Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 noiembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 11-11-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 noiembrie 1999

6. Dezbateri asupra raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.  

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Și acum, doamnelor și domnilor, trecem la ordinea de zi și vom dezbate raportul Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.

Dau cuvântul domnului președinte Bogdan Ionescu, pentru a prezenta raportul.

Domnul Bogdan Ionescu:

Sinteza raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România în perioada 1990-1998.

În temeiul Hotărârii Camerei Deputaților nr. 12 din 1998, în perioada mai 1998 – mai 1999, Comisia constituită din 11 deputați, reprezentând toate grupurile parlamentare, împărțiți în 4 subcomisii, acoperind toate județele, sprijinită de specialiști din Corpul de Control al Guvernului, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Curtea de Conturi, Inspectoratul General al Poliției, Garda Financiară și de unele instituții ale județelor controlate a efectuat verificări conform tematicii și regulamentului, aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Controlul s-a efectuat la unități și subunități ale Regiei Naționale a Pădurilor, societăți comerciale cu capital de stat și privat din exploatările forestiere și industria de prelucrare a lemnului, unele primării etc.

Constatările s-au prezentat într-un raport detaliat, însoțit de anexe și fotografii, din care, în principal, se desprind următoarele:

Economia forestieră cuprinde 3 sectoare, respectiv: silvicultura, exploatări forestiere și prelucrarea lemnului.

1) Silvicultura. În România pădurile, indiferent de natura proprietății, constituie bun de interes național și se gospodăresc conform prevederilor amenajamentelor silvice, art. 16 din Codul Silvic.

Pădurile reprezintă o componentă esențială a mediului de viață al societății, iar ca sursă regenerabilă, asigură economia cu lemn și alte produse nelemnoase. Suprafața fondului forestier național este în prezent de 6.367.371 hectare, respectiv 27% din suprafața țării, din care 94,6% proprietate publică și 5,4% proprietate privată.

La începutul acestui secol, suprafața fondului forestier era de circa 9 mil. hectare, însă aceasta s-a redus treptat, ajugând astăzi la circa 6,4 milioane hectare.

Volumul total de masă lemnoasă pe picior este de 1,3 miliarde m.c., iar cota ce se exploatează anual este de circa 15 milioane m.c., corespunzător posibilității pădurilor, prevăzută în amenajamentele silvice.

2) Exploatări forestiere și prelucrarea primară a lemnului. În acest sector își desfășoară activitatea circa 2.000 agenți economici, cu peste 140.000 oameni.

Lemnul rezultat din exploatarea masei lemnoase se livrează beneficiarilor, iar sortimentele de bușteni, pentru cherestele, pentru furnire estetice și tehnice, lemn pentru celuloză și plăci, lemn pentru mină, construcții, foc, mangal etc.

În fabricile unor agenți economici se fac și prelucrări primare ale lemnului: cherestea, semifabricate pentru mobilă, lădițe, alte ambalaje, mic mobilier, parchete, uși, ferestre etc., parte din acestea valorificându-se la export.

3) Industria de prelucrare a lemnului. În acest sector își desfășoară activitatea peste 2.900 societăți comerciale, în care lucrează circa 150.000 oameni care produc mobila, alt mobilier neclasificat, furnir, placaj, panel, plăci înnobilate, celuloză, hârtie etc.

În mod tradițional, mobila reprezintă ponderea în acest sector, din care circa 70% este destinată exportului.

Principalele constatări prezentate în raportul comisiei se referă la: modul de aplicare a regimului silvic în perioada 1990-1998 în fondul forestier național; regenerarea pădurilor și reconstrucția ecologică a acestora; efectuarea tăierilor de îngrijire; paza și protecția pădurilor; accesibilitatea pădurilor; starea contravențională și infracțională în fondul forestier național – păduri proprietate publică și privată; evaluarea, exploatarea și valorificarea masei lemnoase și a altor produse lemnoase la intern și export; valorificarea doborâturilor de vânt, cu deosebire a celor produse în noiembrie 1995 în județele Bistrița-Năsăud, Covasna, Harghita și Mureș; relațiile dintre Regia Națională a Pădurilor și benenficiarii de masă lemnoasă; exportul de produse lemnoase și nelemnoase; respectarea legislației în procesul de recoltare și valorificare a lemnului; aplicarea prevederilor Legili fondului funciar nr.18/1991 cu reconstituirea dreptului de proprietate, schimburi și transferuri de terenuri forestiere, defrișări de păduri, abuzuri săvârșite; abuzuri și încălcări ale legislației în vigoare, în mod deosebit, în valorificarea masei lemnoase, la intern și export, de către unii agenți economici.

În perioada de funcționare a comisiei, una din problemele cu care s-a confruntat a fost soluționarea a peste 135 de memorii și sesizări venite de la diverse persoane fizice și juridice din țară. De asemenea, un număr de peste 40 de persoane fizice au venit în audiență la comisie.

La solicitarea Sindicatelor libere din industria lemnului, în semestrul II 1998, a avut loc, la Parlament, o întâlnire de lucru la care au participat și reprezentanții unor ministere, unde s-au dezbătut o serie de probleme cu care se confruntă sectorul economiei forestiere și implicațiile acestora în plan economic și social.

Având în vedere importanța economică și socială a pădurilor și faptul că societățile comerciale de exploatare și prelucrare a lemnului prezintă unele particularități, respectiv circa 90% din materiile prime și auxiliare necesare în procesele de producție sunt asigurate din țară, că există forță de muncă de înaltă calificare și ieftină și că peste 70% din producția realizată se exportă, circa 8% din balanța comercială a țării, se impune ca Guvernul României și alte instituții centrale ale statului să sprijine, în mai mare măsură, integritatea și dezvoltarea fondului forestier, precum și creșterea gradului de valorificare a masei lemnoase. Comisia de anchetă privind situația economiei forestiere din România, în unanimitate, a ajuns la concluziile și recomandările care se regăsesc detaliat în raportul prezentat și adresează rugămintea, domnilor deputați, să le ia în dezbatere și să le adopte.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă, asupra raportului prezentat, sunt comentarii? Dacă reprezentantul Guvernului și ministru de resort, în același timp, dorește să ia cuvântul, acum sau după...? După.

Deci, dintre colegii deputați, domnul Alexandru Lăpușan.

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Vă propun, ca procedură, reprezentanților comisiei, dacă au ceva de adăugat, să le oferiți posibilitatea, după care să oferim posibilitatea partidelor politice să-și spună punctul de vedere. Aș vrea să știu dacă agreați acest mod de lucru.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, putem hotărî prin vot asupra propunerii dumneavoastră, nu ne oprește regulamentul.

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Dacă-mi permiteți, motivația este faptul că noi avem un anumit punct de vedere oarecum diferit, față de modul în care s-a redactat raportul și, pentru a ajunge la o concluzie comună, cred că este bine ca să se audă și acest punct de vedere. Deci noi nu respingem raportul, însă avem ceva de adăugat și, de aceea, în calitate de membri ai comisiei, v-am ruga, pe cei care doresc, să ne oferiți această posibilitate.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, eu aș propune să stabilim câte 5 minute de fiecare membru al comisiei, și tot câte 5 minute de reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Vă reamintesc că, la 11,15, se întrunesc în ședință comună Birourile permanente ale celor două Camere, și la 11,30 avem ședință comună. Deci, față de această propunere, dacă există obiecțiuni?

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte, m-am consultat cu unii dintre colegii din comisie, solicită 7 minute, - sigur că unii dintre ei nu vor vorbi 7 minute - pentru fiecare membru al comisiei și, sigur că, reprezentanții partidelor bănuiesc că o să dorească ceva mai mult timp, pentru a-și expune punctul de vedere.

Domnul Vasile Lupu:

Deci câți membri are comisia?

Domnul Alexandru Lăpușan:

11.

Domnul Vasile Lupu:

11 ori 7 egal 77, deci mai mult de o oră.

Domnul Alexandru Lăpușan:

Numai vreo 5 vorbesc.

Domnul Vasile Lupu:

Nu știu dacă numai 5.

Stimați colegi,

La Consiliul Europei, limita este de 5 minute. (Discută cu domnul deputat Alexandru Lăpușan.) Bun, ca să nu fie discuții, 7 minute de membru al comisiei, 10 de reprezentant al Grupului parlamentar.

Dacă nu vom încheia astăzi dezbaterea, nu-mi aparține decizia.

Vă rog, domnule Ianculescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

De acord ca fiecare membru al comisiei să-și spună cuvântul într-un timp limitat, dar, dați-mi voie să cred că, totuși, la partidele parlamentare trebuie să calculați în raport cu reprezentarea în Parlamentul României. Nu putem să dăm 5 minute pentru orice grup parlamentar care este mai mare, în raport cu un grup parlamentar care este mai mic. De aceea, trebuie să fixăm...

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog propuneți, domnule deputat.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

După părerea mea, trebuie minimum 20 de minute pentru grupurile PNȚCD și PDSR și minimum 10 minute pentru celelalte grupuri parlamentare. De aceea, eu propun minimum 20 minute pentru PNȚCD și PDSR și minimum 10 minute pentru grupurile parlamentare, maximum 10 minute pentru celelalte grupuri parlamentare.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, ajungem la timpul afectat unei moțiuni de cenzură. Nu ne ajunge nici ziua de lucru!

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Dumneavoastră, când a fost inițiată această comisie, i-ați dat o importanță deosebită și, într-adevăr, are o importanță deosebită. Haideți, dacă vreți să iasă un lucru bun, să-l dezbatem astăzi așa cum trebuie, pentru că o să vedeți că anexele din raport sunt excepționale, dar nu sunt valorificate exact în scopul pentru care a fost înființată comisia. De aceea, dați dreptul la oamenii politici din Parlament să-și spună punctul de vedere, tocmai pentru a îmbunătăți programul de măsuri, în concordanță cu hotărârea de înființare a acestei comisii de anchetă.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Eu aș mai reveni, deci v-aș ruga să acceptați 7 minute pentru fiecare membru în comisie, câte 15 minute pentru cele două partide mai mari, - domnule Ianculescu, e rezonabil -, deci maximum 15 minute și, apoi, în ordine descrescătoare, în două trepte, 10 minute și 5 minute; 10 minute Partidul Național Liberal, Partidul Democrat și UDMR și câte 5 minute PUNR și PRM.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Deci fiecare membru al comisiei are 7 minute, PNȚCD, PDSR – maximum 15, PNL, PD, UDMR – câte 10, PUNR, PRM, Grupul minorităților – câte 5, independenții, la un loc, tot 5.

Trecem la treabă și, când vom termina, atunci votăm.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Alexandru Lăpușan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să fiu cât mai concis, pentru a reuși să prind întreaga problematică.

Așa după cum se știe, reprezentanții PDSR-ului au semnat acest raport cu o notă de observații și, din această notă, încerc să amintesc câteva.

În primul rând, raportul acesta este un raport tipic politic: în perioada '92 - '96 numai lucruri rele s-au întâmplat în economia forestieră, după '96, până în '98, s-au mai întâmplat și câteva lucruri bune, și după '98 toate lucrurile bune care au fost vreodată în economia forestieră, aici se concentrează. Și credem că este un echilibru care ne dezavantajează și în mod incorect.

În ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile silvice, Regia, în loc să sprijine, a condiționat punerea în posesie cu suprafețele forestiere de existența asociației, iar apariția asociației era impusă de demonstrația că respectivii dețin pădure. Și vreau să vă spun că am avut cazuri în comuna Ungurași, unde trăiesc niște români neaoși, acolo, români de origine maghiară care și-au manifestat nemulțumirea, nici comisia și nici Regia nu au făcut nimic pentru a rezolva această problemă. Numărul cererilor, în baza Legii nr.169, nu rezolvă problema cu 21.500 ha în Miercurea Ciuc, cu 10.300 ha în Brașov, cu peste 11.000 ha în Bistrița, în Sf.Gheorghe 92% din păduri trebuie retrocedate, Sibiu 86%, Vâlcea 65%, Deva 60%, este vorba de Ocoalele silvice de acolo, ceea ce nu corespunde cu structura proprietății existentă, cândva, în această țară. Sesizările care au fost adresate comisiei noastre, în număr de 135, nu au avut nici un fel de rezultat: toate au fost transmise la organele abilitate și fie că ne-a venit răspuns că nu se confirmă, fie au venit niște răspunsuri din acestea care au lăsat apa să se scurgă și să se piardă în nisip. Sigur că, dacă dai șefului de post și pădurarului să rezolve o problemă în care ei sunt implicați, este și normal ca să primim astfel de răspunsuri.

În timpul desfășurării activității comisiei, cel puțin 2 membri au fost obstrucționați în desfășurarea activității și a atribuțiilor care le reveneau: domnul Denes Dezideriu și domnul Lăpușan Alexandru; dacă este nevoie, putem să demonstrăm acest lucru.

O problemă care nu este abordată și ar fi trebuit să fie abordată este restructurarea Regiei ROMSILVA. Ar fi fost normal ca, după această comisie, după constatări, să ni se prezinte modul în care s-a restructurat, de ce s-a restructurat și cât va mai face Regia sau va mai juca atât rolul de arbitru, cât și pe cel de jucător în mediul economic al economiei forestiere.

Suntem foarte interesați să știm, domnule ministru, și ne bucurăm că sunteți aici, de față, vă mulțumim pentru efortul dumneavoastră, ce salariu ați aprobat dumneavoastră pentru șeful Regiei și pentru Consiliul de administrație, pentru că tot este vorba de salariile militarilor, și am vrea să facem, și noi, o comparație între cele două.

În Cap.E "Managementul și calitatea gestiunii economiei financiare", vreau să vă spun că nu s-a urmărit altceva decât aplicarea algoritmului, și anume, printre acuze, s-au constatat mașini Opel, Nissan, Kia ș.a.m.d., 132 de telefoane, însă vreau să vă spun că, după ce s-a schimbat schimbarea, acestea nu au fost valorificate, au fost folosite, în continuare, sigur, aducându-li-se acuze celor care le-au achiziționat. Din întâmplare sau nu, domnul Denes de la Miercurea Ciuc, a făcut o notă care, repet, din întâmplare, o fi ajuns și pe la noi și aceasta l-a costat schimbarea din funcție; domnul Kerekes Dorel care este unul dintre marii experți în domeniul economiei forestiere, tot în baza algoritmului, a fost schimbat.

Nu se vorbește, însă, nimic, domnule ministru, și aici eu nu mai fac referire la dumneavoastră, pentru că sunt convins că ați citit și dumneavoastră ziarele din zilele acestea, care vă tot amintesc, bănuiesc că exagerează ziarele acestea, însă poate citiți Nota de control și Rezoluția primului-ministru în ceea ce-l privește pe domnul Anton Vlad și poate ne spuneți ceva în legătură cu aceste activități care sunt absolut neloiale, absolut în neregulă cu legislația și cu ceea ce dorim noi să facem în această țară.

În final, aș vrea să solicit plenului să aprobăm o hotărâre, astfel încât, în 30 de zile, Guvernul să prezinte un program care să vizeze întreaga problematică a economiei forestiere, ținând seama și de unele recomandări din prezentul material și, de asemenea, măsurile pe care le va lua în vederea aplicării retrocedării terenurilor forestiere, în baza Legii nr.18, modificate. Considerăm că acest material trebuie să aibă această finalitate.

Noi am constatat, ministerul a luat notă, o să plecăm fiecare pe două drumuri și nu este normal. Este normal ca Executivul, Regia să vină să ne prezinte un punct de vedere, politica pe care dorește s-o facă după restructurare ș.a.m.d.

Aș vrea ca, în final, să aduc mulțumiri colaboratorilor, a fost o comisie eficientă, unde s-a lucrat bine, am avut 2 experți care sunt, într-adevăr, sau pot fi, într-adevăr, numiți specialiști în domeniul economiei forestiere, este un material care poate să fie extrem de util pentru oricine care dorește să cunoască unele probleme din economia forestieră.

Mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Solicită cuvântul, tot dintre membrii comisiei, domnul deputat Dumitru Popescu, de la PDSR.

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca membru în comisie, am participat la analize în 10 județe, iar unele constatări dintre cele prezentate comisiei nu au fost reflectate în raportul comisiei. De aceea, voi insista asupra câtorva dintre ele. Precizez că mă voi referi numai la sectoarele de exploatare și industrializare a lemnului.

Primul lucru care izbește este faptul că, în ultimii 3 ani, principalii indicatori ai unităților din aceste două sectoare sunt în continuă scădere, astfel, producția scade cu 50 până la 30%, pe diferite sortimente, costurile au crescut, în condiții comparabile, cu 20 – 40%, exportul de mobilă, după ce, în anii '95 -'96, crescuse, atingând nivelul din 1989, a scăzut, în '97 cu 30%, în schimb, a crescut exportul de cherestea cu 40%, ceea ce este o structură de export nefavorabilă țării.

Consecințele acestor evoluții sunt starea de faliment, la foarte multe unități, și cea de supraviețuire la limită, la altele. Ce s-a întâmplat? Vreau să spun că determinantă s-a dovedit a fi creșterea costurilor, atât în exploatare, cât și în industrializare. De ce? În primul rând, datorită comportamentului de monopol al Regiei Naționale a Pădurilor care, în anul 1997, a crescut prețul de achiziție la lemnul pe picior, la licitații, prețul de pornire, de peste 4 ori, în 1997 față de 1996. După aceea a mai crescut, în continuare.

Este de menționat că Guvernul a dat liber la un asemenea comportament, prin aceea că a emis Ordonanța nr.69/1997, prin care lemnul pe picior a fost scos din lista produselor pentru care prețurile se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenței. Iată, deci, că ceea ce aveau să aplice grecii, în 1998, se inventase de Guvern din 1997. De asemenea, Regia a organizat licitații pentru masa lemnoasă, nu conform legislației în vigoare, care spune că acestea să se facă primăvara și toamna, ci în tot anul. Pentru 1998, licitația principală a fost organizată în decembrie 1997. Au avut loc, din acest motiv, stagnări, și dau exemplu de la Brașov și de la Export București, câte 3 – 4 luni pe an, cu disponibilizări de personal și costuri suplimentare. Trebuie menționat că, tot din comportamentul de monopol al Regiei, a ieșit și ideea ca unitățile silvice să se doteze cu capacități de exploatare a lemnului, deși capacitățile existente în unitățile specializate erau folosite sub 50%. Iată că toate acestea au favorizat unitățile silvice care și-au repartizat loturi pentru care nu s-au făcut licitații, de cea mai bună calitate de masă lemnoasă și așezate lângă drum. Din acest motiv, prețurile pentru unitățile silvice, nu numai că nu au crescut de 4 ori, ca la celelalte, ci chiar au scăzut în 1997. Ziarele - "România liberă", de exemplu - susțin că același tratament preferențial a fost alocat și firmelor domnului Anton Vlad.

În ceea ce privește industrializarea lemnului, pe lângă faptul că unitățile de industrializare au fost afectate de creșterea prețului la masa lemnoasă, trebuie spus că, în martie 1997, Guvernul Ciorbea a acceptat alinierea prețurilor la energie la prețurile mondiale, crescând, o singură dată, de peste 3 ori prețul la energie electrică, de peste 4 ori la gaze, de 3 ori la cărbune ș.a.m.d. Toate acestea s-au reflectat în costurile industriei de prelucrare a lemnului care, se știe, este o industrie energointensivă. Vă dați seama ce s-a întâmplat pe piață, ținând seama și de faptul că tehnologiile utilizate în această ramură au o vechime medie de 23 – 24 de ani în România, față de 7 – 8 ani în Japonia. Consumurile au fost mari, costurile foarte mari, nu-i de mirare că cererea pe piață, pe piața internă, de exemplu, a scăzut imediat cu 30 până la 50%. Urmările au condus la faptul care este, după părerea mea, rușinos pentru România, că, în 1997 – 1998, România a început să importe mobilă în valoare de circa 50 milioane de dolari pe an. Așa se face că acum, în București, se poate cumpăra o canapea import Italia cu 6 milioane de lei și că, totodată, pe piața românească se vinde PAL din Ungaria care se fabrică după ce se exportă lemnul necesar din România.

Și eu sunt de acord că raportul conține o serie de măsuri, multe dintre ele au fost propuse de unitățile pe care le-am analizat, sunt necesare, dar trebuie să spun, cu părere de rău, de ele nu soluționează problema redresării acestei ramuri industriale. O șansă se poate da acestei industrii, prin două căi: prima – să se elaboreze o nouă politică industrială, nu numai în ramura industriei lemnului, ci în ansamblul industriei, bazată pe alte criterii decât cele impuse de FMI și Baanca Mondială, și a doua – că ancheta ar trebui să se continue, dar, de data aceasta, nu făcută de o comisie, ci de către organele specializate, Procuratură, Poliție, care să delimiteze răspunderile și să stabilească cum se aplică prevederile legii, pentru fiecare caz în parte.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Bejat, de la Partidul Democrat, are cuvântul.

Domnul Ștefan-Marian Popescu-Bejat:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să fac câteva observații asupra raportului Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca membru al Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România, constituită prin Hotărârea Camerei Deputaților nr.12/6 aprilie 1998, și ca reprezentant al Partidului Democrat în această comisie, vă rog să-mi permiteți să prezint câteva observații asupra raportului acestei comisii și a sintezei acestuia, prezentată de președintele comisiei, membru al PNȚCD, sinteză care nu a fost aprobată de comisie și care prezintă un punct de vedere propriu.

Pentru început, doresc să remarc faptul că raportul a reușit să prezinte o radiografie corectă a situației economiei forestiere, în următoarele capitole: "Structura fondului forestier și importanța pădurilor", "Conservarea, dezvoltarea și integritatea fondului forestier", "Recoltarea, prelucrarea și valorificarea produselor din fondul forestier". Nu același lucru se poate spune despre capitolele următoare: "Reconstituirea dreptului de proprietate", "Schimburi și transferuri de terenuri cu vegetație forestieră", "Managementul și calitatea gestiunii economico-financiare", "Ilegalități constatate în activitatea de exploatare, contractare și valorificare a masei lemnoase", "Confirmări pentru eliberarea de licențe și export".

Din păcate, la aceste capitole, se percepe, cu evidență, o tendință politică de prezentare a adevărului sau formularea, fără fundamentarea necesară, a unor afirmații incriminatorii la adresa sectorului silvic, administrator al pădurilor statului, și al unor persoane.

Majoritatea aspectelor negative prezentate în raport se bazează pe informațiile preluate din documentele primare ale Curții de Conturi sau constatările organelor Ministerului de Interne, pentru care nu s-a început cercetarea penală și, în ultimul caz, și pentru care nu au fost întreprinse acțiuni de judecare în Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi. Mai mult decât atât, de la data elaborării raportului până în prezent, s-au emis numeroase sentințe ale organelor de justiție, prin care faptele incriminate au fost anulate, iar persoanele respective au fost scoase de sub urmărirea penală. Este evident că aceste așa-zise constatări ale Comisiei de anchetă s-au dorit a fi un sprijin în justificarea demiterii personalului silvic înscris în alte partide decât PNȚCD.

Tot la acest capitol, sunt inserate, în baza unor constatări primare ale Curții de Conturi, o serie de abateri extrem de grave, care nu au fost urmărite de nimeni, până în prezent, deși a trecut un an și jumătate de la sesizarea lor. Mă întreb de ce nu s-au dispus măsuri imediate pentru remedierea acestor acuzații cuprinse în Capitolul "Managementul și calitatea gestiunii economico-financiare", și îmi exprim, în continuare, mirarea de ce nu se dispun măsuri administrative necesare îmbunătățirii situației, măsuri de natura celor sugerate de mine anterior. Vă mai rețin atenția cu un singur exemplu la acest capitol privind managementul, și anume: impozitul pe profit nu s-a realizat decât în proporție de 90,4%, în 1995, iar profitul net, în 1997, a fost de 99,6%, așa cum este precizat "Sinteză" Cap.II, 1-4.

Iată, stimați colegi, criticăm faptul că în anul 1997, profitul net a fost, la Regia Națională a Pădurilor, de 99,6%. Cred că Guvernul și Parlamentul ar fi trebuit nu numai să-l felicite pe directorul general, ci să-i aducă onoruri deosebite. Câte întreprinderi din România au realizat acest succes?

Și, acum, stimați colegi, vă prezint concluzia corectă a comisiei, prezentată în raport la pag.50: "Din examinarea acestor indicatori economico-financiari, rezultă că veniturile totale, profitul și impozitul pe profit au fost realizate și depășite, cu excepția anului 1995, când impozitul pe profit s-a îndeplinit numai în proporție de 90,4% și anului 1997, când profitul net a fost de 99,6%. Observați, așadar, un caz tipic de distorsionare a adevărului și inducerea în eroare a parlamentarilor care nu au primit raportul, și, în ultimă instanță, a opiniei publice.

Tot pe linia inducerii în eroare a Parlamentului României și a opiniei publice, se încadrează și prezentarea foto a unor aspecte negative din pădurile private, drept nereguli constatate în pădurile administrate de Regia Națională a Pădurilor. În acest sens, vă relatez cazul comunei Asău, satele Straja și Ciobănaș, în care sunt reprezentate defrișări de păduri proprietate privată, în perioada 1991 – 1995, în raza Direcției silvice Bacău, deci la Regia Pădurilor și care, ca prin minune, sunt prezentate, în documentul oficial și în sinteză, drept defrișări de păduri în perioada 1991 – 1995, în raza Direcției silvice Bacău, deci la Regie. De același tratament se bucură și abuzurile din valorificarea masei lemnoase în păduri private din raza Direcției silvice Suceava, comunele Vama și Frasin, precum și tăierile ilegale de arbori și defrișări de păduri private situate în sudul Olteniei, comunele Sadova și Mârșani.

Acestea sunt doar câteva aspecte pe care am dorit să le prezint atenției dumneavoastră. Vă atenționez, însă, că nici propunerile și recomandările raportului nu sunt cele mai potrivite și actuale pentru îmbunătățirea situației economiei forestiere din România, iar raportul nu răspunde în totalitate obiectivelor înscrise în Hotărârea Camerei Deputaților, un exemplu în acest sens fiind lit.i) a art.1.

Opinez pentru întocmirea unui raport suplimentar de evaluare corectă a situației analizate în vechiul raport, cu completările necesare, impuse de clarificările ce au apărut, precum și de investigarea situației economiei forestiere din semestrul I 1998 până prezent.

Vă informez că ieri am depus obiecțiunile noastre la comisie, care pot să constituie un fel de erată sau de notă de subsol pentru cele afirmate în raport și în sinteza despre care vorbeam.

În final, apreciez că materialul este extrem de valoros dacă se iau în seamă și obiecțiile pe care le-am adus în scris și le-am prezentat sumar în fața dumneavoastră acum.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul deputat Garda Dezideriu din partea Grupului parlamentar UDMR și în calitatea de membru al comisiei. Deci, va cumula doi timpi: al grupului, respectiv al membrului comisiei. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Oamenii de rând, populația satelor noastre, întotdeauna au fost asupriți. Dacă în decursul secolelor, boierimea și moșierimea au manifestat o aroganță specifică față de țăran, în anii comunismului, oamenii ogorului au fost exploatați de către secretarii de partid și de clientela comunistă, care se îmbogățea pe spinarea lor.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

De cine?!

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

În zilele noastre, în zonele montane, unde mai există păduri, oamenii suferă din cauza fărădălegilor pădurarilor. Acești oameni în uniformă verde, care respectă legea când este vorba de oameni săraci și nevoiași, dar sunt foarte "înțelegători" cu reprezentanții firmelor mari, implicați în exploatarea și valorificarea masei lemnoase, care distrug păduri întregi, plătind o sumă infimă pentru buștenii tăiați în realitate. Din acest război al aurului verde se îmbogățesc unii pădurari cum ar fi Onu Mihail, care, din venitul anual, și-a permis cumpărarea a două mașini, dar sunt cazuri în care s-au construit case luxoase, cu etaj, etc., în aceste fărădelegi fiind implicați peste zece pădurari numai din Tulgheș.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Verestoy!

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

În județul Harghita, de exemplu, cele mai grave abateri s-au săvârșit...

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog liniște în sală, domnule deputat! Vă rog liniște în sală! Este un raport important, interesant pentru opinia publică, de reținut precis în stenogramă. Domnule Gavra, vă rog păstrați liniștea în sală! Fac apel la procedurile disciplinare, dacă va fi cazul. Aveți cuvântul domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Mulțumesc.

În județul Harghita, de exemplu, cele mai grave abateri s-au săvârșit în legătură cu valorificarea acelor circa 4 milioane de metri cubi doborâturi de vânt, produse în noiembrie 1995.

În loc să raporteze date reale și să solicite declararea pădurilor afectate ca zonă calamitată, fostul director Deneș Dominic, la un an după producerea calamității, a raportat mai puțin de 50% din volumul real al doborâturilor de vânt, mai concret, 1,6 milioane de metri cubi. Intenția lor a fost ca societățile de exploatare alese, printre care și Societatea Vulturul, la care a fost acționar cu participare de 50%, să beneficieze de parchete accesibile cu masă lemnoasă de calitate mai bună, iar ulterior să aibă posibilitatea să contracteze parchete noi neatacate. Cu toate că aceste societăți protejate au renunțat la multe parchete din care au scos numai ce le-a convenit, lăsând materialul mai subțire și de slabă calitate, greu accesibile pe loc, li s-a dat posibilitatea de a contracta alte parchete neatacate.

Datorită măsurilor preferențiale, societățile mici nu au putut participa la exploatarea și introducerea în circuitul economic a doborâturilor de vânt expuse deprecierii. Rezultatul a fost că unele societăți cu dotare și experiență insuficientă au contractat mai multe zeci de mii de metri cubi, însă, după un interval de timp, au renunțat la majoritatea din cantitatea contractată. Astfel, atât cantitatea contractată, cât și cantitatea neraportată, rezervată lor, s-a depreciat.

Ulterior, o parte s-a valorificat la prețuri mai mici, iar câteva sute de mii de metri cubi au putrezit în păduri. Beneficiarii acestor volume nedeclarate ca doborâturi de vânt au fost pe lângă societățile căpușe și întreprinderile din Piatra Neamț cum ar fi: Petroforest, Romforest, Forest Tarcău, Forest Star etc., care a avut posibilitatea să facă transporturi fără foi de însoțire. Reprezentanții acestor firme, pe lângă doborâturile de vânt, au tăiat păduri întregi, sănătoase, distrugând flora și fauna din bazinul Giurgeului și din zona Tulgheșului.

Ocoalele silvice din Tulgheș și din Gheorgheni se fac vinovate de neurmărirea decontării și efectuării periodice a masei lemnoase, transportate de agenți economici, neurmărirea folosirii de către personalul de teren a documentelor de proveniență a materialului lemnos din păduri private, precum și de neurmărirea facturării periodice a masei lemnoase transportate de agenți economici.

Domnul inginer Breaz Valentin, neurmărind situația blocurilor foilor de transport, s-a înțeles cu directorul Societății comerciale Petroforest, ca ei să trimită numai un centralizator de la fiecare bloc, dar și acestea erau întocmite pe baza recepțiilor din depozite și nu pe baza cantităților expediate din pădure. Totodată, domnul inginer Breaz și directorul Petroforest au făcut să dispară 19 blocuri de foi de transport, reprezentând circa 19.000 de metri cubi de masă lemnoasă. Totodată, Întreprinderea Tineco Transilvania putea procura masa lemnoasă la un preț de 10-15.000 de lei/metru cub, în timp ce pentru alți agenți economici, aceeași cantitate se vindea la prețul de 170.000 de lei.

Prin asemenea procedee au prejudiciat statul român cu sute de miliarde de lei. Despre stilul de muncă al domnului Breaz Valentin citez câteva declarații. "Domnul inginer Breaz Valentin, responsabil cu fondul forestier, a fost foarte ocupat la cramă. După multe insistențe a revenit la sediul Ocolului silvic, după două ore, și atunci nu a vrut să stea de vorbă cu mine. A afirmat că nu poate să elibereze foi de însoțire decât numai mâine, după care a ieșit din birou. Eu am mers după el și i-am dat un milion de lei și imediat am fost servit. Menționez că această situație s-a repetat și a doua oară".

O altă declarație. "Am licitat partizele 877 și 1260, Fețele Putnei, și m-am prezentat la Ocolul silvic Tulgheș, la domnul inginer Breaz Valentin, pentru a-mi elibera autorizația de exploatare. Domnul inginer mi-a spus că este foarte ocupat și să vin altă dată, după care a ieșit din birou. Eu m-am dus după el și i-am dat un milion de lei, după care mi-a eliberat autorizația de exploatare".

Aș putea să prezint șirul declarațiilor, dar cred că cele prezentate sunt destul de concludente pentru a cunoaște stilul de muncă al inginerului amintit.

În cadrul anchetei mele, am descoperit ilegalități și în alte zone: în raza Ocolului silvic Sânmartin, zona Sângiurgeu, unde au fost depistate mii de metri cubi doborâturi de vânt care s-au depreciat fără să fie inventariate și luate în evidență până în anul 1998. Cetățenii revoltați au sesizat că la Ocolul Silvic Gheorgheni, în pădurile din Ciumanii există cantități mari de doborâturi neinventariate sau inventariate și neexploatate în stadiul avansat de depreciere. În locul acestora, din partea Firmei Petroforest s-au exploatat arbori sănătoși prin tăieri rase sau prin extragerea arborilor valoroși sau din arborii învecinați.

După numeroase furturi și abuzuri, 12 persoane din Ciumanii s-au adresat domnului ministru Dejeu, cerând ca ancheta să fie realizată de organele de control din afara județului Harghita.

La sesizarea celor din Ciumani, de la Ministerul de Interne a fost trimis la Inspectoratul județean de Poliție Harghita care a organizat, împreună cu reprezentanții Ocolului silvic Gheorgheni, un control formal, în cadrul căruia s-au aplicat amenzi în masă pentru necojirea buștenilor aflați în curtea cetățenilor.

Cu ocazia aplicării amenzilor, reprezentanții organelor de poliție și ai ocolului silvic au afirmat că pentru această amendă trebuie mulțumit celor care au îndrăznit să facă sesizare către domnul ministru Dejeu. Au fost amendate 48 de persoane cu câte 100.000 de lei și 18 persoane pentru încălcarea regulilor de circulație. Majoritatea celor amendați erau oameni săraci, dintre care foarte mulți pensionari CAP. Amenzile erau ilegale pentru că Legea nr.26 din 1996 privind gospodărirea pădurilor nu prevede amenzi pentru necojirea buștenilor scoși din pădure, mai ales dacă aceștia provin din doborâturi de vânt de acum 3 ani.

În comuna Remetea s-a creat un haos în pădurile particulare cu scopul de a demonstra ineficiența gospodăririi acestora. În aceste păduri, a căror pază a fost asigurată prin contractul făcut cu Ocolul silvic, nu au fost executate controale de fond, iar la desfacerea contractului de muncă al pădurarului nu s-a procedat la predarea pădurilor către o altă persoană. Favoritismul și controlul selectiv al brigadierului Pal Antal a dus la defrișarea și degradarea sau brăcuirea a 200 de hectare de păduri din cei 450 de hectare, cât a avut pădurarul în pază.

Despre aceste ilegalități, țăranii din Remetea au sesizat de două ori pe președintele țării, domnul Emil Constantinescu.

Cu permisiunea dumneavoastră, aș cita câteva rânduri din scrisoarea unui cetățean din Remetea: "Stimate domnule președinte, în primul rând, vreau să cer scuze pentru deranjul repetat, dar vă înștiințez că scrisorile reclamante, trimise la dumneavoastră nu prea au adus rezultatul așteptat. Inspecțiile efectuate de organele județene au înștiințat toată comuna, afirmând că eu sunt cel care trimit scrisori reclamante la forurile superioare și cu ocazia inspecției numai eu am fost ținta controlului, parcă numai eu singur aș fi păgubașul de la cine au furat materialul lemnos. Data trecută, am depus personal o listă cu 60 de nume la Președinția României, Relațiile cu publicul, cu nr.10530 la 2 iulie 1998. Rezultatul: toată conducerea comunei, șefii uzinelor de prelucrare, hoții de lemne sunt supărați pe mine. V-aș ruga, în numele celor care au semnat și în numele oamenilor de bună credință, să întreprindeți o măsură de urgență pentru salvarea pădurilor, încă existente în raza comunei".

În activitatea mea de elucidare a unor ilegalități privind comerțul cu bușteni, rășinoase am fost împiedicat atât de organele silvice locale, cât și de organele de poliție locale. Astfel, pădurarul Pal Antal, care este implicat în multe afaceri dubioase, a recurs chiar la agresarea mea. Domnia sa, în loc să fie tras la răspundere de superiorii săi, a fost promovat în funcție de tehnician. Acest individ a refuzat să-și facă datoria când i-am solicitat controlul provenienței masei lemnoase existente în curtea Întreprinderii Romtex Gheorgheni, cu toate că a cunoscut afacerile ilegale a domnului Erdelyi Ede. Acest șef de pază de la Ocolul silvic Gheorgheni se face vinovat, după controlul nostru de fond din ziua de 2 octombrie 1998, pentru distrugerea unei păduri de 200 de hectare.

Nu este întâmplător că Deneș Dominic a organizat demonstrația silvicultorilor din București și pichetarea din fața Senatului pentru împiedicarea restituirii pădurilor. Dânsul a împiedicat cât a putut și restituirea hectarelor admise de Legea nr.18 din 1991. Astfel, s-a opus cu îndârjire, ca și în cazul localității Vlăhița, să fie restituite pădurile pe vechiul amplasament. A recurs chiar la o mârșăvie și le-a dat din hotarul altei localități, chiar din pădurile solicitate de cetățenii altei localități. După o luptă îndelungată, fosta conducere a Direcției silvice a fost înlăturată, dar mentalitatea imprimată personalului nu poate fi schimbată de la o zi la alta.

Majoritatea din personalul silvic este adeptul menținerii pădurilor în proprietatea statului, deoarece statul nu sesizează toate pagubele ce se produc în păduri. Această categorie de personal depune eforturi să prezinte imagini cât mai nefavorabile despre gospodărirea pădurilor private. Nu pomenesc însă de pagubele enorme produse prin degradarea sutelor de mii de doborâturi de vânt în pădurile statului. Întreprinderile din Neamț au făcut prejudicii ireparabile pentru rezervația naturală din jurul Lacului Roșu. În urma construcției unui drum forestier, o mare cantitate de piatră a fost împinsă în lac. Pentru exploatarea doborâturilor cauzată de viscolul din 1995, Foresta Tarcău, în anul 1998 construiește un alt drum forestier rudimentar pe malul nordic al brațului Suhard. Cu această ocazie, o mare parte a materialului excavat a fost împins în lac.

Societățile comerciale Petroforest din Piatra Neamț, Foresta Tarcău care execută exploatarea masei lemnoase în bazinul hidrografic al pârâului Suhard nu respectă nici cele mai elementare norme tehnice și de protecție a mediului, remorcarea executată în albia pârâurilor provocând tulburarea accentuată a apei care contribuie la colmatarea rapidă a lacului, periclitează fauna lacului. În zona cursului superior al pârâului Belchia, la confluența acestuia cu pârâul Kisgyor, au fost executate galerii de cercetare pentru minereu. Având în vedere că aceste lucrări au interceptat și zone mineralizate radioactive, acest material a fost depozitat separat între versanți și baza de steril, fiind acoperit, de asemenea, cu material steril. Materialul însă, în totalitate, a fost transportat ca umplutură de drum de către firmele amintite din Piatra Neamț în diverse locuri, poluând radioactiv o serie de zone. La un moment dat, a fost sesizat de către cei din Gheorgheni. Ei au demonstrat prin analize de laborator că materialul nu este radioactiv, printr-un fals, dând la analize probe sterile, adică nemineralizate.

Tărăgănarea restituirii pădurilor a avut ca efect intensificarea presiunii asupra fondului forestier, deoarece cei care au realizat venituri mari din exploatarea lemnului, au folosit toate mijloacele nelegale ca, înainte de retrocedare, să scoată profituri cât mai mari din această activitate. Cu toate că aproape tot timpul eram obstrucționat în activitatea mea de anchetă de către organele locale, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor, începând cu a doua jumătate a anului 1998 și în anul 1999 și-au făcut datoria în cazul inventarierii doborâturilor de vânt, fapt ce a contribuit la accelerarea scoaterii și valorificării materialului lemnos din pădurile afectate de calamitatea naturală din anul 1995. Totodată s-au luat măsurile necesare pentru pedepsirea inginerilor silvici de la Ocolul silvic Tulgheș.

Nu este vina lor că organele abilitate ale statului nu-și fac datoria față de cei care se fac vinovați de jefuirea fondului forestier, fapte constatate de comisia noastră de anchetă și confirmată de organele de control ale Guvernului.

În încheiere aș veni cu câteva propuneri concrete. Doborâturile de vânt reprezentând o adevărată calamitate națională, aș cere să se găsească resurse financiare de la buget din fonduri ale ministerului, ale Regiei Naționale a Pădurilor, recurgându-se chiar și la solicitări de finanțare externă FAO, pentru reîmpădurirea zonelor afectate. Ministerul trebuie să ia măsuri pentru elaborarea unor acte normative foarte bine gândite și ferme privind autorizarea, funcționarea și controlul instalațiilor de prelucrare a lemnului, care, actualmente, au un efect devastator asupra pădurilor.

Aș cere să se ia măsurile necesare ca organele abilitate ale statului să-și facă datoria față de cei ce se fac vinovați de jefuirea fondului forestier prin firme căpușe, întocmirea de acte fictive conform celor dovedite de ancheta noastră parlamentară și confirmate de organele de control și de constatare ale Guvernului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Vasile Stan: (din bancă)

O jumătate de oră.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați votat, ați cerut 15 minute pentru grupul parlamentar și 7 minute pentru fiecare membru al comisiei. Domnul Garda Dezideriu a avut dreptul la 22 de minute, pe votul dumneavoastră.

Urmează domnul deputat Valeriu Gheorghe, în calitate de membru al comisiei.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu am să vorbesc mai puțin de 7 minute. Pentru a face ca acest raport al comisiei de anchetă să aibă finalitate, aș vrea să fac o propunere. De fapt, mă aliniez propunerii făcute de domnul Lăpușan, și anume aceea ca Ministerul Mediului, până la 10 decembrie, să vină cu niște propuneri în urma concluziilor și recomandărilor care au fost trecute în acest raport, să vină cu niște propuneri concrete și în urma acestor propuneri, comisia se va întruni ad-hoc, împreună cu ministerul, să le discutăm, ca să stabilim concret ceea ce este de făcut de acum înainte, deci tocmai pentru ca acest raport să aibă finalitatea pe care ne-o dorim cu toții.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Bălăeț din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Dumitru Bălăeț:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vorbesc nu numai din partea Grupului parlamentar PRM, ci și ca membru al comisiei acesteia.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Am luat act.

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule Președinte, domnilor deputați,

În ceea ce privește raportul Comisiei forestiere, permiteți-mi să fac câteva observații și completări de rigoare. Am semnat raportul, rezervându-mi dreptul de a face observații critice asupra lui.

Țin să apreciez că acest raport este în general cuprinzător, echilibrat, tehnic și constatativ, poate prea constatativ în raport cu gravitatea problemelor semnalate în cuprinsul său. Este pericolul ca, într-o lectură prea tehnică, să pierdem din vedere tocmai esența raportului, și anume caracterul îngrijorător al cifrelor care ni se dau sub aspect negativ.

Aș vrea să fac observația că domnul Bogdan Ionescu, președintele comisiei noastre, a avut meritul de a fi imprimat un caracter tehnic ingineresc activității comisiei.

O anumită abatere de la acest principiu a făcut-o dânsul în cadrul sintezei la raport, unde unele aspecte caracteristice și obiective ale raportului au fost puțin trase, să spunem, pe linie partinică, dar faptele constate pe ansamblu fiind negative, ele s-au înregistrat în mod obiectiv și în proporții destul de alarmante, pentru ca plenul Camerei Deputaților să-și poată face o idee cuprinzătoare de ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă, din păcate, în continuare, în domeniul pădurilor, domeniu de mare importanță națională și unde se cer luate măsuri energice pentru a ajunge pe o curbă ascendentă în domeniul ocrotirii pădurilor, pentru că una din remarcile importante ale raportului este că în perioada 1990-1998, în această privință, noi am coborât, am mers pe o curbă descendentă, ceea ce este foarte grav.

Aș vrea să remarc și activitatea laborioasă a celor doi experți ai comisiei noastre, inginerii silvici Ion Pavelescu și Ion Cioară, cât și a întregului corp tehnic și de secretariat al comisiei.

În ceea ce privește activitatea pe ansamblu a comisiei, vreau să spun că ea s-a desfășurat normal, în spirit de colaborare, cu o largă inițiativă individuală și de echipă din partea deputaților participanți; o activitate multiplă atât la centru, cât și în teritoriu. Personal m-am deplasat în județele Olt, Dolj, Mehedinți și Gorj, iar în echipă la Prahova și Călărași.

Țin să menționez că activitatea comisiei s-a bucurat de un real interes și răsunet în țară și a pus în mișcare numeroase verigi, altfel amorțite, ale statului, legate de activitatea din acest domeniu. Cele peste 140 de memorii și sesizări primite de comisie dovedesc din plin acest aspect.

Aș vrea să mai remarc, fapt nemenționat în raport, dezbaterea care a avut loc la comisie pe tema dezastrului în domeniul industriei românești de prelucrare a lemnului, dezbatere solicitată de către sindicatele din ramură, dezbatere, din păcate, puțin onorată de prezența oficialităților în domeniu.

În continuare, vreau să fac unele remarci și completări cu privire la conținutul raportului pe cele trei direcții importante ale sale, nu îndeajuns de bine sistematizate, după părerea mea, în ansamblul raportului. Prima, distrugerea de păduri; a doua, neajunsurile în gospodărirea resurselor pădurii și a treia problemă, dezindustrializarea forestieră.

În ceea ce privește primul punct, constatarea este tristă și îngrijorătoare. Pădurile din România, în loc să se înmulțească, conform tendințelor din țările civilizate, se împuținează sub ochii noștri și văzând cu ochii cam în spiritul în care tind să se despădurească zonele din Africa vecină cu deșertul. Am motive să spun acest lucru, pentru că tocmai într-o zonă cum este zona nisipoasă din sudul Olteniei, faptele ne îndreaptă cu privirea către sud, către sudul poziției noastre geografice și nu către nordul împădurit sau vestul bine păstrat din punctul de vedere al pădurilor.

Constatările raportului în această privință sunt clare și deosebit de îngrijorătoare. Peste 20.000 de hectare de pădure au fost defrișate în perioada 1990-1998, ca urmare a aplicării anarhice a Legii 18/1991. Dacă ținem seama că raportul între exploatarea de masă lemnoasă din ansamblul pădurilor s-a făcut în direcția unei exploatări cât mai ușoare, cât mai puțin costisitoare din punctul de vedere al transporturilor, ținând seama și de faptul că aproape un sfert din pădurile țării sunt inaccesibile din punctul de vedere al exploatării forestiere, datorită lipsei de drumuri și a distrugerii de drumuri forestiere, ne dăm seama de proporțiile dezechilibrului ecologic în ansamblul pădurilor noastre. Situația în această privință este, după cum am arătat, după cum am subliniat, îngrijorătoare, mai ales în acest sud expus al țării, al zonelor nisipoase din Oltenia, unde se remarcă peste jumătate din suprafața aceasta a defrișărilor, conform aplicării anarhice a Legii 18. De aici și teama îndreptățită că aplicarea Legii 169/1997, legea domnului vicepreședinte Lupu, va aduce dezastre și mai mari, dacă nu se iau măsuri foarte serioase în această privință, de prevenire a distrugerilor de păduri.

La cele de mai sus se adaugă și dezastre naturale din ce în ce mai mari care atacă pădurea. Numai în furtuna din noiembrie 1995 au fost distruse peste 150.000 de hectare de pădure în județele Bistrița-Năsăud, Covasna, Harghita și Mureș, dezastre mai mici, dar de aceeași natură s-au produs și în alte zone ale țării, dezastre neînregistrate și nemonitorizate, să spunem, în raportul nostru.

Raportul mai prezintă o extrem de lungă listă de infracțiuni silvice, însoțită de imagini ale jafului din păduri în multe zone ale țării. De curând, m-am deplasat în comuna natală și am constatat că lipsa de grijă față de păduri, chiar și în domeniul public, nemaivorbind în domeniul particular, este extraordinar de mare și de periculoasă în această privință.

Există riscul să rămânem fără păduri. Din locul 17 pe Europa, tindem să ne situăm din ce în ce mai jos în această privință, ritmul anual al împăduririlor scăzând și el într-un mod îngrijorător de la 24.000 de hectare în 1989 la 13.000 de hectare în ultimii zece ani. Acestea sunt cifrele scriptice. În realitate, credem că ele sunt mai mici și ar trebui să fim foarte alarmați în privința distrugerii de păduri.

A doua problemă. Pe acest fond al dezastrului pădurilor din România ultimilor 10 ani, raportul consemnează, mai mult sugerează, nepăsarea factorilor răspunzători din acest domeniu – Regia Națională a Pădurilor, direcțiile și ocoalele silvice, angrenarea acestora în numeroase acte de corupție, societăți-căpușe, mașini de import foarte scumpe pentru uzul directorilor, telefoane mobile, cheltuieli exagerate de protocol și deplasări în străinătate, abuzuri în serviciu, transferuri ilicite de terenuri forestiere, în baza interpretării abuzive a Legii nr.18/1991.

Din păcate, toate aceste aspecte se cam opresc cu observația și consemnarea până în jurul anului 1996, iar în raport nu ni se explică rațiunea pe ansamblu a reorganizării Regiei Pădurilor și efectele, să spunem, în profunzime, ale acestor restructurări. Dacă nu cumva – și aici este bănuiala și se verifică chiar în dezbaterile noastre de astăzi – aceste schimbări au fost ca urmare a aplicării unor algoritmuri politice, și nicidecum a respectării normelor de specialitate, de pregătire și de atitudine civică, cetățenească și morală în domeniul ocrotirii pădurilor. Sperăm că vom găsi răspunsuri la aceste nedumeriri ale noastre.

După părerea mea, raportul nu este destul de clar în analiza acestor aspecte, și mai ales nu reușește să le aducă la zi, de unde s-ar vedea că factorii economici angrenați în valorificarea bogățiilor pădurii acționează în multe privințe în dauna acesteia, în dauna intereselor generale ale țării și ale poporului.

Raportul consemnează că peste 1.400 de gatere și circulare sunt neautorizate și ele contribuie din plin la sustragerea ilegală a lemnului din păduri, dar economia subterană care se alimentează din domeniul pădurilor este mult mai amplă.

Astfel, numai pe linia exploatării ciupercilor de pădure, foarte apreciate în Occident, pentru valoarea lor nutritivă și energizantă, se apreciază că agenții economici angrenați în această privință pun în mișcare anual peste 30 de mii de tone de ciuperci, la export valorând peste 120 de milioane de dolari, în cadrul unei economii subterane prospere, bazată pe un scandal permanent între hăituiți și hăituitori, respectiv societățile care exploatează ciupercile și cei care le urmăresc pe linie oficial㠖 Regia Pădurilor și Poliția -, cu toții în stare de corupție. Iată, aceasta este în general situația clasei intermediare care se ocupă cu valorificarea resurselor pădurii.

Nu este lipsit de interes să facem câteva completări la raport în ceea ce privește cealaltă față a dezastrului pe care plutește această clasă, și anume aceea a dezindustrializării forestiere. Raportul consemnează că înainte de 1990, țara noastră a avut "o puternică industrie de prelucrare superioară a lemnului, în special mobilă, care se exporta în proporție de peste 70% din producție". În această privință, ne îndoim de exactitatea cifrelor prezentate de către domnul Bogdan Ionescu aici, la tribună, pentru că ele nu sunt conținute în raport.

Această industrie este astăzi în cea mai mare măsură decapitată și decapitalizată, datorită măsurilor macroeconomice luate de Guvern pe fondul general al dezindustrializării României.

Cifrele prezentate de către domnul deputat Popescu, membru al comisiei, sunt exacte în ceea ce privește creșterea foarte mare a costului metrului cub de lemn pe picior, dar costurile la consumul de energie au fost și mai mari, și la gaze naturale și alte resurse din care se realizează industria lemnului. Iar dobânzile bancare de natură macroeconomică au fost ele de aceeași natură a dezindustrializării în ramura respectivă.

Se poate spune că în această ramură privatizarea și restructurarea au înaintat mai mult decât în alte sectoare. În ciuda acestui fapt, poate că nicăieri ca aici condiția de colonie, care caută să se impună României, nu se reflectă mai clar în toată goliciunea ei.

Astfel, balanța exporturilor și importurilor de masă lemnoasă reflectă din plin aceste schimbări. Pe când se liberalizează și se generalizează exportul de lemn neprelucrat sau puțin prelucrat, (cherestea), crește cu peste 50% - ne arată raportul- importul de mobilier, în 1998. Un drum asemănător urmează și importul de hârtie. În schimb, în 1998, față de anul precedent, exportul de mobilier scade cu peste 30%. Scăderi drastice, pe întreaga perioadă 1989-1998, se petrec în exportul de panel, placaj și parchet. Toate acestea ne arată că resursele mari de bogăție și prosperitate ale pădurii românești nu sunt valorificate cum trebuie și că întreaga politică în acest domeniu trebuie schimbată pe cele trei direcții principale subliniate mai sus: creșterea grijii față de pădure și dezvoltarea ei, combaterea cu eficiență a corupției în domeniul factorilor care răspund de ea, valorificarea superioară a produselor pădurii, în interesul țării și al poporului român.

În ansamblul său, cu unele completări de rigoare, credem că raportul Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere poate constitui baza de pornire a unei politici cu adevărat naționale în domeniul pădurii, al economiei forestiere.

Cerem ca Guvernul să prezinte cât mai repede, cât mai urgent în acest sens un plan de măsuri adecvate, conforme cu concluziile care sunt cuprinse în acest raport și în observațiile pe care toți membrii comisiei le-au făcut cu privire la el.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei, mai dorește cineva?

Poftiți.

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

O mare somitate științifică, Constantin C. Giurescu, autorul unei monografii excelente privitoare la rolul jucat de pădure în viața poporului român, spunea: "Pădurile ne-au fost adăpost în vremuri de restriște, cămara cu cele de trebuință traiului în timpuri grele, depozit de aer curat, dar și câmp de bătălie". Au fost, într-un cuvânt, mediul nostru permanent de viață. Nu degeaba spunea poetul: "Codrul e frate cu românul".

Desemnarea acestei Comisii de anchetă a economiei forestiere de către Camera Deputaților a fost și este o dovadă că nici noi, reprezentanții electoratului, nu puteam rămâne insensibili la problemele acestei economii vitale pentru țară, ajunstă, conform analizelor, aprecierilor și sesizărilor, făcute și de la această tribună, aproape de dezastru.

Mai ales la început, comisia a fost utilă. A mai speriat și a pus ordine. Materialul este foarte util, desigur, pentru cei care trebuie să-l folosească.

Am participat, îndeosebi în sud, în cele 10 județe, împreună cu domnul deputat Popescu, dar și în Harghita și Covasna. A fost un program foarte dens. Uneori activitatea unor membri ai comisiei a fost într-adevăr îngreunată, îndeosebi în Ardeal, unde s-au constatat mari deficiențe. O să încerc să nu mă repet față de ce au spus colegii mei.

Obiecțiile și propunerile aduse de reprezentanții PDSR, UDMR, PNL, PRM, PD sunt corecte și le susțin.

Aceleași întrebări le am, ca și domnul Lăpușan, pentru domnul ministru al mediului, pe care mă bucur să-l văd aici.

Câteva observații și precizări. Obstrucționarea printr-o notă transmisă de domnul director Ciucă a controlului deputaților în unele Direcții silvice a existat. Exemplu la Bihor; am fost și eu.

Restructurarea regiei a fost întârziată și este, și greșită ca organizare a Direcțiilor silvice pe verticală, din vârful munților până la Dunăre, cel puțin în sud, în Muntenia și Oltenia.

În fond, problemele sunt altele pentru ocoalele silvice din zona de câmpie și de șes și altele pentru zona de munte. De aici și specializările celor care au lucrat în astfel de ocoale.

Acum, pe cei din Lunca Dunării îi îndrumă cei specializați pentru pădurile de fag și brad din nord. Exemplu: direcțiile Dâmbovița și Argeș.

Mai sunt și alte deficiențe: neregenerarea la timp a suprafețelor rămase goale după doborâturile de vânt din 1994-1995, adică 7.600 de hectare, deci 60% din totalul de 12.500 hectare.

Mai sunt încă de dat în producție 250 de mii de metri cubi doborâturi vechi, deci din 1994, din care 200 de mii metri cubi la Direcția Silvică Miercurea-Ciuc, unde s-au constatat o serie de abateri grave în valorificarea masei lemnoase.

Multor interpelări adresate de aici domnului ministru al mediului, foarte la obiect și pe probleme specifice județelor, nu li se răspunde la timp și mai ales se observă lipsa domniei sale la interpelări și răspunsuri lunea. Sperăm că de acum înainte această situație să se îndrepte.

Trebuie o atenție mai mare pentru economia forestieră din partea Guvernului și a altor instituții centrale ale statului, conform și concluziilor raportului.

Materialul comisiei trebuie valorificat în continuare de către factorii cu răspundere.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Poftiți, domnule deputat.

Deci, vorbiți în calitate de membru al comisiei și al grupului?

Domnul Iohan-Peter Babiaș:

Da. Și în timp record.

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog. Și în timp record.

Domnul Iohan-Peter Babiaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ca membru în Comisia de anchetă, nu voi repeta ceea ce s-a spus, ci voi încerca să punctez câteva aspecte ce mi se par a fi importante.

De-a lungul timpului, și asupra pădurilor s-au abătut cataclisme naturale, dezastre politice, indiferența unor specialiști sau grupuri de interese.

După 1989, în jaful pădurilor s-au implicat activ toate forțele politice, personalități guvernamentale, justiție, poliție, diferite instituții și servicii centrale.

Dacă după 1989 monopolul alcoolului și al petrolului a fost adjudecat de anumite forțe politice, în jaful pădurilor s-a acționat, se poate spune, în haită, fiecare luându-și partea leului.

La poalele munților gaterele au apărut ca ciupercile după ploaie, neștiind cui aparțin, dar fiecare având în spatele său câte, să zicem, "un sfânt". De asemenea, același statut îl au societățile comerciale care valorifică materialul lemnos.

În ceea ce privește Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, acesta este proprietar, producător și beneficiar. Nenea Iancu ar fi spus "curat murdar". Consider că acest minister reprezintă o malformație guvernamentală. Sunt convins că activitatea de producție și de control nu poate fi făcută de către același organism. "Să fii cu slănina în pod și cu barba unsă, nu se poate".

Ministerul Protecției Mediului ar trebui să fie un minister care să aibă obligația de a veghea la respectarea normelor specifice, mai bine spus să fie un bau-bau pentru toți. Așadar, acest minister, în forma sa actuală, nu are nimic în comun cu protecția mediului, ci mai degrabă cu distrugerea lui.

Nu se poate face exploatare forestieră sau piscicolă fără a aduce atingere normelor de protecție a mediului. Aș propune ca, de exemplu, la avizarea gaterelor să se țină cont de tehnologia de debitare a lemnului și de volumul de masă lemnoasă aprobată pentru recoltare.

De asemenea, reorganizarea ministerului sus-amintit este necesară și aceasta în direcția ca să rămână numai Ministerul Protecției Mediului, celelalte atribuții revenind altor ministere.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Alt membru al comisiei mai dorește să intervină? Nu.

Din partea grupurilor parlamentare?

Doamna Hildegard Puwak.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu nu vorbesc pe marginea acestui raport din partea grupului parlamentar din care fac parte.

Eu aș dori să adresez, înainte de intrarea în dezbaterea acestui raport, o întrebare domnului ministru, dacă-mi permiteți.

Domnul Vasile Lupu:

În dezbaterea raportului am intrat. Dar întrebarea o puteți adresa.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule ministru, în contextul acestui raport și în virtutea funcției pe care dumneavoastră o dețineți, de a gestiona un domeniu care are legătură cu avuția națională, aș dori să prezentați aici, în plenul Camerei Deputaților, poziția pe care ați avut-o în Guvern, argumentele sau contraargumentele, dacă au existat, la emiterea ordonanței de origine, care modifică regulile cumulului de origine, și impactul asupra economiei forestiere din România, dacă este posibil asupra economiei românești în general, în sensul pierderilor pe care această ordonanță le generează?

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Ce număr are ordonanța? La ce se referă?

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Este Ordonanța nr. 92 din 1998.

Domnul Vasile Lupu:

La câte ordonanțe sunt, trebuie identificată.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Deci, domnule ministru, vă dau informații suplimentare.

De curând sau atunci, Guvernul a acceptat modificarea regulilor cumulului de origine, însemnând că exportul acesta pe care dumneavoastră îl acceptați, în limitele legale, în altă țară înseamnă că valoarea aceea adăugată în acea țară reprezintă de fapt contribuția exclusivă a țării în care acest export se realizează.

Deci, practic, exportul nostru de bușteni, la o valoare adăugată foarte mică pentru produsul intern brut din România, este nesemnificativ pentru România în contextul comerțului exterior și reprezintă valoare mare pentru țara care-l prelucrează. Întrebarea fiind: România nu este în stare să prelucreze acest export de materie? Sau intenționat această modificare a regulii cumulului de origine dă avantaje țării importatoare?

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Valeriu Tabără are cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule ministru,

Două întrebări, pentru că se analizează nu o regie oarecare, ci activitatea ROMSILVA.

Prima întrebare: care este situația financiară la această dată a regiei? Și mă refer aici la datoriile câtre bugetul de stat sau asigurări sociale.

Și doi: care este realizarea planului de împăduriri la această dată? Sau cum s-a realizat planul de împăduriri în acești ultimi 2-3 ani?

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Șteolea.

Domnul Petru Șteolea:

Nu este vorba de întrebare, ci de luarea de cuvânt din partea grupului parlamentar.

Vreau să notați, domnule președinte, că domnul coleg al meu din Comisia de anchetă a vorbit doar 4 minute și jumătate și transferăm restul de timp subsemnatului.

Doamnelor și domnilor,

Am ajuns, în sfârșit, la momentul dezbaterii raportului privind starea fondului forestier în România. Și aici proverbul "Mai bine mai târziu decât niciodată" și-a dovedit aplicabilitatea.

De ce spun acest lucru? Fiindcă, din punctul de vedere al Partidului Unității Naționale Române, dezbaterea acestei chestiuni privind starea pădurilor în România trebuia să se facă înainte de dezbaterea proiectelor legislative de completare a Legii nr.18/1991, cât și a altor reglementări privind regimul silvic, astfel încât multe din concluziile acestui raport și-ar fi putut găsi utilizarea practică într-o abordare pragmatică în proiectele de legi respective.

Am cerut acest lucru noi, Grupul parlamentar al PUNR, atât în Comisia pentru agricultură și silvicultură, cât și în plenul Camerei Deputaților, însă coaliția guvernamentală a acționat în mod corespunzător, cu brio. Ghilotina votului majoritar a funcționat. Am fi fost în mod logic și normal pragmatici.

Este regretabil că nu a existat această abordare. Era vorba de fapt de utilitatea acestui raport în abordarea lucrului legislativ și, totodată, de respectul față de munca colegilor noștri din această comisie.

Doamnelor și domnilor,

Starea actuală în domeniul gestionării patrimoniului silvic național al pădurilor țării este dramatică. Este stare de fapt indusă, mai ales după 1996, de sărăcirea continuă a populației, de căderea economică generalizată, de căderea producției în industrie, a producției în agricultură.

Un atac concertat s-a manifestat asupra fondului forestier din 1990 încoace. Dacă până în 1990 centralizat și - trebuie să recunoaștem acest lucru - excesiv au fost exploatate pădurile țării, acest lucru a continuat și după 1990, însă în alte forme, unele mult mai dure și mai aspre în ceea ce înseamnă stabilitatea fondului forestier din România. Vezi starea perdelelor de protecție din sudul țării, vezi defrișările de teren forestier în zona terenurilor cu alunecări.

După opinia PUNR, cauzele principale sunt: lipsa autorității organismelor instituționale îndreptățite în a gestiona fondul forestier național. Cazuri crase de încălcare a legii au fost trecute cu vederea de către organismele ROMSILVA ani de zile. Nu s-au luat măsuri ferme de pedepsire a celor care au atentat la fondul forestier în România.

Tergiversarea aplicării prevederilor Legii nr.18/1991 în recâștigarea proprietății silvice de către cei îndreptățiți a suprafeței de până la un hectar s-a făcut într-un ritm lent, iar în unele localități nici până în prezent nu s-a realizat.

A fost indus în populație, în cetățeanul simplu atacul la pădure. Este absolut normal și justificat acest atac, dacă-l socotim pe această linie. Citeam zilele trecute un interviu al prefectului de Bistrița, care spunea că în momentul de față au ajuns cu Legea nr.18 la 44%, procent de aplicare. Este infim. A pornit în 1996 de la vreo 36%, a ajuns în urmă cu 4 luni la 40%, și în momentul de față la 44%. Ne întrebăm: cât de aici reprezintă punere în posesie pădure până la suprafața de până la un hectar?

Un alt aspect: nerespectarea regimului autorizării construcțiilor în perimetrul forestier. Din 1990 încoace, PUNR a semnalizat, a semnalat aceste încălcări organelor instituționale ale statului – ROMSILVA, Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului; nu s-a luat nici o măsură pentru impunerea legalității. Cabane, vile, case de vacanță și așa mai departe, case de vânătoare în perimetrul forestier au fost construite fără nici o autorizație.

Mă intreb, în temeiul acestui raport, când se va pune ordine de către cei în drept pe această linie? PUNR cere să se facă lumină și să se restabilească legalitatea.

Alt aspect: dezinteresul actualului regim din România față de păduri, în sensul în care prevederile Legii nr.83/1993, care stabileau împădurirea gratuită a suprafețelor oferite de cetățenii care au pădure în proprietate personală, au fost eliminate, au fost abrogate.

În loc să asistăm la o creștere a suprafețelor împădurite, în care să fie interesat și proprietarul de teren neproductiv, proprietarul particular, am asistat la o reducere a interesului acestuia și chiar la blocarea interesului acestuia.

Investițiile în extinderea fondului forestier, în protejarea zonelor cu tendințe de alunecare au fost de nivelul 8-10% față de nivelul 1990, 1989-1990.

Amenajările de alunecări, amenajările de ravene sunt tratate în modul de față ca investiții de ultimă importanță în ceea ce privește stabilitatea fondului forestier în România.

Pe de altă parte, considerăm că suprapolitizarea structurilor, începând de la ministru, în mod logic și normal, și secretar de stat, în mod logic și normal, ca acțiune care se supune la ceea ce înseamnă criteriu politic, până la ultimul pădurar, este un lucru negativ. Ultimul pădurar a ajuns să acționeze în conformitate cu algoritmul politic.

Repartizarea sectorului de pază, repartizarea comunei, repartizarea pe sectoare efective a fost făcută pe criteriu politic. Suprapolitizarea în ceea ce privește viața pădurii a ajuns să fie până la urmă atentat la viața pădurii.

Ne punem întrebarea, domnule ministru, și v-o punem și dumneavoastră și partidelor din actuala majoritate: oare cum și pe ce criterii a fost promovat un domn...? N-am nimic cu persoana respectivă în ceea ce privește pregătirea sa profesională și așa mai departe, ci rezultatele gestiunii sale într-un județ. Este persoana care a fost promovată în funcția de secretar de stat la Ministerul Apelor și Pădurilor și este în funcție în momentul de față.

Oare, într-un județ în care administrarea fondului forestier este la pământ, așa cum arată raportul nostru, în care cei care exploatează pădurile și agenții economici privați care atacă pădurile și care au acționat împotriva pădurilor - și domnul respectiv se numără printre aceștia- a ajuns să păzească întreaga pădure a țării? Să gestioneze întreaga pădure a țării? Este un lucru la care cerem un răspuns, domnule ministru.

Este ceea ce reflectă în momentul de față și o reflectă de vreun an de zile presa și mass-media românească. Este gestiunea absolut anormală a ceea ce a fost activitatea acestui personaj în județul Bistrița la ceea ce este în momentul de față la Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului.

Este rău, doamnelor și domnilor, când stabilitatea unui sector economic al țării, al industriei de prelucrare a lemnului este pusă sub semnul întrebării, când rând pe rând fabricile de mobilă se închid.

Este acel aspect și acea imagine pe care o are România în ceea ce înseamnă comerțul cu material lemnos, imaginea unei țări africane, a unei țări sud-americane.

Până când vom mai da de lucru celor din afara țării, industirei prelucrătoare a mobilei din afara țării și industriei de prelucrare a lemnului din afara țării, și nu vom da de lucru industriei proprii, industriei interne?

Este un aspect asupra căruia trebuie să ne aplecăm și de aceea noi, PUNR-ul, considerăm că aprobarea în plenul Parlamentului României a strategiei de dezvoltare, gestionare și economie a fondului forestier este un lucru absolut necesar. Este o finalitate pe care o dăm raportului întocmit de colegii noștri.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Cine mai dorește să ia cuvântul din partea comisiei sau din partea grupurilor parlamentare?

Domnul Ioan Oltean? Nu am înțeles bine, am crezut că o luați spre microfon? A, da, reveniți!

Următorul cine ar fi? Vine, vine.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este supus astăzi atenției noastre spre dezbatere un raport care a avut spre cercetare, în care trebuia să se reflecte situația economiei forestiere din România, o temă atât de generoasă, o temă de foarte mare actualitate și de foarte mare interes. Este de observat, din multitudinea de date și de materiale pe care le cuprinde raportul, precum și sinteza, că membrii comisiei au desfășurat o bogată activitate pentru a transpune în practică obiectivul pe care Camera l-a trasat prin hotărârea ce a stat la baza constituirii acestei Comisii de anchetă. Este, însă, în opinia mea, regretabil că efortul membrilor comisiei, și nu numai ai acestora, ci și a celor din teren, care au fost antrenați în prezentarea de date referitoare la situația economiei forestiere din România, nu s-a materializat într-un raport care să ducă la atingerea obiectivului stabilit, la atingerea scopului pe care această comisie și l-a propus. Există, în raport, și mai ales în sinteza pe care o prezintă președintele comisiei, o serie de date, o serie de elemente care converg spre o altă temă, spre un alt obiectiv, spre un alt scop decât cel pe care aceasta și l-a propus. Acest scop își propune cu foarte multă exactitate a demonstra că managementul la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor, din 1991 și pînă în 1998, a fost unul neperformant, că tăierile, defrișările abuzive care s-au produs în domeniul forestier s-au identificat în suprafețe mai mari pe terenurile forestiere din proprietatea statului, și nu pe terenurile din proprietatea privată, elemente care ar fi venit să susțină, în mod evident, necesitatea dezbaterii și susținerii proiectului de Lege "Vasile Lupu".

De asemenea, acest raport trasează în mod absolut nediferențiat o situație la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor pe parcursul a 7 ani, perioadă în care s-au succedat la conducerea acestei regii și la conducerea ministerului oameni diferiți, care aveau responsabilități diferite, care acționau în contexte diferite și în cadrul unei legislații diferite. Nu a fost făcută distincția, care se impune acum cu necesitate, pe perioade, pe responsabilități precise, pe oameni precis antrenați în săvârțirea unor fapte, pentru ca scopul acesteia să fie unul de a elimina acele neajunsuri.

O să-mi permit, stimați colegi, să mă refer doar la câteva din aceste aspecte pentru a mă încadra în timpul afectat și pentru a nu repeta o parte din elementele ce au fost deja susținute la microfon de către membrii comisiei.

La pagina 43 din raport se precizează: "Din datele prezentate în Anexele nr.19 și nr.20 privind schimburile de terenuri forestiere efectuate în perioada 1991-1998, rezultă, în principal, următoarele: în perioada menționată au fost scoase din fondul forestier al statului 1631 de ha și au fost incluse în acesta 1726 de ha, pentru 336 de pesoane, din care 190 fizice și 146 juridice". Urmărind, însă, Anexele nr.19 și nr.20 constatăm că în anul 1997 nu s-a realizat nici un schimb de terenuri, iar în 1998 au fost înaintate ca propuneri la Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului doar 4 cazuri, pentru 4 persoane juridice, în suprafață totală de 9,79 ha, care apoi au fost aprobate de minister, după revocarea din funcție a inginerului Gheorghe Cahniță, director general al Regiei Naționale a Pădurilor.

Toate cele 4 schimburi au fost înaintate spre aprobare ministerului, în conformitate cu art.54 din Legea nr.26/1996, iar în raport se susține absolut cu totul și cu totul o stare de fapt inexistentă în anul 1997.

Cu alte cuvinte, schimburile de terenuri sunt tratate pe totalul perioadei 1991-1998, fără a se consemna distinct modul în care conducerile ministerului și Regiei Naționale din diferite perioade s-au preocupat de problema aceasta. Faptul că în perioada 1997-1998 s-au efectuat doar 4 schimburi, cu o suprafață de 9,79 ha, pentru persoane juridice, se exlică prin măsura luată de ing. Gheorghe Cahniță ca în anul 1997 să se interzică, în cea mai mare parte, schimburile de terenuri agricole.

De asemenea, la pag. 50 din raport, se consemnează că: "Gestiunea Regiei Naționale a Pădurilor, cu privire la principalii indicatori economico-financiari prevăzuți prin bugetul de venituri și cheltuieli, între anii 1990-1998, este prezentată în Anexa nr.26. Din examinarea acestora, rezultă că veniturile totale, profitul și impozitul pe profit au fost realizate și depășite cu excepția anilor 1995, când impozitul pe profit s-a îndeplinit în proporție de 90,4%, și în 1997, când profitul net a fost de 99,6%, lucru absolut neadevărat, întrucât în 1997 profitul net a fost realizat și depășit. Se fac apoi precizări pentru perioadele 1991-1998, 1990-1997, 1995-1997, la diferiți indicatori, neținându-se, în continuare, cont de faptul că până în ianuarie 1997 și în perioada ianuarie 1997 - august 1998 au fost conduceri diferite ale ministerului și la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor. Acest mod defectuos de abordare a problematicii pădurilor se face, de altfel, în tot raportul, pentru întreaga perioadă 1991-1998, voindu-se în acest fel ca responsabilitățile diferitelor conduceri ale ministerului sau ale Regiei Naționale a Pădurilor să fie tratate în aceeași oală, lucru cu care noi nu putem fi de acord.

O notă distinctă, stimați colegi, o face sinteza, care, chiar dacă se spune că nu este un material oficial, ea a fost distribuită parlamentarilor....

Domnul Bogdan Ionescu: (din bancă)

Nu a fost, domnule, distribuită!

Domnul Ioan Oltean:

Din acest moment, ea trebuie să facă obiectul unor discuții pe care, cu voia dumneavoastră mi-aș permite să le fac.

Domnul Bogdan Ionescu: (din bancă)

Dar nu s-a distribuit așa ceva!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte, v-aș ruga să nu mă întrerupeți.

În primul rând mi-aș permite, domnilor colegi, să relev faptul că dacă în raport, în sarcina domnului Cahniță Gheorghe, fost director la Regia Națională, se rețin câteva fapte, în acest material de sinteză faptele sunt multiplicate și prezentate într-o notă absolut frauduloasă. Sunt reținute, astfel, în sarcina directorului general, o serie de fapte ca: vânzarea, în perioada cât domnia-sa a condus Ocolul Silvic Oravița, vânzarea de 9 arme de vânătoare prin încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, Decretul nr. 367/1971. Tot în acea perioadă se menționează în sinteză că au fost exploatate, fără aprobare și în afara prevederilor amenajamentelor silvice, peste 590 de ha de păduri de protecție din Grupa I și rezervații de semințe, de pe care s-a extras un volum de50.500 metri cubi.

De asemenea, s-au constatat o serie de abateri săvârșite la valorificarea masei lemnoase, prin încheierea unor contracte între agenții economici și Direcția Silvică Reșița, cu influențe nefavorabile, în situația economico-financiară a direcției. Nu se are în vedere faptul că atât în discuția și în audierea fostului director, precum și în Adresa cu nr. 269 din 1 iulie 1998, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, sesizat de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ca urmare a unei reclamații la aceste fapte, trimise Comisiei pentru cercetarea abuzurilor din Parlament, îi comunică domnului Cahniță Gheorghe că reclamațiile respective nu se confirmă. Nu se confirmă și, totuși, faptele sunt reiterate, sunt precizate în acest raport.

De asemenea, stimați colegi, în raport se încearcă în mod evident să se aducă argumente care să justifice măsurile administrative luate privind schimbarea din funcție a întregii conduceri a Regiei Naționale și mai departe, schimbările din funcții la nivelul tuturor direcțiilor silvice din țară și a ocoalelor silvice. Precizez că în acest moment, din cei 41 de directori de direcții silvice care erau la vremea respectivă, la momentul când s-au efectuat aceste schimbări, au mai rămas doar 4 în funcție, restul de 35 sau 36 au fos schimbați, fără să existe pentru fiecare elemente care să justifice o asmenea măsură.

În ce privește pe domnul Cahniță, se precizează în raport că măsura administrativă a fost luată pentru că nu a realizat indicatorii de referință, obiectivele și criteriile de performanță prevăzute în contractul de management pe anul 1997; calitatea dublă, de manager la regie și la o societate privată; insubordonare față de autoritatea statului, pentru că a refuzat să ia măsuri de sancționare a unor directori de direcții silvice din țară.

Stimați membri ai comisiei,

Am aici, în față, două adrese de la Regia Națională a Pădurilor, una cu nr.5734/30.09.1998, prin care se comunică acestei comisii: "Datele solicitate, referitoare la indicatorii de referință prevăzuți în contractul de management al directorului Gheorghe Cahniță...", de altfel, adresă corectă care cuprinde elementele exacte. Și o altă adresă nr.5981, din 12.10, deci la două săptămâni, prin care domnul director general adjunct Viorel Achimenco revine asupra primei adrese și spune că, din motive care sunt regretabile, s-au strecurat câteva erori pe care le corectează prin această adresă. Sigur că această scăpare are o singură motivație, aceea de a pune de acord datele comunicate comisiei cu măsurile luate la nivel de minister și la nivel de Regie Națională a Pădurilor.

Aș preciza ca un fapt, știu eu, divers, că în acest moment există la Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București o plângere penală referitoare la această adresă, o plângere penală prin care se incriminează săvârșirea infracțiunii de înscriere în fals.

Domnilor colegi,

Sunt multe alte fapte care ar putea să facă obiectul unei discuții în acest moment, legate de conținutul acestui raport.

Aș mai sublinia faptul că în atenția comisiei au stat și elemente care nu au nimic comun cu tema dezbaterii și aș vrea să menționez, să mă refer doar la două din aceste subiecte care au fost cercetate și care au fost inserate în actul de control, în raportul comisiei. Este cel referitor la gospodărirea faunei cinegetice, precum și la fauna piscicolă. Mă întreb și vă întreb ce au aceste două elemente cu economia forestieră din România.

Raportul cuprinde foarte multe anexe. Foarte multe din acestea sunt de bună calitate, cuprinzând date exacte, referitoare la situațiile solicitate de către membrii comisiei. Din nefericire, aceste date nu au fost deloc folosite sau au fost parțial folosite în raport.

În opinia mea, raportul s-a îndepărtat, în mod evident, de tema pusă în discuție, de rezultatele pe care comisia le-a obținut în urma cercetărilor întreprinse la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor și la nivelul Direcțiilor silvice din țară.

Aș mai preciza doar un singur element care se referă la încercarea raportului de a dovedi și justețea unor măsuri de schimbare a unor directori de la Direcțiile silvice din țară, inserându-se în raport o serie de fapte care au fost preluate, în mod evident, din documente primare ale unor organe de control, cum ar fi Curtea de Conturi sau alte instituții abilitate să facă cercetări la nivelul acestor direcții silvice, fără să se țină seama că multe din aceste date primare au fost între timp neconfirmate sau infirmate de către organe abilitate să cerceteze acel lucru, cum este Colegiul jurisdicțional de pe lângă Curțile de Conturi de la Piatra Neamț, Sibiu, Brașov sau de către organele de jurisdicție, deci judecătorii, tribunale, fapte ce nu s-au confirmat, dar ele apar în raport ca fapte reale, susținătoare a unor măsuri ce au fost luate pe linie administrativă de către Regia Națională a Pădurilor.

În opinia mea, ca să concluzionez, cred că raportul este departe de ceea ce s-a dorit de către plenul Camerei Deputaților, atunci când a aprobat constituirea acestei comisii de anchetă, că el nu a valorificat nici pe deplin materialele puse la dispoziție cu bună credință de către o mare parte dintre cei intervievați, și că scopul pe care o parte din membrii comisiei și l-au propus a fost acela de a-i da un evident iz politic și nu unul absolut corect și concret, referitor la aceasta.

În consecință, eu cred că raportul nu poate fi însușit în formula în care el este prezentat spre dezbatere astăzi Camerei Deputaților, subscriu propunerilor făcute de către o parte dintre membrii comisiei de a fi revăzut raportul, de a fi revăzute toate datele depuse la comisie și de a fi regândit într-o perfectă concordanță cu starea de fapt și de drept existentă în sistemul economiei forestiere din România, și comisia, împreună cu Ministerul Mediului, cred că este în măsură să facă acele propuneri și recomandări care să ducă în mod evident la o îmbunătățire a situației economiei forestiere din România.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Îmi veți îngădui să cobor un minut la tribună să pun și eu o întrebare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Distinsul antevorbitor, distinsul orator, domnul Oltean, mi-a sugerat și mie o întrebare.

Cu câteva săptămâni în urmă, am făcut o vizită în Banat.

Domnul Ioan Oltean: (din bancă)

Ce fel de vizită?

Domnul Vasile Lupu:

Și de lucru, dacă vreți, și de lucru.

Sigur, am reținut din începutul discursului domnului Oltean că jaful pădurilor este o temă generoasă.

Întrebarea mea pentru Comisia de anchetă, pentru membrii Comisiei de anchetă, pentru colegii deputați care au mai condus și Ministerul Apelor, Pădurilor, Mediului, pentru ministrul în exercițiu: de unde cele două vile și averea domnului Cahniță, la care m-au condus mai mulți cetățeni din zonă, și dau adresele: vila din Oravița, unde locuiește fiica domniei sale, dar vilă construită de domnia-sa, și vila de la Greone, cu un set de utilaje agricole "Klass" în față, la un loc depășind, depășind, depășind suma de 10 miliarde, ca preț. La o sumară apreciere! Mi-am amintit că domnul Cahniță ardea de nerăbdare, când era director la regie, să mă dea în judecată pentru calomnie. Iată, îi mai ofer o ocazie, dacă îmi amintesc bine, mi-am făcut și o poză în fața uneia din vilele domniei sale.

Eu consider că onorata Comisie de anchetă, ex-miniștri de la ape, păduri, mediu și ministrul în exercițiu, dacă domnul Cahniță mai este în structura Regiei Romsilva, ar trebui să-și fi pus această întrebare și ar trebui să aibă și răspunsul. (Vociferări în rândul Grupului parlamentar al PD.)

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Am ieșit din program. Este o ședință a Biroului permanent care deja a început. Am anunțat programul până la 11,15. Suspendăm ședința pentru un sfert de oră, după care vom relua ședința comună în plenul celor două Camere.

Continuăm dezbaterea raportului joia viitoare.

Ședința comună va începe la 11,30, dacă dumneavoastră veți asigura cvorumul de lucru, și rugăm insistent să nu siliți prezidiul la a recurge la apel nominal.

Vă mulțumesc. Cu o prezență bună, într-un sfert de oră, într-o jumătate de oră ședința comună poate lua sfârșit.

Ședința s-a încheiat la ora 11,15.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 august 2019, 14:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro