Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 mai 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
12-08-2020
28-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 20-05-1999 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 20 mai 1999

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru.

Ședința a început la ora 9,10.

Lucrările au fost conduse de domnul Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea, secretar al Camerei Deputaților, și Zoltan Valentin Puskaș, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Petre Roman, președintele Senatului.

(Au participat, ca invitați, primul ministru, Radu Vasile, miniștri.)

*

 

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să luați loc, ca să putem începe.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și Senatului, anunțându-vă că, din totalul celor 485 de deputați și senatori, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 357 parlamentari; absenți sunt 128.

Cvorumul legal de lucru este de 243.

Vă informăm că la ședința de astăzi a Parlamentului au fost invitați să participe domnul prim-ministru al Guvernului și ceilalți membri ai Guvernului.

În conformitate cu art.8 din Regulamentul ședințelor comune al celor două Camere, vă supun spre aprobare proiectul ordinii de zi și programul de activitate în forma în care v-au fost difuzate; le-ați primit la casete.

Supun la vot programul și ordinea de zi ale acestei ședințe.

Cine este pentru? Mulțumim.

Împotrivă?

Abțineri? Nu sunt.

 
Dezbateri asupra Moțiunii de cenzură inițiate de 158 deputați și senatori. (În temeiul art.113 din Constituție, referitor la angajarea răspunderii Guvernului.) (Respingerea moțiunii de cenzură.)

Înainte de a intra în procedura propriu-zisă de dezbatere a moțiunii, anunț plenul Parlamentului că de la ședința din ziua de luni, 17 mai 1999, în care a fost prezentată moțiunea și până astăzi nu s-au înregistrat din partea inițiatorilor cereri de retragere a unor semnături sau a moțiunii în întregimea ei.

De asemenea, întreb dacă astăzi, în momentul acesta, sunt cereri de retragere a semnăturii.

Nu există asemenea cereri.

În aceste condiții, invit pe delegatul inițiatorilor, doamna Puwak, să prezinte din nou moțiunea în fața celor două Camere.

Doamnă, aveți cuvântul.

 

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Moțiunea de cenzură a fost depusă la Birourile permanente ale Senatului și Camerei Deputaților pe data de 15 mai.

Potrivit prevederilor regulamentare, vă rog să-mi permiteți ca, în numele semnatarilor, să prezint celor două Camere ale Parlamentului textul moțiunii de cenzură.

În temeiul art.113 din Constituția României și ale art.78-82 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, 146 senatori și deputați aparținând Grupurilor parlamentare PDSR, PRM și PUNR, un deputat din Grupul minorităților naționale și 11 senatori și deputați cu statut de independent, semnatari ai prezentei moțiuni de cenzură,

    • având în vedere că, prin recurgerea la procedura de asumare a răspunderii, Guvernul României împiedică exprimarea în Parlament a partidelor politice din Opoziție asupra măsurilor de accelerare a reformei economice, în sensul corectării, îmbunătățirii, susținerii sau respingerii acestora,
    • întrucât Guvernul României păstrează secrete conținutul acordului cu Fondul Monetar Internațional și unele condiții din acordul cu Banca Mondială, pe care le-a acceptat, deși cunoștea efectele negative asupra cetățenilor,
    • ținând seama că Guvernul nu și-a respectat obligația de a prezenta Parlamentului până la 15 martie 1999 "un program complex de măsuri economice și sociale menite să stopeze declinul economic al țării și deteriorarea nivelului de trai al populației", așa cum prevedea Hotărârea nr.1 din 22 ianuarie 1999 a Parlamentului României),
    • deoarece pentru acte legislative de o asemenea importanță, care vizează întreaga populație a țării și economia națională, era necesară conlucrarea cu Opoziția, cu atât mai mult cu cât președintele țării și coaliția aflată la Putere s-au angajat în reuniunea care a avut loc la Cotroceni în 7 aprilie a.c. să promoveze consultarea și dialogul pentru depășirea situației grave în care se găsește societatea românească,
    • având în vedere că Guvernul României și Coaliția CDR - USD - UDMR, prin procedura adoptată eludează dezbaterile din Parlamentul țării și eventuale consultări între forțele politice privind crearea bazei normative pentru restituiri și despăgubiri, eliminând astfel posibilitatea găsirii unor soluții care să poată fi suportate de bugetul de stat, fără afectarea sumelor alocate învățământului, ocrotirii sănătății, cercetării științifice, culturii, armatei și ordinii publice,
    • considerând că proiectul de lege pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea nu oferă garanția realizării unei reforme cu efecte pozitive, pe plan economic și social, ci, dimpotivă, creează haos și premise de manifestare și amplificare a corupției, temporizează procesul de reformă și amână relansarea economică și îmbunătățirea condițiilor de viață,

supun dezbaterii Parlamentului României următoarea moțiune de cenzură:

1. Accelerarea reformei de tipul celei practicate în ultimii doi ani și jumătate va duce la distrugerea completă a economiei naționale și generalizarea sărăciei.

Măsurile aplicate după noiembrie 1996, în numele unei pretinse reforme, au condus în anii 1997 – 1998 la scăderea produsului intern brut cu aproape 14%, a producției industriale cu peste 23% și a investițiilor cu 34%. Pentru întreaga perioadă, soldul negativ al balanței comerciale depășește 6,5 miliarde de dolari.

Pe plan social, ca urmare a creșterilor explozive ale prețurilor de consum la bunuri și servicii pentru populație, condițiile de viață au cunoscut o gravă deteriorare. În comparație cu luna decembrie 1996, în mai 1999 prețul energiei electrice a crescut de la 73 de lei la 876 lei/kwh, iar a energiei termice de la 21.800 de lei la 156.500 de lei/ gigacaloria, la gaze naturale de la 63 de lei la 900 de lei/m3, la pâine albă simplă de la 400 de lei la 1.900 de lei/bucată, la lapte de la 700 de lei la 4.400 de lei/litru, la cartofi de la 450 de lei la circa 3.000 de lei/kilogram, la telefon de la 30 de lei la 510 lei/impuls, în timp ce chiriile s-au mărit de o mie de ori.

În aceste condiții, aplicarea reglementărilor preconizate prin proiectul de lege, păstrând practic integral politica economică a actualului Guvern, care generalizează reforma "tip IMGB", va agrava, în continuare, starea de haos din economie și va înrăutăți și mai mult nivelul de trai.

2. Soluția accelerării reformei în domeniul privatizării constă, în concepția Guvernului CDR – USD – UDMR, în special, în închideri de societăți comerciale pe criterii pur contabile, lichidări dirijate și vânzări de active, neglijând aplicarea unor măsuri care să asigure creșterea economică, competitivitatea produselor și a exportului.

Mecanismele juridice inserate în proiectul de lege, "închiderea operațională" și "dizolvarea de drept", nu susțin scopul declarat. În fapt, prin consecințele lor, ele se înscriu în sfera blocării procesului de privatizare, cu grave efecte în plan social, prin pierderea masivă a locurilor de muncă și diminuarea drastică a veniturilor.

Mecanismele propuse, deși ar putea da impresia accelerării privatizării, creează un climat favorabil anumitor grupuri de interese care, prin speculații acoperite de lege, pot cumpăra active la prețuri derizorii, amplificând corupția ce însoțește, în ultimul timp, procesul de privatizare.Prin prevederile proiectului de lege referitoare la dizolvarea de drept a societăților comerciale, Guvernul anulează dreptul de a decide al Adunării Generale a Acționarilor, aceasta ajungând în situația de a avea numai rol de constatare și conformare, așa cum este prevăzut în art.3210 alin.4, din titlul I.

În același timp, nu trebuie uitat că sistemul discreționar "al dizolvării de drept" nu ține seama de faptul că efectele nu pot fi localizate numai în zona respectivă, întrucât închiderea unei societăți comerciale generează disfucționalități economice succesive atât în ramura sa de activitate, cât și în celelalte ramuri, amplificând dezindustrializarea țării și disponibilizări în lanț de personal, fără a se crea alternative realiste de integrare în muncă.

Introducerea instituției "dizolvării de drept" a societăților comerciale, înlăturând principiul libertăților contractuale, va crea mari prejudicii pentru creditori, care vor fi nevoiți să utilizeze singura cale oferită de noua lege, lichidarea, anulând în acest fel posibilitatea privatizării.

Semnatarii prezentei moțiuni de cenzură afirmă că nu susțin menținerea artificială în funcțiune a societăților comerciale ineficiente și nu contestă valabilitatea și necesitatea lichidării acestora, ca formă de realizare a restructurării economiei, dar nu prin hotărâri arbitrare ale Executivului.

3. Scoaterea procesului de privatizare de sub control financiar prin restrângerea drastică a competențelor Curții de Conturi nu poate fi interpretată decât ca intenție a Puterii de a sprijini grupuri de interese clientelare și de a masca deturnarea veniturilor obținute din privatizare de la destinațiile prevăzute în bugetul de stat.

Diminuarea rolului și a contribuțiilor de control ale Curții de Conturi în ceea ce privește răspunderea decizională a celor implicați în procesul de privatizare, cât și a derulării contractelor încheiate de privatizatori referitoare la sumele încasate care constituie fonduri publice, este în contradicție flagrantă cu art.139 alin.1 din Constituție. În același timp, devine inadmisibil faptul că nu mai sunt supuse controlului legalitatea operațiunii de privatizare, realitatea evaluării bunurilor de privatizat, respectarea regulilor specifice modului de privatizare și, în general, privatizarea în ansamblu.

4. Drepturile cetățenilor care au dobândit calitatea de acționar în societățile comerciale, precum și ale acționarului majoritar privat existent sunt lezate.

Soluțiile propuse de proiectul de lege, referitoare la majorarea de drept a capitalului social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor după privatizare, denaturează scopul legii, multe societăți redevenind cu capital majoritar de stat.

5. Se oficializează practicile clientelare și exonerarea de orice răspundere a privatizatorilor, mai ales că vânzarea pachetelor de acțiuni se face fără limită de preț. Astfel, este inadmisibil să se prevadă ca membrii Consiliului de administrație și salariații Fondului Proprietății de Stat și ai celorlalte instituții publice implicate să nu răspundă pentru activitatea lor și pentru legalitatea clauzelor din contractele încheiate, precum și de activitatea agenților de privatizare, decât dacă faptele lor constituie infracțiuni sau delicte civile.

Mai mult decât atât, fapte de o gravitate deosebită, cum ar fi: "neincluderea anumitor bunuri din patrimoniul unei societăți comerciale în oferta de vânzare și în raportul de evaluare ori includerea unor bunuri fictive cu scopul vădit de a influența oferta", "neînregistrarea majorării de capital în termenul prevăzut de lege", "atribuirea unui pachet de acțiuni unei persoane în dauna altor persoane care au formulat oferte mai avantajoase" sunt considerate doar contravenții, iar sancțiunile pecuniare sunt nesemnificative.

Rezultă că inițiatorul proiectului de lege, sub pretextul accelerării procesului de privatizare, creează, în realitate, posibilitatea unor acțiuni frauduloase din partea personalului instituțiilor implicate care nu vinde însă propriile bunuri, ci avuția țării, beneficiind totodată de salarii și de alte venituri ce sfidează populația.

6. Eliminarea reprezentanților sindicatelor din Consiliul de administrație al FPS reprezintă încă o dovadă a lipsei de transparență și a subiectivismului în procesul de privatizare, dorite de Guvernul coaliției CDR – USD – UDMR în scopul satisfacerii intereselor unor grupuri apropiate Puterii. În același context, este de reamintit faptul că, inițial, au fost eliminați din Consiliul de administrație al FPS-ului reprezentanții Opoziției.

7. Interesul național este grav prejudiciat prin lipsă de transparență și prin exclusivitatea deciziei instituțiilor guvernamentale în ceea ce privește privatizarea societăților și companiilor naționale din domenii de însemnătate strategică. Practica adoptată prin proiectul de lege reprezintă încă o dovadă că Puterea dorește eliminarea Parlamentului țării de la decizii de o asemenea importanță.

8. Se limitează posibilitățile de participare la privatizarea societăților comerciale a capitalului autohton și cu deosebire a asociațiilor salariaților (PAS). Nespecificarea prin lege a categoriilor de facilități de care pot beneficia asociațiile de salariați creează condiții pentru favorizarea grupurilor de interese din sfera puterii actuale.

9. Industria autohtonă este dezavantajată în mod direct prin modificările aduse în domeniul leasingului, constând în desființarea oricăror taxe și impozite la importul de subansamble și componente destinate a fi incluse în produsele ce fac obiectul contractelor de leasing. Se încurajează în acest mod concurența neloaială, cu efecte negative asupra veniturilor bugetare și a soldului balanței comerciale.

10. Rezolvarea, pe calea ascunsă, a reparațiilor și restituirilor către foștii proprietari ai bunurilor imobiliare preluate de stat (art.324) pe baza principiului restitutio in integrum eludează evidențierea unor soluții suportabile economic, social și politic prin dezbateri în Parlament, prin consultări între forțele politice sau ca urmare a propunerilor grupului de reflecție ce trebuia constituit potrivit celor convenite la reuniunea de la Cotroceni.

De altfel, soluțiile propuse, respectiv "despăgubirile stabilite de comun acord cu societățile comerciale" (alin.3) sau prin "restituirea bunurilor imobile" (alin.1) sunt garantate de stat fără a fi stabilite procedurile de identificare, căile de urmat, competențele, căile legale de atac, sursele de despăgubire, situații omplexe ce vor bloca procesul de privatizare.

În concluzie, pentru motivele prezentate mai sus, semnatarii prezentei moțiuni de cenzură se adresează tuturor membrilor Parlamentului pentru a vota în favoarea moțiunii de cenzură și pentru demiterea Guvernului Radu Vasile.

Textul moțiunii este urmat de semnăturile celor 158 de senatori și deputați.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamnă deputat.

Doamnelor și domnilor,

Înainte de a-l invita pe domnul prim-ministru Radu Vasile să ia cuvântul pentru a prezenta poziția Guvernului față de moțiunea de cenzură, vă aduc la cunoștință că în ședința comună a Birourilor permanente ale celor două Camere din ziua de miercuri, 19 mai a.c., s-a aporobat ca fiecare parlamentar să aibă dreptul la un timp de intervenție de 20 de secunde care se atribuie grupului parlamentar din care face parte.

În funcție de numărul de deputați și senatori care compun grupurile parlamentare din cele două Camere, urmează ca intervențiile să se facă în limita următorilor timpi: Grupul parlamentar PNȚCD Civic Ecologist – 36 minute, Grupul parlamentar PDSR – 38 minute, Grupul parlamentar USD – 21 minute, Grupul parlamentar PNL – 16 minute, Grupul parlamentar UDMR – 12 minute, Grupul parlamentar al Partidului România Mare – 9 minute, Grupul parlamentar al PUNR – 7 minute, Grupul parlamentar al minorităților – 5 minute, cei fără apartenență la grupuri parlamentare – 19 minute.

Fiecare grup parlamentar poate folosi acest timp așa cum dorește. Între grupurile parlamentare pot apare înțelegeri cu privire la folosirea timpului pentru discuții, neexistând obligația de a folosi integral timpul calculat.

În ceea ce îi privește pe cei fără apartenență la un grup parlamentar, pentru că au fost discuții permanente de ce să vorbească unii în numele altora, fiecare are 20 de secunde – fiecare din acești domni deputați și senatori.

Cei care iau cuvântul din partea acestora trebuie să vină cu dovadă scrisă în numele celor care vorbește, adică va avea la dispoziție atâtea minute pe cât este suma celor pe care îi reprezintă cu dovada scrisă, ca să nu mai fie loc de interpretări și de nemulțumiri.

Guvernului i s-a acordat o durată de timp de 45 de minute, cu posibilitatea ca grupurile parlamentare să-i mai cedeze din timpul afectat între 5 și 15 minute.

Deci, cu aceste lămuriri, invit pe domnul prim-ministru Radu Vasile să ia cuvântul.

Vă rog, între timp, cei care nu s-au înscris, să se înscrie la domnul secretar și să-i anunțe pe cei care vor lua cuvântul.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați colegi,

Mai întâi permiteți-mi să mulțumesc Opoziției pentru sârguința cu care își exercită dreptul constituțional de a introduce periodic împotriva Guvernului moțiuni simple sau de cenzură, ceea ce ne oferă prilejul unui neîntrerupt și rodnic dialog.

(Aplauze.)

Cu titlu strict informativ, menționez că aceasta este a 19-a moțiune a Opoziției dezbătută de Parlament de la câștigarea alegerilor din 1996 de către actuala Coaliție majoritară. Pe vremea când eram noi în Opoziție apăruse sloganul "Nici o sesiune fără moțiune!"

Recunosc faptul că modesta noastră performanță a fost mult depășită și mă îndoiesc că pe viitor se va reuși depășirea acestui record.

Revenind însă la prezenta moțiune de cenzură, eu, unul, o consider un demers politic binevenit pentru Guvern și util pentru Opoziție. El marchează importanța acestui moment legislativ cu consecințe decisive pentru mersul reformei.

Totodată, după cum am putut constata, dezbaterile de sub cupola Parlamentului au reușit aproape fără excepție să detensioneze relația dintre Putere și Opoziție, să testeze coeziunea Coaliției majoritare și să identifice pozițiile convergente dintre cele două "tabere".

De aceea, vă mărturisesc că îmi doresc oricâte moțiuni doriți, numai mineriade să nu mai fie!

Stimați colegi,

După cum știți, suntem părtași astăzi la o cvasipremieră a democrației parlamentare - Guvernul a hotărât să-și angajeze răspunderea în fața Parlamentului pentru un proiect de lege prin care se modifică nu mai puțin de 6 acte normative vizând centrul vital al reformei, adică privatizarea.

Reproșurile nu au întârziat să apară, și ele se regăsesc în motivația moțiunii de cenzură.

În esență, ni se impută faptul că, prin recurgerea la procedura de asumare a răspunderii, Guvernul României împiedică exprimarea în Parlament a partidelor politice din Opoziție.

Totodată, se afirmă că în legislația românească nu s-a mai văzut o lege care să modifice simultan 6 acte normative dintr-un domeniu economic de maximă importanță.

Se invocă pericolul unui precedent riscant care ar permite Guvernelor viitoare să acționeze într-o manieră identică, operând dintr-un foc, dacă pot spune așa, transformări de substanță pe întregi "hectare" de legislație.

Primul lucru pe care sunt obligat să-l constat în toate aceste argumente este că toate sunt retorice, neavând nici un fel de bază legală sau constituțională. Pur și simplu, nu există nici un text de lege prin care să se stabilească cum și în ce limite procedurale ori de altă natură pot fi amendate legile în vigoare. De altfel, mă îndoiesc de faptul că se va putea ajunge cândva la o asemenea reglementare.

Fapt este că, potrivit cerinței Constituției, parlamentarilor le-a fost prezentat nu un pachet de legi, așa cum se speculează, ci o singură lege. Exigența legii fundamentale a fost întru-totul respectată. Presupun că acesta este motivul pentru care eminenții juriști ai PDSR au renunțat să mai invoce în textul moțiunii neconstituționalitatea demersului guvernamental, acuză exclusiv retorică, bună doar pentru emisiuni televizate.

În ceea ce privește temerea referitoare la crearea unui periculos precedent, cu regret trebuie să vă spun că nici de această dată nu avem merite de pionierat; precedentul aparține Guvernului domnului Văcăroiu care, pe vremea când era prim-ministru, mai exact în 1993, a amendat prin Legea nr.53 nu mai puțin de 4 legi extrem de importante, și anume Codul de procedură de civilă, Codul familiei, Legea contenciosului administrativ și Legea privind organizarea și funcționarea Curții de conturi.

Așa cum stau lucrurile, înțeleg să ni se reproșeze că am valorificat experiența, și nicidecum că am fost deschizători de drumuri.

De ce nu am recurs la ordonanțe de urgență pentru modificarea acestor legi? Pur și simplu pentru că nu mai avem timp și pentru că ne-am temut de repetarea unor situații, precum cele generate de Legea administrației publice locale sau de Legea învățământului, promovate prin ordonanțe de urgență acum mai bine de 2 ani și care nici până astăzi nu au întrunit un minim consens pentru a fi definitivate.

Apoi, nu facem un secret din faptul că soluțiile avansate de Guvern prin proiectul de Lege privind acclerarea reformei răspund obligațiilor asumate în cadrul unor negocieri foarte strânse și foarte dure cu organismele financiare internaționale. Subliniez "negocieri foarte strânse și foarte dure", pentru a se înțelege că nu a fost vorba de a negocia într-o formulă în care partea românească să cedeze.

Or, aș dori să înțelegem că nu ne putem permite să riscăm modificarea acestor înțelegeri pe traseul sinuoaselor abordări parlamentare; am fi riscat compromiterea încheierii acordurilor cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială de care suntem foarte aproape și pe care, altminteri, toate forțele politice le consideră necesare.

Pentru că am ajuns în acest punct, doresc să-i întreb pe colegii din Opoziție a căror atitudine mi se pare uneori deconcertantă: când sunt sinceri? Atunci când susțin în împrejurări oficiale, cum a fost de exemplu recenta masă rotundă de la Cotroceni, necesitatea încheierii acordurilor cu organismele financiare internaționale sau când se afirmă în emisiuni televizate că "Nu avem nevoie de FMI, pentru că acest organism nu este interesat ca economia românească să se țină pe picioare!" – nu spun cine a spus acest lucru, ca să nu dau vreun drept la replică.

Revenind însă la problema ridicată de procedura angajării răspunderii, doresc să mai adaug în chip de concluzie că ea nu este deloc un gest de bravadă politică, ci un instrument al democrației parlamentare folosit de altfel și în alte țări - în mod curent de Guvernele Franței. Dau acest exemplu, pentru că, după cum știți, Constituția noastră a avut drept model în această privință actuala Constituție a Franței.

Angajarea răspunderii nu numai că nu împiedică exprimarea în Parlament a partidelor din Opozițe, ci o favorizează în cel mai înalt grad, dovadă moțiunea de cenzură pe care ați depus-o în cadrul acestei proceduri.

Ce altă sancțiune mai gravă la adresa Guvernului și-ar dori Opoziția decât posibilitatea demiterii lui, ceea ce prin ordonanță de urgență sau prin alt tip de instrument legislativ nu s-ar produce. Iată, deci, că Executivul, nu numai că nu a ocolit forul legislativ, ci s-a expus într-o situație extrem de grea pentru țară riscului maxim.

Un alt lucru care ni se reproșează prin moțiunea de cenzură este secretizarea acordului cu Fondul Monetar și Banca Mondială. Despre ce secretizare poate fi vorba, dacă cele două documente au stat la baza materialului programatic elaborat de Guvern și care a fost obiectul dezbaterii organizate acum o lună la Președinție, cu participarea tuturor partidelor politice? Să mai adaug că aceste acorduri au fost larg mediatizate, comentate de mai toți analiștii și au constituit obiectul unor declarații politice parlamentare.

Nu am avut posibilitatea să particip la masa rotundă de la Cotroceni, dar m-a bucurat mesajul acestei reuniuni, faptul că principale forțe politice ale țării recunosc necesitatea încheierii acordurilor cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, implicit a condiționărilor pe care ele se bazează.

Mai mult, am sperat că toată lumea înțelege dificultatea acestor luni, în care avem de făcut față vârfului de plată al datoriei externe, datorie pe care nu noi am contractat-o, dar pe care noi trebuie s-o plătim. Continuu să cred că acest moment responsabilizează toate forțele politice, fiind vorba efectiv de interesele pe termen lung ale României. Prin eforturile de până acum suntem aproape de momentul depășirii punctului critic. Nu este vorba de vreun succes al Guvernului actual, ci de o perioadă de calm obligatorie pentru demararea creșterii economice. Am spus și o repet: măsurile efective de relansare economică vor rămâne doar pe hârtie, până când nu vom ieși din chingile condiției de debitor, până când nu ne vom câștiga sau recâștiga credibilitatea pe piețele financiare, demonstrând că suntem buni platnici și că știm să ne ținem de cuvânt.

În această lumină, sigur că o eventuală reușită a moțiunii de cenzură ar da satisfacție celor care au inițiat-o, dar ar avea efecte pe termen lung dezastruoase pentru țară.

Dacă aș ști că un nou Guvern ar deține o rețetă salvatoare și ar putea să facă rapid bine României, vă rog să credeți că în acest moment v-aș pune la dispoziție demisia mea.

Mai mult de faptul că am reușit să obțin un infarct în această funcție, eu nu am văzut nici un avantaj.

Accelerarea reformei nu este doar o chestiune de voință politică, ci este generată de situația limită la care s-a ajuns. Efectiv, nu mai avem nici timp, nici bani, nici creditori. Nu mai putem trăi pe datorie, între noi fie vorba, dată fiind situația de până acum 9 ani, nici de furat nu mai e mare lucru.

Sunt convins că la fel gândesc cu sinceritate, cu cugetul lor, și colegii noștri din Opoziție. Eu am contat întotdeauna pe calitatea umană, intelectuală, civică și politică a multora dintre ei, oameni pe care i-am cunoscut direct, în decursul unor ani buni de colaborare și colegialitate.

Vă mărturisesc că și astăzi, când mă aflu în fața dumneavoastră, ca șef al Executivului, încerc același sentiment confortabil, simțind că mă adresez unor colegi, poate chiar prieteni, indiferent de partidul din care fac parte.

După acest, dacă vreți, intermezzo afectiv, îngăduit de dumneavoastră, firește, să ne întoarcem la acuzațiile din textul moțiunii.

Se apreciază că noile reglementări privind privatizarea rezolvă, pe cale ascunsă, problema reparațiilor și restituirii către foștii proprietari. Nimic mai fals! Această lege nu face decât să stabilească o serie de garanții din partea statului român față de eventualii cumpărători ai unor bunuri revendicate, sau revendicabile. Mai mult. Legea precizează că, în cazul în care restituirea în natură ar duce la dizolvarea unei companii, se va proceda la despăgubirea fostului proprietar, astfel încât compania să-și poată continua nestingherită activitatea.

Subliniez încă o dată că această lege nu face decât să aducă garanții pentru cumpărător, cu scopul declarat de a debloca procesul de privatizare și nu interferează în nici un fel disputa referitoare la restituirea proprietăților confiscate în timpul comunismului. Aceasta nu înseamnă că Guvernul nu este interesat în cel mai înalt grad de rezolvarea, odată pentru totdeauna, a restituirilor, problemă care preocupă, de altfel, și principalul partid de Opoziție – PDSR.

La acest capitol am reținut cu satisfacție documentele Consiliului Național al PDSR din martie anul curent, documente care marchează o schimbare majoră în optica acestui partid față de proprietate, devansând chiar poziția unor partide din arcul guvernamental, PDSR s-a pronunțat în favoarea restituirii spațiilor comerciale, proprietăților industriale, preconizând despăgubiri adecvate pentru situațiile în care acest lucru nu mai este cu putință. De aceea, îmi vine și mai greu să înțeleg acum îngrijorările și suspiciunea care răzbat din textul moțiunii.

Stimați colegi,

Cu siguranță, cea mai gravă acuzație care ni se aduce se referă la faptul că am promova o reformă tip IMGB, care va duce la distrugerea completă a economiei naționale și la generalizarea sărăciei. Asemenea afirmație, profund nedreaptă și neadevărată, se bazează numai pe rea-credință și nu poate fi justificată decât de o vehemență electorală. De altfel, eu nici nu cred că cei care au scris acest lucru sunt convinși de adevărul lui. Departe dorința de mine de a vă convinge că privatizarea IMGB a fost un succes. Dimpotrivă, recunosc acest eșec, cu amendamentul că el face parte din procentul de risc pe care-l presupune orice economie de piață, orice contract de vânzare-cumpărare. Situația din Cehia de astăzi poate să fie un exemplu ilustrativ în acest sens.

Privatizarea, prin ea însăși, nu este sinonimă cu succesul garantat. Dar a reduce tot ce a făcut acest Guvern în materie de privatizare la un eșec, fie el și plin de învățăminte, mi se pare incorect și amoral. Dacă ar fi să răspund cu o sintagmă malițioasă, am putea vorbi și noi de o reformă tip Semănătoarea, sau de o reformă tip BANCOREX. Sau, mai grav, de o reformă "Nu ne vindem țara", care ne-a costat atât de mult.

Referitor la următorul punct al moțiunii, în care se reclamă faptul că soluțiile prevăzute în proiectul de lege, și anume închiderea operațională și dizolvarea de drept vor duce la blocarea privatizării unor societăți comerciale, cu efecte grave pe plan social, țin să aduc următoarele precizări.

Închiderea operațională se va realiza numai la activele nerentabile din cadrul unei societăți comerciale, pentru care, din procesul de exploatare și valorificare a serviciilor, pe care le realizează, nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente. Activele supuse procesului de închidere operațională vor fi vândute obligatoriu prin licitație publică cu strigare, metoda cea mai transparentă de vânzare. Salariații disponibilizați în urma acestei acțiuni vor primi toate drepturile prevăzute de legi.

În ceea ce privește dizolvarea de drept a societăților comerciale, este adevărat că aceasta este o reglementare nouă, dar are menirea benefică de a accelera privatizarea, deoarece simplifică situația multor societăți comerciale, care se complac în menținerea unor datorii care, însumate, ajung să depășească 50 până la 80 la sută din active. Or, dizolvarea de drept reprezintă acea posibilitate operativă de încetare a activității unor agenți economici, care, pentru că nu-și pot plăti datoriile, nu pot fi viabili, aceasta constituind un criteriu general aplicabil, care nu mai are nici o rațiune din partea organelor de conducere a acestora.

O altă acuzație adusă Guvernului se referă la "scoaterea procesului de privatizare de sub control financiar prin restrângerea drastică a competențelor Curții de Conturi". De fapt, actualul Guvern nu a urmărit decât respectarea Constituției, precizând mai clar atribuțiile Curții de Conturi și delimitând fără echivoc atribuțiile fiecărei instituții implicate în activitatea de control.

Îmi amintesc și dumneavoastră vă amintiți că reprezentanții Guvernului Văcăroiu, în perioada 1995-1996 au justificat frecvent lipsa de progres în domeniul privatizării, mai ales față de organismele internaționale, prin imixtiune blocantă a controlului Curții de Conturi.

De altfel, în evaluarea Comisiei Europene, se indică clar faptul că intervențiile Curții de Conturi au constituit un factor de frânare a privatizării și a reformelor, în general.

Cât despre îngrijorarea Opoziției cu privire la drepturile acționarilor, inițiatorii moțiunii omit în mod deliberat că statul este proprietarul terenurilor și în acest caz este absolut normal, logic și legal ca majorarea capitalului cu valoarea terenurilor să fie considerată drept aport în natură al statului.

La pct.5 al moțiunii, inițiatorii introduc un nou concept în domeniul juridic, și anume prezumția de vinovăție.

Se consideră că autorul proiectului de lege, sub pretextul accelerării procesului de privatizare, creează posibilitatea unor acțiuni frauduloase din partea personalului instituțiilor implicate în privatizare. Se încearcă încă o dată culpabilizarea de principiu, globală și sentențioasă, a celor direct angajați în procesul de privatizare.

Aceeași rea-credință care afecta și afectează în continuare colaborarea dintre Putere și Opoziție și pe care numai împreună, prin spirit pozitiv și încredere, o vom putea elimina, în primul rând, spre binele României.

Mai departe, la pct.6, se sugerează că eliminarea reprezentanților sindicatelor din Consiliul de administrație al Fondului Proprietății de Stat denotă o lipsă de transparență și subiectivism în procesul de privatizare. Reamintesc că până acum sindicatele s-au aflat în Consiliul de administrație și procesul de privatizare este cel incriminat de dumneavoastră, chiar prin moțiune.

Reamintesc însă, că, în conformitate cu legile în vigoare, sindicatele nu participă la administrarea societăților comerciale, și/sau a fondurilor de investiții, iar Fondul Proprietății de Stat este instituție de interes public, organizat ca un fond închis de investiții.

Dragi colegi,

Nu mi-am propus să răspund exhaustiv la toate punctele moțiunii, lăsând și celorlalți colegi de Cabinet posibilitatea unor intervenții punctuale, în funcție de resortul lor.

Îmi exprim speranța, însă, că toți parlamentarii, atât ai Puterii, cât și ai Opoziției, vor reuși să transforme dezbaterea moțiunii de cenzură într-un moment de analiză constructivă, responsabilă, eliberată de obsesiile câștigurilor electorale și întoarsă cu adevărat spre interesele majore ale țării.

Pentru că, ceea ce ne leagă - dragostea pentru România - rămâne lucrul esențial. Și eu știu că tocmai această dragoste, mai ales acum, în momente de cumpănă, cu război la granițele țării, va avea ultimul cuvânt.

Doamnelor și domnilor parlamentari, vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule prim-ministru.

Trecem la dezbaterea moțiunii de cenzură.

Voi da cuvântul domnilor deputați și senatori, în conformitate cu lista înscrierilor și cu timpii pe care i-am anunțat.

Are cuvântul domnul deputat Adrian Năstase, din partea PDSR.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Am încercat să anticipez mesajul de răspuns al Guvernului la problemele ridicate în moțiunea de cenzură. Nu a fost foarte complicat! Am dispus de câteva opinii ale analiștilor politici cu care Puterea ne dă întâlnire, aproape zi de zi, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, și de punctele de vedere ale unor personalități politice din actuala Putere.

Am aflat astfel că actualul apel al Opoziției la instituția moțiunii de cenzură este etichetat drept antireformism.

În acest sens, vreau să spun de la bun început că, față de așa - zisa "reformă", promovată în România pe timpul guvernului Ciorbea și continuată, fără corecturi majore, sub guvernarea Radu Vasile, cu sprijinul parlamentar al CDR-PD-UDMR - activitate care a avut ca efecte haosul economic, adâncirea crizei, ruinarea învățământului și a sistemului de sănătate, generalizarea sărăciei, marginalizarea tinerilor și eliminarea bătrânilor din societate, - PDSR se declară ferm împotrivă.

Astăzi, trebuie spus, Guvernul a transformat conceptul de reformă într-o noțiune mitologică, golită de conținut și fără finalitate umană. Actuala coaliție de dreapta ne-a impus, fără să o cerem și fără să dorim, o reformă fără popor și împotriva poporului, o reformă fără supraviețuitori. Acum culegem roadele amare ale credinței actualilor guvernanți că pentru succesul transformării structurale a economiei și societății românești este suficientă exprimarea voinței politice.

Am atras de nenumărate ori atenția asupra acestei erori fundamentale de politică economică și socială, fără orizont și lipsită de grija pentru condițiile normale de viață.

Moțiunile noastre - simple sau de cenzură - și vreau să menționez că ele nu au depășit numărul imens de ordonanțe simple și ordonanțe de urgență care au fost date de Guvern, au fost tratate cu suficiență și aroganță.

Cred că a venit momentul ca Guvernul să înțeleagă că scopul reformei este ca oamenii să trăiască mai bine. Criteriul principal de apreciere a competenței Guvernului rămân rezultatele economice și sociale. Acestea pot contribui la sporirea sau, în situația de azi, la pierderea de către Executiv a autorității.

Din păcate, Guvernele CDR-USD-UDMR – așa cum se vede din toate sondajele de opinie din ultima vreme - au compromis ideea de reformă. Au reușit această "performanță" pentru că nu au fost capabile să conceapă o strategie concretă și coerentă a reformei, să-i clarifice obiectivele, prioritățile și mijloacele de realizare. 70% din cetățenii țării consideră, la fel ca și opoziția parlamentară, că țara merge într-o direcție greșită.

Guvernele Victor Ciorbea și Radu Vasile au recurs la abordări nepragmatice, dogmatice, dovedind lipsă de responsabilitate, netransparență, subiectivism, clientelism.

La ce s-a ajuns? Statisticile oficiale vorbesc de la sine.

Am avut răbdare după alegerile din 1996. Am înțeles atunci că vă trebuie timp să învățați, pentru că nu erați pregătiți pentru guvernare. Am mai înțeles că cei 15.000 de specialiști promiși au fost pură propagandă electorală și de aceea s-au făcut greșeli majore. Chiar și sindicatele au fost răbdătoare și v-au acordat o perioadă de grație, de pace socială.

Au trecut doi ani și jumătate și nimic nu vă mai poate scuza. Recurgerea la formule de genul "moștenirii dezastruose", a "găurilor negre" a "dărâmării băncilor" fără să se înțeleagă faptul că ceea ce se întâmplă astăzi reprezintă nimic altceva decât prăbușirea sistemului bancar. Pierderea băncilor precum dărâmarea popicelor ține de faptul că într-o economie neperformantă, creditele bancare nu mai pot fi performante.

Mai grav este faptul că Guvernul și-a delegat unele din responsabilitățile suverane. Voi invoca un fapt care dovedește că nu Guvernul României decide pentru țară și pentru cetățenii ei.

Guvernul a acceptat – fără negocieri – condițiile propuse lui de anumite firme de consultanță în formularea modificărilor ce deveneau obligatorii de adus Ordonanței de urgență nr. 88/1997.

Citez din scrisoarea domnului Farid Dhanji, adjunctul șefului Misiunii Băncii Mondiale în România, către președintele FPS: "Așa după cum știți am lucrat intens, câteva luni, cu firma de consultanță "Nestor & Nestor" și cu domnul Sulică în pregătirea acestor amendamente"; "Noi considerăm că amendamentele pe care vi le înaintăm sunt satisfăcătoare pentru Banca Mondială în înțelegerile recente asupra PSAL"; "Sperăm că Guvernul le va accepta", și textul scrisorii continuă. Parlamentarii români nu ar fi trebuit să aibă și ei un anumit rol în prezentarea unor amendamente la astfel de legi cu o importanță atât de mare, cel puțin la nivelul unora dintre experții consultați de către Guvern sau de către Banca Mondială?

În acest cadru, lăsând deoparte faptul că proiectul propus intră în conflict cu unele legi și că introduce excepții la excepții, acesta ridică întrebări cu privire la onestitatea celor implicați în privatizare, la legalitatea desfășurării acesteia și mai ales la eficiența procesului ca atare. Nu este vorba de a stabili o prezumție de vinovăție, dar nici nu este acceptabil ca printr-o astfel de lege să se dea, în alb, o exonerare de răspundere pentru cei care vor putea să facă absolut ce vor cu avuția țării.

Sunt deja suficiente exemple prin care se poate dovedi insuccesul privatizării promovate în ultimii doi ani. Mă opresc la două dintre ele. Este vorba despre privatizarea a două societăți emblematice pentru economia românească - Romtelecom și IMGB - privatizări apreciate de Putere la momentul respectiv ca exemple de urmat.

În presa străină a apărut săptămâna trecută știrea conform căreia OTE, societatea care a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni al Romtelecom pentru 600 milioane dolari, scoate la vânzare același pachet de acțiuni pentru suma de 2 miliarde de dolari. Pentru cei care nu-și amintesc, OTE a plătit statului român doar jumătate din suma de vânzare, 300 de milioane, cealaltă jumătate urma să fie folosită pentru modernizarea Romtelecom. Ce s-a petrecut, apoi, se știe. OTE neavând fondurile promise prin contract pentru modernizare a crescut tarifele într-un ritm scăpat de sub orice control.

Subliniem și faptul că în timp ce noi ne lăudăm că privatizăm, în realitate noi am întărit sectorul de stat din alte țări, deoarece firma OTE, așa cum se știe, este o firmă cu capital majoritar de stat în Grecia.

Cel de-al doilea exemplu se referă la vânzarea IMGB unei firme din Norvegia, tot pe o sumă simbolică: 500.000 de dolari, când numai Casa de cultură a societății a fost revândută de societatea norvegiană cu 1.500.000 de dolari. Același investitor așa-zis strategic vinde acum IMGB-ul la bucată, transformând societatea într-o adevărată ruină.

Am înțeles astăzi de la domnul prim-ministru că și în cazul privatizării trebuie să acceptăm pierderile colaterale ca și în cazul bombardamentelor din Iugoslavia.

Mulțumit de acest gen de afaceri, care numai în interesul țării nu s-au derulat, Executivul cere acum prin așa-zisul proiect de lege, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, ca privatizarea să se desfășoare de acum înainte "en-gros", fără nici un fel de control din partea vreunei autorități publice și fără ca persoanele fizice sau juridice implicate în procesul de privatizare să poată fi trase la răspundere, vreodată, în vreun fel.

În concepția noastră, privatizarea nu este un scop în serie, ci un mijloc de restructurare a proprietății, inclusiv în interesul salariaților reprezentați de sindicate. La rândul lor, programele de restructurare se cer însoțite de măsuri concrete de reconversie a forței de muncă, respectiv de redistribuire a salariaților disponibilizați, măsuri care să fie aplicate concomitent, înlăturându-se tensiunile sociale.

Susținem asigurarea și respectarea rolului participativ al sindicatelor în luarea deciziilor de o asemenea importanță, la nivel național, dar și la nivelul întreprinderilor. Reforma economică nu trebuie să afecteze condiția salariatului, iar prin "dizolvări de drept" și "închideri arbitrare" să-l înstrăineze de societate.

Pentru că suntem împotriva acestui adevărat jaf național, Puterea ne etichetează drept antireformiști.

Desfășurarea reformei economice, care să asigure dezvoltarea țării prin valorificarea eficientă a resurselor sale, necesită un guvern competent, cu autoritate, care să dispună, atât de voință și de bună credință, cât și de puterea și de inteligența necesare pentru a o pune în aplicare.

În fapt, Guvernul a ignorat și ignoră practica ce demonstrează că prețul renunțării la creșterea economică este infinit mai mare decât prețul susținerii acesteia. Argumentele invocate mult prea des privind o așa zisă "creștere economică nesănătoasă" sunt fără susținere reală. Populația a sperat, noi am sperat, celelalte partide din Opoziție au sperat și chiar parlamentari ai coaliției au crezut că Executivul va învăța din propriile greșeli și că nu le va mai repeta.

Și totuși, ce ați oferit populației? O listă de priorități începând cu "restitutio in integrum", legea dosarelor fostei Securități, legea învățământului în versiunea UDMR, transformarea justiției într-un instrument politic, creșterea taxelor și impozitelor, alungarea investitorilor, falimentarea întreprinzătorilor mici și mijlocii, eșecuri pe toată linia în politica externă și multe altele de același gen.

Acum, mai nou, doriți să modificați Constituția, ca și cum aceasta ar constitui prioritatea momentului. Vom avea vreme după alegerile parlamentare să vedem care sunt elementele care vor trebui regândite în ceea ce privește legea fundamentală.

Din păcate, în numele așa-zisei reforme s-a promovat o politica premeditată de lichidare, de dezindustrializare, de falimentare a agriculturii, de distrugere a sistemului bancar, de reducere constantă și semnificativă a producției naționale.

În altă ordine de idei, ce a mai reușit Guvernul? A transformat Parlamentul României într-un element decorativ. Practic, Parlamentul controlat de actuala Putere, a devenit o agenție guvernamentală, în ciuda principiului separației puterilor pe care se bazează orice democrație constituțională. Parlamentul a fost transformat într-o mașină de aprobare a ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență, în care rolul Opoziției este anulat, în ciuda încercărilor acesteia de a avea inițiativă legislativă și de a prezenta amendamente.

Toate încercările Opoziției sunt sortite eșecului, deși în nenumărate rânduri, Președintele României și chiar liderii partidelor politice de la Putere – cel mai recent cu ocazia mesei rotunde de la Cotroceni - s-au angajat să contribuie la normalizarea relațiilor Guvern - Parlament, majoritate-opoziție.

În ciuda faptului că la Cotroceni ne-am înțeles că vom discuta despre problematica economică, despre criza economică în care se găsește țara, că vom realiza un grup de reflecție privind problemele proprietății, Guvernul a venit cu această formulă-pachet pe care o impune în acest moment Parlamentului, fără să țină seama de punctele de vedere ale Opoziției.

Acum Guvernul își asumă răspunderea, după care va urma probabil asumarea răspunderii la asumarea răspunderii, întrucât proiectul de lege pentru așa-zisa accelerare a reformei nu este altceva decât o mixtură incoerentă de modificări legislative, care va crea un haos generalizat, căruia n-o să-i puteți face față.

Toată această stare de fapt, toată această politică dusă de coaliția CDR-PD-UDMR după noiembrie 1996, a dus la pierderea încrederii populației în instituțiile statului, în virtuțile democrației - ai căror campioni v-ați autodeclarat - , a dus la disoluția autorității statului.

PDSR a monitorizat declarațiile liderilor politici ai actualei Puteri și putem demonstra cu nenumărate exemple că absolut toate partidele din coaliția majoritară recunosc și critică politica guvernamentală greșită care a condus la dezastrul din societatea românească, ca și cum altcineva, din afara țării, de pe o altă planetă, ar fi responsabil de "reușitele" pretinsei reforme.

Guvernul trebuia să vină în fața țării și în fața Parlamentului până la 15 martie – așa cum s-a solicitat de către Parlament printr-o hotărâre din ianuarie 1999 și cum s-a stabilit la reuniunea de la Cotroceni de la începutul lunii aprilie – cu un program de măsuri economice și sociale concrete, de natură să oprească declinul economic și deteriorarea nivelului de trai. Nu putem discuta astăzi un astfel de program.

În schimb, acest Guvern a dovedit, cu prisosință, că nu este capabil de un asemenea demers, motiv pentru care vă invităm, stimați parlamentari ai Puterii să sprijiniți, alături de noi, moțiunea noastră de cenzură.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

S-a vorbit 15 minute.

Vă mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Mircea Ciumara, PNȚCD. După dânsul, va urma domnul Bogdan Duvăz, PD.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

După opinia mea, actuala moțiune de cenzură este o inovație în viața noastră parlamentară, pe care trebuie s-o apreciem la justa ei valoare. Spun aceasta, deoarece, trecând peste retorica de rigoare, pe fond, moțiunea este un act în favoarea Guvernului. De aceea, mă aștept ca mulți dintre semnatari să dea dovadă de responsabilitate și să voteze împotriva moțiunii. Să mă explic.

Dacă citim moțiunea cu atenție, constatăm că ea se ocupă de câteva amănunte din conținutul Legii accelerării reformei, evitând să se pronunțe asupra concepției legii, în ansamblul ei.

Este straniu ca la o lege atât de complexă să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Faptul că deși semnatarii au ținut să folosească prilejul de a se pronunța asupra legii, în realitate, nu au vrut să se pronunțe asupra ei, nu poate însemna decât că domniile lor sunt de acord cu concepția legii. În asemenea situații, tăcerea este echivalentă cu acceptarea. Practic, semnatarii confirmă că problemele pe care le reglementează legea sunt problemele esențiale care depind de accelerarea reformei. Nici nu putem pretinde Opoziției o formă mai directă de confirmare a acordului cu politica Guvernului, căci și-ar nega rolul ei de Opoziție. Ținând seama de sensul pozitiv al moțiunii, eu zic că trebuie să interpretăm corect și criticile aduse unor amănunte din cuprinsul legii.

Semnatarii ne atenționează că în anumite situații, aplicarea legii ar putea genera și efecte mai puțin dorite. De principiu, nu putem respinge această idee, deoarece nimic din ceea ce este omenesc nu este perfect, deci nici legea aceasta nu poate fi perfectă sau automat satisfăcătoare. Evident că pentru a evita situațiile nedorite este necesar să adoptăm rapid și alte legi ale reformei pentru a întregi cadrul legislativ. Faptul că unii parlamentari din Opoziție semnalează sub propria semnătură asemenea posibilități, îi obligă pe viitor să adopte o atitudine constructivă, să nu mai obstrucționeze adoptarea legilor într-un ritm mai alert. Nu am dreptul să bănuiesc pe colegii din Opoziție că au intenția să-și încalce semnătura, manifestând doar o îngrijorare de fațadă, așa că Guvernul poate de astăzi să spere că va obține mai ușor legiferarea necesară.

Semnatarii moțiunii au abuzat excesiv pe vremea când se aflau la guvernare de expresia "macrostabilizare". Deși termenul s-a demodat, fondul problematic continuă să existe. Faptul că Guvernul și-a asumat dintr-un foc întreaga legislație necesară macrostabilizării, mă face să cred că răspunde astfel unei solicitări parlamentare, aceea de a înceta practica ordonanțelor de urgență în acest domeniu. Mai rămâne legislația necesară relansării economice, lucrul declarat de toată lumea, cred, ca dorit, în care se mai justifică pentru un timp utilizarea ordonanțelor de urgență și nu putem decât să solicităm Guvernului să accelereze elaborarea ei, pentru a intra în normalitate legislativă. La fel, sper ca semnatarii moțiunii să sprijine accelerarea adoptării actelor normative pentru a ieși mai repede, măcar din tranziția legislativă.

Mi s-a părut ciudat la început faptul că semnatarii nu au reușit să găsească într-un text de lege atât de lung suficiente amănunte discutabile și au fost nevoiți să introducă în moțiune, pentru a umple pagina, probleme care nu au nici o legătură cu asumarea răspunderii. De exemplu, Acordurile cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială: Guvernul nu și-a asumat răspunderea pe aceste acorduri, deci includerea lor în moțiune s-ar părea a fi o simplă digresiune, dacă nu, chiar o diversiune. Iar îngrijorarea semnatarilor că aceste acorduri nu sunt cunoscute este dubioasă. În mod cert, oricare dintre semnatari care a dorit, a putut obține aceste documente fără dificultăți, nu pe căi oculte, ci direct de la Guvern. Atunci, care este sensul îngrijorării? La o recentă masă rotundă televizată, unul din reprezentanții marcanți ai Opoziției a atenționat în mod insistent că domnia sa are în timpul emisiunii în față cele două documente, iar noi, parlamentarii Puterii, nu le aveam pe masă.

În aceste condiții, nu-mi rămâne decât să înțeleg că semnatarii se tem că Guvernul nostru nu ne asigură și nouă, celor care-l susținem, aceeași documentare ca și Opoziției. Mă simt dator să le mulțumesc pentru acest gest colegial și vreau să-i asigur pe parlamentarii Puterii, nu suntem persecutați de propriul Guvern. Era de așteptat ca atunci când s-a oferit Opoziției posibilitatea să inițieze o acțiune propagandistică, unii parlamentari să dorească a valorifica acest prilej, semnând moțiunea de cenzură. Ei nu ar fi putut face acest act propagandistic dacă în final nu ar fi cerut demiterea Guvernului. Ținând seama de caracterul pozitiv al moțiunii, această cerere este un simplu act formal și nimic mai mult.

În final, nu-mi rămâne decât să apreciez încă o dată caracterul pozitiv pe fond al acestui gest propagandistic, și-mi exprim speranța că mulți dintre semnatari vor vota împotriva moțiunii. Căci nu pot să cred că o persoană inteligentă, de dragul exclusiv al propagandei, riscă să devină responsabilă pentru blocarea reformei acum, amenințînd țara cu intrarea într-o profundă degringoladă economică. Orice om normal și suficient de bine informat trebuie să fie conștient că nu ne putem permite acum destabilizarea guvernării, deci n-are dreptul să transforme votul la această moțiune într-un fel de ruletă rusească. Mi-a plăcut foarte mult expunerea antevorbitorului meu, care ne-a criticat că am alungat investitorii. Este adevărat, când am venit la guvernare, erau la coadă investitorii, și s-au speriat de noi și au fugit. Eu îmi amintesc însă că de fapt nu era nici un investitor interesat, și noi i-am adus pe aceia, puțini sau mulți, câți există. La fel, aprecierea că legea aceasta este o mixtură incoerentă mi se pare hilară, pentru că logica acestei legi nu constă în interiorul ei, ci în logica reformei, deci legea răspunde nevoilor reformei reale, acolo și în alte domenii. Nu trebuie să aibă o logică internă, că nu este o poezie.

În al treilea punct, domnul care a vorbit înaintea mea și pe care îl stimez în mod deosebit, a demonstrat...

 
 

Domnul Adrian Năstase (din bancă):

Nu mă cunoașteți, vă dau cartea mea de vizită!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Nu, eu nu vă dau dreptul la replică.

... a demonstrat că este dornic să susțină o mulțime de legi pe care și Guvernul României vrea să le susțină, că ele sunt absolut necesare. Este adevărat că toate inițiativele pe care le-a amintit domnia-sa nu au nici o legătură cu legea prin care și-a asumat răspunderea. Dar insist, probabil că negăsind în acest proiect de lege prea multe lucruri de criticat, a fost nevoie să aducă și alte subiecte în discuție, ceea ce nu face decât să confirme domnia-sa că pe viitor vom fi susținuți să accelerăm legiferarea, și nu să o întârziem.

Și un ultim punct, criteriul de apreciere al Guvernului este eficiența. Este corect, sunt de acord cu treaba aceasta. Dar eficiența trebuie s-o apreciem din două puncte de vedere. În primul rând, am moștenit o economie ca o sită, din care toate resursele curgeau. Și primul obiectiv, mi se pare mie, este să punem capăt risipei de resurse. După aceea, cu resursele care sunt, multe sau puține, să obținem rezultate mai bune. Și faptul că Guvernul în mod ferm pune capăt risipei de resurse, de care nu ne simțim vinovați, mi se pare că este un motiv să apreciem că Guvernul României este eficient.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Aveți 8 minute.

Are cuvântul domnul deputat Bogdan Duvăz, de la Grupul parlamentar al PD, și va urma domnul senator Paul Păcuraru – PNL.

 
 

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Astăzi, într-o Sfântă Sărbătoare de Înălțare, credeam că este mai potrivit, chiar dacă era timpul să discutăm o moțiune, să ne comportăm cu oarecare înțelepciune, înțelegere, blândețe, dar și sinceritate.

Din păcate, așa cum a fost prezentată de către susținătorii moțiunii atât situația guvernării, cât și argumentația situației țării, va trebui ca aceste dorințe pe care orice creștin astăzi le-ar fi vrut împlinite, să nu le putem chiar respecta. N-aș vrea să încep să vorbesc de moștenirea grea, așa cum ni s-a și atras atenția, dar nu ne putem face că uităm niște realități, să trecem cu mare ușurință peste ele și mai ales acum să le punem în cârca actualului Guvern.

Și, atunci, aș vrea să vorbesc despre niște realități ale României de astăzi, și nu despre moștenirea grea de ieri. Realitatea României de astăzi este că s-a trezit cu un sistem bancar demolat, și demolat cu rea credință, demolat de unii care au crezut că pot să facă din sistemul bancar un sistem de alimentare mascată a economiei, așa cum se făcea în economia centralistă. Un sistem demolat, pentru că din el s-a alimentat Guvernul PDSR în mod sistematic, în special între anii 1993-1996, pentru a face importuri masive de energie și alte operațiuni de alimentare a economiei, fără să se gândească nici măcar o clipă că ar fi fost necesar ca aceste cheltuieli din bănci să fie acoperite de Guvern cu garanții, și deci să fie transparente, și la care Guvernul ar fi trebuit să se oblige să susțină aceste cheltuieli din bugetul public și s-o spună astăzi populației.

În fond, noi suntem în situația de a întoarce această, hai să-i zicem, inginerie financiară, cum ar fi spus un apropiat al fostului Guvern, pe care eu n-o numesc decât o scamatorie ieftină, și s-o reparăm, în sensul de a spune astăzi populației că trebuie cu toții, 22 de milioane de oameni, să umplem acest matrapazlâc. Acest sistem care s-a perpetuat pentru ani de zile, aceste cheltuieli fără responsabilitate pe care PDSR, dacă ar fi câștigat alegerile, mă întreb, cum ar fi crezut că le poate repara? - probabil că erau convinși dânșii, la momentul respectiv, că le vor pierde - acest sistem a adăugat și datoria publică făcută, de peste 800 de milioane de dolari în această perioadă, care trebuie returnată astăzi cu toate serviciile sale. Aceasta este situația în care Guvernul României trebuie, și trebuie să facă reformă astăzi, reformă întârziată 7 ani de zile, în mod absolut nejustificat. Dânșii spun că o asemenea angajare a răspunderii care, după părerea mea, este un act de curaj politic, poate este actul de cel mai mare curaj pe care un Guvern poate să-l avanseze către Parlament și în fața țării mai ales, deci angajarea responsabilității pentru o privatizare rapidă, pentru că, în fond, cea mai mare parte din actele normative pe care le modifică această lege asupra căreia Guvernul își angajează răspunderea se referă în special și în special la accelerarea privatizării, la o privatizare rapidă. N-ar fi fost nevoie, dacă fostul Guvern PDSR, care astăzi se teme ca nu cumva aceată privatizare să fie prea puțin transparentă, care astăzi se teme ca nu cumva această privatizare poate să se și termină într-un interval de timp scurt, ar fi făcut privatizarea, și nu ne-am fi trezit în 1997 cu doar 20% din economie privatizată, cu toate că toate angajamentele, toate legile de accelerare a privatizării, toate MEBO și alte asemenea, aș spune eu, tot scamatorii, nu au dus la privatizare, la o privatizare pe care puterea respectivă, de fapt, nici n-o voia.

Aș vrea să fac referire cu această ocazie la ceea ce a spus un ministru care, e adevărat, în momentul acesta nu mai este în PDSR, într-o emisiune televizată recentă, dar un ministru de mare importanță în Guvernul Văcăroiu, și anume fostul ministru al reformei, a spus cu claritate: "Domnilor, vă felicit, în fond, pentru ceea ce Guvernul își asumă răspunderea, pentru că erau lucruri pe care e adevărat că le-am dorit și noi în 1994-1995 și, din păcate, nu am avut sprijinul politic de a le face."

Dacă atunci n-au avut sprijinul politic, cel puțin acum ar trebui să aibă decența și să înțeleagă că ceea ce nu s-a făcut la timp se face astăzi cu costuri și cu riscuri infinit mai mari.

Aș vrea să spun câteva cuvinte în legătură cu această privatizare pe care cu toții o clamăm, dar nu cu toții, în realitate, o și dorim. Aș vrea să spun că această privatizare...

Domni parlamentari de la Grupul parlamentar al PRM (din bancă):

Ca la IMGB?

 
 

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Nu, la Columna, nu la IMGB!

Această privatizare care a fost făcută foarte puțin și prost, din păcate, în perioada 1992-1996, a trecut prin toate metodele prin care se putea stopa. Să ne amintim doar de mult clamata privatizare MEBO și să încercăm acum să ne întoarcem la întreprinderile care eventual au fost privatizate către muncitori, către cei care munceau în ele. Să vedem câte dintre ele mai sunt în mâna acestora sau dacă nu cumva aceste PAS-uri au fost numai niște interfețe abil construite și bine legiferate pentru o clientelă politică care a cumpărat aceste întreprinderi, dar cu facilitățile care trebuiau acordate muncitorilor, și nu investitorilor. Acești oameni au cumpărat în condiții extraordinar de avantajoase, prin intermediul PAS-urilor, iar acolo unde puține nu au fost cumpărate, din păcate, sunt în prag de faliment, pentru că ele n-au putut fi sub nici un fel de formă capitalizate.

Să ne amintim de milionul, așa-zisul milion, deci la recuponizarea privatizării. S-a dat cuponul de un milion și s-a făcut o nouă largă privatizare demontând-o și pe aceea inițial făcută și cu cupoanele emise inițial prin Legea privatizării de la Fondurile Proprietății Private. Care a fost rezultatul? Câți dintre dumneavoastră, domnilor, nu știu, s-ar putea să nu vă intereseze, dar câți din larga populație, câți din cei 20 și ceva de milioane de cetățeni ai României au primit vreun leu în consecința cuponului de un milion, dat cu mare trompetă și cu mare propagandă în 1996? Când am venit în 1997 la guvernare am găsit 4 legi, 5 legi ale privatizării, care mai de care dispusă și disponibilă să frâneze, să încurce sau să demobilizeze orice fel de investiție în România. Asta este realitatea pe care am preluat-o. Nu este vorba de grava moștenire, ci de realitatea de astăzi, pe care acest guvern trebuie s-o înfrângă, în afară de faptul că trebuia și trebuie să ducă lucrurile mai repede și mai departe.

Cred că sunt suficiente argumentele acestea ca să nu mai discutăm de ceea ce s-ar putea numi o lipsă foarte gravă de răspundere a Opoziției astăzi, când încearcă să atace, de fapt, ceea ce unii dintre membrii acelei guvernări recunosc că n-au fost în stare să facă la timpul respectiv.

Presupun că sunt acestea argumente destule, presupun că momentul greu și foarte greu pe care țara îl traversează ne va aduce la înțelepciune, și nu la gâlceavă, și că dumneavoastră cu toții veți respinge această moțiune care nu este din păcate, decât și ea o scamatorie politică făcută acum: a profita de ocazia că depui o moțiune, fără să îți irosești, să zic așa, posibilitățile de a o depune pe alta, pentru că ea este o moțiune oferită, iată, chiar de acest Guvern care și-a asumat răspunderea.

Vă mulțumesc. (Aplauze și urale în sală.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați vorbit 9 minute.

Are cuvântul domnul senator Paul Păcuraru – PNL și va urma domnul senator Corneliu Vadim Tudor – PRM.

 
 

Domnul Paul Păcuraru:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor colegi,

Sigur, am meditat dacă întâlnirea de astăzi, moțiunea de cenzură a Opoziției astăzi are ca preocupare pentru Opoziție cu adevărat căderea Guvernului sau nu, și mai multe lucruri, inclusiv discursurile de astăzi, îmi arată că, de fapt, nici Opoziția nu dorește căderea Guvernului, pentru că asta ar fi o imensă problemă și din punct de vedere al responsabilității care i-ar aparține și din punct de vedere al momentului politic și economic pe care îl parcurge țara.

De altfel, în spatele moțiunii de cenzură, în urmă cu numai o săptămână, un important lider politic al Opoziției chiar îi făcea de la acest microfon domnului prim-ministru omagii, îi spunea că este un prim-ministru deosebit, că trebuie să fie protejat, că trebuie să fie apărat și mă mir că la interval de câteva zile de la aceste gratulații s-a trecut la o semnătură a unei moțiuni. Dar, consider totuși că dincolo de gestul politic al moțiunii, dincolo de posibila punere pe picior de război a Puterii și a Opoziției, există o preocupare pentru analiză profundă, pentru seriozitate și de responsabilitate pentru România.

Sigur, palierul cel mai important al dezbaterii în România este de 10 ani încoace, de 9 ani încoace, reforma economică și politicile economice și, sigur, la acest capitol niciodată și nici un guvern nu s-a putut mândri cu foarte multe lucruri, pentru că în mod permanent guvernele au fost silite să cedeze în diverse situații, la diverse categorii de presiuni, presiuni care veneau din zona socialului, presiuni care veneau din sfera zonelor de interese, a grupurilor de interese etc. și, poate nu în ultimă instanță, dintr-o insufientă coerență și insuficientă viziune asupra obiectivelor precise, punctuale ale reformei.

Cert este, și nu voi face o trimitere la 1996 decât episodică, cert este că reforma, așa cum arăta ea în 1996 era un eșec patent, pentru că toți analiștii economici și politici independenți, nu cei politici, vorbeau de patologie, de gradualism patologic, de îmbolnăvirea economiei, de lipsa de orice perspectivă și în bună măsură votul lui 1996 a fost o încercare de a da un sens schimbării sau să dea o șansă reală schimbării.

Amintesc faptul că și Fondul Monetar Internațional, și Banca Mondială, fără de care, și dacă ne place și dacă nu ne place, nicăieri în Europa de Est nu se poate face mare lucru, pentru că este nevoie de capital și de resurse financiare pentru recapitalizarea economiei, au apreciat că a existat un colaps al programelor de reformă, al acordurilor încheiate cu Banca Mondială și cu Fondul Monetar Internațional, că guvernele niciodată nu și-au respectat angajamentele pe care și le-au asumat și că severitatea cu care abordează România vine deseori din faptul că tocmai aceste angajamente asumate sunt nerespectate.

Sigur, este foarte mult de discutat dacă politicile economice au în momentul de față o perspectivă și cu siguranță actele normative prin care Guvernul și-a asumat răspunderea, dau o direcție precisă și încearcă să elimine multe, foarte multe din confuziile, din obstacolele și din dificultățile, îndeosebi legate de privatizare.

Mă miră însă, și nu pot să-mi ascund mirarea, când constat de exemplu că ni se atribuie situația precară a sistemului bancar. Și vreau să spun și Opoziției, și colegilor și tuturor celor care ascultă că situația sistemului bancar, într-adevăr, are Puterea o vină, și vina Puterii este că acționează foarte târziu, poate prea lent, poate prea moderat și poate prea precaut. Bancorex-ul nu ne aparține ca dezastru financiar, și cei care l-au produs poate, încet, încet vor începe să răspundă, faptul că la Constanța au fost arestat, într-un târziu, Răzvan Temeșan, faptul că în sfârșit se acționează în direcția responsabilizării reprezintă o dovadă de reacție poate târzie, dar obligatorie. Similar, Banca Agricolă și dificultățile pe care le-a avut, similar, celelalte bănci care au promovat o politică economică nesustenabilă, neeficientă și cu prejudicii imense în zona financiar-bancară și monetară.

Deci am amintit aceste lucruri pentru că am fost foarte mirat că avem niște vini în materie, vina o are Guvernul, într-adevăr, o are și Puterea, o avem și noi, parlamentarii, că n-am știut să intervenim prompt, imediat, ferm, ori de câte ori am constatat că în România s-au adus deliberat sau cu bună intenție prejudicii imense în industrie, în agricultură sau în bănci. Sunt foarte multe situații în România și am cerut și colegilor de partid, am cerut și Guvernului să se monitorizeze primele zece puncte critice ale României, în care fraudele imense au rămas nepedepsite, în așa fel încât să spunem lucrurilor pe nume. Pentru că am următoarea opinie. Se discută foarte mult despe competența guvernării. Sigur că aici este un lucru care este foarte greu de măsurat, de pus în balanță, cât de competent este, pentru că e greu de măsurat într-un guvern sau altul coeficientul de inteligență, experiența, privirea spre viitor etc. Dar, dincolo de asta, am garanția că avem un guvern onest, corect, care vrea să așeze lucrurile în ordine și acest lucru este, dacă vreți, marea capacitate sau marea valoare sau lucrul deosebit de prețuit la acest guvern, pentru că, să nu ne aducem aminte cum au fost caracterizate toate guvernările până în 1996.

Voi spun încă un lucru care mi se pare important de spus, faptul că, de regulă, avem obiceiul să aruncăm toate relele din România pe seama guvernului. Sigur, are foarte multe și nu vreau să ascund, cu această ocazie, multele și îndelungile preocupări și îngijorări, pe care și PNL le are, față de diversele probleme care apar din actul de guvernare. Dar, responsabilizarea excesivă a Guvernului, fără să vedem ce fac structurile, fără să vedem ce fac societățile comerciale, fără să vedem ce se întâmplă în interiorul fiecărui mecanism, este, dacă vreți, o eroare, pentru că, după părerea mea, reforma trebuie făcută de 22 de milioane de români care, într-o formă sau alta, trebuie să contribuie cu responsabilitate la ea, pentru că oricât de deosebită ar fi clasa politică, arhangheli sau îngeri dacă ar fi, ei nu vor putea să facă o reformă atunci când există o inerție socială sau un refuz al răspunsului prompt.

Voi spune categoric că PNL susține Guvernul și voi și explica de ce susținem Guvernul și de ce credem că este astăzi mai mult decât oricând necesar ca Guvernul să primească un vot de încredere și un vot de stabilitate politică. Voi aminti câteva din lucrurile pe care le uităm, așa, că s-au făcut, dar ele totuși sunt realități. Mă voi referi în primul rând la reforma insituțională și voi spune că Guvernul a reușit să-și restructureze propriul său aparat, a reușit să facă o redimensionare a propriilor sale dimensiuni, a reușit să fie mai eficient cumva din punct de vedere al organizării insituționale. Voi spune, de asemenea, că toți analiștii economici și politici știau că România lunii decembrie, ianuarie, februarie s-a apropiat de un colaps economic și financiar, prognozat ca inevitabil și, iată că, prin eforturile care s-au făcut, și prin politicile care s-au dus și prin măsurile nu foarte plăcute pe care le-am luat, inclusiv noi uneori, liberalii, care vrem să facem multe alte lucruri, dar constrângerile, din păcate, nu ne permit, voi spune că acest lucru a fost evitat, și a fost evitat, nu pe un orizont scurt, ci cel puțin pe un orizont mediu și îndepărtat. Voi spune, iarăși, că în condițiile unei presiuni sindicale relativ ridicate și importante, cu cerințe punctuale și grele, Guvernul a evitat greva generală și sperăm ca și decizia marilor centrale sindicale de astăzi să fie o decizie judicioasă și rațională. Voi spune, de asemenea, că nu se poate omite contextul extern în care aționează Guvernul și reușitele, în ceea ce privește deschiderea internațională a României. Nu cred că vizita sanctității sale ar fi fost imaginabilă în alte condiții, nu cred că vizita primului-ministru britanic, a domnului Tony Blaier, ar fi fost de prevăzut, nu cred că ar fi fost atâta deschidere, cât este în momentul de față în mediile occidentale, politice, administrative, economice și financiare, spre România, câtă beneficiem în momentul de față. Și sigur că orice putem să dăm ca semnal, dar nu un semnal de instabilitate politică. Încă un lucru pe care țin să-l subliniez: această coaliție - România pentru prima dată este condusă de o coaliție - începe, din fericire, să funcționeze bine, începe să aibă coerență politică, începe să aibă eficiență și acest lucru în opinia mea este un câștig, pentru că este un câștig politic pentru România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc. Domnule senator, ați vorbit 9 minute.

Are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor și va urma domnul deputat Iuliu Vida – UDMR.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor,

Partidul România Mare denunță public instaurarea dictaturii de tip mafiot în țara noastră. La doi ani și jumătate după instalarea la putere a coaliției antinaționale CDR-USD-UDMR toate domeniile vieții politice, juridice, sociale și economice sunt subordonate mafiei interne și mafiei externe. În repetate rânduri, de la acest microfon, am denunțat dezastrul în care ați adus țara, ipocrizia, fățărnicia și aroganța cu care mințiți populația că n-ar exista alte soluții și că după 6 luni, mereu și mereu după 6 luni, economia va renaște, și nivelul de trai se va îmbunătăți. Au trecut din acel blestmat noiembrie 1996, de 6 ori câte 6 luni și soarta țării nu numai că nu s-a ameliorat, dar totul a mers din rău în mai rău, și guvernele CDR-USD-UDMR, schimbate din mers, peticite, vulcanizate au ratat toate obiectivele interne și externe pe care le-au fluturat cu emfază prin văzul lumii.

Indiferent cum vă amăgiți dumneavoastră și cum încercați să justificați toate aceste realități, adevărul este că ați făcut harcea-parcea o țară și ați adus populația într-o stare de șoc prelungit pe care n-a cunoscut-o nici măcar în timpul celor două minute, cât a durat tragicul cutremur de la 4 martie 1977. Pentru că un seism vine și trece, morții sunt plânși și îngropați după datină, apoi viața reintră în normal, fiindcă așa sunt legile firii. Numai coșmarul produs de actuala putere nu mai trece, ci se amplifică și face victime tot mai numeroase printre copii în maternități, printre bătrâni în spitale, printre oamenii care se sinucid de disperare. Românii, au o răbdare de înger, dar astăzi și-au pierdut această răbdare. Mintea mea refuză să priceapă cum anume, prin ce hipnoză colectivă puteți fi atât de rupți de realitate, puteți să pretindeți că va fi bine, când de fapt e din ce în ce mai rău, și ce inimă aveți atunci când refuzați să vedeți lacrimile de sânge ale unui popor care vă imploră să plecați, să-l lăsați în plata Domnului. Ați declanșat un adevărat război social împotriva a 22 de milioane de oameni pe care îi măcinați cu metodă, îi isterizați, îi exterminați.

Ați instaurat mafiocrația la toate nivelurile, și dacă nu mă credeți pe mine, întrebați-l pe fostul premier Victor Ciorbea, care a declarat zilele trecute la un post de televiziune că statul român e condus de structuri de tip mafiot. Iar pe temerarii care îndrăznesc să vă oprească și care vă pun în față oglinda lăcomiei și a incapacității voastre de a conduce țara, îi terorizați, îi vânați, îi satanizați, îi hărțuiți prin procese politice interminabile, prezentându-i pe posturile de televiziune controlate tot de voi ca pe ultimii tâlhari, dușmani ai democrației și ai așa-zisei integrări euroatlantice. Pentru că diversiunea aceasta va reușit de minune în prima fază: șantajul cu străinătatea, amenințarea că cine vă critică pe voi e împotriva reformei, cine e împotriva reformei e inamicul Occidentului și cine e inamicul Occidentului poate fi judecat în regim de urgență chiar la tribunalele internaționale și șters din cartea vieții.

Numai că lumea s-a trezit, și cacialmaua asta nu poate să mai păcălească pe nimeni. Am să fac eu ceea ce nu pot sau nu vor să facă alții și am să aduc în supremul for politic al țării vocea unor români simpli care mi-au scris și care n-au nici o altă posibilitate de a-și vărsa năduful. Atunci când bravați că vă asumați răspunderea, trebuie să vă asumați și niște adevăruri spuse verde în față, pe șleau, de către cetățenii țării. Mereu ni se cer discursuri civilizate, dar bunul simț al nostru e speculat cu viclenie.

Așa că ascultați și altfel de opinii, care izvorăsc din rărunchii țării. Marian Raicu, cascador și revoluționar din București: "Acești trădători vine să ne dea lecții de moralitate pe posturile de televiziune și să ne învețe că dacă vrem să ne fie bine peste vreo 40-50 de ani trebuie ca până atunci să o ținem într-un chin și sacrificiu, să ne distrugem țara și s-o vindem mafiei în slujba căreia sunt puși ei. Am ajuns slugile escrocilor. S-a ales praful și pulberea de viețile noastre." Marieta Smărăndescu, București: "Sunt copleșită, revoltată și stupefiată de tot ceea ce se întâmplă acestui popor blând și tolerant, care sub actuala putere a devenit obosit, dezrădăcinat, sărăcit și debusolat, care asistă neputincios la incalificabile abuzuri, însoțite de măsuri ostile inițiate și aplicate în numele așa-zisei economii de piață, care nu înseamnă altceva decât șomaj, foamete, umilință și dispariția oricărei perspective de bunăstare. Disponibilizările haotice de personal calificat, distrugerea de-a valma a tot ceea ce a construit cu sudoare acest popor, înstrăinarea unor obiective industriale de importanță vitală pentru țară transformă viața românilor într-un calvar care nu se mai termină. Acest FMI pentru noi înseamnă fondul mizeriei și al inaniției și el are un rol nefast pentru România, impunând măsuri drastice, antipopulare". Manuela Badiu, satul Chițorani, comuna Bucov, județul Prahova: "Am ajuns ca în țara noastră să fim sclavi, cerșetori și muritori de foame din cauza străinilor care ne-au năpădit, ne cumpără avuția pe nimic, ne fură, ne mint cu nerușinare și ne exploatează în modul cel mai nemilos". Elena Arcan, Orșova: "Domnilor guvernanți, ce forțe malefice v-au întunecat mințile? Nu vedeți că lumea moare de foame? Ați urcat prețurile până la cer. Vă bateți joc de noi! Ne dați, ca la chiori, câte 7000 de lei pe lună ca indexare. Mai stați și pe acasă, să vedeți durerile celor care v-au ales. Domnilor guvernanți, fiindcă nu sunteți capabili să scoateți țara din impas și nu vreți să renunțați la ciolan, puneți-ne la zid și terminați-ne". Constantin Ionescu, român stabilit în nordul Europei: "De trei ani locuiesc în Suedia. Mă îngrozesc când citesc câte și mai câte se întâmplă în țară, mai ales din 1996 încoace". Mihai Cristian Cristea, elev în clasa a XI-a la Liceul de chimie Costin Nenițescu din București: "Poporul român trăiește vremuri de restriște. Au dat buzna peste el tot felul de alogeni, mafioți, organisme internaționale rău intenționate și demolatoare de țară care se aliază cu cozile de topor interne. În aceste condiții, existența noastră ca neam este primejduită". Gică Agrigoroaie, județul Covasna: "Ungurii practică aici o deznaționalizare barbară împotriva românilor. Românii sunt azvârliți în șomaj și siliți să părăsească județul". A.Ceaicovski, municipiul Iași: "Dacă aș ști că scap țara de acești monștrii care chinuiesc și despoaie, mint și înșală, aș lua o bombă, aș pătrunde între ei și aș sări în aer o dată cu ei, dar măcar aș ști că s-a terminat cu toate răutățile și nedreptățile lor." Și, în sfârșit, doctor inginer Florin Iordache din București: "Scăpați-ne odată de bandiții ăștia!".

Doamnelor și domnilor,

Am citit numai câteva dintre scrisorile disperate ale oamenilor de rând care nu apucă să-și strige durerea nicăieri, la nici o instanță, iar atunci când reușesc să intre în legătură telefonică directă cu vreun post de televiziune, moderatorii le taie convorbirea. Aceasta e țara cea adevărată! Nu haita de așa-ziși analiști politici și de autori de sondaje mincinoase, care încearcă să prostească în față un popor, fără ca acești aurolaci cu ifose să spună pe câte state de plată încasează ei mari sume în dolari de la aventurierul maghiar Soros, de la Europa Liberă și de la unele servicii secrete străine. Necazul cel mare este că mor nu numai oameni, au început să moară sate, comune, târguri și orașe întregi ca urmare a unui diabolic program de aducere a României la stadiul de pașalâc de tip fanariot. Un viscol al pustiului și al deznădejdii a început să zgâlțâie indicatoarele geografice și rutiere, prăvăliile, școlile, spitalele, fabricile și piețele din orașe ca Buhuși, Sulina, Brăila, Giurgiu, Călărași, Vaslui, Bârlad, Botoșani, Galați, Brașov, Slatina, Târgu-Jiu, Pașcani, Hunedoara, Deva, Petroșani, Neamț, Râmnicu-Vâlcea și din alte zone unde rata șomajului e din ce în ce mai ridicată și nu se întrezărește nici o șansă de salvare.

Pe tot ce ați pus mâna s-a uscat, mereu dați vina pe moștenirea grea dar asemenea scuze frizează ridicolul. Arătați-mi un singur domeniu care merge în România, și eu vă prezint scuze. Agricultura și zootehnia sunt zdrobite cu o precizie electronică. Aviața a intrat de mult cu botul în pământ. Sănătatea e bolnavă. Profesorii nu și-au mai primit salariile de luni de zile. Studențimea clocotește ca un cazan sub presiune. Industria abia acum a devenit un morman de fiare vechi. Absolut toate privatizările cu care v-ați lăudat au fost cu cântec sau mai degrabă cu bocet. ROMTELECOM, ROMCIM, PETROMIDIA, IMGB și alte mari regii și holdinguri au fost prețăluite de zeci de ori sub valoarea lor reală, iar comisioanele în dolari au burdușit bine de tot conturile din țară și din străinătate ale mafiei românești și străine. Până și dintr-o amărâtă de făbricuță care făcea sucuri pentru copii, e vorba de CICO, s-au furat peste 15 milioane de dolari, până și din aparatura medicală pentru armată s-au înfulecat chiar în aceste zile comisioane de 3 milioane de dolari. Azi-mâine sunteți în stare să vindeți străinilor și Vârful Omu și Crucea de pe Caraiman și mormântul lui Mihai Eminescu. Acum veniți în fața Parlamentului și a țării pentru a legifera jaful din privatizare printr-o lege de accelerare a dezastrului și de vânzare sub preț, fără nici-un fel de control, a patrimoniului național. În paralel, lăutarii actualei puteri cântă pe aceeași coardă răgușită cum că marile întreprinderi au acumulat datorii uriașe, ceea ce este o minciună scandaloasă, având în vedere că Guvernul și FPS-ul au făcut tot posibilul să le aducă în situația asta și este imoral să vorbești de datorii, atâta timp cât blocajul financiar a depășit de mult cifra astronomică de 100.000 de miliarde de lei.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, ați vorbit 10 minute și 20 de secunde, timpul care v-a fost alocat. Vă rugăm, faceți încheierea.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte, (Vociferări în sală.)

În primul rând, că am fost bruiat tot timpul de niște paraziți, paraziții microfonici, bineînțeles, și, în al doilea rând, noi avem timpul de la patru parlamentari independenți.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Toți timpii dați de la independenți vi i-am alocat. 10 minute și 20 de secunde.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Atunci dați-mi 40 de secunde.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rog, grăbiți încheierea, faceți încheierea.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Vă faceți de râs în fața unei țări întregi. N-ați întrerupt pe nimeni, mă întrerupeți pe mine că vă spun adevărul. (Vociferări în sală.) Halal democrație! Bine, am să vă ascult pentru că vă respect părul alb și voi formula o concluzie în 40 de secunde, câte mai am.

Puteți să-mi înscenați nu 20 de procese, ci 20.000 de procese. Puteți să mă țineți în lanțuri, tot n-am să tac și n-am să mă tem să spun adevărul, iar adevărul este că vă paște o revoltă populară devastatoare, fiindcă prea v-ați bătut joc de acest popor. Facem apel la parlamentarii actualei puteri, să nu întindă coarda prea tare și să se trezească măcar în al 11-lea ceas, fiindcă, vorba anticului Eschil, "Aspru e poporul când scapă de nenorocire". Aveți acum ultima ocazie de a ieși onorabil din această aventură periculoasă în care ați târât România. Nu glumiți cu soarta țării! Proiectul de lege pentru pretinsa accelerare a reformei economice este un document antinațional, de fapt cântecul de lebădă neagră al unei coaliții care va pieri pe limba ei.

Partidul România Mare cere imperativ oprirea genocidului, demisia Guvernului și formarea unui Guvern de uniune națională, care să aibă ca obiectiv principal pregătirea și declanșarea alegerilor anticipate parlamentare și prezidențiale.

Vă mulțumesc. (Vociferări.Aplauze.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Are cuvântul domnul deputat Iuliu Vida, UDMR. Va urma domnul deputat Valeriu Tabără, PUNR.

 
 

Domnul Iuliu Vida:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Onorată asistență,

Accelerarea reformei economice este o cerință prioritară pentru prezentul și viitorul țării, ținându-se cont de criza economică, financiară și socială profundă cu care se confruntă societatea românească.

Procesul de privatizare constituie fundamentul reformei economice, fapt pentru care este imperios necesar să se creeze un cadru legislativ adecvat accelerării privatizării societăților comerciale cu capital de stat.

În această situație, Guvernul și-a asumat răspunderea politică față de Parlament, de promovare a Legii privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Apreciem că reglementările propuse de Guvern sunt oportune și necesare și servesc interesele majore ale reformei economice.

În acest context, considerăm că moțiunea de cenzură inițiată de 158 de deputați și senatori, prin care se contestă necesitatea adoptării măsurilor de accelerare a reformei economice, nu are suport real și o putem caracteriza ca o manevră politică îndreptată împotriva reformei economice.

Doresc să punctez câteva aspecte legate de măsurile stabilite pentru îmbunătățirea cadrului legislativ.

Delimitarea clară a atribuțiunilor Guvernului, a Agenției Române de Dezvoltare și a instituțiilor publice implicate în acțiunea de privatizare va contribui la funcționalitatea mai eficientă a cadrului instituțional. Este regretabil că nici la această dată, nu s-a ținut cont de propunerea noastră cu privire la reorganizarea Fondului Proprietății de Stat, respectiv împărțirea acesteia în două entități: una cu atribuțiuni de gestionare a pachetelor de acțiuni deținute la societățile comerciale; alta, cu competență propriu-zisă de derulare a procesului de privatizare.

Lipsa acestei separații în momentul de față dă posibilitatea, prin diferite forme, ca fonduri însemnate provenite din privatizare să fie utilizate pentru garantarea unor credite neperformante ale societăților neviabile.

Simplificarea metodelor și procedeelor de privatizare elimină frânele birocratice actuale, asigurând astfel transparența tranzacțiilor și accesul întreprinzătorilor mici și mijlocii la privatizare. Această reglementare în curând va fi completată de Legea pentru stimularea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, la care UDMR-ul este inițiatorul important.

Crearea instituției "agent de privatizare" este o noutate în legislația română și va fi benefică pentru accelerarea privatizării.

Simplificarea procedurilor pentru fuzionarea, dizolvarea și lichidarea societăților supuse privatizării va elimina procedurile actuale, greoaie și neoperante. Sunt nefondate criticile formulate în moțiune, legate de aceste proceduri, respectiv se încearcă să se prezinte în mod fals aceste operațiuni, ca metodă de închidere și dizolvare a societăților și pierderea locurilor de muncă, iar în realitate îmbunătățirea cadrului legislativ va contribui la reorganizarea societăților ineficiente în mai multe unități viabile și privatizabile.

În legislația românească, prima dată se încearcă elaborarea unei reglementări în direcția clarificării situației juridice a terenurilor necesare desfășurării activităților societăților comerciale supuse privatizării, precum și a clarificării aspectelor juridice legate de restituirea în natură a proprietăților industriale sau despăgubirea foștilor proprietari. Considerăm că aceste reglementări, pe parcurs, trebuie îmbunătățite întrucât în forma actuală nu sunt clare și operante.

Această problematică, în moțiunea de cenzură, la pct.10 este abordată tendențios și demagogic, ceea ce demonstrează încă o dată că mentalitatea unora încă domină concepții etatiste și pun sub semnul întrebării legitimitatea restituirii sau despăgubirii bunurilor confiscate sau naționalizate în mod abuziv de către regimul comunist.

Prin modificările și completările aduse la Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi s-a urmărit aducerea acestei instituții în limitele pe care trebuie să le aibă într-un stat de drept. Competențele pe care le-a avut până în prezent Curtea de Conturi de a controla tranzacțiile de privatizare au constituit mai mult o frână și au creat un cadru birocratic dăunăltor, cu efecte negative asupra ritmului de privatizare.

Instituirea controlului judecătoresc asupra hotărârilor organelor de jurisdicție a Curții de Conturi va întări legalitatea în această instituție.

Îngrijorarea semnatarilor moțiunii cu privire la noul statut al Curții de Conturi în procesul de privatizare nu se justifică și este o abordare demagogică a problemei. Vreau să aduc aminte semnatarilor că în perioada 1993-1996, sub privirea îngăduitoare a Curții de Conturi, Fondul Proprietății de Stat a deturnat peste 2000 de miliarde de lei, provenite din privatizare. Curtea de Conturi, sub presiunea politică, în perioada evocată nu a efectuat controale sau le-a efectuat cu mare întârziere, iar actele de control nici până în prezent nu sunt valorificate.

Îmbunătățirea cadrului legislativ privind operațiunile de leasing și societățile de leasing clarifică problemele ridicate de activitatea celor implicați, și anume - delimitarea operațiunilor de leasing între leasingul financiar și leasingul operațional.

De asemenea, au fost clarificate dispozițiile privind regimul vamal al bunurilor introduse în țară în baza contractelor de leasing. Spre satisfacția noastră, Guvernul a preluat ideile de bază din propunerea legislativă prezentată de deputații UDMR și care se află pe rol la comisia de specialitate din Cameră.

În încheiere, doresc să atenționez Guvernul asupra responsabilității ce-i revine prin asumarea răspunderii în direcția accelerării reformei economice, întrucât noul cadru juridic propus rămâne fără conținut dacă programele de restructurare și de privatizare nu vor fi puse în aplicare.

Cu regret constatăm că unii miniștri și șefi de instituții guvernamentale au preocupări în principal pentru programele lor de partid, și nu pentru programele de reformă ale Guvernului, fapt pentru care zilnic sunt sesizate disfuncționalități în activitatea acestor instituții.

Considerăm necesar ca aceste stări de lucruri să fie eliminate, iar miniștrii și instituțiile guvernamentale implicate în programele de reformă și privatizare să răspundă pentru realizarea acestora. În acest sens, trebuie urgentată promovarea legislației legate de răspunderea ministerială.

Față de cele prezentate, grupurile parlamentare UDMR din Senat și Camera Deputaților resping moțiunea de cenzură și vor acorda vot de încredere Guvernului Radu Vasile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Valeriu Tabără, PUNR. Va urma domnul senator Ioan Doru Tărăcilă, PDSR.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cred că nici unul dintre noi nu are credința că de doi ani și jumătate lucrurile merg bine în țara noastră. Cred că nimeni nu se mai îndoiește că schimbarea, pe care cetățenii României nu numai că au votat-o în 1996, dar au și așteptat-o să se realizeze cu entuziasm, a avut și are loc sub ochii noștri, constând în schimbarea societății românești din rău în mai rău.

Reforma cu care a fost saturat poporul român a trecut prin stadiul "luminii de la capătul tunelului" prin cel al "reformei pe pâine", prin cel al programului de 200 de zile, prin cel al realizării ei în șase luni, prin cel al răspunderii Guvernului din iunie 1998. Reforma a trecut prin zâmbetul fostului prim-ministru, Victor Ciorbea, și al miniștrilor ce-l înconjurau, a trecut prin aroganța celor ce aici, în fața Parlamentului și a țării, își exprimau cu aroganță angajamentele năstrușnice pentru realizarea nu a bunăstării țării, ci a dezastrului economic și social în care ne găsim azi.

Ce s-a realizat în acești ani de conducere a țării de către CDR, PD, PSDR și UDMR? Un dezastru total, manifestat prin lichidarea nu numai a unor societăți comerciale zis nerentabile, dar și a unor sectoare economice întregi, locul lor fiind luat de o adevărată grămadă de fier vechi, așa cum prognoza unul dintre primii-miniști ai țării în 1990.

Dacă în Iugoslavia, distrugerea țării a avut și are loc prin război, iar ruinele apar ca urmare a bombelor și rachetelor îndreptate asupra acestei țări de cei ce spun că omoară oameni pentru a salva oameni, în România, ruinele și dezastrul economic și social apar ca urmare a acțiunilor distructive a unei reforme făcute formal de Guvern, dar executate diabolic de către FPS, nu ca urmare a unor criterii economice bine definite, ci la comanda FMI și a Băncii Mondiale. Altfel cum se explică faptul că domnul Radu Sârbu a prezentat și prezintă de o lungă perioadă de timp situația întreprinderilor nu Guvernului României, ci Băncii Mondiale, la sugestiile căreia se iau cele mai dure măsuri, ce lovesc în viața de zi cu zi a românilor.

A fost oare vorba și este vorba în continuare de o reformă reală sau este vorba de o trecere a reformei la reformă? Grav este faptul că, dintr-o așteptată relansare economică și din speranța că schimbarea va aduce liniștea în sufletul românilor, că dacă nu azi, mâine ne va fi mai bine la toți, s-a ales praful. Reforma se identifică azi cu dezorganizarea instituțiilor statului, distrugerea economiei naționale, lichidarea locurilor de muncă, analfabetismul, foametea, mizeria, corupția, birocrația, algoritmul politic, devalorizarea monedei naționale, cu promisiunile de câștiguri mai mari, care fac ca cetățenii României, mințiți, să refacă vechile cozi comuniste, de data aceasta însă la oficiile băncilor, unde li se absorb puținele economii contra unor iluzii ale unor dobânzi mai mari, care în timpul celor trei luni sunt lichidate de inflație, creșterea prețurilor și devalorizarea leului.

Guvernul a venit zilele trecute și și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului nu cu o lege, cu un program sau cu o declarație politică, așa cum prevede Constituția, ci cu o lege care modifică un pachet de legi, intitulată proiect de Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Întrebarea este: accelerarea cărei reforme economice? Pentru că, tocmai zilele trecute, când în Guvern s-a discutat despre crearea unor facilități pentru investitori, FMI, prin vocea reprezentantului său în România, John Hill, a mustrat puterea actuală și aceasta, cuminte, a dat imediat înapoi, continuându-și vechea politică de lilchidare și mai ales de așezare într-o ordine bine definită a obiectivelor economice care trebuie lichidate la comanda unor reprezentanți ai Băncii Mondiale, deloc dezinteresați.

Asumarea răspunderii Guvernului pentru un pachet de șase legi este în afara Constituției, fapt obișnuit, dacă ne gândim că în cei doi ani și jumătate de guvernare s-au emis mai multe ordonanțe de urgență decât s-au dat într-o perioadă asemănătoare, din timpul regimului comunist, sub forma decretelor de stat. Ce dovadă de antidemocrație mai trebuie dată decât conducerea dezastruoasă a țării prin intermediul acestor acte neconstituționale?

Trebuie evidențiat faptul că noul demers al Guvernului susținut de către CDR, PD, PSDR și UDMR nu aduce nimic nou. El confirmă și legiferează netransparența în privatizare, care tinde să se facă în continuare în defavoarea românilor, favorizând furtul și înstrăinarea pe nimic a avuției naționale, lichidarea abuzivă și sub presiune externă a economiei naționale, șomajul în masă, mizeria și foametea.

Limitarea accesului Curții de Conturi la controlul procesului de privatizare accentuează corupția și fraudarea de proporții a avuției naționale. Menținerea FPS-ului ca instituție care gestionează prin reprezentanții săi în AGA și consiliile de administrație frauda și distrugerea economică constituie o mare greșeală. FPS-ul a fost și este nu un factor de redsponsabilitate în societatea românească, ci un paravan al corupției, de încălcare gravă a legilor, determinant în promovarea sărăciei și instabilității în România.

Dacă s-ar fi vrut cu adevărat găsirea unor mijloace de promovare a unei reforme reale în România, atunci, domnule prim-ministru, ar fi trebuit să se vină cu următoarele măsuri:

1. Eliminarea FPS-ului și preluarea atribuțiilor sale de către ministere.

2. Ierarhizarea și trecerea în regim de prioritate națională absolută a unor domenii ce pot produce progres economic și social.

3. Reformarea sistemului de taxe și impozite, astfel încât el să determine creșterea economică, și nu sărăcie și faliment.

4. Întărirea unor instituții ale statului care să apere avuția națională de fraudă și înstrăinare, mă refer aici la Curtea de Conturi și Garda Financiară.

5. Aducerea la cunoștința opiniei publice a aranjamentelor secrete cu FMI, cunoscându-se consecințele fostelor programe FESAL și ASAL, adevăratele programe de guvernare de până acum.

6. Restructurarea instituțiilor statului pentru a se elimina corupția și birocrația, adevărate piedici în calea realizării reformei în România.

7. Crearea facilităților pentru promovarea capitalismului autohton și a inițiativei private.

8. Măsuri de restructurare a sistemului financiar bancar, astfel încât acesta să fie nu în postura de ventuză, pentru a absorbi și anula valoarea productivă, ci sursă de a produce valoare pentru întreaga societate românească.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule deputat, ați epuizat cele 7 minute alocate!

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Închei imediat, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Trebuie să vă atrag atenția că nu este bine să vă spălați de păcatele colegilor din coaliția politică ce vă susține Guvernul prin această asumare de răspundere a Guvernului. A mai făcut-o și predecesorul dumneavoastră și știți bine ce a primit și primește ca recompensă! Nu ar fi bine să călcați pe urmele lui, transformând țara într-o întinsă zonă defavorizată, pusă la dispoziția FMI și a Băncii Mondiale, ca poligon de încercare a tot felul de strategii, una mai năstrușnică decât alta, dar care au ca finalitate transformarea cetățenilor români în cerșetori. Mergând pe această cale, Guvernul condus de dumneavoastră va intra în istorie ca demolator și nu ca și constructor de țară. Este păcat!

Având în vedere că legea pentru care se asumă răspunderea Guvernului nu îndeplinește prevederile Constituției și că prin ea se pun, nu bazele dezvoltării, ci legiferează, în continuare, nu numai dezastrul economic și social, ci și corupția și democrația, PUNR va vota moțiunea de cenzură. Mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul senator Ioan Doru Tărăcilă, PDSR, și va urma domnul deputat Sorin Lepșa, PNȚCD.

 
 

Domnul Ioan Doru Tărăcilă:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați invitați,

În noiembrie ’96, actuala putere l-a descoperit pe călugărul Vasile, sau invers, iar astăzi, la dezbaterea moțiunii, un urmaș al acestuia, sau un pretins călugăr, încerca să caracterizeze un act profund democratic într-un stat de drept, moțiunea de cenzură, drept "scamatorie politică". Sigur, acest coleg parlamentar aparține unui partid care se găsește în prezent în cădere liberă.

Intervenția mea va aborda cu precădere, însă, abuzurile de natură juridică ale Guvernării CDR-PD-UDMR. Și ce exemplu mai elocvent putem să dăm, dacă nu chiar asumarea răspunderii Guvernului pe o așa-zisă "lege", pe o "lege a legilor", cu consecințe grave asupra a șase domenii de activitate, ceea ce reprezintă, din start, o încălcare a Constituției.

Este binecunoscut faptul că în sesiunea parlamentară din toamna anului trecut, opoziția a fost împiedicată, în Senat, să-și susțină moțiunea simplă, cunoscută sub numele "Statul de drept". A fost o acțiune antidemocratică, împotriva spiritului parlamentar și, mai grav, împotriva dreptului constituțional la libera exprimare a opiniei.

Poate că, dacă, atunci, s-ar fi dezbătut în mod deschis problema încălcărilor frecvente ale principiului separației puterilor în stat, abuzurile de tot felul din justiție, care s-au petrecut și continuă să se petreacă sub privirile îngăduitoare ale coaliției majoritare, Președinției și Guvernului, astăzi, realitatea era alta. Așa, însă, ilegalitățile, corupția, traficul de influență, abuzurile la care sunt supuși zilnic cetățenii de către mult prea mulți reprezentanți ai autorităților publice au ajuns să pară ceva banal, au intrat în cotidian, așa încât anormalul a ajuns să pară multora ceva normal.

De aceea, putem afirma că ceea ce se petrece azi în Parlament nu este o excepție în activitatea Coaliției CDR-PD-UDMR, ci a devenit o practică, o rutină curentă, care se manifestă la nivelul Președinției, Guvernului, Parlamentului, justiției subordonate politic, administrației centrale și locale, precum și al altor autorități publice.

Pe de altă parte, vocile care apără statul de drept: partide, sindicate, patronat sau societate civilă sunt fie înăbușite fie discreditate. De la aroganță la arestare nu este decât un pas, pe care puterea l-a făcut și îl face zilnic în disprețul legii, în funcție de interese. Mesajul e limpede: intimidarea populației, intimidarea adversarilor politici, anularea de facto a democrației parlamentare.

Validarea automată a deciziilor unui grup de interese restrâns, ascuns în spatele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, a condus nu numai la diminuarea rolului Parlamentului, ci și la compromiterea sa ca instituție, pentru rolul de remorcă pe care l-a acceptat. Pentru a justifica preluarea de către Guvern a unor atribuții ale Parlamentului, Executivul încearcă să acrediteze ideea că puterea legiuitoare nu are un randament corespunzător. Același Guvern se compromite, însă, și singur, când emite ordonanțe de urgență la ordonanțe de urgență, când își asumă răspunderea la asumarea răspunderii și tot pe tema accelerării așa-zisei "reforme".

De 2 ani și jumătate, trăim într-o continuă "stare excepțională". Chiar ieri, domnul Emil Constantinescu, președintele României, avertiza "Starea de necesitate în care ne găsim." În realitate, trăim într-o nouă dictatură: dictatura ordonanțelor de urgență.

De aceea, era absolut necesară o dezbatere parlamentară în cele șase domenii implicate, era nevoie de dialog între forțele politice, pentru ca soluțiile propuse, cu urmări deosebite, să-și găsească susținere, nu numai acum, ci și în guvernările ce vor urma. A face legi pentru un om, cum s-a procedat în cazul lui Victor Ciorbea, ca acesta să-și păstreze și fotoliul de primar și cel de prim-ministru, este tot atât de nociv ca și a adopta legi pentru câteva luni. Instabilitatea juridică existentă în România, reclamată chiar și de investitorii străini, este o realitate căreia trebuie să-i punăm capăt.

Disponibilitatea la dialog constructiv pe tema proprietății a fost lansată de PDSR acum 3 luni, iar celebra reuniune de la Cotroceni, între forțele politice parlamentare, desfășurată sub patronajul domnului Emil Constantinescu, nu a fost altceva decât praf în ochii naivilor ce mai cred în democratismul actualei majorități. Ne amintim cu toții despre anunțarea cu emfază a unor grupuri comune de lucru putere-opoziție, care, din nefericire, s-au născut moarte.

Am anunțat atunci că dorim rezolvarea definitivă a acestei probleme, prin găsirea de soluții suportabile economic-social și agreate politic. Constatăm acum că, prin prevederile art. 324 introduse în Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997, se încearcă, conform principiului "restitutio in integrum", pe cale ascunsă, rezolvarea reparațiilor și restituirilor către foștii proprietari ai bunurilor imobile, constând în terenuri și clădiri preluate de stat, eludând evidențierea unor soluții suportabile economic, social și politic, prin dezbateri în Parlament și, mai ales, prin înțelegeri între forțele politice. De altfel, soluțiile propus, respectiv, despăgubirile propuse de comun acord cu societățile comerciale, potrivit alin. 3, sau prin restituirea bunurilor imobile, alin. 1, sunt garantate de stat, fără a fi stabilite proceduri de identificare, căi de urmat, competențe, căi legale de atac, surse de despăgubire, situații complexe ce vor bloca procesul de privatizare și vor crea controverse sau convulsii sociale necontrolabile. Această așa-zisă "rezolvare" pe care a dat-o Guvernul va face mai mult rău decât bine și actualilor proprietari și foștilor proprietari și întregii societății românești.

În concepția PDSR, întregul pachet de acte de naționalizare sau confiscare a fost imoral și abuziv, un atentat la proprietate, dar pretinsele soluții date în materie de proprietate de actualul proiect de lege, promovat prin asumarea răspunderii, cu referire la restituiri sau reparații, alături de diminuarea brutală a sarcinilor de control ale Curții de Conturi în ceea ce privește constituirea fondurilor publice, pe de o parte, îl fac neconstituțional, iar, pe de altă parte, va amplifica fenomenul de corupție ce se manifestă generalizat, va crea sentimentul de nerăspundere civilă, administrativă sau penală pentru funcționarii implicați în privatizare și, totodată, va îndepărta investitorii autohtoni sau străini, speriați de lipsa de transparență, răspundere, autoritate sau corupție.

Acestea sunt doar câteva motive ce ne determină să susținăm moțiunea de cenzură. Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție. Se strigă "Bravo!")

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Ați consumat 7 minute.

Are cuvântul domnul deputat Sorin Lepșa, PNȚCD, va urma doamna deputată Paula Ivănescu.

 
 

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Onorați colegi,

Mai întâi, dați-mi voie ca, de Sfânta Zi a Înălțării, să vă spun: "Christos s-a înălțat!"

Doamnelor și domnilor,

Voi afirma din prima fază a acestei intervenții că moțiunea pe care o discutăm astăzi trebuie văzută doar ca o reacție politică a opoziției la ritmul susținut în care Guvernul încearcă să realizeze reforma. De aceea, cred cu fermitate că această moțiune nu este un gest de realism decizional, ci doar o manevră politică de apărare a intereselor partidelor din care provin semnatarii acestei moțiuni. Opinia mea, deci, este că această moțiune nu servește interesele României pe termen lung și vă rog să nu o susțineți, ci să acordați în continuare sprijinul dumneavoastră Guvernului Radu Vasile.

Și, acum, permiteți-mi ca, pe scurt, să dau câteva răspunsuri la punctele de vedere exprimate în textul pe care îl discutăm. Cred că grija exprimată de semnatarii moțiuni la începutul textului față de respectarea de către Guvern a normelor democratice este, în principiu, foarte onorantă pentru colegii noștri și este o preocupare a noastră. Doar că aș vrea să spun că noi considerăm că operațiile drastice de reformă nu trebuie să fie nici amânate nici tergiversate, așa cum s-a întâmplat în timpul mandatului altor Guverne, ci trebuie să fie luate ferm, urgent și cu cât mai mult profesionalism. Desigur, un astfel de cadru de parametri nu trebuie să permită abuzuri și decizii greșite.

Regret că trebuie să afirm, cu acest prilej, un lucru pe care dumneavoastră și opinia publică îl cunoașteți deja de multă vreme. Noi plătim acum, politic, economic și social tocmai tergiversările, lipsa de fermitate și de voință politică ale unor Guverne ale opoziției de azi.

În ceea ce privește nevoia de a cere punctul de vedere al opoziției pentru decizii importante, acest fapt rămâne o normă de maximă importanță, dar trebuie luat în calcul și factorul "timp", care nu lucrează în favoarea noastră.

Alt principiu pe care se întemeiază moțiunea este cel conform căruia lipsește o bază normativă pentru restituiri și despăgubiri, care ar fi făcute în devafoarea intereselor statului. Trebuie să spunem că, în opinia noastră (și nu o spunem acum pentru prima dată), este unul din obiectivele majore ale societății românești de astăzi, dar, în același timp, este una din premisele esențiale ale unei societăți democratice și, anume constituirea sau, de fapt, reconstituirea proprietății și, îndrăznesc să spun, afirmarea acesteia ca un principiu de bază și ca un instrument al dezvoltării economice.

Iată de ce căutăm căi și mijloace de a soluționa cu adevărat, nu numai pe hârtie, situația proprietăților care au fost abuziv smulse proprietarilor, cu atât mai mult cu cât noi credem că un administrator mai bun decât proprietarul nu există, după cum un administrator mai rău decât statul nu există. Este adevărat că noi trebuie, în paralel cu reconstituirea proprietăților, să creăm și mijloace și mecanisme prin care proprietarii să fie ajutați să facă profitabile, pentru ei și pentru societate, aceste bunuri.

Referindu-mă acum la pct. 1 din textul moțiunii, mi-aș permite să spun că nu menținerea fostelor întreprinderilor de stat este soluția prin care putem revitaliza economia națională. De aceea, durerea exprimată de semnatarii moțiunii cu privire la "distrugerea avuției reprezentate de companiile de stat, care sunt privatizate barbar și haotic sau desființate abuziv", mi se pare doar o formă de melancolie retorică și nu un semn de realism economic sau politic. Cine privește numeroasele mici fabrici de prin orașele României vede niște clădiri învechite, vede pe poartă ieșind niște oameni pe care se citește traiul modest. În timp ce, în fabrici, utilaje deja ieșite de mult din orice catalog de performanță stau și nu funcționează. Un proprietar, însă, care are grija zilei de mâine, va găsi cu multă bătaie de cap, este adevărat, banii necesari să retehnologizeze societatea, să o reorienteze, să o facă rentabilă, pentru el și pentru angajați.

Iată de ce noi facem acum ceea ce ar fi trebuit făcut demult și avem curajul să ne asumăm acest risc. E de mult cunoscut faptul că în economia de piață riscul este unul din elementele deciziei: îți asumi riscul, ai curajul să riști – ai șanse să câștigi. Dacă nu, de fapt, pe termen lung, pierzi.

Desigur, acele riscuri de care se vorbește într-o secțiune a moțiunii: creșterea corupției, formarea unei clientele politice și nerespectarea drepturilor unor cetățeni sunt foarte serioase și este nevoie ca Guvernul să găsească un sistem complementar de măsuri, care să permită evitarea acestor posibile pericole. Este, de altfel, cunoscut că în ultima vreme au apărut mecanisme noi, care să permită garantarea unui climat de mare transparență în marile tranzacții financiare și, poate, ar trebui continuat cu crearea de astfel de mecanisme.

În ce privește Curtea de Conturi, cred că nu spun o noutate, acest mecanism are comportamente care, cel puțin în unele locuri, tind să devină piedici ale procesului economic și cred că sentimentul atotputerniciei nu este compatibil cu un sistem democratic, or, acest organism, ca și altele, câteva, încep să-și propună să controleze tot ce mișcă. Să controleze, nu-i chiar rău, dar să stopeze, începe să fie o problemă. Mai mult, uneori au avut loc imixtiuni chiar în fundamentarea decizei manageriale și, trebuie să recunosc, este inteligentă metoda de a frâna activitatea unui concurent prin acțiunea unui organ de control.

Nu mă credeți, vă rog să mergeți în țară și întrebați-vă alegătorii. Este drept, unii dintre noi pot, încă, să-i întrebe.

În concluzie, eu propun ca specialiștii Guvernului să ia în serios acest text, în care se regăsesc și o serie de idei ce merită a fi luate în discuție, să propună soluții pentru acele chestiuni pe care le consideră realiste. Nu mai este cazul să folosim acea intoleranță politică, în conformitate cu care tot ce vine de la adversar este prost. În ansamblul său, moțiunea este, însă, imposibil de acceptat și nu aduce decât elemente care ar constitui reale frâne pentru cursa ambițioasă pentru cursa în care s-a lansat Guvernul.

Repet ceea ce am spus la început: cred că actualul Guvern merită încrederea noastră și a cetățenilor și trebuie să-i acordăm tot sprijinul pentru ca să ducă la bun sfârșit campania de reformă în care s-a angajat. Moțiunea trebuie respinsă. Îmi permit să folosesc acest prilej pentru a adresa colegilor de coaliție rugămintea să sprijine demersurile în care au pornit colegii noștri din Executiv, lăsând pentru altă dată mici lupte interne, mici competiții de ambiții.

Lunile care urmează, doamnelor și domnilor, vor decide soarta acestei țări și a copiilor noștri în viitorii 10-20 de ani! Să probăm responsabilitate și seriozitate! Vă rugăm să respingeți această moțiune de cenzură!

În încheiere, doresc să adresez tuturor celor care poartă numele Constantin și Elena un călduros: La mulți ani! pentru că mâine sunt Sfinții Constantin și Elena. Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din majoritate.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat, ați vorbit 8 minute.

Are cuvântul doamna deputată Paula Ivănescu, PD, va urma domnul senator Matei Boilă, indepedent.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnilor președinți,

Onorați membri ai Guvernului,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Oamenii ne întreabă: Cum pot fi eu sigur de slujba mea, de stabilitatea familiei mele, de siguranța economiilor mele? Recunosc că este greu să oferi răspunsuri optimiste pe termen scurt, pentru oameni care trăiesc și în prezent, nu numai în viitor. Recunosc că este greu să iei măsuri guvernamentale strict necesare, care, fiind atât de întârziate, devin aproape insuportabile social. Recunosc că este greu să controlezi și să gestionezi ieșirea dintr-un dezastru bine garnisit de minciună, demagogie, fraudă, nepăsare și iresponsabilitate.

Căci, ce altceva trebuie să facă guvernarea actuală, decât să contracareze falimentul cvasigeneralizat, jaful, corupția și ineficiența în care au adus România Guvernarea PDSR-PRM-PUNR-PSM. Este ușor să faci pe lupul moralist și să dai lecții, dar e cazul să ne amintim preceptul biblic, care spune: "Să ridice piatra cel care este fără de prihană!" Cei care ridică piatra acum, prin această moțiune de cenzură, sunt fără de prihană? Nicidecum!

Păcatele actualei guvernări sunt multe, dar ale fostei guvernări pedeseriste sunt radicale și nu e vorba de o stereotipie de limbaj denumită "moștenire", ci de o realitate crudă și dezgustătoare. Semnatarii moțiunii de astăzi, prin guvernarea lor, au adus cele mai mari prejudicii mersului înainte al societății, amanetând viitorul nostru și al copiilor noștri. Acestea nu sunt vorbe goale, spuse politicianist de la tribuna Parlamentului, ci sunt cuvinte care descriu simplu și direct drama acestei societăți, jefuită sistematic, cu cinism și fără scrupule, de acaparatorii oneroși de bogății, cu sau fără ștaif politic.

Pentru că ceea ce s-a petrecut în sistemul bancar în perioada guvernării pedeseriste nu poartă alt nume decât "furt"! Furt de la populație, economiile de o viață a mii și milioane de oameni sărmani au fost înghițite rând pe rând de pântecele umflate ale clientelei politice a PDSR-PUNR-PRM-PSM, care, prin comandă politică, au luat credite neacoperite și nerambursate vreodată, provocând, rând pe rând, moartea Băncilor Dacia Felix, Credit Bank, Banca Agricolă, Bankoop și, acum, Bacorex. Ce este acesta, nu furt? Ba da! Este furt de la oameni! (Aplauze ale deputaților din majoritate. Se strigă: Bravo!)

Nu numai că Guvernul Văcăroiu nu a făcut reforma, dar, inițiind și încurajând vicierea sistemului bancar, a eliminat și singura posibilitate ca oamenii cinstiți și harnici ai acestei țări să facă ei înșiși reforma. Unde s-au dus banii, miliardele de dolari, luate drept credite de Guvernul Văcăroiu și pe care, anul acesta, Guvernul Radu Vasile trebuie să le plătească?

În 1997, preluând guvernarea, nu am găsit economia restructurată, industria modernizată, agricultura înfloritoare, precum ar fi fost normal după datoria contractată. Cine este vinovat de starea industriei naționale? Guvernul Văcăroiu, care nu a inițiat nici o măsură de rentabilizare, de eliminare a pierderilor, prelungind agonia și adâncind blocajul financiar, sau Guvernul Radu Vasile, care, lipsit de resurse, trebuie să reanimeze un organism în comă? Răspunsul este simplu!

Polarizarea societății într-un segment foarte restrâns al populației care a acumulat, de cele mai multe ori prin mijloace necinstite, uriașe averi și o largă majoritate a populației, cufundată într-o mare sărăcie, s-a produs, așa cum arată statisticile oficiale, tocmai în perioada 1993-1996, în ciuda politicii de subvenționare a activităților economice în pierdere. De fapt, acoperirea prin subvenționare greșită a nemuncii și a corupției, cu rezultatul polarizării între puținii avuți și mulții săraci, a dovedit cel mai bine că o societate mai justă, mai echilibrată printr-o reală protecție socială e posibilă numai dacă economia este în mod real eficientă, iar nu mințită prin subvenții uriașe, pe datorie: pe datoria externă și datoria în contul generațiilor viitoare.

Semnatarii moțiunii de cenzură de astăzi se cred "pe cai mari" și, urcându-se pe suferința oamenilor, provocată în cea mai mare măsură de ei înșiși, aruncă învinuiri în dreapta și în stânga, de parcă am fi uitat proverbul românesc: "Hoțul strigă hoții!" Ca un semn de responsabilitate târzie, pot, domnii Iliescu sau Văcăroiu să ne spună unde și pe ce s-au dus cele 8 miliarde de dolari împrumutate drept credite externe? Cum și cine a jefuit băncile comerciale? De ce se erijează în apărătorii țăranului, cu fâșia lui de pământ, și ai salariatului, cu leafa de mizerie, care prin taxele și impozitele plătite cu greu au acoperit prădăciunile făcute în perioada lor de guvernare? Cum puteți să vorbiți în numele lor, când, cu bună știință, i-ați adus în sapă de lemn, când le-ați oferit, ca singură șansă, sărăcia, marginalizarea și lipsa de perspective?

Trăim acum momente de schimbare profundă. Sunt trei posibilități: să te împotrivești schimbării; să o lași la voia întâmplării, fiecare acționând pentru el însuși și să gestionăm împreună schimbarea. Guvernarea PDSR-PUNR-PSM-PRM ne-a demonstrat că prima cale este perdantă. Guvernul Radu Vasile nu este cel mai bun Guvern pe care îl poate avea România și desigur că nu este cel mai bun pe care îl merită oamenii acestor locuri, dar Guvernul Radu Vasile ne demonstrează că acceptă provocarea viitorului, trecând prin deșertul tranziției, refuzând să se considere neputincios în fața ei.

Soluția este una singură: reformă, modernizare, solidaritate! Din acest punct de vedere, suntem siguri că direcția guvernării actuale este bună, chiar dacă drumul nu este tocmai lin și este presărat de greșeli. Am simțit pe pielea noastră în ultimul timp că cine face reformă este atacat și de la stânga și de la dreapta! (Aplauze.) Cine sparge monopolurile de stat este învinuit că distruge industria! Cine vorbește de solidaritate umană estet considerat populist! Actuala guvernare are o misiune grea, dar va izbândi cu credința sinceră că o facem, mai întâi, pentru oameni! (Aplauze puternice ale deputaților din majoritate.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumesc, ați vorbit 8 minute.

Are cuvântul domnul senator Matei Boilă, independent, pentru 2 minute. Va urma domnul deputat Jean Decuseară, PNL.

 
 

Domnul Matei Boilă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Uneori, în activitatea politică, cel puțin așa se afirmă teoretic, există chiar posibilitatea de a alege între o soluție bună și una și mai bună. Alteori, se alege între o soluție bună și una rea. De cele mai multe ori, între soluții rele și mai puțin rele.

Astăzi, suntem puși în situația de a alege între o soluție foarte rea: aceea de a respinge moțiunea de cenzură îndreptată împotriva unui Guvern neputincios și care și-a trădat propriul program și una și mai rea: acea de a vota pentru moțiunea de cenzură inițiată de cei care sunt la originea direcției dezastruoase din economia noastră și care nu face decât să agraveze situația.

Constatăm cu strângere de inimă că privatizarea, ca modalitate de a crește eficiența economică, a eșuat în acești ani în proporție îngrijorătoare. Producția și productivitatea continuă să coboare spre cote îngrijorătoare, impozitele sunt prelevate în proporție de circa 25% din cele legal cuvenite, aducând sănătatea, învățământul, armata, poliția în prag de faliment, pe bugetari și, mai ales, pensionari, mult sub limita mizeriei. Educația și cultura, șansele de viitor ale societății noastre, sunt în stare de colaps.

Toate aceste tendințe negative au avut și au cauze pe care cei de bună credință le recunosc astăzi. Pe terenul unor crime de genocid, s-au creat, după 1989, mafii puternice, care parazitează economia noastră. Structurile de conducere din diferitele domenii, scăpate de orice constrângeri politice, ideologice sau morale, dacă, peste tot, le-au avut cândva, au constituit cea mai coruptă birocrație din istoria țării noastre. Dorința de păstrare a privilegiilor din perioada comunistă ale celor care continuau să dețină pârghiile de putere au făcut ca legislația post-decembristă să fie, în privința proprietății și stabilității situațiilor de drept, echivocă, diminuând drastic credibiltatea noastră.

Actuala coaliție care guvernează țara noastră a câștigat alegerile în principal pe baza promisiunii că va remedia aceste cauze. Nu s-a ținut de cuvânt și rezultatul este cel pe care îl vedem.

Accelerarea reformei, imperios necesară societății noastre, este iluzorie atâta vreme cât nu se remediază cauzele arătate mai sus.

Factori ținând de conjunctura politică internațională au determinat – și ne bucurăm de aceasta – ca organismele financiare internaționale să ne ofere sprijinul lor. Acest sprijin, condiționat de angajamentul Guvernului de a accelera reforma, este doar un semnal, relansarea efectivă a economiei fiind în funcție de investiții masive productive, la rândul lor dependente de remedierile de substanță...

Voci din sală.

2 minute!

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, ați epuizat timpul, faceți încheierea!

 
 

Domnul Matei Boilă:

Imediat termin!

...ale economiei noastre și care, prin legea cu care Guvernul și-a asumat răspunderea nu s-au făcut.

Guvernul a făcut ceea ce face de un an încoace, după ce a omorât în fașă începutul de reformă veritabilă din 1997, și anume: înlocuiește remedierile de substanță cu angajamente formale, strict declarative. Totuși, aceste intervenții cosmetice formale, dacă nu sunt suficiente pentru accelerarea efectivă a reformei, sunt necesare pentru obținerea sprijinului organismelor financiare internaționale.

De aceea, pentru a nu obstrucționa în nici un fel șansele societății noastre, voi vota împotriva moțiunii de cenzură.

Sper că în fața incapacității funciare a Guvernului de a remedia cauzele care ne conduc la dezastru, angajarea lui, chiar dacă numai declarativă, pentru accelerarea reformei va fi, totuși, un element care va favoriza reacția societății noastre, permițându-i să se smulgă în viitorul apropiat din cumplita boală moral-politică în care se găsește.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Are cuvântul domnul deputat Jean Decuseară, P.N.L.

Va urma domnul deputat Marian Sârbu, P.D.S.R.

 
 

Domnul Jean Decuseară:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Consumăm astăzi un act al unui spectacol pe care o elementară pudoare refuză să-l eticheteze. O minimă rigoare profesională, un minim de pragmatism, o cât de mică răspundere politică, o doză elementară de cinism, în fond, ar fi impus ca astăzi, în această sală, activitatea să fie cu totul alta. Efectul unei uriașe proiecții bizantine peste timp, ne face se semănăm astăzi cu soborul care, în timp ce porțile cetății cădeau în fața năvălitorilor, discuta despre sexul îngerilor.

Faptul că România traversează astăzi o situație de criză deosebit de gravă este o realitate. Faptul că dacă nu se iese din această criză, se poate declanșa o tragedie greu de evaluat, este un adevăr. Faptul că este ultima șansă și ultimul ceas ca România să evite, cu prețul unui uriaș efort, acest tragic deznodământ, este aproape un truism.

Ceea ce nu este prea clar, sau nu se dorește să se accepte, este faptul că o contribuție deloc de neglijat la această situație o are clasa politică românească, iar ceea ce astăzi este și mai grav, este că această clasă politică pare că nu este conștientă de faptul că este singura care poate și trebuie să repare ceea ce în mare măsură a stricat. Pare că nu realizează imensa responsabilitate pe care și-a asumat-o.

Pentru foarte mulți, din păcate, mult prea mulți membri ai clasei politice, actul politic este lipsit de conținut și de responsabilitate. Este regretabil și deosebit de periculos faptul că s-a învățat mult prea puțin din experiența celor, care asemeni nouă, s-au angajat în acest dificil și anevoios proces.

Am avut și avem la dispoziție o diversitate de căi urmate și rezultate obținute, chiar și mintea cea de pe urmă. Și este mult mai periculos faptul că exercițiul democratic, menit să apere societatea, să o consolideze, să o dezvolte, viciat de interese meschine, mici, de grup, poate să conspire tocmai la stabilitatea și siguranța sa.

Sunt momente în care glumind cu societatea, ispitești soarta, te joci cu istoria și, fără să fiu patetic, pot afirma cu convingere că noi trăim un astfel de moment. Și această tristă, amară glumă este: "Nici o sesiune fără moțiune!"

Sunt convins, cum sunteți și dumneavoastră, de altfel, că moțiunea de cenzură n-are nici un fel de șansă să fie adoptată. Sunt convins, ca și dumneavoastră, că această moțiune nu trece nu pentru că există o disproporție confortabilă între cei ce o susțin și cei ce o resping. Această moțiune nu trece pentru că este extrem de precar motivată, vine poate în cel mai nepotrivit moment și nu poate avea nici cel mai elementar efect social pozitiv.

Sunt convins că și dumneavoastră sunteți convinși că această moțiune nu trebuie să treacă. Și atunci, la ce bun? Cui prodest?

Crede oare cineva că încercând să lanseze încă o perdea de fum, responsabilitatea va fi diminuată? Sau, poate crede cineva astăzi că se poate încerca o diminuare a unei responsabilități cu un astfel de preț? Indecența unei astfel de erori este depășită doar de cinismul ei.

A recunoaște, fără echivoc, imperativul accelerării de forme economice ca singura șansă a României astăzi, a recunoaște necesitatea luării măsurilor pentru a realiza această accelerare, dar a nu fi de acord cu măsurile în sine, este cel puțin o absurditate. Se încearcă construirea unor false principii, se vehiculează un periculos precedent.

Domnilor oameni politici,

Situația de astăzi a României este cel mai periculos și tragic precedent, prin ignorarea adevăratelor principii. Necăutând vinovați, ci soluții, nelamentându-se, ci angajând responsabilități, neacuzând, ci acționând, Guvernul României s-a angajat în efortul de a stopa declinul României și de a începe relansarea sa. Și-a asumat răspunderea pentru reușita acestei acțiuni. Și, ca răspuns la toate acestea, astăzi suntem chemați să decidem schimbarea sa. În originalitatea noastră, vrem să demonstrăm că absurdul nu are nici o limită.

Domnilor parlamentari,

Ca oameni politici, noi avem doar inițiative. Eforturile pentru realizarea acestor inițiative aparțin celor care ne-au trimis aici. Numai încrederea și speranța în finalitatea inițiativelor noastre, în corectitudinea și eficiența lor, poate declanșa aceste eforturi, poate justifica aceste sacrificii.

Prin modul în care acționăm, prin deciziile luate, justificăm sau înșelăm speranțele celor care ne-au ales. Nu cred că poate exista justificare la greșeala de a lua românilor speranța, nu cred că poate exista iertare pentru această greșeală.

Se cuvine să chibzuim mai bine și să fim convinși că nu greșim. Se cuvine să lăsăm deoparte meschinăriile. Se cuvine să justificăm, în ultimă analiză, faptul că ne considerăm oameni politici.

Acestea fiind zise, doamnelor și domnilor politicieni, haideți să organizăm apărarea porților cetății și să lăsăm generațiilor viitoare problema sexului îngerilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marian Sârbu, P.D.S.R.

Va urma domnul deputat Putin, independent.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,,

Convingrea mea este că reprezentanții actualii coaliții vor rămâne în istoria acestei țări drept "cei mai mari vânzători de iluzii".

Tocmai de aceea, adoptarea acestei moțiuni de cenzură ar putea să însemne nu numai demiterea actualului Guvern, dar și sfârșitul "comerțului cu iluzii", pe care coaliția C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. îl face de aproape 3 ani, înșelând în mod sistematic încrederea și așteptările celei mai mari părți a electoratului.

O obligație morală firească, precum și statutul nostru de opozanți, ne determină, stimați colegi de la putere, să vă reamintim doar câteva din marile iluzii pe care le-ați vândut la orice preț, doar pentru a obține și apoi pentru a vă conserva puterea.

Prima și cea mai mare iluzie a fost aceea a "iluziei sociale", a bunăstării și prosperității, oferită gratuit în campania electorală. Ca urmare însă a acestui tip de reformă economică, pe care astăzi s-a hotărât să o accelereze, actuala clasă a guvernanților este responsabilă pentru cel puțin câteva triste realități.

Astfel, rata șomajului a ajuns de la 6% în noiembrie 1996 la 12% în momentul actual. Peste 1.200.000 de foști salariați sau tineri absolvenți așteaptă zadarnic mult-trâmbițatele programe de reconversie, încremenite parcă, pentru totdeauna, în stadiu de proiect.

Valoarea reală a salariului mediu net pe economie s-a diminuat în mod constant, ajungându-se la situația incredibilă în care creșterea prețurilor să nu mai fie compensată prin nici un fel de indexare, nici măcar în sectorul bugetar.

La această situație au contribuit adoptarea unor prevederi legislative aberante, care încalcă flagrant principiul negocierii colective, garantat de Constituție, precum și de Convențiile nr. 98 și 154 ale Organizației Internaționale a Muncii, ambele ratificate de România.

În al doilea rând, puterea reală de cumpărare a tuturor tipurilor de pensii, alocații de șomaj sau ajutoare sociale a coborât aproape la jumătate față de cât reprezenta în decembrie 1996.

La tot acest sumbru tablou social, aș adăuga faptul că prin modificări legislative sau prin alimentarea unor orgolii sau rivalități, prin acuzații de implicare politică, însoțită de scuze ulterioare, actuala putere a transformat mișcarea sindicală într-o instituție zdrențuită și timorată și care și-a diminuat considerabil capacitatea de a apăra în mod eficient drepturile și interesale salariaților.

Cea de-a doua mare iluzie, pe care coaliție C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. a oferit-o românilor se poate numi, fără teama de a greși, "Victor Ciorbea". Adus la Palatul "Victoria", ca un fel de salvator al neamului, domnul Ciorbea și-a asemuit programul de guvernare cu un autoturism "Mercedes", la volanul căruia domnia sa urma să ne conducă spre bunăstare, spre Uniunea Europeană, spre NATO. În realitate, România s-a scufundat rapid într-un haos economic, facilitat de regimul juridic al ordonanțelor de urgență, care au transformat Parlamentul într-o instituție aproape decorativă.

Și astfel, s-a ajuns la cea de-a treia iluzie, legată, evident, de schimbarea premierului. Probabil că acum un an, la învestirea "Cabinetului Radu Vasile", erau încă destui români care mai credeau într-o îmbunătățire a situației economico-sociale. Probabil că au fost destui care au crezut în promisiunea pe care actualul premier a făcut-o aici, în fața Parlamentului, privind renunțarea la ordonanțele de urgență.

S-au înșelat și unii și ceilalți, pentru că nivelul de trai a continuat să scadă, iar întreprinderile mici și mijlocii au devenit și ele furnizoare de șomeri. Pentru zecile și sutele mii de disponibilizați, principala constatare a acestui ultim an de guvernare poate fi rezumată în expresia "absența alternativei".

Astăzi, prin "asumarea răspunderii", ni se propune o a patra iluzie, poate ultima, intitulată pompos și propagandistic "accelerarea reformei economice".

Prin măsurile preconizate în plan social, această accelerare nu va însemna decât o creștere a ratei șomajului până la circa 16%, o scădere generală a puterii de cumpărare a cetățenilor în medie cu 15%, față de 1998, precum și o blocare a aplicării Legii tichetelor de masă la nivelul existent astăzi, adică o accentuare pronunțată a sărăciei, a neîncrederii și a lipsei de speranță.

Or, moțiunea de cenzură se îndreaptă tocmai împotriva acestei perspective sumbre, acestui tip de a face reformă, care ne îndepărtează de Europa, pecetluind pentru România statutul de "națiune periferică, incapabilă să acceadă la standardele occidentale".

Pentru a evita această alternativă, vă solicităm, stimați colegi, să votați în favoarea moțiunii de cenzură.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice din partea stângă a sălii).

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Ați vorbit 6 minute.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Putin, pentru 3 minute și 20 de secunde.

Va urma domnul senator Mircea Ion Popa, P.N.Ț.C.D.

 
 

Domnul Emil Livius Nicolae Putin:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnlor,

În primul rând, doresc să vă precizez că Partidul Social Democrat Român, prin deputații săi, va vota împotriva moțiunii de cenzură, depusă de opoziție la pachetul de legi, prezentat de Guvern în Parlament.

În fapt, decizia noastră are ca suport accelerarea reformei, lucru de altfel agreat de toate organismele internaționale, ca principala condiție de intrare în structurile europene, iar modificările legislative sunt impuse de realitățile concrete economice ale României.

Un semn de mirare ne apare, și este acela că actuala opoziție a fost de nenumărate ori de acord cu o reformă accelerată, mai mult, a criticat actuala coaliție pentru măsuri ezitante în acest domeniu, iar acum vine cu o moțiune de cenzură, tocmai încercând să explice de ce se întârzie reforma.

Parcurgând pachetul de legi, aș vrea să scot în evidență 3 caracteristici care se degajă pregnant.

1) Eliminarea rolului de monopol al F.P.S.-ului, prin definirea noțiunii de "instituție publică implicată", prin care se înțelege atât Fondul Proprietății de Stat, dar și ministerele de resort și administrația publică locală, care pot vinde la rândul lor acțiuni, grăbind procesul de privatizare.

În același timp, ca o noutate, apar agenți de privatizare, cărora instituțiile publice implicate le pot delega exercițiul tuturor drepturilor, exclusiv semnarea actului de vânzare.

Fondul Proprietății de Stat se transformă din fond închis de investiții în instituție publică implicată.

Se precizează, de asemenea, că întreprinderile mici și mijlocii pot fi privtizate și la nivelul sucursalelor și a direcțiilor teritoriale, element care conduce la o descentralizare reală.

2) Acordarea de facilități și clarificări, care să surmonteze unele dificultăți apărute între timp: împrumuturile garantate de stat pentru societăți comerciale și companii naționale se suportă din fondurile realizate de privatizare. Instituțiile publice implicate primesc noi atribuții, cum ar fi: vânzarea lor la preț de piață, lichidarea societăților comerciale neprofitabile, eliminarea prețului minim de vânzare, impunerea licitației cu strigare, dispariția gajului la plata în rate, aplicarea metodelor de vânzare specifice pieței de capital. La toate acestea, se adaugă o altă prevedere importantă, în sensul că statul garantează aceste măsuri.

3) Protecția salarială. Din veniturile obținute din vânzarea de acțiuni, se constituie un fond, din care se finanțează programe de recalificare și reintegrare profesională a salariaților disponibilizați.

Suntem conștienți că aceste noi măsuri, aplicate în spiritul și litera legii, vor conduce, realmente, la eliminarea rolului de monopol al F.P.S.-ului, și la care v-aș propune ca aceasta să devină în scurt timp un administrator în subordinea Agenției Române de Dezvoltare, garantând asigurarea unei reale transparențe, accelerarea procesului de reformă, aplicarea principiului concurențial, cât și măsuri de protecție socială.

De aceea, credem că moțiunea de cenzură este incorectă, nedreaptă, inoportună și periculoasă în momentul de față, motiv pentru care trebuie respinsă.

Noi acordăm în prezent încredere Guvernului.

Vă mulțumesc. (Câteva aplauze).

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Mircea Ion Popa, P.N.Ț.C.D.

Va urma domnul deputat Varujan Pambuccian, de la Minorități.

 
 

Domnul Mircea Ion Popa:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

De la bun început, țin să precizez că nu-mi propun să comentez punctele moțiunii de cenzură. Intervenția mea țintește doar câteva chestiuni de principiu.

Mă bucură faptul că semnatarii moțiunii au renunțat la argumentele intens vehiculate într-o primă fază, potrivit cărora, proiectul de Lege privind accelerarea reformei economice ar fi ne sau chiar anticonstituțional.

În esență, se susține că, în dezacord cu prevederile Legii fundamentale, Guvernul și-ar fi angajat răspunderea politică nu pentru o singură lege, ci pentru un pachet de legi, sau, în altă variantă, se acreditează ideea că o lege prin care se modifică un număr de alte 6 legi de maximă importanță, ar fi ceva nemaiîntâlnit, de natură să dea naștere unui precedent periculos.

Dar, nimeni nu poate invoca o dispoziție legală, fie ea constituțională sau de un nivel inferior, prin care să se interzică amendarea mai multor legi prin una singură.

Nu doresc să-i dezamăgesc pe colegii mei din Guvern, dar legea pentru care și-au asumat răspunderea nu este o inovație a domniilor lor și cu atât mai puțin un precedent pe care să-l lase moștenire urmașilor din Palatul "Victoria", dacă se va întâmpla, cumva, vreodată, acest lucru.

Din fericire, sau dacă vreți, din nefericire, există un mare și consistent precedentn juridic, câtuși de puțin blamabil. El este creația domnului Văcăroiu, semnatar al moțiunii.

Legea nr. 59, adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședințele din 30 iunie 1993, a adus masive modificări unui număr de fix 4 legi organice, nu mai puțin importante decât cele ce urmează a fi amendate prin proiectul de Lege avansat de Guvernul Radu Vasile.

Dacă opoziția dorește cu tot dinadinsul să dea în cap actualului Executiv, ea nu ar avea la îndemână decât o unică acuză, și anume că Executivul a copiat, sub aspectul strict al tehnicii legislative, modelul pus în circulație acum 6 ani de Guvernul condus de domnul Nicolae Văcăroiu.

Stimați colegi,

În moțiune se spune, negru pe alb "Prin recurgerea la procedura de asumare a răspunderii, Guvernul României împiedică exprimarea în Parlament a partidelor politice din opoziție asupra măsurilor de accelerare a reformei economice".

Electoral, fraza sună bine, înduioșător chiar, mai că-ți vine să plângi pe umărul sugrumatei, împilatei noastre opoziții.

În realitate, domnilor colegi de pe băncile opoziției, știți și dumneavoastră că lucrurile nu stau deloc așa. Ați recurs la o formulare care induce ideea, totalmente falsă, cum că Guvernul ar utiliza o procedură cu totul arbitrară și abuzivă, băgând pumnul în gură celor ce nu sunt de acord cu el.

Or, angajarea răspunderii nu este un "bau, bau", ci o procedură perfect democratică, preluată aproape cuvânt cu cuvânt din Constituția celei de-a V-a Republici Franceze, promulgată în 1958.

Comentându-i efectele, Olivier Duhamel, unul dintre celebrii constituționaliști francezi ai acestor zile, ajunge la concluzia, împărtășită de toți colegii săi, că instituția cu pricina este, oarecum, paradoxal, mai constrângătoare și mai incomodă pentru parlamentarii ce susțin Guvernul, decât pentru cei din opoziție.

Într-adevăr, cei dintâi sunt obligați să renunțe la nuanțe și să se solidarizeze necondiționat cu Guvernul, în vreme ce exponenții opoziției au dreptul să se manifeste în deplină libertate, să-și expună cum doresc ideile și, indirect, prin intermediul moțiunii de cenzură, să voteze împotriva vederilor Guvernului și să-l demită în situația în care moțiunea inițiată în cadrul acestei proceduri ar întruni numărul necesar de voturi.

Stimți colegi,

Guvernul nu a recurs la această procedură dintr-un capriciu sau din nevoia de a irita partidele din opoziție. Promovarea acestei legi, așa cum știe toată lumea, este necesară acum, pentru că ea aduce corecturile necesare pentru ca reforma, despre care mai mult s-a vorbit decât s-a făcut, să poată, în sfârșit, decola convingător, în direcția economiei de piață, pe care nu străinătatea ne-o impune, ci este una dintre opțiunile noastre fundamentale și se regăsește cu toată limpezimea în prevederile art. 134 din Constituție, al cărui prim alineat afirmă simplu: "Economia României este economie de piață".

Din păcate, după aproape 10 ani, noi încă nu am ajuns la acest tip de economie în care, absolut firesc, proprietatea privată trebuia să dețină "partea leului".

Astăzi, economia noastră este un amestec bizar, cu efecte inevitabil negative, de minimă inițiativă privată și etatism, dominant și inproductiv, ținut în viață ani de-a rândul, grație birocrației instituționale.

Politica subvențiilor de la buget, politica producției pe stoc și-au epuizat demult resursele. În condițiile unei concurențe pe piață tot mai acerbe, este exclus ca cineva să mai poată miza pe binefacerile etatismului.

Fondul Proprietății de Stat trebuie să-și încheie misiunea la capătul a 7 ani, conform unei legi din 1991. Termenul a expirt demult, dar, iată, statul continuă să fie proprietar peste circa 75-80% dintre activele moștenite de la economia socialistă.

Este incontestabil meritul Guvernelor formate în urma alegerilor din 1996 de a fi luat în serios această sarcină și de a o susține, cu prețul inerentei erodări a imaginii electorale.

Sigur, obstacolele au fost și continuă să rămână apreciabile. Este neînchipuit de greu să alimentezi măsurile reformiste, cu un sistem bancar putred, secătuit de diplomații în inginerie financiară. Aceeași influență negativă o au împrumuturile externe contractate în anii guvernării P.D.S.R., utilizate cu un consum generic, și al căror vârf de sarcină trebuie să-l suporte în acest an Guvernul Radu Vasile.

Și-n această vreme, noi discutăm dacă este bine sau nu să dăm undă verde unor legi și unor acorduri internaționale, de care, în mod hotărâtor, depinde evitarea falimentului național.

Știu, sacrificiile nu s-au isprăvit. Ameliorarea nivelului de viață nu este cu putință la capătul câtorva luni, și nici al unui an, dar alternativă la reformă nu există, practic. Nu de accelerarea privatizării trebuie să ne plângem, ci de stoparea ei, începând cu sfârșitul anului 1991 până în 1996. De aceea, consider că nu cei care au irosit timpul, nu cei care nu au făcut ce trebuiau să facă sunt îndreptățiți să ne dea lecții.

Stimați colegi,

Angajându-și răspunderea, Guvernul dă dovadă de pragmatism, de solidă și curajoasă ancorare în realitate. Nu mai avem timp de pierdut. Corectarea legilor de bază ale reformei nu mai putea fi lăsată să treneze luni și poate ani de zile, așa cum, cu certitudine, s-ar fi întâmplat dacă era îmbrățișată procedura cea de toate zilele.

Mă întreb, și vă întreb, domnilor colegi, de cât timp ar fi fost nevoie, urmând pas cu pas tipicul legislativ, pentru a pune la dispoziția Executivului un cadru legislativ adecvat. Din experiență, știm că pentru a da naștere unei legi, avem nevoie de un timp îndelungat.

Stimați colegi,

În centrul dezbaterilor de la această oră nu este interesul poziționării electoraliste a cutărui sau cutărui partid, ci interesul național, scris cu majuscule. Intrarea țării în încetare de plăți nu a fost și nu este o sperietoare pentru copii, o vorbă aruncată în vânt, o scuză de circumstanță. Ea este, dimpotrivă, o povară, sub a cărei apăsare stăm cu toții încă de anul trecut.

Opoziția nu a încetat să afirme că ar fi "una constructivă". Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar de prea puține ori s-a comportat astfel. Sper, totuși, ca la încheierea ședinței de astăzi, să ne putem întâlni pe terenul echilibrului, moderației și al înțelepciunii, conștienți că nesprijinirea Guvernului ar avea în această perioadă, cu adevărat critică, urmări dezastruoase pentru toți, aducându-ne cu țară, cu tot, izolarea internațională, de ale cărei consecințe numai cu greu am putea scăpa.

Necesitatea Acordurilor cu F.M.I. și Banca Mondială a fost, acum o lună, la Cotroceni, recunoscută cu franchețe, de către toate formațiunile politice responsabile. Din acest moment, nu este permis să ne săpăm singuri groapa, barând, din nou, drumul reformei.

Deci, să preluăm din moțiunea dezbătută ceea ce este pozitiv, dar să nu o votăm.

Vă mulțumesc. (Câteva aplauze).

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Ați vorbit 11 minute.

Are cuvântul domnul deputat Varujan Pambuccian, Grupul minorităților.

Va urma domnul deputat Marian Enache, independent.

 
 

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

De la bun început, doresc să spun că, în urma ședinței de grup pe care am avut-o acum două zile, doi dintre colegii noștri s-au exprimat în favoarea moțiunii de cenzură, iar ceilalți 13 împotriva ei.

Astăzi s-a discutat foarte mult, și este normal, pe fondul unei situații economice precare, s-a discutat foarte mult politic în jurul acestei moțiuni și în jurul legii pe care Guvernul și-a asumat răspunderea.

Evident, cele două documente nu pot fi separate. Voi încerca să mă refer, în primul rând, la ce a produs această moțiune, adică legea pe care Guvernul și-a asumat răspunderea, cu câteva zile în urmă. Sigur, în această lege, s-a dorit, în mod evident, o rezolvare cât mai rapidă a principalei probleme care grevează asupra economiei românești, și anume problema naturii proprietății industriale.

Există, în această lege, pasaje care sunt foarte bine scrise și care, evident, vor avea un rol benefic, și aici mă refer, în primul rând, la cel care se referă la regimul juridic al garanțiilor mobiliare, dar, în același timp, există o zonă care este legată de privatizare, asupra căreia îmi permit să-mi exprim o serie de rezerve. Și iată de ce: așa cum reiese din legea pe care a depus-o Guvernul, în România, de privatizare se vor ocupa mult mai multe instituții decât se ocupau până acum. Putem spera, la o primă vedere, că, iată, în sfârșit, nu avem un monopol al FPS-ului și, printr-o asemenea procesare paralelă, privatizarea se va face mai rapid. Există însă un lucru care mă îngrijorează, și anume riscul ca privatizarea să se facă fără limită inferioară de sumă, prin negociere directă, negocierea fiind făcută de un funcționar al statului.

Aș pune această metodă de privatizare în fața unei metode al cărei adept sunt și care este privatizarea prin bănci de investiții, unde interesul obținerii unui preț cât mai mare decurge din comisionul pe care banca de investiții urmează să-l ia în urma privatizării. Cred că era de preferat ca privatizarea să fie făcută bine articulat și în felul acesta și, mai ales, fără FPS.

Există, iar, în această lege pe care Guvernul și-a asumat responsabilitatea, o serie de lucruri pozitive în ceea ce privește zona foștilor posesori de proprietăți industriale, modificări la nivelul Legii nr.31, care sunt benefice, însă, în ceea ce privește privatizarea, și eu cred că, în viitorul apropiat, va trebui rapid să regândim aceste mecanisme, trebuie avut în vedere un mecanism coerent, clar și sigur de a rezolva această problemă, care grevează de mult prea mult timp și care va duce, în final, la o devalorizare accentuată a industriei românești.

În ceea ce privește FPS-ul, el trebuie desființat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Marian Enache, independent, pentru 5 minute și 40 de secunde. Va urma domnul senator Nicolae Văcăroiu, PDSR.

 
 

Domnul Marian Enache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trebuie să apreciem că, în afara existenței unor dubii serioase, justificate privitoare la constituționalitatea unui proiect de lege în care regăsim reglementate materii diverse și lipsite de orice coerență tehnico-legislativă, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege este vădit inoportună.

În opinia noastră, Executivul se află într-o evidentă culpă, netrimițând, în timp util, la Parlament, aceste proiecte de legi, pentru a-și procura instrumentele necesare accelerării reformei. Nimeni și nimic nu a împiedicat Guvernul să procedeze astfel.

Credem că este inadmisibil ca, invocând direct sau indirect propria-i culpă, Guvernul să poată triumfa în cauza sa. De fapt, Guvernul, pe această cale, intenționează să obțină, în esență, încrederea Parlamentului și să-și promoveze implicit proiectele de legi.

Prin modalitatea aparent abilă, dar mai puțin democratică, la care apelează Guvernul, se forțează, practic, mâna Parlamentului, punându-l în fața faptului împlinit, transformând Parlamentul într-un spectator neputincios, într-o veritabilă registratură, în care se înscriu proiectele de legi gata făcute și adoptate de Guvern.

Guvernul, în respectul regulilor constituționale și al Parlamentului, ar fi trebuit, în concepția noastră, să-și angajeze răspunderea pe un program esențial de accelerare a reformei și să înainteze proiectele de legi necesare, care să fie adoptate în regim de urgență. Neprocedând în acești termeni, Executivul tinde să mai instituie o practică, alături de aceea a ordonanțelor de urgență, prin care își propune, pe baza unor proceduri de excepție și a unei mașinării politice de vot, să exercite întreaga putere singur, cu accente voluntariste, ieșit de sub controlul democratic al Parlamentului.

Nu am înțeles, domnilor guvernanți, de ce atâta iritare pentru că s-a depus o moțiune de cenzură, pe care, deliberat, ați provocat-o. Nu suntem în prezența unei moțiuni promovate la inițiativa parlamentarilor. Moțiunea poate stimula dezbaterea, formulând avertismentele pe care opoziția, mai lucidă de regulă, vi le semnalează.

Considerăm că, acum, esențiale, pentru populația țării, nu sunt, totuși, procedurile constituționale prin care Guvernul caută să se sustragă unei dezbateri reale a legilor importante pentru toți cetățenii țării și nici moțiunea de cenzură, care-și propune să critice punctele slabe ale acestor legi, fără a putea produce vreun efect concret.

În realitate, ambele demersuri vor avea efecte nule, în ceea ce privește îmbunătățirea nivelului de trai al populației și nu vor crea o perspectivă viabilă pentru dezvoltarea și modernizarea țării.

Noi credem că vina actualului Cabinet constă în faptul că acesta nu a asigurat o bună guvernare a țării. De aceea, ca parlamentari independenți, am propus, pentru această perioadă dificilă și până la alegeri, formarea unui guvern de tehnicieni, care să poată rezolva competent problemele tehnice și din ce în ce mai complexe ale reformei.

În fața unui asemenea joc ineficient al angajării răspunderii și al unei moțiuni de cenzură fără sorți de izbândă, parlamentarii independenți, în numele cărora am făcut această intervenție, își manifestă protestul pentru asemenea practici și, în consecință, refuză să participe la un vot inutil. (Aplauze în partea stângă a sălii)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Nicolae Văcăroiu, PDSR. Va urma domnul deputat Gheorghe Cristea, PNȚCD.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Dați-mi voie, numai 2 minute, să soluționez, cred eu, odată pentru totdeauna, această încercare de a deturna adevărul, vizavi de datoria externă.

Ceea ce vă spun acum se regăsește în datele statistice și sper ca, colegii parlamentari să înțeleagă, odată pentru totdeauna, și să evite să mai procedeze cu declarații care nu au acoperire.

Datoria externă a României, efectivă la sfârșitul anului 1996, a fost de 7 miliarde de dolari. Din acești 7 miliarde de dolari, 1,3 miliarde de dolari s-au restituit, sub formă de rate și dobânzi, deci, efectiv, rămas de plătit, la sfârșitul anului 1996, 5,7 miliarde de dolari. 2,2 miliarde de dolari s-au luat în perioada 1990 – 1992 și diferența până la 7 în perioada 1993 – 1996.

Toate sursele externe luate de către Guvernul pe care l-am condus, de circa 4 miliarde de dolari, au fost utilizate, în exclusivitate, 80% pentru investiții, și aveți în Cartea albă a guvernării pe care am trimis-o la toate partidele, pe fiecare obiectiv, sumele respective și o diferență de 20% pentru acoperirea balanței energetice, în cei 4 ani, pentru sezonul rece.

În al doilea rând, se fac afirmații legate de intrarea în incapacitatea de plată a României și de faptul că dumneavoastră, cei de la putere, ați fost salvarea. O astfel de afirmație este complet falsă. Niciodată nu s-a pus problema intrării României în incapacitate de plată, datorită acestei datorii externe.

Ca să înțelegeți exact despre ce este vorba, din cei 2,3 miliarde de dolari cât are România de plătit în acest an, în bugetul de stat pe care l-ați aprobat și care înseamnă datoria Guvernului, se regăsesc 381 de milioane de dolari, o rată normală, obișnuită, care s-a plătit și în fiecare an din cei anteriori. Diferența până la 2,3 miliarde de dolari o reprezintă, în primul rând, împrumuturile care s-au luat pe Japonia, cu "Merryl Lynch" pe Europa și Statele Unite. Acești bani, împrumuturile externe. au mers în totalitate, în rezerva valutară a Băncii Naționale. Deci Guvernul nu a luat 1 dolar din acești bani! Mai mult de atât, v-ați lăudat, în ultimii doi ani de zile, domnilor de la putere, că rezerva valutară a Băncii Naționale, a statului a crescut de la circa 800 de milioane de dolari, cât a fost la sfârșitul anului, la 2,5 miliarde de dolari. Această creștere s-a făcut pe aceste împrumuturi.

Cu alte cuvinte, bugetul, anul acesta, are de plătit 381 de milioane de dolari, fără nici o problemă, iar diferența se regăsește în această rezervă valutară. Nemaiavând ieșire pe piața privată de capital, sigur că Banca Națională este obligată să dea înapoi acești bani.

Aceasta este realitatea, domnilor, și vă rog să nu mai vehiculați alte cifre. Această diversiune nu servește nimănui, decât pentru inducerea în eroare a populației.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

 
 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dați-le lecții!

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Ați vorbit 4 minute.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Cristea, PNȚCD. Nu este.

Din sală:

Este la masă! La pădure! Taie pădurile!

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Atunci, până apare dânsul, are cuvântul domnul senator Viorel Cataramă, independent, pentru 3 minute.

 
 

Domnul Viorel Cataramă:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Sondajele de opinie, din ultimul timp, arată că Parlamentul și parlamentarii au, din păcate, o imagine negativă și, pe cale de consecință, există o percepție de inutilitate a acestor instituții.

Parlamentarii, din păcate, sunt asimilați de opinia publică și sunt reflectați în presă ca indivizi fără obiect al muncii, preocupați doar de avantaje materiale imediate și exponenți ai traficului de influență.

 
 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Cu unii au dreptate!

 
 

Domnul Viorel Cataramă:

De ce s-a ajuns la această percepție negativă?! Parlamentul este organ legislativ. Din păcate, în ultima perioadă de timp, Parlamentul României nu are obiect al muncii. România este guvernată prin ordonanțe și ordonanțe de urgență și prin legi asumate prin procedee privind asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului.

Este normal ca această imagine să fie reflectată, în mod corespunzător, în presă și trebuie să fie un semnal de alarmă pentru noi, pentru că nu este posibil ca parlamentarii și Parlamentul să accepte încălcarea principiilor separației puterilor în stat și să acceptăm ca Guvernul să fie, în același timp, atât organ legislativ, cât și organ executiv.

Vreau să vă reamintesc că, în urmă cu câtva timp, Parlamentul s-a decis să voteze Legea bugetului, deși, în luna decembrie, a votat, aproape în unanimitate, legi importante pentru reforma economică: Legea privind susținerea exporturilor și Legea privind investițiile în România. Aceste legi au fost suspendate prin Legea bugetului de stat. Acestea sunt principalele legi ale reformei economice.

Faptul că Parlamentul s-a decis și s-a dezis, în același timp, de acel vot, a făcut ca imaginea sa negativă să se adâncească.

Astăzi suntem puși în fața unei situații de a accepta încălcarea Constituției României și de a accepta perpetuarea implicării Guvernului în treburile Legislativului.

Eu nu doresc, în acest moment, să intru pe fondul legilor care se dezbat, nu este timpul și nici nu este momentul. Trebuie să ne gândim, ca parlamentari, la mesajul pe care-l vom duce în electorat, la modul în care vom putea să explicăm electoratului că noi, de fapt, nu avem obiect al muncii, că, de fapt, dezbatem ordonanțe și ordonanțe de urgență care, oricum, și-au făcut, în mare parte, efectul și, chiar dacă le respingem, nu mai are nici o importanță, că acceptăm ca legi importante pentru România să fie votate și să fie acceptate fără a fi dezbătute, articol cu articol, în Parlament.

După 10 ani de la evenimentele din Decembrie 1989, populația României percepe negativ conceptul de reformă și de accelerare a reformei. Acest concept nu mai este actual pentru România. Conceptul actual pentru țara noastră este acela de dezvoltare economică și socială, care să se bazeze pe capitalul privat românesc, pe valorificarea resurselor interne, pe susținerea exporturilor și a capitalului privat românesc, a investițiilor și pe piața internă.

Pentru aceste motive și pentru faptul că se încalcă, după părerea noastră, Constituția României, că se încalcă principiul fundamental al separației puterilor în stat, parlamentarii Partidului Național Român vor vota moțiunea de cenzură.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule senator.

În continuare, are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian, independent, pentru 3 minute și 20 de secunde.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Prima obiecțiune pe care o ridică Uniunea Forțelor de Dreapta, la această inițiativă de asumare a răspunderii Guvernului, este aceea că, prin această inițiativă, Guvernul încearcă să sugereze să reforma nu avansează din motive de natură legislativă. Nu este adevărat: legislația românească, incluzând și legile care au fost suspendate, prin acte legislative ulterioare, era acoperitoare pentru derularea programului de guvernare. De aceea sentimentul meu este că această inițiativă este menită, mai degrabă, să sugereze că Guvernul are încă legitimitate în Parlament și că, în acest fel, Guvernul poate, în continuare, să negocieze cu organismele financiare internaționale. Așadar, din punctul de vedere al Uniunii Forțelor de Dreapta, Guvernul nu a câștigat nici un plus de încredere prin această inițiativă.

Există, de asemenea, câteva obiecții la aceste proiecte și sentimentul meu este că aceste proiecte au fost grăbite, cel puțin unele dintre ele, pentru a se da o iluzorie consistență inițiativei de asumare a răspunderii. Nu este permis ca un domeniu atât de important, cum este retrocedarea bunurilor industriale, să fie inclus, în mod declamativ, în proiectul asumării răspunderii guvernamentale, Guvernul știind foarte bine că acest text nu va putea fi aplicat în viitor. De asemenea nu este normal ca, într-un act de o asemenea importanță, să fie incluse prevederi neconstituționale, cum ar fi, de pildă, definirea dobânzii la leasing, care trebuie să fie, obligatoriu, cât rata medie a dobânzii bancare. Așa ceva nu este normal și probabil că nici nu va fi aplicată o astfel de decizie.

Dar, dincolo de faptul că noi nu suntem de acord cu această procedură, criticile noastre se îndreaptă cu privire la activitatea Guvernului dinspre viitor. Noi acuzăm Guvernul de faptul că privatizarea este prea lentă, de faptul că mediul concurențial este slab și că monopolurile sunt, în continuare, agresive, de faptul că politica fiscală este anacronică și că politica bugetară seamănă cu cea din 1989. De aceea, moțiunea de cenzură, în viziunea noastră, păcătuiește prin faptul că încearcă o abordare critică dinspre trecut și arată că cei care au făcut-o rămân, în continuare, captivi ai unor viziuni etatiste și centraliste și cu un mod socialist de gândire a economiei naționale.

Mai mult decât atât, Partidul Democrației Sociale nu are dreptul moral să invoce obiective cum ar fi accelerarea privatizării, câtă vreme au lăsat moștenire, în 1996, o economie în care producția industrială era, în proporție de 90%, produsă în sectorul de stat, când transporturile, comunicațiile, serviciile de utilitate publică, asigurările sociale erau toate, integral, în proprietate de stat. (Vociferări în partea stângă a sălii)

Așadar, Uniunea Forțelor de Dreapta nu se poate asocia cu opoziția socialistă, într-o inițiativă în care, această opoziție socialistă nu are temei să acționeze. În același timp, însă, noi nu putem să votăm împotrivă, deoarece ar însemna ca, prin votul nostru, să cauționăm acest Guvern, care nu se ridică la nivelul de profesionalism și de onestitate pe care-l cere actul de guvernare. În același timp, noi considerăm că, atât forțele politice care au guvernat până în 1996, cât și cele care guvernează din 1996 încoace sunt egal responsabile de situația în care se află, astăzi, România, iar jocurile politicianiste care fac ca partidele să-și dea mâna la unele legi și, în mod declamativ, să introducă astfel de dezbateri în Parlament, este...

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Faceți încheierea, domnule senator. Ați epuizat timpul!

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

...un joc politic pe care noi îl respingem. Din acest motiv, Uniunea Forțelor de Dreapta va refuza să voteze această moțiune, va părăsi sala, pentru a se desolidariza de astfel de acțiuni politicianiste și, în același timp, de modul în care Guvernul înțelege să conducă această țară.

Mulțumesc. (Comentarii, vociferări în sală)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul deputat Cristea a venit?

Din partea stângă a sălii:

Este la ulei! (Vociferări, amuzament)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Dacă nu a venit, atunci are cuvântul, de la PNȚCD, domnul deputat Traian Rânja.

 
 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Departe de mine gândul de a minimaliza demersul opoziției care, prin introducerea acestei moțiuni de cenzură, recurge la o procedură legitimă. Aș fi fost încântat dacă, prin textul prezentat, opoziția ar fi dovedit o preocupare reală, și nu doar una pur demagogică, pentru soarta economiei și pentru nivelul de trai al populației.

Cum multe dintre moțiunile simple ale domniilor voastre au primit diverse titluri, dați-mi voie să vă propun, și eu, unul pentru această moțiune de cenzură: "Înapoi la socialism!" Pentru că, de fapt, aceasta ni se propune, sub paravanul cifrelor și al frazelor mobilizatoare: înapoi la socialism, la etatismul practicat din păcate, cu succes, de forțele de stânga, din 1992 încoace.

Este o moțiune antireformistă sau, ca să folosesc un cuvânt mult îndrăgit de cei cu formație marxistă, o moțiune retrogradă. (Rumoare în partea stângă a sălii)

Ne întrebăm dacă noi, cei din coaliția majoritară și stimații noștri colegi din opoziție, înțelegem același lucru prin reformă. Mă tem că nu. Noi înțelegem prin reformă asanarea economiei, construcția unei economii bazate pe profit și nicidecum pe pierderi. Dumnealor înțeleg menținerea, cu orice preț, a unei economii neperformante de stat, cu creștere pauperizantă, unde se produce de dragul producției, pentru magaziile fabricilor. (Rumoare în partea stângă a sălii)

Noi considerăm proprietatea privată drept piatră unghiulară a reformei economice, dumnealor militează pentru proprietatea de stat care, după cum se știe bine, este loc de furat!

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Extraordinar!

 
 

Domnul Traian Rânja:

De fapt, dumnealor, când vorbesc de reformă, vor nu accelerarea, ci stoparea reformei.

Ne întrebăm de ce a fost depusă, acum, această moțiune. În fond, programul legislativ anunțat de Guvernul Radu Vasile, la investitură, a fost, în mare parte, realizat, chiar dacă cu oarecare întârziere. (Rumoare comentarii, în partea stângă a sălii)

Este suficient să ne gândim la pachetul de legi care statuează autonomia locală: Legea finanțelor publice locale, Legea domeniului public și privat, Legea privind regimul concesiunilor, Legea dezvoltării regionale sau Legea zonelor defavorizate. Este suficient să amintim chiar această Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, prin care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului.

Fondul Proprietății de Stat, structură pe care noua lege dorește s-o facă mai flexibilă, este creația colegilor noștri din opoziție. Este adevărat că, în legislatura trecută, nu aveau cum să iasă la lumină prea multe dintre defectele sale, pentru că atunci se privatizau doar tutungerii, mici ateliere, AGROMEC-uri și, din când în când, câte o fabrică de confecții. Defectele unei structuri ies la iveală în acțiune, și nu în nonacțiune.

Mai mult, Guvernul Radu Vasile, asumându-și răspunderea în fața Parlamentului, anunță un program de măsuri economice dure, dar strict necesare pentru depășirea recesiunii și evitarea unei crize economice periculoase, riscând, bineînțeles, și erodarea popularității.

Singura explicație a depunerii moțiunii este aceasta: luarea unor măsuri ireversibile, care să așeze țara pe drumul corect spre viitor, va face imposibilă întoarcerea la socialism. Așa s-a întâmplat în Ungaria, așa s-a întâmplat în Polonia, unde partidele de dreapta au realizat reforma, chiar cu prețul pierderii puterii.

De fapt, cred că stimații noștri colegi se tem, de fapt, de reușita reformei, de aceea vin cu moțiunea înapoi la socialism! Un om politic francez spunea că socialiștii iubesc atât de mult pe cei săraci, încât doresc să producă cât mai mult.

Pentru opoziție, adevărata reformă este cea pe care au făcut-o domniile lor, în perioada 1992 – 1996, fără privatizare, cu multe subvenții, cu remunerarea incompetenței manageriale, cu devalizarea băncilor de stat, prin credite neperformante ș.a.m.d.

Ne temem că soluțiile dumneavoastră pentru scoaterea țării din criză pot duce, din păcate, țara în comă sau, Doamne ferește, chiar în mormânt! (Rumoare în partea stângă a sălii)

Eu, unul, voi vota împotriva moțiunii "Înapoi la socialism" și sunt convins că, și în tabăra opoziției, sunt destui parlamentari care vor refuza o astfel de întoarcere.

De Guvernul Radu Vasile, de menținerea și consolidarea actualei majorități, depinde șansa țării noastre de a se desprinde definitiv de un trecut socialist, care nu a fost nici glorios, nici onorabil.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Domnul deputat Virgil Popa, de la PDSR.

 
 

Domnul Virgil Popa:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

În momentul în care Guvernul s-a hotărât să modifice o serie întreagă de legi, prin procedura de asumare a răspunderii, am crezut că urmărește să însănătoșească mediul economic ostil, nociv chiar, din cauza căruia, în ultimii doi ani, au dat faliment sau au ajuns la limita supraviețuirii majoritatea societăților comerciale, fie ele cu capital de stat sau privat. Studiind însă acest proiect de lege, am constatat, cu amărăciune, că m-am înșelat. Această grabă a fost determinată, nu de dorința stopării declinului economic, de stimulare a investițiilor, de încurajare a capitalului autohton, de modernizare și restructurare a industriei, de relaxare a poverii fiscale, ci de unele prevederi ale acordurilor cu FMI și Banca Mondială, care vor avea efecte economice și sociale negative, mergând încet, dar sigur spre dezindustrializarea țării.

Nu se regăsesc, în aceste modificări legislative, nici propunerile și sugestiile partidelor din opoziție, nici cele ale patronatelor din industrie, ale organizațiilor oamenilor de afaceri, acest lucru demonstrând, încă o dată, consecvența demnă de o cauză mai bună cu care Guvernul persistă în propriile greșeli.

Astăzi, privatizarea se reduce la a vinde orice, la orice preț, în orice condiții pentru a obține bani, care sunt folosiți preponderent pentru consum, și nu pentru dezvoltare, iar modificările propuse Legii privatizării nu fac dcât să accentueze această tendință.

În aceste condiții, banii proveniți din privatizare vor fi tot mai puțini, investițiile serioase tot mai puține, dar se vor înmulți cu siguranță amatorii de chilipiruri și afaceri necurate, cazul IMGB nefiind nici pe departe singular.

Domnule prim-ministru, unde sunt studiile care să prefigureze cum va arăta industria românească peste un an, peste doi ani, peste 4 ani, care sunt măsurile legislative, fiscale, eforturile financiare pentru susținerea unor astfel de strategii?

În locul unor analize profunde a cauzelor care au dus la starea premergătoare colapsului în economie, în locul unor măsuri care să relaxeze mediul de afaceri, să relanseze investițiile și să atragă investitorii, să stimuleze exporturile și consumul intern, Guvernul preferă să accelereze reforma pe un drum care s-a dovedit falimentar.

Fenomene normale într-o economie de piață stabilă, ca lichidarea și închiderea unor societăți comerciale, tind să aibă în economia românească efectele unei epidemii care face ireversibil actualul proces de dezintegrare a industriei.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Sistemul economic românesc a intrat într-o instabilitate periculoasă din cauza modului greșit în care a fost condus, atrăgând după sine instabilitatea sistemului social, care poate avea consecințe dramatice asupra prezentului și viitorului țării.

Reforma economiei și societății pe care ne-o dorim cu toții nu se poate realiza de pe poziții de forță de cei care sunt vremelnic la putere, crezând că sunt deținătorii adevărului absolut și că numai lor li s-a descoperit calea spre prosperitate.

Igonorarea propunerilor Opoziției, patronatelor, sindicatelor, evitarea dezbaterilor pe legi de o asemenea importanță au impus introducerea moțiunii de cenzură și se constituie în argumente în favoarea ei.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Domnul deputat Gheorghe Cristea, din partea PNȚCD, și va urma domnul Virgil Popescu, de la PDSR, pentru restul de minute care mai sunnt.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că timpul este foarte scurt, am să încep prin a cita din textul moțiunii de cenzură, ceea ce reprezintă în opinia mea esența acestei moțiuni de cenzură.

Semnatarii prezentei moțiuni de cenzură afirmă că "nu susțin menținerea artificială în funcțiune a societăților comerciale ineficiente și nu contestă valabilitatea și necesitatea lichidării acestora, ca formă de realizare a restructurării economiei, dar nu prin hotărâri - se spune aici - arbitrare ale Guvernului".

De fapt, prin această formulare, indirect, semnatarii moțiunii spun că este necesară asanarea economică, că este necesară întreruperea activității societăților care funcționează pe principii total neeconomice, dar că acest lucru nu trebuie să-l facă Guvernul. De fapt, aceasta este inovația extraordinară a acestei moțiuni de cenzură, să nu facă Guvernul acest lucru care este instrumentul administrației statului în România.

Cine să facă acest lucru? Juridic, vorbesc. Cine să-l facă? Parlamentul nu-l poate face pentru că nu este juridic abilitat să facă așa ceva. (Vociferări.) Va trebui să inventăm o instituție care, într-adevăr, să facă ceea ce susțineți dumneavoastră și ceea ce Guvernul pune în practică. Dumneavoastră susțineți, sigur, fără a o face printr-o manifestare directă, o economie sănătoasă, o economie fără pierderi, o economie în care să lichidăm ceea ce spuneți dumneavoastră aici, diferența de fond este că afirmați acest lucru, așa spune și aici, "semnatarii afirmă că susțin", dar susținerea se reduce la afirmarea ei, și nu este continuată ca susținere concretă, coerentă ș.a.m.d. (Vociferări.)

Cât despre partea ultimă, aștept și eu cu curiozitate și cred că foarte mulți așteptăm acest lucru, să inventăm un nou instrument care să pună în practică o astfel de politică, să inventăm altceva. Este foarte greu de inventat în acest moment.

Voci din sală:

Ia uleiul, neamule!

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Și încă o chestiune și am încheiat, într-un minut. În diversele puncte ale moțiunii de cenzură se observă, transpare, de fapt, o anume mentalitate economică, socială, (Vociferări.) inclusiv politică, dacă vreți, pentru că a face abstracție de tot ce înseamnă mecanisme de piață, a face abstracție de ce înseamnă economie de piață,

Voci din sală:

E greu, e greu!

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

... a face abstracție de ce înseamnă cerere și ofertă, a face abstracție până și de faptul că a vinde o întreprindere implică cel mai elementar lucru - existența unui cumpărător. Până și de acest lucru se face abstracție în textul acestei moțiuni, în diverse forme, ceea ce în substrat înseamnă că lucrurile trebuiesc schimbate, vorba lui Caragiale, dar să nu se întâmple acest lucru.

Mulțumesc.

Voci din sală:

Ia uleiul, neamule! (Vociferări.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat. Domnul senator Virgil Popescu – PDSR, în încheiere – încheierea timpilor de la PDSR.

 
 

Domnul Virgil Popescu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Începând din 1997, aplicarea practică a așa-zisei reforme în domeniul privatizării s-a dovedit păguboasă, cu acțiuni individuale necorelate, care nu au luat în considerație ansamblul macroecomic supus deciziilor.

Ce credibilitate mai poate avea demersul coaliției CDR-PD-UDMR, dacă guvernele sprijinite de ea au căpătat un adevărat obicei în a-și asuma răspunderea pe tema privatizării, când vedem cu toții că ea merge în marșarier. Neglijarea totală a relațiilor intersectoriale, a coerenței economice orizontale a provocat, prin acțiunile de lichidare sau privatizare insuficient pregătite, reacții în lanț în mediul economic, cu consecințe negative asupra furnizorilor sau beneficiarilor, asupra forței de muncă, având ca rezultat perturbarea pieței și scăderea puterii de cumpărare la consumator. În mod previzibil însă, au apărut imediat importuri pentru produsele competitive care se fabricaseră în țară, unele beneficiind "întâmplător" de înlesniri vamale.

Guvernul a decis, în mod greșit, orientarea către consum a veniturilor provenite din privatizare. Aceasta a dus la dezindustrializarea accelerată a țării, scăderea continuă a valorii și eficienței societăților comerciale și blocarea retehnologizării și relansării economice a societăților cu capital de stat.

Intervenția, în cazuri ajunse la limită, nu mai poate rezolva dezorganizarea economică a societăților. Exemplu: Tractorul Brașov, SIDEX Galați.

Reforma sectorială este gândită doar prin folosirea ordonanțelor pentru transformarea din regii autonome în societăți comerciale sau divizarea societăților comerciale mari, fără asigurarea eficienței economice, realizarea rentabilității rămânând pe seama prețurilor, deci, pe umerii consumatorului.

Nici în situația unor societăți comerciale de interes național nu s-a aplicat o concepție de reformă adecvată locului acestora în economie. Exemple: RENEL, SNCFR, ROMTELECOM și băncile.

Guvernul își arogă competența de aprobare a strategiei naționale de privatizare și a elementelor esențiale în vânzarea unor societăți comerciale de interes strategic. Se elimină astfel posibilitatea și dreptul constituțional al Parlamentului de a se exprima cu privire la elemente de interes național.

Amintim aici că alte țări au beneficiat de o strategie de privatizare amplă. Exemplu: Egiptul, care și-a stabilit o strategie pe 20 de ani, având în sprijin 150 de miliarde de dolari. (Vociferări.)

Sub pretextul accelerării privatizării, înlăturând decizia Parlamentului, devine posibil ca investiții productive, cu rentabilitate reală să fie vândute fără un preț minim de vânzare prestabilit. Acest aspect reprezintă practic legiferarea manevrelor speculative, a corupției și a vânzării în pagubă a valorilor obținute în țară prin muncă și eforturi îndelungate.

F.P.S. a fost extrem de discret în a-și prezenta rezultatele reale ale unor privatizări considerate de succes, dar mai ales rezultatele post-privatizării, cum ar fi: respectarea promisiunilor și contractelor de către cumpărători, în cazul unor obiective cum sunt: IMGB, BRD, Oțelinox Târgoviște, BANCPOST, PETROMIDIA, ROMTELECOM.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule deputat, ați epuizat timpul.

 
 

Domnul Virgil Popescu:

Ca și cum vânzarea fără preț minim nu ar fi fost suficientă, se favorizează acțiunile speculative și cumpărarea în termeni reali, sub prețul contractat, prin vânzarea în rate, cu eșalonarea pe 3 ani, fără a se preciza cazurile și condițiile în care se poate apela la această situație.

În mod evident, această prevedere va fi preferată și stimulată de orice investitor pentru a beneficia de inflație, reducând la maximum valuta...

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Faceți încheierea domnule deputat! Faceți încheierea că ați epuizat timpul.

 
 

Domnul Virgil Popescu:

La instabilitatea juridică se adaugă cea instituțională. Instituții centrale foarte importante se înființează și se desființează în ritm alert: Ministerul Privatizării, subordonarea ambiguă și aleatorie a F.P.S., Agenția Națională de Privatizare.

Este momentul să exemplificăm câteva manevre care au dus la diminuarea valorii de piață pentru anumite societăți comerciale: insinuarea unor campanii denigratoare la adresa acestora, scurgerea de informații privind privatăzirile, lipsa controlului post-privatizare, preferarea deciziei asupra unor investitori străini, care au promis doar prețuri mai mari, fără a da certitudini și condiții ferme. Să enumerăm numai cazuri devenite publice, datorită presei: IMGB, PETROMIDIA, BANCPOST, ROMTELECOM.

După cum se vede, este vorba de ramuri strategice ale economiei naționale.

Responsabilitatea guvernamentală în privatizare este expediată către instituțiile publice implicate și apoi către agenții de privatizare, dar cu foarte mare grijă, pentru ca aceștia să fie scutiți de orice răspundere.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, vă mulțumim.

 
 

Domnul Virgil Popescu:

Am încheiat, imediat.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Încheiați!

 
 

Domnul Virgil Popescu:

Stabilirea metodei de privatizare și schimbarea acesteia oricând pe parcurs, prevăzută de lege, este o altă aberație care nu numai că va dezorienta și perturba intențiile potențialilor investitori, dar va fi de natură să favorizeze clienții bine informați, pe căi însă ocolite.

Eșecul reformei economice promovate de actuala coaliție guvernamentală nu poate fi ascuns sub forma unicei și totodată multiplei legi; ea nu poate nici certifica, nici justifica, (Aplauze ironice din dreapta sălii.) nici legaliza starea actuală dezastruoasă a economiei.

Iată câteva din rațiunile pentru care astăzi vă cerem să votați în favoarea moțiunii de cenzură. (Aplauze din stânga sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim. Pentru puținele minute care au mai rămas de la PD, domnul senator Roman are cuvântul, după care va avea cuvântul Guvernul, natural. 6 minute are domnul Roman.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Vă mai dau eu două zile.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Nu aveam intenția să iau cuvântul, însă sunt obligat la un răspuns, ca o chestiune de demnitate și de onoare.

Voci din sală:

Ai așa ceva?!

 
 

Domnul Petre Roman:

Minciuna despre mormanul de fiare vechi, văd că, din păcate, mai are purtători interesați și astăzi, dar, în fond, gestul dumnealor este necinstit.

Voci din sală:

Pariul cu agricultura!

 
 

Domnul Petre Roman:

Am spus atunci, în 1990, și lucrul acesta a fost publicat de nenumărate ori, că în economia românească "se găseau mormane de fiare noi cu calitate de fier vechi". Adică, stocuri de mașini de tot felul, concepute cu totul învechit, nevandabile, imposibil de plasat pe piață și care nu serveau la nimic decât că se plăteau enorme amortismente pe umerii tuturor.

Ca prim-ministru am dorit cu totul altceva, și anume, cu toată puterea, am dorit modernizarea economiei românești și am făcut acest pas decisiv către modernizarea economiei românești.

Voci din sală:

Cum?

 
 

Domnul Petre Roman:

Judecat astăzi, exercițiul de atunci, repet, judecat astăzi, el pune în evidență câteva fapte care cred că merită subliniate. Deși în perioada 1 octombrie 1990-1 octombrie 1991, un an de zile, am liberalizat toate prețurile din economie, cu excepția energiei și pâinii, inflația a fost de doar 40%, performanță care nu a mai fost înregistrată ulterior, deși guvernele care au urmat nu au mai trebuit să liberalizeze aceste prețuri. Mai mult decât atât, la exercițiul nostru, în final, în condițiile în care am fost eliminat de la guvernare, așa cum se știe, deficitul bugetar era zero.

În nici un chip nu puteam să cred ce va urma în perioada '93-'96.

Ce a urmat? Și aici răspunderea revine PDSR, revine PRM și revine PUNR (Vociferări.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Nu vă este rușine că ați adus țara la ruină?

Extraordinar ce tupeu are băiatul ăsta! Nu este normal ce faci.

 
 

Domnul Petre Roman:

Ceea ce a urmat în această perioadă a fost mormanul de datorii, mormanul de datorii care s-au acumulat fie în deficit bugetar, în găurile de la BANCOREX și de la BANCA AGRICOLĂ: 1,3 miliarde dolari la BANCOREX, 500 de milioane de dolari la BANCA AGRICOLĂ. Mormanul de datorii acumulat în datoria externă, recunoscută aici, a fost în valoare de 4,5 miliarde dolari în perioada '93-'96. (Vociferări.)

Acest morman de datorii, uriașă sărăcire pe umerii tuturor și pe umerii țării, este o realitate, iar nu o minciună, (Vociferări, aplauze ironice.) așa cum este cea la care s-au referit din păcate doi colegi înainte.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Flota? Unde este flota țării?

 
 

Domnul Petre Roman:

Ceea ce avem de făcut aucm este să lăsăm de o parte promisiunile mincinoase și demagogia.(Vociferări, aplauze ironice.)

Ceea ce avem de făcut acum este să construim o perspectivă reală pentru însănătoșirea economiei și pentru îmbunătățirea stării populației care este, fără îndoială, foarte grea.

Aici, cu bunăvoință și competență, aș vrea să pună umerii colegii din Opoziție.

Vă mulțumesc. (Aplauze din dreapta sălii.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Vagoanele și flota... (Vociferări.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule senator.

Doamnelor și domnilor,

Urmează cuvântul Guvernului. Deci, din partea Guvernului, pe timpii Guvernului, în numele Guvernului întâi domnul ministru Valeriu Stoica. (Vociferări din stânga sălii, aplauze din dreapta sălii.)

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Din decembrie '96 și până în prezent, Opoziția și-a exersat talentul de a redacta mai multe moțiuni de cenzură, (Vociferări.) fie din proprie inițiativă, fie cu ocazia asumării răspunderii Guvernului.

Dintre toate moțiunile de cenzură redactate de Opoziție am constatat că aceasta care se dezbate astăzi este cea mai săracă în argumente. M-am întrebat de ce. Să fie oare Opoziția într-o criză de inspirație? (Vociferări din stânga sălii.)

Cred că nu acesta este adevăratul motiv pentru care moțiunea de astăzi este așa de săracă în argumente. (Vociferări.)

În realitate, Legea pentru asumarea responsabilității Guvernului răspunde unor nevoi reale ale întregii societăți românești. Soluțiile care sunt prevăzute în această lege sunt cerute de ani de zile și de sectorul privat, de economie în ansamblul ei, de specialiștii în economie, aceste soluții reprezintă, de fapt, cum spune și titlul legii, o cale normală pentru accelerarea reformei economice.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Și în somn vorbești mai bine.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Evident, Opoziția nu putea astăzi să aducă argumente împotriva soluțiilor care sunt cuprinse în acest proiect de lege, și atunci, a recurs la un artificiu. A încercat să găsească, în forma acestui proiect de lege, vicii care, de fapt, sunt inexistente.

Voci din sală:

Ia, uite-te mai bine!

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Și, de altfel, ceea ce este relevant, este faptul că această moțiune de cenzură pedalează chiar împotriva ideii de asumare a răspunderii Guvernului, afirmând că acest procedeu este nedemocratic. Se afirmă că prin asumarea răspunderii Guvernului se încalcă dreptul Parlamentului de a-și spune punctul de vedere cu privire la conținutul legii. Este mai mult decât inexactă o asemenea afirmație. (Vociferări.)

Este împotriva spiritului Constituției și împotriva ideii de democrație, pentru că răspunderea Guvernului, asumată pe această cale, este cel mai democratic exercițiu. De altfel, de ce oare, în Constituția care a fost votată în primul rând de reprezentanții Opoziției de astăzi, a fost introdusă această reglementare a asumării responsabilității. (Vociferări.) A utiliza o dispoziție din Constituție înseamnă un gest nedemocratic? Dimpotrivă.

Credem că Guvernul Radu Vasile a făcut astăzi ceea ce guvernele pe care le-a avut Opoziția înainte de '96 nu au făcut niciodată, ele nu au avut niciodată curajul să-și asume răspunderea în fața Parlamentului.

Iată că astăzi, ceea ce reușim să facem noi, este de fapt actul de responsbilite necesară a unui Guvern atunci când este vorba de o problemă majoră pentru țară, și accelerarea reformei economice este o asemenea problemă majoră pentru țară.

Ce este mai democratic decât a ne prezenta în fața dumneavoastră, doamnelor și domnilor parlamentari, și să vă spunem: acesta este punctul de vedere al Guvernului cu privire la accelerarea reformei economice. Aveți două posibilități: ori votați moțiunea de cenzură făcută de Opoziție, ori ne dați credit în continuare și, prin aceasta, ne dați mandatul de a continua reforma economică. (Vociferări.) Credem că această procedură este foarte democratică.

Dar nu întâmplător, moțiunea de astăzi nu poartă în nici un fel girul specialiștilor PDSR, pentru că, așa cum cunosc, în Grupul parlamentar al PDSR există juriști a căror reputație este bine cunoscută. Ei au avut însă jena necesară de a nu veni aici, la tribuna Parlamentului, să susțină această moțiune de cenzură. De ce? Pentru că argumentele, așa-zis juridice, cuprinse în moțiune sunt în realitate dovezile unei stângăcii fără precedent.

Ce se susține, între altele, în cuprinsul moțiunii? Se spune că dizolvarea de drept a societăților comerciale cu capital de stat care au datoriile mai mari decât activele ar fi o încălcare a dreptului de decizie a acționarilor. Unde este aspectul ilogic al acestui argument? Cine este acționarul principal la o societate cu capital de stat? Statul este. Cine este acționarul care decide? Statul decide. A spune astăzi că, printr-o asemenea soluție, se încalcă dreptul acționarilor de a decide, este de fapt o contradicție logică evidentă. Prin acest proiect de lege nu se face altceva decât să se propună ca, la cazurile de dizolvare de drept a societăților comerciale, care există deja în legislația actuală, să se mai adauge unul, acela în care datoriile unei societăți sunt mai mari decât activele. Oriunde în lume nu se așteaptă să crească datoriile atât de mult încât să depășească activele. Oriunde în lume, într-o asemenea situație, se ia măsura economică necesară, care este aceea a lichidării voluntare.

Iată, așadar, că nu se creează nimic prin această lege, nu este nimic nou. Și în legislația actuală, în legislația comercială, există ipoteze în care societățile comerciale se pot dizolva de drept.

Se mai susține, de asemenea, în cuprinsul moțiunii de cenzură, că prin majorarea capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor pentru care se obține atestatul de proprietate, ulterior privatizării ar fi, în opinia redactorilor moțiunii, o dovadă de etatizare a societăților comerciale. Nimic mai fals. Este și aici o contradicție de logică și o contradicție de substanță. Pentru că, pe de o parte, Opoziția ne acuză că introducem prin lege principiul vânzării societăților comerciale în funcție de prețul de piață, pe de altă parte, suntem acuzați că nu facem liberalități, că nu donăm aceste terenuri societăților comerciale.

Este normal să majorăom capitalul social și abia ulterior, acțiunile care reprezintă valoarea acestor terenuri, să poată fi vândute celor care doresc să le cumpere, inclusiv acționarilor care reprezintă partea privată a acestor societăți.

Se mai susține, de asemenea, că restituirea bunurilor imobile către adevărații proprietari, pe baza unor hotărâri judecătorești, ar încălca legislația existentă, și ar anticipa legislația care urmează să fie adoptată de Parlament în această materie. Nimic mai fals. În fond, astăzi, potrivit legislației existente se pronunță hotărâri judecătorești de restituire a unor imobile, chiar dacă ele sunt active ale unor societăți comerciale cu capital de stat. Dacă există asemenea hotărâri judecătorești, atunci, a nu rezolva problema lor înseamnă de fapt a bloca procesul de privatizare.

Proiectul de lege cuprinde soluții concrete, care să permită deblocarea procesului de privatizare într-o asemenea situație.

Iată de ce, așa cum spuneam, și aceasta nu este decât o stângăcie juridică, din fericire, negirată de specialiștii pe care-i prețuiesc ai Partidului Democrației Sociale.

Iată de ce cred că această criză de inspirație de care vorbeam la început ascunde, de fapt, cu totul altceva. Este vorba de dorința de a bloca reforma economică și pentru că nu se putea spune direct acest lucru, a fost redactată o moțiune de cezură în termeni care să ascundă adevărata intenție a Opoziției. (Vociferări, aplauze ironice din stânga sălii.)

Reforma economică este blocată de Opoziție de multă vreme; s-a încercat acest lucru în toată perioada în care au fost la putere, se încearcă acest lucru din '96 și până acum. (Vociferări.)

Vreau să vă spun, doamnelor și domnilor parlamentari, că Guvernul Radu Vasile este un guvern responsabil, care știe care este mandatul pe care l-a primit din partea societății românești – accelerarea reformei economice – acesta este mandatul pe care vrem să-l ducem până la capăt.

Vă mulțumesc. (Aplauze din dreapta sălii. Din stânga sălii se strigă ironic Ura!)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim. În continuare are cuvântul domnul ministru Radu Berceanu.

(Doamna deputat Viorica Afrăsinei dorește să vină la microfon pentru o chestiune de procedură, dar nu primește aprobare.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

Nu este drept. Este dreptul dânșii constituțional, domnule Diaconescu! (Vociferări, proteste.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Urmează, domnule ministru, ce procedură mai este? După domnul ministru o să vă dau cuvântul pe probleme de procedură.

 
 

Domnul Radu Berceanu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Din nefericire, textul moțiunii de cenzură este plin de neadevăruri. (Proteste în stânga sălii, vociferări.) Este păcat, după ce acum puțină vreme, Papa și Patriarhul Teoctist ne-au vorbit atât de frumos, să se folosească atât de multe miciuni.

Eu am venit în fața dumneavoastră să demontez doar una dintre ele, cea care se află la pct.1 din moțiune, referitoare la prețurile la energia electrică.

 
 

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Stingeți lumina! (Vociferări.)

 
 

Domnul Radu Berceanu:

Ni se spune de către semnatari că, în decembrie '96, adică într-o lună în care încă moștenirea Guvernului PDSR-PRM-PUNR-PSM era în vigoare, prețul era de 73 de lei kilowatul, iar în mai '99 este de 876 de lei kilowatul. (Vociferări din stânga sălii.)

În primul rând, cifrele sunt perfect false. Cele adevărate, de la statistică, sunt 80,6 lei în decembrie '96 și 498 de lei în mai '99.

În al doilea rând, se compară două prețuri în lei la un interval de 30 de luni. Haideți să facem această comparație și constatăm că în 30 de luni, prețul a crescut de 6 ori.

Voci din sală:

Și salariul?!

 
 

Domnul Radu Berceanu:

Dacă facem însă și o altă comparație, pe care nu aveți cum să o respingeți, tot în 30 de luni, dacă vreți din decembrie '91, când încă era moștenirea Guvernului Roman, până în mai '94, când era guvernarea PDSR-PRM-PUNR-PSM, prețul a crescut de la 3.000 de lei în '91 la 70.000 de lei în '94, adică de 24 de ori. (Aplauze din dreapta sălii.)

Dacă ar fi să ne jucăm cu cifrele, cum o faceți dumneavoastră, am împărți 24 la 6 și am constata că face 4, adică noi guvernăm de 4 ori mai bine decât dumneavoastră.

(Aplauze puternice din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor deputați,

Ovațiile le lăsați pentru sfârșit.

Vă rugăm, liniște.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dacă tot doriți să faceți comparații, haideți să facem comparații adevărate și să folosim prețuri comparabile.

De asemenea, cred că ar fi bine să alegem niște luni ale anului oarecare, și nu decembrie 1996, când știe tot poporul că un an de zile v-ați pregătit pentru campania electorală din noiembrie și ați menținut prețurile în mod artificial, încercând să-i păcăliți, numai că nu s-a întâmplat. Ghinion! Știți dumneavoastră care ghinion.

Dacă luăm prețul din aprilie 1996 în dolari, adică cel puțin cu 6 luni înainte de alegeri, el era de 42,4 dolari/megawatt. După 3 ani de guvernare a actualei Coaliții, în aprilie 1999 prețul este de 36,4 dolari/megawatt. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.) 498 de mii de lei împărțit la 13.700 de lei cât a fost în medie dolarul în luna aprilie 1999, luați cifrele de la statistică, deci un preț cu 6 dolari mai mic.

Dacă ne situăm la prezent, în mai 1999, prețul este de 498 de mii de lei împărțit la 14.500, cât a fost în luna mai, deci 34,4 dolari/megawatt, adică cu 8 dolari mai mic.

Am făcut aceste comparații, ca să vedeți cât de periculos este să vă jucați cu cifrele și cu lunile. Noi dorim din iunie, și este cunoscut în întreaga presă, să facem prețul mediu la energia electrică 42 de dolari/megawattul și s-ar putea spune că vom avea un preț comparabil cu al dumneavoastră.

(Vociferări puternice în partea stângă a sălii.)

Vă întreb de ce încercați să folosiți minciuni referitoare la energia electrică, ca să dați jos, prin metoda aceasta, Guvernul Radu Vasile?

Aș putea să mă opresc aici, însă vreau ca nu numai în fața dumneavoastră, ci și în fața întregii țări, să demontez cea mai sfruntată și cea mai mare minciună pe care o folosiți, ați folosit-o referitoare la energie – în decembrie 1996, când aveați acest preț de 42,4 dolari, avea RENEL-ul de atunci, și o datorie la sfârșitul anului 1996 (al dumneavoastră) de 651 de milioane de dolari. Deci, prețul era menținut cu această datorie, iar mecanismul diabolic pe care l-ați numit, eu știu, "protecție socială", era cam următorul: prețurile erau afișate ca mici, vezi măre Doamne, protecție socială, RENEL-ul pierdea 651 de milioane de dolari datorită acestei impuneri și datorită faptului că nu ați restructurat absolut nimic în interiorul RENEL-ului, acești 650 de milioane de dolari se transferau la bugetul statului și, ca să-i acoperiți, făceați împrumuturi externe, iar aceste împrumuturi externe întâmplător trebuie plătite de către România, pe care le plătim noi acum!

(Vociferări și proteste din partea stângă a sălii.)

Acesta este adevărul, domnilor!

Acesta este adevărul și, dacă luăm în considerare că în 1996 s-au consumat 40 de milioane de megawați și facem împărțirea celor 651 de milioane de dolari pe care i-ați pierdut cu inconștiență și pe care trebuie să-i plătim noi acum, constatăm că prețul ar fi trebuit să fie cu 16,4 dolari mai mare, adică 59 de dolari megawattul.

Acestea sunt adevăruri și vă stau oricând la dispoziție orice fel de cifre și orice fel de calcule, bazate pe datele de la Statistică, cu o singură condiție: să nu mai mințiți, că vă bate Dumnezeu!

(Aplauze furtunoase din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Doamna deputat Afrăsinei, dacă aveți ceva de procedură, vă rog, poftiți.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi parlamentari,

Intervenția mea este de natură procedurală.

Am sesizat în dezbaterile la această moțiune de cenzură că s-au exprimat puncte de vedere ale unor partide neparlamentare – Uniunea Forțelor de Dreapta, APR, PNR…

Acest fapt ne îndreptățește, domnilor președinți, să solicităm a asculta și opinia altor partide neparlamentare – PSM, PS, Partidul Automobiliștilor, poate chiar și a sindicatelor, dacă dumneavoastră considerați că de la această tribună ne putem exprima și în numele partidelor care nu sunt parlamentare.

Iată de ce considerăm ca o intervenție pe procedură și facem această sesizare atât pentru a consideara că intervențiile colegilor care s-au exprimat în numele partidelor neparlamentare nu sunt corecte cu regulamentul sau, dacă nu, de ce nu, să invităm și opinia celorlalte partide.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Doamnă, s-a procedat exact cum s-a stabilit în cadrul celor două Birouri permanente. Iar aici lista vorbitorilor s-a epuizat. Nimeni n-a cerut să vorbească în numele unor partide care nu există în Parlament până acum.

(Vociferări din partea stângă a sălii.)

Domnul Vosganian, pe procedură.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Am o singură obiecție: Uniunea Forțelor de Dreapta este partid parlamentar, stimată doamnă. A participat la alegeri sub numele de Partidul Alternativa României, așa cum dumneavoastră v-ați schimbat numele din FSN în PDSR și ați rămas partid parlamentar.

Așadar, vă rog, de aici înainte să nu mai faceți această afirmație.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Domnul Enache, replică?

 
 

Domnul Marian Enache:

Stimată doamnă, stimată colegă, vreau să vă spun că, dacă intervențiile dumneavoastră constante de la tribună întotdeauna au impresionat această distinsă sală, de data aceasta trebuie să folosesc o expresie mai puțin academică și să vă spun că "ați luat plasă". (Aplauze din partea dreaptă a sălii.) Acum vreau să vă dau și explicația.

Așa cum dumneavoastră ne-ați oferit argumentul, avem și noi dreptul să ne exprimăm. Și vă voi spune de ce avem dreptul să ne exprimăm. Parlamentară în două legislaturi fiind, este regretabil să nu cunoașteți care sunt drepturile pe care le are un parlamentar de a se exprima, ca și dumneavoastră, de la aceeași tribună.

Faptul că un parlamentar nu face parte dintr-un partid, aceasta nu-i limitează și nu-i împuținează cu nimic dreptul său egal de a se exprima în Parlament, întrucât raporturile constituționale ale unui parlamentar nu sunt, în esență, cu un partid. Ele sunt cu electoratul.

Mai mult decât atât, trecând de la principiul general vreau să replic concret: îmi sunteți martori că nu m-am exprimat de la această tribună în numele vreunui partid, ci, așa cum domnul președinte a stabilit, m-am exprimat în numele unui grup de parlamentari independenți, iar timpul pe care l-am utilizat, ce-i drept nu în întregime, este timpul care mi-a fost conferit de alți colegi independenți, pe baza unui tabel cu semnături.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul domnul ministru Băsescu.

(Vociferări din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu am intenția unui discurs. Vreau doar să fac câteva precizări.

În moțiune se afirmă că acordurile cu Banca Mondială și cu Fondul Monetar Internațional sunt ținute secrete. Nu vreau să etichetez afirmația, dar am rugămintea să citiți Monitorul Oficial – Hotărârea nr.374 care prezintă acordul cu Banca Mondială, așa cum el este în stadiul actual.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Un al doilea lucru pe care aș dori să-l precizez este că pot înțelege, și ca parlamentar și ca membru al cabinetului, orice act politic, dar nu pot accepta în aceeași calitate, și în primul rând în calitate de om politic, un act politic mincinos, care nu are nimic comun cu realitatea și care doar încearcă să arunce răspunderi de la unii către alții.

Și, în acest sens, voi face câteva precizări. De ce consider că moțiunea de cenzură, în conținutul ei, este incorectă și că populația nu va putea fi intoxicată cu simple enunțări, ci îi trebuie probe. Astăzi suntem într-o situație dificilă, și Guvernul o recunoaște. De ce suntem într-o situație dificilă? Pentru că avem de achitat 3,2 miliarde de dolari datorii, ca urmare a guvernării dumneavoastră.

(Vociferări din partea stângă a sălii.)

Suntem într-o situație dificilă, pentru că avem un sistem bancar fragil. Pe ce îmi întemeiez afirmația când spun că avem un sistem bancar fragil? Pe ceea ce se află în acest dosar. El are o culoare întâmplător roșie, care ar putea fi culoarea fostului patrulater. (Domnul Băsescu are cu dânsul la tribună un dosar roșu.) Dar în el se află documentele care probează că clientela dumneavoastră politică a furat din Bancorex 1,3 miliarde de dolari și 500 de milioane de dolari din Banca Agricolă. (Aplauze furtunoase din partea dreaptă a sălii.)

În aceste condiții, domnilor, rugămintea este să încetați să mințiți.

Vă mulțumesc.

(Vociferări puternice din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul prim-ministru Radu Vasile.

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Replică.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Replică, domnule Năstase, dar vă rog să vă mărginiți numai la două minute.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

O chestiune de clarificare, domnilor președinți.

Am și eu exemplarul acesta din Monitorul Oficial, pe care ni l-a prezentat domnul ministru, cu Hotărârea privind asigurarea condițiilor de implementare. Cred însă că dânsul are un exemplar diferit de cel pe care îl am eu, pentru că în acest exemplar este dată doar schema de implementare, de urmărire a acordului. Deci nu este prezentat și acordul ca atare.

Din acest punct de vedere, eu v-aș ruga să vedeți aceste aspecte și, dacă este nevoie, să ne dați elemente suplimentare.

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Am rugămintea să citim împreună anexa 3 care este programul pe care noi l-am agreat cu Banca Mondială.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles. Deci practic este dată schema ca atare.

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Nu. Dați dincolo de schemă!

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Da, știu, este adevărat.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul domnul prim-ministru, în încheiere.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Replică!

(Vociferări din partea stângă a sălii, de unde se reclamă procedura; vociferări zgomotoase și proteste din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnă deputat, vreți o replică. Un minut.

(Aplauze ironice din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor parlamentari, vă rugăm, liniște, ca să putem termina!

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mai puțin de un minut, domnule președinte de ședință.

Conform regulamentului, am dreptul la replică și nu doresc să spun colegilor care au intervenit – atât domnului Vosganian, cât mai ales domnului deputat Enache – că sunt convinsă că dumnealor știu că eu cunosc foarte bine regulamentul.

(Vociferări puternice din partea dreaptă a sălii.)

Intervenția mea a fost foarte fină, pentru oameni foarte inteligenți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor colegi,

Vă rog să-mi permiteți, ca membru al Guvernului Văcăroiu, să reiterez cererea pe care am făcut-o la discutarea Legii bugetului, ca marii debitori – și debitorii de la Bancorex și de la Banca Agricolă și din oricare altă bancă a României – să fie prezentați aici în Parlamentul României.

Aceasta cerem! Și să-i vedem pe cei care au venit!

Nu este suficient, domnule Băsescu, să veniți să spuneți mereu chestiuni generale. Vă rog să veniți și să dați această listă, așa cum am cerut-o la Guvern, și mai ales răspunsul pe care ni l-a dat domnul ministru Remeș atunci, în fața Parlamentului, că sunt lucruri care nu se pot spune aici. Eu doresc să se spună aici aceste lucruri și să nu facem ceva ce nu este normal.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Domnul Vadim Tudor, tot un minut.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte Ion Diaconescu,

Am cerut la procedură cuvântul, pentru că mi se pare suspect că, după fiecare moțiune, Guvernul trage concluziile și vorbește la urmă și bate câmpii. Profită de faptul că este transmisie în direct.

(Proteste zgomotoase din partea dreaptă a sălii.)

Ne-au fost aduse o serie de acuzații ridicole.

Rog camerele de luat vederi să-i filmeze pe domnii de acolo, să vadă lumea cât de civilizați și democrați sunt ei! (Arată spre băncile Puterii.)

Domnule președinte Diaconescu,

S-a vorbit aici în mai multe rânduri de Guvernul PDSR – PUNR – PRM – PSM.

Nu ne-am dezis niciodată de colaborarea în plan parlamentar cu primul partid al țării, care a fost primul și este în continuare cel mai important partid al țării, PDSR, dar dacă dumneavoastră, domnule Ion Diaconescu, domnule Petre Roman, domnule Radu Berceanu, domnule Traian Băsescu, ne arătați un singur ministru PRM, eu vă dau cuvântul de onoare că îmi dau demisia din viața publică!

N-am avut nici un ministru și PRM nu a fost în Guvern, dar va fi și va face ordine și va arăta ce a furat Coaliția aceasta împotriva naturii!

(Aplauze din partea stângă a sălii și vociferări din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Domnul Berceanu, un minut replică și cu aceasta terminăm.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Eu sunt perfect de acord cu domnul Tabără și noi dorim același lucru, cu condiția ca să fie adăugată la lista aceasta și lista hoților de la CARITAS, dintre care unii sunt chiar pe aici, prin zona aceasta.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii și proteste puternice din partea stângă a sălii.)

Sunt de acord și cu domnul Vadim Tudor că n-a avut nici un ministru. Probabil că nu au avut nici o persoană în stare să-și asume o asemenea responsabilitate, dar au avut secretari de stat și ar fi bine să-și aducă aminte – și secretari de stat și prefecți și așa mai departe.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Domnul prim-ministru Radu Vasile, aveți cuvântul.

S-a terminat cu replicile.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Sigur că, așa cum era de așteptat, această discuție care decurgea într-o atmosferă aproape, să-i spunem, idilică, s-a transformat în luări de poziție extrem de acute, din care nu s-a înțeles prea bine cine a fost, cine este și cine va fi la guvernare.

(Vociferări din partea stângă a sălii.)

Cert este că încă o dată s-a dovedit, și în această discuție, mai ales cea inițială, că atunci când te joci cu cifrele ajungi în situații care uneori sunt de-a dreptul ridicole și că cel mai bine, mai ales într-o perioadă de inflație, ar fi ca de acum înainte în moțiunile de cenzură să nu mai figureze o asemenea incriminare care nu aparține Guvernului.

Atâta timp cât există o politică monetară de acest gen, autoritatea fiind Banca Centrală a României, vor fi creșteri de tarife, vor fi creșteri de prețuri și nu există sau nu poate fi credibil nimeni care să spună că va stabiliza prețurile, va stabiliza sistemul monetar fără o reformă monetară. Restul sunt vorbe goale.

Deci comparații de genul: cât a fost, ce a fost, cât a crescut și așa mai departe, după cum știți și dumneavoastră, statistica poate fi utilizată la orice.

 
 

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

A cui este banca?

 
 

Domnul Radu Vasile:

Banca este, conform legii care s-a votat, independentă.

 
 

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

Cine a numit-o?

 
 

Domnul Radu Vasile:

Și este în subordinea Parlamentului.

Acum, pentru a nu considera că este punctul meu de vedere, vreau să vă aduc la cunoștință câteva din ideile pe care le-am extras dintr-un larg interviu al unui mare specialist pe care îl are România – directorul general al Institutului național de cercetări economice, domnul academician profesor universitar Ionete.

Cred că există din acest punct de vedere suficientă autoritate, și vreau să vă atrag atenția asupra câtora dintre idei în loc de răspuns.

(Din partea stângă a sălii se reclamă apartenența politică a profesorului Ionete.)

Nu este din nici un partid. Din contră, la sfârșit face o propunere foarte interesant㠖 să fie un Guvern de tehnicieni, format din consilieri ai Băncii Centrale.

Însă ideile sunt interesante și, de aceea, atunci când abordați probleme economice, și nu este o observație critică, indiferent că sunt subsumate unor argumente politice electorale sau de altă natură, sunt totuși unele elemente față de care nu poți să treci ușor pe lângă ele, pentru că sunt practic ca niște legi.

Iată câteva din aceste idei, foarte pe scurt: deci nu am dorit să le spun ca și cum ar veni din partea mea – să dau o lecție, pornind de la principiul că omul acceptă orice, numai lecții nu.

Toată lumea crede că poate să facă investiții de succes în timpul inflației. Într-un ritm al inflației care are o rată anuală care depășește două cifre, și acest fenomen este de nouă ani, nu se pot realiza investițiile rentabile… și motivele sunt cunoscute; nu mai intru în detalii.

Trebuie ca rata profitului să depășească practic rata dobânzii de pe piață, ceea ce este imposibil la o rată a dobânzii de 70 – 80 – 90%. Prima cauză a inflației într-o țară este deficitul bugetar și firește deficitul balanței de plăți.

Vrem cheltuieli mai mari, deci un deficit de 4% pe an, aceasta înseamnă că rata inflației trebuie înmulțită de 4 ori și vedem care sunt costurile. Singurul deficit valabil anual în această perioadă este 1 – 2%. Este un obiectiv extrem de ambițios, extrem de dureros, dar este absolut obligatoriu.

Facilitățile cerute la buget, de la sindicate până la patronate, de la investitorii români până la investitorii străini, toate nu fac altceva decât să mărească acest deficit, cu consecințele respective, amintite mai înainte.

Atâta timp cât nu vom scăpa de inflație, care este impozitul impozitelor, nu vom putea vorbi de stabilitate și de strategii pe termen scurt, mediu sau lung.

La sfârșitul lui ianuarie, de exemplu, economiile populației erau de 32 de mii de miliarde de lei, dar numai dobânzile la datoria publică au fost în ianuarie 1999 de 2.500 de miliarde de lei. Înmulțiți cu 12 și vedeți cât este costul dobânzilor plătite pentru datoria internă.

Facilitățile cerute se întorc de fapt în perioade de inflație împotriva investitorilor. Analiști serioși din țări dezvoltate au arătat clar că nu există creștere economică prin facilități fiscale în perioade de subocupare și în perioade de inflație.

Toate aceste lucruri nu se iau în considerație atunci când se iau atitudini. Am văzut doar 2 – 3 poziții extrem de corecte și serioase, chiar dacă au fost critice, așa cum a vorbit domnul senator Văcăroiu sau din partea Coaliției, cum a fost domnul deputat Ciumara, și ceilalți care au arătat că problema principală este reducerea pierderilor, reducerea risipei de resurse. Aceasta este problema. Nu dau vina pe nimeni, nici dinainte, nici după, deși aici exemplele ați văzut că sunt destule.

Resursele țării s-au risipit. Ne-am obișnuit să consumăm mai mult decât producem. nimeni nu are soluții miracol, indiferent de unde vine. Problema este că trebuie să stabilizăm în această perioadă, după care fructele acestor măsuri care sunt dureroase vor fi culese poate de alții, dar noi simțim că ne-am făcut datoria, și pentru acest lucru vă mulțumesc.

În al doilea rând, și ultimul răspuns – s-a spus aici că un exemplu de privatizare, negativă să-i spunem, este ROMTELECOM și că OTE a vândut pe piața londoneză, dacă am înțeles bine, deci este și o întrebare, cu 2 miliarde de dolari partea respectivă.

Ar fi fost bine să fie așa! Ar însemna că, conform contractului cu ROMTELECOM, noi puteam vinde partea rămasă de 65% la aceeași valoare. Făcând un calcul, România ar fi putut obține 3,7 miliarde de dolari; n-am mai fi avut nevoie de cele 300 de milioane ale Fondului Monetar Internațional.

Din păcate, lucrurile nu s-au întâmplat așa. Din contră, stocul ROMTELECOM-ului care este înregistrat pe bursa din New York a crescut cu 10% atunci când s-a anunțat posibilitatea existenței scrisorii de intenție între Guvernul României și Fondul Monetar Internațional.

Doamnelor și domnilor,

Credeți-mă, vorbesc foarte sincer din, punctul meu de vedere, sigur, problemele sunt extrem de dificile pentru țară, mai ales pentru omul simplu și mai ales pentru anumite categorii. Trebuie să parcurgem această etapă. Cum o parcurgem? În stilul nostru românesc, cu greve generale, cu mineriade, cu alte elemente, este cu totul altă problemă.

Ideea de solidaritate nu se manifestă încă în societatea românească și de vină suntem cu toții – și cei din Opoziția de azi și Puterea de acum doi ani, și cei din Puterea de astăzi și probabil să vedem cum vor fi rezultatele din 2000.

Doamnelor și domnilor,

Punctul meu de vedere este clar: indiferent de sacrificiul care poate să fie personal, de capital politic, poate să fie de altă natură, avem un singur crez – să facem ca țara, ca România să depășească această perioadă extrem de grea cu ajutorul dumneavoastră.

De aceea, de la tribună, în final, anunț faptul că vom deschide, începând cu data de 9 iunie, ora 11,00, dialogul cu Opoziția pe marile probleme cu care ne confruntăm noi și ca învățăminte ale modului cum s-au desfășurat discuțiile astăzi pe baza acestei moțiuni de cenzură.

Cu aceste cuvinte, vă mulțumesc tuturor și vă urez o "Înălțare fericită!". Firește, ne gândim la Guvern în primul rând!

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule prim-ministru.

Doamnelor și domnilor,

Cu aceasta, dezbaterile au luat sfârșit.

Domnule senator, după primul-ministru, am spus că nu mai dăm cuvântul. Am dat. Nu se poate! (Se adresează domnului senator Dan Marin Stelian, care insistă să i se dea cuvântul.)(Rumoare, vociferări)

(Domnul senator Dan Stelian Marin insistă să i se dea cuvântul.)

 
 

Domnul Dan Stelian Marin:

Primul-ministru trage concluziile? Vă rog, un minut, drept la replică. (Rumoare, vociferări)

Voci din sală:

Nu e-n regulă, domnule!

 
 

Domnul Dan Marin Stelian:

De ce nu e-n regulă? De ce?

De ce nu e-n regulă? Un minut. Au luat alții de la Guvern, de 7 ori .... (Rumoare, vociferări)

Domnule președinte, nu plec! Vă rog să mă înțelegeți, nu plec ...

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, nu se mai ia cuvântul după primul-ministru! 7-8 persoane au avut dreptul la replică. De ce nu v-ați înscris atunci? (Rumoare, vociferări)

 
 

Domnul Dan Stelian Marin:

Ca drept la replică.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

O să vină alții, o să vină alții!

 
 

Domnul Dan Stelian Marin:

Vă rog. Atât, un minut. (Rumoare, vociferări)

Foarte frumos din partea dumneavoastră, foarte frumos! Filmați-i, domnule! Filmați-i!

Nu știu ce v-am făcut eu, de sunteți atât de revoltați împotriva persoanei mele?

(Rumoare, vociferări) (Domnul președinte de ședință întrerupe microfonul.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rugăm, domnule senator, fiți înțelegător! Nu se poate! Nu se poate! (Domnul senator Dan Marin Stelian insistă să i se dea cuvântul.) Extraordinar! Extraordinar! Poftiți, domnule senator, vorbiți, dar nu sunteți un om care vă meritați această demnitate.

 
 

Domnul Dan Stelian Marin:

Domnule președinte, pot să vorbesc?

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vorbiți!

 
 

Domnul Dan Stelian Marin:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Colegii mei, care mă primesc cu așa "aplauze" și vă mulțumesc pentru "aplauze", am auzit aici foarte multe minciuni spuse vizavi de datoria externă. (Rumoare, vociferări)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Asta nu-i procedură, nu-i replică ...

(Rumoare, vociferări)

(Domnul președinte de ședință întrerupe microfonul.)

Domnilor parlamentari,

Potrivit Constituției și Regulamentului ședințelor comune ale celor două Camere, moțiunea de cenzură se supune la vot și se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor.

Votul este secret și se exprimă prin bile.

Deci, aduceți urnele și vă amintesc modalitățile de vot. Bila albă în urna albă și respectiv bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru moțiune, deci împotriva Guvernului. Invers: bila albă în urna neagră și bila neagră în urna albă înseamnă vot contra moțiunii, deci un vot favorabil Guvernului. Ca să nu mai există confuzii.

Deci, aduceți urnele. Se începe cu Senatul.

 
 

Domnul Puskaș Valentin Zoltan:

Începem cu domnii senatori.

Achim George

prezent

Aichimoaie Ionel

prezent

Alexandru Nicolae

prezent

Apostolache Victor

prezent

Ardelean Ioan

prezent

Avarvarei Ioan

prezent

Avram Gheorghe

prezent

Badea Dumitru

prezent

Badea Nelu

prezent

Bădiceanu Nistor

prezent

Bădulescu Doru Laurian

prezent

Bălănescu Mihail

prezent

Baraș Ioan

prezent

Blaga Vasile

prezent

Bleahu Marcian David

prezent

Blejan Constantin

prezent

Bogdan Florin

prezent

Boiangiu Cornel

absent

Boilă Matei

absent

Bold Ion

prezent

Brânzan Emilian

prezent

Bucur Corneliu Ioan

prezent

Bunduc Gheorghe

prezent

Burghelea Ioan

prezent

Burtea Marcu

prezent

Buruiană Florin

prezent

Caraman Petru

prezent

Cataramă Viorel

prezent

Căncescu Aristotel Adrian

prezent

Câmpean Teodor

prezent

Cârciumaru Ion

prezent

Cerveni Niculae

absent

Chiriacescu Sergiu

absent

Ciurtin Costică

prezent

Cotarcea Haralambie

prezent

Cozmâncă Octav

prezent

Crecan Augustin

prezent

Crețu Ioan

prezent

Csapo Iosif

prezent

Dide Nicolae

prezent

Dima Emil

prezent

Dobrescu Răsvan

prezent

Dobrescu Vasile

absent

Drăgulescu Iosif Ștefan

absent

Dumitrașcu Gheorghe

prezent

Dumitrescu Cristian Sorin

prezent

Dumitrescu Ticu Constantin

absent

Eckstein Kovacs Peter

prezent

Făniță Triță

prezent

Feldman Radu Alexandru

prezent

Frunda Gyorgy

absent

Fuior Victor

absent

Gabrielescu Valentin Corneliu

prezent

Gaița Doru

absent

Gavaliugov Corneliu Dorin

absent

Găvănescu Vicențiu

prezent

Gheorghiu Costel

absent

Gherman Oliviu

prezent

Ghițiu Paul

absent

Glodean Voicu Valentin

prezent

Grama Mihail

prezent

Hajdu Menyhert Gabor

prezent

Hauca Teodor

prezent

Huidu Dumitru

absent

Ilie Aurel Constantin

prezent

Ilie Ștefan

prezent

Iliescu Ion

absent

Ion Vasile

prezent

Ionescu Cazimir Benedict

prezent

Ionescu Quintus Mircea

prezent

Juravlea Petru

prezent

Lăzărescu A. Dan

prezent

Lorinczi Iuliu

prezent

Maior Liviu

prezent

Marcu Ion

absent

Marin Dan Stelian

prezent

Marinescu Voinea Bogdan

prezent

Marko Bela

prezent

Matetovici Mihai

prezent

Meleșcanu Teodor Viorel

absent

Mânzina Ion

prezent

Moisin Ioan

prezent

Morțun Alexandru Ioan

prezent

Muller Constantin

prezent

Nemeth Csaba

prezent

Nicolaescu Sergiu

absent

Nicolai Marin

prezent

Ninosu Petre

prezent

Oprea Andreiu

prezent

Opriș Octavian

prezent

Paleologu Alexandru

prezent

Pană Viorel Marian

prezent

Pașca Liviu Titus

prezent

Păcuraru Paul

prezent

Pătru Nicolae

prezent

Păvălașcu Gheorghe

prezent

Petrescu Mihai

prezent

Plătică Vidovici Ilie

prezent

Pop Ioan Sabin Vasile

prezent

Pop Stelian Alexandru

prezent

Popa Mircea Ioan

prezent

Popa Virgil

prezent

Popescu Dan Mircea

prezent

Popescu Virgil

prezent

Popovici Alexandru

prezent

Prahase Ioan Mircea

absent

Preda Elena

absentă

Preda Florea

absent

Predescu Ion

prezent

Predilă Marin

prezent

Prisecaru Ghiorghi

prezent

Pruteanu George Mihail

absent

Puskaș Valentin Zoltan

prezent

Roman Petre

prezent

Sava Constantin

prezent

Săndulescu Șerban

absent

Secrieru Dinu

prezent

Seres Denes

prezent

Sersea Nicolae

prezent

Solcanu Ion

prezent

Spineanu Ulm Nicolae

prezent

Stănoiu Mihaela Rodica

prezentă

Szabo Karoly Ferenc

prezent

Ștefan Viorel

prezent

Știreanu Octavian

absent

Tambozi Justin

prezent

Tărăcilă Doru Ioan

prezent

Timofte Alexandru Radu

prezent

Tocaci Emil

absent

Tudor Corneliu Vadim

prezent

Turianu Corneliu

absent

Ulici Laurențiu

absent

Ungureanu Vasile

absent

Vasile Radu

prezent

Vasiliu Constantin Dan

absent

Vasiliu Eugen

prezent

Văcaru Vasile

prezent

Văcăroiu Nicolae

prezent

Verestoy Attila

prezent

Vladislav Tiberiu

prezent

Vornicu Sorin Adrian

prezent

Vosganian Varujan

absent

Zavici Nicolae

prezent

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Achimescu Victor Ștefan

prezent

Aferăriței Constantin

prezent

Afrăsinei Viorica

prezentă

Albu Alexandru

prezent

Albu Gheorghe

prezent

Alecu Aurelian Paul

prezent

Ana Gheorghe (Dâmbovița)

prezent

Ana Gheorghe (Hunedoara)

prezent

Andrei Gheorghe

prezent

Andronescu Ecaterina

prezentă

Antal István

prezent

Antonescu Crin Laurențiu

prezent

Antonescu Niculae Napoleon

prezent

Argeșanu Valentin

prezent

Arghezi Mitzura Domnica

prezentă

Ariton Gheorghe

prezent

Asztalos Ferenc

prezent

Avramescu Constantin Gheorghe

prezent

Baban Ștefan

prezent

Babiaș Iohan Peter

prezent

Babiuc Victor

absent

Baciu Mihai

prezent

Badea Alexandru Ioan

prezent

Bara Radu Liviu

prezent

Bárányi Francisc

absent

Barbaresso Emanoil Dan

prezent

Barbăroșie Victor

prezent

Barde Tănase

prezent

Bartoș Daniela

prezentă

Băbălău Constantin

prezent

Bălan Marilena

prezentă

Bălăeț Mitică

prezent

Băsescu Traian

prezent

Becsek Garda Dezideriu Coloman

prezent

Bejinariu Petru

prezent

Berceanu Radu

prezent

Berci Vasile

prezent

Berciu Ion

prezent

Biriș Anamaria Mihaela

prezentă

Birtalan Ákos

prezent

Bivolaru Gabriel

prezent

Bivolaru Ioan

prezent

Boda Iosif

prezent

Böndi Gyöngyike

prezent

Boștinaru Victor

prezent

Bot Octavian

absent

Botescu Ion

prezent

Bran Vasile

prezent

Brezniceanu Alexandru

prezent

Bud Nicolae

prezent

Buga Florea

prezent

Bujor Liviu

prezent

Burlacu Viorel

prezent

Buruiană Aprodu Daniela

prezentă

Buzatu Dumitru

prezent

Calimente Mihăiță

prezent

Cazacu Vasile Mircea

absent

Cazan Gheorghe Romeo Leonard

prezent

Cândea Vasile

absent

Ceaușescu Gheorghe Dan Nicolae

absent

Chichișan Miron

prezent

Chiliman Andrei Ioan

prezent

Chiriac Mihai

prezent

Ciontu Corneliu

absent

Ciumara Mircea

prezent

Cîrstoiu Ion

prezent

Cojocaru Radu Spiridon

absent

Constantinescu Dan

prezent

Corâci Ioan Cezar

prezent

Corniță Ion

prezent

Cosma Liviu Ovidiu

prezent

Coșea Dumitru Gheorghe Mircea

absent

Cotrutz Constantin Eremia

prezent

Cristea Gheorghe

prezent

Cristea Marin

prezent

Cunescu Sergiu

prezent

Dan Marțian

absent

Dan Matei Agathon

prezent

Darie Simion

prezent

Dărămuș Nicolae Octavian

absent

Dănilă Vasile

prezent

Decuseară Jean

prezent

Dejeu Gavril

prezent

Diaconescu Ion

prezent

Dimitriu Sorin Petre

prezent

Dîrstaru Dorin

prezent

Dobre Traian

prezent

Dobrescu Smaranda

prezentă

Dorian Dorel

prezent

Dorin Mihai

prezent

Dragoș Iuliu Liviu

prezent

Dragu George

prezent

Drăgănescu Ovidiu Virgil

prezent

Drecin Mihai Dorin

absent

Drumen Constantin

prezent

Dugulescu Petru

prezent

Dumitrașcu Laurențiu

prezent

Dumitrean Bazil

prezent

Dumitrescu Paul Adrian

prezent

Dumitriu (Hunea) Carmen

prezentă

Duțu Ion

prezent

Elek Barna

absent

Enache Marian

prezent

Enescu Ion

prezent

Fenoghen Sevastian

prezent

Filipescu Ileana

prezentă

Furo Iuliu Ioan

prezent

Galic Lia Andreia

prezentă

Gaspar Acsinte

prezent

Gavra Ioan

prezent

Gavrilaș Teodor

absent

Gazi Gherasim

prezent

Georgescu Florin

prezent

Gheciu Radu Sever Cristian

prezent

Gheorghe Valeriu

prezent

Gheorghiof Titu Nicolae

prezent

Gheorghiu Mihai

prezent

Gherasim Ion Andrei

absent

Ghibernea Dan

prezent

Ghidău Radu

prezent

Ghiga Vasile

absent

Giurescu Ion

prezent

Glăvan Ștefan

prezent

Godja Petru

prezent

Grădinaru Nicolae

prezent

Grigoraș Neculai

prezent

Grigoriu Mihai

prezent

Groza Nicolae

absent

Gvozdenovici Slavomir

prezent

Hașotti Puiu

prezent

Hilote Eugen Gheorghe

prezent

Hlinschi Mihai

prezent

Honcescu Ion

prezent

Hrebenciuc Viorel

absent

Iacob Elena

prezentă

Ianculescu Marian

prezent

Ifrim Dumitru

prezent

Ignat Ștefan

prezent

Iliescu Valentin Adrian

prezent

Ionescu Alexandru

prezent

Ionescu Anton

prezent

Ionescu Bogdan

prezent

Ionescu Constantin

prezent

Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantin

prezent

Ionescu Gheorghe

prezent

Ionescu Marina

prezentă

Ionescu Nicolae

prezent

Ioniță Mihail Gabriel

prezent

Ioniță Nicu

prezent

Iorga Leonida Lari

prezentă

Iorgulescu Adrian

absent

Irimescu Haralambie

prezent

Ivănescu Paula Maria

prezentă

Jurcă Teodor

prezent

Kakasi Alexandru

absent

Kelemen Atila Bela Ladislau

absent

Kerekes Károly

absent

Kónya Hamar Alexandru

prezent

Kovacs Carol Emil

prezent

Kovács Csaba Tiberiu

prezent

Lazia Ion

prezent

Lădariu Lazăr

prezent

Lăpușan Alexandru

prezent

Leonăchescu Nicolae

prezent

Lepșa Sorin Victor

prezent

Lixăndroiu Viorel

prezent

Lupu Vasile

prezent

Macarie Sergiu

prezent

Manole Odisei

prezent

Manolescu Oana

absentă

Marin Gheorghe

prezent

Marineci Ionel

prezent

Marinescu Ioan Sorin

prezent

Márton Árpád Francisc

prezent

Matei Lucian Ion

prezent

Matei Vasile

prezent

Mátis Eugen

prezent

Mazăre Radu Ștefan

absent

Mândroviceanu Vasile

prezent

Mânea Radu

prezent

Mera Alexandru Liviu

prezent

Meșca Sever

absent

Miclăuș Vasile

prezent

Micle Ulpiu Radu Sabin

prezent

Mihăilescu Petru Șerban

prezent

Mihu Victor Traian

prezent

Miloș Aurel

prezent

Mitrea Miron Tudor

prezent

Mogoș Ion

prezent

Moiceanu Constantin

prezent

Moldovan Petre

prezent

Moldoveanu Eugenia

prezentă

Morariu Teodor Gheorghe

prezent

Moroianu Geaman Adrian Tudor

absent

Moucha Romulus Ion

prezent

Munteanu Ion

prezent

Mureșan Ioan

prezent

Musca Monica Octavia

prezentă

Nagy Ștefan

prezent

Naidin Petre

prezent

Nanu Romeo

prezent

Năstase Adrian

prezent

Neacșu Ilie

prezent

Neagu Romulus

prezent

Neagu Victor

prezent

Negoiță Gheorghe Liviu

absent

Negrău Mircea

prezent

Nica Dan

absent

Nică Mihail

prezent

Nichita Dan Gabriel

prezent

Nicolae Jianu

prezent

Nicolaiciuc Vichentie

prezent

Nicolescu Mihai

prezent

Nicolicea Eugen

prezent

Niculescu -Duvăz Bogdan Nicolae

prezent

Nistor Vasile

prezent

Noica Nicolae

absent

Oană Gheorghe

prezent

Oltean Ioan

absent

Onaca Dorel Constantin

prezent

Opriș Constantin Remus

prezent

Osman Fedbi

absent

Palade Dan

prezent

Pambuccian Varujan

prezent

Paneș Iosif

prezent

Panteliuc Vasile

prezent

Pantiș Sorin

prezent

Papuc Aurel Constantin

prezent

Partal Petre

prezent

Pașcu Ioan Mircea

prezent

Pavel Vasile

prezent

Pavelescu Claudiu Costel

prezent

Păcurariu Iuliu

prezent

Păunescu Costel

prezent

Pârgaru Ion

prezent

Pâslaru Dumitru

prezent

Pecsi Francisc

prezent

Pereș Alexandru

prezent

Petrescu Ovidiu Cameliu

prezent

Petrescu Silviu

prezent

Petrescu Virgil

prezent

Petreu Liviu

prezent

Petrovici Silvia

prezentă

Pintea Ioan

absent

Pițigoi Barbu

prezent

Pop Iftene

prezent

Pop Leon Petru

prezent

Pop Viorel

prezent

Popa Aron Ioan

prezent

Popa Daniela

prezentă

Popa Ioan Mihai

prezent

Popa Nicolae

prezent

Popa Virgil

prezent

Popescu Bejat Ștefan Marian

prezent

Popescu Dumitru

prezent

Popescu Emil Teodor

prezent

Popescu Ioan Dan

prezent

Popescu Irineu

prezent

Popescu Tăriceanu Călin

prezent

Priceputu Laurențiu

prezent

Protopopescu Cornel

prezent

Putin Emil Livius Nicolae

prezent

Puwak Hildegard-Carola

prezentă

Radu Alexandru-Dumitru

prezent

Radu Elena Cornelia Gabriela

prezentă

Ráduly Róbert-Kálmán

prezent

Raica Florica Rădița

prezentă

Raicu Romulus

prezent

Rákoczi Ludovic

absent

Rațiu Ion

prezent

Rădulescu Cristian

prezent

Rădulescu-Zoner Constantin Șerban

prezent

Rânja Traian Neculaie

prezent

Remeș Decebal Traian

prezent

Rizescu Sergiu George

prezent

Roman Ioan

prezent

Roșca Ioan

absent

Ruse Corneliu Constantin

prezent

Sabău Traian

prezent

Sandu Alecu

prezent

Sandu Dumitru

absent

Sandu Ion Florentin

prezent

Sassu Alexandru

prezent

Săndulescu Aureliu Emil

prezent

Sârbu Marian

prezent

Secară Gheorghe

prezent

Serac Florian

prezent

Severin Adrian

absent

Simedru Dan Coriolan

prezent

Simion Florea

prezent

Sirețeanu Mihail

prezent

Sonea Ioan

prezent

Spătaru Liviu

prezent

Spiridon Didi

absent

Stan Vasile

prezent

Stanca Teodor

prezent

Stanciu Anghel

prezent

Stancov George-Iulian

prezent

Stănescu Alexandru-Octavi

prezent

Stănescu Mihai-Sorin

absent

Stoica Valeria Mariana

prezentă

Stoica Valeriu

prezent

Sturza Popovici Cornel

prezent

Székely Ervin-Zoltán

prezent

Szilágyi Zsolt

absent

Șaganai Nusfet

prezent

Șerban George

prezent

Șincai Ovidiu

prezent

Ștefănoiu Luca

prezent

Șteolea Petru

absent

Tabără Valeriu

prezent

Tamás Sándor

prezent

Tarna Gheorghe

absent

Tăvală Tănase-Pavel

prezent

Teculescu Constantin

prezent

Tokay Gheorghe

prezent

Trifu Romeo Marius

absent

Tudor Marcu

prezent

Tudose Nicolae-Florin

prezent

Țepelea Gabriel

absent

Țocu Iulian-Costel

absent

Țurlea Petre

prezent

Udrea Florian

absent

Vaida Francisc-Atila

prezent

Varga Attila

prezent

Vasilescu Nicolae

absent

Vasilescu Valentin

prezent

Vataman Dorin

prezent

Văsioiu Horia

prezent

Vâlceanu Gheorghe

prezent

Vâlcu Mircea

prezent

Vetișanu Vasile

prezent

Vida Iuliu

prezent

Vida Simiti Ioan

prezent

Videanu Adriean

prezent

Vilău Ioan-Adrian

prezent

Vintilă Dumitru Mugurel

absent

Vitcu Mihai

prezent

Vițelar Bogdan

prezent

Voicu Mădălin

prezent

Weber Ernest-Otto

absent

Wittstock Eberhard-Wolfgang

prezent

(Din acest moment, preia conducerea ședinței domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog.

 
 

Domnul Pușcas Zoltan-Valentin:

Proces-verbal asupra moțiunii de cenzură inițiată de 158 de deputați și senatori, în temeiul articolului 113 din Constituția României.

În baza articolului 32 alineatul ultim din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea și numărarea voturilor exprimate prin vot secret cu bile de către deputați și senatori asupra moțiunii de cenzură inițiată de 158 de deputați și senatori, în temeiul art.113 din Constituția României, și au constatat următoarele:

  • Numărul total al deputaților și senatorilor – 485.
  • Numărul deputaților și senatorilor prezenți – 433.
  • Numărul total de voturi exprimate - 433.
  • Numărul de voturi anulate – 0.
  • Numărul total de voturi valabil exprimate – 433, din care:
    • voturi pentru adoptarea moțiunii de cenzur㠖 147,
    • voturi contra moțiunii de cenzur㠖 286.
(Aplauze.)

În conformitate cu prevederea art.112 alin.1 din Constituția României, moțiunea de cenzură se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor, ceea ce reprezintă cel puțin 243 de deputați și senatori.

Având în vedere că din totalul de 485 de deputați și senatori au votat pentru adoptarea moțiunii de cenzură 147, iar 286 au votat contra, Camera Deputaților și Senatul constată cu nu a fost întrunită majoritatea cerută de art.112 și 113 din Constituție pentru adoptarea moțiunii de cenzură. Semnează membrii birourilor permenante.

 
Informare privind depunerea la secretarii generali ai Camerei Deputaților și Senatului, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională, a Legii privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc, domnule senator.

În continuare, în conformitate cu prevederile art.17 alin.2 și 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a depus la secretarii generali ai Camerei Deputaților și Senatului, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, Legea privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Cu aceasta, onorați colegi, delcar închisă ședința comună de astăzi a Parlamentului României.

Vă mulțumesc.

Ședința s-a încheiat la ora 14,24.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 13 august 2020, 3:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro