Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 17-03-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,51.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Sorin Lepșa și Corneliu Ciontu, secretari.

*

 
Ioan Bivolaru - considerații asupra activității FPS de privatizare a economiei naționale și a contractului cu banca olandeză ABN AMRO BANK;

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem ședința noastră de astăzi, cu programul de intervenții.

Domnul Ion Bivolaru, este? Are cuvântul.

Se pregătește domnul, Burlacu Viorel, prezent.

 

Domnul Ion Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

A devenit notoriu faptul că, deficitul bugetar pe 1998, trebuie menținut în limitele impuse de Fondul Monetar Internațional și că, pentru aceasta, Guvernul actual este dispus să sacrifice orice, inclusiv "Reforma", stabilind că efortul privatizării va fi canalizat în direcția privind consumul.

F.P.S.-ului îi revine anul acesta sarcina istorică, de a vinde de patru ori mai multe active, ca anul trecut, cei circa 10.000 de miliarde de lei obținuți, trebuind să acopere gaura bugetară, creată prin politica economică din 1997. Suntem asigurați că, în următorii 2 ani, procedeul se va repeta, epuizându-se, impunând guvernelor următoare, să gândească asupra a ce s-ar mai putea vinde.

Misiunea F.P.S.-ului de a obține cei 10.000 de miliarde de lei, din vânzarea activelor, în anul acesta, se dovedește extrem de anevoioasă pe plan intern, din cauza sărăcirii, în ultima perioadă, a prezumtivilor investitori autohtoni.

În consecință, voința politică de la vârful F.P.S. a decis anul trecut, să găsească tot sprijinul extern, pentru a rezolva problema vânzării activelor naționale, iar dacă acest sprijin nu există, conducerea F.P.S. a hotărât că trebuie creat.

Astfel, au apărut, în afara țării, agenți de privatizare, gen "Euroinvest" S.R.L.-Gibraltar ș.a., a căror sarcină era, de a se implica direct, în tot acest efort de privatizare, ca asociații familiare.

Presa și opinia publică au sesizat escrocheria, pentru care, organismele anticorupție ale Guvernului și ale "Cotrocenilor" au dovedit că nu prea au vocație, iar domnul F.P.S., Sorin Dimitriu, a declarat, fără să șocheze pe cineva, că acestui "Euroinvest"- S.R.L., i s-ar fi reziliat, imediat, contractul, același tratament aplicându-se și celorlalte contracte similare. Transparența fiind totală, nimeni nu a reușit să afle ce se poate ascunde în spatele sintagmei "contracte similare".

În fața unei comisii parlamentare, întrebat fiind cum se va desfășura relația externă a F.P.S.-ului, pentru atragerea de cumpărători ai pachetelor de acțiuni, domnul Sorin Dimitriu a înștiințat că s-a demarat, în procedură de urgență, deschiderea de centre de afaceri pentru privatizare, în străinătate. S-a înțeles de la domnia sa că, astfel, vor fi atrase instituții extrem de onorabile și mai presus de orice bănuială: bănci, consorții și alți reprezentanți ai "marii finanțe", care se vor implica, rezonabil, în complexa acțiune de privatizare a economiei naționale.

Astfel de colaborări externe au fost provocate, și implicarea președintelui României în derularea privatizării se confirmă, încă odată, în plus, aflând că, în misiunea oficială a domniei sale din 5 - 6 martie a.c., în Olanda, acesta a binecuvântat semnarea unui contract de asistență între F.P.S. și banca Olandeză "ABN AMRO BANK", pentru privatizarea companiilor de navigație NAVROM, ROMLINE și PETROMIN.

Conform contractului, "ABN AMRO BANK" va contribui la evaluarea celor trei companii, la elaborarea caietului de sarcini, la stabilirea strategiilor de privatizare a companiilor respective și, nu în ultimul moment, la semnarea contractelor de privatizare.

Nu se punea, sub nici o rezervă, problema credibilității și onorabilității unei astfel de colaborări cu banca olandeză, dacă domeniul de privatizare stabilit ar fi fost oricare altul, și nu flota comercială română. Dar, banca olandeză, "ABN AMRO BANK", este implicată direct în acordarea unor credite, în 1992 și 1993, pentru reparația, retehnologizarea sau construcția unor nave ale companiei "PETROMIN", în valoare totală, de 17.000.000 de dolari.

Modul în care s-au acordat aceste credite, folosirea unor sume în alte scopuri decât cele declarate, de către societăți străine, implicate direct în activitatea de shipping a companiilor "PETROMIN" și "ROMLINE", au constituit subiecte de anchetă parlamentară, în perioada 1993 - 1994.

La înscăunarea noului ministru al transporturilor, una din notele de trecere, acordată acestuia, de către Comisia pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților, a fost pentru convingerea exprimată a domniei sale, că flota comercială română ține de domeniul strategic al economiei naționale.

Aflăm, acum, după vizita oficială a președintelui Emil Constantinescu în Olanda, că banca olandeză, "ABN AMRO BANK", va acorda asistență F.P.S.-ului, pentru stabilirea strategiei de privatizare a acestui sector strategic, fără a ști cineva, care este punctul de vedere al Ministerului Transporturilor sau al Guvernului.

În aceste circumstanțe, suspiciunile nu pot fi reprimate, gândindu-ne că, prin placa turnantă de la Pireu - Grecia, banca "ABN AMRO BANK" este iarăși implicată, iar președintele țării, atât de interesat în corectitudinea afacerilor de shipping, în naivitatea sa, este antrenat de către cercuri interne interesate, într-un posibil nou scandal, privind flota comercială.

Vă mulțumesc.

 
Viorel Burlacu - despre disfuncționalități ale sistemului legislativ în sectorul financiar-contabil;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Burlacu Viorel, se pregătește domnul Lazăr Lădariu. Este prezent domnul Lazăr? Este prezent, ca de obicei.

 

Domnul Viorel Burlacu:

Onorat auditoriu,

În sectorul financiar-contabil, ne confruntăm cu disfuncționalități ale sistemului legislativ, care blochează dezvoltarea.

Îmi permit să semnalez două situații, cu speranța, că actualul Executiv va găsi resurse de corijare. Exemplele sunt nenumărate. Voi prezenta doar două cazuri:

1. În precizările privind unele măsuri referitoare la închiderea exercițiului financiar al anului 1997, la Cap. 2/4, se prevede: "Ultima reevaluare s-a efectuat în anul 1994, pe baza H.G. 500/1994, privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social, orice altă reevaluare urmând a avea la bază acte normative".

În consecință, evaluările efectuate de experții evaluatori, nu pot fi reflectate în contabilitate. Suportă lovitura întreprinzătorii mici și mijlocii, care sunt în curs de contractare de credite. În tratativele cu băncile lor, acestea au impus serviciilor de analiză și risc, să evalueze imobilizările corporale ale solicitanților, pentru a pune banca la adăpostul unor evaluări care pot deforma valoarea reală a ipotecilor. Odată cu întocmirea acestor rapoarte de evaluare, băncile pretind solicitanților să majoreze capitalul social, cu valoarea suplimentară, obținută prin diferența între vechea valoare și valoarea nou stabilită. Dar, conform precizărilor Ministerului Finanțelor, citate mai sus, nu se poate opera această majorare, deci nu se poate contracta creditul, urmând a se aștepta "actele normative". Că precizările citate sunt deficitare, din cauza unei incorecte motivări economice, se dovedește din dinamica indicelui de inflație. Când s-a întocmit H.G. 500/1994, valoarea unui dolar U.S.A. era de 1.700 lei, iar la sfârșitul anului 1997, valoarea dolarului, admisă de comunicatul Minsterului de Finanțe, era de 8.023 lei. Raportând cele două valori, adică 8.023 la 1.700 lei, rezultă un indice de inflație de 4,72. Componentele materiale ale capitalului social s-au majorat de 4,72 ori. Dar, nu se poate, nu ne dă voie funcționarul care a redactat precizările și șeful lui, care au băgat aceste precizări sub nasul ministrului, ca să le semneze.

Prezentele reglementări ale Camerei de Comerț și Industrie a României, au statuat regula, că majorarea de capital trebuie validată de judecătorul delegat. De ce? Dacă majorarea este temeinică, societatea având responsabilitatea operațiunilor executate, este suficientă o adresă, din partea societății, către Camera de Comerț, în care să-i aducă la cunoștință, majorarea de capital, atât. Societatea nu este subordonată Camerei de Comerț. Camera de Comerț este o unitate de evidență, a societății comerciale, și nu un organ de decizie multilaterală.

2. Al doilea caz în care instrucțiunile paralizează activitatea societăților mici și mijlocii, este constituit de operațiunea de finanțare a activității de către un asociat, finanțare care a fost necesară, pentru depășirea unui moment de cumpănă din activitatea acesteia. Această finanțare este evidențiată, corect, în creditul contului, contul întreprinzătorului individual. După o bună bucată de timp, în care inflația reduce valoarea reală a finanțării inițiale, asociatul care a efectuat vărsământul, are nevoie de bani și el vrea să și-i retragă, dar, bineînțeles, la noua valoare reală. Nu există, în normele metodologice de aplicare a conturilor contabile, o asemenea posibilitate. Singura posibilitate este, ca această compensare a devalorizării, să fie împărțită pe toți asociații. Cum aceștia nu au disponibile sumele necesare, trebuie să ia un avans din dividende. Nu se poate. Niște instrucțiuni "ad-hoc", ale Ministerului de Finanțe, interzic avansuri din dividende până la închiderea anului financiar. Sunt banii lor, le aparțin, dar dacă nu vrea funcționarul care a redactat instrucțiunea și ministrul a semnat-o, ce importanță mai are regimul juridic al profitului?

Pentru intrarea în normalitate există o singură soluție: operative să fie doar legile și ordonanțele. Cer ca instrucțiunile, precizările și normele să fie anulate, fiind promulgate prin lege și ordonanțe.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - atenționare privind manifestările antiromânești din Transilvania;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Lazăr Lădariu, de la P.U.N.R.

Se pregătește domnul Octavian Bot, de la Independenți. Este prezent? Nu este prezent.

Stimați colegi,

Vă rog să vă încadrați în cele 3 minute, pentru a lăsa și celorlalți dreptul la intervenție.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Când susțineam, de la acest microfon, că de la Tratatul cu Ungaria ni se trag, în ultimul timp, mai toate manifestările fățișe, antiromânești, din Transilvania, unii deputați udemeriști și îndărătnicii lor susținători dintr-un Guvern al dezamăgirilor naționale, au sărit ca arși, până în înaltul cerului.

De la această tribună, a Parlamentului României, pe care unii continuă să-l confunde cu cel de la Budapesta, încerc să-i aduc, iarăși, pe unii nepăsători păguboși, cu picioarele pe pământ și să-i încredințez că motivele neliniștei românilor ardeleni sunt reale, din moment ce U.D.M.R., tot timpul, pregătește câte ceva.

Faptul că la 15 martie, de Ziua națională a Ungariei, în numeroase orașe din Ardeal, a fost intonat, nu Imnul de stat al României, cum ar fi fost firesc, ci cel al Ungariei, se pare, că azi, nu mai miră și nu mai deranjează pe nimeni, cum nu mai miră nici cum flutură drapelele unguresc și secuiesc, în disprețul suveran al celor înstăpâniți de dorința separatistă a iredentismului maghiar. Cum nu mai uimește și nu mai deranjează pe nimeni, în această somnolență generală, în care se cufundă, pe zi ce trece, acest Guvern, că în discursurile lor, liderii udemeriști, de la Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Miercurea-Ciuc, Târgu Secuiesc, Satu-Mare, Odorheiul Secuiesc, au spus, mai răspicat ca niciodată, că doresc separatism și autonomii pe criterii etnice. Cum tot nimeni, din "banca puterii" nu se sesizează că, fără ocol, s-a afirmat: "o țară care are o singură națiune și o singură limbă, ar fi o țară pierdută".

Devine tot mai descalificantă "Puterea", predispusă la nepermise cedări, în fața primarului Fodor Imre, nașul indicatoarelor inutile, dovedite a fi clare acte neconstituționale, la intrările în Târgu Mureș, pentru care, domnul prefect, Dorin Florea, de mult trebuia să declanșeze procedura suspendării.

Cu câteva zile înainte de 15 martie, ca o vădită provocare și sfidare, același Fodor Imre, așează plăcuțe bilingve, pe Primărie, și obligă pe slujbași să poarte ecusoane româno-maghiare, pe care apare și o stemă, fără avizul Comisiei Naționale de Heraldică a Academiei Române.

Pentru nimeni, se pare, nu mai are nici o importanță, că la Judecătoria Târgu Mureș, în unele procese, actul de justiție se face, exclusiv, în limba maghiară, încălcându-se, grosolan, legile țării. Cum nu deranjează nici faptul că preotul Kolcear Sandor, președintele Filialei Mureș a U.D.M.R., introduce interdicția participării la conferințele de presă pentru ziariștii care nu cunosc limba maghiară, în vreme ce, limba oficială a statului este limba română.

Și se mai miră, oare, unii, că pentru românii ardeleni evenimentele de la 1848 - 49, din Transilvania, au o cu totul altă semnificație, atunci când, în vatra nașterii neamului, se intonează imnul Ungariei? Când există aceste porniri antiromânești, noi refuzăm să-i sărbătorim pe cei care ne-au trecut, atunci, prin foc și sabie, au ucis 40.000 de români, au incendiat, ars și distrus peste 250 de sate, tot atâtea biserici și mânăstiri.

Spunea, de curând, cineva: "Națiunea care își uită istoria, merită s-o retrăiască". Dacă din pățanii se învață, atunci este timpul să luăm cu toții aminte.

Vă mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - despre importanța primordială a politicilor sociale în contextul reformei economice și instituționale;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Doamna Paula Ivănescu, de la Partidul Democrat. Este prezentă. Aveți cuvântul.

Urmează domnul Varga Attila, U.D.M.R. Prezent? Este.

 

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Atât de frecvent, în limbajul politicienilor, apare noțiunea de "Reformă economică și instituțională", încât lumea o privește fascinată, ca pe un fetiș, și o invocă, ca pe o incantație aproape divină, așteptând - de câțiva ani, buni - ca ea să-i aducă bunăstarea mult visată. Dar în limbajul nostru, al politicienilor, apare din ce în ce mai rar cuvântul "oameni", și asta, de obicei, numai în campania electorală, când avem nevoie de voturile lor. Se uită, în mod nepermis, criminal aproape, că reformele, fie ele economice, fie ele instituționale, se fac cu oameni și pentru oameni.

În continuare, legislația și măsurile luate de Guvernul Ciorbea, cât și cele luate de Guvernul Văcăroiu sunt în favoarea statului și contra cetățeanului. Actualii guvernanți, ca și precedenții, nu s-au gândit, niciodată, cât de importante sunt politicile sociale și nici nu se gândesc, că acestea ar trebui să capete o importanță primordială, deoarece nu poți face construcție, reconstrucție și inovație, cu oameni săraci, bolnavi, needucați, dezorientați.

În minimalizarea importanței omului, cu nevoile sale, moștenită - din păcate - de la regimul dictatorial, ceaușist, se ocolește exact abordarea pragmatică, care înseamnă dimensiune economică a politicilor sociale. Mai direct spus, investiția în resursa umană este cea mai profitabilă, se recuperează în foarte scurt timp și cu cele mai mari beneficii pentru țară și pentru oameni. De aceea, atrag atenția guvernanților, ca și opozanților, că - până nu este prea târziu - trebuie să gândim prin prisma satisfacerii trebuințelor umane.

A sosit momentul să ne unim glasurile cu toții, împreună cu sindicatele și societatea civilă, pentru a impune o corectă evaluare a stării sociale a populației. Aceasta se poate realiza prin instituționalizarea pragului de sărăcie și de subzistență, precum și nivelul de trai, decent, care - alături de declarația pe venitul global - vor da măsura, exactă, a stării de fapt a cetățenilor și vor orienta politicile sociale, inclusiv protecția socială, exact acolo unde sunt necesare. Cred că experiența din 1997, când s-au alocat cele mai multe fonduri pentru protecție socială, dar care nu și-au atins ținta, din lipsa criteriilor, care au fost cheltuite ineficient și chiar risipite, nu mai trebuie repetată.

Suntem în pragul adoptării Legii bugetului pe 1998, și cât o fi el de "austeritate", acesta va trebui să fie orientat, cu prioritate, către nevoia de sănătate, de instrucție, de ordine și liniște publică. Într-un cuvânt, a venit vremea creării unui adevărat sistem de securitate socială a cetățeanului.

Dacă vrem să avem bunăstare, dacă vrem să ne clădim o nouă stare economică, dacă vrem să continuăm tradițiile culturale, de excepție, dacă vrem ca România să fie un loc pentru fiecare, și o țară pentru toți, trebuie să gândim că, mai întâi, sunt oamenii.

 
Varga Attila - reflecții asupra actualității idealurilor revoluțiilor de la 1848, la aniversarea a 150 de ani;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Varga Attila.

Se pregătește domnul Vasile Pavel, de la P.N.Ț.C.D.

 

Domnul Varga Attila:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Anul acesta se împlinesc 150 de ani, de la Revoluția, de la Revoluțiile din 1848, care au declanșat, în întreaga Europă, schimbări profunde în structura socială, precum și în relațiile dintre state și popoare.

Pentru toți maghiarii, oriunde s-ar afla, ziua de 15 martie este cea mai importantă sărbătoare națională, deoarece, în urma evenimentelor de la Pesta, din acea zi de primăvară, s-a deschis calea afirmării și emancipării naționale, șansa de realiza valorile democratice liberale, de libertate, egalitate și fraternitate, lansate, cu câteva decenii în urmă, de Revoluția franceză.

Nu doresc să apelez la memoria istoriei și nici să evoc evenimentele trecutului. Doresc, în schimb, să apelez la învățămintele evenimentelor, să reflectez asupra actualității idealurilor pașoptiste.

Aș putea spune că Revoluția din 1848 a fost una nefinalizată, întrucât, în acest spațiu al Europei, abia în prezent, după un secol și jumătate, s-au creat condițiile pentru realizarea idealurilor pașoptiste.

Astfel, libertatea, în zilele noastre, este o componentă esențială și fundamentală a relației dintre individ și stat, dintre societatea civilă și stat, componentă asupra căreia trebuie vegheat îndeaproape și continuu. Egalitatea cerută atunci s-a transformat, azi, în egalitatea în drepturi și chiar în egalitatea șanselor, ce se poate realiza numai într-un cadru legislativ adecvat, cu care, încă, am rămas datori societății. Fraternitatea, în fine, se manifestă prin colaborarea dintre indivizi, prin parteneriatul social, sau chiar prin cooperarea regională, transfrontalieră, care - de asemenea - este încet pe cale de a se înfăptui.

Revoluția din 1848 și-a propus afirmarea identității naționale a fiecărui popor, precum și realizarea colaborării și reconcilierii istorice dintre ele. Revoluția a fost animată, deopotrivă, de ideea națională, naționalistă, în sens pozitiv și constructiv al cuvântului, și internaționalistă, propunând un nou model de cooperare între statele europene. Cine poate nega faptul, că problema națională, problema minorităților naționale, este deosebit de actuală și încă își așteaptă rezolvarea corespunzătoare?

Pe de altă parte, însă, naționalismul pașoptiștilor se regăsește, azi, în intenția unanimă de integrare într-o Europă unită, manifestată - fără excepție - de toate statele regiunii noastre. Acest model, care se conturează în zilele noastre, afirmă că ceea ce contează, cu adevărat, este, nu atât existența statală, care - oricum - nu este periclitată, ci - mai mult - existența umană, condiția umană.

Același model cere, însă, cu fermitate, ca particularitățile specifice fiecărei națiuni să fie protejate, exclusivismul naționalist să fie înlocuit cu dorința conviețuirii pașnice, deoarece, la urma urmei, înt-o Europă unită, fiecare națiune devine minoritară.

În istorie, adeseori se întâmplă, ca toată bunăvoința manifestată, bunele intenții și ideile, incontestabil, progresiste, să devină sursă de neînțelegeri și dușmănie nejustificată, căci naționalismul exacerbat, din orice parte, a acoperit cu un văl negru faptele revoluționarilor. Iar neînțelegerile provin, de cele mai multe ori, din nerespectarea angajamentelor reciproce, când cuvântul dat nu se bucură de respectul cuvenit. Reconcilierea și colaborarea dintre popoare a fost un program politic, unanim acceptat de pașoptiști, dar nu a fost pus în practică, prin măsuri legislative adecvate.

Prin urmare, greșeli și erori s-au comis de ambele părți. Dar, obligația noastră este de a evita aceste greșeli, respectiv de a înfăptui idealurile nobile ale revoluționarilor, acele idealuri care vizau pacea dintre popoare, care promovau valorile ce leagă popoarele, și nu cele care le dezbină.

Este privilegiul nostru, de a omagia înaintașii noștri și, în același timp, obligația morală de a nu repeta greșelile lor. Dacă nu este așa, istoria nu își îndeplinește rostul, iar prezentul nu realizează progres.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Vasile Pavel - comentarii ocazionate de afirmații ale secretarului general al PDSR referitoare la implicarea PNȚCD în procesul de privatizare, făcute cu prilejul unei vizite la Bacău;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Vasile Pavel.

Stimați colegi,

Vă rog, să vă încadrați în 3 minute cu intervențiile, pentru că, în această variantă, ne apucă pauza de prânz, la programul de intervenții.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Pavel:

Da, am să mă încadrez în cele 3 minute, la care ați făcut apel.

Doamnelor și domnilor,

Nu aș fi făcut această scurtă intervenție, dacă nu aș fi citit într-un ziar local din Bacău, următorul titlu: "Pușculița P.N.Ț.C.D. se umple cu banii rezultați din privatizare", afirmație făcută de secretarul general al P.D.S.R., cu prilejul unei vizite făcute, la Bacău, la sfârșitul săptămânii trecute.

Dacă P.N.Ț.C.D. ar intenționa să facă acest lucru, ar trebui să ia lecții serioase, de la P.D.S.R., care - slavă Domnului - nu duce lipsă de acei profesori, în domeniul "umplerii pușculiței". Dar, pentru că afirmația a fost făcută la Bacău, aș vrea să amintesc, dacă mai este nevoie, că un mare specialist, în această materie, este unul dintre membrii stafului P.D.S.R., Iacobov Corneliu, fost președinte al F.P.P. II. - Moldova, sub oblăduirea căruia s-au produs, prin manevre frauduloase, un prejudiciu cert, de 1,5 miliarde lei și avalizări de bilete - la ordin - de 35 miliarde lei, făcute preferențial, fără garanții, în favoarea unor firme care au cotizat la partidul din care face parte acest individ. Acest personaj, simbol al corupției, de care a auzit o țară întreagă, are tupeu să dea lecții de cinste și să afirme, în presă, că Ordonanța privind privatizarea favorizează corupția și privatizarea frauduloasă.

Nu știu cum ați putut uita, domnilor, cine a condus F.P.S.-ul când s-au semnat contracte dubioase de privatizare. Exemplu: Azo-Mureș - Târgu Mureș, Turnu S.A. etc. Cum ați uitat de firmele "căpușe" care au falimentat economia românească și de care dumneavoastră nu sunteți străini. Oare cine a condus țara până în noiembrie 1996, patronând cele mai mari "tunuri" și cele mai mari acte de corupție din istoria țării?

Adevărul este, că nu vă împăcați cu ideea și cu gândul că ați pierdut alegerile, și că nu mai puteți face privatizare, așa cum ați făcut-o. Adică, în folosul dumneavoastră și al clientelei dumneavoastră politice.

Vă mulțumesc.

 
Mariana Stoica - solicitarea de sprijin pentru introducerea în legislația României a unor reglementări privind stoparea violenței împotriva femeii și protecția copiilor împotriva agresivității;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează doamna Mariana Stoica.

Se pregătește domnul Bejinariu Petre, de la P.D.S.R.

 

Doamna Mariana Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În contextul identificării unor măsuri, necesare a fi adoptate de către țările Uniunii Europene și țările europene asociate, în contextul în care Europa își pune problema locului său, în sensul globalizării întregii economii și din punct de vedere social, s-a desfășurat, în perioada 5 - 12 martie, la Harare, în Zimbabwe, prin grija Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și a Asociației Femeilor Parlamentare - Europa-Africa, o conferință, în care au fost dezbătute principalele probleme privind stoparea crimei organizate, traficului de carne vie, traficului de droguri și pornografiei, vis-á-vis de minori și copii, prin copii înțelegând cei până la vârsta de 5 ani, utilizarea copiilor în scopul proliferării producțiilor pornografice.

De aceea, având în vedere că România este semnatară a Planului și programului de acțiune post-Beijing, stabilit la cea de a IV-a Conferință mondială pentru condiția femeii, familiei și copilului, doresc să vă informez și să vă rog totodată, să ne sprijiniți, să putem introduce în legislația din România, cele mai adecvate măsuri, care să reglementeze stoparea violenței împotriva femeii, începând cu violența verbală și încheind cu violența domestică, a celor mai adecvate măsuri, conform Programului național pentru ocrotirea copilului, adoptat - nu de mult - de Guvernul României, pentru a proteja copiii, de această agresivitate a programelor cu caracter violent și incitator, prezentate în foarte multe publicații și chiar reclame.

De aceea domnilor, sper că vom avea înțelepciunea necesară să gândim asupra sănătății nației noastre în primul rând și apoi asupra sănătății climatului educațional necesar pentru tineretul nostru și pentru dezvoltarea armonioasă a societății, în sensul de a accepta oportunitățile egale și șansele egale de afirmare pentru bărbați și femei.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată să nu renunțăm la istorie;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Bejinariu Petre, se pregătește domnul Bălăeț.

Din sală:

Nu este domnul Bălăeț.

 

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Anghel Stanciu.

 
 

Domnul Petru Bejinariu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez intervenția: Să nu renunțăm la istorie!

După Revoluția din decembrie 1989, România a purces la încheierea de convenții și tratate cu vecinii. Era firesc și necesar. Mai întâi s-a încheiat Tratatul cu Ungaria, tratat care cuprinde și inconsecvențe din partea țării noastre. A urmat Tratatul cu Ucraina, tratat ratificat de Parlamentul României în 1997 și prin care România a cedat în mare grabă și fără nici un temei istoric, juridic și moral, nordul Bucovinei, ținutul Herța și județele din sudul Basarabiei. De-a pururi de neiertat pentru diplomația românească. Diplomații români n-au reușit să negocieze nici măcar dezavuarea în textul tratatului a Pactului Ribbentrop-Molotov, ca adevăr istoric și ca speranță pentru români. Acum s-au reluat negocierile pentru Insula Șerpilor și Platforma continentală a Mării Negre, râvnite de același stat vecin și prieten.

A venit rândul negocierilor cu românii din Basarabia, străvechi teritoriu românesc, cu timpul devenit Republica Moldova. Așadar, acum, România are în interitorul teritoriului ei istoric un stat denumit Republica Moldova care, la rândul ei, are alt stat, denumit Transnistria. Basarabia care a rezistat tăvălugului slav, reprezentat de ruși, urcrainieni și cazaci, a fost mereu împărțită și mereu vegheată de la răsărit precum blestemele și cunosc bine cum a rezistat și prin faptul că am lucrat la Colegiul Național Eudoxiu Hurmuzachi, cu mai multe promoții de liceeni din Basarabia, bursieri la acest liceu.

Primele informații privind mersul tratativelor arată că puterea de la Chișinău se opune includerii în proiectul de tratat a unor texte privind limba română, tradițiile și Pactul Ribbentrop-Molotov.

Bucovina și Basarabia sunt două lacrimi pe obrazul Europei, cum, admirabil, a remarcat revista "România Mare", dar, în realitate, sunt mai ales două răni în trupul țării. Va veni vremea asemănătoare celei din 1918, când Basarabia va porni din nou unirea cu țara. Până atunci, însă, diplomația românească nu trebuie să renunțe la istorie. Nici nu are dreptul să o facă.

Tratatul dintre România și Republica Moldova trebuie să cuprindă cele mai clare texte, precum că limba română și limba moldovenească este una și aceeași "limbă a vechilor cazanii", că nu există în realitate limbă moldovenească, ci doar în art.13 din Constituția Republicii Moldova, că marile tradiții, filozofia de viață, frumusețea etnografiei și folclorului, sunt integral românești pe ambele maluri ale Prutului și că a fost și un pact anti-românesc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Fără aceste texte limpezi, tratatul nu are sens istoric pentru România.

Mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - scrisoare deschisă adresată domnului Daniel Dăianu, ministrul finanțelor, privind necesitatea alocării unui buget mai mare în domeniul educației;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Anghel Stanciu, se pregătește domnul Petre Țurlea.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți ca, de la înaltă tribună a Parlamentului României, să adresez o scrisoare deschisă domnului Daniel Dăianu, ministrul finanțelor.

Excelență,

În fiecare an, în preajma elaborării proiectului de Lege privind bugetul de stat, se poartă nenumărate discuții, atât de către reprezentanții sindicatelor, societatea civilă, cât și de parlamentari interesați să susțină diferite sectoare bugetare.

Dezbaterile asupra bugetului învățământului au fost și în anii trecuți și sunt și în prezent potențate de un strigăt dureros al oamenilor responsabili de instrucția și educația copiilor și tinerilor țării.

În Legea învățământului nr.84/1995, lege organică, la art.169 se menționează că: finanțarea învățământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puțin 4% din produsul intern brut (PIB), iar la alin.3 din același articol, se precizează că: "instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri, dobândite în condițiile legii; venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe, de la persoane fizice sau juridice". Veniturile obținute din aceste surse se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituției, fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat.

Din informațiile din presă și din declarațiile unor membri ai Guvernului rezultă că învățământului urmează să i se acorde 3,56% din PIB, sumă cu totul nesatisfăcătoare pentru cerințele unui învățământ modern.

Ridicăm astăzi în fața dumneavoastră și a Guvernului problema alocării sistemului de învățământ național a cel puțin 5% din PIB, conștienți fiind, pe de o parte, de greutățile prin care trece acum România, dar, pe de altă parte, și de importanța educației în împrejurările actuale ca factor esențial de depășire a stadiului de sărăcie în care ne aflăm.

Faptul că structurile școlare devin în mod accelerat derizorii față de nivelul cerințelor care cresc fără încetare, lipsa semnificativă a dascălilor calificați, datorită statutului social impropriu prin salariile mici, o bază materială precară, impune o implicare deosebită a statului din punct de vedere financiar.

Efortul financiar al statului trebuie făcut măcar acum în cel de al 12-lea ceas. Clasa noastră politică, în ansamblul său, este necesar să perceapă această situație la adevărata ei gravitate și împreună să găsim resursele pentru alocarea fondurilor funcționării normale a sistemului de învățământ. Datoria noastră constă în a asigura ameliorarea, cu prioritate, a acestui sector, fără a renunța, din cauza greutăților, la un învățământ modern, flexibil și eficient, care să asigure însușirea de către tineri a celor mai sofisticate cunoștințe, în special în domeniul științei și al tehnologiei.

Educația trebuie să aibă în vedere aspirațiile populației, nevoile ei reale, să nu fie considerată ca o asistență socială. Rezultatul educației se va regăsi treptat într-o evoluție normală a societății spre democrație și respectarea regulilor economiei de piață. Această ofertă educațională va conduce la formarea de individualități caracterizate de competență, spirit critic, capacitate de a rezolva problemele, disponibilitate la dialog argumentativ. În asemenea situații, educația va deveni mijlocul esențial în decolarea economică a României, va asigura bunăstarea, ca o condiție necesară a unei vieți sociale normale, va crea condițiile interiorizării de către individ a acelor cerințe ca un dat propriu, care-l vor mobiliza fizic și intelectual la activitate rodnică în folos personal și comunitar.

Statele care au investit în învățământ sunt astăzi departe de noi, cu o economie prosperă și un nivel de viață ridicat. A se vedea în acest sens eforturile făcute în investiția educațională de Germania, Franța, Austria, Ungaria, Belgia, Japonia, Coreea de Sud ș.a.

Desigur, pot fi invocate o mulțime de motive care să justifice alocarea în buget a unui procent mai mic decât cel solicitat, dar imperativul momentului cere să investim în acest domeniu poate mai mult decât am solicitat, pentru că acest tip de investiție este singurul drum care va asigura scoaterea țării din dezastrul în care se află, va asigura prosperitatea tuturor cetățenilor.

Trebuie să fim conștienți, domnilor, că apăsând mai departe pe pedala sărăciei, vom comite o greșeală majoră, adâncind criza politică și economică care poate determina mari mișcări sociale cu urmări nebănuite. Problema sărăciei trebuie să o abordăm frontal prin educație, singura de care depinde o dezvoltare economico-socială adecvată. Viitorul țării, folosirea cu discernământ a resurselor ne impun nouă, celor de azi, să investim în tot ceea ce influențează calitatea învățământului.

Actuala Putere, noi toți cei care avem răspundere în fața istoriei pentru destinele acestei țări, trebuie să găsim mijloacele prin care învățământul să răspundă la un nivel corespunzător nevoilor românilor, pentru a le insufla capacitatea de a rezolva problemele cele mai urgente: să combată sărăcia, să îmbunătățească productivitatea, condițiile de trai, protecția mediului, pentru a le îngădui să joace un rol legitim în cadrul edificării unei societăți democratice și să-și îmbunătățească moștenirea culturală.

Iată motivele foarte întemeiate pentru care parlamentarii Partidului România Mare vă vor acționa în justiție, excelență, pentru încălcarea conștientă a art.169 din Legea învățământului, respectiv nealocarea a 4% din PIB pentru acest sector bugetar.

Cu cele mai bune urări de viitor,

Prof.univ.dr. Anghel Stanciu, deputat PRM de Iași,

Președintele Comisiei de învățământ.

Vă mulțumim.

 
Petre Țurlea - comentarii asupra conflictului religios dintre greco-catolicii și ortodocșii din Cluj-Napoca;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Urmează domnul Petre Țurlea, se pregătește domnul Vasile Vetișanu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu stupefacție am ascultat adineauri discursul de la această tribună a domnului Varga Attila, din partea UDMR-ului. Citez numai o singură frază a domniei sale: "Revoluția maghiară a pus problema reconcilierii româno-maghiare". Deci, pentru a-i reconcilia pe români au asasinat 40.000 dintre aceștia. Este probabil exemplul pe care vrea să-l urmeze și UDMR-ul astăzi, exemplu preluat de la înaintașii săi de la 1848.

Din sală (partea dreaptă):

...mincinosule!...

 
 

Domnul Petre Țurlea:

De aceea trebuie să fim foarte atenți.

 
 

Doamna Mitzura Domnica Arghezi (din bancă):

Nu este mincinos deloc.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Credeam că măcar politețea a rămas unul din atributele UDMR-ului. Văd că nici civilizația nu o mai are.

Cu maximă repulsie, doamnelor și domnilor colegi, toată țara a văzut la sfârșitul săptămânii trecute vandalismul greco-catolicilor din Cluj-Napoca. În spatele conflictului, aparent doar religios, stau îndemnurile, ambițiile unora dintre liderii PNȚCD, în primul rând ale senatorului Matei Boilă, figură tipică de iezuit fanatic.

Bătălia dintre românii din Cluj-Napoca este urmarea aplicării cu încăpățânare a principiului "restitutio in integrum", fără a avea în vedere realitățile contemporane. Astfel, PNȚCD uită că este continuatorul Partidului Național care a fost unul dintre întemeietorii României Mari. Acum, chiar când se împlinesc 80 de ani de la Marea Unire, oameni ai PNȚCD-ului pun umărul la disoluția statului român. Aceasta pentru că evenimentele de la Cluj-Napoca pot fi doar începutul unor astfel de evenimente și pot degenera chiar într-un război religios. Indiscutabil, Biserica română unită cu Roma are mari merite în făurirea conștiinței naționale românești și a statului național unitar român. Astăzi, însă le face jocul celor ce doresc disoluția României. În spatele ei stă papalitatea, permanentul adversar al ortodoxiei și al statelor ortodoxe, spre care îndreaptă o tot mai violentă acțiune de prozelitism. Vă aduc aminte, pentru că bănuiesc că dumneavoastră știți deja, vă aduc aminte ce a declarat în 1993 un înalt prelat catolic din România, este vorba de episcopul catolic de Iași, Petru Gherghel. Citez: "Trebuie să facem orice efort pentru a desființa enclava ortodoxă din această țară, România fiind singura țară latină care a rămas necatolicizată". Este edificator.

În legătură cu acțiunea distructivă a catolicismului, să ne amintim doar ce rol important a avut acesta în disoluția Iugoslaviei. Este foarte de curând. Dintre principalii susținători ai greco-catolicilor din România, edificatoare este lectura numelor, inițiatorilor proiectului de Lege privind retrocedarea bisericilor înaintat Senatului la 20 septembrie 1995. Și vi-i citesc: domnul Rădulescu Constantin Șerban Rădulescu-Zoner, un liberal care nu a ieșit niciodată din cuvântul UDMR-ului, al cărui permanent avocat este; un UDMR-ist - Andras Imre, un baptist - Petru Dugulescu, un protestant - Eberhard Wolfgang Wittstock. Iată cine vrea să dea lovituri bisericii ortodoxe române.

La Cluj-Napoca mulțimea ortodocșilor - și eu cred că instinctiv doar - mulțimea aceasta a ortodocșilor a strigat către greco-catolici: ungurii, ungurii. Acesta este adevărul. Greco-catolicii, în frunte cu senatorul Matei Boilă fac jocul forțelor revizioniste maghiare. Dacă sentorul Matei Boilă uită că este român, PNȚCD-ul nu are voie să uite că este partid național românesc, așa cum se și intitulează.

Mulțumesc.

Din sală (din partea dreaptă):

...Ești plin de ură...

 
Vasile Vetișanu - considerații asupra reacțiilor apărute în presa internațională în legătură cu cererea procurorului general al României de reabilitare a unor foști demnitari din Guvernul Antonescu;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Vasile Vetișanu, se pregătește domnul Radu Liviu Bara. Este prezent?

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Țin să precizez că declarația de astăzi o fac în nume propriu, nu în numele partidului din care fac parte.

Problema pe care o ridic are în vedere o situație de interes național într-un stat de drept, respectiv cererea procurorului general al României de reabilitare a unor foști demnitari din Guvernul Antonescu. Problema de mai sus a ieșit însă din sfera unui interes național, atrăgând atenția unor europeni și nu numai, chiar și unor cetățeni români aflați în prezent în statul Israel.

În prima direcție, cea europeană, o publicație recunoscută de regulă prin obiectivitatea ei ca "Le Monde", plonjează în mod surprinzător, prin doi autori, "Noul accces de revizionism în România", este chiar titlul articolului, în care autorii deplâng punerea sub semnul spiritului justițiar a mareșalului Antonescu și a miniștrilor săi. Logica șchioapă a autorilor îi determină să afirme că Guvernul Antonescu a impus în România o politică deschisă anti-semită. Nimic mai fals. Politica dusă de Antonescu era una rezultată din condițiile de război, supusă deci, rigorilor și situațiilor adecvate din care, este adevărat, au rezultat și lagărele de concentrare pentru evreii din Transnistria, cu pierderi de vieți omenești.

Analiștii de la "Le Monde" ar fi trebuit măcar în plan comparativ să rețină că adevărata politică anti-semită, deschisă, s-a finalizat cu peste 300.000 de victime omenești din rândul evreilor, o politică dusă tot pe pământul României, sub ocupația hortystă în nord-vestul Ardealului, la care însă nu se face nici o referință. Din acest punct de vedere nazismul german a procedat întocmai ca și comunismul de esență sovietică de după război, un comunism care a dus la milioane de victime omenești în România, cu o cruzime ce întrece nazismul. Este ceea ce rezultă și din opinia unui comentator politic care arată că, proporțional, românii și România "au pierdut și au suferit mult mai mult datorită regimului comunist, la instaurarea căruia evreii au avut o contribuție importantă, decât au suferit evreii din partea statului român, pe timpul regimului Antonescu".

Iată ce nu trebuie ocolit și nici nu trebuie uitat, așa cum ușor uită o comentatoare din Ierusalim, o ziaristă de elită cândva la fosta revistă "Lupta de clasă", organ teoretic al C.C. al P.C.R., care, de acolo de unde se află, rușinată parcă de un trecut în care demasca proletaricește pe cei ce nu se supuneau ideologiei roșii, îl judecă azi pe Antonescu, așa cum îl judeca și cu două decenii și jumătate în urmă, scriind: "Antonescu a acționat independent față de Hitler, pentru că a inițiat înaintea lui deportarea evreilor în lagăre cu regim de exterminare".

Din nou logica istoriei este răsturnată ca și cum Antonescu ar fi fost inspiratorul lui Hitler și nu un supus al acestuia, în stare de război. Ideoloaga revoluționară cu nume de ținut mioritic uită că acei miniștri cu poziții realiste din Guvernul Antonescu, ca de pildă, filozoful Ion Petrovici, au fost condamnați ulterior, în numele poporului, de un tribunal unde comisarii erau tot sub presiunea dictaturii roșii, întocmai cum Antonescu se afla sub presiunea dictaturii brune. Numai că dictatura roșie s-a exercitat prin crime în timp de pace, săvârșind cele mai abominabile fapte pe care "Cartea neagră a comunismului", recent apărută în Franța, din care nu lipsește nici România, le dezvăluie, arătând că comunismul a ucis între 100 și 200 de milioane de ființe omenești de la venirea sa la putere, în diferite țări.

Sumarele referiri de mai sus ne îndreptățesc să amintim din nou că, deși procesul nazismului s-a terminat, procesul comunismului nu a început încă. El trebuie să înceapă, fie și numai pentru o izbândă a sentimentului de umanitate.

Vă mulțumesc.

 
Radu Liviu Bara - referire la privatizarea societăților comerciale de către FPS prin manopere frauduloase și ilegalități;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Radu Liviu Bara, se pregătește domnul Popa Nicolae de la independenți. Este prezent?

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ciclul electoral a început în noiembrie 1996 și se dovedește a fi nu numai o resemnare electorală, dar și un dezastru politic neîntâlnit încă în întreaga istorie a României. Favoriții campaniei electorale au promis poporului un concept inedit, un "Contract cu România" pe termen scurt de 200 de zile. S-au slujit de acest martor mincinos al propagandei electorale și au câștigat.

Ne aflăm astăzi la peste 130 de zile după termenul alocat realizării pretențiilor electorale. Privind în urmă, nu numai că nu s-a realizat nimic din ceea ce s-a promis, dar suntem obligați să recunoaștem că s-a degradat și ceea ce era atunci un început al bunăstării generale.

În perioada care a trecut, guvernanții ne-au promis că viața noastră va fi mai bună dacă spiritul tranziției va fi emulat de privatizarea societăților comerciale. Toată lumea a sperat că această miraculoasă sursă de modificare a veniturilor tuturor, ale bugetului și ale persoanelor individuale, va fi o inegalabilă resursă de creștere a nivelului de trai, a veniturilor reale, a creșterii economice. Nu putem să constatăm decât contrariul. Această speranță a căzut în abisul deșertăciunii.

Revolta PDSR împotriva acestor evenimente reprobabile izvorăște din acest dezastru. Ea pune în evidență absurditatea soluțiilor anvizajate pentru privatizarea societăților comerciale. Ne întrebăm, fără a fi retorici, dacă este posibil ca o societate comercială, cum este IMGB-ul, să fie vândută pentru suma ridicolă de 500.000 de dolari americani. Se poate compara IMGB-ul cu o vilă situată în centrul capitalei României? Nu putem crede că de la "nu ne vindem țara", am ajuns la vinderea acesteia pe gratis. Nu vrem să fim sentențioși, dar negocierea unor astfel de contracte ascunde în spatele său manopere frauduloase, comisioane încasate fără drept, fapt ce se încadrează în prevederile Codului Penal, care condamnă luarea și darea de mită, falsul și uzul de fals, gestiunea frauduloasă, delapidarea și, nu în ultimul rând, bancruta frauduloasă. Gravitatea faptelor penale pe care le practică F.P.S.-ul este accentuată de noile propuneri ale acestuia, de a vinde diferite societăți comerciale la prețuri care nu au nici o legătură cu valoarea reală a activelor supuse privatizării.

Ne spunem cu acest prilej și îi spunem președintelui României că aici se află crima organizată, că aici minciuna se răspândește în toate forțele sale și că durerile izbăvirii de meandrele minciunii, mai repede sau mai târziu, trebuie să ajungă în fața unei instanțe judecătorești.

Ne întrebăm totodată dacă un prim-ministru își poate permite să patroneze un Guvern, care are în subordinea sa un ministru al finanțelor care gestionează un deficit bugetar de 3.000 de miliarde de lei în condițiile în care legea îl obligă, prin cei peste 30.000 de funcționari ai săi, să exonereze bugetul statului de orice tentativă de evaziune fiscală. La toate acestea, vă rog să aruncați o privire și asupra a ceea ce se petrece în F.P.S., locul în care Sorin Dumitriu, deputat de Hunedoara, aflat într-o clară, situație de incompatibilitate cu funcția de deputat, taie și spânzură în pofida Constituției și fără nici un control statal, fără nici un control de legalitate.

Să nu uităm că noi, parlamentarii României, nu am luat nici o măsură pentru eliminrea acestei incompatibilități, ba mai mult, i-am creat o adevărată imunitate jurisdicțională printr-o recentă lege care exclude controlul Curții de Conturi asupra F.P.S.-ului. Nu ne mai întrebăm dacă este bine sau rău. Credem că deciziile majorității parlamentare în acest domeniu sunt iresponsabile. Ele îndeamnă, slujesc și facilitează crima organizată sau neorganizată, îi amplifică valențele și îi pun pe infractori în situații favorabile pentru gestionarea frauduloasă a avuției naționale.

Vă mulțumesc.

 
Neculai Popa - despre rolul Bisericii ortodoxe în păstrarea unității neamului și despre relațiile dintre aceasta și Biserica greco-catolică;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Deci, domnul Popa Nicolae, se pregătește domnul Rațiu Ion, absent, domnul Vasile Stan, prezent. Aveți cuvântul..

 

Domnul Neculai Popa:

Doamnelor și domnilor colegi,

După o perioadă în care biserica a avut de suferit de pe urma regimului comunist, poporul român, care, prin tradiție, este un popor credincios, luptă din nou pentru păstrarea echilibrului spiritual european.

Prin prezența ei în viața românilor, biserica a contribuit la păstrarea unității neamului. Nimeni nu poate contesta rolul pe care biserica l-a avut și îl are în spiritualitatea și în civilizația europeană, chiar dacă în vremurile moderne, în unele locuri, sentimentul religios s-a diminuat.

Istoria ne-a demonstrat că românul este o ființă religioasă, care ține la credința și tradițiile lui. Simțul sacrului, așa cum afirma Mircea Eliade, nu-l dobândim pe parcursul vieții, ci îl avem din naștere; pe parcursul vieții doar îl cultivăm, iar instituția divină umană, care cultivă acest simțământ este însăși biserica. De aceea, oamenii de pretutindeni țin la biserica lor.

Fără îndoială că biserica ortodoxă este cea care a menținut unitatea neamului. Ea a fost cea care a dat sufletul culturii noastre naționale. Neamul românesc conferă bisericii un caracter național, o bază națională, în hotarele naționale, în condiții sufletești naționale.

Misiunea bisericii ortodoxe din România este de a apăra pacea și ea izvorăște din conștiința noastră religioasă. Ea este bunul cel mai de preț pe coordonatele istoriei: trecut, prezent și viitor.

Sigur că și biserica greco-catolică și-a avut partea ei de lumină. Mulți, dar nu toți, din corifeii Școlii ardelene au fost greco-catolici. Regretatul om de cultură, Serafim Duicu, spunea referitor la aceștia: naționaliști și foarte buni români, ei și-au dat seama că o unificare a greco-catolicismului cu catolicismul aduce mari prejudicii principiului național prin ruperea greco-catolicismului de trunchiul românității, fundamental ortodox, așa încât infimele avantaje pe care le obținuseră greco-catolicii prin unirea de la 1700, nu putea să acopere, nici pe departe, dezavantajele ruperii lor de restul românilor din Transilvania și din celelalte provincii românești.

Iată de ce consider că se cuvine să medităm și să acordăm o mare atenție organizării lăcașurilor de cult, întreținerii, îngrijirii și construirii de biserici, catedrale și mânăstiri pe acest pământ sfânt. Păcat este însă că rigorile perioadei de tranziție, pe care o parcurge România, își pun pecetea și asupra bisericii. Astfel, dincolo de aspectele istorice ale relațiilor dintre biserica ortodoxă și biserica greco-catolică, problema imobilelor și bunurilor acestora constituie încă mărul discordiei. În ultima perioadă, această problemă s-a acutizat destul de mult și în Ardeal, unde, datorită condițiilor geo-politice și a existenței unui număr mare de culte, neînțelegerile dintre adepții cultelor greco-catolice și ortodoxe continuă.

Bunăoară, vineri 13 martie 1998, am asistat consternați la conflictul dintre ortodocșii și greco-catolicii din Cluj, cu prilejul preluării Catedralei "Schimbarea la față". Greco-catolicii încearcă să-și revendice bisericile care le-au aparținut înainte de 1948, când deodată cu desființarea Bisericii greco-catolice, acestea au revenit Bisericii ortodoxe.

Pentru evitarea unor neînțelegeri și a unor situații conflictuale care ar putea conduce la denaturarea relațiilor dintre culte, consider că este nevoie să acordăm o mare atenție dezbaterii în Parlament a Legii privind utilizarea unor lăcașe de cult de către Biserica română unită cu Roma. Altfel, prin votarea acestei legi la întâmplare, se pot isca mari convulsii și conflicte între credincioșii celor două culte religioase.

Țara trece printr-o situație grea. Trebuie să evităm cu orice preț repetarea actului samavolnic al habsburgilor de la 1700 sau al comuniștilor de la 1948. Singurul mod prin care putem evita provocarea unor frământări neprevăzute este acela de a urgenta elaborarea Legii cultelor, prin care să se satisfacă cererile celor două culte, dar și ale altora, de a li se restitui anumite proprietăți, unde este cazul, sau de a li se acorda compensații materiale în schimbul acelora ce nu pot fi restituite. Cererile tuturor reprezentanților cultelor să fie soluționate în mod egal și nediscriminatoriu.

Credincioșii trebuie lăsați să-și rezolve ei înșiși această problemă. Dacă noi, deputații, dorim să păstrăm o relativă liniște în Transilvania, ar fi bine să nu votăm această lege. Pentru rezolvarea acestor neînțelegeri religioase există o singură cale, acea a toleranței și dreapta judecată.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Stan - critici la adresa Guvernului, care se joacă cu banii publici;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Vasile Stan.

Se pregătește doamna Leonida Lari.

 

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De curând am primit la casetă o frumoasă cărticică, ediție de lux, care cuprinde activitatea profesională a membrilor Guvernului actual. Las la o parte oportunitatea editării unei asemenea broșuri, dar nu pot să nu comentez unele aspecte care se detașează din ea și să-mi pun câteva întrebări. Câte exemplare s-au tipărit? Cât a costat și din ce fonduri s-au plătit, cunoscând existența, pe 1998, a unui buget de austeritate?

Numai pentru Parlament, deputați, senatori, aparatul Parlamentului, pentru Guvern, președinte și administrația publică s-au tipărit, probabil, mii de exemplare.

De ce nu se fac publice unele perioade din activitatea profesională a unor membri ai Guvernului, ca de exemplu perioada de laborant, cu studii medii, în cadrul fostului Institut de cercetări chimice, dinainte de '89, a actualului ministru al privatizării, Valentin Ionescu? Poate pentru a nu ne sugera că totuși activitatea de laborant sau cea de jurist de după 1991 nu se conjugă cu cea de ministru al Privatizării, care cere totuși o cu totul altă pregătire profesională.

De ce se ascunde perioada mult mai îndelungată a activității desfășurate în cadrul Serviciului de Informații Externe, până în '89, a domnului Daniel Dăianu, așa cum corect ne-a fost prezentată în curriculum vitae cu ocazia învestirii domniei sale ca ministru de finanțe? Precum și alte neclarități?

În aceeași ordine de idei, vin și întreb: din ce fonduri plătește Guvernul ultimul sondaj de opinie, al cărui rezultat inițial nici nu a fost integral publicat, sau reclama difuzată de către Televiziunea națională, la o oră de maximă audiență, prin care este chemată cu surle și trâmbițe populația acestei țări să-și revendice justificat sau nu suprafețele de teren agricol sau de păduri?

În orice caz, actualul Guvern se joacă cu banii publici și vin și spun că "țara moare de tătari și baba se piaptănă".

 
Leonida Lari Iorga - comentariu și propuneri pe marginea unui proiect de lege ce va avea în vedere acordarea de sprijin economic comunităților românești de pretutindeni;

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Are cuvântul doamna Leonida Lari.

Se pregătește domnul Romulus Raicu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

În plenul Camerei Deputaților va începe dezbaterea hotărârii cu privire la acordarea de sprijin economic comunităților românești de pretutindeni.

Pentru a face o lege bună pe termen lung, și nu pe un an - doi, trebuie din capul locului să se țină seama de niște adevăruri evidente: Basarabia și Bucovina nu pot fi introduse în aceeași structură cu comunitățile românești, Basarabia și Bucovina fiind trup din trupul țării. Că au fost rupte din trupul României prin ultimatum, că actualmente se află în afara granițelor, o parte în Republica Moldova și o altă parte în Ucraina, nu însemnează să facem hotărâri pe cheful prăduitorilor, să le trecem în zona comunităților.

Eforturile noastre și o conjunctură politică favorabilă ar putea schimba situația, așezând lucrurile și țările în albiile lor.

În problema dată avem trei elemente distincte: Basarabia - Bucovina, comunitățile românești și diaspora. Așadar, titlul legii ar trebui să sune așa: "Hotărâre privind acordarea de sprijin economic românilor din Basarabia, Bucovina, precum și românilor din comunitățile românești și diaspora."

Deși pentru românii din Republica Moldova este Legea nr.36 din 1993, consider că ar mai bine să existe o lege unică.

În expunerea de motive se vorbește de identitate etnică, lingvistică, religioasă, culturală, dar în consiliul ce se va organiza nu sunt incluși reprezentanți de la Patriarhie, cercetare, sănătate, tineret, sport, mediu, organizații neguvernamentale.

Apoi ne întrebăm: de ce fondul în cauză este la dispoziția primului-ministru, iar persoanele ce formează consiliul nu au decât drepturi consultative? Atunci, cine decide până la urmă? Un singur om?

De asemenea, de ce se iau în vedere numai teritoriile prevăzute ca euroregiuni, lăsându-se descoperite comunitățile din Valea Timocului, Banatul Sârbesc, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Grecia, Albania? Să fim atenți cu aceste euroregiuni, să nu fie cumva o interpretare modernă a planului Valev!

Se propune un centru cu numele "Eudoxiu Hurmuzache", o personalitate cu merite mai mult pentru Bucovina. De ce nu am organiza un centru național "Mihai Eminescu", geniu de anvergură al românilor, ce ar cuprinde și Basarabia și Bucovina și comunitățile românești din statele învecinate.

Este de neînțeles de ce s-ar restrânge aria acestui centru numai pe lângă Ministerul Educației Naționale! Cum rămâne cu celelalte domenii? Cred că trebuie format un centru național pe lângă Guvern, cu atribuții în culte, arte, muzee, cultură, sănătate, cercetare, mediu, tineret, sport, dezvoltare economică, sprijin juridic.

Problema este și cu sediul, care va fi la Ministerul Educației Naționale, dispunând poate de o cameră sau două. Un centru național cu un program vast de activitate trebuie să aibă și un sediu pe măsură. Se vorbește de un sediu la Crevedia, unde se vor organiza cursuri, dar cum și când, clădirea fiind deteriorată, iar reparațiile nu se știe de vor fi gata până în anul 2000?

În modul în care este conceput centrul ține numai de învățământ, dar nici în acest domeniu nu sunt clare niște treburi. Se cere de lămurit de ce anume drepturi vor beneficia cursanții: numai de cazare sau și de burse? Îmi pare rău să o spun, dar iată că o chestiune de o asemenea amploare, precum este Centrul național al românilor în toate domeniile, se preface într-un apendice minuscul al Ministerului Educației Naționale, toate celelalte domenii rămânând pe dinafară.

Acestea fiind datele expunerii de motive și ale legii propuse pentru votare, nu văd cum am putea să-i ajutăm pe românii din Basarabia, Bucovina, din comunitățile românești învecinate, doar să ne spălăm pe mâini că am mai făcut o lege pentru ei și în 1998, cum am făcut-o și pe cea din 1993, iar lucrurile nu s-au mișcat nicicum în favoarea lor. Ba, dimpotrivă: dacă înainte vreme mai erau ajutate instituțiile de orientare unionistă din Basarabia, acum se face exact invers, la recomandările unui Guvern promoscovit din Republica Moldova, Guvernul român nepermițându-și a discerne binele de rău, citadele românismului de cele antiromânești.

Mulțumesc.

 
Romulus Raicu - atitudine împotriva tendinței guvernanților de a limita libertatea presei;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Romulus Raicu.

Și ultimul vorbitor, domnul Ioan Vida Simiti.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este un lucru îndeobște cunoscut că succesul repurtat în noiembrie 1996 de partidele aflate astăzi la putere s-a datorat în mare măsură imaginii pozitive pe care presa a creat-o liderilor și formațiunilor politice situate atunci în opoziție. Din nefericire, la puțin timp după preluarea puterii, coaliția majoritară a devenit tot mai reticentă față de presă, învinuind chiar o parte a gazetarilor că prin articolele lor ar adopta o atitudine antireformistă.

Ordonanța de urgență emisă de Guvern la începutul anului curent, restrasă în cele din urmă, nu reprezintă altceva decât o expresie a voinței guvernanților de a limita libertatea presei.

În ultimul timp, după încercarea nereușită de a interzice accesul presei la lucrările comisiilor permanente ale Senatului, actuala putere încearcă același lucru la Comisia pentru învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților. Prevalându-se de Regulamentul Camerei Deputaților, care prevede la art.47 că "Ședințele comisiilor nu sunt publice.", reprezentanții PNȚCD, PNL și UDMR nu au binevoit să ia în considerare și excepția prevăzută de regulament, respectiv alineatul care menționează că "În mod excepțional, comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanților presei..."

Atunci când dumneavoastră, guvernanții, ați decis să modificați Legea învățământului, care este o lege organică, printr-o ordonanță de urgență, care era situația excepțională ce impunea o asemenea inițiativă? Acum, când, prin prevederile și mai ales prin consecințele sale, Ordonanța nr.36 determină un interes deosebit în rândul cetățenilor, nu este oare o situație excepțională? Ce încearcă coaliția CDR-UDMR să ascundă prin interzicerea participării presei la lucrările comisiei?

Vă este teamă, domnilor, că înțelegerile dumneavoastră de culise făcute peste capul comisiei nu vor mai putea fi materializate prin vot dacă sunt de față reprezentanții presei?

Cui îi este frică de informarea corectă a opiniei publice? Să fie Ordonanța nr. 36, care modifică Legea învățământului, o inițiativă legislativă pe care să o definitiveze doar reprezentanții partidelor aflate la guvernare?

Dacă votul, probabil, nu va putea fi favorabil partidelor de opoziție, măcar dezbaterea să fie deschisă pentru tot românul, pentru a-și da seama de pozițiile exprimate de fiecare dintre noi.

Fiecare deputat reprezintă un anumit segment din electoratul românesc și cei care ne-au ales au dreptul să cunoască cum acționează aleșii lor în forul legislativ al țării.

Personal, sunt convins că și cei care au votat cu dumneavoastră în 1996 doresc să afle minut cu minut ce se decide în privința învățământului românesc. Tocmai pentru adoptarea unei legi în consonanță cu interesele majore ale țării noi nu putem accepta presiunile care se fac pentru dezbaterea ordonanței într-un timp record.

De ce se încearcă grăbirea dezbaterilor pe marginea ordonanței? Sau UDMR-ului îi este teamă că schimbarea Cabinetului Ciorbea ar putea periclita adoptarea legii, așa cum au solicitat liderii maghiari? Până când acceptă guvernanții șantajul UDMR?

Domnilor reprezentanți ai CDR - UDMR, reprezentanții PUNR în Comisia pentru învățământ vă solicită să nu mai obstrucționați participarea presei la lucrările acesteia, altfel, prezența noastră la dezbateri poate fi pusă sub semnul întrebării.

Stimați reprezentanți ai Puterii, nu uitați cuvintele celebre, rostite de un mare patriot, care, adresându-se fruntașilor politici ai vremii, spunea: "Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți. Pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii așa de ușor în partea lor cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii și sfâșie!"

Vă mulțumesc.

 
Simiti Ioan Vida - prezentarea evenimentelor din ziua de 13 martie 1998 cu ocazia preluării Catedralei Schimbarea la față de către greco-catolici;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Ioan Vida Simiti, ultimul vorbitor.

Stimați colegi, am depășit cu 30 de minute timpul afectat intervențiilor. Mai mult nu se poate.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Simiti Ioan Vida:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru a risipi neadevărurile vehiculate, ca martor ocular și ca participant la o parte dintre evenimente, vă rog să-mi permiteți să vă prezint în continuare cele întâmplate în ziua de 13 martie 1998 la Cluj, cu ocazia preluării Catedralei "Schimbarea la față".

Iată, domnule deputat Țurlea, un al punct de vedere, cred, mai relevant, fără răutate și nepătimaș.

Prin sentințele și deciziile definitive și executorii date de Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel din București, un proces care a durat cinci ani a restabilit o stare de normalitate, făcând să înceteze un abuz flagrant.

Așa cum se precizează în sentințele și hotărârile date, timp de 50 de ani Catedrala episcopală greco-catolică "Schimbarea la față" a fost folosită abuziv, în urma raptului făcut de autoritățile comuniste în 1948 și apoi, după 1989, de către Biserica Ortodoxă Română.

Instanțele judecătorești nu au retrocedat, subliniez, nu au retrocedat catedrala, pentru că proprietara de drept a fost și a rămas Biserica Română Unită - Greco-catolică, ci a dispus predarea către aceasta.

Afirm cu regret că Biserica Ortodoxă Română a refuzat să predea catedrala, chiar și după ce aceste sentințe au rămas definitive și după epuizarea tuturor căilor de atac, săvârșind de data aceasta nu numai o încălcare a dragostei creștine frățești, nu numai o nedreptate, dar și nesocotința manifestă a legilor și a autorităților statului.

În fața acestui refuz absolut nejustificat și de neînțeles, Biserica Greco-Catolică a fost obligată să ceară execuția silită, care s-a fixat de către judecătorie pentru ziua de 13 martie 1998, ora 9,00.

La orele 9,00, când executorul s-a prezentat pentru a face evacuarea și predarea catedralei, preotul paroh ortodox, Titus Moldovan, în loc să se supună legii, a prezentat o contestație, invocând trei impedimente la execuție, totalmente nejustificate, numai cu scopul de a tergiversa și bloca execuția.

Ezitările executorului, Marius Tonean, de neexplicat pentru un judecător, înclinat să amâne execuția, deși nu exista nici un motiv cât de cât întemeiat, a produs o confuzie care s-a dovedit extrem de dăunătoare pentru derularea în continuare a evenimentelor.

Bineînțeles că la Judecătorie, judecătorul însărcinat cu dosarul cauzei a dispus imediat să se facă un proces-verbal corect și să se pună catedrala în posesia Bisericii Greco-Catolice, neexistând nici un motiv întemeiat de amânare. Ceea ce s-a și făcut imediat, dar, din nou, preotul paroh Moldovan a continuat să se opună autorităților.

Prin urmare, credincioșii greco-catolici au intrat fără violență și fără forță în biserica lor să se roage, ceea ce era în deplină concordanță cu hotărârile justiției române și cu procesul-verbal de execuție silită. Atunci, în acel moment, au izbucnit, din păcate, unele incidente care nu aveau ce căuta într-o biserică și nicidecum între credincioși de aceeași expresie, pe care mass-media le-a amplificat și distorsionat.

Precizez: greco-catolicii au intrat pașnic în biserica lor, având de partea lor legea, justiția și adevărul. Nu s-au produs profanări în biserică și altar și nici un fel de stricăciuni, iar afirmațiile contrare, făcute cu scopul dezinformării și provocării, chiar dacă au venit din partea unor înalte fețe bisericești, sunt total neadevărate. Incidentele s-au redus, în principal, doar la înghionteli și la o masă răsturnată, care apoi a devenit o armă de blocare a părintelui Suciu să pășească în altar.

Aceste incidente nu au avut loc între credincioșii ortodocși, de altfel pașnici în majoritatea lor, și credincioșii greco-catolici, ci între seminariștii ortodocși și seminariștii greco-catolici, ușor manipulabili, preoții greco-catolici pledând pentru înțelegere, concordie, comportament pios și propunând o rugăciune împreună.

În concluzie, nu este adevărat că au avut loc bătăi, spargeri, stricăciuni și alte acte de vandalism.

Nu este adevărat că senatorul preot Matei Boilă a instigat pe credincioși la fărădelegi, insinuându-se că într-o mână ținea crucea și în cealaltă bâta. Vreau să vă informez că în cele două minute scurse, în care au apărut unele incidente, părintele Boilă nici măcar nu era în biserică.

Nu sunt adevărate afirmațiile de rea credință apărute în presă, făcute în urma unor dezinformări, în necunoștință de cauză și în lipsă.

Este adevărat, însă, că majoritatea credincioșilor ortodocși acceptă și salută momentul istoric prin care s-a făcut dreptate greco-catolicilor, și le mulțumesc pentru aceasta.

Trăiesc cu speranța că este aproape momentul în care românii vor reconsidera spiritul creștinesc de toleranță, care a existat între cele două biserici surori.

Sunt însă convins că în Cluj conflictele între ortodocși și greco-catolici s-au stins pentru totdeauna.

Domnule Țurlea, îmi permit să vă spun că, dacă o biserică din șapte reprezintă restitutio in integrum, trebuie să ne apucăm să ne mai uităm prin dicționare.

Vă mulțumesc.

 
Constanin Șerban Rădulescu Zoner - replică la intervenția domnului Petre Țurlea;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Rădulescu Zoner solicită un drept la replică.

 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Unele discuții în contradictoriu, care sunt, cred, normale în Comisia pentru drepturile omului, le aduce aici, în plen, domnul deputat Petre Țurlea, cu atacuri la persoană. Și, atunci, îi pun aceeași întrebare:

Domnule deputat, ori sunteți un campion al ortodoxismului, luptând ca să nu se retrocedeze bisericile greco-catolicilor ori sunteți un adept al ateismului, pentru că referitor la o altă ordonanță, vă opuneți învățării religiei în învățământul românesc?

Trebuie să vă decideți: ori una ori alta! Și cu brânză și cu carne nu se poate, domnule deputat!

(Aplauze din partea Grupului parlamentar PNȚCD.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Mai ales la vreme de post.

 
 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

În al doilea rând, pentru că se face atâta referire la istorie, cred că ar trebui analizate lucrurile așa cum sunt și să se acorde drepturile Bisericii Greco-Catolice așa cum se cuvine.

Dar, celor care tot fac caz de Avram Iancu, se duc la Țebea nu ca să îl comemoreze, ci, de fapt, să-și facă capital politic, iată actul de botez al lui Avram Iancu - a fost botezat în religia greco-catolică.

V-aș fi pus la dispoziție, domnule Țurlea, acest document, dar, după acest atac, în care mă faceți omul ungurilor, pentru că susțin echilibrat dreptul minorităților naționale de a se instrui în limba proprie, știți prea bine că am fost de părere ca istoria și geografia să se învețe în limba română!

Veniți cu atacuri mârșave și, ca atare, îmi pun și eu întrebarea: oare cei care invocă atât de mult apărarea națiunii române, practicând cel mai deșănțat naționalism, oare nu urmăresc izolarea României? ca România să nu fie integrată în structurile euroatlantice, ca România să ajungă izolată și nu fac oare jocul unei puteri străine, care în mod tradițional caută să-și impună aici influența?

Vă mulțumesc, domnule președinte.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii și vociferări din partea stângă.)

 
Petre Țurlea - replică la intervenția domnului Constantin Șerban Rădulescu Zoner.

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Domnule președinte, mi s-a pus o întrebare.

 

Domnul Vasile Lupu:

Da, răspundeți, domnule Țurlea. Un minut.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Bineînțeles că nu voi răspunde pe larg la ceea ce ați auzit adineauri. Mi s-a pus, însă, o întrebare la început și, într-un minut, vreau să vă răspund.

Distinsul nostru coleg, domnul Zoner, mă întreba adineauri dacă sunt adeptul ortodoxiei sau sunt adeptul ateismului.

Sunt adeptul ortodoxiei, pentru că aceasta este biserica națională, care ne-a susținut de la începutul românilor până astăzi și ne va susține și de aici încolo.

De asemenea, dânsul afirma aici că interzic religia în școală. Domnul Rădulescu Zoner știe foarte bine că este un articol din Constituție care are precizări foarte stricte. Indiferent de simpatiile domniei sale, fiind deputat, trebuie neapărat să respecte Constituția. Dacă nu vrea să respecte Constituția, să lase Parlamentul în pace.

Acesta este răspunsul, distinse domnule Rădulescu Zoner!

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 25 mai 2020, 20:08
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro