Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 22-06-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Corneliu Ciontu și Ioan Vida Simiti, secretari.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem cu punctul special din ziua de marți, de intervenții politice.

 
Constantin Eremia Cotrutz - referire la perioada grea prin care trece învățământul românesc;

Dau cuvântul domnului deputat Cotrutz Constantin Eremia, Grupul parlamentar al PDSR.

 

Domnul Constantin Eremia Cotrutz:

Doamna președinte de ședință,

Stimați colegi,

Sărăcia și umilințele îndurate i-au scos din nou pe profesori în stradă. Dascălii, sătui de promisiuni nerespectate, au cerut Guvernului să le permită să-și practice profesia în postura de ființă umană, și nu de animal de povară.

Cei aflați la Putere îndeamnă mereu societatea civilă la răbdare și calm, în așteptarea unor vremuri mai bune, în așteptarea paradisului promis în campania electorală. Răbdarea care, de altfel este o virtute, în momentul actual, nu denotă altceva decât obediență, renunțare necondiționată la drepturile câștigate în 1989.

Cei 15 mii de specialiști, dacă aceștia există în realitate, și nu doar în imaginația înfierbântată a unor farisei dornici de putere cu orice preț, au eșuat lamentabil. Nu mai este nimic de așteptat. Schimbarea promisă de către actualii conducători în campania electorală nu se referă de fapt decât la modificarea propriului lor statut economic și social.

Totuși, în peisajul jalnic al actualului Guvern există și o personalitate, părerea mea personală, în adevăratul sens al cuvântului, ancorată în realitățile sociale și economice ale României. Este vorba despre ministrul educației naționale, Andrei Marga, care a devenit incomod datorită vederilor sale democratice și încercării domniei sale de a face o reformă reală în învățământ.

Lupta asiduă a domnului ministru pentru finanțarea decentă de către stat a instituțiilor de învățământ îl aduce în postura de persona non grata. Se dorește ca ministrul Marga să fie scos țap ispășitor pentru gravele probleme cu care se confruntă învățământul românesc. Mergând după principiul divide et impera, s-a încercat desolidarizarea sindicaliștilor de ministru prin proferarea de acuzații infame.

Premierul Radu Vasile, în documentul intitulat "Blocajul financiar din învățământ, cauză și măsuri de surmontare", îl atacă dur pe ministrul Marga, impunându-i, printre altele, și faptul că cere bani de la stat în loc să dezvolte învățământul particular. Această acuzație este stupefiantă, învățământul fiind o prioritate națională ce trebuie susținută financiar de către stat.

Ideea de creștere a ponderii școlilor particulare și a copiilor instituționalizați în acestea este o aberație, ținând cont de situația financiară deplorabilă a majorității românilor. În condițiile în care mulți copii români suferă de foame, ideea de a-i priva și de posibilitatea unei educații corespunzătoare, ar fi o crimă săvârșită împotriva electoratului român, care a fost păcălit de persoane care provin din rândul dascălilor. O țară care dorește să se afle în Europa, nu doar din punct de vedere geografic, nu scoate educația națională la mezat.

Nutresc speranța că nimeni nu dorește întoarcerea în întunecatul ev mediu, în care doar familiile înstărite își trimiteau copiii la școală. Sau, poate, se scontează pe faptul că un popor ignorant este mult mai ușor de condus cu minciuni ridicole și promisiuni irealizabile.

Vreau să reamintesc că învățământul este un domeniu în care nu apare un profit imediat. Dar beneficiile pe termen lung ce pot fi aduse de un sistem educațional bine pus la punct sunt enorme.

Criza materială în care se află învățământul este parte integrantă a colapsului financiar general, în care se zbate România, datorită unei proaste administrări economice globale.

Ministrul Marga se face vinovat, dacă putem spune așa, de dorința de a revigora, prin măsuri lucide și inteligente, un domeniu de care nici o națiune democratică sănătoase nu îndrăznește să-și bată joc.

Totuși, din noiembrie 1996, învățământul românesc traversează cea mai neagră perioadă din istoria postdecembristă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

Doamnelor și domnilor colegi,

Nutresc speranța să ne încadrăm în timpul de 3 minute, pentru că sunt înscriși foarte mulți colegi și n-o să apuce să vorbească toți până la terminarea timpului dedicat acestor intervenții.

Deci, haideți să ne respectăm între noi.

 
Leonida Lari Iorga - intervenție cu titlul Perverse jocuri politicianiste;

Are cuvântul doamna Leonida Lari, de la Grupul parlamentar PRM.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

"Perverse jocuri politicianiste"

Nu cunosc din ce izvoare s-a informat doamna Zoe Petre, cînd a declarat că anumite forțe politice vor să încerce modelul Kosovo în România.

Ce pot spune e că în 13 iunie "Washington Post" a publicat un articol în care m-a oprit locului un avertisment: absorbirea țării învecinate, R. Moldova, de către România, ar fi un obstacol crucial pentru intrarea noastră în structurile euroatlantice. S-ar putea întîmpla, ca lucrătorii de la "Washington Post" să nu cunoască istoria României și să nu știe că R. Moldova e o parte componentă a României din moși-strămoși, ruptă din trupul Țării în urma unor tratate nedrepte la care au participat și stimabilii americani.

Ne mai avertizează același cotidian că numai atunci cînd visele despre România Mare întreagă ar fi puse de o parte, Balcanii ar fi o regiune mai sigură pentru toate popoarele de aici.

Dacă analizăm bine situația, apoi la orice tentativă de reintegrare ni se declară război, precum sîrbilor. Și oamenii de la putere ne pregătesc din timp, întru a nu avea nici o speranță, ei coparticipanți fiind la aceste diversiuni. Perverse jocuri politicianiste! Mă bate gîndul că poate anume aceste noi opinii, pritocite în Țară, apoi trimise și peste ocean, ca venind de la cei de dincolo, i-au determinat pe membrii coaliției CDR să voteze, precum au votat, la Legea învățămîntului: pentru o a doua limbă oficială în stat, maghiara, deși milioanele de maghiari din SUA nici nu crîcnesc să-și introducă limba în universități, studiază frumos numai în engleză.

Membrii CDR s-au exprimat nu odată că anume partidele istorice în 1918 au săvîrșit Marea Unire. Așa este cu adevărat, predecesorii noștri au fost patrioți adevărați, contemporanii noștri din aceleași partide sunt niște mediocrități dovedite, și faptele vorbesc: tratatul cu Ucraina, dezindustrializarea Românei, anihilarea agriculturii, alienarea culturii și a învățămîntului, înfometarea populației.

În toate aceste evenimente devastatoare pentru România a învins spiritul gregar, de turmă al fiecărui partid, și nu interesul național.

Cumplit hățiș de oportuniști! Îi implori pe români să voteze pentru națiunea lor, le spui că e o rușine să vinzi România, le mai comunici că de-ar fi votat și românii basarabeni la fel, n-ar mai fi avut parte de limbă română, de istoria românilor, iar ei o țin una: votează pentru cauza străinilor. Atunci se pune întrebarea: ce prevalează ? Interesul național, pentru care se află și acum în pușcărie Ilie Ilașcu, sau interesul personal, de-a nu ieși din frontul turmei, întru a nimeri pe liste într-o nouă legislatură ? Să ne întrebăm: dacă relațiile între România și SUA, sunt atît de solidare de la o vreme, chiar nu se putea ajunge și la eliberarea grupului Ilascu? Se putea, firește, dar nu s-a vrut.

Și acum mai îndrăznesc unii să facă similitudini între Basarabaia și Ardeal, trecîndu-se cu vederea că ambele provincii sunt românești. Pe cînd eram în Basarabia, vreo trei ani la rînd m-a curtat televiziunea din Budapesta ca om de cultură. Și abia în al treilea an s-au încumetat să-mi spună că bieții români basarabeni sunt la fel de chinuiți pe pămîntul lor ca și bieții maghiari din Ardeal. La care frază le-am răspuns că și Basarabia și Ardealul sunt teritorii românești, lăsate moștenire de la daco-romani. După această lămurire n-au mai venit.

Așadar să fie bine înțeleasă o socoteală divină. Dumnezeu face țările și popoarele, nu oamenii. Și Basarbia, și Bucovina și Ardealul sunt ale noastre, ale românilor.

Nimic din trupul unei Țări nu se taie, nu se ciuntește în favoarea sau defavoarea altora. O Țară e ca un trup: oriunde ar fi tăiată, în Ardeal, Bucovina, Basarabia, Banat, Muntenia, Oltenia, întreg trupul te doare.

Noua ordine mondială prevede să strice ordinea divină care lucrează prin națiuni și să procedeze la fărîmițarea națiunilor, întru a fi mai ușor dirijate. Dar Dumnezeu vrea să trăiască toate națiunile, inclusiv cea română.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim, doamna deputat.

 
Dan Coriolan Simedru - evocarea unui eveniment important - 200 de ani de la înființarea Fabricii de fier și oțel de la Cugir;

Domnul deputat Andrei Gheorghe, PNȚCD, este în sală? Nu este în sală.

De la Grupul parlamentar național-liberal, domnul Dan Coriolan Simedru are cuvântul.

Se pregătește domnul Nicolae Bud, PUNR.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să evoc astăzi un eveniment important, care a avut loc în data de 18 iunie, într-un orășel din sudul Transilvaniei, orășelul Cugir.

La Cugir, săptămâna trecută a avut loc o mare sărbătoare, o sărbătoare locală, dar care ar trebui să spună multe atât României, cât și partenerilor României. S-au sărbătorit 200 de ani de la înființarea Fabricii de fier și oțel de la Cugir.

În anul 1799, când popoare care astăzi domină economic lumea, erau în perioada de geneză, la Cugir se producea industrial oțel. Calitatea acestui oțel era apreciată și căutată atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în afara acestuia.

Fabrica de la Cugir a avut, pe percursul anilor, o dezvoltare importantă, ajungându-se ca în 1925 să fie o fabrică cu peste 200 de muncitori, iar în 1929, în perioada de criză, fabrica din Cugir a fost preluată de Concernul Skoda.

În 1939, într-o perioadă de criză economică majoră, fabrica de la Cugir a fost impulsionată cu 100 de milioane de lei atunci, în urma vizitei regelui Carol al II-lea.

Peste timp, astăzi, fabrica de la Cugir este din nou într-o situație economică critică, dar, datorită faptului că conducerea întreprinderii, Ministerul Industriei și Comerțului și nu numai, actualul Guvern acordă o atenție deosebită acestui sector de activitate, s-a constatat o revigorare importantă în acești ultimi doi ani.

Cugirul reînvie astăzi pe scena economică a țării, reușind să aibă contracte cu firme foarte importante de pe mapamond. Este vorba de Firma Mercedes, de Generals Motors, reușește să exporte produse strategice și a ajuns ca, iată, după 200 de ani, să fie la a doua tinerețe.

Ministrul Berceanu a propus și a promis, alături de ministrul Babiuc, care au participat la evenimentul pe care l-am amintit săptămâna trecută, sprijin economic pentru uzina mecanică din Cugir.

Vreau să fac un apel celor doi miniștri, și în special domnului ministru Berceanu – și mă refer la faptul că nu ajunge doar un ajutor economic de 100 de miliarde de lei pentru Cugir, ci este foarte important ca legislația în acest domeniu să sufere importante modificări și mă refer în primul rând la o lege specială, care ar trebui să aducă industria de apărare într-un loc binemeritat astăzi în economia românească.

Vreau să spun că în perioada de pace, sectorul industriei de apărare este firesc să nu fie utilizat la întreaga capacitate, capacitate dimensionată pentru perioada de război. Diferența de capacitate nefolosită ar trebui subvenționată, conservarea acestor capacități ar trebui subvenționată de la bugetul statului, pentru că, altfel, cu toate că apare această infuzie de capital la care m-am referit înainte, uzina, în timp, datorită faptului că toate aceste cheltuieli vor fi pe costuri, nu va reuși să reziste economic.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Nicolae Bud - comentariu asupra unui subiect arzător al vieții internaționale: Balcanii;

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Bud, PUNR. Se pregătește domnul deputat Victor Neagu, PDSR.

 

Domnul Nicolae Bud:

Stimată doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Revin la acest microfon în legătură cu subiectul cel mai arzător al vieții internaționale: Balcanii.

Este pace în Balcani și asta trebuie să ne bucure, pe toți cei de aici, pe toți cei de dincolo, învingători sau învinși.

Ca român, mă socotesc dator să consider prezența noastră alături de NATO și împreună cu NATO. O cer interesele României și nevoia noastră de a ne ști în siguranță și împreună cu cei ce promovează valorile civilizației occidentale, ale siguranței drepturilor omului și democrației depline.

Ca român, mă socotesc în același timp dator să observ neputința factorilor de nivel național ce ne reprezintă pe plan internațional de a evita, în acest dialog cu Occidentul și cu valorile sale autentic democrate, pozițiile senile, acceptările impulsive, tentația de a oferi fără a cere și de a asculta fără a explica, de a se grăbi când înțelept este a gândi.

Drept este că prin reflexul nostru de a sta în poziție de drepți – cu gândul sincer că prin asta dobândim ceea ce ne dorim – am susținut moral un demers pe care istoria îl va cataloga drept ceea ce este: un război dus cu sânge rece de cele mai puternice înarmate țări alte lumii contra unei țări de zece milioane, pentru vini care nu le aparțin.

Logica care operează în cazul Iugoslaviei este una ce dă bătaie de cap milioanelor de oameni ai planetei care nu se lasă convinși că un lider popular – oricum, ales democratic – la el acasă, pentru vina de a nu fi pe placul celor de dincolo de graniță, oricât de mulți și oricât de puternici, poate deveni pretextul pentru ca o țară, recte Iugoslavia, să fie călcată de "șenilele" nemiloase ale bombardamentelor aeriene în valuri.

S-a spus că Iugoslavia, călcată în picioare în numele democrației și a drepturilor omului, își va găsi alinarea ca țară în urma războiului chirurgical dus de NATO în beneficiile planului Marshal gândit de SUA și aplicat riguros și neîntârziat dimpreună cu aliații săi.

Războiul s-a terminat. Constatăm că în așteptarea păcii, liderul Iugoslaviei a fost acționat în judecată și catalogat criminal de război. Acum, când el a acceptat, forțat de realitate, să coopereze pentru restabilirea liniștii în Balcani, se refuză cu ostentație orice gest reparator. Iugoslavia nu va beneficia de sprijinul Occidentului în oblojirea rănilor de război decât dacă președintele rău dispare de pe scena politică.

O condiționare de înțeles prin prisma dorinței de a reteza orice legătură cu trecutul dar uimitoare prin candoarea ei. Distrugi o țară invocând valorile Occidentului civilizat dar refuzi să iei în seamă ceea ce constituie cărămida de rezistență a democrației – votul popular.

Între timp, noi perseverăm împotriva abandonării embargoului iugoslav, ca și cum Miloșevici s-ar hrăni cu petrol românesc și prelungim astfel agonia unui comerț exterior tot mai debil și însângerăm relațiile cu o țară vecină de care ne leagă atâtea fire.

A revenit pacea în Balcani după un război pe care NATO l-a dus de una singură. Este posibil, și îmi doresc acest lucru, ca noi să avem un cuvânt de spus în repunerea pe picioare a acestei țări bătute de vânturi și ploi mai la toate răscrucile de vânturi – și în 1877 și în 1914 și în 1940. Vă mărturisesc însă că m-ar întrista dacă cineva ar ajunge să se laude cu șansa îmbogățirii de pe urma afacerilor cu o Iugoslavie săracă și suferindă. Ar fi contrar felului nostru de a fi și nedemn pentru noi ca români.

Cred în posibilitatea ca diplomația noastră să găsească tonul potrivit pentru a se ști utilă în vindecarea stărilor sensibile situate în apropiere de noi.

Cred în existența a importante resurse ce pot fi mobilizate, cu beneficiul distribuit pe ambele maluri ale Dunării, în diferite planuri.

Dar nu e cazul să zâmbim satisfăcuți în colțul gurii că noi și nu alții am fost chemați să astupe gropile pe care avioane obosite de așteptare le-au reușit fără efort special în trupul unei țări vecine și de atâta timp prietene.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Victor Neagu - prezentarea unor aspecte ce au dus la o degradare fără precedent a vieții de zi cu zi;

Are cuvântul domnul deputat Victor Neagu. Se pregătește doamna deputat Lia Galic.

 

Domnul Victor Neagu:

Doamnă președinte,

Apreciind sincer punctualitatea dumneavoastră și, de asemenea, apreciind totodată și modul, maniera în care dumneavoastră conduceți ședințele noastre, mai ales în zilele când nu dispuneți efectuarea apelului, vă rog să-mi îngăduiți să dau citire unei declarații.

Din când în când, lumea este zguduită de fenomene naturale care ne înspăimântă și ne îngrozesc destul de tare, atât oamenii politici, dar și pe cei de rând, care se ascund, sau caută să se salveze de cutremure, de revărsări de ape, de alunecări de teren, de furtuni, de nisip, tornade, uragane.

Dar, tot din când în când, lumea este zguduită nu numai de fenomene naturale, ci și de greșeli ale sale, viruși scăpați de sub control, experiențe lăsate în voia soartei, sida, fenomenul vacilor nebune sau, mai recent, al puilor zăpăciți prin contaminare cu dioxină, substanță puternic cancerigenă.

Țara noastră a importat, de la începutul anului, peste 2.600 de tone de produse de origine animală din Belgia, din care 300 de tone carne tocată de pasăre, 20 de tone conserve din carne de pasăre și porc, 540 de tone semifabricate din carne de pasăre și porc, 20 de tone carne de porc, 40 de tone preparate din carne, 110 tone produse pe bază de ouă și maioneză, precum și 1.420 de tone furaje concentrate, tot din aceeași țară.

Într-o perioadă când țara este îndatorată și Guvernul actual negociază din "poziția în genunchi" cu Banca Mondială și Fondul Monerat Internațional împrumuturi mici și în condiții nefavorabile, se găsesc resurse pentru a importa carne și produse din carne de origine animală, contaminate cu dioxină.

Într-o perioadă când reforma înseamnă închidere și lichidare, vânzare prin orice mijloace și la prețuri acceptate de clientelă, când sursele de venituri bugetare sunt supraimpozitate, când ar trebui să corelăm politica economică internă cu tendințele de globalizare a economiei, când creditul bancar blochează orice efort al producătorului agricol, paralizând producția, când la CONTIM mor zilnic 4 mii de porci necontaminați, constatăm că laboratoarele sanitar-veterinare din țară nu pot efectua analizele depistării dioxinei, din cauza lipsei aparaturii și a reactivilor specifici.

Mâncăm din ce în ce mai mult din import. Românul cheltuiește 80% din salariu pe mâncare, iar unii politicieni sunt preocupați numai de restitutio in integrum.

Viața oamenilor cunoaște în prezent o degradare fără precedent în ultimii 10 ani. Sărăcia atinge cote de neimaginat pentru o țară europeană civilizată. Fractura socială generată de evoluțiile defavorabile din economie se adâncește pe zi ce trece. Disperarea și pierderea speranței, nu mai bine, pun tot mai mult stăpânire pe imensa majoritate a populației.

Justificarea, devenită banală și mincinoasă, a guvernanților, care invocă fie alinierea la prețurile mondiale, fie deprecierea cursului monedei naționale față de dolar, fie satisfacerea cerințelor Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar, fie legea cererii și a ofertei, fie autonomia producătorului, nu mai pot fi acceptate.

"Anul 1998 a fost foarte greu, iar anul 1999 este dezastruos", spunea un producător agricol la o emisiune televizată acum câteva zile.

Puterea de azi a învins în alegeri făgăduind românilor că va urma o perioadă în care nu poporul, ci guvernanții se vor sacrifica. La câteva luni de la aceste făgăduieli s-a văzut limpede ce înțelege actuala Putere prin această promisiune: miile de salariați din întreprinderi lichidate să se sacrifice de dragul reformei.

Ne amintim că a fost odată un Guvern care sălășluia într-un palat mare, frumos, și ne-a oferit la masa de dimineață, de prânz și de seară reformă pe pâine. De dragul reformei, evident!

Este astăzi un Guvern care sălășluiește în același palat mare, frumos și ne oferă la aceleași trei mese numai 9 grame de carne pe cap de locuitor, dar cu puțină dioxină. Așa, măcar să ne obișnuim cu un început de cancer, de dragul reformei, evident.

Dar lumea necăjită este sigură și așteaptă cu nerăbdare și un alt fel de guvern, mai aproape de necazurile lor și acesta va sosi cât de curând. Doamne ajută! Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim și noi.

 
Lia Andreia Galic - exprimarea unui punct de vedere în legătură cu cazul Ilașcu;

Doamna deputat Lia Galic are cuvântul. Se pregătește domnul deputat Dan Ioan Popescu.

Doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Lia Andreia Galic:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

După cum se știe, Ilie Ilașcu și cei 4 camarazi ai săi din Transnistria, Republica Moldova, sunt ținuți în închisoare de 7 ani de zile.

Ilașcu este condamnat la moarte. Sub presiuni internaționale, executarea sentinței s-a amânat. Executarea atârnă însă deasupra capului său, precum sabia lui Damocles.

Se știe, de asemenea, că această condamnare s-a făcut de instanța unui pretins stat, nerecunoscut de către nici un alt stat, nici chiar de către Rusia și de către nici una din organizațiile internaționale existente, începând cu ONU. Cu alte cuvinte, condamnarea nu are vreun temei de legitimitate, sau de legalitate.

Mai grav, așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană este o entitate tipic sovietică, de fapt unica din fosta URSS, care a fost respinsă și condamnată demult de lumea democrată, de fostele țări comuniste și, declarativ, inclusiv de Rusia.

În ciuda acestor fapte și împrejurări, de 7 ani Ilașcu și grupul său, aliați ai lumii occidentale, zac în pușcărie, ca și cum puterea sovietică ar mai exista încă și ca și cum lumea democratică nu ar fi ieșit victorioasă din confruntarea cu cea totalitară și atee.

Este greu de explicat și imposibil de justificat palida opoziție, sau de-a dreptul pasivitatea autorităților române și a organismelor internaționale ce se ocupă de drepturile omului, față de soarta dramatică a lui Ilie Ilașcu. Chiar presa și opinia publică occidentală au o atitudine ștearsă și pur episodică.

Există un mare contrast în raport cu alte situații din trecut, când pentru persoane doar urmărite sau supravegheate la domiciliu, se semnalau proteste internaționale insistente și puternice, proteste adresate de către mari personalități, asociații umanitare, organisme politice, șefi de state, parlamente. Situația acestor cazuri nu se compară cu gravitatea și dramatismul cazului grupului Ilașcu.

Avem impresia unor standarde diferite de apreciere a fenomenului persecutării și oprimării unor ființe umane, dacă nu chiar de o discriminare. Iar criteriile sunt - culmea! - cele de etnie.

Sunt semne, din fericire, că atitudinea în favoarea eliberării lui Ilașcu a factorilor naționali și internaționali prinde o oarcare vigoare și un contur mai hotărât.

Cu ocazia vizitei de la începutul lunii mai a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea, Sfântul Părinte a fost informat depsre acest caz. Lordului Russell Johnson, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, i s-a prezentat, cu ocazia recentei prezențe în România, un dosar, cu rugămintea de a face demersurile necesare ca să se pună capăt deținerii ilegale a lui Ilașcu și a camarazilor săi.

Același lucru s-a întreprins pe lângă congresmenii: Frank Woolf - republican, și Tony Hols, democrat.

În recenta sa vizită în România, doamna Leny Fischer, președinta de onoare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a arătat că dacă acțiunile și presiunile pentru eliberarea lui Ilașcu ar fi fost mai susținute poate că el ar fi fost deja liber.

Comisia de politică externă a Camerei a decis constituirea unui grup care să se ocupe numai de cazul Ilașcu. Un impact util l-ar putea avea și eventuala organizare a unei sesiuni speciale a Parlamentelor de la București și Chișinău, organizate simultan. Scopul vizează stimularea multiplicării și intensificării luărilor de poziție de către parlamentele altor țări și de către opinia publică în favoarea eliberării lui Ilie Ilașcu și a grupului său. Totuși, aceste acțiuni sunt mai degrabă intenții sau proiecte, departe de a răspunde cinismului cu care sunt încălcate drepturile omului în Transnistria. Este imperativ necesar să se conceapă și să se întreprindă noi măsuri sau, cel puțin, cele menționate să fie duse la bun sfârșit cu consecvența și fermitatea demne de cauz㠖 eliberarea lui Ilie Ilașcu și a camarazilor săi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și noi vă mulțumim.

 
Dan Ioan Popescu - protest față de poziția inadmisibilă adoptată de TVR în reflectarea activității și luărilor de poziție ale PDSR;

Are cuvântul domnul deputat Dan Ioan Popescu și se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Dan Ioan Popescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi reprezintă un protest față de poziția inadmisibilă adoptată de Departamentul Emisiunilor Informative din Televiziunea Română în privința reflectării activității și luărilor de poziție ale PDSR.

După cum știți, sâmbătă, 19 iunie 1999, la Sala Palatului din București s-a desfășurat Reuniunea Ligii Naționale a Primarilor și Consilierilor PDSR, manifestare la care au participat, alături de conducerea centrală a partidului, circa 5000 de reperezentanți aleși ai PDSR. Apreciez că sâmbătă, 19 iunie, s-a desfășurat la București un moment important care a scos în evidență dificultățile cu care se confruntă administrația publică locală în contextul politic, economic și social actual și care a conturat elememntele principale ale strategiei partidului nostru în acest domeniu.

A fost o acțiune complexă care a reunit liderii PDSR, precum și câteva mii de reprezentanți aleși ai partidului nostru în teritoriu, prezentându-se oferta PDSR în domeniul administrației publice locale, precum și soluțiile partidului în ceea ce privește alte domenii de interes general. Spre surprinderea noastră, televiziunea publică, spre deosebire de toate celelalte posturi centrale de televiziune, nu a reflectat în nici un fel acest eveniment din viața principalului partid de opoziție al țării. Nu este, de altfel, pentru prima dată când suntem puși în situația de a protesta față de tratamentul prin care serviciul public de televiziune ignoră cu desăvârșire sau deformează grosolan și partizan acțiunile PDSR. Politica departamentelor emisiunilor informative al televiziunii publice excelează prin partizanat și manipularea primitivă a faptelor. Iar activitatea curentă a partidului nostru este ignorat în mod sfidător, o parte din redactorii și comentatorii postului național de televiziune continuându-și răfuiala cu PDSR prin abordarea unor subiecte de interes general, în mod unilateral și partizan. Faptul că această acțiune a avut un caracter premeditat este demonstrat de transmiterea în cursul zilei de duminică, 20 iunie, a unor scurte imagini, însă cuplate cu o altă acțiune asemănătoare a PNL, eveniment ce avusese loc cu circa o lună în urmă. Este oare o legătură directă între apartenența politică a domnului Hagiculea și această modalitate de lucru?

Față de această situație, cred că actualul președinte al Consiliului de Administrație al Televiziunii are datoria de a suspenda directorul Departamentului Emisiunilor Informative, iar Consiliul Național al Audiovizualului să-și îndeplinească rolul pentru care a fost înființat.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da și noi vă mulțumim.

 
Mihai Baciu - relatarea problemelor cu care se confruntă cercetarea științifică, cu exemplificare Institutul de Cercetări Biologice din Iași;

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Leonăchescu și se pregătește domnul deputat Mihai Baciu - PD.

(Cuvântarea domnului deputat Leonăchescu a fost cuprinsă în cadrul stenogramei ședinței din data de 15 iunie 1999.)

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu – PD. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea de la PUNR.

 

Domnul Mihai Baciu:

Doamna președinte,

Onorați colegi,

Mă adresez dumneavoastră, celor care alcătuiți cea mai înaltă instituție a statului, în speranța că ne vom apleca împreună cu mai multă atenție asupra unui domeniu esențial într-un stat civilizat, și cu convingerea că veți contribui la soluționarea unei probleme care nu suferă amânare, apărut în interiorul acestuia. Este vorba de cercetarea științifică și de problema Institutului de Cercetări Biologice din Iași.

S-au spus atâtea vorbe frumoase și înălțătoare despre importanța cercetării științifice în progresul unei națiuni, în speță, în evoluția României, încât consider că este inutil să mai adaug și eu azi în fața dumneavoastră ceva la multitudinea luărilor de poziție în această problemă. Mai importantă mi se se pare necesitatea de a sublinia că vorbele frumoase și înălțătoare au zburat, în timp ce situația cercetării științifice românești se înrăutățește pe zi ce trece. Nu este nici locul și nu am nici timpul să analizez cauzele acestui fenomen. Ele sunt multe și țin atât de condițiile obiective, îndeosebi economice ale României, din ultimii ani, cât și de factori subiectivi, de percepții false, privind locul și importanța cercetării științifice, de greșeli în politica unor foruri abilitate să hotărască în acest domeniu. Asta nu înseamnă că este totul pierdut.

Este adevărat că reforma produce schimbări uneori dureroase, dar necesare și în acest domeniu, după cum la fel de adevărat este că unele institute și colective de cercetători trebuie menținute cu orice preț. Alternativa este o pierdere ireparabilă de investiție intelectuală, o irosire de neiertat, de cunoștință și abilități câștigate de oameni dotați în anii lungi de muncă, oameni în care statul român a investit mulți bani și eforturi. Situația Institutului de Cercetări Ciologice din Iași, și am fost informat că și institutul omolog din Cluj pune problema în același fel, această situație așadar, se pune exact în termenii fomulați mai sus. Ori facem un mic efort și salvăm această investiție de inteligență și valori, ori nu facem nimic și pierdem enorm.

Iată pe scurt, în ce constă problema. Colective de cercetare biologică la Iași au apărut încă din anul 1950 și au funcționat în cadrul filialei Iași a Academiei Române. Unirea lor în Institutul de Cercetări Biologice s-a realizat în anul 1967, iar institutul a funcționat în continuare sub egida Academiei. Din anul 1990 însă, acest institut a trecut la Ministerul Cercetării și Tehnologiei, iar în 1997 a devenit Filială a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice București, în prezent sub coordonarea Agenției Naționale pentru Știință, Tehnologie și Inovare. În acest moment, din cauze complet independente de oamenii de acolo și de activitatea lor, situația financiară a institutului este foarte gravă, întrucât s-au primit doar 38% din fondurile necesare, ceea ce pune în pericol imediat însăși existența singurului institut de acest fel din Moldova.

S-a disponibilizat deja o parte din personal, salariile s-au redus la nivelul incredibil de 25-30%, iar de dotări nici nu mai poate fi vorba. Și, totuși, se menține pericolul dispariției. Poate că o să mă întrebați de ce trebuie numaidecât salvată această instituție. Vă voi răspunde pe scurt, nu cu judecăți de valoare, ci cu cifre și informații verificabile. Tematica de cercetare a institutului are un accentuat caracter fundamental și se axează pe obiective cum ar fi: studiul florei și faunei în scopul conservării genofondului natural, microorganisme producătoare de substanțe biologice active, structura și mecanismele funcționale ale sistemelor ecologice, boli ale plantelor și combaterea lor și alte și alte direcții și programe îndreptate în special spre protejarea biosistemelor.

Rezultatele de-a lungul anilor sunt impresionante. Peste 2000 de lucrări științifice publicate în țară, 150 publicate peste hotare, 45 de cărți, 5 premii ale Academiei Române, iar cercetătorii de aici sunt membri în multe societăți de profil și în comitete de conducere ale unor prestigioase asemenea societăți în țară și în alte țări.

Colectivul institutului nu este mare, doar 62 de oameni, din care însă nu mai puțin de 40 sunt doctori în științe, iar 20 sunt doctoranzi.

Care este soluția? Ea este foarte simplă: revenirea institutului sub egida Academiei Române, revenire care a fost deja solicitată în anii 1990-1992-1996-1998, dar care nu s-a realizat nici până în prezent. Această revenire sub egida Academiei este o soluție, de fapt singura, întrucât Academia încă ar putea sprijini financiar activitatea științifică din institut, cu condiția ca noi, parlamentarii, să solicităm și să susținem o suplimentare a bugetului acesteia cu o sumă care nu ar greva aproape deloc bugetul de stat. De altfel, Academia Română, pe bună dreptate s-a mai bucurat de sprijinul nostru cu ocazia discutării Legii bugetului. Există deja acceptul Academiei pentru această revenire.

De aceea, onorați colegi, vă rog în numele institutelor de cercetări biologice din Iași și Cluj și al științei vieții, care este biologia, să acordăm sprijinul pentru trecerea acestor institute sub egida Academiei Române, iar Academia să se bucure de toată atenția noastră la rectificarea bugetului.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - prezentarea altor fapte antiromânești din județele Harghita și Covasna;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea, PUNR. Se pregătește domnul deptuat Acsinte Gaspar, PDSR.

 

Domnul Petre Țurlea:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu îmi fac o datorie pe care deseori mi-am îndeplinit-o de la acest microfon, aceea că ca reprezentant al românilor din Harghita și Covasna, să prezint, mai ales pentru stenograma acestui Parlament, care este un document istoric, alte fapte antiromânești din cele două județe.

Peste 20-30 de ani, poate, această stenogramă va fi citită de unii istorici și ea va reprezenta un document al tuturor acestor fapte antiromânești, pe marginea căruia se vor putea trage niște concluzii definitive.

Începând cu luna mai 1999, ședințele consiliilor locale din Baraolt și Tg.Secuiesc, jud. Covasna, se desfășoară numai în limba maghiară, fapt impus de către majoritatea maghiară a consilierilor. Nici măcar nu s-a acceptat traducători pentru limba română.

Ca urmare, toți consilierii români au hotrât să nu mai participe la ședințele celor două consilii. Până acum, prefectul județului, domnul Gheorge Tatu, reprezentantul Partidului Democrat, nu a luat nici o măsură pentru respectarea art.13 din Constituția României, cel care spune că singura limbă oficială în România este limba română, deci și limba consiliilor județene.

Art.29 alin.1 din Cosntituție precizează: "Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă". Iată însă că UDMR-ul își permite să îngrădească, să oprească pe cei 60 de români din Vlăhița, jud. Harghita, în practicarea credinței lor străbune, credința ortodoxă. De 3 ani, consiliul local, format doar din reprezentanți ai UDMR, refuză să aprobe cererea celor 60 de români de a-și ridica o capelă ortodoxă. În derâdere chiar, șeful acestui consiliu a spus românilor că pot veni cu încredere la bisericile maghiare.

Câteva zeci de biserici românești au fost distruse sau devastate, așa cum se știe de către fasciștii unguri în perioada ocupației hortyste. Tradiția ortodoxă, unii dintre dumneavoastră știți, probabil, acest lucru, este ca pe locul altarului unei biserici dărâmate sau distruse să fie înălțată o cruce. Urmând această tradiție, asociațiile culturale românești din Harghita și Covasna și PS Episcopul Ioan Sălăjan au cerut în 5 apr.1999 Consiliului comuna Ditrău, jud. Harghita, să aprobe ridicarea unei astfel de cruci pe locul bisercii distruse de fasciștii unguri în 1940 – oct.

Printr-o adresă din 24 mai 1999, Consiliul local Ditrău, format numai din reprezentanți ai UDMR, anunță că nu este de acord cu amplasarea crucii. Este aici o deplină solidarizare a reprezentanților UDMR – acestui partid, evident – cu acțiunea fasciștilor unguri din 1940. Este o aprobare a acțiunii sălbatice din acel an, 1940. Au trecut de atunci 60 de ani, dar mentalitatea conducătorilor maghiari a rămas aceeași.

Doamnelor și domnilor deputați din majoritate parlamentară, domniilor voastre mă adresez, aceștia sunt oamenii cu care sunteți aliați. Ei luptă pe toată căile pentru distrugerea poporului român. Dumneavoastră care vă considerați reprezentanți ai acestui popor român, prin păstrarea acestei alianțe, prin faptul că nu reacționați la aceste samavolnicii, vă constituiți complici ai liderilor UDMR în opera lor distructivă.

Doamnelor și domnilor deputați din majoritate, toate aceste fapte se consemnează în istorie, începând cu stenograma Camerei Deputaților, și cu siguranță va veni o vreme când, măcar moral, veți plăti.

Vă mulțumesc.

 
Acsinte Gaspar - declarație în legătură cu necesitatea unui dialog politic între Majoritate și Opoziție;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Are cuvântul domnul deputat Acsinte Gaspar. Se pregătește domnul deputat Andrei Gheorghe de la PNȚCD. A sosit? Nu a sosit. Atunci, se pregătește domnul deputat independent Nicolae Popa.

 

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

În legătură cu necesitatea unui dialog politic între Coaliția majoritară și Opoziție, țin să fac următoarea declarație.

Este un principiu clasic al democrației parlamentare ca majoritatea să aibă un dialog deschis cu partidele aflate în opoziție. În fond, pluralismul politic se întemeiază în primul rând pe acceptarea diversității de ideologii și programe politice, pe dialog, negocieri, respectul reciproc și exclude cu desăvârșire exclusivismul exprimat în afișarea forței majorității.

Într-o democrație parlamentară pluralistă, specifică statului de drept, forțele politice acced la guvernare în funcție de ponderea sprijinului electoral, dar odată ajunse la putere nu conduc discreționar, deși dețin majoritatea parlamentară.

După alegerile din 1996, PDSR a susținut foarte clar că în Parlament va milita, ca partid de opoziție, pentru transpunerea în textele de lege a unei părți cât mai mari din programul său electoral, pentru care a votat un segment semnificativ din populația țării. Totodată, partidul s-a angajat să acționeze astfel încât activitatea parlamentară să se desfășoare cu respectarea principiilor pluralismului, ale democrației parlamentare, ordinii constituționale, regulamentelor și cutumelor parlamentare.

Din păcate, constatăm că există un lung șir de inițiative, măsuri și acțiuni ale Guvernului, prin care acesta a căutat să se substituie autorității legislative și prin această să reducă Parlamentul la postura de simplă anexă a Guvernului sau a unui grup restrâns de persoane și de interese din cadrul coaliției majoritare.

În repetate rânduri, PDSR a atras atenția asupra comportamentului inacceptabil al Puterii care, abuzând tomai de ascendentul unei majorități numerice confortabile, obstrucționează sistematic posibilitățile democratice de exprimare a Opoziției în Parlament. Raporturile Putere-Opoziție nu reprezintă un domeniu al discuțiilor moralizatoare, ci al unor relații politice clare.

Încercările de a exclude Opoziția, prin epurări politice, din instituțiile publice centrale și locale, dar mai ales de la deciziile importante ale Parlamentului, reprezintă o problemă de gravă încălcare a drepturilor la liberă asociere și a dreptului la opinie. Continuarea actualei stări de lucruri reprezintă un mare pas înapoi, pe care România îl face tocmai într-un moment în care se așteaptă de la ea să facă dovada bunei funcționări a instituțiilor democratice. Acesta a fost și motivul pentru care grupurile parlamentare ale PDSR au promovat și susținut adoptarea unui cod parlamentar privind raporturile dintre Majoritate și Opoziție, conceput ca un ansamblu de reguli și practici parlamentare bazate pe următoarele principii. Raporturile între majoritate și grupurile parlamentare aflate în Opoziție se întemeiază pe concilierea pozițiilor divergente, prin negocieri și compromisuri în interesul rezolvării în cele mai bune condiții a problemelor țării și populației. Atât Majoritatea, cât și Opoziția trebuie să aibă în vedere că spiritul concilierii și al compromisului este de preferat atitudinilor autoritariste, bazate, exclusiv, pe forța-votului care, de regulă, asigură rezolvări forțate, superficiale și de scurtă durată.

Recurgerea la vot și realizarea pe această cale a argumentului voinței majoritare trebuie să fie ultima soluție luată în calcul în rezolvarea conflictelor între Majoritate și Opoziție. Prin felul în care acționează puterea se urmărește în mod deliberat slăbirea rolului Parlamentului și pe cale de consecință sporirea pozițiilor și puterilor președintelui și Guvernului țării.

În orice democrație parlamentară, partidele aflate la putere, inclusiv Guvernul, trebuie să discute deschis cu partidele aflate în Opoziție. Nici un partid politic, indiferent că se află sau nu la putere nu poate pretinde că deține monopolul soluționării oricăror probleme cu care se confruntă un for legislativ. Însăși esența reprezentativă a Parlamentului presupune configurarea sa politică în două forțe: Majoritate și Opoziție. Dacă Parlamentul este cu adevărat reprezentativ, soluționarea problemelor aflate pe agenda Parlamentului nu poate fi rezervată majorității, pentru că o asemenea abordare teoretică duce la eliminarea Opoziției din viața parlamentară și, pe un plan mai general, din viața politică. Dacă s-ar recurge la o asemenea strategie parlamentară, partidele aflate la putere ar guverna discreționar, în disprețul principiilor fundamentale ale statului de drept. Practica parlamentară din statele cu tradiții democratice dovedește că nu există probleme a căror soluționare este durabilă dacă la adoptarea soluției respective au contribuit exclusiv partidele aflate la putere, iar opiniile, soluțiile Opoziției au fost ignorate în m od fățiș.

Însăși elaborarea și adoptarea Constituției, în vigoare, au fost rezultatul conclucrării partidelor reprezentate în constituantă. Tot astfel, în procesul legislativ obișnuit, ar trebui să primeze dialogul politic și negocierile. Nu exisă probleme care să poată fi rezolvate exclusiv de partidele aflate la putere. Partidele din actuala coaliție parlamentară nu pot să nu țină seama și de Opoziție, mai ales dacă în Parlament se dezbat probleme de mare importanță pentru procesul de reformă, pentru consolidarea democrației instituționale sau care vizează aspecte sociale de mare cuprindere.

Viața a dovedit de nenumărate ori că abordarea unilaterală este nu numai nedemocratică, ci și insuficientă sub aspect practic și politic. Numai negocierile între Putere și Opoziție pot să asigure perspective și continuitate în procesul economic, social și legislativ al țării. Altfel, la fiecare ciclu electoral, partidul venit la putere poate să declare nule și neavenite toate măsurile și declarațiile adoptate în mod unilateral de fost putere, creînd, în acest fel, o stare de instabilitate la nivelul societății.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - gânduri despre un Erou de excepție - Avram Iancu, la 175 de ani de la naștere;

Domnul deputat Nicolae Popa, independent. Domnul deputat Andrei Gheorghe de la PNȚCD a sosit? Nu a sosit. Se pregătește domnul deputat Romulus Moucha de la PDSR.

 

Domnul Nicolae Popa:

Stimați colegi,

"Era pe vremea coptului cireșelor la munte", amintește cronicarul, atunci când pe prispa unei case de lemn, cu tâmpla rotindu-se după soare, o naștere sfântă picura în graiul românesc, pe care mai târziu și constant avea să-l rotunjească prin lupta măreață, să-l înflăcăreze pe băncile școlilor din Zlatna, Cluj, Târgu Mureș și apoi pe Câmpia Libertății din Blaj, devenită fântâna odorurilor. Era nașterea lui Avram Iancu, devenit Craiul Munților, adică regele Munților Apuseni, însăși floarea revoluției românești.

Sunt 175 de ani de atunci și în fiecare clipă a lor, descifrăm măreția Iancului, acea flacără atothrănitoare și binevoitoare pentru neam, din care s-au copt zorii libertății de acum. A-i rosti numele alături de Revoluția Română, la cei 150 de ani de existență, înseamnă a face un legământ cu viitorimea pentru a-i lăsa biografia lor comună ca sentimentul cel mai curat, pentru că Avram Iancu și Revoluția Română sunt și vor rămâne contemporanii noștri, însăși veșnicia limbii române.

Avram Iancu rămâne în istoria tuturor românilor un om al libertății, ca toți moții de altfel, un nume din care cei mulți "cât cucuruzul brazilor", dar nu unul oarecare, ci acela pe care istoria noastră l-a asociat deopotrivă cu înțelepciunea, demnitatea, toleranța, curajul și jertfa de sine pe care un scriitor albaiulean l-a numit atât de plastic "soarele trudit al românilor de pretutindeni".

Prin Avram Iancu vorbeau suferințele, dorințele, durerile, poverile și umilințele unui neam, dar și paloșul lui Mihai Viteazu și lancea lui Horia, steagul și gloria Revoluției de la 1848-1849. El avea să stea în fața dușmanilor neclintit, ca granitul munților săi, pentru că unicul dor al vieții sale a fost să-și vadă națiunea fericită, pentru că el a jurat că vor susține împreună națiunea română pe calea dreaptă și legitimă și o va apăra cu toate puterile sale contra oricăror atacuri și asupriri și că nu va lucra niciodată contra drepturilor și intereselor națiunii române, precum libertatea, egalitatea, fraternitatea, și va respecta toate națiunile ardelene, neîncercând să asuprească pe nimeni.

Avream Iancu și-a vărsat sângele "întru libertatea cea asuprită". "Pe noi", spune el, "ne-a răsculat necunoașterea naționalității politice, tiraniile și barbariile conservatorilor și aristocraților transilvăneni unguri. Firea n-ea așezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivând-o și împreună să gustăm și să-i sugem dulceața fructelor ei." Așa gândea Iancu, adresându-se maghiarilor care, la rândul lor, au lăsat pe câmpurile de bătălie morți și răniți, cotropiți de cizma imperiilor.

Comemorarea a 175 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, aici, în inima Apusenilor, la Câmpeni, sub un cer de patrie înlăcrimat, trebuie să constituie o mare îndatorire morală, națională, de îndreptățire a unui Erou de excepție.

Într-o astfel de clipă, plină de emoție sufletească, noi nu putem decât să primim cu smerenie defilarea umbrelor din trecut și, coborând în propria conștiință, să ne înălțăm sufletele până la pragul gloriei de demult. Să ne ridicăm și noi, așadar, astăzi și acum, la această glorioasă aniversare, la înălțimea crezului Craiului Munților, vărsând o lacrimă fierbinte în amintirea jertfei celui care a fost și va rămâne veșnic în sufletele românilor ca unul dintre cei mai mari revoluționari ai tuturor timpurilor.

De aceea, voi propune Guvernului și Parlamentului României să se constituie un fond pentru cinstirea lui Avram Iancu, care să fie pus la dispoziția județelor Alba și Hunedoara pentru organizarea și funcționarea unor manifestări culturale adecvate, pe locurile desfășurării revoluției, și nu numai, până la Țebea, unde-și doarme somnul de veci, sub tâmpla gorunului lui Horea.

Nu este pentru prima dată când afirm că este momentul să se ridice la Alba Iulia un monument al lui Avram Iancu, expresie a copleșitoarei lui biografii și demnități, printr-un concurs național deschis tuturor creatorilor de artă. Istoria ne-o cere. Iancu o merită din plin, pentru că el prin luptă și jertfă a reamintit lumii că noi, românii, suntem oamenii libertății și așa vom rămâne în vecii vecilor.

Astăzi, mai mult ca oricând, toți românii trebuie să fim uniți, să facem front comun împotriva pericolului federalizării României, care se face tot mai simțită în ultima perioadă. În fond, noi înșine alimentăm un astfel de joc periculos! Permanenta dihonie dintre forțele politice, exprimate inclusiv în relațiile internaționale,...

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Am să vă rog să vă încheiați expunerea. Vă rog, domnilor, limitați-vă la cele 5 minute. Și așa este prea mult. Încheiați, vă rog.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

Avem obligația să respectăm jurămintele și legămintele făcute de înaintașii noștri în fața poporului român de a nu ceda în fața vicisitudinilor vremii, de a rămâne liberi într-o țară cum este România.

Acestea sunt gândurile mele și dacă vrem să salvăm Transilvania de această amenințare, de separarea de patria mamă, să nu prisosim nici un efort de a face ca România să rămână o țară demnă, prosperă și respectată.

Ca român și ca parlamentar, îmi doresc din tot sufletul să se realizeze și să se înfăptuiască visul de aur al lui Avram Iancu care spunea, la vremea respectivă, că "Unicul meu dor este să-mi văd națiunea fericită.!"

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Așa să vă ajute Dumnezeu să respectați și timpul care este destinat acestor intervenții.

 
Romulus Ion Moucha - reiterarea situației încă neclarificate a crahului SAFI;

Are cuvântul domnul deputat Romulus Moucha. Se pregătește domnul deputat Marian Sârbu.

 

Domnul Romulus Ion Moucha:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Supun atenției domniilor voastre o problemă care lezează aproape jumătate de milion de cetățeni ai țării noastre în unul din drepturile fundamentale ale oricărui om: dreptul de a nu fi înșelat, dreptul de a nu i se fura banii pe care i-a agonisit o viață întreagă.

În fapt, este vorba despre numeroasele sesizări pe care le-am primit din partea unor cetățeni și organizații din județul Brașov, județ pe care îl reprezint în Parlamentul României în calitate de deputat.

Din materialele puse foarte recent la dispoziția mea de către cei arătați mai sus, reiese faptul că în urma crahului din 26 aprilie 1996 au fost păgubiți circa 200.000 de investitori ai faimoasei și de tristă amintire societăți de investiții SAFI.

Desigur, se poate afirma cu titlu de generalitate că în orice moment și în orice colț al lumii pot apărea situații în care o investiție, o bancă, o industrie etc. nu reușește să obțină performanțele economice pe care cei în cauză le-au sperat, dar aceasta nu poate și nu trebuie să conducă la ideea că în mod obligatoriu unii trebuie să fie ruinați, iar alții să se înalțe în lux și opulență pe umerii acestora.

La Brașov există dosarul 4819/19 august 1997, în care prin intermediul Asociației pentru protecția cumpărătorilor, existentă în Brașov, mii de oameni s-au adresat justiției pentru a li se face dreptate; este în momentul de față, în curs de constituire Asociația păgubiților de la SAFI, iar la București, sunt în curs audieri în procesul penal intentat fostului președinte al SAFI Invest.

Toate acestea sunt aparent bune și frumoase; partea tristă este însă că aceste acțiuni ale justiției române se derulează foarte încet și uneori există în plus suspiciunea că politicul determină juridicul.

Oamenii sunt disperați, mulți din ei sunt în a doua parte a vieții și sperau ca tocmai acum agoniseala lor de o viață să îi ajute la a duce un trai decent între limitele normalității și nimic mai mult.

Din păcate nu a fost să fie așa!

Pe această cale, doamnelor și domnilor deputați, fac un apel călduros și sincer la cei în drept să ia notă de cele prezentate și să întreprindă măsurile necesare și normale unei justiții care se vrea normală, astfel încât umilințele și necazurile păgubiților SAFI să ia odată sfârșit.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. În sfârșit, un exemplu de conciziune.

 
Marian Sârbu - reluarea principalelor puncte ale scrisorii PDSR adresate premierului Vasile;

Vă mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marian Sârbu. Se pregătește domnul deputat Dumitru Pâslaru.

 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Criza profundă în care se află în acest moment societatea românească a fost ușor de anticipat. De mai bine de doi ani, PDSR încearcă să demonstreze faptul că prin maniera în care coaliția C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. înțelege să facă reformă, îndreaptă România într-o direcție greșită.

Conform ultimelor sondaje de opinie, electoratul s-a convins de acest lucru. În schimb, actualii guvernanți, cu o consecvență demnă de cauze mult mai bune, continuă o politică începută în noiembrie 1996 și care înseamnă doar dezindustrializare și demolare în plan economic, sărăcie și lipsă de speranță în plan social.

În câteva din moțiunile simple ale PDSR, precum și în cele de cenzură, noi am atras atenția asupra slabei componente sociale a tipului de reformă adoptat, atât de Guvernul Ciorbea, cât și de cabinetul Radu Vasile. Iar faptul că nivelul de trai a atins astăzi cele mai scăzute cote de după 1989, arată că nu ne-am înșelat.

Datele statistice indică o scădere a puterii de cumpărare cu peste 30% față de decembrie 1996, iar starea de spirit a unei mari părți a populației este una vecină cu disperarea.

Firește că o moțiune simplă pe această temă putea fi ușor justificată. Participarea noastră însă la o discuție directă de săptămâna trecută cu primul ministru ne-a determinat la formularea unor întrebări la care credem că Guvernul este obligat să răspundă nu atât pentru noi, cât pentru opinia publică.

Îngăduiți-mi să vă prezint, pe scurt, care au fost aceste întrebări.

Mai întâi am dori să știm și, sigur, că acest lucru dorește și opinia publică, cât va mai dura politica disponibilizărilor încurajate doar de plăți compensatorii. Întrebarea ni se pare firească întrucât pe piața muncii se observă acum o din ce în ce mai mare reticență față de această soluție. Reamintim că doar un procent infim din rândul celor trimiși în șomajul de lux au găsit ca alternativă un nou loc de muncă. A devenit evident că, pe fondul unui declin economic accentuat, nu s-a inițiat nici un program serios de reconversie. În aceste condiții, ar trebui, firește, să cunoaștem în ce măsură noile acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială vor influența rata șomajului și ce modificări structurale sunt de așteptat pe piața muncii în perioada următoare.

Și tot în această ordine de idei, considerăm că ar trebui să știm în ce măsură actualul Guvern are o strategie coerentă privind restructurarea învățământului vocațional pentru a evita calificarea în meserii aflate deja în exces pe piața muncii.

În ceea ce privește veniturile populației, P.D.S.R. consideră că se poate consemna fără rezerve eșecul politicii salariale în domeniul bugetar. Așa după cum se știe, Legea 154/1998 a creat și creează în continuare numeroase disfuncții în sectorul public, fiind supusă unei puternice presiuni în scopul modificării. În acest context, ar trebui să știm când va avea loc prima modificare a valorii de referință universale sau a valorilor sectoriale în scopul creșterii salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, pe de o parte, iar pe de altă parte, cred că opinia publică trebuie să cunoască dacă există vreo șansă ca în a doua jumătate a anului, pensiile să fie indexate cu un coeficient ceva mai mare decât acest ridicol 1% lunar.

P.D.S.R. constată, de asemenea, că în domeniul asistenței sociale, se înregistrează două principale coordonate. Pe de o parte, sumele pentru care statul are obligația legală de a le acorda, se eliberează cu mari întârzieri. Exemplu: alocațiile pentru copii, bursele ec. Pe de altă parte, sumele pentru care există doar posibilitatea legală a acordării, nu se mai acodă de loc. Un exemplu extrem de elocvent o reprezintă ajutoarele sociale.

În acest sens, ceea ce Guvernul a considerat politică de descentralizare n-a fost altceva decât o desesizare, o deresponsabilizare a administrației centrale care a pasat aproape toată povara socială către consiliile locale.

Modul în care actuala coaliție a înțeles politica protecției sociale s-a concretizat într-o scădere dramatică a consumului de produse și servicii. Sărăcia a atins mai mult de două treimi din populație iar lipsa de încredere este sentimentul dominant în societatea noastră. Este motivul pentru care ar fi necesar să aflăm când va lua Guvernul primele măsuri concrete de combaterea sărăciei, când va încuraja atât de necesara creștere a consumului și, implicit, o relansare a producției.

Așa după cum știți, P.D.S.R. nu s-a limitat doar la critica efectelor dezastruoase ale politicii C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. Cu câteva luni în urmă, noi am elaborat și am dat publicității atât un program anticriză, cât și un program alternativă în care am făcut cunoscute soluțiile noastre economice și sociale. Este însă necesar să aflăm, stimați colegi, din partea primului-ministru, care sunt soluțiile actualului executiv, cu atât mai mult cu cât efectele pozitive pentru nivelul de trai al populației, pe care le-a promis de atâtea ori, întârzie să apară.

Acestea au fost în linii mari conținutul scrisorii pe care P.D.S.R. a trimis-o premierului Radu Vasile. Eu, însă, personal, stimați colegi, cred că acest Guvern și-a epuizat toate resursele, cred că nu mai are un sprijin suficient de mare pentru a conduce în continuare societatea și, de aceea, soluția pe care eu aș propun-o, o soluție constructivă și necesară, ar fi o soluție politică în două puncte: mai întâi retragerea sprijinului politic prin bună înțelegere a actualului Guvern de către toate partidele care-l susțin și, apoi, formarea unui Guvern de tehnocrați, cu sprijinul tuturor partidelor parlamentare, care să organizeze alegeri generale anticipate în termen de 6 luni.

Marele avantaj al acestei soluții este acela că numai la auzul veștii că ar putea scăpa mai repede de actuala coaliție, majoritatea covârșitoare a populației ar răsufla ușurată.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Așa să vă ajute Dumnezeu și dumneavoastră să vă limitați la timpul acordat vorbitorilor.

 
Dumitru Pâslaru - semnal de alarmă în problema degradării caracterului de serviciu public autonom al TVR.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Dumitru Pâslaru.

A fost adineauri o vorbă de "așa să-mi ajute Dumnezeu". Deci, să ne ajute pe toți să folosim timpul care ne este acordat.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Sper să mă încadrez în timp.

Având în vedere perpetuarea în funcționarea Societății Române de Televiziune a unor practici semnalate în repetate rânduri ca ilegale, antidemocatice și neconstituționale, grupurile parlamentare P.D.S.R. din Senat și Camera Deputaților, atrag serios atenția asupra accelerării degradării caracterului de serviciu public autonom al Televiziunii, ca și asupra implicațiilor pe care acest proces le are asupra climatului democratic din România.

În acest context, suntem obligați să amintim că alegerea președintelui Consiliului de administrație a Televiziunii a fost rezultatul unui acord politic susținut de către P.D.S.R. și majoritatea grupurilor parlamentare, care au salutat cu entuziasm configurarea unei soluții pentru ieșirea din grava criză în care interimatul Stere Gulea a aruncat această instituție. Chiar proiectul managerial, expus atunci convingător în fața Parlamentului, își propunea restructurarea de urgență a societății, pentru a-i ameliora activitatea profund afectată de partizanat politic, ilegalități financiare și abuzuri de tot felul. A trecut de atunci mai mult de un an și nimic notabil nu s-a produs încă.

Potrivit Constituției și legilor sale de organizare și funcționare, Societatea Română de Televiziune are obligația să asigure prin întreaga sa activitate pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, comunicarea neîngrădită a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice.

Constatăm însă că în pofida speranțelor legislativului și opiniei publice, se înregistrează aceleași modalități de prezentare trucată și mistificată a știrilor, de abandonare a echidistanței politice prin prezentarea pe post doar a reprezentanților puterii și a evenimentelor ei, a comentatorilor analiști verificați în vederea influențării opiniei publice, manipulării atitudinii telespectatorilor.

După cum se știe, sâmbătă, 19 iunie 1999, la Sala Palatului din București s-a desfășurat reuniunea Ligii Naținale a Primarilor și Consilierilor P.D.S.R., manifestare la care au participat alături de conducerea centrală a partidului, circa 5.000 de reprezentanți aleși ai partidului. P.D.S.R. apreciază că sâmbătă s-a desfășurat la București un moment important care a scos în evidență dificultățile cu care se confruntă administrația publică locală în contextul politic, economic și social actual, și care a conturat elementele principale ale strategiei și forței P.D.S.R. în România.

Spre surprinderea noastră, televiziunea publică nu a reflectat în nici un fel acest eveniment din viața principalului partid de opoziție al țării. Nu este pentru prima dată când suntem puși în situația de a protesta față de tratamentul pe care serviciul public de televiziune îl aplică Partidului Democrației Sociale. Politica Departamentului emisiunilor informative a Televiziunii publice excelează, din păcate, prin partizanat și manipularea primitivă a faptelor. Activitatea curentă a partidului nostru este ignorată în mod sfidător, iar o parte dintre redactorii și comentatorii postului național de televiziune continuă răfuiala cu P.D.S.R. prin abordarea unor subiecte de interes general în mod unilateral și partizan. Mai mult, pentru a ascunde starea catastrofală în care regimul Constantinescu și coaliția C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. au adus națiunea română, Televiziunea publică refuză în permanență organizarea unor dezbateri cu participare politică pluralistă pe marginea unor probleme ale actualității sociale. Deși stăpânul este mort, iată, câinele rămâne credincios.

Aparițiile sporadice ale reprezentanților opoziției sunt obstrucționate și produc o evidentă derută asupra moderatorilor atunci când se prezintă un punct de vedere neconform cu politica postului.

De asemenea, activitatea Parlamentului este complet absentă din emisiunile TVR, evident, pentru a nu mediatiza stilul antidemocratic, autoritar, încălcarea procedurilor și regulamentelor de către majoritate și, mai ales, pentru a nu se face auzit nici pe această cale cuvântul opoziției.

Atragem atenția că gravitatea situației depășește stadiul simplei neglijențe manageriale și avem de-a face cu o acțiune de degradare a sistemului instituțional democratic în România, utilizându-se cu rea-credință funcțiile mediatice ale acestei instituții. Față de această situație, P.D.S.R. solicită demiterea conducerii Departamentului emisiunilor informative a Televiziunii Române și își rezervă dreptul de a sesiza Consiliul Național al Audiovizualului ca și comisiile de specialitate ale celor două Camere.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Cu aceasta, prima parte a zilei de astăzi a luat sfârșit și va trebui să intrăm în ordinea de zi.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 18 august 2019, 4:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro