Iulian Mincu
Iulian Mincu
Ședința Camerei Deputaților din 14 mai 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.81/24-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 14-05-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 mai 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.6 Iulian Mincu - intervenție cu titlul "Când și unde și dacă poate sfârși democrația în Europa?";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Îl invit pe domnul deputat Iulian Mincu. Se pregătește domnul Eugen Nicolicea.

Fac, încă o dată, apel: încercați să sintetizați! Nu mai avem decât 30 de minute și mai sunt încă 20 de înscriși la cuvânt.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Titlul intervenției mele este "Când și unde și dacă poate sfârși democrația în Europa?"

Primul asasinat politic al secolului XXI a avut loc luni, 6 mai 2002, în Olanda, prin executarea liderului partidului de extremă dreaptă, Lista pim Fortuyn, în momentul când acesta părăsea studiourile de radio "Hilversum". Olanda este țara cea mai tolerantă și nu a mai cunoscut asasinatul politic din secolul al XVII-lea.

Pim Fortuyn, fost profesor de sociologie, 54 de ani, în tinerețe fost marxist, era ultraliberalist, nonconformist, homosexual, apărător al intoleranței sociale, protector al unor valori culturale.

În alegerile locale din martie 2002, partidul său a cucerit 35% din mandate și era previzibil ca, la alegerile generale din 15 mai 2002, să aibă un mare succes. Primul-ministru olandez, Wim Kok, s-a exprimat astfel: "Democrația olandeză și-a pierdut inocența". Primul-ministru suedez spune: "Pim Fortuyn era un om de extremă dreaptă, dar el avea dreptul să-și exprime sentimentele".

În ziarul zyllands Posten se scrie: "Europa celui de-al treilea mileniu are nevoie, mai mult ca oricând, de oameni ca Pim Fortuyn, care a avut curajul să atace peisajul politic existent și să arate lumii că nici o democrație nu poate supraviețui prea mult timp în condițiile unor tabuuri politice".

Că Pim Fortuyn reprezenta, pentru olandezi, un om politic deosebit, s-a constatat și din participarea la înmormântarea sa a celui mai mare număr de oameni, nevăzut vreodată, de la înmormântarea reginei Wilhelmina, în urmă cu peste 30 de ani.

Tony Blair exprima, cu această ocazie, una din ideile fundamentale ale democrației: "Urna de vot este singurul loc de exprimare a sentimentelor politice, și nu violența".

Acesta este adevărul. Recent, pe 5 mai 2002, a avut loc, în Franța, al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale, unde au rămas să se înfrunte, în urma primului tur de scrutin din 21 aprilie 2002, domnul Jacques Chirac, 69 de ani, actualul președinte, și Jean Marie Le Pen, 73 de ani, liderul partidului de extremă dreaptă, după francezi, "Frontul Național".

Întreaga presă, publică și privată, de la dreapta la stânga, organizațiile de partid și private, organizațiile politice s-au lăsat în voia celui mai violent discurs anti - Le Pen, un adevărat asasinat politic, din punct de vedere mediatic.

În ciuda faptului că Chirac, reprezentantul dreptei, a fost, adesea, acuzat de afaceri de corupție, pe vremea când a fost primar al Parisului, el a fost votat, de la stânga la dreapta, de o prezență masivă la vot a populației, peste 80% și a câștigat, cu cel mai mare număr de voturi, din 1962 încoace, cu 82%.

Le Pen a pierdut cu 18%. Le Pen a pierdut, dar nu are aerul unui învins, atunci când declară că "în perioada derulată între cele două tururi de scrutin, campania electorală a fost de natură pur stalinistă".

Violența a marcat dramatic spațiul public francez, după primul tur de scrutin și, totuși, din 31 de milioane de francezi prezenți la urne, 6 milioane au votat cu Le Pen, 10 milioane de francezi cu drept de vot au lipsit de la urne.

Dacă ar fi avut loc o astfel de acțiune în oricare altă țară decât în Franța, în spațiul central și est-european sau, spre exemplu, în spațiul balcanic, Comitetul de tip Helsinki sau orice alt comitet ar fi luat o atitudine dură în privința victimizatului.

Democrația, termen grecesc, înseamnă conducerea de către popor și se bazează pe regulile majorității. În timpurile moderne, conotațiile sunt atât de covârșitor de pozitive, încât sunt folosiți acești termeni chiar când nu au nici o legătură cu majoritatea. Până și criminali ca Stalin și Hitler au simțit nevoia să revendice o legitimitate democratică în acțiunile lor destructive. Churchill, într-o butadă, și-a exprimat concepția astfel: "Democrația este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum". Democrația nu a reușit să țină violența departe de arena politică, ea a redus-o, însă, considerabil. Democrația a sucombat, uneori, în fața violenței, a tiraniei, dar sacrificiul i-a dat mereu puterea de a renaște din cenușă, chiar în regimurile totalitare. Este democația, acum, amenințată de violență în Europa? Nici mai mult, nici mai puțin ca în primele zile de existență. Nu numai violența este cea care atentează la existența democrației, ci și intoleranța, indolența, lipsa de eficiență, de bună-credință, corupția, incompetența, imoralitatea.

Democrația nu poate singură să înlăture violența din viața politică. Democrația are un singur remediu, libertatea fiecăruia ca suport pentru libertatea celorlalți. Încă de pe vremea lui Cromwell, în 1647, Reimbold spunea: "Cel mai neînsemnat om din Anglia are același drept de a trăi ca și cel mai mare". Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 21 august 2019, 10:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro