Plen
Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 15-12-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,47.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Corneliu Ciontu și Kovacs Csaba tiberiu, secretari.*

 
 

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 15 decembrie 1998, a Camerei Deputaților.

 
Ioan Bivolaru - o analiză a carențelor noului regulament al Romsilva;

În prima parte a ședinței noastre, dedicată intervențiilor deputaților, voi începe cu domnul deputat Ioan Bivolaru, se pregătește domnul deputat Viorel Burlacu. este aici? Bun.

Vă rog.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Până în octombrie 1998, operațiunile de vânzare-cumpărare a masei lemnoase s-au realizat conform prevederilor regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 342/1995, regulament care, dovedindu-se incomplet, depășit și nerespectat în multe cazuri, a constituit o sursă principală de afaceri de tip mafiot în zona relațiilor Romsilva, agenți economici interesați.

Noul regulament privind vânzarea de către Regia națională a pădurilor a masei lemnoase, nu este decât o perfecționare a escrocheriei, denumită vânzarea masei lemnoase pe picior, în care se dovedește că regia, în simbioză cu interesele formațiunii politice care conduce algoritmic Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, rămâne capul hidrei mafiote în domeniul forestier și care blochează toate inițiativele menite să spargă monopolul consolidat, asupra administrării, exploatării și valorificării pădurilor.

Practica mondială demonstrează că principalele probleme ale economiei forestiere, respectiv administrarea, exploatarea și valorificarea pădurilor, trebuie tratate într-un concept unitar, care este posibil doar prin trecerea la sistemul vinderii masei lemnoase pe sortimente, din depozite stabilite la marginea pădurii.

Noul regulament consacră, însă, pe termen lung, vânzarea masei lemnoase pe picior către agenții economici interesați.

Acest mod de vânzare include și acoperă mult mai facil afacerile ilicite, precum și costurile imputabile, realizate de Romsilva, cu exploatarea și vânzarea masei lemnoase pe picior.

Refuzul de a oferi masa lemnoasă spre vânzare prin licitare, în depozitele de la marginea pădurii, este menținută în continuare, ceea ce contribuie la creșterea artificială a prețului acestei mase, industrializarea lemnului realizându-se în multe cazuri neeconomic, conducând la falimentarea unor societăți comerciale pe profil.

Nu se dorește ca masa lemnoasă recoltată, sortată și depozitată să fie supusă tranzacționării prin sistem bursier, pentru a nu fi respectat principiul accesului egal al ofertantului la masa lemnoasă recoltată și a fluctuației limitate a prețului pentru lemnul recoltat din partizi echivalente, aceste disfuncționalități majore constituind principalele criterii de negociere a comisioanelor de către organizatorii de licitații ai Romsilva și care, se vede treaba, că nu trebuie ratate.

Regulamentul introduce o nouă măsură care aparent pare benefică sistemului, dar în realitate nu face decât să perfecționeze procedura de a obține avantaje ilicite suplimentare. Se introduce o nouă categorie de intermediari între Romsilva și beneficiarii finali ai masei lemnoase. Acești noi intermediari sunt agenți economici atestați, pentru exploatarea și transportul tehnologic, care vor constitui clientela cu drept consacrat de a participa la licitații. Acești intermediari devin adevărații vânzători ai lemnului recoltat de ei înșiși.

Prin acest nou regulament, Regia națională a pădurilor cedează piața lemnului brut intermediarilor, în general, și mai puțin agenților economici din industrializare, care sunt supuși discriminării față de primii, în acest caz.

S-a găsit, astfel, o nouă soluție de transfer a beneficiului statului în proprietate privată a unor intermediari, al căror singur merit este acela că realizează eficient și convingător redistribuirea profitului.

Aici își rezolvă problemele financiare și formațiunea politică care are în custodie pădurea românească.

Practica mondială arată că procedura de vânzare este compusă din două licitații realizate de administratorul pădurii: una ca agent de exploatare care scoate masa lemnoasă din pădure și a doua cu agenții care au oferte pentru această masă lemnoasă depozitată.

Prin sistemul actual, Romsilva își menține monopolul asupra vânzării masei lemnoase prin licitații care limitează excesiv accesul ofertanților reali la informațiile necesare și blochează intenționat transparența tranzacțiilor.

Sistemul se bazează pe licitații succesive pe partizi, ceea ce dezavantajează, dar și descurajează ofertanții, prin fluctuația mare a prețurilor realizate de la partidă la alta.

Substratul acestui mod de licitare asigură avantajarea selectivă a unor ofertanți după criterii clientelare.

Prin acest sistem se menține intenționat anonimatul informațiilor privind tranzacțiile ce vor avea loc, informațiile nefiind transmise unitar, transparent și centralizat, către toți agenții comerciali potențiali, ofertanți la nivel național.

Regulamentul respectiv menține cu strictețe întregul sistem de valorificare a masei lemnoase departe de piața bursieră, ceea ce reprezintă o dovadă în plus a intențiilor mafiote ale acelora care sunt implicați în economia de piață a silviculturii românești. Mai sunt și alte reglementări referitoare la partizi neadjudecate sau negociere directă, care în cazul licitării masei lemnoase pe picior completează tabloul posibilităților ilicite în raport cu licitul.

Prin prevederile art. 27 alin. 1 din acest regulament, lucrările de înființare, întreținere sau reparare a drumurilor forestiere, realizate de către agenții economici, de exploatare și transport, se stipulează că se plătesc, prin compensare, cu masă lemnoasă, ocolindu-se, astfel, prevederile legale cu privire la realizarea investițiilor, ocolindu-se și regulile ținând de cheltuiala sumelor dedicate bugetului de stat.

Este și aceasta o formă de deturnare a fondurilor obținute din vânzarea masei lemnoase pe lucrări de investiții, cu statut discutabil, insuficient de clar reglementate.

Dreptul de contestație al cumpărătorilor nedreptățiți de către unitatea silvică, este formal asigurat, deoarece, conform acestui regulament, aceste contestații vor fi adresate tot conducerii Romsilva. Deci, acest regulament este un cadru perfecționat de realizare a unor surse de venituri ilicite.

Ca un corolar, ultimul articol al regulamentului stabilește că: "Unitățile silvice pot organiza licitații și pentru alți deținători de masă lemnoasă". Nici o prevedere legală care să dirijeze licitațiile spre piața bursieră.

Vă mulțumesc.

 
Viorel Burlacu - prezentarea protestului sindicatului Petrotub din Roman;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Viorel Burlacu, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Viorel Burlacu:

Onorat auditoriu,

Am primit, din partea Sindicatului "Petrotub" din Roman, următorul protest, pe care am însărcinarea de a-l prezenta de la această înaltă tribună:

"Colectivul de salariați ai S.C. "Petrotub" S.A. Roman, luând cunoștință, cu ocazia Adunării generale a acționarilor, de structura membrilor Consiliului de administrație, propusă de F.P.S, își exprimă totala dezaprobare și se înaintează acest protest ferm, care este motivat, în principal, de următoarele: nominalizarea celor cinci propuneri este clar orientată, funcție de apartenența politică; proporția distribuției propunerilor - 4 membri din exteriorul societății și un singur membru din cadrul societății - nu prezintă certitudinea unei activități lucrative curente, pe baza cunoașterii exacte a realității economico-financiare a firmei și a creării posibilității de intervenție și analiză operativă și eficientă asupra fenomenelor apărute; structura propusă - 4 exterior, unul interior - nu asigură garanția adoptării celor mai realiste decizii, ce țin de competența Consiliului de administrație.

Apreciem că propunerile s-au făcut prin totala lipsă de transparență.

În interiorul celor cinci propuneri se află un "personaj", care fiind încadrat la UMARO Roman, unitate economică ce nu suportă comparabilitate din punct de vedere al dimensiunii și complexității, în activitate cu "Petrotub"-ul, a realizat contraperformanța de a fi fost și a se menține ca un celebru anonim, iar firma în care își desfășoară activitatea are o situație economică foarte precară.

Acest domn Anghel nu s-a remarcat prin absolut nimic, nici măcar pe planul organizațiilor profesionale sau patronale existente în plan teritorial.

Este acest specialist apt profesional și credibil managerial de a se implica în conducerea destinului unei unități precum "Petrotub"-ul?

Nu considerăm democratică alegerea unor membri ai unui Consiliu de administrație, fără a fi prezenți la lucrările AGA și fără a exista măcar curriculum vitae al fiecăruia. S-a prezentat doar parțial curriculum vitae al profesorului Cazimirovici.

Domnul Andrei Dimitriu s-a pronunțat prin mijloace mass-media în repetate rânduri, precum că "Petrotub"-ul nu are șanse de a obține performanțe economice, iar FPS-ul acum îl propune ca membru în Consiliul de administrație.

Este, oare, posibilă o transformare radicală de optică și mentalitate a persoanei Andrei Dimitriu, într-o perioadă de câteva zeci de zile, privind perspectiva "Petrotub"?

Domnule președinte,

"Petrotub"-ul este o firmă al cărui loc și rol în economia națională, precum și prestigiul pe plan internațional sunt clare și bine definite. Acestea au fost cucerite prin eforturi asidue și prin rezultate. Traiectoria, mereu ascendentă - comparați realizările - înregistrarea de firmă a fost posibilă, pentru că în ultimii 7 ani managementul firmei a fost asigurat prin competență și înalt profesionalism de inginerul Toader Dumitrache. Cei peste 6.000 de metalurgiști romașcani sunt hotărâți să nu accepte înlocuirea domnului inginer Toader Dumitrache din funcția de conducător, director general al unității.

Vă rugăm, cu deosebit respect, să luați act de agrementul colectivului ca din Consiliul de administrație să facă parte domnii Cazimirovici și Abrudan, despre care deținem informații că întrunesc calități de rezolvator de probleme.

Reconsiderați, vă rog, celelalte două propuneri contestate: Anghel plus Dimitriu.

Reanalizați cu maximă obiectivitate inoportunitatea, injustețea și totala lipstă de fundamentare a înlocuirii actualului manager, cu atât mai mult cu cât, în etapa următoare, firma este angajată într-o complexă și vastă activitate de restructurare, retehnologizare, inițiată și proiectată de actualul manager, procesul fiind în desfășurare curentă.

Cu deosebit respect, vă rugăm să ne informați, cât mai operativ posibil, anterior datei ședinței Consiliului de administrație, asupra deciziilor dumneavoastră, pentru a fi eliminate foarte posibilele fenomene imprevizibile.

Așteptând răspunsul dumneavoastră, ne exprimăm stima și considerația ce v-o purtăm".

Semnează: în numele colectivului de metalurgiști - inginer Marius Cornenco, lider sindical "Petrotub", inginer Petrovici Constantin, lider sindical "Romantub", maistru Epure Florin, lider sindical "Liga calității", specialist Popa Constantin, lider Sindicatul "Liga muncitorilor energeticieni".

Vă mulțumesc pentru atenție. ...care m-au ascultat cu atenție. Și colegilor care fac gălăgie acolo, la fel am să le fac și eu.

 
Lazăr Lădariu - despre noi mărturii ale iredentismului maghiar;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Popa Nicolae.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La Târgu Mureș, la o trecută ședință a Consiliului reprezentanților teritoriali ai U.D.M.R., Kolcsar Sandor, președintele filialei județene a organizației iredentiste, care este și preot, al cărui loc este printre cele sfinte, nu în spurcăturile politicii, afirma, fără pic de jenă, că în Ardeal "...fără o mentalitate de tip Kosovo nu vom obține nici un rezultat!".

Mai pe șleau spus, el afirma tocmai ceea ce, recent, la Forumul cetățenesc de la Casa de cultură din Lugoj, Kolcsar Sandor și alți câțiva lideri radicali aveau să reitereze. Adică, aceleași idei despre autonomie și autoguvernare pe criterii etnice, despre retrocedarea Universității Bolyai din Cluj Napoca.

La Valea lui Mihai, un alt UDMR-ist de frunte, româno-canadianul Simon Trempfli, devenit și el discipol al diavolului, nu se sfiește, câtuși de puțin, măcar pentru că a mâncat pâinea țării în care s-a născut, să afirme, referitor la art. 1 din Constituția, pe care UDMR-ul o invocă mereu, dar pe care nu a votat-o, "România nu are decât să fie stat național unitar, dar fără Ardeal".

La Cluj Napoca, unul, pe numele Gyenge Csaba, autointitulându-se "comandant operativ al armatei de eliberare a Ardealului", nu obosește să împrăștie prin biserici și cartiere manifeste antiromânești insultătoare de-a dreptul la originea și continuitatea poporului român, încheindu-și scuipatul aruncat în obrazul celor dintotdeauna acasă, astfel: "Va veni ziua sfântă când poporul ungar din Ardeal va câștiga lupta de eliberare socială și națională împotriva armatei de ocupație române și va deveni parte integrantă a Ungariei mari".

Puterea antinațională de la București doarme dusă sau nu aude și nu vede nimic!

ca și cum toate aceste jigniri și sfidări grosolane la adresa românilo, în propria lor țară, nu ar fi suficiente, iată că prin mâna UDMR-iștilor consilieri mureșeni, ni se oferă o surpriză acordată perfect acțiunilor antiromânești. O "comisie specială", cu sarcina de a revizui denumirile de străzi ale Târgu Mureșului, în locul celei denumite Ilie Pintilie, n-a găsit altceva mai bun decât să propună rebotezarea ei cu numele de Bem Iosif, adică, generalul vinovat, alături de alți comandanți, de asasinarea a 40 de români ardeleni și de arderea a 300 de sate românești în 1848 - 1849.

Nu ar fi fost, oare, mai potrivit ca această comisie să se fi gândit să redea străzilor numele personalităților, avut în perioada dintre cele războaie, schimbate după instaurarea administație hortiste, după răpirea Ardealului de nord, prin Diktatul de la Viena, Brătianu, Generalul Dragalina, Doamna Stanca, Ovidiu, Neagoe Basarab, Mareșal Averescu, General Măzărescu, Vasile Lucaciu, Timotei Cipariu, Axente Sever, Aurel Vlaicu, înlocuite cu Bicazului, Tîrgului, Piatra de moară, Bulgarilor, Caraimanului, Furtunii, Gării, Petrila, Nucului, Motrului, Rosmarinului și așa mai departe.

Așezând interesele de partid și de gașcă mai presus decât cele naționale, acceptând acțiunea sistematică denigratoare și destabilizatoare a U.D.M.R., veritabilă Coloană a 5-a în România a iredentismului maghiar, puterea indiferentă ne obligă să-i amintim avertismentul poetului în legătură cu cei care acceptă povara umilitoare a jugului neputinței, spre rușinea lor.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - cerere imperativă a declanșării unei anchete pentru a elucida condițiile în care s-a făcut privatizarea Romtelecom;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa și pregătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Supun atenției domniilor voastre situația confuză, dacă nu chiar și suspectă a privatizării și vânzării "Romtelecom", către firma grecească O.T.E.

Așa cum s-a anunțat, cu surle și trâmbițe, firma grecească și-a adjudecat un pachet de 21 % din numărul de acțiuni, cu 370 de milioane de dolari, urmând ca până la adjudecarea pachetului final de 35 % să fie întrunit, prin investiții, până la procentul respectiv.

Potrivit contractului încheiat, până la sfârșitul lunii decembrie, firma grecească trebuie să vireze suma de 373 de milioane de dolari în contul acțiunilor dobândite. O parte însemnată din această sumă a fost luată în calculul veniturilor bugetare din acest an, circa 300 de milioane de dolari.

Deocamdată nu există nici un semnal că partea grecească ar fi dispusă să se țină de cuvânt. Întârzierea plății este pusă, fie pe seama neprimirii avizului din partea Consiliului Concurenței, fie pe seama demisiei directorului general al OTE, George Crisoloris.

Mai nou, s-a acreditat chiar ideea că Grecia ar fi făcut deja o plată, dar banii ar fi blocați de un membru marcant al P.D.S.R.-ului, într-o bancă. În realitate, lucrurile nu stau așa, iar vinovații trebuie căutați în altă parte.

Astfel, așa cum s-a anunțat și în presă, firma O.T.E. se află la ea acasă în Grecia, în miezul unui scandal de proporții, în legătură cu care se așteaptă intervenția Parchetului General din Atena.

Pe scurt, firma este acuzată că a oferit comisioane de milioane de dolari, neoficial, americanilor de la G.T.E., pentru a participa la preluarea acțiunilor din România. Presa din Grecia avansează chiar ideea că unele comisioane ar fi fost oferite și oficialilor din București pentru a favoriza O.T.E., în detrimentul altor competitori, prestigioase firme de faimă internațională din Franța și Germania.

Învăluit în ceață este și un alt aspect. După cum se știe, Ministerul Comunicațiilor și "Romtelecom" au încheiat, în vederea privatizării "Romtelecom", un contract de asistență cu firma de consultanța "Goldman Sax".

Conform înțelegerii, consultantul se obligă, contra unui comision, să elaboreze strategia de privatizare, să facă o evaluare a Romtelecom, să întocmească raportul de prezentare și să coordoneze întreaga activitate de privatizare.

De la bun început se remarcă faptul că "Goldman Sax" trebuia, în premieră pentru privatizarea din România, să facă niște operațiuni care țin strict de competența unor structuri guvernamentale, în speță, Fondul Proprietății de Stat ori Ministerul Privatizării.

Tot acest consultant a fost abilitat să întocmească și caietul de sarcini și, mai mult, să contacteze partenerii externi interesați să preia controlul și managementul "Romtelecom".

Este de notorietate deja declarația fostului ministru al privatizării, Sorin Dimitriu, conform căreia, anunțurile de licitație nu s-au publicat în presa internațională, "Goldman Sax" contactându-i pe doritori prin telefon. Mai mult, unele condiții impuse de firma de consultanță - o amintim doar pe aceea referitoare la neimplicarea prealabilă a participanților în industria telefoniei din România - i-au îndepărtat pe unii dintre potențialii concurenți cu nume, știute fiind retragerile "Deutsch Telecom" și "France Telecom", încă de la începutul cursei.

Pentru tot acest deranj, răsplata "Goldman Sax" urma să fie un comision de 0,9 % din prețul de adjudecare a pachetului de acțiuni, dar nu mai puțin de 9 milioane de dolari, în condițiile unei evaluări cuprinse în plaja de 600 de milioane de dolari minim și 1,4 miliarde de dolari maxim. Aici apare, de fapt, blocajul celor peste 370 de milioane de dolari, care ar trebui să acopere contravaloarea pachetului adjudecat de acțiunile "Romtelecom". "Goldman Sax", deși nu s-a comunicat oficial acest lucru, a participat și la negocierile propriu zise cu cei doi operatori rămași în cursă, O.T.E. din Grecia și "Stet", Italia.

Surse apropiate negociatorilor ne-au declarat că firma "Stet", care împreună cu O.T.E. controlează Telecom-ul din Serbia, ar fi trebuit descalificată din start, deoarece oferta ei cuprindea doar o enumerare de principii generale, fără menționarea unei sume și, în același timp, și o cerere de amânare cu 6 luni a licitației.

Dacă "Stet" ar fi fost descalificată, atunci ar fi rămas un singur competitor, O.T.E., iar adjudecarea ar fi trebuit să se facă la un preț cel puțin egal cu evaluarea minimă, atunci măcar 600 de milioane de dolari.

La presiunile "Goldman Sax", susțin aceleași surse, ambii competitori au rămas în cursă, oferta aleasă fiind singura care conținea și o sumă, cea a O.T.E. numai că, prin această șmecherie, prețul obținut a fost cu mult sub cel minim de evaluare, pentru că banii destinați retehnologizării și dezvoltării "Romtelecom"-ului, nu vor ajunge la bugetul de stat.

Cu toate că a reușit performanța de a convinge autoritățile de la București să accepte un preț ridicol, "Goldman Sax" tot nu se mulțumește. Un calcul aritmetic simplu arată că accest 0,9%, valoarea comisionului, nu depășește 3,5 milioane dolari, iar protocolul încheiat cu Ministerul Comunicațiilor prevede minim 9 milioane de dolari, drept care, consultantul a bătut la poarta O.T.E. cerând și diferența până la 9 milioane de dolari, adică 5,5 milioane dolari.

Diriguitorii campaniei elene, mai puțin sensibili decât autoritățile române, i-au arătat, însă, ușa, nu înainte de a specifica faptul că în caietul de sarcini, întocmit tot de această firmă, nu apare această prevedere.

Urmarea este foarte simplă: Consiliul de administrație a Fondului Proprietății de Stat se va întruni pentru a aproba plata celor 5,5 milioane de dolari, operațiune menită să închidă gura marelui consultant, "Goldman Sax", și să convingă Compania O.T.E. să vireze contravaloarea pachetului adjudecat de acțiunile "Romtelecom".

Iată de ce, domnilor colegi, în fața acestor fapte care anunță o stare confuză în privatizarea "Romtelecom", solicit ca procurorul general, președintele Curții de Conturi, comisiile de specialitate din Camera Deputaților și Corpul de Control al primului-ministru, să se autosesizeze și cerem imperativ să se declanșeze o anchetă pentru a se elucida condițiile în care s-a făcut privatizarea "Romtelecom".

Cerem acest lucru pentru motivul major că nu am vrea ca ceea ce ar fi putut să devină afacerea secolului, pentru privatizarea în România, să devină escrocheria secolului.

Vă mulțumesc.

 
Traian Rânja - denunțarea jocului cinic practicat de unele partide din opoziție;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja, se pregătește domnul deputat Petre Naidin. Este aici?

 

Domnul Traian Rânja:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Asistăm, în ultimile săptămâni, la o agravare exasperantă și alarmantă a situației politice datorită jocului cinic practicat de unele partide din opoziție. Mă refer, în primul rând, la Partidul Democrației Sociale din România și Partidul România Mare, principalii exponenți ai vechiului sistem.

Nu ne făceam iluzii, în noiembrie 1996, că opoziția pe care o vor face va fi una loială. Ne așteptam la șicane și la lovituri ascunse, exact în momentul în care Guvernul încearcă să introducă o serie de reforme absolut vitale și când consensul național este indispensabil.

Nu ne așteptam, însă - și aici trebuie să ne recunoaștem greșeala - ca fața antidemocratică a acestor partide să iasă la iveală atât de repede.

S-au întâmplat lucruri grave în ultimul timp. Avem, din păcate, toate motivele să credem că în România terorismul politic trece de la vorbe la bombe.

Nu știm cine a încercat să perturbe ceremoniile prilejuite de Ziua Națională - organele de resort o vor afla, fără îndoială. Știm însă că terorismul politic își găsește un mediu din ce în ce mai propice, prin agitația continuă a opoziției extremiste.

Partidul România Mare proferează amenințări deschise împotriva tuturor celor care se opun sau nu sunt pe placul "patriotului naționale". Ostilitatea liderului acestui partid împotriva democrației parlamentare răzbate neîncetat.

Pe de altă parte, domnul Ion Iliescu, după o analiză marxistă, fără cusur, ajunge la concluzia că România se află în pragul unei situații prerevoluționare de genul celei din 1917 și ni se înfățișează drept salvator în chip de Lenin.

Aceste forțe politice încearcă să ducă țara înspre criza politică prin retrageri teatrale din Parlament și prin moțiuni care i-ar face pe cei mai mari demagogi să pălească de invidie.

Ele fac eforturi demne de o cauză mai bună, pentru a submina autoritatea insituțiilor statului, speculând greutățile prin care trec oamenii de rând și încercând să manipuleze sindicatele și alte grupări din societatea civilă.

Oamenii de bun simț sunt, însă, prea puțin receptivi la această propagandă, mai ales că au putut experimenta șapte ani de regim neocomunist, de pe urma căruia nu au rămas decât sărăcia și deznădejdea. Dar și marile averi ale miliardarilor de carton, strânse prin escrocarea sistematică a cetățeanului.

Oameni ca Iacubov, Temeșan sau Bivolaru sunt emblemele guvernării stângii în România.

Mă tem că domnul Iliescu va rămâne în istorie nu ca artizanul democrației românești (cum îi place atât de mult să se considere), ci ca un lider a cărui guvernare le face pe cele fanariote să pară modele de cinste și corectitudine.

Acestea sunt forțele care doresc să preia puterea. Nu vrem să ne facem și nici ei nu-și fac iluzii că ar putea reveni la putere pe cale constituțională. Singura lor șansă este minciuna și violența. Disprețuiesc Constituția pe care ei înșiși au elaborat-o și pe care noi o respectăm și o apărăm, așa cum ne vom apăra ideile, principiile și oamenii care au primit din partea electoratului legitimitatea supremă într-un regim democratic: aceea a votului popular.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Petre Naidin - intervenție pe tema capacitatea de a guverna;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Petre Naidin, se pregătește domnul deputat Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule coleg, ar trebui să știți nu ce afirmăm noi, cei din opoziție, ci ceea ce afirmă Clubul de la Roma, în actul de sinteză, "capacitatea de a guverna", acolo unde proiectează arhitectura actului politic și de guvernare, în condițiile în care decizia devine din ce în ce mai superficială: "Avem nevoie de această redefinire pentru ca guvernarea să devină cel puțin mai morală, mai energică, mai pluralistă, mai fermă, mai mult legată pe consens și pe o gândire mai profundă, mai fermă"- Clubul de la Roma, în care dumneavoastră credeți.

În ceasul "și timpul nu mai era" Radu Vasile și ai lui par mai conștienți, citind sau nu radiografia prezentată de noi, că asaltul final asupra națiunii trebuie dat. Se restructurează Guvernul, se cere un moratoriu de 6 luni, se vinde la prețuri care sfidează orice concurență, se pregătesc listele închiderilor transcedentale, se merge la Cotroceni pentru binecuvântare și mângâiere, cu ceva cenușă se speră. Se speră că testamentul guvernării nu-l va scrie nimeni, cu atât mai puțin noi, printr-o moțiune de cenzură.

Se mai crede că promisiunile, precum Banu Ghica, mai pot salva, iar cruciada împotriva sărăciei, să se mai poarte cu vorbele lui Emil Constantinescu: "În aceste momente la ei trebuie să ne gândim, la cei bolnavi, la cei handicapați, la cei aflați în nevoie și să încercăm, în primul rând, pe ei să-i ajutăm". Adică pe cei care, răbdători și umili, suferid pre pământ, sunt printre cei mai deprimați oameni din lume - locul 46 dintr-un top al fericirii care cuprinde 50 de țări. Nu făcut de noi, cei din Opoziție, ci de un sondaj internațional credibil.

Oricât de binevoitori sau oricât și-ar dori sau și-ar imagina existența în brațele Eutherpei, românii nu au cum să fetișizeze bogăția! Cu o subțire putere de cumpărare și precară calitate a vieții, cu o pensie reprezentând numai 35% din salariul mediu pe economie, cu prețuri în spirală, pentru ca românul să se poată sacrifica mai bine, căderea la datorie a poporului român este garantată de Guvernul Radu Vasile.

Exact cum îi îndeamnă Clubul de la Roma: "mai energici și mai fermi"! Domniile lor înțelegând că trebuie să fie "mai rigizi la exportul de bunuri și servicii, redus credibil la eforturile de accelerare a privatizării, cu precare intrări de capital extern prin investiții directe și de portofoliu; cu deteriorări ale plafoanelor de credite ale băncilor, nu cu speranța, ci cu spectrul prăbușirii lor; mai volatili la obligațiile în valută ale debitorilor la o depreciere a leului; în realitatea căderii piețelor de capital; cu extinderea indisciplinei financiare la întreprinderile profitabile; cu drastica cădere a producției; cu implozia schimbului monetar și explozia schimbului în valută; cu neputința BNR de a-și proteja rezervele valutare oficiale actuale ale României." Și mai citez de undeva, este raportul Centrului pentru Studii Politice și Analiză Comparativă, deci, nu al opoziției.

Și se mai recomandă ceva atotștiutorilor reformei, guvernanți ai României. Nu de a fi crucificați, ci de a evita "natura elitistă a conducătorilor". "Din nefericire, mulți dintre politicienii de primă mână nu au nici cunoștințele și nici măcar priceperea necesară pentru îndeplinirea funcțiilor cu care au fost învestiți."

Și am să dau un singur exemplu, numirea ministrului agriculturii, ca un conflict între interesele de a pune în aplicare Programul ASAL și superficialitate, între rațional și metafizică, între disponibilul celor 15 mii de specialiști și cacealmaua trasă de către unii.

Oricât am fi asigurați că știm, cunoaștem, avem soluții, la laitmotivul: "Și părerea mea contează!", de la Radio Actualități, nu mai răspunde nimeni, cel mult, dezamăgirea.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - pledoarie pentru naționalism și democrație;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeț, se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din păcate, astăzi, la noi, mulți fac o dihotomie păguboasă pentru țară, între naționalism și democrație. Din păcate, o asemenea dihotomie am văzut-o chiar la această tribună, la un coleg care a vorbit înaintea noastră și care a adus acuze cu totul și cu totul nejustificate Partidului România Mare și președintelui său, partid și președinte, care, după câte știți, acceptă - și nu numai că acceptă, dar practică întru totul democrația parlamentară, schimbul de opinii, replicile directe și viața parlamentară democratică a țării. Ceea ce înseamnă că avem de a face cu acuze ipocrite și necinstite, păguboase pentru noi toți, pentru țară.

Am putea pune această dihotomie între democrație și naționalism pe seama moștenirilor comuniste, dacă ea nu ar fi chiar sâmburele putred al politicii oficiale a regimului CDR-USD-UDMR, instaurat după 1996, regim care s-a lăudat atât de mult în fața electoratului cu slogane anticomuniste. Lauda de sine nu miroase-a bine! spune, pe bună dreptate, un vechi proverb și ceea ce se întâmplă astăzi, la noi, miroase chiar a trădare națională.

Faptul se constată ușor și pe toate drumurile: de la vinderea pe nimic, la străini a întreprinderilor românești, până la umilitorul Tratat cu Ucraina, prin care drepturile istorice ale poporului român asupra unei părți din teritoriul său sunt anulate într-un mod cu totul și cu totul iresponsabil.

Paralel cu actele care duc, într-o veselie nebună, la disoluția internă a țării, politicienii actualei puteri acuză de extremism tot ceea ce încearcă să fie mai calat pe nevoile noastre naționale. Ei fac un caz enorm de democrație și urlă că aceasta ar fi amenințată de naționalism. Culmea! Chiar recent, de Ziua Constituției, președintele Emil Constantinescu, al cărui partid nici nu a votat Constituția actuală, dă tonul unor astfel de acuze, cu totul și cu totul nejustificate!

Căci, în realitate, democrația, dacă vrea să fie cu adevărat democrație - adică, a poporului - (demos - popor) nici nu poate, în principiu, să nu fie națională - naționalistă, dacă vreți, adică, a unui anumit popor. Fiecare popor își are interesele și demnitățile lui și a renunța la ele de dragul de a te pretinde democrat e o mare înșelătorie.

Jos masca domnilor! Recunoașteți adevărurile așa cum sunt, minciunile nu mai țin de cald nimănui! Democrația și naționalismul se susțin reciproc și fac casă bună împreună! În cadrul războiului economic actual este singura soluție valabilă. uitați-vă la țările din jurul nostru care știu să-și apere mai bine decât noi interesele! Uitați-vă la occident, care pune bariere de netrecut la cei ce i-ar putea periclita bunăstarea! Uitați-vă la statul Israel, care-și urmărește cu atâta consecvență naționalistă principiile!

Putem noi să spunem că la cei citați mai sus nu există democrație? Evident, nu! Atunci când este vorba de apărarea interesului fiecărui popor în parte, respectarea legilor democrației solicită o coloratură națională, adică, de respectarea a drepturilor popoarelor la existență.

Or, cum poporul nostru este amenințat astăzi în drepturile lui la existență (economică, politică, biologică), legile celei mai cinstite și curate democrații ne cer să fim cu el, adică, naționaliști. Fără a discredita pe alții trebuie să fim noi înșine. Condiția este de a nu ne lăsa discreditați din drepturile care ni se cuvin.

Naționalismul mai este bun și absolut necesar pentru noi, astăzi, pentru că el cultivă încrederea poporului în el însuși. Or, aceasta este esențială pentru învigorarea stării sale morale, pentru a putea ieși din criza nenorocită în care am fost târâți.

Fiți încrezători, români! Fiți demni și cinstiți cu voi înșivă! Și, cu siguranță, democrația voastră va învinge, păstrunsă de un naționalism luminat, statornic, mlădios și consecvent cu el însuși ca oțelul!

 
Nicolae Ionescu - intervenție cu titlul Țara arde și baba se piaptănă!;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Urmează domnul deputat Nicolae Ionescu, se pregătește domnul deputat Octavian Bot. Domnul deputat Aron Popa nu este în sală, deci, își pierde dreptul astăzi.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aproape toți oamenii din județul Argeș cu care am stat de vorbă în zilele de după sărbătorirea a 80 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, dar și oamenii de presă au remarcat discrepanța extraordinară dintre lipsurile și sărăcia ce au cuprins țara, dintre suferințele celor loviți de inundații, care au rămas săraci lipiți pământului, care mor de frig și de foame, și costurile în bani și în materiale impuse de desfășurarea grandioasei parade militare din București și din multe alte capitale de județe; discrepanța dintre lipsurile și greutățile în care se zbat, fără nici o speranță spre mai bine, sutele și miile de confrați de ai noștri, în special cei loviți de stihiile naturi, dar nu numai ei, și cele peste 25 de miliarde de lei, sumă anunțată oficial (dar ce se mai ascunde în spatele ei, nu știm), ziceam, deci, discrepanța dintre acești oameni năpăstuiți de soartă și miliardele de lei cheltuite în scopul ca timp de circa 30 de minute cei din fruntea coaliției guvernamentale să primească onorul armatei, ca să ne exprimăm așa, este mai mult decât evidentă și va fi foarte greu de explicat de către mai marii zilei, dar și mai greu de înțeles de către popor, de către oamenii care se zbat în greutăți, în lipsuri, în frig etc.

Un calcul simplu, pe care îl poate face orice contabil de la o primărie comunală, nu neapărat de la armată, de la Guvern sau de la Președinție, poate pune în evidență cu ușurință că numai o parte din cele peste 25 de miliarde de lei, bani curați, ar fi fost de ajuns pentru a se fi curățat Bucureștiul de munții de zăpadă înghețată, de gunoaiele pline de câini și șobolani, pentru a se putea astupa gropile de pe bulevardele capitalei și din țară. Și nu în ultimul rând, pentru a putea fi ajutați cu ceva mai substanțial, nu cu praful în ochi, cei care n-au nici un fel de adăpost, n-au cu ce să-și hrănească familiile, n-au nici un ban pentru a-și cumpăra un medicament și în multe cazuri nici o bucată de pâine.

Pentru orice om cinstit și curat la suflet, cu capul pe umeri, se vede de departe că în vreme ce marea majoritate a populației se zbate în lipsuri și greutăți, unii în mizerie de nedescris, murind de inaniție și de frig, mai marii puterii, cei din fruntea coaliției guvernamentale, ai Guvernului și ai Președinției, au făcut tot ce a depins de domniile lor pentru a găsi bani din banii contribuabililor, pentru a organiza parade militare cât mai fastuoase, pentru a organiza festivități, simpozioane cât mai somptuoase, pentru a face vizite și plimbări, în special în Transilvania și Banat, în zonele de nord ale țării. Pe banii cui, toate acestea? Pe banii noștri!

Iar acum, în miezul unei ierni timpurii și dure, guvernanții au ales momentul restructurării dure, al reformei prin lichidare, stârnind indignarea și neliniștea celor mulți, chiar ieșirea masivă în stradă, ca la Borș, Brad sau Câmpulung Muscel în săptămâna trecută. Atenție, domnilor guvernanți! Cât de potrivită mi se pare a fi astăzi pentru noi, românii, străvechea zicală: Țara arde și baba se piaptănă!

Vă mulțumesc.

 
Octavian Bot - anunțarea înscrierii în Partidul Alternativa României; aducerea în discuție a cazului S.C. Alor  S.A.;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot, se pregătește domnul deputat Radu Liviu Bara.

 

Domnul Octavian Bot:

Înainte de a susține intervenția, permiteți-mi să anunț de la această tribună înscrierea mea în Partidul Alternativa României.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Indecizia și inconsecvența au fost, fără putință de tăgadă, caracteristicile dominante ale guvernării din ultimii 2 ani. Lipsa voinței politice și șovăielile în aplicarea măsurilor de reformă au condus la accentuarea deteriorării situației economico-sociale, spectrul lichidării pândind multe societăți comerciale care ar fi putut avea o altă soartă, dacă se acționa la timp.

După 2 ani de gâlcevi interminabile, legate de împărțirea puterii, Guvernul își propune luarea unor măsuri radicale, printre care și închiderea unităților economice nerentabile. Ca reprezentant al unui partid de dreapata - Alternativa României, nu contest oportunitatea unei asemenea soluții, când nu există o altă variantă, dar, din păcate, există numeroase societăți comerciale, care, datorită unor interese obscure sau unei neglijențe crase, au fost lăsate sau aduse în pragul falimentului.

Îngrijorător mi se pare faptul că, în timp ce Guvernul vrea să lichideze societățile cu capital de stat care înregistrează pierderi, întreprinderile mici și mijlocii private înregistrează la rândul lor pierderi comparabile sau chiar mai mari decât ale unităților de stat. Am putea spune că, datorită unei politici greșite, Guvernul va determina în curând și închiderea multor întreprinderi mici și mijlocii particulare.

Doresc să aduc în discuție cazul Societății comerciale "Alor" S.A. din Oradea, producătoare de alumină, care, datorită pierderilor înregistrate, este amenințată cu lichidarea. În calitate de deputat de Bihor, am semnalat de câteva ori, atât la Ministerul Industriilor, cât și la FPS, pericolul care amenință societatea, dacă nu se găsește soluția potrivită. O asemenea soluție nu putea fi decât privatizarea.

În general, FPS motivează nerealizarea privatizării prin absența investitorilor interesați. Nu acesta este, însă, cazul societății amintite. Este cunoscut că Firma Toyota a depus la FPS câteva scrisori de intenție, în vederea cumpărării Societății comerciale "Alor" S.A., însă FPS a rămas surd la aceste cereri. Se pare că există interese obscure, ce vizează eliminarea prin lichidare a societății, care este o concurentă a celei cu profil similar din Tulcea, proprietatea Firmei Balli.

Solicit, pe această cale, primului-ministru, domnului Radu Vasile, cât și președintelui FPS, Radu Sârbu, care a moștenit această stare de fapt de la Sorin Dimitriu, un apropiat al Firmei Balli, să cerceteze de urgență cazul și să se treacă, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, la privatizarea societății. Datorită faptului că Societatea comercială "Alor" S.A. este o parte dintr-un sistem ce cuprinde CET 1 și Minele de bauxită de la Dobrești, închiderea sa ar avea consecințe dezastruoase.

Lipsa de interes a filialelor locale ale partidelor aflate la guvernare față de problemele județului îi face în parte responsabili pe liderii și reprezentanții acestor partide pentru soarta Societății comerciale "Alor" S.A. După modelul central, coaliția de guvernare a fost preocupată și pe plan local numai de obținerea de posturi și avantaje personale, neavând nici o strategie de susținere a județului Bihor. Întâlnirile locale, sub formulele COCOCO sau COCOPO, au fost inițiate doar pentru a se împărți posturi, de regulă, date incompetenților, sau ca prilej de mediatizare pentru politicieni obscuri.

 
Radu Liviu Bara - comentarii nefavorabile în legătură cu H.G. nr.505/1998 privind vânzarea spațiilor comerciale construite din fondurile statului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Zilele trecute, fiind în circumscripție cu primarul și secretarul unei comune am discutat și comentat Hotărârea Guvernului nr. 505/1998 privind vânzarea spațiilor comerciale construite din fondurile statului. Comentarii deloc favorabile! Fiind vorba de un primar mai școlit, iar secretarul având studii juridice, au fost făcute mai multe comentarii extrem de nefavorabile, privitoare la forma hotărârii.

Vă spun drept, nu am avut argumente să-i combat, întrucât hotărârea este redactată sub orice critică. Eu știam, bunăoară, că în țara noastră există reguli de tehnică legislativă clare și precise, intrate deja în cutumă. Cândva, acestea au format obiectul unui decret. Noi le respectăm zilnic la proiectele de lege, Guvernul ar trebui să facă la fel, la adoptarea hotărârilor. Iată, însă, că Guvernul are alte reguli, total diferite de ale Parlamentului!

Hotărârea nr. 505/1998 justifică din plin afirmațiile de mai sus, întrucât, după modul de redactare, s-ar părea că este o modificare totală a Hotărârii nr. 389/1996 emisă de Guvernul Văcăroiu. În realitate este, practic, o altă hotărâre, un alt act normativ. Că așa stau lucrurile, rezultă din faptul că autorițile locale nici nu mai fac referire la Hotărârea nr. 389/1996, ci numai la Hotărârea nr. 505/1998. După părerea mea, situația se numește haos legislativ.

Zău, domnule prim-ministru, cum v-ați putut pune semnătura pe un asemenea act normativ, deplorabil ca formă? Oare nici un membru al Guvernului, nici măcar domnul Stoica, nu a sesizat forma de tot râsul a acestei hotărâri? Îmi spunea primarul că inspectorii guvernamentali veniți în control îi fac o tevatură de toată frumusețea pentru acte proprii, care au vicii de formă mult mai mărunte decât Hotărârea nr. 505/1998.

Printre altele, se pune întrebarea: cum de a fost posibil ca prin aceeași hotărâre să se aprobe și normele metodologice de aplicare a ei? Știau elaboratorii normelor că proiectul de hotărâre nu va suferi nici o modificare în Guvern? Rămâne un mister. Eu trag concluzia că cei care au redactat normele știau că hotărârea va fi aprobată de Guvern, fără ca cineva să se uite la ea. Dacă așa stau lucrurile - și se pare că așa este - situația este foarte tristă! Tristă pentru reformă, pentru privatizare, pentru țară și locuitorii ei! Primul-ministru nu are voie să semneze astfel de parodii legislative!

Intrând pe fondul hotărârii, lucrurile mi se par și mai grave. La art. 2 alin. 2, se spune că: "Terenul aferent spațiului comercial se poate vinde o dată cu acesta." Deci, vânzarea nu este obligatorie! Nu se spune ce se întâmplă dacă terenul face parte din domeniul public, se pare că Guvernul nu a auzit de concesionare. Mi s-a relatat că, întrebați fiind la telefon, unii așa-zis specialiști din aparatul Guvernului, ar fi răspuns că aceste spații nu se vând... Deci, iată că, dacă un consiliu local nu vrea să vândă un spațiu, declară că terenul aferent este domeniu public și, potrivit istețului de la Guvern, a rezolvat problema: a blocat vânzarea, a blocat privatizarea, a blocat inițiativa lăudabilă a Guvernului.

Vă sfătuiesc, domnule prim-ministru, să vă trimiteți specialiștii la școală, astfel încât hotărârile lor să fie conform gândirii Guvernului. Altfel, vă sapă, vă sapă din interior, din prostie sau din rea credință, și asta este foarte grav!

Art. 4 alin. 4 din norme este într-o ceață totală, textele se bat cap în cap, nimeni nu știe din câți membri se compun comisiile de negociere: din 5 sau din 3. textul e de-a dreptul înebunitor! Din norme nu rezultă cine semnează, în calitate de vânzător, contractul de vânzare-cumpărare. Potrivit unor texte, vânzătorul este consiliul local sau regia autonomă, deci, ar trebui să semneze consiliul, în calitate de vânzător. Consiliul este format însă din 11, 13 sau 15 membri și nu are, potrivit legii, un organ de conducere, un reprezentant care poate semna în numele lui. Primarul este o altă autoritate, el nu poate semna în numele consiliului. Zău, domnule prim-ministru, ne spuneți cine semnează sau poate ne spune unul din cei 15 mii de specialiști?

Sunt doar câteva întrebare la care nu pot răspunde specialiștii aduși la Guvern după noiembrie 1996. Săracii, nu pot răspunde, întrucât se pare că singurele criterii avute în vedere la punerea lor în funcții au fost legate de gradul de nepricepere și de îndemânarea cu care au lipit afișele electorale.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - semnalarea situației minerilor de la Brad;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu, se pregătește domnul deputat Petru Șteolea.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ultimele declarații ale primului-ministru Radu Vasile privind intențiile de a închide alte zeci sau sute de întreprinderi, motivând că numai așa reforma concepută de CDR-USD-UDMR va avea succes, au generat, cum era și firesc, noi proteste din partea celor vizați a rămâne pe drumuri. Este lipede că actuala putere testează, din nou, răbdarea românilor, inconștientă asupra consecințelor.

Guvernul actual, alcătuit pe baze algoritmice, și nu pe criterii de competență, se află de la început într-o penibilă penurie de soluții, de idei care să relanseze economia, el acționând ca un robot, doar la indicațiile FMI și ale Băncii Mondiale. Culmea este că aceste organisme financiare își aleg clienții în funcție de competență și de demnitate! În urmă cu 25-30 de ani, România primea, pentru dezvoltare, și nu pentru demolare, 7-8 miliarde de dolari; iar astăzi, țara noastră, condusă de Emil Constantinescu și de forțe politice care numai binele românilor nu-l vor, cerșesc acelorași creditori bani pentru a distruge din temelii industria, agricultura, comerțul, transporturile, cercetarea, învățământul, cultura și sănătatea, lăsând un popor întreg fără mijloace de existență, periclitând viitorul tineretului și al neamului nostru.

Stimați colegi,

Minerii de la Brad au încetat lucrul acum 5 zile. Lor li s-au alăturat câteva mii de locuitori ai municipiului Brad, conștienți că închiderea minei de aur va însemna și moartea urbei lor. De 5 zile, nici un reprezentant al autorităților centrale și locale (exceptându-l pe omniprezentul subprefect Pavel Segesvari, nu a binevoit să stea de vorbă cu protestatarii. Minerii de la Barza nu pricep cum politicienii aleși de ei în 1996 își bat pur și simplu joc de viața lor! Ei nu-și pot explica cinismul unor guvernanți care vor să-i arunce în stradă, care vor să le lase copiii fără pită și fără carte, sub pretextul că doar așa reforma prinde contur! Este normal ca ei să refuze astfel de soluții, să protesteze, să ceară demisia Guvernului, a președintelui care i-a mințit și să solicite alegeri anticipate.

Partidul România Mare este alături de minerii de la Brad, așa cum împărtășește pozițiile muncitorilor de la "Republica" și din alte unități economice. Președintele Emil Constantinescu declara acum câteva zile că: "Se teme de unele forțe politice", care nu se împacă în nici un mod cu democrația demolatoare instaurată de CDR și UDMR.

Eu consider că temerile dumneavoastră, domnule președinte Emil Constantinescu, sunt întemeiate! Mai întâi, că ceea ce faceți de 2 ani încoace nu se cheamă nici democrație, nici reformă, nici capitalism! Dumneavoastră, domnule președinte, și cei 15 mii de specialiști în demolări înfometați de 2 ani poporul român, transformați România dintr-o țară industrial-agrară într-o piață de desfacere pentru bișnițarii ocidentului și orientului! Dumneavoastră, și forțele politice care încă vă mai susțin, periclitați, prin aceste soluții demente, viitorul neamului românesc! Dumneavoastră, domnule președinte, conduceți programul reformator care pune țara pe butuci! Ca atare, aveți motive de îngrijorare, domnule Emil Constantinescu, domnule Radu Vasile și domnilor colegi care confundați țara cu propria moșie!

Stimați colegi,

Este cert că România se află de 2 ani în întuneric și nimic nu ne determină să credem că zorii sunt pe aproape! Dintr-un foc, au fost compromise două doctrine politice: creștin-democrația și liberalismul. întreaga coaliție, de altfel, este compromisă!

Și, pentru că reușita reformei economice depinde, în viziunea puterii, de lăsarea pe drum a zeci de mii de salariați, recomand Guvernului să înceapă procesul de disponibilizare cu cei 15 mii de specialiști țărăniști, liberali și ecologiști care ne-au adus atâta bunăstare! Poate, în urma acestei măsuri, se va vedea și luminița domnului Ciorbea de la capătul peșterii...

Vă mulțumesc.

 
Petru Șteolea - prezentarea protestului salariaților-locuitori ai municipiului Brad;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Șteolea, se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Guvernul României, Ministerul Industriei și Comerțului ne anunță: vor avea loc reforme dure, vom trece la faza dură a reformei! Ne întrebăm: până acum, în curs de 2 ani de zile, din 1996, reforma la care a fost supus poporul român, industria românească, agricultura românească au fost altfel decât dure? E de-a dreptul cinică această afirmație!

Pe această linie se înscrie și declarația ministrului industriei și comerțului, domnul Radu Berceanu, că, la fel, va supune unor măsuri dure de restructurare (și nu înțelegem de ce se referă acestea numai la anumite unități economice, și nu la toate cele pe care dânsul le gestionează) două unități puternice din județul Hunedoara: Regia autonomă a cuprului Deva și fosta Regie a huilei Petroșani.

"Vom fi mai drastici!" ne anunță dânsul. De ce vom fi mai drastici? În ce vom fi mai drastici? Se anunță cu voioșie un nou val de disponibilizări. A fost unul și a fost destul de drastic! De unde această încrâncenare?

Se pare că măsura și dimensiunea acestei acțiuni guvernamentale este direct proporțională cu fermitatea și intransigența cu care, în mod logic și normal, diversele acțiuni revendicative ale salariaților din unitățile miniere (atâți câți au mai rămas aceștia) își apără locul de muncă, dreptul de a munci. Or, aceasta deranjează!

De fapt, pe această linie s-au situat și manifestațiile ajunse la culmea disperării ale salariaților de la Sucursala minieră Gura Barza-Brad. Ei au constat pe proprie piele că singura valență a politicii de restructurare dusă de actualul Guvern este aceea a disponibilizărilor de personal.

În mod logic și normal, ei consideră că în momentul de față, în minerit, inclusiv în unitățile Sucursalei miniere Brad-Gura Barza, politica de restructurare trebuie să continue, dar pe o altă valență. Este acea a doua valență a ceea ce înseamnă investițiile în dotare și retehnologizare, în dotarea abatajelor, asigurarea materialelor pentru locurile de muncă și renunțarea totală la disponibilizări. Trebuie să fie un angajament ferm al Guvernului pe această linie, o reformă în care prima și unica valență este numai disponibilizarea de personal nu este reformă!

Și, fiind că ieri am fost invitat de către salariații-locuitori ai municipiului Brad la această acțiune, spun eu de protest, care a atins cote dramatice, este o datorie de conștiință de a da citire notei de protest a acestora.

"1. Salariații Sucursalei miniere Brad își exprimă nemulțumirea față de intenția evidentă a actualei puteri de închidere a acestei sucursale miniere, declarată public de Ministerul Industriilor în data de 10.12.1998 și solicită revenirea la această decizie.

2. Îngrijorarea celor peste 30 de mii de locuitori ai zonei Brad, în ceea ce privește evoluția economică și socială a municipiului Brad, în cazul sistării activității acestei sucursale miniere.

3. Neplata salariilor la termenele convenite cu administrația și incertitudinea în ceea ce privește acordarea acestora în viitor.

Se solicită prezența la fața locului, pentru o analiză transparentă, justificată și temeinică, cel puțin a ministrului Industriei și Comerțului".

A avut loc ieri la Brad un marș al disperării, după câte am spus. Este marșul disperării, la care au fost aduși acești oameni ai munților, acești oameni, moți din Țara Zarandului, a căror calitate este una singură: munca cinstită. Această muncă cinstită, pe care salariații de la această minieră au depus-o, nu a fost plătită. Sunt restanțe în plata salariilor, începând din luna noiembrie anul curent, când, după o altă acțiune grevistă s-a reușit o plată doar de 60% din drepturile cuvenite, sarcinile de muncă fiind îndeplinte, ca să se ajungă în momentul de față la un blocaj total în ceea ce înseamnă plata drepturilor bănești.

Se pune fireasca întrebare și justificată, și s-a pus ieri acolo, când minele se declară nerentabile, când repunerea în circulație a căii ferate Deva-Brad, singura din zonă, este nerentabilă, când nu s-a realizat nimic din ceea ce înseamnă crearea unei alternative de ocupare a forței de muncă disponibilizate din minerit, în primul val - circa 1.500 de persoane, când rata șomajului în Țara Zarandului a ajuns la peste 25%, s-a pus fireasca întrebare: oare mai este rentabil să trăiești?

Și atunci, plăcuțele montate ieri la intrările în municipiul Brad, pe care scria..., plăcuțe unilingve: "Genocid!", nu pot să fie decât o acțiune justificată.

Se impune o analiză urgentă, așa cum spuneam, de către acești factori, poate, cu răspundere sau fără răspundere - cum or fi ei, la fața locului, transparență și măsuri concrete în relansarea producției miniere din Țara Zarandului.

Genocidul social în Țara Zarandului trebuie să înceteze, domnilor guvernanți!

 
Petru Bejinariu - despre deserviciile aduse de televiziune poporului român;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu.

Se pregătește domnul deputat Mihai Drecin.

O să am o rugăminte: să vă limitați la cele 3 minute, pentru că mai sunt încă 4 vorbitori și aș vrea, totuși, să parcurg toată lista astăzi.

Vă rog.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Oameni de cultură, intelectuali, țărani sau angajați ai unor societăți culturale din Bucovina istorică mi-au cerut să spun în Parlament că Televiziunea Română aduce și mari deservicii poporului român. Fireasca întrebare: Cum anume?

Menționăm, cu îngăduința dumneavoastră, acum, doar 3 căi, prin care lucrează Televiziunea, în sensul deserviciilor:

1. Subaprecierea sau ignorarea evenimentelor istoriei naționale.

Exemple: În ziua de 9 mai - Ziua Independenței României, în acest an am sărbătorit Ziua Europei. Ziua Revoluției Maghiare din 1848 s-a sărbătorit în Transilvania cu mare fast și cu o amplă componentă antiromânească, iar aniversarea a 150 de ani de la Adunarea de la Blaj a fost nepermis de diminuată. Sărbătorirea zilei de 1 Decembrie, acum, la 80 de ani de la Marea Unire, a fost translată neinspirat și extrem de costisitor la București. Iată o formă a deromânizării. Ea se încadrează în recentul curent de contestare a istoriei, a granițelor și a statelor naționale și de promovare a ideii mondializării, adică a formării, în locul, probabil, a "omului nou", a "omului nimănui", a "omului internațional".

Apărarea identității minorităților etnice a devenit la noi unul din imperativele politice ale actualei puteri și, paradoxal, respectarea identității și demnității naționale a majorității românești este ori "naționalism", ori "național-comunism", ori "separatism" - așa cum am fost numiți noi, recent, după misiunea din regiunea Cernăuți.

Cei care vorbesc de "sacrificiul istoric", de "patriotismul cu discreție", și pe care uneori îi prinde scârba de țară, ori "... m-am săturat de România", n-au înțeles că sentimentul național reprezintă o stare aleasă, profundă și gravă în devenirea unui popor, mai presus de algoritm, de discursul politic găunos și de pretextul integrării în Europa.

Oare trebuie să intrăm în Europa fără buletin de identitate sau cu unul fals, precum infractorii?

2. Se urmărește crearea unui mod și stil de viață, de gândire și simțire neromânesc, prin conținutul programelor de televiziune, care cuprind: prea multe filme străine, cu crimă, ură, teoare și pro-violență; reclamă oricărui mod de viață occidental; muzică străină, cu 60-70% deșeuri; un limbaj suprapopulat cu cuvinte străine - toate în dauna valorilor culturii spirituale românești.

3. Prea numeroasele, neobositele și înflăcăratele transmisiuni TV, de genul: "Concursuri și reclame", cu îndemnurile: "Te uiți și câștigi!", "Suni și câștigi!", "Privești și câștigi!", "Sună Acasă, pentru o casă!", "Roata norocului" și alte lozuri ale câștigului (care) induc pasivitate și nemuncă. Îndemnul "Muncești și câștigi!" este prea comunist și nu se spune nicăieri.

Oare nemții, francezii, englezii și alte națiuni tot așa s-au uitat și au câștigat actualul lor nivel de viață?

Alte căi, cu îngăduința dumneavoastră - le vom spune în altă intervenție.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Drecin - replică cu tâlc la verbiajul înflăcărat  creștin-democrat;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin.

Se pregătește domnul deputat Acsinte Gaspar.

Și, se pregătește și domnul deputat Romulus Raicu, care este ultimul pe listă.

Vă rog...

 

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

S-a discutat mult în jurul protestului politic al opoziției, desfășurat între 24 noiembrie și 8 decembrie anul curent.

Lideri și parlamentari ai partidelor de la putere, o parte a presei, au acuzat greviștii că subminează așezarea țării pe făgașul normalului, al democrației, că prin refuzul de a participa la lucrările Camerei Deputaților, oferă o mostră de trândăvie, doresc să fie plătiți pentru nemuncă.

Evident, astfel de acuze vizau răstignirea opoziției în fața electoratului, ascunderea cauzelor reale ale gestului acesteia. Este vorba de refuzul puterii de a colabora cu opoziția, în plan legislativ, din moment ce, datorită ghilotinei votului majorității, nici un amendament al P.D.S.R., P.U.N.R. și P.R.M. nu avea șansa să fie acceptat, oricât de util ar fi fost intereselor naționale.

Când acuzele, în bloc, se păreau că-și pierd efectul, cel puțin în ochii parlamentarilor, puterea a declanșat, prin unii dintre aleșii ei, atacuri împotriva unor lideri ai opoziției. În acest context, de o atenție deosebită s-a bucurat domnul senator Ion Iliescu. Cu ocazia declarațiilor politice din Camera Deputaților, din ziua de 8 decembrie anul curent, domnul deputat P.N.Ț.C.D. Radu Mânea a rostit o adevărată filipică împotriva liderului P.D.S.R. În capul acestuia s-au aruncat toate păcatele posibile și imposibile, folosindu-se expresii de o duritate încă neauzită la adresa unui parlamentar, fie el și din opoziție. Senatorul Ion Iliescu a fost literalmente sfâșiat de verbiajul înflăcăratului preopinent creștin-democrat.

Prin intervenția mea, nu doresc să-l apăr pe domnul Ion Iliescu. Sunt convins că se poate apăra singur. Ca orice cetățean, domnia sa are calități și defecte. Depinde de echilibrul cu care stăruim asupra lor, le cântărim și apreciem pentru momentul istoric dat.

De altfel, acum câteva luni, când un coleg pedeserist a procedat aproape la fel cu memoria lui Iuliu Maniu, am intervenit, cerându-i să lase specialiștilor, istoricilor să se pronunțe.

Colegului Radu Mânea aș vrea să-i povestesc, ceea ce, sub formă de banc sau glumă, se vorbește despre P.N.Ț.C.D. în marea masă a poporului român. Povestea este plasată în secolele I-II după Hristos, când creștinii erau oprimați în Imperiul Roman. Considerați periculoși pentru unitatea Imperiului Roman, creștinii erau persecutați în forme dintre cele mai crude posibile. Printre altele, nu o dată erau aruncați în arene, pradă animalelor sălbatice. Plebea romană, avidă "de pâine și circ", asista la reprezentații sângeroase, crezând că ele sunt o mostră a forței imperiului.

Într-o reprezentație de excepție, un imperator a dorit să-și impresioneze plebea romană, oferindu-i un spectacol ieșit din comun. La semnul său, în arenă au fost aruncate câteva zeci de creștini: copii, tineri, bătrâni - femei și bărbați. De frică, aceștia s-au strâns într-un colț, așteptându-și sfârșitul. La un alt semn al imperatorului, în aceeași arenă au fost sloboziți lei fioroși și flămânzi. Tribuna fremăta de nerăbdare. Aștepta cu sadism desfășurarea sângerosului spectacol. În momentul în care oameni și animale s-au încăierat în lupta pe viață și pe moarte, în strigătele isterizante ale spectatorilor, urletele victimelor și răgetele animalelor, un nor de praf a acoperit arena. După câteva zeci de minute, în spatele norului de praf s-a așternut liniștea. Spectatorii nerăbdători așteaptă limpezirea câmpului vizual. Stupoare! Când praful se risipește deasupra arenei, spectatorii văd înmărmuriți o scenă incredibilă: oamenii, grupați în același colț al arenei erau vii, nevătămați, chiar dacă sângerânzi și cu hainele rupte. Leii, însă, zăceau sfâșiați, în diferite părți ale arenei. Plebea spectatoare nu știa ce să-și mai creadă ochilor. În acest moment de stupefacție și derută, imperatorul se simte nevoit să intervină, întrebând grupul de creștini, care, în loc să fie sfâșiat de animalele sălbatice, a sfâșiat sălbăticiunile: "Ce creștini sunteți voi?" se răsti imperatorul. Răspunsul trimis din masa condamnaților la moarte, care și-au învins condiția, are mai mult valoare contemporană decât antică: "Suntem creștini-democrați!", răspunseră în cor morții-învingători.

În final, o întrebare: oare creștinii-democrați pot fi lăsați să sfâșie România? Evident, o întrebare retorică.

Și, în final, două post-scriptum:

1. Colegul care mi-a povestit scena, fără s-o interpreteze, îmi cere drept de autor?

Și al doilea: iată o dovadă că opoziția, chiar în grevă parlamentară fiind, a urmărit lucrările Camerei Deputaților și este în măsură să le aprecieze fie și post-festum.

Vă mulțumesc. (Vociferări în partea dreaptă a sălii de ședință).

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, păstrați liniștea!

 
Acsinte Gaspar - pledoarie istorico-juridico-politică în favoarea normalizării raporturilor majoritate-opoziție;

Domnul deputat Acsinte Gaspar și, urmează domnul deputat Romulus Raicu. (Vociferările continuă).

Vă rog, păstrați liniștea în sală.

 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Constituția adoptată de Adunarea Constituantă, la 21 noiembrie 1991, a avut un rol decisiv în ordonarea cadrului legal de exercitare a puterii și în instituționalizarea cadrului și a mecanismelor propriu-zise de guvernare.

Ea a marcat încheierea, în linii generale, a tranziției societății de la statul totalitar la statul de drept, fiind, totodată, prin votul exprimat în referendumul național pentru aprobarea sa, o confirmare a hotărârii suverane a poporului român de a stabili forme și modalități democratice de conducere statală și a atașamentului său față de valorile democrației constituționale.

În concordanță cu noua Constituție a țării, alegerile din 1992 au marcat, între altele, în societatea românească, consacrarea definitivă a instituțiilor politice și a mecanismelor de guvernare specifice statului de drept și a standardelor generale ale democrației constituționale occidentale.

Parlamentul rezultat din alegerile din 1992 a repus în drepturi firești principiile pluralismului politic și ale reprezentării.

Grupurile politice constituite în forul reprezentativ al poporului român și care și-au desfășurat activitatea în legislatura 1992-1996 au instituit structuri, mecanisme și proceduri parlamentare, întemeiate pe raporturile normale între majoritatea parlamentară și opoziție.

În funcție de algoritmul politic al fiecărei Camere, expresie a configurației politice a acestora, partidele parlamentare au constituit progresiv și au îmbunătățit de la o sesiune la alta un ansamblu de norme, prevederi regulamentare, care, fără a exclude regula strictă a ponderii votului majorității, au permis dialogul, compromisul politic, consensul asupra unor proiecte legislative de interes general, cum a fost de pildă privatizarea, recensământul, reforma sistemului judiciar, modificarea procedurilor civile și penale ca și a legislației materiale, civile și penale ș.a.m.d.

O suită numeroasă de proiecte ale unor acte normative au fost adoptate prin contribuția comună, deloc contradictorie, a tuturor partidelor parlamentare, indiferent dacă făceau sau nu parte din majoritatea parlamentară sau din opoziție.

Nu am intenția să afirm prin aceasta că, în legislatura 1992-1996, a fost întotdeauna o armonie perfectă între majoritate și opoziție.

Ceea ce vreau să subliniez însă, este că partidele care au constituit în precedenta legislatură majoritatea parlamentară și-au declarat fățiș disponibilitatea pentru dialog și au acceptat fără rezerve punctele de vedere ale opoziției, care nu erau vădit incompatibile propriilor programe politice.

În legislaltura 1992-1996, opoziției i s-a asigurat, în conformitate cu prevederile regulamentelor parlamentare, un cadru legal de afirmare, atât în procesul legislativ propriu-zis, cât și, mai ales, în domeniul controlului parlamentar. Inclusiv șeful statului, ales în 1992, a fost supus procedurilor parlamentare de control, declanșate de partidele aflate în opoziție.

Unui număr însemnat de legi, adoptate de Parlament, i s-a contestat constituționalitatea în fața Curții Constituționale de către reprezentanți ai opoziției.

Toate acestea dovedesc în mod clar că, beneficiind de facilitățile conferite prin cele două regulamente parlamentare, partidele aflate în opoziție, la acea vreme, au avut posibilitatea să exprime în forul reprezentativ suprem al poporului, cerințele și așteptările propriului electorat.

Acest lucru ni se pare extrem de important de remarcat, pentru că reflectă o realitate nouă a vieții politice românești, respectarea pozițiilor și opiniilor politice ale adversarului, dialogul cu acesta și chiar consensul și acțiunea comună în probleme fundamentale, de interes național au triumfat, înlocuind politica forței cu comportamentul democratic al forțelor politice.

Chiar alegerile parlamentare din toamna anului 1996 au evidențiat maturitatea politică a unui număr însemnat de partide, înțelegerea clară a regulilor jocului politic democratic, în care ponderea unui partid sau a altuia depinde de legitimitatea acestuia, cu alte cuvinte, de sprijinul primit din partea electoratului.

Chiar formarea unei anumite baze sociale a partidelor parlamentare care se încadrează în fluctuațiile normale ale numărului de membri, aderenți sau de simpatizanți, arată cu prisosință că sistemul politic românesc a căpătat substanță și se conduce după regulile generale ale competiției parlamentare democratice.

O dovadă în acest sens sunt și alegerile legislative din 1996, când s-a produs alternanța la guvernare.

Statul de drept are la baza funcționării sale principiile democratice, pluralismul politic, cu corolarul său - alternanța la guvernare.

În operarea acestor imperative democratice, alternanța la guvernare este o legitate a exprimării voinței suverane a națiunii, în virtutea căreia, elementele politice ale Legislativului și Executivului sunt înlocuite.

Partidul Democrației Sociale din România a înțeles perfect aceste reguli, strict ale democrației, iar atitudinea postelectorală a fost apreciată atât în țară, cât și în străinătate.

Încă de la începutul legislaturii, P.D.S.R.-ul a afirmat că va milita, ca partid de opoziție, pentru transpunerea în practică a programului său electoral, pentru care a votat un segment semnificativ din populația țării. Deși a pierdut alegerile, P.D.S.R.-ul este, prin numărul de mandate de deputați și senatori, cel mai mare partid din opoziție.

Cu toate acestea, nu numai P.D.S.R.-ul, ci și celelalte partide aflate în opoziție, se află, practic, izolate de procesul legislaltiv, datorită unor procedee nedemocratice, la care a recurs actuala coaliție majoritară din Parlament și Guvernul.

Sunt edificatoare în acest sens practica Ordonanțelor de urgență emise de Guvern, ca și respingerea prin votul majorității a amendamentelor de conținut, prezentate de parlamentarii opoziției în procesul de adoptare a legilor.

Respingând inițiative legislative ale opoziției cu un pronunțat caracter social, actualul Guvern nesocotește grav voința electoratului, de voturile căruia nu s-a bucurat, pretinzând, în consecință, că este reprezentantul unic al națiunii. Se încalcă în acest fel una dintre regulile de bază ale parlamentarismului, adevărat principiu fondator al instituției reprezentative, afirmarea rolului opoziției ca alternativă la guvernare, electoratului rămânându-i dreptul suveran de a decide la viitoarele alegeri cui să-i acorde încrederea sa.

Prin comportamentul său politic, actuala majoritate parlamentară și Guvernul, care se află la putere, inversează însă rolurile și se străduiesc să arate că "ceea ce este bine pentru ei este bine și pentru populație".

În repetate rânduri, P.D.S.R.-ul și celelalte partide din opoziție au atras atenția asupra acestei tendințe a puterii, care devine din ce în ce mai accentuată.

Acesta este și motivul pentru care Partidul Democrației Sociale din România susține adoptarea unui "Cod de raporturi între majoritatea parlamentară și opoziție", conceput ca un ansamblu de reguli și practici parlamentare, bazate pe următoarele principii generale:

a) opoziția este un factor instituțional și un element esențial al democrației parlamentare;

b) opoziția are rolul de a exprima în mod oficializat și într-un cadru special instituționalizat și organizat critica de ansamblu și punctuală a programului de guvernare;

c) opoziția constituie prin esența sa o alternativă politică la majoritatea parlamentară.

d) atât majoritatea parlamentară și guvernamentală aflată la putere, cât și opoziția, trebuie să aibă în vedere că spiritul concilierii, al dialogului și compromisului este mult mai productiv și de preferat atitudinilor autoritariste, bazate pe puterea votului.

Vă mulțumesc.

 
Romulus Raicu - referire la nerealismul noii liste de unități economice propuse pentru lichidare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Romulus Raicu.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După ce a vegetat timp de aproape 8 luni, fără să facă aproape nimic pentru înfăptuirea reformei economice în România, Guvernul "Radu Vasile" s-a decis ca, de Sfintele Sărbători, să accelereze, chipurile, acest proces.

Speriat ca nu cumva reprezentanții F.M.I. să găsească economia românească în aceeași stare nefericită, domnia sa și partidele aflate la putere s-au gândit că economia s-ar însănătoși dacă ar mai lichida ceva din unitățile economice.

Domniilor lor li s-ar potrivi dictonul: "Numai lichidarea ne asigură salvarea!"

Dar, în locul unei liste care să cuprindă, într-adevăr, întreprinderile cu pierderi mari, Fondul Proprietății de Stat a dat publicității o listă în care figurează și o serie de unități economice care obțin rezultate bune în activitatea de producție.

Acesta este și cazul întreprinderii mehedințene SEVERNAV S.A. - Drobeta Turnu Severin, care, în ultimii ani a reușit să achite cea mai mare parte a datoriilor făcute de precedenta conducere și să încheie contracte cu parteneri externi din Germania, Olanda, Scoția, Norvegia. Contractele încheiate se vor derula până în anul 2001, iar valoarea acestora se ridică la circa 40 milioane de mărci, 20 milioane de dolari și 9 milioane de guldeni olandezi. Numai în ultimele două săptămâni au intrat în conturile întreprinderii 1,9 milioane dolari și aproape 600 mii de mărci.

Cifrele menționate arată că Șantierul Naval este cel mai căutat șantier de construcții navale din țară, vasele construite aici întrunind aprecierea unanimă a partenerilor externi. Nu întâmplător, cel mai pretențios partener din Germania a conferit "certificatul de calitate IZO 9.001", care înseamnă recunoașterea calității deosebite a produselor realizate aici. Este de-a dreptul incredibil ca o unitate care obține asemenea performanțe să nu-și poată continua activitatea și să se treacă la lichidarea ei.

Toți cei care au trudit și trudesc la realizarea acestor nave au rămas consternați când au aflat că întreprinderea lor figurează pe o asemenea listă. Oamenii sunt desnădăjduiți și revoltați pe cei care-și permit să ia asemenea decizii capitale, fără ca F.P.S.-ul să facă o evaluare a situației întreprinderii la fața locului.

Domnilor guvernanți,

Dumneavoastră cereți românilor "să mai aibă răbdare" și să accepte măsurile pe care Guvernul intenționează să le ia.

Pot oare românii să mai aibă răbdare față de un Guvern care, timp de doi ani, nu a făcut altceva decât să promoveze interesele unui partid sau altulia din coaliție? Pot să mai aibă răbdare față de cei care au încurajat corupția, față de cei care au adus poporul român într-o profundă stare de sărăcie?Până unde cred actualii guvernanți că poate merge răbdarea românului? Era oare cazul ca, tocmai acum, de Sfintele Sărbători, când tot românul își dorește câteva ceasuri de liniște, să apară această nefericită listă?

Se vede cât de creștini și democrați sunt cei de la P.N.Ț.C.D. dacă, chiar de sărbători au venit cu asemenea măsuri...

Ca partid care apără interesele naționale ale țării, P.U.N.R. nu va accepta niciodată politica de lichidare a întreprinderilor, politică ce echivalează cu distrugerea unei importante părți din avuția națională.

Ca parlamentar de Mehedinți, solicit Guvernului României să analizeze situația economico-financiară a Întreprinderii SEVERNAV și să dispună scoaterea acesteia de pe lista întreprinderilor ce urmează a fi lichidate.

Nu reaprindeți, domnilor, mișcările greviste în străvechiul nostru oraș, pentru că navaliștii nu vor ceda în fața presiunilor guvernanților și nu uitați că spiritul de sacrificiu, întâlnit în timpul grevei de la CELROM, se poate regăsi și la angajații Șantierului Naval.

Dumnezeu să vă dea gândul cel bun!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu aceasta, prima parte a ședinței noastre de astăzi, cea dedicată intervențiilor, s-a încheiat.

O să rog liderii de grupuri să-i roage pe colegi să vină în sală, pentru a trece la partea a doua a ședinței, cea destinată inițiativelor legislative.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă informez că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări 262, un număr de 81 deputați fiind absenți, din care 77 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul prevăzut de art. 128 din Regulamentul nostru este întrunit.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 30 mai 2020, 15:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro