Grigore Emil Rădulescu
Grigore Emil Rădulescu
Sittings of the Chamber of Deputies of May 21, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.86/31-05-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
15-10-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 21-05-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 21, 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.11 Grigore Emil Rădulescu - date statistice despre rata inflației și prețuri, discuții despre "familia statistică" și "familia reală";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Îl invit pe domnul deputat Emil Rădulescu și va urma doamna Constanța Popa.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Mijloacele de informare în masă anunță că rata inflației a scăzut spectaculos în luna martie. Ce păcat că prețurile nu au ținut cont de aceasta.

O rată a inflației mai mică, înseamnă, în mod sigur, o indexare a salariilor și pensiilor mai firavă. Aproape sigur înseamnă dobânzi mai mici la bănci. Ar trebui să însemne, foarte sigur, o încetinire a creșterii prețurilor. Însă, această din urmă semnificație nu mai este atât de valabilă în practică, precum în teorie. Așa se explică de ce nu toată lumea mai crede în cifrele oficiale.

Deschizi televizorul, la ora știrilor, și îl auzi pe premier vorbind din nou despre scăderea inflației. Îți amintește că tocmai s-a scumpit din nou benzina și că electricitatea, energia termică, gazele, biletele de autobuz, abonamentul la telefon, laptele și cafeaua, până și pingelitul pantofilor, costă mai mult.

Nefiind toți specialiști în economie, românii percep intuitiv diferența dintre rata comunicată de autorități și creșterea prețurilor, așa cum se simte în portofel.

Explicația pe larg a acestei diferențe se reduce, în mare, la ideea că mediile statistice distorsionează realitatea.

De fapt, constați de fiecare dată când ți se spune că scade inflația, se mai scumpește ceva.

Evident, îți spui: "Iar mint ăștia?!". De fapt, nu minte nimeni; rata inflației scade, pe bune. În martie a fost chiar nesemnificativă. Paradoxul se explică prin modul în care este calculată rata inflației.

Încă un exemplu: în statistică, o familie alocă pentru apă, canalizare, salubritate, gaze, încălzire centrală doar 7% din totalul cheltuielilor lunare, adică mai puțin pentru pâine, produs ce reprezintă 8,4% din cheltuielile totale.

În realitate, o familie de 3 persoane, cu venituri de circa 7 milioane de lei, apropiate de caracteristicile familiei medii, din punct de vedere statistic, și înghesuită în două camere la bloc, plătește o întreținere de circa 700.000 lei, vara și peste 1,5 milioane de lei, iarna.

Inutil să mai facem comparația cu cheltuielile totale sau cu cele pentru pâine.

Trebuie să mai adăugăm că, în timp ce pâinea s-a scumpit cu numai 11% în cursul anului trecut, prețul gazelor s-a dublat, gigacaloria s-a scumpit cu 64%, apa și serviciile de canalizare și salubritate cu 35%.

Metodologia folosită de Institutul de statistică pentru calcularea inflației este identică cu cea utilizată de Uniunea Europeană. Deci, nu poate fi suspectată de vicii ascunse, însă aplicată în România, unde există diferențe mari între cheltuielile unei familii de la oraș și a uneia de la țară și dintre cheltuielile făcute iarna și cele din lunile de vară, această metodologie conduce la concluzii ciudate și rezultate neverosimile.

De exemplu, în anul 2000, o gospodărie românească cheltuia în medie 120.000 lei pentru energie termică și electrică.

Media este atât de coborâtă datorită gospodăririlor din mediul rural, unde nu este termoficare, dar și datorită faptului că consumul de energie termică se reduce la apa caldă folosită în casele din mediul urban.

Această medie lunară pe țară stă la baza, în calculul ponderii cheltuielilor cu energia și totalul cheltuielilor unor gospodării.

Mai departe, această pondere arată cu cât contribuie scumpirea energiei la rata inflației. Așa se face că scumpirea gigacaloriei este simțită din plin de o familie de orășeni și nu este percepută deloc de cei care trăiesc la țară. La fel se întâmplă și cu serviciile: canalizare, furnizarea apei potabile și a gazelor sau serviciile telefonice.

Alte distorsiuni apar datorită serviciilor cu caracter sezonier, cum sunt serviciile hoteliere.

Nu ne îndoim de corectitudinea culegerii și prelucrării datelor pe baza cărora se calculează rata inflației. Constatăm, însă, rezultate anormale ale sondajului statistic care a determinat ponderea fiecărui produs și servicii, rata inflației.

De exemplu, cheltuielile medii cu pâine ale unei gospodării, au aceeași pondere cu cele pentru achitarea facturilor la energia electrică, termică și gaze, luate împreună. Neașteptat de mică este ponderea cheltuielilor alimentare: 44,7% din totalul cheltuielilor unei gospodării.

Evident, ponderile descriu corect structura cheltuielilor unei gospodării medii. Medie, din toate punctele de vedere. Însă, această familie medie nu există în carne și oase, ci doar în statistică.

Familiile reale diferă mult de familia medie, iar cheltuielile, de asemenea.

Unui român, statistic, îi trebuie o jumătate de mileniu pentru a efectua o călătorie cu avionul la Cluj, îi trebuie 2 decenii pentru a face o călătorie dus-întors București-Oradea cu vagonul de dormit, și își poate permite o cameră de hotel o dată la 5 ani. Un frigider nou, cel mult o dată la un secol.

Așadar, pentru cel puțin 70% din români, evoluția prețurilor la călătoriile cu avionul sau la frigidere, evoluția tarifelor de cazare în hoteluri, nu au nici o relevanță.

În schimb, pentru ei, ponderea consumului de alimente, ori a întreținerii în cheltuielile totale, este cu mult mai mare decât arată statistica. Și, din păcate, tocmai la aceasta prețurile cresc cel mai mult.

Deși fiecare familie simte creșterea prețurilor diferit, în funcție de ce și cât consumă, totuși, inflația arată bine în statistică.

Aceasta și din cauza faptului că ineficiența în economie nu este aruncată în prețuri, cât în datorii restante, din ce în ce mai mari, către bugetele publice, datorii care, dacă vor depăși punctul critic, se vor revărsa în prețuri.

Inflația mică de astăzi, ar putea fi doar o mască frumoasă a unei realități parșive.

Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 19 october 2019, 17:57
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro