Plen
Ședința Camerei Deputaților din 29 iunie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 29-06-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 29 iunie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Ședința a fost condusă de domnul Ioan Andrei Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Kovacs Csaba Tiberiu și Miron Tudor Mitrea, secretari. *

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 29 iunie 1999, a Camerei Deputaților. Îmi cer scuze pentru scurta întârziere de un sfert de oră care mi se datorează, e un Birou Permanent comun al celor două Camere, în momentul de față, pentru ordinea de zi a ședinței de joi și am participat la el, am plecat înainte să se termine, pentru a fi aici, alături de dumneavoastră. Vom prelungi un pic partea de intervenții.

Domnul deputat Vasile Vetișanu este aici? Nu este.

 
Vasile Stan - recurs la memorie - cazul Florică;

Domnul deputat Vasile Stan și se pregătește domnul deputat Vasile Bran. Este aici? Nu.

 

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Dacă eu depășesc un pic timpul, colegul meu Gheorghe Marin, care este următorul pe listă, renunță la intervenția sa.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am înțeles. Vă rog!

 
 

Domnul Vasile Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Arestarea și eliberarea de curând a prefectului județului Brașov și zvonurile care circulă privind implicarea unor persoane din Partidul Democrat în afacerea cu produse petrolifere a Companiei ploieștene Sun Oil, mi-au amintit de episodul de acum 5 ani, în care protagonistul, generalul Gheorghe Florică, fusese asmuțit de fruntași ai aceluiași partid, făcându-se o reclamație împotriva unor oameni nevinovați. Să derulăm evenimentele.

În anul 1991, Guvernul României (era, pe atunci, domnul Roman) îl numește pe generalul Florică Gheorghe – un obscur general de armată, în funcția de Comisar șef al Gărzii Financiare. În perioada 1991-aprilie 1993, prin activitatea sa, demonstrează incompetență, rea-intenție, imixtiune în treburile poliției și ale altor organe, implicare în afaceri cu arabi, arborând o prosperitate dubioasă. În aprilie 1993, el și adjuncții săi sunt destituiți de ministrul de atunci al finanțelor, domnul Florin Georgescu, pentru cauzele de mai sus și implicare în Afacerea Țigareta I.

După destituire, îmboldit de unii demnitari din opoziția de atunci și sprijinit de un șef al unei publicații la modă, își "amintește" de unele așa-zise "cazuri de corupție", săvârșite de membri marcanți ai Guvernului și ai poliției. La presiunea opoziției de atunci, se declanșează un scandal, în urma căruia se formează o comisie de anchetă, care și-a prezentat raportul în două variante, în sesiunea extraordinară a Parlamentului din luna august 1993.

Dezbaterile furtunoase nu au scos la iveală nici un caz de corupție, ba, din contra, a scos în evidență activitatea dubioasă a generalului, a fiului său și a adjuncților Gărzii Financiare. Mai mult chiar, anterior dezbaterii, Parchetul General a dispus neînceperea urmăririi penale pentru principalii, așa-zis, "vinovați".

Contrar prevederilor legale, la cererea opoziției, prin domnul, defunctul, Corneliu Coposu, s-a admis ca în ședințele comune ale Camerei și Senatului din 6 și 7 septembrie 1993 să fie chemat și generalul Florică. Am asistat la un spectacol degradant, "de sunet și lumină", la care s-a râs în hohote de prestația generalului, cu care ocazie a ieșit în evidență clar adevărata față a personajului: agramat, mincinos, ezitant, prost și cu înclinații evidente spre hoție. De altfel, în timpul dezbaterilor, domnul Coposu, cel care susținuse audierea generalului Florică, nemulțumit de prestația sa, era cât p-aci să-și aprindă țigara chiar în sala de ședință.

De fapt, netemeinicia reclamațiilor s-a văzut și din activitatea ulterioară a lui Gheorghe Florică, anchetat și arestat de nenumărate ori în afaceri ilegale cu țigări. Deci, aveam de-a face cu hoțul care striga: "Prindeți hoții!"

Generalul Florică a fost o creație a actualei puteri și le spun acum, de la această tribună: luați-vă prostul și hoțul și trimiteți-l acolo unde îi este locul, încă din anul 1993, după gratii!

Închei prin a vă recita un fragment din poezia poetului Adrian Păunescu, compusă chiar în noaptea aceea "furtunoasă", și care este valabilă și astăzi pentru actualii guvernanți:

Iubiții noștri, nu contați pe sânge,

Nu-l aruncați pe cel învins pe scut,

Voi care legilor le sunteți meșteri,

El și când spune vorbe, parcă plânge,

Vai, nu-l loviți pe cel lovit pe scut!

Voi, care legilor le sunteți meșteri,

Nu săvârșiți și voi fărădelegi,

Lăsați-l pe Caliban în peșteri,

Chiar dacă dinții lui mai sunt întregi!

Priviți-i cum ar vrea să se agațe

De ochii voștri cu priviri prea reci,

Vă rog frumos să nu-l lăsați din brațe

Pe cel răpus, al vostru e pe veci!

Cât l-ați dorit, puteați cu forța voastră

Să-l faceți iară și să-l dați ca nou,

El a deschis spre sală o fereastră

Și ne-a dăruit un mare show.

E curioasă spița omenească,

Ea are-un permanent recurs la spini,

Sub zodia română să tot crească

Berceni, patricieni și severini.

Iar celor care n-au știut ce-nseamnă

Comediantul fără oriozont,

Un sfat fratern la început de toamnă:

Nu folosiți hârlțeul când e bont!

Ați mai dori să știți cum se explică

Dezastrul României în 3 ani?

Priviți la domnul mareșal Florică

Și la acest spectacol de doi bani!

Poezia mai urmează, dumneavoastră observați cât de valabilă este această poezie și astăzi! Vă mulțumesc.

 
Aurelian Paul Alecu - manifestarea nemulțumirii față de campania electorală ilegală declanșată de unele partide politice;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Bran nu este aici, domnul deputat Paul Alecu. Urmează domnul deputat Neculai Popa.

 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Ați sărit peste PUNR!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, e o rugăminte a domnului deputat Popa, care dorește să plece rapid într-un loc și, atunci, o să-l luăm înainte pe dânsul. Dar nu va rămâne nimeni sărit de pe listă, chiar dacă va dura un pic mai mult.

Aveți cuvântul!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca membru al Camerei Deputaților, care a trecut împreună cu partidul din opoziție la putere și, probabil, vom trece și de la putere în opoziție, așa cum este normal într-un stat puternic ancorat la principiile democrației, consider că este cazul să atenționez Parlamentul României și opinia publică românească asupra pericolului pe care-l reprezintă acum și în perioada imediat următoare deșănțata campanie electorală pe care au declanșat-o în ultima vreme unele partide politice și unele personalități ale acestora, într-un moment în care în România nu se desfășoară în cadru legal și procedural nici un act electoral. Dacă principial și constituțional vorbind, puterea este, în general, responsabilă de bunul mers al unei societăți, nu putem tolera intoxicarea poporului român cu ideea că puterea este singura responsabilă și, mai mult decât atât, răspunzătoare, și de ceea ce nu a făcut, nu a controlat și nu controlează.

Așa cum teroriștii domnului Iliescu din decembrie ’89: "trăgeau din orice poziție, foloseau orice armament și puteau să anihileze, fiecare dintre ei, chiar un batalion" (cuvintele îi aparțin domnului Ion Iliescu), tot așa, acum, forțe și personalități politice, care se declară responsabile, se comportă în mod iresponsabil, atacând după aceleași principii actuala putere, exercitând un adevărat terorism politic, care nu poate aduce nimic bun societății românești.

A arunca scăderea economică și reducerea nivelului de trai numai în cârca actualei puteri, este un lucru care a fost demonstrat destul de clar, și la moțiuni, și cu alte ocazii, că nu este un lucru cinstit. A declara că dorești privatizare și restructurare, încercând, pe toate căile, blocarea și boicotarea acestui obiectiv, demonstrează clar că fosta putere confundă privatizarea doar cu ceea ce a reușit să cumpere în folosință proprie cât a fost la guvernare. A declara că dorești retrocedarea proprietăților imobiliare și funciare, amenințând ulterior că, odată reveniți la putere, se vor anula actele legislative sau, cum am auzit astăzi la radio, sunteți în stare să amenințați că veți face moțiune de cenzură "dacă se dă Legea caselor", demonstrează în mod idubitabil că cei care doresc atât de mult să revină la putere nu exclud din viitorul lor program de guvernare o nouă naționalizare sau o nouă confiscare a acestor proprietăți.

A încuraja și a susține mișcări sindicale la care nimeni nu pretinde un minimum de eficiență economică, ci numai bani și rezolvări de la Guvern, într-un context în care Guvernul nu mai este patronul absolut, ca proprietar și administrator, arată încă o dată dorința acestor forțe politice de a compromite ideea patronatului privat și nostalgia după activistul politic din economie sau economic, cu puteri depline și care lua de la unul ca să dea altuia, după propria voință și dorință.

A transforma orice încercare a actualei puteri de recuperare a milioanelor de dolari și miliardelor de lei, trecute prin abuz și în mod ilegal din conturile băncilor în conturi personale, în acte de vendetă politică, acum, când orice român a văzut și vede efectul "ingineriilor financiare" și al creditelor preferențiale sau neperformante, efectuate pe șervețele de masă sau note de plată la restaurante, arată clar că fosta putere dorește să demonstreze că hoțul neprins e negustor cinstit și apără, cu o perseverență demnă de cauze mai bune, pe cei care ar putea să fie hoții, strigând mai tare ca toți: Prindeți hoțul!

Iar dacă toate aceste lucruri și multe altele mai pot fi discutate și împărțite ca responsabilitate între fosta și actuala putere, este o batjocură la adresa poporului român și a cetățeanului român să cauți vinovați și acolo unde aceștia nu există sau se află undeva, deasupra puterilor noastre omenești. Oare cât de vinovat este domnul Iliescu pentru faptul că atunci când era șef la Consiliul național al apelor nu a îndiguit în mod corespunzător toate râurile și pâraiele din România? (Râsete ale deputaților din opoziție.) Cât de vinovată poate fi actuala putere că de câțiva ani de zile grindina este cât oul de bibilică, iar ploile de primăvară și de toamnă încep să semene cu potopul biblic? Cine, cum și cât poate fi făcut responsabil de dealurile care o iau la vale, de apele care rup totul în cale, de trăznetele care cad din cer sau de pământul care crapă în miez de noapte, îngropând de-a valma oameni, animale, bunuri?

 
 

Domnul Neculai Popa (din sală):

Păi, nu din cauza voastră?

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Oare fosta și fostele puteri, care au făcut diguri, poate, unde nu trebuia, care au tăiat păduri și au dezgolit munți și dealuri ca să plătească datorii, care nu-i permiteau românului să pună un pom, să sape un șanț sau să facă un zid de sprijin pe propriul lui pământ sunt nevinovate? Cum și cât poate fi vinovat cineva că nenorocirea, când vine, lovește la fel și în țărănist și în liberal și în comunist și în victimă și în călău și în oameni cu sau fără Dumnezeu? Suntem toți la fel de vinovați și la fel de responsabili și sunt de compătimit cei care, putându-se numi Iliescu sau Ianculescu, profitând de nenorocirea, sărăcia și debusolarea unei națiuni, încearcă să arunce toate păcatele în cârca unei administrații, a unei puteri executive care nu mai are nici un ban să ajute o comunitate la necaz, pentru că acești bani au fost păpați sau însușiți cu lopata de cei toți care, din ‘45 încoace, până în ‘96, au împărțit sărăcia în felii din ce în ce mai mici pentru cei mulți, trecând în conturile lor ceea ce noi încă nu putem ști cât de mult este.

 
 

Domnul Neculai Popa (din sală):

Timpul, domnule președinte!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Nu calendarele și tricourile cu poze zâmbitoare însoțite de o apă minerală rezolvă problemele din România! Nu ura și ranchiuna pe care o cultivă unele partide și persoane politice care au pierdut puterea vor scoate țara din impas!

 
 

Domnul Neculai Popa (din sală):

O s-o scoateți voi!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Nu încrâncenarea cu care doresc unii să mențină divizarea românilor în entități de o adversitate ireconciliabilă este soluția de care avem nevoie cu toții!

Toleranța, înțelepciunea politică, asumarea greșelilor, efortul constant și prelungit de a merge pe calea pe care România a pornit în ’89 ne vor ajuta să construim o România mai bună, mai bogată, mai frumoasă.

Voci din opoziție:

Ura!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Iar această deșănțată și dementă campanie electorală pe care o promovează cu zâmbetul pe buze și ura în suflet unii din cei care au fost autori sau parte la nenorocirea actuală trebuie să înceteze!

Campaniile electorale sunt bine definite în lege, ca timp și mod de desfășurare, cu scopuri și modalități bine precizate, iar ceea ce se petrece acum în România nu se încadrează în nici o lege! Acum, în România, are loc, de fapt, o campanie împotriva statului și poporului român, împotriva intereselor naționale și împotriva autorităților sau a autorității instituțiilor fundamentale ale statului de drept!

Iar când acest lucru se face plecând de la catastrofe sau calamități naturale, care ar trebui să ne unească, nu să ne despartă, înseamnă că cei care practică acum acest joc periculos nu se gândesc la țară, la popor, la interesele naționale, ci numai la propriile interese, demonstrând o dată în plus cât de mici pot deveni oamenii atunci când în lupta pentru putere se bucură sau se folosesc de necazul aproapelui lor. Asemenea oameni nu pot fi numiți decât "fără principii", "fără credință" și "fără Dumnezeu" și nu ne pot aduce decât un rău mai mare decât cel pe care îl trăim!

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

10 minute a vorbit!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să am rugămintea să încheiați!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Ultima frază.

Declar în mod public faptul că, în acest moment, în România, se desfășoară o campanie electorală ilegală și solicit instituțiilor abilitate ale statului să constate acest lucru și să oprească desfășurarea unui act ilegal!

 
Nicolae Popa - protest împotriva unei ordonanțe de urgență care ar excepta instituțiile fundamentale ale statului de la plata taxei de 3% pentru ajutorarea persoanelor handicapate;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Popa, se pregătește domnul deputat Vasile Bran. A venit? A renunțat. Atunci, domnul deputat Ștefan Baban.

 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Dar PUNR nu mai există, domnule președinte?

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

E mai mic decât PRM-ul... (Râsete.)

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Desființați-l, domnule!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Să știți că am contorizat timpii pe fiecare vorbitor și voi ține cont, în restul desfășurărilor de intervenții, în așa fel, ca să se recupereze timpii respectivi. Vă rog să nu depășiți 3 minute!

 
 

Domnul Neculai Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Din suita ordonanțelor aberante, de parcă ar fi o întrecere socialistă sau de realizat un plan cincinal, Guvernul Radu Vasile nu se desminte și, în prag de vacanță parlamentară, ne mai oferă o surprinză, lansând pe piață o ordonanță mult contestată, neconstituțională, de natură să incite populația împotriva demnitarilor statului. În această situație, deputații indepedenți se pronunță categoric împotriva deciziei Guvernului de a excepta de la plata taxei de 3% pentru ajutorarea persoanelor handicapate instituții cum ar fi: Președinția, Parlament, Guvernul sau consiliile județene.

Decizia de a constitui un fond pentru ajutorarea persoanelor handicapate constituie o măsură extrem de gravă, care atestă încă o dată, dacă mai era cazul, incapacitatea Guvernului și lipsa de soluții privind rezolvarea unor probleme deosebite. Modul ei de aplicare duce la discriminări între instituții ale statului și populație, punerea în practică a prevederilor ordonanței de urgență ar accentua și mai mult neîncrederea cetățenilor în instituțiile fundamentale ale statului. Și, aici, problema care se pune este: ori că este de rea-credință ori că are intenția clară de a compromite instituțiile fundamentale ale statului!

Deputații independenți aparținând APR-ului solicită urgent Guvernului retragerea imediată a ordonanței și reformularea și completarea ei, în vederea unui tratament egal al cetățenilor la regimul obligațiilor. Să se anuleze în cel mai scurt timp prevederile discriminatorii ale ordonanței în cauză, astfel încât toți cetățenii acestei țări să participe la finanțarea fondului special de solidaritate pentru persoanele cu handicap.

Totodată, sesizăm Guvernul că și casele de copii și centrele de plasament de la nivelul consiliilor județene se află în aceeași situație financiară grea, unde sute de mii de copii sunt supuși la o înfometare treptată.

În cazul neretragerii acestei ordonanțe, deputații independenți vor contesta la Curtea Constituțională prezenta ordonanță. Până la rezolvarea problemelor care revin Guvernului, deputații independenți solicită Birourilor Permanente ale Senatului și Camerei Deputaților deschiderea unui cont în care toți parlamentarii să depună benevol 3% din salariu, în semn de solidaritate cu cetățenii care vor fi obligați să plătească această contribuție. Birourile Permanente vor decide destinația sumelor colectate, în folosul persoanelor cu handicap și al copiilor orfani. Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - despre necesitatea unui program realist, pe termen scurt și mediu de dezvoltare a județului Botoșani;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ștefan Baban, se pregătește domnul deputat Miron Chichișan. O să vă rog să vă încadrați în cele 3 minute!

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la cauzele pentru care (e o întrebare, de fapt) și-a anulat domnul președinte Emil Constantinescu vizita în municipiul Botoșani.

Deteriorarea accentuată a vieții economice și sociale din toate localitățile și județelor țării, printre care se numără și municipiul și județul Botoșani, mă face să revin asupra necesității de a se elabora, de către guvernanți, un program viabil de dezvoltare a țării. Cred că numai relansarea economică poate duce la o reală îmbunătățire a vieții oamenilor. Privatizarea, care, de fapt, nu înseamnă altceva decât vânzarea pe nimic a unor unități economice, nu duce decât la scăderea nivelului de trai al populației, la închiderea unor fabrici și uzine, până mai ieri, viabile. Oamenii au început să iasă în stradă pentru a cere un loc de muncă. Asta chiar nu vă spune nimic, domnilor guvernanți?

Până și pașnicii locuitori ai municipiului Botoșani sunt în fierbere. Așa se și explică de ce domnul președinte Emil Constantinescu a evitat să mai treacă prin muncipiul Botoșani, deși a fost la inaugurarea bisericii din Dămideni, județul Botoșani. Să sperăm că o va face cât de curând, cu un program realist, pe termen scurt și mediu, pentru acest județ sărăcit și unde oamenii îl așteptau disperați, cu sute și mii de jalbe referitoare la sărăcia în care au fost înecați. Vă mulțumesc.

 
Miron Chichișan - comentariu asupra listei cu bunurile revendicate de cultul reformat din județul Sălaj;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Miron Chichișan. Se pregătește domnul deputat Marin Gheorghe.

 

Domnul Miron Chichișan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

PUNR-ul a intrat recent în posesia unei liste a bunurilor imobile revendicate de cultul reformat din județul Sălaj, prin Protopopiatele Zalău și Șimleul Silvaniei. Din totalul de 41 de imobile revendicate, în prezent: 19 sunt școli, 3 cămine culturale, 2 sedii de primării, 1 cinematograf, 1 casă municipală de cultură, iar 12 au fost demolate în cursul anilor. Voi aminti doar că din blestemata listă fac parte: Liceul teoretic din Zalău, cel mai mare liceu teoretic din județ; Căminul cultural din orașul Jibou; Casa municipală de cultură din Zalău ș.a. În abilitatea lor, udemeriștii pretind până și casa de rugăciuni din comuna-martir Treznea, care a aparținut comunității evreiești.

PUNR-ul consideră că retrocedările solicitate vor conduce la extinderea segregației, începând din grădinițele de copii și terminând cu institutele de învățământ superior, ceea ce va reprezenta un mare pas înapoi pe linia bunei înțelegeri între minorități și majoritate. Cui oare îi va servi și cine va profita, domnilor deputați, de încordarea relațiilor interetnice?

PUNR consideră că revendicările cultului reformat, în spatele căruia se află UDMR-ul, sunt lipsite de cel mai elementar bun simț! Și aceasta, pentru că, dacă poți să ceri poporului român să uite și să ierte atrocitățile săvârșite în anii ‘40-44 de înaintașii UDMR-iștilor, este prea mult să-i ceri să înapoieze ceea ce s-a construit sub teroarea baionetelor până și în perioada de ocupație hortistă!

PUNR solicită premierului Radu Vsile și Guvernului României să nu abuzeze de bunătatea și înțelegerea românilor, să nu cedeze șantajului udemerist, pentru că asemenea retrocedări vor crea probleme interetnice greu de prevăzut și stăpânit. Sau tocmai asta se urmărește?

În numele toleranței și înțelegerii caracteristice românilor, considerăm că UDMR-ul trebuie să renunțe la pretențiile abuzive și absurde. Pe lângă toate acestea, retrocedarea imobilelor și, acolo unde ele nu mai există, acordarea de despăgubiri, sunt o batjocură pentru satele de români uciși cu bestialitate într-o perioadă despre care suntem rugați să nu ne mai amintim, dar pe care noi, românii, nu o putem uita niciodată. Mulțumesc.

 
Gheorghe Ana (DB) - despre reacțiile Puterii la demersurile PDSR; critici la adresa conducerii Camerei Deputaților;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marin Gheorghe. Este aici? Nu. Domnul deputat Dumitru Buzatu? Nu. Domnul deputat Ana? Poftiți, aveți cuvântul!

Se pregătește domnul deputat Traian Rânja. E aici? Dacă nu, doamna deputat Lia Galic.

 

Domnul Gheorghe Ana (DB):

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În 21 iunie 1999, a fost dată publicității scrisoarea adresată de către domnul Ion Iliescu Președintelui României, domnul Emil Constantinescu. Conținutul scrisorii a făcut referire la ultimele evenimente de pe scena politică a țării, la continuarea de către actuala coaliție a unei politici economice care nu ține cont de realitățile și de gradul de suportabilitate al cetățenilor, la implicarea președintelui țării în conflicte de interese între liderii politici din coaliție, ingnorând problemele deosebit de grave pe care România le suportă.

Reacția la demersul domnului Ion Iliescu nu a venit, cum era normal, din partea domnului Emil Constantinescu, ci din partea purtătorului de cuvânt al PNȚCD, domnul Remus Opriș, ceea ce mă face să cred că domnul Emil Constantinescu a rămas încă membru PNȚCD, iar domnul Opriș a ajuns purtător de cuvânt la Cotroceni.

Dar aceste lucruri sunt mai puțin relevante, relevantă este maniera în care a reacționat domnul Remus Opriș, dovedind încă o dată că face parte dintr-un partid anchilozat și depășit, care nu a avut și nu va avea niciodată capacitatea să recunoască meritele altora. Comportamentul coleric al liderilor țărăniști a devenit mai pronunțat odată cu declanșarea luptelor interne pentru supremație, dar, mai ales, pe măsură ce se apropie data scadenței la guvernare.

Domnul Remus Opriș, prin interpunerea între scrisoarea domnului Ion Iliescu și răspunsul domnului Constantinescu, a urmărit denigrarea liderului celui mai important partid al țării, domnul Ion Iliescu, cel care, în ultima perioadă, surclasează în sondaje pe toți candidații la funcția de președinte al țării, omul ce conduce un partid spre care se îndreaptă speranțele de salvare ale românilor.

Lipsa argumentelor privind situația economică și socială dezastruoasă a țării, actele de corupție, minciuna și demagogia, pierderea dramatică a credibilității îi face să-și piardă controlul chiar și pe cei care, prin profesie, ar trebui să fie mai ponderați în declarație. Domnul Remus Opriș folosește în intervenția sa calomnii care i se potrivesc ca o mănușă dânsului și partidului pe care îl reprezintă, dacă ne amintim de faimoasa campanie electorală din 1996, construită pe cea mai grotească demagogie, practicată începând cu venerabilul domn Ion Diaconescu, președintele PNȚCD, și terminând cu ultimul țărănist.

Se spune că imaginea unei instituții sau a unui partid politic este copia fidelă a imaginii celui din frunte, afirmație perfect valabilă și în cazul domnului Ion Diaconescu, dacă privim numai la ce reprezintă astăzi Camera Deputaților pentru națiune. Elaborarea unor legi nesemnificative pentru țară, dezbateri sterile, de cele mai multe ori sub cvorumul de lucru, suspendări de ședințe din lipsă de competitori, gafe memorabile, acceptarea unui număr exagerat de ordonanțe de urgență emise de Executiv sunt numai o parte din ceea ce ar trebui să preocupe conducerea PNȚCD și care reflectă imaginea destul de șifonată a Camerei Deputaților.

La toate acestea, se mai adaugă și o proastă administrare, materializată prin mizeria și dezordinea din Palatul Parlamentului, începând cu gropile pline cu apă de la intrare, vânzoleala șoferilor parlamentarilor puterii și a tot felul de angajați, de care nu ai loc pe holurile instituției, și terminând cu apa care îți curge din tavan în farfuria cu mâncare la cantina restaurant.

Aceasta este imaginea reală a celei mai reprezentative instituții conduse de domnul Diaconescu, președintele PNȚCD. Sigur, domnia sa nu are timp și nici chef să se preocupe de astfel de mărunțișuri, problemele importante fiind cele legate de activitatea nepoților din Dâmbovița, acolo unde se hotărăște soarta generațiilor viitoare de țărăniști și de aceea toate energiile creatoare se îndreaptă tot acolo: o suplimentare de fonduri la un pasaj, o licitație trucată, atribuiri de terenuri în platoul Bucegi, falimentări de unități industriale, limuzine luxoase la scară și, din când în când, câte un chiolhan, de care să afle o țară întreagă.

Treburile țării sunt lăsate în seama specialiștilor care, în cei aproape trei ani de guvernare, au distrus ceea ce un popor întreg a construit în 50 de ani. Pentru ei, adevărații specialiști, toți cei care încearcă să oprească demolarea economiei românești sunt neocomuniști și kaghebiști. Asumați-vă propria consecință, domnilor țărăniști, astfel riscați să îmbolnăviți o națiune întreagă, iar vindecarea nu se face cu rețete prescrise de un medic psihiatru, ci administrând singurul antidot ce se cheamă alegeri anticipate.

Vă mulțumesc.

 
Traian Rânja - exprimarea susținerii față de demersurile studiourilor teritoriale ale TVR și, în particular, ale studioului teritorial din Iași;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja. Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Am rugămintea să nu depășiți 3 minute.

 

Domnul Traian Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În calitate de deputat de Iași, doresc să-mi exprim susținerea față de demersurile studiourilor teritoriale ale Televiziunii Române și, în particular, ale studioului teritorial din Iași, în sensul obținerii frecvențelor cu acoperire zonală.

Consider absolut necesară existența unor studiouri publice regionale, care să emită pe canale proprii, intrând, astfel, într-o concurență benefică, atât cu celelalte canale ale Televiziunii naționale, cât și cu televiziunile private. Un motiv ar fi acela că noi, la nivel politic și administrativ, încurajăm identitatea regională și sperăm într-o dezvoltare armonioasă a întregii țări.

Adoptarea Legii privind dezvoltarea regională și crearea regiunilor de dezvoltare, regiuni care ar putea dobândi, în timp, pe fondul integrării noastre în structurile europene, și o identitate administrativă aparte, ne atrage tuturor atenția asupra unor aspecte vitale pentru succesul acestui demers, printre care și informația.

Nu trebuie să uităm că nici un proiect, oricât ar fi el de performant, nu are șanse de reușită în lipsa unei susțineri publice, iar aceasta din urmă nu poate exista fără o corectă și promptă informare. Nu face excepție nici acest proiect al dezvoltării regionale, de care mă simt puternic atașat și pe care-l doresc susținut într-o solidă infrastructură media.

Cantitatea de informații despre politică și administrație, despre viața economică și socială, dar și despre învățământ, cultură sau alte domenii ar crește simțitor, contribuind la crearea identității regionale, dar în sensul bun al cuvântului, de care pomeneam anterior. Mi se pare foarte clar că, din această perspectivă, studiourile teritoriale publice sunt cel mai bine situate pentru a informa cetățenii.

Dacă ne referim la regiunea de dezvoltare nord-est, din care face parte și Iașiul, atunci studioul teritorial Iași poate acoperi întreaga suprafață a regiunii și, în plus, cele două județe din sudul Moldovei. Există o dotare materială și o expertiză profesională aflate deasupra oricărui dubiu.

Nu vreau ca acest demers să fie interpretat drept unul anticoncurențial. Este foarte bine ca studiourile private să se implice, la rândul lor, în această competiție pentru frecvențele regionale și să le obțină. Concurența este un lucru bun, eu cred în ea și a dat rezultate și în peisajul media, atât în presa scrisă, cât și în audiovizual. Studiourile publice, însă, prin natura lor, sunt absolut obligatorii și la nivel regional. Finanțate într-un fel sau altul de comunitatea cărora li se va adresa, studiourile publice o vor servi, prin întregul lor demers publicistic.

Cunoscând resursele studioului TVR Iași, sunt convins că această probă va fi trecută cu brio, atât la Iași, cât și în celelalte trei centre regionale de televiziune. Îmi declar oficial sprijinul față de acest demers și invit pe toți parlamentarii moldoveni, indiferent de orientare politică, să sprijine acest proces, în limitele impuse de calitatea noastră de reprezentanți ai electoratului, precum și de Statutul și Normele de funcționare ale Consiliului Național al Audiovizualului sau ale altor instituții implicate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Nicolae Leonăchescu - pledoarie pentru comunicarea în limba oficială a statului român - limba română;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Discuțiile purtate în Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic pe marginea proiectului de Lege privind Statutul funcționarilor publici, nr.72/1998, au fost lungi și tensionate.

Ne-am adus contribuția la șlefuirea acestei legi, fiecare, după pregătirea sa profesională și după interesele electoratului său.

În faza finală a discuțiilor ni s-a propus un alineat nou la art.123 care prevede ca "În unitățile administrativ-teritoriale, în care o minoritate națională deține o pondere de peste 20%, unii funcționari publici din serviciile care au contacte directe cu cetățenii vor cunoaște și limba minorității respective".

Las la o parte ambiguitatea formulării "minoritate națională", în locul căreia trebuia folosit, după cum rezultă din text, termenul de "minoritate lingvistică", pentru că alții sunt parametrii de definiție și identificare.

Argumentul principal avansat de un distins coleg din coaliția aflată la conducerea României a fost acela că, în acest fel, minoritatea lingvistică respectivă este adusă la numitor comun cu majoritatea de limbă română. Slab argument și fără consistență. România cheltuiește sume enorme ca, prin sistemul său de învățământ obligatoriu, toți cetățenii săi, indiferent de limba maternă, să cunoască limba română, limba oficială a statului. Și, curios lucru, țiganii știu perfect limba română și pot comunica, în orice localitate, cu salariații administrației locale și centrale, chiar dacă ei nu strălucesc, în genere, prin rezultate bune la învățătură. Dar, se zice că etnicii unguri nu știu limba română, după opt ani de școală obligatorie! Pentru asta le trebuie translator peste tot. În fond, ei refuză etalonul comun, limba română, care-i aduce la același nivel de comunicare cu toți ceilalți. Dacă ei refuză comunicarea în limba română, pe care o învață mai bine țiganii, refuză acest reper de egalitate, înseamnă că încalcă principiul loialității față de statul gazdă.

Distinsul deputat UDMR-ist mi-a răspuns că el nu recunoaște acest principiu, afirmație care mi-a dat mult de gândit, pentru că lipsa de loialitate a unei minorități etnice declanșează mecanisme politice de altă natură, inclusiv violența și terorismul. Colegul nostru a replicat: "Noi ne considerăm la noi acasă; pământul pe care stăm este al nostru!" Mai rămânea să completeze: "Ni-l luăm în brațe și plecăm!"

Recunosc faptul că interlocutorul meu avea dreptate, pentru că minoritarii lingvistici de acum au fost, cu câtva timp în urmă, români pur sânge. Ne-o spun numele lor de familie de astăzi: Patrubany, Raduly, Constantinescune, Csapo, Karatsony, Kozsokar, Garda, Presecar, Kendy, Vaik, Dragfy, Banfy, Bethlen, Berszan, Algya etc.

Avem statistici, chiar ale statului maghiar care arată cum au fost maghiarizați românii. Știm câte sate au fost forțate să treacă la religia reformată și apoi la limba maghiară. În Aita Seacă erau 260 români în anul 1910 și în 1992 mai rămăseseră doar 47! În Micfalău erau 1418 români în 1903 și mai erau 23 la recensământul din 1992!

Bieții români! Sunt, desigur, la ei acasă, dar, maghiarizați, astăzi se luptă pentru interese străine țării.

Iată de ce înclin să-i dau dreptate colegului meu de la UDMR: da, sunteți acasă, în casa în care se vorbește limba română! Aceeași limbă de comunicare, din toate timpurile, între etniile Transilvaniei: acum, de ce ați refuza-o? Este mai democratic sau mai creștinesc?!

Mulțumesc.

 
Petre Țurlea - comentariu pe marginea unei afirmații a comandantului suprem al NATO în Europa;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea.

Profit de ocazie ca celor care, astăzi, își serbează onomastica, fiind Sfântul Petru, să le spun la mulți ani! Bănuiesc că așa se face, nu? Și-s mai mulți.

 

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte, pentru urări.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Paul Alecu, uite, numai aici, domnul deputat Petre Țurlea, domnul deputat Petru Bejinariu, care urmează.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, încă o dată, pentru urări, mai ales că Sfântul Petru, după câte știți, stă la poarta Raiului și s-ar putea să vă primească mai lejer după aceste urări!

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Are o mare legătură ceea ce o să spun, în continuare, cu alocuțiunea colegului meu de mai înainte, chiar dacă, aparent, o să credeți că nu e așa.

Deseori am mai spus, de la această tribună, că agresiunea NATO împotriva Serbiei, un stat suveran și independent, se dorește a fi începutul unei noi ere în istoria lumii, Serbia fiind doar precedentul ce va servi de model.

Pentru a da ultima lovitură ideii de stat suveran, generalul Wesley Clarke, comandantul suprem al NATO în Europa, declara: "În conformitate cu noua doctrină a Alianței, principiile stipulate prin Tratatul de la Versailles sunt, în prezent, depășite". Așadar, principiul autodeterminării popoarelor, în mod curios, lansat chiar de către un președinte american, Winston, în 1917, principiu care a dus la crearea statelor naționale suverane și independente în România, Polonia, Cehoslovacia, nu mai este de actualitate. Statele recunoscute prin Tratatul de la Versailles nu mai au dreptul să existe. Oricine poate atenta la independența și suveranitatea lor.

Pentru ca ideea generalului american să fie și mai clară, declarația acestuia a fost făcută chiar la Budapesta, Ungaria fiind statul care a luptat permanent împotriva sistemului Versailles, statul care a avut permanent pretenții revizioniste asupra tuturor vecinilor săi.

Declarația lui Wesley Clarke este, evident, cel mai grav fapt petrecut în viața internațională în ultimii 10 ani. Nu trebuie să ne amăgim cu ideea că spusele generalului ar fi doar rodul minții sale bolnave. Fiind vorba de un înalt reprezentant al NATO, cu siguranță, în spatele declarației sale, este o hotărâre a NATO de a merge pe acest drum.

Acum apare, în întreaga ei stupizenie, poziția actualei puteri din România, putere care a părăsit orice demnitate în raporturile cu NATO, care execută slugarnic orice cerere a acesteia și chiar o ia înaintea cererilor.

Pentru noi, românii, istoria, din păcate, se repetă. În 1940, când Germania fascistă a atacat sistemul Versailles, România era direct vizată. Din nefericire, avea în frunte pe regele Carol al II-lea, un om lipsit de demnitate, lipsit de patriotism și hoț! Urmarea a fost dezastrul țării și cotropirea unor întinse teritorii de către Uniunea Sovietică de atunci, de către Bulgaria și Ungaria.

Azi, statele NATO se comportă la fel ca Germania fascistă, la fel ca Hitler: primul țel al NATO este dărâmarea sistemului Versailles. Și acest nou moment, de maximă primejdie, găsește România având în frunte tot un om lipsit de demnitate, lipsit de patriotism și patron al corupției generalizate, domnul Emil Constantinescu.

Învățând din istoria anului 1940, ar trebui să nu ne bazăm decât pe propriile forțe și pe solidaritatea națională, ar trebui ca, prin cât mai grabnice alegeri parlamentare și prezidențiale, să înlăturăm din fruntea statului pe toți nevolnicii care ne conduc acum, pentru a nu mai ajunge la un moment de lașitate a conducătorilor, ca în 1940.

Mulțumesc.

 
Octavian Bot - solicitarea demiterii șefului D.A.P.L., Vlad Roșca;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Bot Octavian. Se pregătește domnul deputat Dumitru Pâslaru.

O să am rugămintea să respectați cele 3 minute.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În pofida promisiunilor făcute în campania electorală, guvernele instalate după alegerile din 1996 au continuat practica ordonanțelor de urgență, abuzând de cele mai multe ori.

Dacă ordonanțele emise de Guvern și aprobate, ulterior, de Parlament, au reușit, într-o măsură mai mică, să producă neplăceri în diverse domenii de activitate, nu același lucru se poate spune despre acelea care, prin aplicarea lor, au produs efecte imediate, iar, apoi, nu au fost aprobate de către Parlament sau au fost declarate neconstituționale.

Intervenția mea se referă la o asemenea ordonanță, și anume la Ordonanța de urgență nr.22/1997, prin care viceprimarilor care, după cum se știe, au fost aleși dintre consilierii locali, li s-a suspendat calitatea de consilieri, locul lor fiind ocupat, în consiliile locale, de cei care urmau pe listele electorale.

Cu mult timp în urmă, Ordonanța de urgență nr.22/1997 a fost declarată neconstituțională, ceea ce obliga să se revină imediat la situația anterioară, adică consilierii locali care au ocupat locul viceprimarilor să fie suspendați din funcție. În mod absolut inexplicabil, dând dovadă de o crasă nepăsare și, nu în ultimul rând, de lipsă de profesionalism, Departamentul administrației publice locale nici nu a băgat de seamă că majoritatea covârșitoare a consiliilor locale nu a restabilit situația existentă înainte de apariția Ordonanței de urgență nr.22, funcționând ilegal.

La o întrebare adresată Guvernului, pe această temă, șeful DAPL, Vlad Roșca, în timp ce îmi răspunde că e normal să se revină la situația anterioară, îmi comunică senin că nu s-a semnalat nici o problemă, în teritoriu, în acest sens. Cum acest răspuns reprezintă măsura indolenței șefului DAPL, Vlad Roșca, care nu este la prima ispravă de acest fel, aducând administrația locală într-o stare de haos, punând sub semnul întrebării legalitatea hotărârilor emise, solicit primului ministru demiterea sa, pentru incompetență.

 
Dumitru Pâslaru - pamflet având ca subiect persoana domnului Ion Diaconescu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru. Se pregătește doamna deputat Lia Galic.

O să am rugămintea, pentru toți cei care vorbiți, să vă limitați la cele 3 minute, ca să aibă timp să vorbească și cei care au mai rămas pe listă.

Vă rog.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La vârsta la care ar cam trebui să-și grijească sufletul și să se gândească la cele veșnice, întorcând spatele deșertăciunilor lumești, liderul PNȚCD, de câte ori cineva îndrăznește să-i sugereze că ar cam fi timpul, adoptă rapid tactica lui Ceaușescu, îndreptându-se spre ieșirea din CPEx: sunt gata să renunț, dacă Congresul o va cere!

Tertipul ține și, de fiecare dată, efectul scontat nu întârzie să se producă. Camarazii de contingent interbelic, în frunte cu talibanul de viitor, deocamdată doar purtător de vorbe otrăvite, reacționează la unison: nici vorbă, avem nevoie de experiența dumneavoastră! În zadar, premierul se scapă, din când în când, în presă, sugerând că este rândul lui: nici o șansă, e crud, n-a împlinit încă 57 de ani! Și se recomandă cât mai puține comentarii. Așa că, depășit, și dintr-o inerție ce vine din istorie, venerabilul continuă să patroneze absent, ca un principe ce se lasă furat de slugi, o încropeală ce are pretenția să conducă, azi, România.

Cu o înclinație naturală spre expediere și bagatelizare, șeful țărănist plutește peste scandalurile din propriul partid și patronează senil ruina națională! Oricum, nimeni nu-l va trage, vreodată, la răspundere, iar el nu va mai apuca să vadă, cu ochii, naufragiul complet.

Plasat în fruntea uneia dintre Camere, acest Agamiță Dandanache, nepot celebru, patronează, la rândul său, numai puțin de trei generații de nepoți, răspândiți pe toate județele, câțiva, mai breji, ajungând chiar și în Parlament. Clanul meu, exclamă ingenuu, unchiul! Ei bine, clanul acesta nu-l lasă să se retragă în liniște și să-și dicteze memoriile, îl țin la fereastră, înțepenit, ca să creadă poporul că încă este viu! În spate, liota rapace a nepoților, a descendenților își umple buzunarele. Mare lucru nu mai este de furat, strigă primul ministru! Ba este, răspund nepoții! Uite, la Buzău, a rămas Agromec-ul, unde, firește, un nepot, Marinescu, șeful Direcției Agricole, a anulat, de trei ori, licitația, până a ieșit cine trebuia, un loial client PNȚCD! Și, ca dovadă a deschiderii spre valorile Occidentului, s-a aplicat metoda olandeză de privatizare, conform căreia, începând din zori, acțiunile se devalorizează, din jumătate în jumătate de oră! Evident, licitația s-a adjudecat pe seară, iar șeful FPS local a rămas cu cognomenul de "Olandezul".

Totuși, uneori, octagenara jucărie stricată, fără să aibă habar de proceduri și regulamente, are ambiția să conducă ședințele Camerei sau chiar ale Parlamentului. Înțelegătoare, Birourile permanente îi pregătesc o ordine de zi lejeră, eliminând tot ce ar putea complica un creier obosit.

În ședințele comune, președintele celeilalte Camere, contrastând prin vigoare și luciditate, îl manevrează, fără dificultate, suflându-i eronat diverse soluții. Sala este în delir și navighează la întâmplare. Asistența din balcon, mută!

Să ne mai mirăm, atunci, că electoratul nu mai dă doi bani pe un Parlament în fruntea căruia se află o atât de tristă figură?! Să ne minunăm că un regim politic a cunoscut cea mai rapidă și mai profundă degradare, din istorie, când, vorba lui Păstorel, în 1929: "Din Banat și pân' la Iași, se resimte lipsa sării, fiincă cei mai mulți ocnași au ajuns la cârma țării!"

Vă mulțumesc.

 
Lia Andreia Galic - comentariu pe marginea unor afirmații ale opozanților la acțiunea militară a NATO în Iugoslavia;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Lia Galic. Se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

Am rugămintea să vă încadrați, cu multă fermitate, în cele 3 minute, că mai sunt câțiva vorbitori, cărora trebuie să le dau cuvântul.

Vă rog.

 

Doamna Lia Andreia Galic:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Unul din motivele pentru care opozanții la acțiunea militară a NATO în Iugoslavia au criticat poziția oficială a României legată de această intervenție a fost următorul: precedentul Kosovo s-ar putea aplica și Transilvaniei. Acest punct de vedere a fost generat fie de un interes anti-NATO al unora, fie din pricina ignoranței altora.

Interesul menționat va persista și inducerea pericolului pentru Transilvania va fi folosit și în viitor, ca o diversiune. Într-un anume fel, acest lucru e de înțeles, căci este vorba, de fapt, de interesele anti-NATO în zonă ale Rusiei, exprimate oficial de aceasta și, în mod repetat, destul de recent.

Mai greu de înțeles este cum pot fi manipulați români de bunăcredință și încă în proporție de masă, fiind aduși în situația de a-și însuși o opinie defavorabilă României, deoarece aceeași opinie a așa-zisului "precedent Kosovo" este contrazisă atât în fapte, cât și în vorbe de NATO, organizație în care vrem să accedem, fiind singura care poate garanta securitatea și pe ale cărei țări membre le considerăm prietene.

Prin întreaga lor activitate, acțiuni, fapte, evenimente, Statele Unite ale Americii și celelalte state occidentale nu au arătat, în nici un chip, că ar urmări sprijinirea autonomiei Transilvaniei, iar în privința vorbelor se poate constata că numai în ultimele două, trei luni, șefi ori alți înalți responsabili ai țărilor NATO, Bill Clinton, Madeleine Albright, James Rosapepe, Tony Blair, lordul Russel Johnston și Jacques Chirac au declarat, oficial și răspicat, că România este un model în rezolvarea chestiunii minorităților etnice și că precedentul Kosovo, în mod categoric, nu este aplicabil României. Sunt declarații politice cu o mare greutate. E dificil de presupus că ele au fost gândite și făcute ca să ne slăbească vigilența sau să înșele, de vreme ce mijloacele de care dispun statele occidentale pentru a-și atinge obiectivele propuse sunt imense și le permit să nu recurgă la afirmații false, compromițătoare. Pe de altă parte, este cunoscută importanța, cu totul deosebită, pe care NATO o acordă credibilității sale, încât preferă să uzeze de acte dure, decât de viclenie, pentru a și-o păstra.

Dacă, deci, în planul realităților concrete, în ce ne privește, nu avem nici un indiciu că s-ar încerca impunerea, de către Alianță, a precendentului Kosovo în Transilvania, iar din pozițiile ei oficiale rezultă clar o atitudine contrară, repetarea ideii acestui precedent, aproape obsesivă, este foarte periculoasă. Ea poate convinge că există realmente o problemă de rezolvat, când, de fapt, nu există și un precedent, remediu de oferit, când el nu e nici aplicabil, nici sprijinit, de singura putere, NATO, ce l-ar putea impune.

Nu este întâmplător că cercurile extremiste de la noi, ce ar fi favorizate de episodul Kosovo, sunt iritate și îi scriu lui Bill Clinton, pentru că acesta a apreciat public că România este un model în abordarea chestiunii minorităților etnice, opunând acest model celui al lui Miloșevici. Președintele american a subliniat că oriunde practicile lui Miloșevici vor fi aplicate, NATO va interveni.

Concluziile sunt două. Prima că exact cei ce l-au susținut, direct sau indirect, pe Miloșevici, și au criticat poziția oficială a României atrag aplicarea precedentului Kosovo și au, deci, o atitudine antinațională. Cea de a doua concluzie: poziția oficială amintită elimină o asemenea perspectivă și apără, prin urmare, cu adevărat, interesul național.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - criticarea efectelor politicii promovate de intelectualii de catedră;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

Vă anunț că mai sunt încă patru colegi care trebuie să vorbească și vă rog să vă încadrați în cele 3 minute, ca să poată să vorbească toți, să închidem lista.

Vă rog.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Efectele politicii promovate, de aproape un deceniu, de intelectualii de catedră ne îndreptățesc să spunem deschis că aceștia au eșuat lamentabil în încercarea lor de a conduce o societate umană complexă.

Lipsiți de experiență și de simț pragmatic, asistenții, conferențiarii și profesorii universitari, transformați, peste noapte, în șefi de partide, în miniștri, în parlamentari, în prefecți și în experți, s-au trezit, dintr-o dată, în fața unor probleme cu totul diferite față de cele cu care se confruntaseră ei la catedră.

De la Petre Roman la Radu Vasile și Emil Constantinescu și, alături de aceștia, pot înșirui alte câteva sute de nume, la fel de cunoscute, reprezintă o categorie de oameni inteligenți, recunoscuți în specialitățile lor, dar care nu au nici o chemare pentru a conduce un Guvern, un minister, o instituție republicană, o prefectură sau o țară. De altfel, pentru toți acești oameni, este aproape imposibil să se transforme în pragmatici autentici, din moment ce, zeci de ani, nu au condus o echipă de muncitori, o secție, un atelier, o întreprindere industrială, un CAP, un IAS, un complex zootehnic. Cei menționați mai sus și alții ca ei, nu au sădit, în viața lor, un pom, nu au asistat la fătarea unei vaci, a unei scroafe. Pentru cei mai mulți dintre ei, industria și agricultura sunt percepute doar prin produsele din magazine, piețe și tarabe, mașini, utilaje, confecții, sucuri, vinuri, fructe, legume și pui, în vitrinele frigorifice. Truda pentru obținerea acestora nu este cunoscută de intelectualii de catedră și nici mecanismele care determină transformarea lor în lei sau în valută.

Când, în decembrie 1989, s-au trezit în fotolii pe care nu le-au visat niciodată, cărturarii amfiteatrelor au creat, prin deciziile luate în necunoștință de cauză, o harababură generală. În loc să adopte măsuri în ton cu interesul național, noii politicieni au deschis granițele țării, ca la carnaval, au desființat Departamentul Securității Statului, au paralizat Poliția, Armata, au cerut pătrunderea, în sediile de comandă, a reprezentanților subsolului societății, cei mai mulți dintre aceștia fiind infractori de drept comun.

O analiză temeinică a acestei perioade ne conduce la ideea că intelectualii reformatori, care au preluat puterea în 1989, ori habar nu aveau de economia de piață, ori au intenționat, sub comanda unor forțe externe, care au dorit destabilizarea, pe toate planurile, a României. Cum altfel ar putea fi catalogați noii lideri politici, din moment ce, printre primele măsuri îndreptate împotriva comunismului a fost și aceea privind recuperarea părților sociale de către deponenți, fapt ce a condus la dispariția puținilor germeni ai economiei de piață din perioada socialismului lui Ceaușescu și la revenirea salariaților la statutul de simpli proletari, prin pierderea pozițiilor de acționari. Să nu fi priceput universitarii noștri, cunoscători de limbi occidentale, că ideea privind părțile sociale a însemnat o acțiune cu adevărat capitalistă, în raport cu intențiile lor viitoare privitoare la cupoane, la vânzarea unităților pe un dolar?!

Elita universitară instalată la cârma țării și-a continuat programul de destabilizare a economiei și a țării, marginalizând clasa muncitoare, ridiculizând-o chiar, în timp ce, cu ajutorul mercenarilor din presă, s-a transformat, ea însăși, într-o nouă clasă, clasa politică.

Cheltuind, într-un timp record, toate economiile lăsate de regimul defunct, puterea intelectualilor deschide cea mai umilitoare portiță, pentru a se menține la putere: înrobirea financiară a țării, prin solicitarea de credite de la marii cămătari ai lumii, FMI și Banca Mondială.

După 10 ani de bâjbâieli, sunt convins că locul universitarilor este în amfiteatre, în laboratoarele marilor centre științifice și de cercetare. Aici, randamentul lor este maxim. A încerca noi experimente, de acest gen, și în mileniul 3, înseamnă că nu înțelegem că trăim mai prost cu 50%, decât în 1989, că moneda noastră națională, leul, s-a devalorizat de aproape 2000 de ori, că industria se prezintă mai rău decât cea a Iugoslaviei, după bombardamentele NATO, că agricultura plutește la întâmplare, nereușind să asigure necesarul de hrană al populației, că ne îndatorăm la FMI și Banca Mondială, nu pentru a dezvolta noi investiții, ci pentru a demola tot ce s-a clădit, cu trudă, de un popor întreg, pentru a-i transforma pe muncitori și pe intelectuali în șomeri, pentru a distruge, din temelii, sistemele financiare și al apărării, pentru a-i determina pe tineri să-și părăsească țara, iar pe bătrâni să se sinucidă.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - evocarea personalității lui Avram Iancu la 175 de ani de la naștere;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Mihai Baciu și pe listă mai sunt: domnul deputat Petru Bejinariu și... Vă rog, cele trei minute.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnelor și domnilor deputați,

"Unicul dor al vieții mele este să-mi văd națiunea mea fericită pentru care, după puteri, am lucrat până acuma". Sunt cuvintele de început ale testamentului simbolic numit "Ultima mea dorință", al muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu.

De fiecare dată, cinstindu-i osteneala și numele slăvit, ca și acum la sărbătorirea, cam pe sărite ce-i drept, și din păcate, cam cu puțini participanți, pe parcursul acestui întreg an, prin UNESCO, a celor 175 de ani de la nașterea "Craiului munților", care a pus pumnul în pieptul furtunii într-un recviem transilvan ne cheamă, cu tânguit prelung, clopotele preapătimitului Ardeal, spre mormântul de sub gorunul gârbovit de la Țebea, unde își duce somnul lin și blând cel născut din puterile interioare ale unei națiuni.

De fiecare dată, când îi cinstim osteneala și numele slăvit, gorunul lui Horea își adună toate sevele dăinuirii cu chemarea "Astăzi, cu bucurie, românilor veniți, pe Iancu în câmpie, cu toți să-l însoțiți".

Cel care în Revoluția de la 1848 venea ca un uragan să curețe aerul, cu nimb de erou al neamului semeț purtat în viforele timpului, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii, știa mai bine decât toți că dacă există un Dumnezeu al popoarelor, izbânditor poate fi doar cel cu arma legii în luptă.

Nepătatul în viață, cancialist la tabăra regească din Târgu Mureș, apoi comandant de oaste în Cetatea Apusenilor la doar 24 de ani, cel considerat ca un "nou Decebal", sfidând împăratul, știa că doar talpa țării, de strajă la aceste porți ale răsăritului, poate înălța mai presus binele de rău.

Stejarul neplecat al Cetății Apusenilor s-a stins pe prispa unui gospodar în nevoi, sărac și bolnav, așa cum ni-l reprezintă ultima și cumplita lui fotografie, comparabilă prin destin doar cu cea a genului spiritualității românești, Mihai Eminescu, răvășit și ars de gândul nației sale, cu ochii spre Zarand, singura avere găsită asupră-i fiind doar o basma, poate a unei femei cândva iubite, fluierul din cireși și jalba mototolită către "împăratul dezamăgirilor românilor ardeleni".

De fiecare dată, cinstindu-i osteneala și numele slăvit, memoria ne cheamă cu dangăt de clopot tânguitor spre gorunul de la Țebea, spre care, toți ca unul, românii veniți spun lumii de fiecare dată: "Ardealul nu-i pustiu".

Cu gândul linei veșnicii să-l purtăm pururea în lumină.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - intervenție în privința acordării de frecvență cu putere regională pentru studiourile teritoriale de televiziune, în special pentru cel de la Iași;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu. Se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu. Vă rog să respectați cele trei minute.

 

Domnul Mihai Baciu:

Mulțumesc, domnule președinte. Respectăm, respectăm, sigur.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Aduc în fața dumneavoastră o problemă care ne privește în egală măsură pe toți, adică pe cetățenii României, dar și pe noi, parlamentarii și pe oamenii politici în general. Este vorba, așa cum a spus anterior și colegul meu, Traian Rânja, de studiourile teritoriale sau regionale de televiziune, instituții ale televiziunii naționale ale căror sedii se află în orașele Iași, Cluj, Timișoara și Craiova. Evoluția lor în timp este interesantă, dar nu întotdeauna favorabilă lor și nici nouă, consumatorilor de informații și emisiuni. La început, prin anul 91, au fost doar două asemenea studiouri, cele din Iași și Cluj, apoi au luat ființă și celelalte două, din Timișoara și Craiova.

Apariția noilor studiouri teritoriale a fost un lucru bun, iar emisiunile lor, ale tuturor celor patru, au fost și sunt foarte bine receptate de telespectatorii din cele patru provincii istorice ale României. Cel puțin, în ceea ce privește studioul de la Iași, a cărui istorie și ale cărui realizări le cunosc mai bine, emisiunile lui sunt foarte apreciate în întreaga Moldovă și nu numai, iar colectivul de acolo, prin valoarea și profesionalismul lui, a câștigat premii prestigioase în domeniu în țară și peste graniță.

În ultima perioadă însă, și când spun asta mă gândesc la ultimii 3-4 ani, timpul de emisie al acestor studiouri a fost ciuntit tot mai mult, ajungând în prezent la o oră pe zi. Ce poți să spui și să arăți într-o oră? Dai genericul, știrile, buletinul meteo, câteva informații de interes local și eventual vreun reportaj de la fața locului, un loc unde s-a întâmplat ceva, dar câte locruri nu sunt azi în care se întâmplă ceva și care ar interesa realmente pe oameni? De aceea, studiourile teritoriale ale Televiziunii române sunt tot mai puțin cunoscute și tot de aceea, ele și televiziunea națională, în general, fac față tot mai greu concurenței posturilor private ale căror emisiuni nu contribuie întotdeauna la educarea civică și morală a oamenilor.

Stimați colegi,

Recent, televiziunea națională a depus la Consiliul Național al Audiovizualului dosarul pentru acordarea de frecvență cu putere regională pentru studiourile teritoriale de care am vorbit mai sus.

Duminică, 27 iunie, studioul de televiziune Iași a organizat la Palatul Culturii din localitate o întâlnire cu toți parlamentarii din cele 8 județe ale Moldovei pentru a discuta oportunitatea și posibilitatea unui sprijin din partea noastră pentru obținerea acestor licennțe.

Mulți dintre dumneavoastră sau, mă rog, mai puțin, depinde acuma câți sunt în sală, aflați acum în această sală ați fost acolo. Cei care n-au putut veni, ne-au mandatat pe noi cei care am fost să le exprimăm punctul de vedere și acest punct de vedere a fost unanim, cum rar se întâmplă în Parlamentul nostru.

Și deputații și senatorii moldoveni consideră că a venit momentul ca Studioul de televiziune Iași să aibă frecvență proprie de emisie, iar numărul de ore să fie suficient, pentru a putea reflecta satisfăcător viața socială politică, economică și culturală a Moldovei.

Vreau să fac o precizare foarte importantă. Acordul și sprijinul nostru pentru o frecvență TD de Moldova nu are absolut nici o conotație autonomistă sau separatistă, întrucât noi, parlamentarii moldoveni, suntem și rămânem profund atașați conceptului de stat național, unitar și indivizibil. Sprijinul nostru pentru obținerea acestei frecvențe se întemeiază doar pe:

1. convingerea că descentralizarea trebuie să opereze și în domeniul informației, sondajele de opinie dovedind clar că interesul oamenilor se îndreaptă preponderent prin informația și evenimentul mai apropiate, locale și regionale;

2. partidele politice își vor putea face cunoscute mai limpede programele și doctrinele, mai ales în campania electorală, în zonele de interes imediat, lucru imposibil de realizat în prezent cu doar o oră de emisiune pe zi. De altfel, partidele politice nu au acum timpi de antenă la studiourile teritoriale.

Sunt convins că și parlamentarii din celelalte zone vor sprijini demersuri pentru studiourile respective cu eliminarea oricărei conotații autonomiste sau separatiste, idee la care noi, cei din Moldova, ținem foarte mult.

Am înțeles că nu există piedici de ordin tehnic, iar obstacolele de ordin financiar pot fi depășite cu oarecare efort și mai ales cu bunăvoință.

Consiliul Național al Audiovizualului este o instituție subordonată Parlamentului, iar membri lui au fost aleși de noi. De aceea, sunt convins că dorința noastră, a marii majorități a celor din Parlament, va fi receptată așa cum se cuvine, după cum sunt, de asemenea, convins că sporirea timpului de emisie la studiourile teritoriale ale televiziunii naționale va aduce un plus semnificativ de informație, de cultură și de democrație în România. Repet încă o dată, obținerea acestor frecvențe pentru cele patru studiouri este în interesul tuturor celor care venim din cele patru, să spunem, puncte cardinale ale României.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - replică la o intervenție din data de 1 iunie 1999;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu. Am să vă rog și pe dumneavoastră să respectați cele 3 minute.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Da. Mulțumesc, domnule președinte.

Venirea mea la tribuna Camerei Deputaților este provocată de un distins coleg de la PNȚCD, care, cu o infantilă inspirație la declarațiile politice din 1 iunie a.c., a făcut un grosier comentariu, nefiind aglomerat de alte idei, la intervenția noastră intitulată "Din dicționarul politic al puterii".

În acest rezumat, comandat politic de la centru, s-a vorbit despre cele trei cuvinte de noi prezentate în dicționarul zilei și despre cedarea Bucovinei ca necesară și legitimă, recunoașteți cuvintele, toate într-o înduioșătoare simplitate, eclectic, dar cu doză maximă de venin. Dar comentariul are drept țintă atacarea PDSR-ului, a personalității președintelui PDSR, domnul Ion Iliescu. Probe jenante de acest fel au fost și astăzi, acum, când sondajele ne așază în fruntea preferințelor românilor, și, în secundar, descurajarea abordării de către noi, în continuare, a dicționarului politic.

Așadar, aceste sondaje deja au provocat surmenaje, ură politică, agresiuni și ponegriri dezonorante. Din nou se confirmă adevărul. Admirația, dar mai ales invidia și ura, nu spre mușuroaie, ci spre înălțimi privesc.

Enervarea provocată de sondaje a atins vârfurile PNȚCD. Ca urmare, liderii au pornit la declarații și agresiuni la televiziunea puterii, respectiv TVR1, la conferințele de presă, pe șanț, pe lângă șanț,pe pășune, pe arătură, peste tot.

Domnilor de la Putere, populația țării vede, aude, dar mai ales suportă politica dumneavoastră și nu are nevoie de declarații, de noi promisiuni, de noi demagogii. Mai bine ocupați-vă cât se mai poate de oprirea distrugerii totale a economiei românești.

Cât privește pe distinsul meu coleg, ce bine era pentru imaginea domniei sale dacă rămânea în bancă într-o tăcere demnă, își definea consecvența măcar în ceva.

Vă mulțumesc.

 
Silvia Petrovici - apel umanitar pentru ajutorarea sinistraților din cele 18 județe afectate de inundații.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. Doamna deputat Silvia Petrovici, ultimul înscris pe listă. Aveți cuvântul, ultimul deputat înscris pe listă.

 

Doamna Silvia Petrovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu voi face o declarație, ci un scurt apel la conștiința, la inimile dumneavoastră.

Având în vedere consecințele dramatice ale inundațiilor din țară, inundații care au afectat 18 județe, inundații care au distrus gospodării și au lăsat fără adăpost o serie de cetățeni, fac următorul apel la dumneavoastră. Vă invit să donați salariile dumneavoastră și invit pe toți demnitarii țării, indiferent de culoarea politică, de a dona salariile pe luna iulie. Ar fi un act de solidaritate, de aplecare către cei care ne-au votat. Și pentru a concretiza, pentru a materializa acest lucru cât mai repede și pentru a avea o finalitate, invit de asemenea, presa să monitorizeze, să urmărească acest lucru.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a ședinței s-a încheiat. Colegii care nu au fost aici, nu au putut să vorbească până acuma, nu mai pot să ia cuvântul în continuare, pentru că timpul a expirat de mult, îi voi chema pe colegii care sunt încă pe afară și sper ca în câteva minute să putem începe ședința. (Se acționează butonul soneriei pentru chemarea domnilor deputați în sală.)

 
  @după o mică pauză  
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Vă informez că din cei 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 269, 74 fiind absenți, din aceștia, 11 participând la alte acțiuni parlamentare. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit. Cvorumul de lucru de astăzi este de 161.

Intrăm în ordinea de zi. Domnul deputat Traian Rânja, replică. Domnul deputat Radu Mânea, replică.

 
 

Domnul Radu Mânea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am audiat cu stupoare declarația domnului deputat Pâslaru din Grupul parlamentar PDSR. Atacul suburban la adresa președintelui Camerei Deputaților, consider că este dezonorant pentru domnul deputat Pâslaru, dar și pentru grupul parlamentar din care face parte.

Având în vedere gravitatea afirmațiilor făcute de la microfonul Camerei Deputaților de către domnul deputat Pâslaru, afirmații care depășesc limita unor declarații politice, ne rezervăm dreptul de a sesiza Comisia de disciplină și imunități a Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Stan (din bancă):

În calitate de ce?

 
 

Domnul Matei Agathon Dan (din bancă):

În ce calitate luați cuvântul, lider de grup parlamentar, vicelider?

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog foarte mult, păstrați liniștea! Da?

 
 

Domnul Radu Mânea:

În calitatea pe care o aveți și dumneavoastră, stimați colegi.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte.

 
 

Domnul Radu Mânea:

Am dreptul, având în vedere afirmațiile incorecte care s-au făcut de la tribuna Parlamentului.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Având în vedere că timpul s-a încheiat... Procedură. Aveți cuvântul pe procedură, ca să trecem mai departe.

 
 

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deci, eu am înțeles, fiind și eu înscris pe lista celor care urmau să facă declarații, am înțeles să mă resemnez pentru că am venit puțin mai târziu, trecuse rândul meu și să accept desfășurarea regulamentară a ședinței noastre. Am înțeles că s-a terminat cu acest moment al declarațiilor și trebuie să începem dezbaterea proiectelor de legi aflate pe ordinea de zi. Or, văd că acea măsură pe care mi-am impus-o eu nu și-o impune de exemplu și domnul Mânea ale cărui inițiative valoroase sunt recunoscute pe plan național ca acea Lege privind statutul senatorilor și deputaților de drept, etc., etc., etc.

Eu stau de 7 ani în Parlamentul României (Vociferări din dreapta sălii.) și ascult cu reală neplăcere, de exemplu, declarațiile domnului Alecu, așa cum le-am ascultat și astăzi, și nu mai cer niciodată ca el să fie deferit vreunei comisii. Or, domnul Mânea, dintr-o dată s-a inflamat și solicită înființarea unor noi comisii.

Noi nu reușim să ascultăm rapoartele acelor comisii care au fost înființate într-un mod îndreptățit de Camera Deputaților.

Eu cred că este momentul să adoptăm o atitudine mai serioasă în dezbaterea..., în desfășurarea lucrărilor Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc domnule președinte.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 6 august 2020, 10:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro