Vasile Vetișanu
Vasile Vetișanu
Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 17-03-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.11 Vasile Vetișanu - considerații asupra reacțiilor apărute în presa internațională în legătură cu cererea procurorului general al României de reabilitare a unor foști demnitari din Guvernul Antonescu;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Vasile Vetișanu, se pregătește domnul Radu Liviu Bara. Este prezent?

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Țin să precizez că declarația de astăzi o fac în nume propriu, nu în numele partidului din care fac parte.

Problema pe care o ridic are în vedere o situație de interes național într-un stat de drept, respectiv cererea procurorului general al României de reabilitare a unor foști demnitari din Guvernul Antonescu. Problema de mai sus a ieșit însă din sfera unui interes național, atrăgând atenția unor europeni și nu numai, chiar și unor cetățeni români aflați în prezent în statul Israel.

În prima direcție, cea europeană, o publicație recunoscută de regulă prin obiectivitatea ei ca "Le Monde", plonjează în mod surprinzător, prin doi autori, "Noul accces de revizionism în România", este chiar titlul articolului, în care autorii deplâng punerea sub semnul spiritului justițiar a mareșalului Antonescu și a miniștrilor săi. Logica șchioapă a autorilor îi determină să afirme că Guvernul Antonescu a impus în România o politică deschisă anti-semită. Nimic mai fals. Politica dusă de Antonescu era una rezultată din condițiile de război, supusă deci, rigorilor și situațiilor adecvate din care, este adevărat, au rezultat și lagărele de concentrare pentru evreii din Transnistria, cu pierderi de vieți omenești.

Analiștii de la "Le Monde" ar fi trebuit măcar în plan comparativ să rețină că adevărata politică anti-semită, deschisă, s-a finalizat cu peste 300.000 de victime omenești din rândul evreilor, o politică dusă tot pe pământul României, sub ocupația hortystă în nord-vestul Ardealului, la care însă nu se face nici o referință. Din acest punct de vedere nazismul german a procedat întocmai ca și comunismul de esență sovietică de după război, un comunism care a dus la milioane de victime omenești în România, cu o cruzime ce întrece nazismul. Este ceea ce rezultă și din opinia unui comentator politic care arată că, proporțional, românii și România "au pierdut și au suferit mult mai mult datorită regimului comunist, la instaurarea căruia evreii au avut o contribuție importantă, decât au suferit evreii din partea statului român, pe timpul regimului Antonescu".

Iată ce nu trebuie ocolit și nici nu trebuie uitat, așa cum ușor uită o comentatoare din Ierusalim, o ziaristă de elită cândva la fosta revistă "Lupta de clasă", organ teoretic al C.C. al P.C.R., care, de acolo de unde se află, rușinată parcă de un trecut în care demasca proletaricește pe cei ce nu se supuneau ideologiei roșii, îl judecă azi pe Antonescu, așa cum îl judeca și cu două decenii și jumătate în urmă, scriind: "Antonescu a acționat independent față de Hitler, pentru că a inițiat înaintea lui deportarea evreilor în lagăre cu regim de exterminare".

Din nou logica istoriei este răsturnată ca și cum Antonescu ar fi fost inspiratorul lui Hitler și nu un supus al acestuia, în stare de război. Ideoloaga revoluționară cu nume de ținut mioritic uită că acei miniștri cu poziții realiste din Guvernul Antonescu, ca de pildă, filozoful Ion Petrovici, au fost condamnați ulterior, în numele poporului, de un tribunal unde comisarii erau tot sub presiunea dictaturii roșii, întocmai cum Antonescu se afla sub presiunea dictaturii brune. Numai că dictatura roșie s-a exercitat prin crime în timp de pace, săvârșind cele mai abominabile fapte pe care "Cartea neagră a comunismului", recent apărută în Franța, din care nu lipsește nici România, le dezvăluie, arătând că comunismul a ucis între 100 și 200 de milioane de ființe omenești de la venirea sa la putere, în diferite țări.

Sumarele referiri de mai sus ne îndreptățesc să amintim din nou că, deși procesul nazismului s-a terminat, procesul comunismului nu a început încă. El trebuie să înceapă, fie și numai pentru o izbândă a sentimentului de umanitate.

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 25 mai 2020, 20:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro