Plen
Ședința Camerei Deputaților din 1 iulie 1999 (sesiune extraordinară)
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 01-07-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 1 iulie 1999 (sesiune extraordinară)

6. Adoptarea textelor în divergență la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea și completarea Legii învățământului, nr.84/1995.

Domnul Petre Roman:

Da. Votul a fost acordat, așa că nu putem reveni. (Rumoare.)

Continuăm cu Ordonanța nr.36 pentru modificarea și completarea Legii învățământului. La pct.1 aveți textul adoptat de Senat, textul adoptat de Camera Deputaților. Doriți să interveniți? Da, vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În momentul de față, luând în dezbatere textele în divergență la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței nr.36, intrăm în domeniul legilor organice și ca atare, domnule președinte, se vor aplica dispozițiile art.76 alin.2 cu privire la numărul de voturi. Deci, fiecare poziție din raport va trebui să întrunească numărul de 244 de voturi.

Domnul Petre Roman:

Aveți în fața dumneavoastră textul propus de Comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților și respectiv textul adoptat de Senat. Dacă nu mai sunt intervenții, vă supun votului textul... Doriți să interveniți?

Domnul Florin Bogdan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Primul punct în divergență este un punct de principiu și anume, dacă rămânem, în învățământul primar, în învățământul elementar, rămânem la 8 clase sau trecem la 9 clase și de asemenea, dacă trecem la 9 clase, cum rămâne cu învățământul liceal? Se reduce învățământul liceal la 3 clase sau îl facem de 8 clase și atunci liceul ajunge la 13 clase obligatoriu.

Comisia de mediere a luat în calcul că în situația actuală, având în vedere aliniamentul la învățământul mondial, se impune ca și la noi să trecem la învățământul de 9 clase, învățământul primar, rămânând ca învățământul liceal să rămână pe 3 clase. Aceasta a fost chestiunea în divergennță și care la Senat a fost mult discutată ieri.

Comisia de mediere a propus formula trecerii la 9 clase, cu liceul de 3 clase în continuare. Celelalte paragrafe care se leagă la acest articol se vor modifica în funcție de votul care se dă la acest principiu.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Mai doriți să interveniți? Dacă doriți să interveniți, v-aș ruga să o faceți, da?

Domnul Anghel Stanciu:

Domnilor președinți de ședință,

Stimați colegi,

Problema putem să o privim din două puncte de vedere. Un punct de vedere îl constituie faptul că la ora actuală, în lume, învățământul general obligatoriu este de 10 ani, începând cu Anglia, Canada, Franța, Germania, Statele Unite, Ungaria, Austria, Belgia, Olanda, Spania, Suedia ș.a.m.d. De asemenea, învățământ de 9 ani este în Austria, Danemarca, Elveția, Finlanda, Grecia, cu tendință de dezvoltare.

Deci am fi singura țară din Europa care menținem învățământul de 8 ani.

Totodată, este adevărat că nu sunt întrunite peste tot condițiile spre a face 9 clase, dar trebuie să ținem seama că această lege intră în vigoare de la 1 septembrie și va ajunge să se facă clasa a IX-a în 2004. Până în 2004 cred că se va putea găsi o soluție, astfel încât rețeaua școlară să fie adecvată desfășurării acestei clase a IX-a.

Deci, prin urmare, dumneavoastră hotărâți dacă rămânem singura țară din Europa cu 9. Sau hotărâm să începem cu 8 sau hotărâm să începem cu 9 și să canalizăm eforturile spre a aduce rețeaua școlară la cele 9 clase.

Votul va fi definitiv, am spune noi, nu numai pentru lege ca atare, ci pentru rețeaua liceală și cea universitară, deoarece trebuie să modificăm și celelalte articole.

Vă mulțumim.

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Tocaci.

Domnul Emil Tocaci:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Mă văd în situația delicată de a susține un punct de vedere opus celor care au vorbit înaintea mea în această ordine de idei.

De ce este delicată situația: pentru că, într-adevăr, îmi este mie foarte greu să pledez pentru un învățământ de 8 ani în România atunci când în Europa tendința este exact invers㠖 de creștere a învățământului obligatoriu.

Dar, domnilor colegi, dacă acceptăm un învățământ obligatoriu de 9 ani și reducem liceul la 3 ani, vă rog să mă credeți și să înțelegeți și dumneavoastră care, sigur, sunteți apropiați de învățământ într-un fel sau altul, că diminuăm foarte serios liceul, mai exact rezultatele liceului. Liceul devine foarte slab. Clasa a IX, făcută în mediu rural cu profesori care nu sunt profesori, pentru că în marea lor majoritate sunt suplinitori proveniți din bacalaureați care n-au fost nici ei de primă valoare, ei bine, o clasă a 9-a într-un astfel de mediu rural înseamnă un an mai puțin de liceu, pentru că cei 3 ani vor fi singurii ani de liceu propriu-zis.

A compara 4 ani de instrucție liceală cu 3 ani de instrucție liceal㠖 aceasta este problema noastră. Și, în plus, datorită liceului care devine mai slab, învățământul superior va avea mult de suferit.

Domnilor colegi,

Calitatea studenților, o spun cu multă durere, este în scădere. Această măsură, din dorința firească și lăudabilă de aliniere, va duce la o accentuare a diminuării calității studenților, calității învățământului superior, din cauza unui liceu insuficient. Ca atare, acceptăm, cred eu, mai bine dezavantajele care decurg din această nealiniere și din faptul că rămânem doar cu 8 ani învățământ obligatoriu. Aceste dezavantaje sunt reale, dar sunt mult mai mici decât lovitura pe care am da-o învățământului liceal și învățământului superior ca o imediată consecință.

Mai există un contraargument, și anume: România a aderat la acele, mă rog, convenții internaționale potrivit cărora până la vârsta de 16 ani copiii nu trebuie folosiți la muncă. Și se spune că dacă învățământul obligatoriu rămâne la 8 ani, la 15 ani copiii vor putea fi îndrumați spre muncă - este adevărat, și nu trebuie să permitem așa ceva. Se pot lua însă alte măsuri, alte interdicții, pentru că, datorită acestei respectări de convenție pe care eu o doresc, s-ar putea să avem consecințe foarte grave cu intelectualitatea de mâine. Un liceu slab înseamnă un învățământ superior slab și înseamnă o intelectualitate slabă. Avem de ales între două rele – acesta este adevărul. Cred că răul mai mic este cu învățământul de 8 ani obligatoriu.

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Dumitrașcu.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Cu umilință vă cer, domnilor colegi, să mă ascultați și să mă judecați.

Așadar, nu doar pentru că ne aliniem nouă înșine, celor care am dat legi care constituiau, după părerea mea, o înainte-mergere în Europa la începutul secolului, nu doar că avem lecția perioadei de 25 – 30 de ani de zile cu un liceu de 3 clase, nu doar pentru că în aceste condiții am lovi cumplit satul și puii de țărani, obligându-i a face o clasă a IX la sat, acolo unde nu avem condiții în destule situații nici pentru clasele IV – VII sau VIII în cazul nostru, dacă în locul meu ar fi un tip care se chema Titu Maiorescu, ar fi spus că există o formă fără fond, că este bună forma, dar că nu avem fondul - cel puțin 10 ani de zile – pentru această idee; dacă aș fi neapărat pe linia organizației și organismului care are o expoziție acolo, aș spune că și această idee de trecere la învățământul general de 9 clase este o măsură care intră în cadrul nonsecurității poporului român.

Domnilor colegi,

Vă implor să votați păstrarea învățământului de 4 + 4 + 4.

Vă implor să înțelegeți că un liceu în 3 clase nu mai este liceu și că nu există învățământ superior, nu există învățământ universitar, nu există universitate cu o a IX clasă făcută undeva pe lângă stradă și în 3 clase – 3 clase, atât și nimic mai mult – făcute la liceu.

Se aduce un argument de care trebuie să ținem seama, anume: că, dacă nu este învățământ de 9 clase, copiii între 14 și 15 ani rămân pe drumuri. Haideți să vedem câți rămân! 80% dintre acești copii au locurile asigurate la liceu, la școli profesionale și la ucenici. 20% reprezintă pierderi nefirești – reprezintă pierderile unei anumite populații - reprezintă pierderile fetelor care se duc nu știu unde, reprezintă pierderile unor băieți care și așa umblă brambura, indiferent dacă sunt sau nu la liceu. Nu aici este pierderea!

Repet: pierderea este de calitate, și noi trebuie să insistăm în ciuda sărăciei noastre, în ciuda neînțelegerii dintre noi. Trebuie să ajungem la această idee de a păstra ce este bun.

Domnilor liberali,

Oamenii aceia care au votat legile învățământului au fost fie liberali – și m-am referit la Haret, fie liberali prin concepție – și m-am referit la Tache Ionescu care era conservator.

Domnilor național-țărăniști, într-un anume fel continuatori ai lui Tache Ionescu,

Și dumneavoastră veți vota nedivorțul de o linie care s-a dovedit – s-a dovedit! – acesta este supremul argument. Avem ambii termeni de comparație – ce a fost învățământul liceal românesc până în 1948 și ce a fost după 1948 până prin 1973 – 1974. Avem acești termeni de comparație. Nu avem voie să facem abstracție de ei.

Domnilor colegi,

N-am să vin cu argumente în plus; am destule. Sunt omul care am predat de la clasa a III-a și predau și la masterat. Sunt omul care am o familie întreagă de învățători și de profesori. Nu vreau răul. Nu se pune problema luptei între poziția Camerei Deputaților și a Senatului.

Considerați-vă, cei care suntem din domeniul învățământului, ca făcând parte din același mare partid al școlii, iar ceilalți, domnilor colegi, absolvenți ai învățămintelor de toate gradele, aveți încredere în învățătorii care suntem, aveți încredere că iubim tot atât de mult țara ca și dumneavoastră.

Nu este vorba de orgolii! Să mă bată Dumnezeu, că nu de orgoliu este vorba!

Domnilor colegi,

Vă implor să votăm această structură simetrică și frumoasă ca orice simetrie: 4 – 4 – 4.

Vă mulțumesc frumos, cu aceeași umilință pe care am declarat-o de la început.

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Gherman.

Domnul Oliviu Gherman:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Solicit atenția dumneavoastră, pentru că este o problemă extrem de serioasă și pe care trebuie să o analizăm cu profunzime.

Au fost aduse argumente pentru cele două variante. Eu cred că, de fapt, cele două argumente sunt compatibile, și anume: propunerea mea este să se rămână pe textul mediat și textul Camerei Deputaților cu 9 clase. Aceasta nu înseamnă să reducem liceul la 3 ani.

Deci propunerea mea este să fie 9 clase obligatoriu, înțelegând că clasa a IX-a va fi urmată numai de către cei care n-au luat examenul de capacitate și de către cei care n-au fost admiși în nici una dintre formele de învățământ liceal profesional. Aceasta ar rezolva problema, în ce sens: să rămână aspectul modular – 4 clase gimnaziale, 4 clase de liceu. Cei care termină clasa a VIII-a dau examen de capacitate; dacă nu promovează, urmează clasa a IX-a și au dreptul din nou să se prezinte la capacitate; iar cei care intră în liceu, în școală profesională sau în orice altă formă intermediară se socotesc că și-au îndeplinit condițiile legii.

Nu vreau să fac o pledoarie, dar este evidentă necesitatea menținerii structurii de 4 clase la liceu, dar în forma aceasta, dacă găsim această soluție, în primul rând eliminăm ceea ce pe drept cuvânt a fost ridicat de domnul senator Dumitrașcu, de domnul senator Tocaci – eliminăm o clasă a IX-a făcută prost, pentru toată lumea.

De ce să nu dăm posibilitatea să fie învățământ obligatoriu 9 clase, socotindu-se că cei care urmează anul I de liceu, școală profesională sau orice altceva, s-au încadrat în această structură?

Este o soluție care mi se pare că satisface ambele exigențe - atât un învățământ de 9 clase obligatoriu, cât și păstrarea învățământului liceal de 4 clase, fără să existe nici un fel de excedent.

Desigur, aceasta este o propunere care ține, deoarece în clasa a IX-a copiii care nu au intrat pot primi, dacă vreți, o instrucție pentru adaptarea la un loc de muncă în condițiile absolvirii, ca să nu introducem niște elemente care nu sunt în textul de lege, eu vă rog să urmăriți. Ceea ce propun este extrem de elastic, nu prezintă nici o dificultate și menține învățământul liceal de 4 ani.

Dacă se va impune învățământ liceal de 3 ani, voi vota pentru 8 clase. Dacă se acceptă ideea unui învățământ liceal de 4 clase în care acest lucru este asigurator, cred că se poate vota varianta Camerei Deputaților și varianta adoptată de comisia de mediere.

Domnul Petre Roman:

Da. Mulțumim.

Aș vrea să dau cuvântul reprezentantului ministerului.

Colegii din zona comisiilor, cred că aveți nevoie să știți care este poziția ministerului.

Domnul secretar de stat Fronescu.

Vă rog.

Domnul Mircea Fronescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Foarte pe scurt vă voi expune poziția Ministerului Educației Naționale.

Noi suntem pentru învățământul obligatoriu de 9 clase, în ideea aceasta, în primul rând, a integrării europene, adică a ideii sprijinului pe care statul îl acordă învățământului obligatoriu, și, de asemenea, argumentele invocate pentru învățământul de 8 clase de până acum, în ceea ce am auzit, nu mi se par totuși viabile. Adică faptul că se spune că, mă rog, avem o lipsă de cadre didactice, sigur, acest lucru poate fi invocat și pentru 8 clase, și pentru 7, și putem ajunge chiar la concluzia că trebuie să facem numai 4 clase.

Cealaltă idee a domnului profesor, domnului senator Oliviu Gherman, cu 8 + 1, să spunem, deci o clasă a 9-a unde rămân numai o parte dintre absolvenții de 8 clase, mi se pare iarăși, eu știu, o formă paleativă, deoarece atunci ar trebui să umblăm și la examenul de capacitate; dacă acest examen nu presupune o încheiere a unui ciclu, el nu mai poate fi examen, ci ar fi un test național de capacitate, ceea ce înseamnă cu totul altceva și ar avea și o altă valoare, așa că eu, în concluzie, vă pot spune că faptul că studiile liceale se vor desfășura pe distanța a 3 sau 4 ani nu reprezintă ceva rău, pentru că totuși cunoștințele generale de bază, ca să spunem așa, vor fi însușite tot în cursul gimnazial.

Vă mulțumesc.

Dacă va mai fi nevoie și mi se va da permisiunea, voi mai interveni.

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Eu v-aș solicita să trecem la vot, pentru că punctele de vedere au fost exprimate.

Deci întâi vă supun votului textul propus de comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților.

Cine este pentru? Este o foarte largă majoritate.

Cine este împotrivă? Numărați, vă rog. Sunt numai 19 voturi împotrivă.

Deci, considerăm adoptat, cu majoritatea necesară de lege organică, textul propus de comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților, adică învățământul obligatoriu de 9 ani.

La punctul următor apare un text care este, de asemenea, propus de comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților, care n-a existat la Senat.

Acest text este în continuarea a ceea ce am votat la art.1, pentru că el precizează sistemul în conformitate cu ceea ce am votat mai devreme, adică învățământul obligatoriu de 9 ani.

Deci vă supun votului acest text al comisiei de mediere și adoptat de Camera Deputaților.

Cine este pentru? Din nou o foarte largă majoritate, și textul acesta este adoptat cu majoritatea necesară.

La punctul următor, aceeași situație – text al comisiei de mediere, adoptat de Camera Deputaților. Din nou este legătura între cele trei sisteme: I – IV, I – IX, I – XII, respectiv XIII.

Dacă nu sunt obiecțiuni, vă supun votului acest text.

Cine este pentru? Deci cu o foarte largă majoritate, s-a adoptat acest text.

Următoarele două puncte decurg din aceeași împărțire a sistemului național de învățământ pe care am votat-o mai devreme. Este vorba de un text propus de comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților. Deci este pct.4.

Cine este pentru? Din nou cu o largă majoritate, s-a adoptat.

Pct.5. Aceeași situație.

Cine este pentru? Din nou cu o largă majoritate, s-a adoptat.

Pct.6.

Domnul senator Bogdan. Vă rog.

Domnul Florin Bogdan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Punctul următor în divergență se referă la doctorat, și anume la conducerea doctoratului și la instituțiile conducătoare de doctorat.

După ce s-a făcut medierea și până la ședința Senatului ne-a venit de la Academia Română o adresă la comisiile de învățământ - atât de la Camera Deputaților, cât și de la Senat, prin care ni se atrăgea atenția că institutele de cercetare ale Academiei au fost întotdeauna și institute organizatoare de doctorate, și să făcea propunerea să fie inclusă în text această sintagmă.

De asemenea, printre conducătorii de doctorat au fost întotdeauna și cercetătorii principali gradul I, având doctoratul.

Cum în textul pe care l-a mediat comisia nu era introdusă o asemenea formulare, prin consens, la Senat, ieri, am votat în așa fel încât să intrăm în plenurile reunite ale celor două Camere pentru a face această modificare. Nu s-a făcut o punere la vot a textului respectiv, ci s-a convenit ca aici, astăzi, să facem această introducere – "…și ale institutelor Academiei, ca organizatoare de doctorat…", iar la conducătorii de doctorat să fie introduși și "…cercetătorii principali gradul I cu experiență didactică…"

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Da. Mulțumesc.

Voi ruga din partea ministerului, domnul secretar de stat să ne spună poziția ministerului.

Domnul Adrian Miroiu:

Doresc să menționez că la art.73, alin.1, se menționează faptul că "…doctoratul este o formă superioară de învățământ și de cercetare…".

Dat fiind faptul că doctoratul este o formă de învățământ, poziția ministerului, care a fost susținută și a fost adoptată de comisia de mediere, a fost aceea că doctoratul se organizează numai în instituțiile de învățământ superior.

În ceea ce privește faptul că unii cercetători din cadrul institutelor de cercetare ale Academiei ar putea să fie conducători de doctorat, lucrul acesta este permis prin alin.3, unde se menționează faptul că "…conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociați sau consultanți.". Aceasta înseamnă că, dacă un cercetător are și activitate didactică și este aprobat de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, poate să fie conducător de doctorat.

În ceea ce privește cealaltă problem㠖 ca institutele de cercetare ale Academiei să fie instituții organizatoare de doctorat – poziția ministerului a fost aceea că: dacă s-ar adopta acest lucru, înseamnă că ele ar fi abilitate prin această lege ca instituții de învățământ.

Poziția ministerului este aceea că, dat fiind art.1, alin.1, trebuie ca singurele instituții care organizează doctoratul să fie instituțiile de învățământ superior, așa cum, de altfel, cu câteva excepții este practica internațională.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnule secretar de stat, n-ați spus pentru ce variantă sunteți – lucru esențial.

Domnul Adrian Miroiu:

Pentru varianta adoptată de comisia de mediere.

Domnul Petre Roman:

Bun. De acord.

Domnul senator Solcanu.

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

O chestiune de procedură.

Vă rog să observați că legea pe care o dezbatem noi acum la mediere este Legea învățământului nr.84, care este lege organică.

Noi am adoptat până acum deja 4 puncte din textul de mediere și nici unul dintre acestea nu au fost adoptate conform Constituției, cel puțin modul cum au fost adoptate până acum, și anume se spune foarte limpede la alin.2 al art.76 că legile organice și textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună și vor adopta textul definitiv cu votul majorității prevăzute la art.74, alin.1 sau 2. Or, la alin.1 – 74 se spune foarte clar: legile organice se adoptă cu votul majorității fiecărei Camere.

Domnule președinte,

Vă rog să constatați că la nici unul dintre punctele adoptate până acum la textele aflate în divergență nu au fost numărate voturile și nu știm dacă pentru fiecare text adoptat s-a realizat numărul prevăzut de Constituție, adică 244 minimum.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnule senator,

Eu cred că intervenția dumneavoastră este în cel mai bun caz un pic tardivă, pentru că, în momentul în care eu am afirmat de aici că am avut un vot cu o largă majoritate care corespunde cu cerința de lege organică, n-am fost contrazis de nimeni și găsesc că, făcând-o acum, este oarecum tardiv, pentru că nu vom putea să reluăm toate voturile anterioare doar pe ideea că acum există o anume suspiciune.

În momentul în care am făcut afirmația publică, și am făcut-o de 3 ori, și nimeni nu m-a contrazis, însemna că, cu toții, prin consens, am fost de acord. Consensul este o formă pe care cu toții o acceptăm ca și cutumă.

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte,

Am făcut constatarea pentru a rămâne în stenograma dezbaterilor Parlamentului.

Domnul Petre Roman:

De acord. Însă eu încă o dată susțin că acea largă majoritate a îndeplinit norma cerută pentru legi organice.

Revin la textul respectiv.

Vă rog să observați că pct.1, 2, 3 și 4 nu reprezintă o divergență. De la pct.4 încolo – 5, 6 și 7 – apar divergențe.

Dați-mi voie întâi să supun votului 1, 2, 3 și 4, ca să le avem depășite, și apoi să intrăm în substanța unor texte unde sunt divergențe. Sunteți de acord.

Deci, stimați colegi,

Vă supun votului alin.1, 2, 3 și 4, unde nu există decât textul comisiei de mediere și al Camerei Deputaților.

Cine este pentru? Este o largă majoritate.

Totuși, să vedem cine este împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Să se numere!

Domnul Petre Roman:

Da. Bun.

Domnul senator Solcanu cere să numărăm. Vă rog.

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte,

Nu putem să nu luăm în seamă textul de Constituție.

Vă rog să se numere dacă suntem 244 care suntem pentru acest articol.

Domnul Petre Roman:

Noi am fost și mai mult de atâta. La ultimul vot am fost 317.

Cererea, fiind regulamentară, trebuie să o realizez.

Cine este pentru? Pentru alin.1, 2, 3 și 4. Am spus clar.

Varianta comisiei de mediere și a Camerei Deputaților, care nu are contrapropunere. Vă rog să numărați. 264 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, s-au adoptat alin.1, 2, 3 și 4.

Suntem, acum, la alin.5.

Dacă aici sunt intervenții? Poftiți. Domnul deputat Stanciu. Este vorba de alin.5, respectiv 6, în varianta Senatului.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Structura Legii învățământului a fost materializată de așa natură încât să se descentralizeze o serie de activități.

Este unul dintre avantajele pe care noi, cele două comisii, am considerat că trebuie să-l dăm noii reforme a învățământului.

Prin urmare, diferența constă în faptul că o comisie de doctorat, în varianta noastră, este de resortul senatului, cu autonomia universitară pe care o are, și nu este de resortul aprobării la nivel de minister, după ce este avizată de Consiliul Național de Evaluare a Titlurilor și Diplomelor Universitare.

Deci, chestiunea este clară. Ori acceptăm descentralizare și dăm senatului această autonomie de a-și numi comisia, ori facem hârtii de la senat către minister, ministerul – la comisie, comisia – înapoi, la minister, și apoi se întoarce.

Cred că este bine, în spiritul autonomiei universitare, să rămânem pe varianta Camerei și, în felul acesta, ajungem, zicem noi, la o fază în care să-și asume responsabilitatea, pentru calitatea titlului dat, senatul universității.

Vă mulțumim.

Domnul Petre Roman:

Alte opinii, vă rog? Domnul senator Gherman.

Domnul Oliviu Gherman:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

În primul rând cred că discutăm pct.6.

Domnul Petre Roman:

E vorba de pct.6, alin.6 și respectiv 7, în varianta Senatului.

Iertați-mă, este vorba de 5 și respectiv 6; 5, în varianta Camerei, și 6, în Senat: "Doctoratul se încheie cu o teză susținută public ..."

Domnul Oliviu Gherman:

Am înțeles.

Vreau să transmit colegului de la Ministerul Educației Naționale că am rămas absolut siderat atunci când domnia sa a adus argumentația pentru menținerea doctoratului exclusiv în cadrul unităților de învățământ, spunându-se că este vorba de activitate de învățământ.

După știrea mea, o teză de doctorat înseamnă în mod clar o teză de activitate științifică, cu rezultate științifice originale.

Prin urmare, a introduce un asemenea punct de vedere..., eventual se va dori ca tezele de doctorat să devină teze de gradul I liceal.

Mi se pare că se desfășoară aici o bătălie inadmisibilă, foarte păguboasă pentru știința românească, între Ministerul Educației Naționale și Academie.

Vreau să afirm că există numeroase institute ale Academiei care, din punctul de vedere al prestanței științifice și al competenței științifice, fac cât trei facultăți la un loc.

Nu vreau să vorbesc de alte zone. La Institutul de Fizică Atomică din București există, după părerea mea, cel puțin 100 de virtuali profesori universitari în orice universitate de vârf europeană.

A priva acest institut de dreptul de a conduce doctorat, înseamnă pur și simplu de a ne priva de dreptul de a avea o competență științifică autorizată.

Mai afirm că exist㠖 și să nu se supere nimeni pe mine – facultăți în țară care, deși sunt constituite ca facultăți, iertați-mă, din punct de vedere științific, cred că se stă undeva sub nivelul unei exigențe minimale față de o facultate tranzitorie.

Dacă vreți, a crea un fel de aureolă nejustificată, exclusiv unei forme, mi se pare absolut antiproductiv și împotriva interesului științific.

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, vă rog să mă iertați că vă întrerup, însă alin.4 a fost deja votat. Îmi pare rău.

Alin.4, care vorbește despre instituțiile care organizează doctoratul, a fost deja votat. Îmi pare foarte rău. Alin.4, care spune: "Doctoratul este organizat cu și fără frecvență în instituțiile de învățământ superior aprobate de Ministerul Educației Naționale". Este un punct depășit acesta. L-am votat.

Noi suntem la alin.5, care se referă la modul de organizare.

Domnul Oliviu Gherman:

Domnule președinte, cred că nu a fost clar! Că noi, în acest moment, nu știam dacă votăm pe alineate, în cadrul pct.6, sau ce votăm?

Domnul Petre Roman:

Nu, eu v-am precizat că e vorba de 5.

Domnul Oliviu Gherman:

Stimate domnule președinte, s-a înțeles că noi revotăm pct.1, 2, 3 și 4, nu alin.1, 2, 3 și 4.

Domnul Petre Roman:

Păi, am votat 1, 2, 3 și 4.

Domnul Oliviu Gherman:

Și vă rog să consultați colegii. Votul a fost legat de ceea ce a ridicat domnul senator Solcanu, că nu a fost un vot numărat, vot organic. (Rumoare.)

Nu știu, eu așa am credința.

Dar, dacă s-a votat 1, 2, 3 și 4, dați-mi voie ....

Domnul Petre Roman:

S-a votat.

Domnul Oliviu Gherman:

... să vă spun că am participat și am comis o imensă eroare împotriva interesului național, în condițiile în care eliminăm instituțiile de cercetare din această...

Domnul Petre Roman:

Îmi pare rău să vă dau știrea că 1, 2, 3 și 4 s-a votat.

Domnul senator Caraman. Deci, este vorba de alin.5.

Domnul Petru Caraman:

Vă rog să mă scuzați, dar eu am cerut cuvântul înainte de a se vota. (Rumoare, vociferări.)

Am cerut cuvântul înainte de a se vota, pentru 4. Dar măcar s-o spun ca o declarație.

Adică, mă scuzați de timpul dumneavoastră, dar vreau să vă demonstrez prin exemplul meu, pe care-l cunosc cel mai bine.

Deci, în momentul în care eu am vrut să candidez la un post de profesor universitar, rectorul și decanul mi-au spus: "Postul de profesor universitar este un post politic, și dumneavoastră nu sunteți membru de partid și nici nu vreți să intrați și nu puteți reuși".

Domnul Petre Roman:

Dar, asta, nu cumva s-a întâmplat înainte de decembrie ’89?

Domnul Petru Caraman:

Da! Dar vreau să spun că după aceea s-au solicitat conduceri de doctorat de la Academie pentru mine și, din același motiv, au picat.

După Revoluție, s-au acordat o serie întreagă de conduceri de doctorat și s-au numit o serie întreagă..., pentru ca după aceea să apară o grilă și să cadă toți cei care figurau pe această grilă, pentru analiză matematică, cu excepția mea, care am rămas singurul pe toată Moldova pentru analiză matematică, eu fiind la Academie. Și, în momentul de față, am o serie întreagă de ... unii care au susținut doctoratul, alții care sunt în curs de desfășurare, iar pentru toamna asta am anunțat la admitere 6 noi locuri pentru concursul din octombrie.

Or, în momentul când se retrage această posibilitate, eu nu știu, atunci înseamnă că, de exemplu, în cazul de față, analiza matematică pentru Moldova nu va avea conducere de doctorat. Adică mi se pare totuși, nu știu, deși, zicem, a trecut, dar eu nu știu cum s-a putut vota lucrul acesta.

De altfel, eu aveam impresia că nu s-a pus la vot.

Domnul Petre Roman:

Poftiți. Doamna deputat Andronescu.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea este legată de alineatele care au rămas în discuție, pentru că cele pe care le-am votat sunt votate și sunt luate ca atare.

Cele două alineate rămase în discuție, în esență, pun problema modalității în care este aprobată comisia care avizează teza de doctorat și cine acordă titlul.

Vă propun să mergem pe varianta Camerei, votată de Camera Deputaților, întrucât varianta cealaltă îngreunează extraordinar de mult procesul de susținere a unei teze de doctorat.

Consiliul Național de Atestare se întrunește mai rar decât senatul universitar și cred că n-am face-o decât să creăm o dificultate în plus la susținerea unei teze de doctorat.

Mai mult decât atât, dreptul de a organiza doctoratul îl au numai universitățile acreditate. Ca urmare, senatelor acestor instituții eu cred că trebuie să le acordăm girul nostru de a putea aviza comisiile de doctorat.

Chiar Ministerul Educației Naționale a simțit că este un punct dificil aici și a acordat acest drept senatelor universitare printr-o deplasare de atribuții de la minister către instituțiile de învățământ superior.

În legătură cu al doilea articol, de asemenea, vă propun varianta Camerei, întrucât să numim acolo organul de conducere este fără sens, pentru că singura instituție organizatoare de doctorat a rămas instituția de învățământ superior, care are drept organ de conducere senatul universitar.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnul deputat Marțian Dan.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Mie-mi pare foarte rău că, probabil din cauza oboselii sau din alte considerente, lucrurile merg cum merg.

Dar, după câte îmi amintesc eu, primul care a luat cuvântul a fost președintele Comisiei pentru învățământ de la Senat, care a atras atenția asupra faptului că s-a primit un demers din partea Academiei Române, în legătură cu posibilitatea organizării doctoratului și în instituții ale Academiei.

Din păcate, când s-a trecut la vot, s-a cerut opinia plenului asupra alin.1, asupra alin.3 și alin.4. Alin.4, după părerea mea, în mod greșit a fost atunci supus la vot, fără ca să se reia în discuție problema pe care o ridicase președintele Comisiei pentru învățământ de la Senat.

În afară de ceea ce a spus domnul senator Oliviu Gherman în legătură, bunăoară, cu starea dotării facultăților de fizică din instituțiile de învățământ superior și disponibilitățile de cercetare profundă și creativă pe care ele le au, ele sunt deficitare în raport cu Institutul de Fizică din București.

Ar fi, după părerea mea, o soluție mioapă din partea noastră dacă, bunăoară, nu am da posibilitatea să se organizeze doctoratul și de către acest institut.

Eu aș putea să spun mai mult. Oare, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" al Academiei Române, care este, până la ora actuală, autoritatea științifică cea mai productivă în problemele respective, ce intră în domeniul ei de activități, ar trebui să fie înlăturat din lista instituțiilor sau a instanțelor, a forurilor care să organizeze doctoratul? Și eu cred că, de asemenea, mai sunt și altele. Nu facem aici o listă. Nu stabilim ierarhii. Nu determinăm care sunt acestea. Dar chiar recursul la aceste câteva exemple, arată că problema trebuie examinată foarte serios, și părerea mea este că ar trebui să beneficieze de o soluție favorabilă.

Domnul Petre Roman:

Domnul deputat Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă reamintesc că primul vorbitor a fost președintele comisiei de la Senat, care a atenționat că s-a făcut o greșeală și trebuie inclusă, în mod corect, și Academia Română.

Când s-a pus la vot, s-a spus că se pun la vot punctele la care nu există discuții, nu există contradicții.

În felul acesta, am fost induși în eroare foarte mulți pentru că, deși prima situație de contradicție, conflictuală, a fost menționată încă de la începutul discuției, s-a votat creându-se aparența că nu aici trebuie să fie inclusă propunerea domnului președinte de la comisia Senatului.

În consecință, s-a spus că se votează ceea ce nu este în dispută și votul a fost alterat.

Eu nu vreau să fac aici o anumită deosebire între învățământul superior și Academia Română.

Știm foarte bine ceea ce spunea un academiciam mai înainte, că zeci de ani de zile, cei care aveam bube la dosar nu aveam voie să lucrăm în învățământ. Și în multe domenii, în special în științele sociale, au fost obligați să lucreze numai în cercetare. Acest personal, care conduce la ora actuală doctorat, sunt sute de doctoranzi, ce facem cu oamenii aceștia? Îi aruncăm pe drumuri? Au dat o admitere, au dat examene.

De aceea, rugămintea mea, ținând seama că votul inițial a fost viciat prin informația că nu există contradicții, rugămintea mea este că trebuie să fim corecți și să revenim asupra votului.

Domnul Petre Roman:

Să-mi dați voie să fac și eu câteva precizări despre această chestiune, dacă sunteți amabili.

(Domnul senator Petre Roman, președintele Senatului, coboară la tribună.)

Stimate colege,

Stimați colegi,

Eu nu prea văd unde este contradicția la care v-ați referit.

Faptul că doctorandul al cărui conducător de doctorat va fi un cercetător științific gradul I din institutele de cercetare va lucra în aceste institute este indubitabil.

Eu aș vrea să vă reamintesc că doctoratul, prin excelență și definiție, este al învățământului. Întotdeauna și dintotdeauna doctoratul a fost acordat de instituțiile de învățământ superior, cu toate procedurile și tot acel fast, niciodată de institutele de cercetare.

Mi-am dat doctoratul în Franța și mi-am făcut doctoratul într-un institut de cercetare. Dar doctoratul era condus de un cercetător care era și profesor, și eu eram înregistrat ca doctorand la Universitatea "Paul Sabatier" din Toulouse. Deși, eu lucram într-un institut de cercetare. Contradicția nu există, pentru că doctoranzii al căror patron, ca să spun așa, lucrează într-un institut de cercetare, vor beneficia, bineînțeles, de tot ceea ce are acel patron, acel conducător de doctorat în institutul de cercetare. Nu văd contradicția.

În schimb, doctoratul care ar fi chiar realizat, organizat și, în concluzie, terminat într-un institut de cercetare, acela mi se pare că creează o cutumă inexistentă în lume. Inexistentă în lume! Îmi pare rău, doamnă, să vă contrazic. (Se adresează doamnei senator Mihaela-Rodica Stănoiu, care-și manifestă dezacordul.)

Doamna Mihaela-Rodica Stănoiu (din sală):

Îmi veți da cuvântul!

Domnul Petre Roman:

Da, sigur.

Eu, însă, constat că nu există o contradicție între a se lucra într-un institut de cercetare ca doctorand și a organiza doctoratul de către instituția de învățământ superior, așa cum este în lume.

Pe de altă parte, în textul de la Senat, din păcate, nu figurează precizarea că în comisia de doctorat pot fi invitate personalități din străinătate, ceea ce ar fi o enormă greșeală.

Eu, unul, când mi-am susținut doctoratul în Franța, am avut imensa bucurie ca în comisia de doctorat să-l am membru pe academicianul Mitu Dumitrescu, care era și profesorul meu, și care a fost invitat, din acest motiv, în comisia de doctorat. Cum ne-am prezenta noi, într-o perioadă de asemenea deschidere, spunând "Nu, marile personalități din afară n-au ce căuta să fie în comisiile de doctorat". Ar fi o enormă greșeală. Ne-ar priva de o deschidere către lume de care avem atât de mare nevoie.

Eu cred că dacă nu reușim să ne punem de acord asupra unui text care să întrunească, așa cum s-a spus, 244 de voturi, putem proceda la cutuma care s-a instalat, și anume să retrimitem la comisiile de specialitate, pentru ca să vină cu un singur text în fața noastră.

Vă mulțumesc.

(Domnul senator Petre Roman, președintele Senatului, își reia locul în prezidiu.)

Doamna senator Stănoiu, care vine să mă contrazică.

Sigur, toate discuțiile sunt pe un articol care a fost în principiu depășit – art.4 -, dar, întrucât asta este dorința ...

Vă rog.

Doamna Mihaela-Rodica Stănoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deci, cu scuzele că vin să vorbesc, să aduc în discuție un articol care, spuneți dumneavoastră, a fost depășit, nu vreau să spun că poate a fost depășit într-o grabă teribilă, auzindu-vă acum opinia, că într-adevăr ea era în sensul în care a fost votat, dar revenim întâi asupra argumentelor dumneavoastră și apoi asupra propriilor mele argumente.

Nu vorbesc despre aceste lucruri, și vorbesc foarte rar și foarte greu.

Și eu, ca și dumneavoastră, am făcut în străinătate studii, cu un doctorat din țară, în Academia Română, care nu mi-a fost pus în nici un loc în lume la îndoială, ba, dimpotrivă. Cu același doctorat al Academiei Române am fost visiting-profesor la unele dintre cele mai ilustre universități, sigur, în domeniul meu. Deci, iată un doctorat din Academie precizat și evaluat ca atare peste tot.

Dar eu aș vrea să aduc în discuție alte argumente.

Deci, dumneavoastră ați spus așa: institute de cercetare în care conducătorul de doctorat era cercetător științific – cazul dumneavoastră, chiar -, dar el era pe lângă o universitate. Noi nu avem această situație în România. Aici este contradicția pe care dumneavoastră ați trecut și ați ocolit-o. Dacă aveam acest sistem, toată argumentarea dumneavoastră era perfectă și aveam o similitudine cu străinătatea.

Voci din sală:

Nu observați că nu vă ascultă? (Domnul președinte Petre Roman poartă o discuție cu un domn parlamentar.)

Doamna Mihaela-Rodica Stănoiu:

Nu-i nimica, dacă nu mă ascultă! Nu-i nimica! Nu-i nimica!

Domnul Petre Roman:

Da!

Doamna Mihaela-Rodica Stănoiu:

Deci, noi nu avem institute de cercetare sau sunt foarte puține, la nivelul institutelor de cercetare din Academia Română, în cadrul universităților.

Deci, acesta este argumentul pe care vi-l aduc atunci când ne-ați adus argumentul dumneavoastră. Contraargumentul.

În al doilea rând, nu punem în discuție aici un lucru care este esențial. Și în Academie, și în institutele de învățământ, important este să avem valori care să conducă aceste doctorate și să scoatem oameni extrem de calificați.

Am fost extrem de neplăcut impresionată când, înaintea mea, unul dintre vorbitori, un om de o mare valoare științifică, exprima aici punctul de vedere că este unic conducător de doctorat în domeniul său, și ca dumnealui mai sunt mulți alții în institutele de cercetare, iar din acea parte a sălii (Arată spre partea dreaptă a sălii.) cineva aplauda foarte nervos, să întrerupă cuvântul, pentru că este timpul foarte prețios și-i consumă din timp.

Îmi pare rău! Era chiar dintre colegii dumnealui din Coaliție.

Deci, revin asupra acestor argumente.

Așa cum s-a spus, nenumărați cercetători din Academia Română n-au putut pătrunde, din motive de dosar, în institutele de învățământ superior. Unii au și gradul didactic, alții nu-l au. A priva acești oameni de doctorat, a priva institutele Academiei de organizarea doctoratului, ar fi o mare nedreptate și o mare eroare care s-ar face.

Și mai revin, în sfârșit, la un argument de procedură.

Nu s-a înțeles, într-adevăr, că este vorba de votarea și a acestui punct. Erau înscriși la cuvânt, și l-am văzut aici și pe domnul Paleologu și pe alți colegi înscriși la cuvânt, ca să argumenteze, poate, într-un fel sau altul un punct sau altul de vedere, nu au primit cuvântul respectiv.

De aceea, eu vă rog să reconsiderați acest vot și să-l dăm în cunoștință de cauză, cu toate argumentele aduse.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Petre Roman:

Sigur că în legătură cu reconsiderarea votului, cred că este corect. Însă, încă o dată, pentru ca lucrurile să fie precizate. Doctoratul este o formă de șco-la-ri-za-re. Dovada este că un doctorand trebuie să dea "examene"; "școlarizare", "examene" înseamnă "profesor", înseamnă "școală", iar nu "institute de cercetare". Nicăieri în lume nu se procedează în acest fel.

Poftiți. Domnul deputat Ceaușescu.

Domnul Gheorghe Dan Nicolae Ceaușescu:

Domnule președinte,

Sigur că nicăieri în lume nu este așa cum este în România, totuși, noi ne aflăm într-o fază de tranziție.

Nicăieri în lume nu există institute de cercetare, așa cum există la noi, pe sistemul Academiei.

În consecință, cum s-a invocat aici, pe de o parte, că există specialiști care n-au putut să facă carieră universitară și care au făcut școală în institutele lor; pe de altă parte, când avem institute cărora nu le corespund catedrele universitare, cum ar fi de pildă Institutul de Studii Sud-Est Europene, a lichida acum doctoratele la institute, mi se pare o eroare.

Repet: S-a făcut școală și se face școală în institute.

Ceea ce trebuie să avem în vedere, sigur, nu astăzi, dar trebuie să gândim foarte serios, este o reformare a cercetării științifice românești. Pentru că, așa cum este, nu funcționează cum trebuie.

Dar, până atunci, este obligatoriu ca aceste institute care și-au creat un prestigiu din punct de vedere și științific și din punctul de vedere al formării cadrelor tinere, să poată organiza doctorate.

Există atâtea universități care au apărut și unde se organizează doctorate de proastă calitate. În institute am avea siguranța unor doctorate de prestigiu european.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Liviu Maior. Poftiți.

Domnul Liviu Maior:

Onorat prezidiu,

Stimați parlamentari,

Problema care se pune aici s-a ridicat și în momentul în care proiectul Legii învățământului, nr.84, a fost discutat în comisiile Senatului și Camerei Deputaților.

Academia Română a venit cu aceeași solicitare. Chestiunea este simplă: toți cercetătorii gradul I sau membrii Academiei care nu predau au dreptul de a conduce doctoratul și conduc doctorate în România la ora actuală.

Apoi, pune, există forma doctoratului cu frecvență care este o formă de învățământ și tineretul care urmează acest parcurs primește salarii, efectuează activități didactice în cadrul instituțiilor de învățământ superior, deci ei nu au cum să-și ducă la capăt misiunea lor într-un institut de cercetare. Acolo nu se predau cursuri și se țin seminarii. Asta este problema care se pune aici.

Iar institutele Academiei, chiar așa s-au îmbogățit în ultimul timp, încât să aibă bani să plătească salarii pentru doctoranzii respectivi care, în majoritatea lor, sunt preparatori sau asistenți? Aici e problema care trebuie luată în considerare. Eu nu sunt împotrivă ca cercetătorii I sau membrii Academiei să nu conducă doctorate, dar ei trebuie să le conducă tocmai datorită acestui fapt, în instituțiile de învățământ superior, unde se face învățământ și, unde acești cercetători cu frecvență îndeplinesc, pe lângă operațiunile legate de susținerea doctoratului, și activități didactice. Asta e problema.

Eu vă cer să țineți cont de acest lucru.

Domnul Petre Roman:

Eu cred că argumentele au fost numeroase și suficiente ca să trecem la vot, pentru că statul pe loc este inutil.

Vă rog, eu am să vă supun votului ca să încheiem dezbaterile, să trecem la vot, că mi se pare că lucrurile sunt clare.

Cine este pentru încheierea dezbaterilor? În mod evident o largă majoritate. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Revin, așa cum am promis la alin.4. Încă o dată, alin.4 este acela care are varianta dată de Comisia de mediere și de Camera Deputaților, iar varianta de respingere, desigur că ne va obliga să conducem lucrurile la o nouă discuție în comisii.

Repet, e vorba de alin.4, pentru textul propus de comisia de mediere și adoptat de Camera Deputaților.

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 218 voturi pentru?

Voturi împotrivă? 18 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt? 2 abțineri.

Nici nu avem cvorumul de lucru. 218 cu 18 și cu 2 fac 238. Trebuie să chemăm colegii de afară ca să avem cvorum. Să vedem poate vin colegii, fără apel nominal, că și cu apelul nominal... Încep să intre din nou. Uitați că sosesc și o să reluăm votul. Intră colegi, da. Să reluăm votul.

Voturi pentru textul propus de Comisia de mediere și Camera Deputaților.

Cine este pentru? 269 de voturi pentru. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 16 voturi împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri. Textul la alin.4 a fost adoptat.

Acum suntem la alin.5, a fost propunerea de text, comisia de mediere a Camerei Deputaților susținută și de Ministerul Educației Naționale.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. În mod evident, aceeași majoritate.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Textul de la alin.5 a fost adoptat cu majoritatea necesară.

La alin.6, domnul deputat Stanciu îmi face observația că alin. 6 este în consecința alin.5.

Vă supun spre aprobare alin.6.

Voturi pentru? Vă mulțumesc. Aceeași majoritate care permite adoptarea alin.6.

Alineatul următor, aveți textul propus de Comisia de mediere și Camera Deputaților, text care la Senat a fost eliminat sau...? A, numai de Comisia de mediere, dar, din păcate, așa figurează aici. Din partea Comisiei de mediere poate să ne spună cineva al cui e textul?

Da, poftiți, doamna deputat, fiindcă aici figurează ca și cum ar fi textul Camerei, ceea ce nu e corect.

Vă rog.

Domnul Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Art.184 în formularea care este acum în documentul nostru este propus de o parte a Comisiei de mediere, e adevărat, de majoritatea acestei comisii și este votat de plenul Camerei Deputaților. Însă, propunerea Camerei Deputaților, în momentul în care această lege a fost dezbătută în Cameră, a fost cu totul alta.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Asta nu mai contează, noi putem vota ceea ce este în fața noastră.

Da. Poftiți, domnule senator Chiriacescu.

Domnul Sergiu Chiriacescu:

Domnule președinte,

Domnule profesor universitar Petre Roman,

Stimați colegi,

Eu aș vrea să aduc în fața dumneavoastră punctul de vedere al comunității academice din România, punctul de vedere exprimat în câteva rânduri de către Consiliul Național al Rectorilo, care a atras atenția pe fond asupra unei asemenea probleme. Las pe ceilalți colegi să discute problema din punctul de vedere al legislativului, dar aș vrea să observați că o asemenea formulare este în totală contradicție cu spiritul Legii învățământului. Este atacată în mod brutal autonomia universitară, se creează indiscutabil situații de-a dreptul inacceptabile în universități, universități care după 1989 și-au luat în serios conceptul de autonomie, iată că, de această dată, o parte din colectivul de conducere al universității, care este ales în mod democratic este deja nominalizat în sensul funcției.

Pe de altă parte, aș vrea să fac apel la dumneavoastră să nu acceptați în nici un fel ca în universitățile din România să se introducă prin lege motive de discordie între copiii noștri, motive de disensiuni, motive care, în final, să știți că vor avea repercusiuni asupra chiar sistemului și conceptului național, de siguranță națională pe care domnul președinte al României l-a evidențiat în urmă cu câtva timp. Eu vă rog să credeți că există o reacție deosebit de puternică din partea profesorilor, slujitorilor învățământului superior românesc, de asemenea, din partea studenților.

În același timp, vreau să vă aduc la cunoștință că atunci când s-a discutat acest articol în comisia de mediere toți cei care am participat din partea Opoziției am spus clar că nu putem participa la un asemenea act până la urmă și neconstituțional.

Vă rog, domnilor parlamentari, analizați cu atenție, nu avem nevoie să distrugem coerența sistemului național de învățământ, nu avem nevoie să introducem în universități motive de discordie. Acesta a fost și motivul pentru care, ieri, în Senatul României, s-a acceptat eliminarea acestui articol și în același timp o susținere totală a variantei propusă inițial și votată în Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Da. Poftiți.

Domnul Emil Tocaci:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Vă rog să obsevați că suntem puși în fața unei situații ciudate, cu totul ciudate. Și iată de ce. Avem de optat între o definiție și nimic. Or, acest lucru nu este posibil. Haideți să analizăm împreună în 2 minute ce se întâmplă dacă votăm o variantă și ce se întâmplă dacă votăm cealaltă variantă.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu (din sală):

Care?

Domnul Emil Tocaci:

Cealaltă variantă este absența definiției. Uitați-vă, vă rog pe materialul pe care îl aveți, pe prima coloană, care se spune că este de la Camera Deputaților, de fapt, este vorba de Comisia de mediere, mai exact rezultatul medierii, într-adevăr, acceptat de Camera Deputaților. Nu e cazul să mai citesc, este o definiție. Pe cealaltă coloană nu este nimic, este o linie.

Prin urmare, dacă noi votăm definiția, rămâne valabilă definiția. Dar dacă nu votăm definiția și votăm acea linie, înseamnă că nu există definiție. Și dacă nu există definiție, înseamnă că poate fi în viitor definită oricum. Înseamnă că în viitor oricine de la Ministerul Educației Naționale sau din altă parte poate da orice definiție care rămâne valabilă, pentru că ceea ce legea nu interzice este de acceptat.

În consecință, domnilor colegi, va trebui în final să dăm un vot pentru a respecta procedura, un vot pozitiv sau negativ. Dar, de fapt, indiferent ce votăm este același lucru. Pentru că, definiția care este acceptată de Camera Deputaților în urma medierii este cea care a fost respinsă de Senat, dar Senatul a respins-o în ideea că va fi comparată cu o altă definiție. Și anume, care altă definiție? Cu definiția care a fost inițial la Camera Deputaților. Nu e vorba de 184, domnule.

Prin urmare, acum noi ori votăm între o definiție și altă definiție, ori optăm între o definiție care a fost dată de Comisia de mediere și o altă definiție care nu este decât la Cameră, în prima variantă a Camerei, și atunci este logic, acceptăm o definiție sau alta. Avem o opțiune. Or, dacă procedăm cum ni se indică, adică votăm ori o definiție, ori absența unei definiții, înseamnă că vom fi în flagrant delict de logică. Pentru că absența definiției poate să însemne orice definiție și dacă poate să însemne orice definiție, poate să însemne și definiția pe care o respingem. (Rumoare în sală.)

Vă rog să observați că nu e o sofistică, nu este un raționament sofistic, înțelegeți că este vorba de o logică cu tentă matematică. Vreau să vă întreb, ca să închei: în cazul în care se va adopta punctul de vedere al Senatului și prin urmare este respinsă definiția dată de Comisia de mediere, în acest caz, neexistând nici o definiție, poate fi acceptată orice definiție? Evident că, legalmente, da. Dacă poate fi acceptată orice definiție, poate fi acceptată și definiția respinsă. Prin urmare, așa cum procedăm acum intrăm într-un evident flagrant delict de logică.

Ca urmare, eu propun ca acest punct să rămână în suspensie, iar comisiile de învățământ reunite să dea o soluție acestei delicate probleme.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, aici trebuie să intervin cu derularea procedurii în situația în care suntem.

Vă rog, dați-mi voie ca să vă reamintesc că am fost deja de 3 ori în această situație.

În cazul în care textele în divergență sunt pentru legi ordinare, nu sunt probleme, fiindcă oricum iese o majoritate. Din păcate, nici Constituția, nici regulamentul nu ne spun ce se întâmplă în cazul legilor organice, când poate să fie un vot majoritar, dar insuficient. Pentru ca din corpul legii să nu dispară anumite lucruri, erau niște chestiuni care, dacă ar fi dispărut din corpul legii, pur și simplu, legile respective își pierdeau sensul, de 3 ori deja am procedat în altfel. Atunci când votul nu a condus la o aprobare suficientă pentru norma de lege organică, am decis trimiterea înapoi la comisiile de specialitate care să vină cu un singur text adoptat de ele împreună. Și de data aceasta nu putem proceda altfel. Dacă nu se va ajunge la un vot suficient, cel puțin 244, atunci, pentru ca să nu dispară din corpul legii, se propune să meargă la comisiile de specialitate care să adopte un punct de vedere.

Da, poftiți.

Domnul Marko Bela:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu sunt de acord cu ceea ce ați spus în legătură cu unele articole de care nu se poate lipsi o anumită lege. De data aceasta nu este vorba de un astfel de articol. După ce textul ordonanței de urgență a Guvernului privind Legea învățământului a trecut de Senat, ulterior, în Camera Deputaților a fost propus un articol de interpretare. Articolul care, în momentul actual, este în discuție.

Inițial s-a considerat în Camera Deputaților că este nevoie de un articol de interpretare. Comisia de mediere a elaborat un text față de acest articol și Camera Deputaților a adoptat modificarea. În momentul actual avem un text de interpretare și nu o definiție, un text de interpretare, adoptat de către Camera Deputaților, propus de către Comisia de mediere.

În același timp, ieri Senatul a considerat că nu este nevoie de un astfel de text de interpretare. Legea nu are nevoie de un astfel de text de interpretare și Senatul, pur și simplu, a votat eliminarea textului de interpretare. Deci, iată că amândouă posibilitățile sunt viabile. Un text de interpretare, propus de către Comisia de mediere sau o altă variantă, pur și simplu, eliminarea textului de interpretare, deci eliminarea articolului respectiv. Fiindcă și după părerea noastră nu este neapărat nevoie de o astfel de interpretare. Deci, nu se pune problema rediscutării textului sau problema retrimiterii textului la o anumită comisie, fiindcă amândouă posibilitățile, amândouă căile sunt viabile. Ori un text de interpretare, ori eliminarea textului, fiindcă în această lege nu este nevoie de un astfel de text de interpretare.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Eu mai fac precizarea că suntem în fața, într-adevăr, a două variante: eliminarea acestui text, ceea ce s-a întâmplat la Senat sau adoptarea textului de interpretare, așa cum apare de la Comisia de mediere și respectiv adoptat de Camera Deputaților. Acestea sunt cele două variante. Mai departe, cred că este inutil să intrăm în chestiuni de procedură.

Poftiți, domnule senator.

Domnul Oliviu Gherman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În nenumărate cazuri am avut situații de acest tip, s-a procedat, ca procedură, s-a supus întâi la vot textul Comisiei de mediere, dacă este acceptat, este bine. S-a supus textul ultimei Camere, textul inițial al ultimei Camere și textul primei Camere.

Îmi pare enorm de rău că ieri a existat, dacă vreți, un gentlemen's agreement care în acest moment este încălcat. Îmi pare rău. Și acesta a fost următorul: ca în Camerele reunite să se respingă textul interpretativ și să se aducă în discuție cele două texte inițiale ale Camerelor.

Vă mai spun încă ceva. În condițiile în care se respinge fiecare dintre cele 3 variante, atunci trimitem la comisie, dar a socoti că respingerea textului de interpretare automat înseamnă să nu existe text de interpretare este antiregulamentară. Prin urmare, vă rog foarte mult, eu sunt de bună credință și cred că și colegii care au participat ieri la această discuție sunt de bună credință, nu mă îndoiesc. Și atunci, să propuneți, în scară: eliminarea sau acceptarea textului Comisiei de mediere; acceptarea sau eliminarea textului Camerei Deputaților; acceptarea sau eliminarea soluției Senatului. Dacă vreuna dintre acestea obține majoritatea necesară rămâne așa cum s-a hotărât. Dacă nici una nu obține majoritatea convenabilă, atunci cutuma a fost să se trimită la comisiile mixte.

Domnilor, este inutil, acest lucru l-am practicat de vreo 50 de ori, de fiecare dată am procedat pe texte, vă rog să citiți Constituția. Constituția vorbește despe textele celor două Camere. Or, textele celor două Camere sunt textele inițiale care au fost mediate. Rog, în condițiile în care se acceptă doar una dintre variante, cu majoritatea de lege organică, aceasta rămâne în picioare. Nu vreau să anticipez.

Deci, așa s-a procedat de vreo 50 de ori până acum. Varianta Comisiei de mediere acceptată - pefect. Dacă nu e acceptată, varianta Camerei a doua acceptată, nu e acceptat㠖 perfect. A treia, varianta primei Camere care a discutat-o.

Domnul Petre Roman:

Nu, nu.

Domnul Oliviu Gherman:

Dacă domnii din UDMR care ieri au acceptat acest gentelmen's agreement, renunță la el vreau să știți și să nominalizez acest lucru, am martori pe toți cei care au participat la acea discuție între liderii grupurilor parlamentare și așa s-a convenit.

Domnul Petre Roman:

O secundă, domnule senator.

Încă o dată, din cele spuse de domnul senator Gherman, îmi pare rău, să-i atrag atenția că în Constituție nu se spune nimic în legătură cu această chestiune. Constituția spune doar: în cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul Comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună care vor adopta textul definitiv, cu votul majorității prevăzute. Deci, nimic altceva. Eu v-aș propune să trecem la vot, fiindcă în acest moment argumentele au fost ... să oprim dezbaterile. Nu, dar e inutil, pentru că e limpede. Pe fond s-a discutat că ori e una, ori e alta.

Nu vă supărați, v-am dat cuvântul puțin mai devreme. Acum sunt atâția care... Domnule senator, dar nu e corect...

Domnul Marko Bela:

Domnule președinte, numai o frază. Noi suntem în cunoștința discuțiilor de ieri, bineînțeles, în cunoștința acelui gentelmen's agreement și suntem de acord cu propunerea de eliminare. Atât. Și, propunem închiderea dezbaterilor și supunerea la vot.

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Eu vă supun sistarea dezbaterilor.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Cu o largă majoritate, dezbaterile au fost sistate.

Supun votului mai întâi, mă rog, ar trebui întâi să supun votului textul de eliminare.

Vă supun spre aprobare mai întâi textul de eliminare care a fost la Senat.

Cine este pentru eliminare? Să numărăm, vă rog, pentru că văd că este o largă majoritate, dar să numărăm. 266 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri?

Textul a fost eliminat.

În felul acesta, toate textele în divergență la această ordonanță au fost depășite. Îmi pare rău, s-a terminat. (Domnul Oliviu Gherman cere cuvântul insistent.)

Domnule senator, dar vă rog foarte mult, dacă vreți să-mi luați locul, va trebui ca data viitoare să găsiți majoritatea necesară ca să vă transforme pe dumneavoastră în președintele Senatului, nu vă supărați.

Încă o dată, au votat 266 de oameni, fără să știe despre ce este vorba? (Râsete în sală.)

S-a eliminat acest text. Deci, îmi pare foarte rău. Nu pot să vă dau cuvântul la așa ceva. Îmi pare foarte rău.

Suntem în continuare la textele în divergență la Legea nr.88. Vă rog să observați că suntem la alin.1. La fel, text propus de comisia de mediere și adoptat de Cameră, și, în partea cealaltă, textul adoptat de Senat. Care este punctul de vedere al Ministerului Educației Naționale.

Domnul Adrian Miroiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Art.24 alin.4 reprezintă o reformulare în raport cu Legea nr. 88/1993, care este în vigoare. Legea nr.88/1993 prevedea ca cel puțin 51% din totalul fiecărei serii din primele trei de absolvenți, să promoveze examenul de licență, și prevederea actuală este o prevedere mai slabă, întrucât precizează ca din fiecare serie să fie cel puțin 40%, dar media pe primele trei serii să fie de 51%.

Deci, în acest sens, considerăm că textul propus de comisia de mediere este cel care poate fi acceptat.

Domnul Petre Roman:

Domnul deputat Stanciu. A! Pardon. Domnul senator Dumitrescu, și după aceea, imediat.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aici avem două variante: varianta Camerei Deputaților și varianta propusă de Senat. Vreau să vă spun că la Senat a fost aleasă varianta Senatului pe motive legate de o susținere, credem noi corectă, vis-a-vis de învățământul în special particular, alegându-se varianta mai puțin exigentă, deși foarte exigentă față de formula inițială.

Rugămintea este de a merge pe varianta Senatului, pentru că în felul acesta încurajăm învățământul particular. Aș vrea să enunț un singur principiu: niciodată înăsprirea unor condiții nu a condus la realizarea unor evoluții pozitive, ci din contră. Vă aduc ca argument principal vechea istorie a sporirii fiscalității, care niciodată nu a condus la creșterea veniturilor, ci la scăderea veniturilor.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt două chestiuni care urmăresc de fapt același scop. Să facă textul mai permisiv, în sensul ca mai multe facultăți și, în speță, instituții să obțină acreditarea. Textul cae există în actuala lege a funcționat, în sensul că s-a îndeplinit de peste 10 instituții pragul de 51%. Pe baza rezultatelor statistice luate de la toate universitățile particulare, s-a constatat că sunt foarte puține cele care nu trec acest test în proporție de 51%.

Prin urmare, s-a înțeles rugămintea Colegiului rectorilor de la particular și s-a păstrat procentul de 51%, dar nu aplicat numai pe cei trei ani, ci aplicat pe cinci ani. Pentru că art.6 precizează că această autorizare se obține la nivel de 5 ani. Deci, în 5 ani aceia se pot prezenta de cinci ori la licență și dacă, într-adevăr, nu iau de 5 ori, ce să mai cobori și procentul? Noi vă propunem să rămânem pe articolul propus de comisia de mediere, care și așa este mutat de la 3 ani la 5 ani. Dacă-l mai reducem și la 40%, înseamnă că ajungem la concluzia că 12 studenți din 100 dacă trec, e bună facultatea. Ceea ce e incredibil!

Deci, nu putem accepta această formă. Forma Camerei este cea care permite mai mult decât până acum și care va mări numărul de facultăți particulare acreditate.

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Vă supun votului cele două variante. Practic, sunt legate de procentajul necesar pentru acreditare. Cine votează pentru varianta Camerei este împotriva variantei Senatului. Și invers. Cine votează împotriva variantei Camerei este pentru varianta Senatului. Și ați văzut fiecare ce înseamnă.

Vă supun votului textul Camerei Deputaților.

Cine este pentru? Hai să numărăm. Dar iar nu mai avem cvorum. 138 de voturi pentru.

Împotrivă? Împotrivă înseamnă pentru varianta Senatului. Sunt numai 67 de voturi împotrivă.

Abțineri? Două abțineri.

Nu avem cvorum! 206.

Să mai rugăm colegii să vină.

(Din acest moment, lucrările sunt conduse de domnul Cristian Sorin Dumitrescu, vicepreședinte al Senatului.)

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Doamnelor și domnilor,

Reluăm lucrările. Votăm încă odată. Dau cuvântul domnului deputat Petrescu. Deci, va trebui să reluăm votul acesta și pe urmă să mergem în continuare. Avem cvorumul de ședință.

Domnul Virgil Petrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

La nr.crt.1, repet și sunt în acord cu ceilalți care au susținut mai devreme punctul de vedere al comisiei de mediere, respectiv, adoptat de Camera Deputaților. Noi, comisia de la Camera Deputaților și dacă doriți și grupul nostru parlamentar, vă solicităm votul pe textul din stânga al Camerei Deputaților, textul mediat la nr.crt.1.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc.

Supun la vot textul Camerei Deputaților.

Voturi pentru? Mulțumesc. Cu o largă majoritate a fost adoptat textul Camerei Deputaților.

Articolul următor. Domnul deputat Petrescu.

Domnul Virgil Petrescu:

Pentru nr.crt.2, într-adevăr, este o problemă, pentru că o treime din cheltuielile necesare pentru funcționarea unei instituții de învățământ superior, făcute exclusiv din alte fonduri decât cele provenite din taxele studenților, este o exagerare. De altfel, la comisia de mediere am propus chiar o cotă procentuală mult mai redusă.

În situația în care însă nu putem modifica textul respectiv, între textul din stânga, al Camerei Deputaților, și textul votat de Senat, de eliminare, vă propun eliminarea, adică varianta Senatului.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Vă mulțumesc foarte mult.

În condițiile acestea, noi însă trebuie să votăm eliminarea textului Camerei Deputaților, așa cum propune comisia.

Voturi pentru eliminarea textului? Vă mulțumesc. Cu o largă majoritate a fost adoptat și a fost adoptată și Legea nr.88.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 15 august 2020, 4:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro