Nicolae Popa
Nicolae Popa
Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 22-06-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.11 Nicolae Popa - gânduri despre un "Erou de excepție" - Avram Iancu, la 175 de ani de la naștere;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

................................................

Domnul deputat Nicolae Popa, independent. Domnul deputat Andrei Gheorghe de la PNȚCD a sosit? Nu a sosit. Se pregătește domnul deputat Romulus Moucha de la PDSR.

Domnul Nicolae Popa:

Stimați colegi,

"Era pe vremea coptului cireșelor la munte", amintește cronicarul, atunci când pe prispa unei case de lemn, cu tâmpla rotindu-se după soare, o naștere sfântă picura în graiul românesc, pe care mai târziu și constant avea să-l rotunjească prin lupta măreață, să-l înflăcăreze pe băncile școlilor din Zlatna, Cluj, Târgu Mureș și apoi pe Câmpia Libertății din Blaj, devenită fântâna odorurilor. Era nașterea lui Avram Iancu, devenit Craiul Munților, adică regele Munților Apuseni, însăși floarea revoluției românești.

Sunt 175 de ani de atunci și în fiecare clipă a lor, descifrăm măreția Iancului, acea flacără atothrănitoare și binevoitoare pentru neam, din care s-au copt zorii libertății de acum. A-i rosti numele alături de Revoluția Română, la cei 150 de ani de existență, înseamnă a face un legământ cu viitorimea pentru a-i lăsa biografia lor comună ca sentimentul cel mai curat, pentru că Avram Iancu și Revoluția Română sunt și vor rămâne contemporanii noștri, însăși veșnicia limbii române.

Avram Iancu rămâne în istoria tuturor românilor un om al libertății, ca toți moții de altfel, un nume din care cei mulți "cât cucuruzul brazilor", dar nu unul oarecare, ci acela pe care istoria noastră l-a asociat deopotrivă cu înțelepciunea, demnitatea, toleranța, curajul și jertfa de sine pe care un scriitor albaiulean l-a numit atât de plastic "soarele trudit al românilor de pretutindeni".

Prin Avram Iancu vorbeau suferințele, dorințele, durerile, poverile și umilințele unui neam, dar și paloșul lui Mihai Viteazu și lancea lui Horia, steagul și gloria Revoluției de la 1848-1849. El avea să stea în fața dușmanilor neclintit, ca granitul munților săi, pentru că unicul dor al vieții sale a fost să-și vadă națiunea fericită, pentru că el a jurat că vor susține împreună națiunea română pe calea dreaptă și legitimă și o va apăra cu toate puterile sale contra oricăror atacuri și asupriri și că nu va lucra niciodată contra drepturilor și intereselor națiunii române, precum libertatea, egalitatea, fraternitatea, și va respecta toate națiunile ardelene, neîncercând să asuprească pe nimeni.

Avream Iancu și-a vărsat sângele "întru libertatea cea asuprită". "Pe noi", spune el, "ne-a răsculat necunoașterea naționalității politice, tiraniile și barbariile conservatorilor și aristocraților transilvăneni unguri. Firea n-ea așezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivând-o și împreună să gustăm și să-i sugem dulceața fructelor ei." Așa gândea Iancu, adresându-se maghiarilor care, la rândul lor, au lăsat pe câmpurile de bătălie morți și răniți, cotropiți de cizma imperiilor.

Comemorarea a 175 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, aici, în inima Apusenilor, la Câmpeni, sub un cer de patrie înlăcrimat, trebuie să constituie o mare îndatorire morală, națională, de îndreptățire a unui Erou de excepție.

Într-o astfel de clipă, plină de emoție sufletească, noi nu putem decât să primim cu smerenie defilarea umbrelor din trecut și, coborând în propria conștiință, să ne înălțăm sufletele până la pragul gloriei de demult. Să ne ridicăm și noi, așadar, astăzi și acum, la această glorioasă aniversare, la înălțimea crezului Craiului Munților, vărsând o lacrimă fierbinte în amintirea jertfei celui care a fost și va rămâne veșnic în sufletele românilor ca unul dintre cei mai mari revoluționari ai tuturor timpurilor.

De aceea, voi propune Guvernului și Parlamentului României să se constituie un fond pentru cinstirea lui Avram Iancu, care să fie pus la dispoziția județelor Alba și Hunedoara pentru organizarea și funcționarea unor manifestări culturale adecvate, pe locurile desfășurării revoluției, și nu numai, până la Țebea, unde-și doarme somnul de veci, sub tâmpla gorunului lui Horea.

Nu este pentru prima dată când afirm că este momentul să se ridice la Alba Iulia un monument al lui Avram Iancu, expresie a copleșitoarei lui biografii și demnități, printr-un concurs național deschis tuturor creatorilor de artă. Istoria ne-o cere. Iancu o merită din plin, pentru că el prin luptă și jertfă a reamintit lumii că noi, românii, suntem oamenii libertății și așa vom rămâne în vecii vecilor.

Astăzi, mai mult ca oricând, toți românii trebuie să fim uniți, să facem front comun împotriva pericolului federalizării României, care se face tot mai simțită în ultima perioadă. În fond, noi înșine alimentăm un astfel de joc periculos! Permanenta dihonie dintre forțele politice, exprimate inclusiv în relațiile internaționale,...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog să vă încheiați expunerea. Vă rog, domnilor, limitați-vă la cele 5 minute. Și așa este prea mult. Încheiați, vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Avem obligația să respectăm jurămintele și legămintele făcute de înaintașii noștri în fața poporului român de a nu ceda în fața vicisitudinilor vremii, de a rămâne liberi într-o țară cum este România.

Acestea sunt gândurile mele și dacă vrem să salvăm Transilvania de această amenințare, de separarea de patria mamă, să nu prisosim nici un efort de a face ca România să rămână o țară demnă, prosperă și respectată.

Ca român și ca parlamentar, îmi doresc din tot sufletul să se realizeze și să se înfăptuiască visul de aur al lui Avram Iancu care spunea, la vremea respectivă, că "Unicul meu dor este să-mi văd națiunea fericită.!"

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Așa să vă ajute Dumnezeu să respectați și timpul care este destinat acestor intervenții.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 19 octombrie 2019, 3:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro