificarea să fie întocmită în așa fel ca aceste staționări să nu mai existe. Dar o asemenea planificare cere competență din partea conducerii SNCFR-ului.

În aceste situații deosebite când, din cauza lucrărilor, trenurile întârzie, ar fi de preferat ca trenurile de legătură să aștepte aceste trenuri, pentru că nu călătorul este pentru CFR, ci CFR-ul pentru călători.

Sunt niște fapte dezgustătoare, când angajații CFR-ului râd de călătorii care, în momentul sosirii în gară a trenului întârziat văd coada trenului cu care trebuiau să continue călătoria. În statele din Uniunea Europeană se spune că timpul costă bani. Noi, călătorii CFR-ului trebuie să așteptăm, din cauza acestor întârzieri, ore întregi în gări murdare unde s-au desființat sălile de așteptare clasa I-a, cum este cazul stației Brașov-călători.

Casierii, de multe ori, au un comportament inacceptabil, cum s-a întâmplat la gara de scurt parcurs din Cluj-Napoca, unde, după ce am stat la rând la casa de bilete, casiera Neamț Paula mi-a spus că nu are bilet pe parcursul Cluj - Gheorghieni și m-a trimis la o altă casă de bilete, unde, din nou, a trebuit să stau la rând și unde casiera Chițan Dana a folosit un ton necuviincios, jignindu-mă cu cuvinte necuvenite.

După cum știu, prima casieră trebuia să mă servească cu bilet de mână, dacă nu avea bilet tipărit pentru relația respectivă, bilet bianco. Am vrut să depun reclamație la șeful stației sau la șeful de tură, dar ei erau de negăsit.

În trenul rapid "Avram Iancu", pe distanța Tg.Mureș - București, la clasa a II-a, sunt vagoane de calitate, iar la clasa I-a vagonul nr.12 este într-o stare catastrofală care ar corespunde clasei a IV-a. Este o jignire pentru călători care plătesc bani grei pentru diferență de clasă față de clasa a II-a, unde confortul este mult mai bun. Ar fi preferabil ca domnul ministru Mitrea se impună ca, compunerea acestor garnituri să se facă cu mai mult simț de răspundere.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Lia Olguța Vasilescu - declarație referitoare la situația dezastruoasă în care se află agricultura doljeană;

O invit pe domnișoara deputat Lia Olguța Vasilescu să prezinte declarația politică.

Între timp, poate mai apare cineva dintre cei înscriși pe listă.

 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Stimați colegi,

Prin această intervenție, aș dori să atrag atenția Executivului că trebuie să se implice mai mult în problemele ce țin de agricultură, întrucât, cel puțin în județul pe care eu îl reprezint în Parlament, Doljul, situația este de-a dreptul dramatică. Astfel, din cauza înghețului din această iarnă, precum și a secetei care a pârjolit aproape tot, în acest an, 92% din suprafața cultivabilă a județului a fost afectată, pagubele ridicându-se la cifra de 644 miliarde lei, fără șansa de a fi recuperată vreodată.

Județul Dolj se află pe unul dintre primele locuri pe țară în ce privește numărul agricultorilor care au solicitat instalații și echipamente de irigat subvenționate de stat cu 70%, în baza Ordinului Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr.117/2002. Până acum s-au cerut echipamente în valoare totală de 25,1 miliarde lei, însă valoarea aprobată pe țară este de aproximativ 600 miliarde lei, ceea ce înseamnă că numai Doljul ar epuiza circa 20% din această sumă. Absolut insuficient aș spune.

Deși Doljul este unul dintre județele cele mai afectate de secetă, valoarea pagubelor fiind de peste 640 miliarde lei, nu se întrevăd speranțe ca acești bani sau o parte din ei să fie recuperați ca ajutor din partea Guvernului. Culturile de vișin, prun, cais, zarzăr au fost calamitate în proporție de 50%, în vreme ce la grâu situația este aproape de dezastru, specialiștii estimând proporții de 1.055 kg/ha la grâu și secară, 910 kg/ha la orz și 715 kg/ha la ovăz.

Situația județului nu este mai bună nici în ceea ce privește zootehnia. Deși statul a hotărât acordarea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, în baza Ordonanței de urgență nr.168/2001, pentru agricultorii care doresc să le populeze cu animale și să relanseze acest sector, s-a dovedit că doar o mică parte dintre acestea pot fi atribuite. Astfel, din 21 de ferme inventariate la nivelul județului, doar 5 au fost atribuite și din 127 de adăposturi inventariate numai 16 au fost acordate până la această dată.

În aceste condiții, este foarte posibil ca rezervele de hrană să nu ne ajungă nici măcar până în luna noiembrie, ceea ce înseamnă că vom fi din nou nevoiți să importăm cereale și produse de origine animală din alte țări. Poate că, din aceste motive, Guvernul va înțelege să aloce mai mulți bani de la buget, anul viitor, Ministerului Agriculturii, mai ales că instalații de irigat nu prea mai există pe nicăieri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - referire la măsurile din învățământul preuniversitar aprobate prin Ordinul 3342/11.03.2002;

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să mă refer la câteva măsuri în învățământul preuniversitar pentru anul școlar 2002 - 2003 aprobate printr-un recent Ordin al ministrului, nr.3342/11 martie a.c.

Metodologia privind încadrarea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2002 - 2003, aprobată prin Ordinul MEC menționat mai sus, prevede la art.17 organizarea cu clasă întreagă a activităților de laborator tehnic și de instruire practică comasată, ceea ce înseamnă că numărul de elevi la clasă va crește la 25, la numărul maxim admis de Legea nr.84/1995, adică 28 de elevi pentru clasele de liceu și 30 de elevi pentru clasele de școală profesională.

Este de menționat că, până în prezent, aceste activități s-au desfășurat zeci de ani cu clasa împărțită în două grupe de maximum 10 elevi.

O consecință negativă imediată a acestei măsuri o constituie problemele de spații și de dotare, întrucât:

    1. marea majoritate a laboratoarelor și atelierelor de instruire practică existente în școli sunt dimensionate, dotate și organizate pentru 15 - 18 locuri de instruire practică;

    2. spațiul existent permite cu greu organizarea altor locuri de instruire, în detrimentul respectării normelor de protecția muncii, activitățile practice fiind desfășurate de minori necalificați;

    3. în foarte puține situații se dispune și de resursele materiale necesare pentru echiparea a noi locuri de instruire: mobilier, scule, mașini, aparate, ș.a.m.d.;

    4. într-un număr extrem de redus de situații există contracte de colaborare cu agenții economici pentru perioade de timp compacte, care, însă, nu asigură parcurgerea corectă a programelor școlare.

Măsura este discriminatorie, în primul rând, pentru cadrele didactice care desfășoară activități practice, întrucât, la același salariu, efortul de supraveghere și de instruire este dublu, iar eficiența muncii este redusă, conducând la aprecieri nefavorabile ale activității cadrelor didactice, cu consecințe negative privind acordarea salariului de merit, a gradației de merit, prioritate la detașare, transferare, susținerea de grade didactice, disponibilizări.

Măsura este discriminatorie, de asemenea, și pentru elevii de liceu, filiera tehnologică și școli profesionale, deoarece prin măsurile de organizare a activității elevii sunt discriminați în ceea ce privește șansa unei bune pregătiri. Astfel:

    1. toate normele pedagogice și de muncă demonstrează că un singur cadru didactic nu poate simultan supraveghea și îndruma 28 - 30 de minori pentru a le forma deprinderi practice specifice la nivelul practicării unei meserii;

    2. condițiile de pregătire practică oferă absolvenților de liceu șanse reduse de promovare a examenului pentru obținerea certificatului de competențe profesionale;

    3. programele de pregătire practică la școala profesională sunt concepute conform Programului de reformă în învățământul profesional și tehnic PHARE-VETRO 9405 și au ca obiectiv principal formarea profesională la nivelul pregătirii elevilor din țările Uniunii Europene;

    4. șansa integrării absolvenților pe piața forței de muncă va fi diminuată și din cauza pregătirii slabe în domeniul de calificare, ratându-se o formă de protecție socială a tinerilor conferită tocmai de calitatea pregătirii.

Organizarea activității practice cu clase de 28 - 30 de elevi este contrară tuturor programelor școlare în vigoare restructurate în anii 1999, 2000 și 2001, în cadrul programului de reformă a învățământului care precizează că activitatea practică în ateliere și laboratoare se desfășoară cu clasa împărțită în două grupe de câte 10 elevi.

Nu în ultimul rând, menționez faptul că imposibilitatea supravegherii normale a unui număr mare de minori care desfășoară activități practice specifice (de exemplu, lucrări în domeniul electric, cu mașini unelte, în construcții etc.) poate conduce la accidente de muncă, cu toate consecințele medicale și legale cunoscute.

Este de neînțeles această modificare a metodologiei angajării personalului didactic din învățământul preuniversitar, care transferă dificultățile de finanțare a salariilor din învățământ tot pe spinarea elevilor, fiindu-le compromisă pregătirea profesională și viitorul lor imediat într-o piață a muncii și așa precară din punct de vedere al capacității de absorbție, al organizării și competiției.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Valentin Vasilescu - presa din România - unealtă de manipulare a opiniei publice;

Dau cuvântul domnului deputat Valentin Vasilescu.

 

Domnul Valentin Vasilescu:

Stimați colegi,

În ultimii 12 ani, au existat nenumărate operațiuni speciale, pregătite în secret și executate, fie nemijlocit, fie de forțe coordonate de serviciile noastre de informații.

Atunci când una dintre acestea ajungea să transpire, din greșeală, în presă, exista posibilitatea desconspirării persoanelor de care depindea autorizarea lor și în folosul cărora se executau. Cum aceste persoane se găseau în vârful ierarhiei statului, acoperirea lor constituia sarcina de serviciu pentru toate serviciile secrete: poliție, armată și justiție. Se găseau rapid țapi ispășitori, se confecționa o variantă cât de cât credibilă și nu mai conta că, pentru atingerea acestui scop, se încălcau toate legile și unor oameni nevinovați li se stricau rostul și li se distrugeau familiile.

Infractorii care ne conduc sunt mai presus de lege, de omenie și, pentru a-i scăpa pe aceștia nepedepsiți, oamenii obedienți puși chiar de ei în fruntea serviciilor speciale, ale armatei, poliției și justiției, nici nu-și imaginează măcar vreodată că vor plăti alături de foștii lor stăpâni.

Manopera menită să-i scoată basma curată pe infractorii din fruntea statului nu ar fi avut sorți de izbândă fără o intensă mediatizare, doar a versiunii plăsmuite de autorități. Tonul era dat pe canalele consacrate, adică pe posturile naționale de Radio și TV.

Fabulațiile comise în paginile cotidianelor sau în emisiunile posturilor de Radio și TV private nu constituiau nimic altceva decât variațiuni pe tema preluată de pe posturile naționale de Radio și TV, ceea ce demonstrează, fără doar și poate, că, prin această complicitate dovedită cu adevărații infractori, patronii de presă din România, și nu altcineva, sunt cei care, de ani buni, au compromis ideea de libertate a presei. Bombardamentul cu informații false, dar dirijate, a avut darul de a întări, în mintea consumatorului de știri, acea percepție confecționată de profesioniști în manipulări din instituțiile statului.

Bagajul de cunoștințe redus al majorității oamenilor simpli nu le permitea acestora să analizeze în profunzime datele și explicațiile oferite cu lux, în flux continuu, de autorități și aceștia, chiar dacă sesizau că era ceva necurat la mijloc, tot nu erau capabili să discearnă adevărul de minciună.

Dacă dorim să înțelegem procesul manipulării, trebuie să tratăm informația precum un vector. Este compusă dintr-un modul cantitativ, comensurat prin multele fațete, precum numărul de cuvinte sau cifre ineditul ei, gradul de generalizare, etc. Cel mai important este faptul că, pentru a fi considerată drept informație, înșiruirea de elemente mai sus amintite trebuie să fie utilă cuiva și de aceea are un sens și o direcție.

Atâta timp cât, cu complicitatea patronilor și directorilor de canale media din România, opinia publică a fost supusă unui asalt mediatic menit să inoculeze nevinovăția celor aflați în fruntea statului, este evident că intenția și scopul aplicării procedeului diversionist servea în exclusivitate acestora.

Zilele trecute, media românească a comentat în exces de imaginație un presupus accident care l-a avut ca protagonist pe Sorin Ovidiu Vântu. Au fost relatate întâmplări delirante care, potrivit jurnaliștilor, se petreceau în toate mediile: pe apă, sub apă, în aer și pe pământ. După două zile, s-a dovedit că opinia publică din România a fost indusă în eroare tocmai de presă, adică de cea care avea obligația s-o informeze corect.

Atâta timp cât pentru presa din România a devenit o practică curentă reflectarea fidelă a oricărei minciuni sfruntate emanate de cei aflați la putere, nu pot să spun decât că presa este, de cele mai multe ori, doar o unealtă de manipulare a opiniei publice. A fost suficient ca cineva, nu spun cine, să se substituie unei persoane din Executiv și să emită o informație falsă, dar cu un grad ridicat de credibilitate. Obedienți până peste poate, patronii de presă, fără nici o excepție, au crezut că i-au identificat corect sensul și direcția acestei informații, ceea ce i-a determinat să înghită pe nerăsuflate gălușca, amplificând-o mai apoi. Au procedat astfel pentru că li s-a format deja un reflex care s-a dovedit plin de avantaje în trecut și nu au crezut, nici un moment, că nu se vor evidenția, și de această dată, în ochii celor de la putere.

Este clar că printre criteriile care au stat la crearea unui eveniment de primă pagină nu a stat suferința pe care ar fi putut s-o suporte ființa omenească, fie ea și Sorin Ovidiu Vântu, ci percepția eronată că au primit dezlegare chiar de la putere pentru a trata acest subiect tabu. Privit din acest unghi, demersul făcut de conducerea Clubului Român de Presă de a se întâlni cu președintele Ion Iliescu, pentru a-l determina pe acesta să nu promulge un proiect de lege inițiat în conformitate cu toate legile țării de un deputat care este întâmplător și ministru, nu mi se pare o aberație, așa cum părea la început.

Dacă domnul Tinu și domnul Nistorescu au dorit să-i reamintească domnului Iliescu că a ajuns președinte și datorită campaniei murdare de presă dusă împotriva PRM și a liderului său Corneliu Vadim Tudor, Clubul Român de Presă este cu adevărat o invenție jalnică, de care România nu cred că are nevoie. Ceea ce e mai trist este că, prin trecutul său controversat, actualul președinte al României este susceptibil de a fi șantajat de baronii presei care au dovedit deseori că, pentru ei, legea se negociază și nu se aplică.

Constat că în România există oameni adevărați care sunt conștienți de lipsa de moralitate a așa-zișilor "baroni ai presei". Constat că acești oameni au descifrat la perfecție mecanismul de manipulare a opiniei publice de către putere, cu ajutorul presei și reușesc să-l destructureze fără nici o dificultate.

O veche zicală spune că: "Cine ridică sabia, de sabie va pieri". Dacă presa din România va continua să urmeze aceeași cale ca și până acum, nimic nu o va împiedica să se autodistrugă.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - intervenție referitoare la întâlnirea membrilor Comisiei pentru integrare europeană a Parlamentului României cu o delegație similară a Parlamentului Bulgariei și cu reprezentanții Comisiei pentru Uniunea Europeană a Parlamentului Spaniei;

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregătește domnul Nicolae Vasilescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 14 iunie 2002, a avut loc un eveniment deosebit, a cărui derulare nu a sensibilizat așa cum trebuie redacțiile presei de toate nuanțele.

Membri ai Comisiei pentru integrare europeană a Parlamentului României și o delegație similară a Parlamentului Bulgariei s-au întâlnit într-o amplă dezbatere cu reprezentanții Comisiei pentru Uniunea Europeană a Parlamentului Spaniei. Cei trei președinți ai comisiilor respective, senatorul Liviu Maior, deputatul Daniel Vâlcev și deputatul Jozep Borrell Fontelles, au asigurat trilateralei întâlniri succesul discuțiilor pe mereu actuala temă a integrării europene. Din tonul optimist al intervențiilor, a rezultat că integrarea României și Bulgariei este acceptată și momentul deciziei finale se apropie.

În calitate de parlamentar al Partidului România Mare, am prezentat poziția constructivă a partidului nostru față de amplul proces de construcție europeană. Analiza parametrilor definitorii ai acestui proces arată limitele decizionale ale principalilor actori și capcanele în care pot cădea țări întregi. Este evident pentru oricine că integrarea ar trebui să se desfășoare asimptotic și, atunci când diferențele au devenit acceptabile, decizia politică a aderării să devină și actul juridic de confirmare.

Apariția în timp a unor noi provocări și schimbarea continuă a realităților geopolitice au ca efect formularea unor noi condiții impuse statelor în curs de aderare, fapt care amână ad libitum decizia finală de aderare. În acest fel, oricând pot fi introduse criterii noi pentru țările candidate, spre a putea fi menținute la distanță, pe post de surse de forță de muncă ieftină și piețe de desfacere pentru produsele fabricate în țările avansate.

Este un joc periculos de-a șoarecele și pisica pe spinarea popoarelor, pentru că, pe măsură ce avansăm în asimilarea legislației europene, pe măsură ce crește gradul de integrare în Uniunea Europeană, scade nivelul de trai al populației. Ne vom integra cu o populație sărăcită, eurosceptică. Lipsurile duc la frustrări și indiferență. Să ne așteptăm, deci, la un absenteism major al alegătorilor la viitoarele alegeri.

Din punctul de vedere al Partidul România Mare, soluția integrării este una pur politică. Aceasta este și mai evidentă dacă se compară atitudinea Uniunii Europene față de țările baltice - Estonia, Letonia și Lituania - în raport cu România și Bulgaria, aflate la limita sud-estică a Europei unite.

Fără îndoială, România și Bulgaria vor intra împreună în structurile euro-atlantice și simultan, pentru că au cinci parametri definitorii comuni: 1. ortodoxia; 2. destin istoric apropiat; 3. experiența tristă a socialismului de import care, după Saracioglu, ministrul turc de externe, a fost expresia imperialismului rus; 4. Dunărea; 5. Marea Neagră.

Nu se poate o Europă durabilă fără Marea Neagră și fără Dunăre, viitorul fluviu al prosperității europene.

Partidul România Mare privește integrarea simultană a României și Bulgariei în structurile europene ca un fapt inevitabil și necesar. De aici, efortul nostru constructiv pe traiectoria faptelor care apropie decizia finală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Nicolae Vasilescu - comentariu pe marginea Proiectului de Lege privind unele măsuri referitoare la mișcarea antifascistă din România.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu, ultimul vorbitor.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților a dat undă verde, cu o repeziciune impresionantă, Proiectului de Lege privind unele măsuri referitoare la mișcarea antifascistă din România. Respectivul proiect descrie, practic, istoria României, inventând un curent fascist actual care trebuie urgent combătut prin lege.

S-a făcut o obsesie de către guvernanți pentru fascism, cuvânt vehiculat mai des decât în perioada apariției și existenței acestuia. Dintr-o dată, România devine singura țară fascistă, singura țară care a organizat crime împotriva umanității, singura țară cu criminali de război, cu lagăre de exterminare.

În viziunea celor care ne conduc, noi, poporul român, suntem cei mai răi locuitori ai planetei. Cum or suporta sărmanii să conducă un asemenea popor barbar?! Ungaria, Italia, Germania, Bulgaria, state foste fasciste, nu sunt incriminate de nimeni, evrei sau neevrei.

Iată de ce mi se pare cel puțin primejdios, iresponsabil, dar și ridicol, în același timp, ca România să fie declarată, indirect, țară fascistă de actualii guvernanți. În timp ce noi ne siluim istoria și ne acuzăm pe nedrept conducătorii patrioți, amiralul Horthy este reînhumat în Ungaria, chiar sub nasul Europei, încă de acum 9 ani, fără ca ungurii să se teamă că nu vor intra în NATO sau în Uniunea Europeană. La 4 septembrie 1993, amiralul maghiar a fost redat pământului țării sale cu onoruri, având sprijinul discret al autorităților maghiare. Garda de onoare de la catafalc era formată din marinari purtând, în semn de recunoștință, uniformele vechii armate. Chiar și membrilor Guvernului li s-a permis participarea, în calitate de persoane particulare. Au fost de față 6 miniștri și mai mulți parlamentari.

Nici un om politic din Ungaria sau din afara granițelor ei nu s-a exprimat critic la adresa Ungariei de atunci sau a lui Horthy, cu toate că acesta a deportat sute de mii de evrei în lagărele de exterminare naziste. Numai din nord-vestul Transilvaniei, vremelnic ocupată de unguri, Horthy a trimis în lagărele de exterminare hitleristă peste 150.000 de evrei. Și, totuși, Ungaria este membră NATO, Ungaria cert va fi primită în Uniunea Europeană înaintea noastră, nimeni nu le-a reproșat nimic, nu i-a mustrat pentru gestul de cinstire post-mortem a eroului lor, a istoriei lor.

Amiralul Horthy a fost lăsat în pace de occidentali, murind în liniște în Portugalia, la venerabila vârstă de 89 de ani, spre deosebire de mareșalul Antonescu, care a fost arestat de Palat, în cârdășie cu comuniștii români, și apoi predat, de către ultimii, sovieticilor, pentru a-i hotărî moartea. Oare pentru că în Guvernul american sunt și unguri evrei determină Occidentul să-și exercite memoria selectiv: Horthy, prin trimiterea evreilor la moarte în lagărele naziste este absolvit de orice vină, pe când mareșalul Antonescu rămâne cu marea "vină", aceea de a fi reușit să-i facă scăpați pe evreii refugiați din nord-vestul Ardealului cotropit de horthyști și chiar din Ungaria, trimițând o mare parte din ei în Palestina, chiar sub nasul naziștilor. Însuși Hitler recunoștea că "evreii considerau România țara lor de refugiu, evreii din Ungaria traversează în masă frontiera română, unde sunt primiți mai bine decât soldatul ce se întoarce de pe front". Iată ce spunea Hitler!

În timpul amiralului maghiar, horthyștii au cotropit teritorii ale statelor vecine: nord-vestul României, o parte din Iugoslavia, precum și Ucraina subcarpatică care aparținea Cehoslovaciei. Populația din aceste teritorii a fost supusă unui calvar inimaginabil: crime, masacre odioase, profanări, maltratări, expulzări în masă. Dar istoria maghiară descrie într-o manieră impresionantă luptele eroice și martiriul maghiarilor.

Este posibil ca cercurile conducătoare actuale de la Budapesta, ca și cele occidentale, să considere că toate crimele și atrocitățile horthyste împotriva altor state să fi fost făcute pentru binele poporului maghiar, iar pe Horthy să-l prezinte ca pe un conducător care s-a străduit pentru ca țării lui să-i fie bine.

În 1920, Ungaria devine primul stat fascist din lume și rămâne așa până în 1945, luptând alături de Germania, când aceasta a fost învinsă. Alianța lui Horthy cu Hitler, după ajungerea acestuia la putere în Germania, în 1933, precum și alianța predecesorului său Bela Kun cu Lenin, în 1919, când Ungaria a devenit stat al sovietelor, au fost și sunt considerate, de către urmașii actuali ai acestora, ca fiind conjuncturale, acte săvârșite pentru binele țării.

Ungaria a fost pașalâc turcesc, a fost stat al sovietelor, stat fascist și, cu toate acestea, istoria Ungariei nu are ce-și reproșa nimic, în timp ce poporul român, care a rezistat deznaționalizării, a rezistat transformării teritoriilor sale în pașalâc sau al transformării României în stat fascist, este obligat să-și arunce istoria la lada de gunoi.

Pentru declanșarea "războiului sfânt", cu sprijinul regelui, a șefilor partidelor istorice, a marii mase a populației din România pentru eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, precum și pentru redobândirea Transilvaniei de sub ocupația Ungariei fasciste, mareșalul Ion Antonescu este stigmatizat de unii reprezentanți actuali ai poporului român. Pentru sângele vărsat de armata română, pentru umilințele la care a fost supus poporul român, noi pe cine ar trebui să tragem la răspundere? De ce românii sunt mereu căutați și găsiți vinovați fără vină și obligați să-și ceară scuze pentru vini care nu le aparțin? Noi, poporul român, cui să cerem daune, atât morale cât și materiale, pentru nedreptățile îndurate din partea cotropitorilor, atât din est cât și din vest. Deplângem soarta milioanelor de evrei uciși în lagărele naziste, deplângem și înfierăm holocaustul, acolo unde el s-a produs, dar pe poporul român cine îl deplânge, dacă înșiși conducătorii lui îl hulesc?!

Lovind în eroii neamului, se lovește în trecut și în istoria sa. Protestăm împotriva intenției Guvernului și Parlamentului României de a impune prin lege un anumit punct de vedere asupra istoriei românești și facem apel la întreaga societate românească să se opune revenirii poporului român la stadiul de cobai ideologic, pe care l-a avut în perioada comunismului, solicitând, totodată, ca inițiatorii Legii privind unele măsuri referitoare la mișcarea antifascistă din România să-și depună capadopera la Parlamentul Ungariei, acolo unde s-ar putea să-și aibă obiectul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
 

Vă mulțumesc tuturor pentru atenție.

Cu aceasta, prima parte a ședinței de astăzi s-a încheiat.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 22 october 2019, 14:55
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro