Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 aprilie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 11-04-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 aprilie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.42.

Lucrările au fost conduse de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Andrei Ioan Chiliman și Vasile Miclăuș, secretari.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Vă propun să începem prima parte a ședinței noastre.

 
Marian Ianculescu - comentariu la o scenetă judiciară; Îi dau cuvântul, pentru început, domnului deputat Marian Ianculescu, se pregătește domnul deputat Ștefan Baban. Domnule deputat aveți cuvântul.
 

Domnul Marian Ianculescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Recent, domnul președinte Emil Constantinescu a ieșit, din nou, la rampă pe posturile de televiziune cu un nou spectacol penibil referitor la creșterea prețurilor și risipa banilor publici gestionată de șefii marilor societăți și regii de stat în speranța că își va mai îmbunătăți procentul din sondajele de opinii.

Și de această dată, ca și în alte situații, domnul președinte Constantinescu, cu gesturi teatrale, exersate îndelung la școala de actorie, lasă impresia că dorește să ia taurul de coarne. "Regiile autonome și companiile naționale - spunea pe un ton grav președintele, de a-i crede că, de mâine, toți cei vinovați vor compărea în fața tribunalelor poporului - au ajuns să fie considerate de unii dintre conducătorii lor moșii personale, unde pot decide după bunul plac. asemenea situații nu mai pot fi tolerate", concluziona domnul președinte.

Iată că sceneta justițiară s-a repetat și în anul 2000, mai exact în ziua de joi, 6 aprilie. Este prea târziu, domnule președinte. Acum, nu mai impresionați pe nimeni. Din contră, discursul dumneavoastră este de natură să producă repulsie și revoltă. Lumea se întreabă, pe bună dreptate, oare, abia joi a aflat domnul Constantinescu că regiile și companiile naționale acționează ca stat în stat, că veniturile de zeci de milioane, chiar de sute de milioane, ale administratorilor acestor regii și companii naționale, cheltuielile deșănțate cu construirea de sedii luxoase, cu achiziționarea de limuzine de lux, cu deplasările în străinătate, cu cheltuielile mari de protocol se fac prin exploatarea proprietății de stat și pe spinarea consumatorului?

Încercând să explice cum s-a ajuns la această situație aberantă, domnul Constantinescu invoca în fața camerelor de filmat Legea 15 din august 1990 care prevede ca nivelul de salarizare în regii să fie stabilit de conducătorii acestora prin negociere, precizându-se doar limita minimă a veniturilor. Până joi seara nu l-a deranjat nici faptul că, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.49 din aprilie 1999 și prin Hotărârea de Guvern nr.364 din 10 mai 1999 s-a prevăzut și o limită superioară de salarizare a administratorilor unici de la regii și companii sau societăți naționale, de la societăți comerciale la care statul sau autoritatea administrației publice locale este acționar majoritar, în valoare de 44 de ori salariul mediu brut pe unitatea economică respectivă. Incredibil, dar adevărat!

Pe lângă o indemnizație lunară brută de zeci de milioane și chiar în unele cazuri de peste 100 de milioane, se mai adaugă alte sute de milioane de lei anual, proveniți din profitul net pe care-l realizează respectivii agenți economici. Răspunsul dat de un ministru al actualei Puteri, cum că a aprobat cea mai mică indemnizație lunară brută de 75 de milioane de lei, conform legii, pentru un administrator unic, mi se pare cinic. dar, întreb ministrul respectiv, el nu a participat la ședințele de guvern în care s-au aprobat Ordonanței de urgență a Guvernului nr.49/99 și Hotărârea de Guvern nr.364 din 10 mai 1999 unde avea posibilitatea să-și exprime dezacordul față de aceste situații aberante?

Nu s-a dorit și nu se dorește stoparea acestor stări de lucruri, în joc fiind clientela politică a actualei Puteri care contribuie cu fonduri oculte la finanțarea campaniei electorale. Este de notorietate indemnizația lunară brută, de 10.500 $ SUA, acordată de ministrul țărănist Ioan Avram Mureșan, administratorului unic al Companiei Naționale a Tutunului, prieten din copilărie al ministrului, și alte mii de dolari pe lună cu cazarea acestuia la hotel de 5 stele. Aceste cazuri vă faceți că nu le cunoașteți, domnule președinte Constantinescu, ca să nu mai vorbim de jaful național care are loc la F.P.S., condus de un alt fruntaș țărănist, Radu Sârbu, drag dumneavoastră, domnule președinte, unde salariile sunt confidențiale, pentru că sunt de asemenea de zeci și chiar sute de milioane de lei lunar, la fel și la AVAB.

Este jalnică de aceea încercarea președintelui Constantinescu de a câștiga cât de cât un spor electoral, invocând pensiile a milioane de amărâți, care nu mai ajung la acoperirea cheltuielilor cu întreținerea. Indecența alăturării cifrelor de zeci și alte sute de milioane, cât reprezintă salariile administratorilor unici din agenții economici cu capital majoritar de stat, pensiilor pe care domnia sa tot promite să le recoreleze nu are cum să-i aducă decât un spor de penibilitate, după cum titra un prestigios cotidian independent. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - prezentarea câtorva bariere importante cu care se confruntă IMM-urile; Are cuvântul domnul deputat Baban Ștefan, se pregătește domnul deputat Petru Șteolea.
 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întreprinderile mici și mijlocii trag, rând pe rând, obloanele. Întreprinderile mici și mijlocii, mai numite și IMM-uri, prescurtat, din România, se confruntă cu bariere importante, impuse de administrația locală și centrală, atât la nivelul creării unor societăți, cât și la nivelul supravegherii activității acestora din punct de vedere administrativ și financiar. Aceste bariere fac dificilă munca de zi cu zi a acestor întreprinderi, dar mai ales a investitorilor puși în fața unor obstacole birocratice, adesea de netrecut. La acestea se adaugă și pierderea facilităților prevăzute de Legea 133/99. Prin acest act normativ, IMM-urile obținuseră dreptul de a avea niște facilități speciale care să le ajute în concurența de piață, în raport cu firmele mari, dar, deși această lege a fost votată în unanimitate de Parlament și promulgată de președintele României, prin două Ordonanțe de urgență ale Guvernului, nr.215 și 217, aceste facilități au fost practic anulate în mai puțin de 6 luni de la promulgarea legii.

În spijinirea IMM-urilor, Uniunea Europeană a lansat în România trei instrumente de suport financiar: ISPA, SAPARD, PHARE. Cu toate acestea, accesul la credite este îngreunat de condițiile impuse de instituțiile prin care se derulează. Finanțarea oferită de Uniunea Europeană este doar un balon de oxigen pentru investitori și nu este suficientă, atâta timp cât climatul financiar rămâne nefavorabil, iar legile adoptate nu sunt puse în aplicare.

IMM-urile reprezintă totodată și forța motrice a dezvoltării zonelor defavorizate, de reconversie profesională a șomerilor și de reducere a numărului acestora și nu în ultimul rând de atragere a unor importante surse de finanțare, precum și vărsarea la bugetul statului și bugetelor locale a taxelor și impozitelor aferente. Principalele probleme cu care se confruntă micii întreprinzători sunt: IMM-urile nu au acces la credite din cauza sistemului de lucru al băncilor românești, reprezentat de nivelul ridicat al dobânzilor și garanțiilor solicitate. Întreprinzătorilor care au nevoie de sume mici pentru demararea unor afaceri le este practic interzis accesul la credite. Aceeași situație se întâlnește și în cazul potențialilor investitori care au neșansa să locuiască într-o zonă unde nu exisită filiale ale băncilor prin care se derulează creditele. Salvarea acestor IMM-uri este dată de o hotărâre de guvern, care încă nu a fost pusă în aplicare, ce prevede ca o întreprindere cu cel mult 10 angajați să beneficieze de un credit de 100 milioane nerambursabil.

Probleme legate de calitatea producției și a competitivității pe piața externă, de sursele de finanțare, de structura și procedurile administrative guvernamentale, de cadrul legal în care operează, din informațiile și bazele de date la care au acces foarte greu, fiscalitatea ridicată reprezintă, prin numărul mare de impozite și taxe și nivelul lor excesiv, o frână. Blocarea accesului la imensele spații și utilaje, la numeroasele echipamente aflate în proprietatea statului și care nu sunt utilizate, ruinarea sau reducerea substanțială a activității IMM-urilor datorită blocajului financiar, inflația excesivă cu multiple consecințe economice și sociale negative, corupția care se manifestă la nivelul IMM-urilor, în special, în domeniul administrației și a aparatului judiciar, și, în sfârșit, birocrația foarte mare reprezentată de numărul de avize de care are nevoie un IMM să funcționeze.

Din materialul prezentat rezultă o concluzie dură, dar, în același timp, și dramatică. Dincolo de pericolul distrugerii unei entități economice, care se străduia să supraviețuiască într-un mediu ostil, cel mai mare prejudiciu provocat de dispariția sau slaba funcționare a IMM-urilor va fi cel de imagine, prin demolarea credinței care susține economia de piață, și anume că libera inițiativă este superioară economiei socialiste.

În aceste condiții, se pune întrebarea firească: ce a mai rămas din reforma economică din România, propusă la alegerile din 96 de actuala coaliție și așteptată cu speranță de peste 3 ani de cetățeni, având în vedere că tot mai multe IMM-uri, datorită susținerii financiare și reformei fiscale, trag pe rând obloanele.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Șteolea - protest față de poziția domnului Vasile Lupu în legătură cu prestația delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei; despre necesitatea unor fonduri suplimentare pentru zonele inundate; Are cuvântul domnul deputat Petru Șteolea, se pregătește domnul deputat Vasile Mândroviceanu. Aș face un apel la colegi, să rămână în timpul de 3 minute, altfel, vorbesc și pentru cei care nu o să mai apuce să vorbească astăzi. Domnule deputat, aveți microfonul.
 

Domnul Petru Șteolea:

Mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Intervenția mea de astăzi, primul punct al ei, se referă la un protest față de pozițiile adoptate în mass-media românească de către domnul Vasile Lupu, șeful delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Despre ce este vorba.

În direct, la Antena 1, prin telefon, în ziua de joi 6 aprilie a.c., domnia sa afirma în legătură cu dezbaterea care a avut loc acolo, cu referire la suspendarea dreptului la vot a delegației Federației ruse, că "la vot a participat subsemnatul și reprezentantul UDMR", fiindcă doar dânșii erau în sală. Această chestiune, această informație ridică un semn de întrebare asupra activității delegației române la Consiliul Europei. Spun acest lucru că ridică semene de întrebare, fiindcă în sală se aflau și alți membri ai delegației române, inclusiv subsemnatul. Fiecare ne-am exercitat, în mod democratic, dreptul la vot. Cum a votat fiecare, este treaba lui, așa cum spunea și domnia sa, evitând să răspundă la întrebarea ce vot a acordat. Este dreptul domniei sale, dar actul de a spune că în sală și la vot au participat doar cei doi reprezentanți sus-numiți este o acțiune de denigrare a noastră, a celorlalți membri ai delegației, o acțiune de denigrare a Opoziției ca prezență în această delegație.

2. În legătură cu starea dramatică în care se află anumite localități din țară, este vorba de zonele calamitate, zonele inundate, cred că este cazul ca, în Comisia de buget, finanțe, să se reia discuția cu referire la sumele acordate celor doi ordonatori principali de credit, Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului și Ministerul Industriei și Comerțului. Este vorba de a se încerca găsirea de surse pentru suplimentarea fondurilor alocate la îndiguiri, la regularizări de râuri, la decolmatări de cursuri de apă, la îmbunătățiri funciare, respectiv desecări și drenaje. O cere starea actuală din România, o cere starea de calamitate, pierderile de vieți omenești care s-au înregistrat cu acest prilej nefericit al inundațiilor.

Se redescoperă acum că este nevoie de un program național de regularizări de râuri, de îndiguiri, de îmbunătățiri ș.a.m.d. Exista până prin 1994. De ce a fost el abandonat? Este logic și normal ca aceste programe să fie fundamentate cu o susținere financiară. Acea susținere financiară poate veni numai după reanalizarea, așa cum spuneam și așa cum cer, la Comisia de buget, finanțe a ceea ce înseamnă sumele alocate acestor doi principali ordonatori de credite, Ministerul Industriei și Comerțului, pentru amenajări hidroenergetice de baraje care au rol și de atenuarea undelor de viitură, precum și Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului, pentru îndiguiri și regularizări de cursuri de apă.

De altfel, inclusiv în ceea ce privește problemele din județul Hunedoara, un județ foarte grav afectat, am solicitat prin două amendamente depuse aceste aspecte să fie rezolvate. Din păcate, ele au fost respinse. Este un semnal negativ că nu răspundem noi, Parlamentul României, la ceea ce țara probabil așteaptă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mândroviceanu - un punct de vedere asupra raporturilor dintre generații; Are cuvântul domnul deputat Vasile Mândroviceanu. Constat că domnul deputat Mihai Baciu nu este în sală, domnul Kovaci Carol nu este în sală, se pregătește domnul deputat Dumitru Popescu.
 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Problema raporturilor dintre generații nu s-a mai dezbătut public în cultura românească de foarte multă vreme. În cei 50 de ani de dictatură comunistă, problema era șablonată după directivele Partidului Comunist, dar odată cu evenimentele din Decembrie 89, ea a revenit în actualitate ca un fapt firesc al oricărei societăți care dispune de un minim de libertate.

Din 1990 și până astăzi s-au concretizat progresiv diferențieri de puncte de vedere, atitudini și orientări între generațiile mai vechi și cele mai noi, care au ieșit de sub influențele ideologiei marxiste. Cel mai celebru exemplu îl constituie manifestările din Piața Universității, cărora vechii comuniști din guvernarea Iliescu le-au pus capăt cu brutalitate, forță și mistificare a realităților.

Duritatea cu care a reacționat nomenclatura a evidențiat caracterul profund al unui nou marxism prin care s-a curmat de fapt, pentru următorii ani, entuziasmul tinerilor și s-au împiedicat șansele de refacere a climatului de libertate al societății.

Din păcate, nici după alegerile din 1996, guvernanții nu au avut intuiția de a surprinde starea de lucruri și nici puterea de a inspira tineretului o nouă orientare și încredere, iar, pe de altă parte, infiltrațiile comuniste în toate segmentele publice au avut grijă să oprească orice proces de refacere morală a țării și de educație națională a tineretului. În aceste condiții, tineretul este chemat să se descurce singur, dar are obligația de a ieși în arenă în mod imperativ, căci țara are nevoie de contribuția lui.

Tineretul român trebuie să scormonească în adâncurile subconștientului colectiv care vine de departe, de la strămoși, pentru a identifica năzuințele realizărilor majore ale idealurilor naționale. Tinerii vor desprinde ideologia călăuzitoare din frământările vremii, din dezbaterile istorice, din tendințele europene și mondiale, îngemănate cu elementele fundamentale ale tradițiilor românești, care s-au dovedit valabile pentru existența istorică a poporului român, până la răvășirea pe care au făcut-o comuniștii barbari și asiatici.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Popescu - comentariu la revolta prezidențială împotriva conducerilor fostelor regii; Are cuvântul domnul deputat Dumitru Popescu, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu. Domnule deputat aveți microfonul.
 

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, opinia publică a aflat cu uimire de revolta prezidențială împotriva conducerilor fostelor regii furnizoare de utilități și a salariilor lor exagerate.

În mass-media, uimirea a fost exprimată prin diferite variante ale întrebării de bază: Unde a fost domnul președinte Emil Constantinescu în ultimii 3 ani și jumătate, că nu a știut de gravele anomalii din sistemul de salarizare al unităților de stat? Și, în continuare, de ce nu a protestat până acum? De ce a tăcut când fostul premier Radu Vasile și-a încadrat nevasta la AVAB cu un salariu de 63 de milioane de lei? Sunt și alte întrebări care acum se evită și este de mirare că domnul președinte nu și le-a pus fie chiar și în treacăt. Spre exemplu, de ce nu s-a revoltat domnul președinte împotriva salariilor astronomice din sistemul băncilor de stat, al cărui exponent a devenit prim-ministru cu 4 luni în urmă, având, bineînțeles, binecuvântarea domnului președinte? Or, față de salariile bancherilor, cele din fostele regii pentru utilități, ar putea să pară aproape modeste.

Este inadmisibil că în sectorul de stat s-a ajuns la unele salarii care sunt de peste 40 de ori mai mari decât cele medii pe economie. Acestea toate se explică prin tăcerea vinovată a Guvernului, prin tăcerea interesată a sindicatelor pentru că și liderii și-au aliniat salariile la nivelurile aprobate pentru administrație, ca și prin tăcerea prezidențială care nu poate fi justificată în nici un fel. Se știe că ministrul industriei a făcut o adevărată pasiune pentru creșterea prețurilor la energia livrată populației, asigurând astfel sursele de acoperire a majorării salariilor. Ar fi putut să țină în frâu aceste majorări, punând accentul, nu pe creșterea prețurilor, ci pe reducerea costurilor de producție. Era suficient să țină seama măcar de influența favorabilă asupra costurilor datorită dublării producției de energie în hidrocentrale, care este de cinci ori mai ieftină decât cea din termocentrale, avantaj rezultat din hidraulicitatea ridicată în ultimii doi ani, deci, fără nici un efort.

Stimați colegi,

Adevăratul motiv al ieșirii la rampă a președintelui nu este salarizarea în fostele regii, ci privatizarea acestora. Se știe că de doi ani, guvernanții anunță privatizarea distribuțiilor de energie electrică și gaze naturale, dar nu reușesc să o facă din cauza opoziției ferme atât a administrațiilor din unitățile subordonate, cât și a sindicatelor. înfierând salarizarea din unitățile respective și conducerile lor, domnul președinte vrea să le expună oprobiului public, să-i timoreze pe cei ce se opun privatizării și, dacă se poate, să-i reducă la tăcere. Așa s-ar deschide calea vânzării acelor distribuții în cel mai scurt timp cu miliarde de dolari, însoțită de comisioanele de rigoare și de banii pentru partidele actualei coaliții, bani care utilizați cu dibăcia de care actualii guvernanți sunt în stare, în campania electorală ar putea să compenseze o bună parte din scăderea numărului de voturi din cauza nerealizării "Contractului cu România", a reformelor promise și chiar a prăbușirii dramatice a nivelului de trai.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ilie Neacșu - o analiză politică a celor ce au contribuit la jefuirea țării după anul 1996; Are cuvântul domnul deputat Neacșu Ilie, se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.
 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Președintele României și ministrul justiției au făcut săptămâna trecută două declarații care au aprins nu doar beculețele de alarmă din sediile unor partide, dar au încins și spiritele în rândurile partenerilor din coaliția aflată la guvernare și în unele cercuri economice și de afaceri.

Domnul Emil Constantinescu, aflat în al patrulea an de ședere la Cotroceni, ajunge, pe ultima sută de metri, la concluzia că directorii regiilor autonome au salarii mult prea mari pentru efortul pe care-l depun și cere Guvernului măsuri de stopare a acestui abuz.

Noi nu contestăm în nici un caz dreptul președintelui de a fi îngrijorat de faptul că fondul de salarii din regiile autonome reprezintă 20.000 de miliarde lei, adică a cincea parte din cheltuielile bugetare pe anul 2000. Ceea ce ne supără pe noi este faptul că domnul președinte află tocmai acum lucruri pe care noi le spunem de mai bine de 3 ani și jumătate și că toată această sfidare a unui întreg popor este opera miniștrilor țărăniști, liberali, PD-iști și UDMR-iști. fiecare parte din algoritmul politic guvernamental își are felia sa de tort. Mai mult, gurile rele spun că 60-70% din salariile de zeci și sute de milioane de lei ale directorilor de regii intră fie în conturile partidelor din arcul guvernamental, fie în bunzunarele unor miniștri. Cât pe-aci să credem că, în ceasul al 12-lea, domnul Emil Constantinescu este hotărât să facă lumină în întunericul generat de propriii colaboratori.

Nu salariile exagerate ale conducătorilor de regii autonome l-au determinat pe domnul președinte să apară din nou pe micul ecran, ci finalul declarațiilor sale referitor la spargerea monopolului CONEL. asta-i frământarea datorită căreia nu mai are somn domnul Emil Constantinescu. Cam mâine dă în primire Palatul Cotroceni și echipa sa de demolatori nu a reușit să vândă la străini CONEL-ul, Societatea Națională a Petrolului, Regia Tutunului, Regia Gazului Metan etc., pierzând astfel posibilitatea organizării unei campanii electorale de ținută.

Încercarea domnului președinte Emil Constantinescu de a-și reface imaginea pentru crosul din noiembrie a.c. a eșuat. Președintele este la fel de vinovat pentru dezastrul în care se află țara, precum guvernele și partidele care-l susțin. Ministrul Justiției, domnul Valeriu Stoica, a dorit și el să tulbure sfârșitul săptămânii trecute. Trezit parcă dintr-un vis neplăcut în care fusese nevoit a recunoaște că fotoliul de ministru al Justiției nu poate fi ocupat pe vecie, domnul Valeriu Stoica declară că, pentru stoparea ascensiunii PRM la guvernare, PNL, după ce a aplicat cu strictețe politica PNȚCD timp de 3 ani și jumătate, poate să stea la aceeași masă și cu ApR și cu alții, neavând importanță nici doctrinele, nici programele și, adăugăm noi, nici caracterele.

Nu știu câte lucruri comune are domnul Valeriu Stoica cu politica Brătienilor, dar lucru cert, domnul ministru al Justiției se teme tare de rezultatul alegerilor din toamnă. Lozinca privitoare la extremismul PRM-ist s-a învechit. Până și Consiliul Europei a constatat că în România nu există extremism politic. Frica de politica justițiară a Partidului România Mare îl face pe domnul Stoica să se umple de ridicol. Dacă domnia sa crede că PDSR poate guverna alături de unul din partidele actualei Puteri se înșeală amarnic și se descalifică pe plan politic. Apoi, dacă ministrul Justiției crede că viitoarea guvernare, oricare ar fi ea, va trece cu vederea peste jaful din economie, dirijat de guvernele din care a făcut și face parte domnia sa, înseamnă că adjunctul domnului Quintus habar nu are nici de legi, nici de interesul național, nici de democrație.

Legile masonice fac și ele ce pot, dar le este imposibil să înlocuiască albul cu negru. Sigur, este dreptul PDSR să-și aleagă partener de guvernare din oricare parte a spectrului politic, dar ni se pare un risc mult prea mare ca acest partid să întindă mâna unor formațiuni care au participat la jefuirea țării după anul 1996. Locul unor politicieni și demnitari care au sabotat efectiv economia țării și au luat în derâdere interesul național nu este în nici un partid și în nici o alianță, pușcăria este spațiul ideal pentru acei politicieni care încalcă legile. Nimeni nu este mai presus de lege, spune Constituția.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petre Țurlea - despre situația catastrofală în care se află românii din județele Covasna și Harghita; Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea, se pregătește domnul deputat Nicolae Groza.
 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De mult timp și de nenumărate ori, domniile voastre știți că am adus la cunoștința Parlamentului, Guvernului, Președinției României situația catastrofală în care se află românii din județele Covasna și Harghita, aflați în fața unui proces masiv și brutal de purificare etnică, de maghiarizare.

Intelectualii din acest județ au fost și sunt alungați în continuare. românii rămași sunt maghiarizați și aceia care refuză aceste presiuni sunt supuși zilnic unor discriminări. Se produce o ofensivă accelerată împotriva a tot ceea ce este românesc, împotriva numelor de străzi românești, a muzeului românesc, a teatrului românesc, a monumentelor românești, a armatei române, a poliției române, împotriva Bisericii ortodoxe române, a consilierilor și primarilor români, împotriva steagului României și însăși împotriva limbii române. Toate acestea sunt favorizate de nepăsarea conducerii statului român. Toate acestea au fost accelerate mai ales după ce UDMR-ul a ajuns la putere.

Încununarea poziției antiromânești a conducerii statului român s-a făcut acum 10 zile în timpul vizitei conducerii Senatului în Covasna. Președintele Senatului, domnul Mircea Ionescu Quintus, ascultând numai minciunile UDMR-ului, la sfârșitul vizitei a declarat că nu există nici un fel de conflict interetnic în Covasna și că românii și maghiarii se împacă deplin și se sărută la fiecare colț de stradă.

Poziția domnului Mircea Ionescu Quintus, a doua persoană în statul român, a umplut paharul. De aceea, joi, 13 aprilie, anul 2000, românii din Covasna organizează o mare manifestație de protest împotriva deznaționalizării românilor, împotriva maghiarizării acestora și contra politicii de purificare etnică. Protestul va avea loc la ora 14.00 în municipiul Sfântu Gheorghe. Va fi o manifestație pașnică, nu va fi o manifestație împotariva maghiarilor, dar va fi o manifestație împotriva partidului fascist UDMR și a susținătorilor lui din București. Organizatorii nu sunt partidele politice, ci sunt asociațiile culturale românești din Covasna.

Rog presa să participe pentru a face cunoscută această manifestație. Manifestația este o dovadă a conștiinței naționale românești. vă citesc, doamnelor și domnilor și domnule președinte, un pasaj din cuvântarea preotului din Sfântul Gheorghe, preotul român din Sfântul Gheorghe, Corneliu Bujoreanu: "Acest protest pașnic nu va fi împotriva aproapelui nostru de naționalitate maghiară, cu care dorim să conviețuim în pace și bună înțelegere, ci a politicii UDMR-ului îndreptată împotriva comunității românești. Protestăm și față de dezinteresul arătat de instituțiile centrale ale statului român pentru soarta românilor și a instituțiilor românești din zonă. A sosit momentul să ne manifestăm astfel pentru a ne păstra demnitatea națională".

Doamnelor și domnilor și mai ales domnilor din conducerea statului, de la Guvern și de la Președinție, atenționez conducerea României, actuala conducere a României, care i-a trădat pe românii din Covasna și Harghita, că manifestarea de joi este doar începutul. pentru apărarea demnității naționale vom ridica lancea lui Horea.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Groza - câteva probleme legate de sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii; Are cuvântul domnul deputat Nicolae Groza, se pregătește domnul deputat Adrian Gheorghiu.
 

Domnul Nicolae Groza:

Domnilor colegi,

Intervenția mea se referă la cine trebuie să sprijine întreprinderile mici și mijlocii. Doresc să vă expun părerea multor economiști care spun că țările dezvoltate ca Statele Unite ale Americii, Germania, Anglia etc., consideră că revelația primelor două-trei decenii ale secolului XXI vor fi întreprinderile mici și mijlocii. Apoi trebuie să remarc expresia foarte plastic exprimată la simpozionul "Întreprinderile mici și mijlocii, coloana vertebrală a economiei naționale" care spune: IMM–urile sunt ca furnicile, lucrează, produc și trăiesc.

Problemele ridicate de dezvoltarea acestui tip de întreprinderi se pot grupa în mai multe categorii, o primă categorie fiind legislația care este foarte săracă. Astfel, s-a subliniat că Legea 133 din 1999, care reglementează organizarea și funcționarea IMM-urilor, deși votată în unanimitate de Parlamentul țării, a fost golită de conținut prin numeroase ordonanțe de guvern.

De asemenea, a reieșit că nu se aplică în practică prevederile Legii 133 și este de datoria partidelor de la guvernare și din Opoziție să lupte pentru transpunerea în fapt a prevederilor acestei legi. Normele metodologice de aplicare a legii respective au apărut foarte târziu după promulgarea ei, încât aceasta nu a fost operativă și nu s-a aplicat în mod corect.

O altă grupă de probleme se referă la necesitatea unor facilități, printre care amintesc: reducerea agresivității fiscalității, acordarea în condiții avantajoase a spațiilor de producție și de desfacere a mărfurilor și deschiderea externă a României prin mondializarea, regionalizarea și globalizarea IMM-urilor.

De asemenea, trebuie puse în practică și valorificate avantajele pe care le aduce globalizarea, avantaje care pot fi tehnologie superioară, management de calitate și accesul la resurse financiare și de materii prime.

În altă ordine de idei, se cere întregii clase politice din România să lupte împotriva prohibiției pe care o face sistemul bancar la acordarea unor credite, să combată chichițele funcționărești la obținerea unor credite prin adoptarea unor legi clare și cuprinzătoare, iar parlamentarii să facă un lobby puternic pentru dezvoltarea și întărirea economică a întreprinderilor mici și mijlocii.

Trebuie să se aibă permanent în vedere că întreprinderile mici și mijlocii duc la crearea clasei sociale mijlocii în România care va constitui osatura viitoarei societăți românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Gheorghiu - prezentarea implicațiilor cazului COMPET;

Are cuvântul domnul deputat Adrian Gheorghiu. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Adrian Gheorghiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi se referă la situația COMPET-ului.

Politica de distrugere a economiei românești prin așa-zisa privatizare, aducătoare de comisioane și bani pentru partid, își continuă mersul într-un ritm mai trepidant, aceasta în contextul apropiatelor alegeri locale, parlamentare și prezidențiale.

"Profesioniștii" actualei Puteri mai au de distrus trei obiective de maximă importanță pentru națiunea română, cu implicații deosebit de grave în ceea ce privește independența acestui stat și, apoi, "după noi, potopul". Cele trei obiective sunt: SNP PETROM S.A., ROMGAZ și CONEL.

Prin semnarea contractului de administrare a sistemului național de transport al țițeiului, între FPS și Compania ROMPETROL, primul obiectiv se află deja pe tapet.

Practic, prin acest contract, o firmă privată ce are ca obiect de activitate explorarea, exploatarea și producția de țiței, ROMPETROL a pus stăpânire pe sistemul național de transport țiței prin conducte – S.C. COMPET S.A. și Oil Terminal S.A. Constanța.

Dar, în coaliție totul este posibil, dacă în final ies bani pentru toată lumea.

Radu Sârbu, omul PNȚ-ului și al Palatului Cotroceni, devine colaborator fidel cu Dinu Patriciu, magnatul petrolului din România, pentru că banii nu au miros și întotdeauna sunt insuficienți. Numai la noi un arhitect poate conduce destinele petrolului, un inginer politehnist – destinele agriculturii, un jurist – destinele medicinei și exemplele pot continua.

Domnilor guvernanți, nu uitați că istoria vă va judeca, că veți da socoteală pentru tot ceea ce ați făcut. Banii acumulați prin metode oculte nu vă vor da liniștea zilei de mine. Ați ignorat legile acestei țări – Legea petrolului, Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Legea concesiunii și, nu în ultimul rând, Constituția, numai pentru a vă atinge scopurile propuse înainte de a părăsi corabia.

Domnule Sârbu, a trecut vremea unicului atotștiutor. Dacă aveați un minimum de decență profesională, lăsați specialiștii să se pronunțe.

De rezolvarea cazului COMPET depinde, între altele, și eliberarea banilor de la Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare, aferenți proiectului de reabilitare a sectorului petrolier.

În aceste condiții, Guvernul României trebuie și este obligat să ia măsuri urgente pentru soluționarea problemei și intrarea în normalitate. Altfel, vom plăti cu toții consecințele acestor greșeli de neiertat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lazăr Lădariu - despre situația intolerabilă, de condamnabilă desconsiderare a interpelărilor deputaților de către guvernanți;

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregătește domnul deputat Marian Sârbu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Când te simți nevoit să începi alocuțiunea cu sintagma "este regretabil", imediat logica simplă ar putea conduce spre o conexiune în sfera sincerității în relațiile interumane, sau ușor de dedus din cea a fariseismului politic clasic, calculat și parșiv.

Mă simt obligat să utilizez întocmai sintagma amintită, precizând că este regretabil că interpelările deputaților din ziua de luni, întemeiate, îndeobște argumentate de bun-simț, adresate guvernanților, ca expresie a voinței alegătorilor noștri, pentru a se face lumină în domenii în care este presant așteptată decizia mai marilor zilei, sunt tratate cu o condamnabilă desconsiderare și condescendență, cu o sfidare regretabilă.

Așa s-au petrecut lucrurile și în cazul lui Mircea Ignat, împiedicat de către un obraznic vameș ungur la Vama Borșa să ajungă la Aeroportul din Budapesta, pentru a se îmbarca în avionul de Londra. În locul explicațiilor promise din partea autorităților competente răspunsul se transformă într-o jignire mascată.

La aceeași manevră șmecherească apelează și secretarul de stat, domnul Mircea Fronescu, în cazul profesoarei Rădița Albu din Sf.Gheorghe, împiedicată tocmai pentru că nu cunoaște limba maghiară să ocupe prin concurs postul de inspector școlar general adjunct din județul Covasna.

Fără pic de rușine, domnul Fronescu face din alb negru și din negru alb, dând un răspuns în dorul lelii, în totală contradicție cu realitatea și cu necesarul bun-simț.

N-au stat deloc altfel lucrurile nici în privința răspunsului la interpelarea privind "Săptămâna toleranței" de la Târgu-Mureș când, la împlinirea celor 10 ani, în loc ca evenimentele sângeroase din martie ’90 să fie uitate pentru totdeauna, s-au găsit unii să răsucească cuțitul în rana încă nevindecată.

Este regretabil că tocmai un om inteligent, Mihai Ungureanu, secretarul de stat la Ministerul Afacerilor Externe, voit s-a lăsat prins în cursa vicleană a doamnei ambasador la Helsinki, Smaranda Enache, arhicunoscută pentru îmbârligările șirete, atunci când se vede prinsă cu mâța-n sac. Nu-i prima oară când, apelând la șmecheriile avocățești, îl ia pe "nu" în brațe.

Lăsându-se luat de apa înșelătoare a deturnării realului, secretarul de stat înghite gălușca atunci când crede că doamna ambasador nici n-a fost prezentă la Târgu-Mureș, deși acest lucru este atestat de toți ziariștii prezenți, de secvențele filmate, deși avea învoire tocmai din partea Ministerului de Externe. Adică, doamna ambasador a mâncat usturoi, dar gura nu-i miroase.

În ce ne privește, n-am afirmat nicăieri și niciodată că Smaranda Enache ar fi făcut acele declarații și că a tolerat în cadrul simpozioanelor, ca ambasador, deci reprezentant al Președintelui și al Guvernului României, ca lider, fiind copreședinte al Ligii Pro Europa, care a organizat acțiunile din "Săptămâna toleranței", atacuri vehementa împotriva Vetrei Românești și a presei românești.

Speculând situația anormală ca procedură, prin care deputații nu mai au posibilitatea să dea replica în crasele cazuri de dezinformare și de eludare a adevărului, trimișii ministeriabililor, adică secretari de stat, vin cu răspunsuri confecționate, vizibil în bătaie de joc, știind că oricum ei au ultimul cuvânt. O situație intolerabilă, pentru a cărei înlăturare trebuie găsită o grabnică soluție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Sârbu - solicitare în sensul clarificării statutului unui consilier prezidențial;

Are cuvântul domnul deputat Marian Sârbu. Se pregătește domnul deputat Gheorghe Ionescu.

 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Fără cele întâmplate săptămâna trecută pentru mulți dintre români, numele Sandra ar fi amintit poate doar de Sandra Brown, cunoscută autoare de romane de dragoste cu happy-end, sau poate de Sandra, pur și simplu, frumoasa interpretă olandeză de muzică pop.

E drept că acest nume nu trezește alte reverberații nici astăzi. Și totuși, s-a întâmplat ca săptămâna trecută, doamna Sandra Pralong, căci despre dumneaei este vorba, consilierul personal al domnului Președinte Emil Constantinescu, să trimită un e-mail, adică o scrisorică peste ocean, pentru ca acest nume Sandra Pralong să devină exponentul adevăratelor preocupări care macină în această perioadă Palatul Cotroceni.

Firește că, încă din start, se naște întrebarea: cum poate fi atât de semnificativ pentru o instituție – și nu oricare, ci chiar instituția prezidențial㠖 un simplu consilier personal?

Răspunsul nu poate fi găsit decât în voința domnului Președinte, o voință care însă excede cadrului legal. Astfel, deși funcția de consilier personal nu se regăsește în schema Președinției României, doamna Sandra Pralong are la dispoziție un cabinet, un aparat de lucru, funcționari publici în subordine, birotică, acces în sistemul de telefonie operativă, folosit doar de demnitarii României, faxuri, calculatoare, mașină etc., toate acestea fiind plătite din bani publici.

Cu alte cuvinte, deși dumneaei are obligații doar de natură personală, privată, doamna Pralong beneficiază cu vârf și îndesat de o serie întreagă de facilități, puse la dispoziție de statul român. Aceste lucruri nu pot fi negate în condițiile în care presa este deseori chemată la Cotroceni pentru a prelua informațiile doamnei Pralong și în timp ce Biroul de presă al Președinției transmite către mass-media comunicatele consilierului personal. În orice caz, statutul atribuit doamnei Sandra Pralong este o dovadă că legea a fost încălcată și că cineva ar trebui să răspundă.

Dincolo de problema legalității, o altă problemă - cel puțin la fel de importantă- este și aceea a moralității demersurilor doamnei Pralong. Și, cu aceasta, doresc să revin la scrisoarea trimisă gazetarilor români din Statele Unite.

În general, cetățenii consideră că în cadrul Președinției, preocupările se îndreaptă către situația economică și socială grea în care se află România, către nevoia de mediere între puterile și autoritățile statului etc. Nu acestea sunt și preocupările doamnei Pralong și, implicit, ale domnului Președinte Constantinescu. Pentru că, iată, consilierul personal pe probleme de comunicare nu găsește altceva mai bun de făcut decât să asmută gazetarii români de peste ocean, încercând să determine o atitudine critică față de PDSR și față de domnul Ion Iliescu.

Dincolo de încercarea de manipulare a gazetarilor români de peste hotare, inițiativa doamnei Sandra Pralong poate afecta serios imaginea externă a României și afectează în mod sigur, grav, prestigiul instituției prezidențiale.

De aceea, solicităm intrarea în legalitate fie prin angajarea doamnei Pralong în cadrul instituției prezidențiale, așa cum ar fi normal, fie prin evacuarea domniei sale de la Palatul Cotroceni.

Firește că noi am putea solicita și intrarea în moralitate. Ne temem, însă, că pentru doamna Pralong acesta este un drum prea lung.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Ionescu - intervenție cu titlul Bulgarii știu ce vor în privința construirii noului pod peste Dunăre; Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Ionescu. Se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu.
 

Domnul Gheorghe Ionescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția se va numi "Bulgarii știu ce vor în privința construirii noului pod peste Dunăre".

După cum se știe, construirea noului pod peste Dunăre s-a pus încă de pe vremea când Partidul Democrației Sociale din România se afla la guvernare. O asemenea investiție majoră pornește de la necesitatea obiectivă impusă de intensificarea și fluidizarea transportului de mărfuri în volum din ce în ce mai mare, diversificat între țările aflate la sud de Dunăre și cele din Occident. Amplificarea relațiilor comerciale este necesară îndeosebi în țările aflate în curs de dezvoltare și care doresc să devină membre în Uniunea Europeană, pentru a beneficia de puternica dezvoltare economico-socială, de înalta civilizație a țărilor centrale, spre care aspirăm cu toții.

De câțiva ani, decizia cu privire la plasarea noului pod peste Dunăre se tot amână, invocându-se varii motive izvorâte din puncte de vedere diferite, fiecare cu argumentele sale pro și contra. Discuțiile cu vecinii bulgari au avut loc în repetate rânduri, au fost emise idei și propuneri, argumente economice, dar de ani de zile lucrurile nu au fost urnite din punctul mort. Partea română a invocat – și nu fără temei – faptul că economia noastră, atât de precară, mai ales în ultimii 3 ani, nu este în măsură să susțină o asemenea mare investiție.

Discuțiile însă s-au perpetuat la diferite niveluri și eșaloane, în diferite capitale, în spatele multor cabinete capitonate. Specialiști de înaltă clasă, de nivel mondial au sugerat totuși să se treacă la construirea podului, folosindu-se credite acordate de Occident. Până la urmă, părțile au fost de acord, partea română, însă, probând o anumită rezervă ca podul să fie construit între Calafat și Vidin.

Nici n-au apucat să se usuce semnăturile de pe Acordul româno-bulgar de construire a unui pod peste Dunăre, că au și apărut discuții. Mormăieli au fost și înainte. Multe sfori s-au tras până s-a stabilit poziția Calafat-Vidin, de acestea depinzând prosperitatea unor agenți economici, în prezent în pragul falimentului.

De unde interesul Comunității europene pentru acest proiect? Simplu: Iugoslavia nu mai reprezintă de ani buni o zonă de tranzit sigură. De aici, necesitatea edificării unui canal alternativ, care să facă legătura între Europa Centrală și Europa de Sud-Est.

Uniunea Europeană s-a convins că, în ciuda ciorovăielilor politice, în România nu poate fi vorba despre un conflict care să pună în pericol transportul de mărfuri, cea mai importantă hibă constituind-o starea drumurilor, pentru care efectiv ne este greu să identificăm adjectivul potrivit, fiindcă nici deplorabilă, nici precară nu ilustrează realitatea suficient de elocvent.

Odată stabilit obiectivul, Bulgaria s-a zbătut pentru a fi partea constructoare. Nimeni din delegația negociatorilor români nu s-a întrebat de ce ține Bulgaria la acest fapt? Dimpotrivă, românii au jubilat că au scăpat de efortul istovitor financiar, omițând că podul nu se va construi cu leva, ci cu euro, proveniți nu din visteria sofiotă, ci din cea comunitară.

Însă, cine construiește decide. Și Bulgaria a început să decidă în primul rând situarea geografică, impunând includerea Sofiei în circuitul european, până acum ocolită de toate traseele importante.

Cei 15 mii de specialiști români, prinși cu treburi personale și de partid mai importante, n-au apucat să vadă că aceasta reprezintă ieșirea din hărți a Bucureștiului și că orice altă poziționare a podului ocolea Sofia.

În același context, pe relația Europa Centrală-Asia Mică, cea mai lungă distanță rutieră și feroviară se află pe teritoriul bulgar.

Considerăm cel puțin ciudate recentele afirmații în presa centrală din țara vecină, prin care, după ce România era prezentată fără argumente singura câștigătoare de pe urma podului dintre Vidin și Calafat, se solicita ca în contrapartidă Bulgaria să colecteze toate taxele de tranzit cu argumentul că acest stat este partea constructoare.

Concluzia logică, adică bulgarii au avut minte ca să știe ce vor, să-și urmărească scopurile consecvent și, culmea sfidării mondiale, chiar să le și atingă punct cu punct.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Vitcu - comentarii legate de subiectul copiilor afați în dificultate ca temă de negociere cu Uniunea Europeană;

Are cuvântul domnul deputat Mihai Vitcu, ultimul vorbitor.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O delegație numeroasă din România, în frunte cu Andrei Marga, ministrul educației naționale, și Vlad Mihai Romano, președinte al Agenției pentru Protecția Copilului, a participat la negocierile privind aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, pe tema protecției copiilor aflați în dificultate.

Nu știm prea multe amănunte asupra acestor negocieri, dătătoare de speranță, de altfel, dar, cunoscând optimismul domnului Marga privind mersul reformei în toate domeniile, nu ne este greu să bănuim ce satisfacții europene s-au înregistrat vizavi de fericirea generală a românilor și mai ales de soarta copiilor din centrele de plasament.

Oricum, așa-zisele prezentări tendențioase ale unor ziariști și politicieni străini referitoare la acești copii nenorociți nu sunt departe de adevăr. Și acest lucru nu-l spun cârcotașii din Opoziție, ci oamenii implicați direct în protecția, educația și instrucția acestor copii.

Din 1998, când s-a decis trecerea caselor de copii la administrația locală fără finanțarea necesară unei asemenea responsabilități, situația este dezastruoasă. Strădaniile consiliilor județene de a asigura minima existență a acestor centre de plasament se izbesc de sărăcia unui buget ce nu satisface nici funcționarea normală a administrației locale. Dreptul la viață, la educație sunt drepturi constituționale, ce ar trebui garantate de stat. Or, statul a dat această grijă, această povară pe seama autorităților locale care sunt sufocate de lipsuri, de probleme, toate sub genericul încântător "reforma la români". Opinia oamenilor ce lucrează în acest sistem, unii de zeci de ani, este că deciziile referitoare la centrele de plasament se iau de către persoane care habar n-au ce înseamnă munca într-o instituție de ocrotire, fiind preocupați mai mult de fundații pentru adopții acolo unde se învârt bani negri pentru zilele albe ale actualei Puteri.

Unii se întreabă ce rost mai are această Agenție Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, atât timp cât întreaga responsabilitate revine administrației locale. Răspunsul și l-au dat după experiența ultimilor ani, și anume: satisfacerea clientelei politice pe bază de algoritm, afaceri dubioase pe seama copiilor nenorociți, elaborarea unor indicații prețioase care nu numai că nu ajută sistemul, dar îl paralizează total.

Ultimele măsuri sugerate de Agenția Națională privind desființarea posturilor de educatori titulari, consfințite prin legi organice de altfel, precum și ridicarea subconturilor de la bănci a centrelor de plasament demonstrează anacronismul unei asemenea instituții, demonstrează cât de străini sunt diriguitorii ocrotirii sociale față de adevăratele probleme ale copiilor defavorizați și ale oamenilor care se ocupă nemijlocit de ei.

În afara reducerii posturilor, fără a exista o normare a muncii oamenilor din aceste instituții, de reducere a subvențiilor și implicit a hranei, a îmbrăcămintei, de eliminare a educatorilor și profesioniștilor în domeniu, nu constatăm preocupări mai generoase ale actualei Puteri.

Strădaniile Puterii de a zugrăvi în culori pastelate situația agenților de plasament la organismele internaționale s-ar putea să primească replica celor ce se ocupă direct de soarta acestor copii. Pe bună dreptate, acești oameni s-au întrebat de ce din numeroasa delegație participantă la negocierile Uniunii Europene n-au făcut parte adevărații cunoscători ai problemei discutate. Pentru că, din păcate, poziția Ministerului Educației Naționale în general, a domnului Marga în special, față de situația copiilor instituționalizați, față de profesioniștii din sistem – educatori, profesori etc. etc. – este cunoscută. S-ar putea ca Uniunea Europeană să afle direct de la sursă despre adevărata situație din centrele de plasament prin memoriile adresate de cei ce lucrează în sistem, sau de la copiii ce suportă tot mai greu politica actuală a guvernării CDR-USD-UDMR. N-ar fi prima dată când Comunitatea europeană și-a dat seama de adevărata față a celor ce conduc astăzi România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Vasilescu - încercare de descifrare de atitudini și intenții într-un studiu cu privire la minorități.

Ceilalți vorbitori care au fost înscriși pe listă mai verific o dată dacă sunt prezenți în sală.

Domnul Mihai Baciu? Nu este.

Domnul Kovacs Carol-Emil? Nu este.

Domnul Vasilescu – PRM? Este.

Domnule deputat Vasilescu, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Doamnelor și domnilor,

Domnule președinte,

Partidul România Mare a intrat recent în posesia unui material scris, redactat sub forma unui program politic care relevă în mod indubitabil adevăratele intenții ale UDMR. Documentul în cauză, deși nesemnat și nerevendicat, a fost strecurat în mapele participanților la Adunarea Regiunilor Europei, de către Columban Gabor, președintele Consiliului județean Harghita, în Germania, la Munster, varianta originală a fost scrisă în limba engleză și a parvenit numeroșilor delegați de pe continent prezenți la această întrunire.

Sub titlul "Studiu de caz cu privire la minorități", materialul respectiv încearcă să impresioneze de la bun început cititorul prin prezentarea în partea sa introductivă a situației județului Harghita, acolo unde, în conformitate cu statisticile ultimului recensământ efectuat în 1992, etnicii maghiari sunt majoritari în proporție de 84,72%.

În virtutea acestor afirmații, completate de acelea, potrivit cărora ungurii reprezintă în România o minoritate cu totul specială, însumând 2 milioane de oameni, aceștia sunt îndreptățiți să ceară o serie de drepturi specifice la nivel național, cum ar fi: "autonomie culturală, sistem educațional autonom de la școala primară la universitate și nivel post-universitar cu predare în limba maghiară; libertate în folosirea limbii maghiare chiar și în administrația publică, educație, justiție și viață publică; autonomie la nivelul autorităților publice locale și regionale; autonomie teritorială pentru "regiunea noastră", adică Țara Secuilor împreună cu județele Covasna și Mureș are au fost, de asemenea, membre ale fostei regiuni autonome a Țării Secuilor".

Invocând așa-zise tradiții istorice de autoguvernare a ungurilor, autorii textului, printr-o atitudine absolut iresponsabilă, se lansează public într-o politică de defăimare a românilor, acuzând statul de după 1989 de exterminare pentru totdeauna a etnicilor maghiari.

În aceeași ordine de idei se vorbește despre o continuare în prezent a politicii inaugurate de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, ce vizează dizolvarea populației maghiare.

Aberațiile cuprinse în acest material merg până acolo încât se afirmă că autoritățile române uzează de măsuri prohibitive și de constrângere a instituțiilor culturale, educaționale și religioase maghiare, apropierea sau transformarea școlilor maghiare în școli românești, numirea în poziții de conducere numai a românilor, interzicerea absolvirii universității maghiare după terminarea studiilor de către elevii unguri. Și, pentru ca lucrurile să pară și mai dramatice, cei care au inventat această diversiune se plâng dintr-o dată, în mod subit, și de situația sașilor din România care, chipurile, au avut aceeași soartă tragică cu cea a maghiarilor: "situația minorității germane și aceea a Țării Sașilor a fost similară din multe puncte de vedere cu situația minorității maghiare; unul dintre cele mai importante obiective politice ale minorității maghiare care trăiește în județul nostru (Harghita) este acela de a evita împărtășirea aceluiași destin, pentru că noi, secuii, am pierdut unul dintre cei mai importanți parteneri cu care am avut de-a lungul secolelor relații tradiționale, bune și fructuoase în toate domeniile".

Uitând de faptul că, secole de-a rândul, în mod samavolnic, ungurii, sașii și secuii au avut statutul unor națiuni privilegiate în Transilvania, în detrimentul românilor, considerați "tolerați" în propria țară, aceiași indivizi iresponsabili cu dezinformarea Europei își permit chiar să conteste, printre cele redactate în acest document, conceptul de stat național unitar al României, ca și obiectivul actualei coaliții guvernamentale, acuzată că dorește a construi "o țară națională, unitară și omogenă". Dar, pentru că nimic nu le scapă acestor inchizitori ai României, se fac referiri și la faptul că Guvernul român și Biserica greco-catolică ar fi pus la punct un plan de atentat la siguranța maghiarilor din Harghita, prin înființarea unui orfelinat la Odorheiul Secuiesc, unde să fie aduși copii români din întreaga țară.

În același timp, se exprimă indignarea față de cutezanța autorităților române de a stabili la Miercurea Ciuc Episcopatul Ortodox Român de Harghita și Covasna, ca și față de poziția Guvernului român de a dona aceste instituții "clădiri importante și teritorii din domeniul public al orașului".

Insolența speculațiilor expuse nu se putea însă opri aici fără a aminti de situația învățământului în limba maghiară și de încercarea nereușită a conaționalilor noștri de redeschidere a Universității Babeș-Bolyai, predarea în limba maternă fiind, așa cum se spune în material, un pericol datorită lipsei profesorilor de limba maghiară. Fără o universitate autonomă în limba maghiară este imposibil de a pregăti profesori care să reprezinte calea unei bune funcționări a sistemului educațional.

Falsitatea informațiilor reproduse în acest context aproape că nu mai trebuie comentată, numai că sarabanda intoxicării opiniei publice internaționale se încheie într-un ritm diabolic: "județul Harghita este militarizat din ce în ce mai mult, noi unități militare și de jandarmerie apar în principalele orașe ale județului. Personalul de ofițeri al trupelor reprezintă un nou val de românizare a teritoriului Țării Secuilor. Maghiarii din județele Harghita și Covasna sunt adesea supuși șovinismului, manivestărilor antimaghiare, organizate de anumite publicații românești locale și centrale".

În urma descifrării acestor atitudini și intenții, pe care le afirmă de fiecare dată reprezentanții maghiarilor din România, ori de câte ori se află în străinătate, cu atât mai mult cu cât de data aceasta este vorba și de un reprezentant al autorităților românești, președintele Consiliului județean din Harghita, atragem atenția factorilor de decizie de la București asupra seriozității problemei, ca și a pericolelor iminente care amenință imaginea publică a țării noastre în exterior.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Și eu mai mult, domnule deputat.

Cu această intervenție, prima parte a ședinței noastre se încheie.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 12 august 2020, 12:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro