Domnul Traian Rânja: Domnule președinte, Domnilor colegi, Asistăm, în ultimile săptămâni, la o agravare exasperantă și alarmantă a situației politice datorită jocului cinic practicat de unele partide din opoziție. Mă refer, în primul rând, la Partidul Democrației Sociale din România și Partidul România Mare, principalii exponenți ai vechiului sistem. Nu ne făceam iluzii, în noiembrie 1996, că opoziția pe care o vor face va fi una loială. Ne așteptam la șicane și la lovituri ascunse, exact în momentul în care Guvernul încearcă să introducă o serie de reforme absolut vitale și când consensul național este indispensabil. Nu ne așteptam, însă - și aici trebuie să ne recunoaștem greșeala - ca fața antidemocratică a acestor partide să iasă la iveală atât de repede. S-au întâmplat lucruri grave în ultimul timp. Avem, din păcate, toate motivele să credem că în România terorismul politic trece de la vorbe la bombe. Nu știm cine a încercat să perturbe ceremoniile prilejuite de Ziua Națională - organele de resort o vor afla, fără îndoială. Știm însă că terorismul politic își găsește un mediu din ce în ce mai propice, prin agitația continuă a opoziției extremiste. Partidul România Mare proferează amenințări deschise împotriva tuturor celor care se opun sau nu sunt pe placul "patriotului naționale". Ostilitatea liderului acestui partid împotriva democrației parlamentare răzbate neîncetat. Pe de altă parte, domnul Ion Iliescu, după o analiză marxistă, fără cusur, ajunge la concluzia că România se află în pragul unei situații prerevoluționare de genul celei din 1917 și ni se înfățișează drept salvator în chip de Lenin. Aceste forțe politice încearcă să ducă țara înspre criza politică prin retrageri teatrale din Parlament și prin moțiuni care i-ar face pe cei mai mari demagogi să pălească de invidie. Ele fac eforturi demne de o cauză mai bună, pentru a submina autoritatea insituțiilor statului, speculând greutățile prin care trec oamenii de rând și încercând să manipuleze sindicatele și alte grupări din societatea civilă. Oamenii de bun simț sunt, însă, prea puțin receptivi la această propagandă, mai ales că au putut experimenta șapte ani de regim neocomunist, de pe urma căruia nu au rămas decât sărăcia și deznădejdea. Dar și marile averi ale miliardarilor de carton, strânse prin escrocarea sistematică a cetățeanului. Oameni ca Iacubov, Temeșan sau Bivolaru sunt emblemele guvernării stângii în România. Mă tem că domnul Iliescu va rămâne în istorie nu ca artizanul democrației românești (cum îi place atât de mult să se considere), ci ca un lider a cărui guvernare le face pe cele fanariote să pară modele de cinste și corectitudine. Acestea sunt forțele care doresc să preia puterea. Nu vrem să ne facem și nici ei nu-și fac iluzii că ar putea reveni la putere pe cale constituțională. Singura lor șansă este minciuna și violența. Disprețuiesc Constituția pe care ei înșiși au elaborat-o și pe care noi o respectăm și o apărăm, așa cum ne vom apăra ideile, principiile și oamenii care au primit din partea electoratului legitimitatea supremă într-un regim democratic: aceea a votului popular. Vă mulțumesc pentru atenție.
|