Acsinte Gaspar
Acsinte Gaspar
Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-04-2021
20-04-2021
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 15-12-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.15 Acsinte Gaspar - pledoarie istorico-juridico-politică în favoarea normalizării raporturilor majoritate-opoziție;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

................................................

Domnul deputat Acsinte Gaspar și, urmează domnul deputat Romulus Raicu. (Vociferările continuă).

Vă rog, păstrați liniștea în sală.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Constituția adoptată de Adunarea Constituantă, la 21 noiembrie 1991, a avut un rol decisiv în ordonarea cadrului legal de exercitare a puterii și în instituționalizarea cadrului și a mecanismelor propriu-zise de guvernare.

Ea a marcat încheierea, în linii generale, a tranziției societății de la statul totalitar la statul de drept, fiind, totodată, prin votul exprimat în referendumul național pentru aprobarea sa, o confirmare a hotărârii suverane a poporului român de a stabili forme și modalități democratice de conducere statală și a atașamentului său față de valorile democrației constituționale.

În concordanță cu noua Constituție a țării, alegerile din 1992 au marcat, între altele, în societatea românească, consacrarea definitivă a instituțiilor politice și a mecanismelor de guvernare specifice statului de drept și a standardelor generale ale democrației constituționale occidentale.

Parlamentul rezultat din alegerile din 1992 a repus în drepturi firești principiile pluralismului politic și ale reprezentării.

Grupurile politice constituite în forul reprezentativ al poporului român și care și-au desfășurat activitatea în legislatura 1992-1996 au instituit structuri, mecanisme și proceduri parlamentare, întemeiate pe raporturile normale între majoritatea parlamentară și opoziție.

În funcție de algoritmul politic al fiecărei Camere, expresie a configurației politice a acestora, partidele parlamentare au constituit progresiv și au îmbunătățit de la o sesiune la alta un ansamblu de norme, prevederi regulamentare, care, fără a exclude regula strictă a ponderii votului majorității, au permis dialogul, compromisul politic, consensul asupra unor proiecte legislative de interes general, cum a fost de pildă privatizarea, recensământul, reforma sistemului judiciar, modificarea procedurilor civile și penale ca și a legislației materiale, civile și penale ș.a.m.d.

O suită numeroasă de proiecte ale unor acte normative au fost adoptate prin contribuția comună, deloc contradictorie, a tuturor partidelor parlamentare, indiferent dacă făceau sau nu parte din majoritatea parlamentară sau din opoziție.

Nu am intenția să afirm prin aceasta că, în legislatura 1992-1996, a fost întotdeauna o armonie perfectă între majoritate și opoziție.

Ceea ce vreau să subliniez însă, este că partidele care au constituit în precedenta legislatură majoritatea parlamentară și-au declarat fățiș disponibilitatea pentru dialog și au acceptat fără rezerve punctele de vedere ale opoziției, care nu erau vădit incompatibile propriilor programe politice.

În legislaltura 1992-1996, opoziției i s-a asigurat, în conformitate cu prevederile regulamentelor parlamentare, un cadru legal de afirmare, atât în procesul legislativ propriu-zis, cât și, mai ales, în domeniul controlului parlamentar. Inclusiv șeful statului, ales în 1992, a fost supus procedurilor parlamentare de control, declanșate de partidele aflate în opoziție.

Unui număr însemnat de legi, adoptate de Parlament, i s-a contestat constituționalitatea în fața Curții Constituționale de către reprezentanți ai opoziției.

Toate acestea dovedesc în mod clar că, beneficiind de facilitățile conferite prin cele două regulamente parlamentare, partidele aflate în opoziție, la acea vreme, au avut posibilitatea să exprime în forul reprezentativ suprem al poporului, cerințele și așteptările propriului electorat.

Acest lucru ni se pare extrem de important de remarcat, pentru că reflectă o realitate nouă a vieții politice românești, respectarea pozițiilor și opiniilor politice ale adversarului, dialogul cu acesta și chiar consensul și acțiunea comună în probleme fundamentale, de interes național au triumfat, înlocuind politica forței cu comportamentul democratic al forțelor politice.

Chiar alegerile parlamentare din toamna anului 1996 au evidențiat maturitatea politică a unui număr însemnat de partide, înțelegerea clară a regulilor jocului politic democratic, în care ponderea unui partid sau a altuia depinde de legitimitatea acestuia, cu alte cuvinte, de sprijinul primit din partea electoratului.

Chiar formarea unei anumite baze sociale a partidelor parlamentare care se încadrează în fluctuațiile normale ale numărului de membri, aderenți sau de simpatizanți, arată cu prisosință că sistemul politic românesc a căpătat substanță și se conduce după regulile generale ale competiției parlamentare democratice.

O dovadă în acest sens sunt și alegerile legislative din 1996, când s-a produs alternanța la guvernare.

Statul de drept are la baza funcționării sale principiile democratice, pluralismul politic, cu corolarul său - alternanța la guvernare.

În operarea acestor imperative democratice, alternanța la guvernare este o legitate a exprimării voinței suverane a națiunii, în virtutea căreia, elementele politice ale Legislativului și Executivului sunt înlocuite.

Partidul Democrației Sociale din România a înțeles perfect aceste reguli, strict ale democrației, iar atitudinea postelectorală a fost apreciată atât în țară, cât și în străinătate.

Încă de la începutul legislaturii, P.D.S.R.-ul a afirmat că va milita, ca partid de opoziție, pentru transpunerea în practică a programului său electoral, pentru care a votat un segment semnificativ din populația țării. Deși a pierdut alegerile, P.D.S.R.-ul este, prin numărul de mandate de deputați și senatori, cel mai mare partid din opoziție.

Cu toate acestea, nu numai P.D.S.R.-ul, ci și celelalte partide aflate în opoziție, se află, practic, izolate de procesul legislaltiv, datorită unor procedee nedemocratice, la care a recurs actuala coaliție majoritară din Parlament și Guvernul.

Sunt edificatoare în acest sens practica Ordonanțelor de urgență emise de Guvern, ca și respingerea prin votul majorității a amendamentelor de conținut, prezentate de parlamentarii opoziției în procesul de adoptare a legilor.

Respingând inițiative legislative ale opoziției cu un pronunțat caracter social, actualul Guvern nesocotește grav voința electoratului, de voturile căruia nu s-a bucurat, pretinzând, în consecință, că este reprezentantul unic al națiunii. Se încalcă în acest fel una dintre regulile de bază ale parlamentarismului, adevărat principiu fondator al instituției reprezentative, afirmarea rolului opoziției ca alternativă la guvernare, electoratului rămânându-i dreptul suveran de a decide la viitoarele alegeri cui să-i acorde încrederea sa.

Prin comportamentul său politic, actuala majoritate parlamentară și Guvernul, care se află la putere, inversează însă rolurile și se străduiesc să arate că "ceea ce este bine pentru ei este bine și pentru populație".

În repetate rânduri, P.D.S.R.-ul și celelalte partide din opoziție au atras atenția asupra acestei tendințe a puterii, care devine din ce în ce mai accentuată.

Acesta este și motivul pentru care Partidul Democrației Sociale din România susține adoptarea unui "Cod de raporturi între majoritatea parlamentară și opoziție", conceput ca un ansamblu de reguli și practici parlamentare, bazate pe următoarele principii generale:

a) opoziția este un factor instituțional și un element esențial al democrației parlamentare;

b) opoziția are rolul de a exprima în mod oficializat și într-un cadru special instituționalizat și organizat critica de ansamblu și punctuală a programului de guvernare;

c) opoziția constituie prin esența sa o alternativă politică la majoritatea parlamentară.

d) atât majoritatea parlamentară și guvernamentală aflată la putere, cât și opoziția, trebuie să aibă în vedere că spiritul concilierii, al dialogului și compromisului este mult mai productiv și de preferat atitudinilor autoritariste, bazate pe puterea votului.

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 22 aprilie 2021, 15:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro