Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 noiembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-06-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 03-11-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 noiembrie 1998

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea și Kovács Csaba Tiberiu, secretari.

   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 3 noiembrie 1998, cu partea întâi, partea destinată intervențiilor deputaților.

 
  Petru Bejinariu - relatarea vizitei întreprinse de o delegație a Parlamentului României în Ucraina;

Dau cuvântul domnului deputat Petru Bejinariu, se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Vă rog să țineți cont de cele 3 minute.

   

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima decadă a lunii octombrie, deci foarte recent, o delegație a Parlamentului României, formată din nouă deputați, a desfășurat în Ucraina activitatea de recunoaștere și evaluare a gradului de promovare a prevederilor art. 13 din Tratatul româno-ucrainean.

În vizitele de la școli, în toate întâlnirile de la Cernăuți și Kiev, am constatat interes din partea autorităților ucrainene, dar și transferul unor probleme, fie în zona greutăților financiare actuale din Ucraina, fie în interes exagerat față de minoritatea ucraineană din România, datorită permanentei încercări de deturnare a dialogului din partea delegatului pentru minoritatea ucraineană din delegație.

Populația românească băștinașă, autohtonă de când lumea în nordul Bucovinei, nu a dorit și nu a acceptat niciodată sacrificiul istoric de a trăi despărțită de Patria Mamă. Dar așa a hotărât istoria și așa a ratificat, fără negocieri reale, prin Tratatul româno-ucrainean, actuala coaliție guvernamentală.

Acesta a fost primul lucru pe care am dorit să-l cuprindem în mesajul nostru. În toate întâlnirile noi am respins concepția privind învățământul pentru minoritățile naționale, prin care se urmărește desfășurarea învățământului în limba română, deci limba maternă, numai până la clasa a III-a sau a IV-a, cea mai gravă îngrădire în menținerea identității naționale în comunitățile românești.

Partea ucraineană a menționat că această concepție nu a fost însușită la Ministerul Învățământului, dar ea a fost elaborată de funcționari din acest minister, între care, iată unul, Igor Cizevschi.

Având în vedere nevoia de cadre didactice de la școlile cu limba de predare română, pentru toate disciplinele, de cadre cu pregătire superioară pentru toate domeniile, noi am solicitat înființarea de grupe și facultăți în limba română la universitatea din Cernăuți și, în perspectivă, înființarea unei universități multiculturale.

Acum, la universitatea din Cernăuți, funcționează numai Facultatea de Filologie română și clasică, cu doar 10 studenți anual.

La Rada Supremă, de la persoane cu înalte răspunderi politice, am aflat că românii care trăiesc în Ucraina sunt în număr doar de 135.000, adică a 8-a minoritate, în ordine numerică, deși noi cunoaștem că, în realitate, sunt peste 1.000.000 de români.

În plus, sub presiuni pornite din diferite cercuri politice, mulți români la ultimul recensământ s-au declarat moldoveni.

Sunt localități cu populație românească de 85 - 95 %, precum Herța, Dureatca, Cercești, Colincăuți, Sascăuți și altele, unde nu există nici școli, nici clase, nici măcar grupe de grădinițe cu limba de predare română.

Cadrele didactice ucrainene și autoritățile locale au grijă ca populația românească să nu dorească să învețe în limba română.

Delegația parlamentară și-a însușit și a susținut în relațiile cu autoritățile ucrainene propunerile și cerințele societăților culturale românești din regiunea Cernăuți, între care, în grabă, reînființarea de biblioteci și librării cu carte românească, reamenajarea Casei Muzeu Mihai Eminescu, acordarea numelui unor mari personalități ale istoriei și culturii românești unor străzi din Cernăuți, Odesa, Ojgorod, Kiev, înălțarea unui monument al poetului Mihai Eminescu la Cernăuți și a unui monument al domitorului Ștefan cel Mare la Codrii Cosminului, pentru că nici o comunitate românească nu poate trăi fără Eminescu și Ștefan cel Mare, retrocedarea către societățile culturale românești a Casei Naționale a Românilor și a Palatului Cultural și, respectiv, înființarea Centrului de cultură românească la Cernăuți.

Autoritățile ucrainene au primit cu interes mulțimea problemelor ridicate de delegația noastră, le-au considerat interesante și în cea mai mare parte corecte și au promis că le vor analiza cu atenție, pentru a fi promovate în legislația Ucrainei sau pentru a fi aplicate.

Avem, așadar, invitația și obligația monitorizării.

Vă mulțumesc.

 
  Nicolae Leonăchescu - pledoarie pentru sprijinirea cercetării științifice;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu, se pregătește domnul deputat Petre Țurlea. A venit? N-a venit domnul Petre Țurlea?! Domnul deputat Lazăr Lădariu.

   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 22 și 23 octombrie 1998, Muzeul Județean Argeș a organizat sărbătorirea celor 70 ani de activitate muzeală în Piteși, printr-o sesiune științifică ajunsă la a 29-a ediție.

Directorul de azi al muzeului, conferențiar doctor Radu Stancu, și directorii de altădată, profesorul Lucian Stănculescu și profesorul Ion Nania, au evocat anii de efort și de căutări care s-au materializat în realizări notabile.

Am contribuit și noi la succesul sesiunii, comunicând rezultatele propriilor noastre cercetări.

Am admirat tenacitatea, sacrificiul și speranța cu care mulți cercetători științifici își onorează statutul, potențând știința și cultura românească prin descoperirile domniilor lor.

Am fost fericit să constat că, în acest front al nobilelor pasiuni creatoare de valori și de progres, se înregimentează tineri capabili și dornici de afirmare.

În același timp, este dureros faptul că viața și activitatea acestor oameni de cultură și de știință au rămas în același con de umbră în care le-au plasa și alte guvernări. Ba mai mult, poziția lor socială, nivelul de trai și valorificarea muncii lor s-au degradat continuu. Vocea lor nu mai este ascultată. Structurile științifice care produceau noutate se demantelează fără să apară altele noi, performante. În multe cazuri, goana după funcții de conducere a neproductivilor, susținuți de puterea politică, a generat structuri parazitare, sterile, care consumă fonduri uriașe. Studiile de fezabilitate, de management și spectacolul formal al redactării computerizate a lucrărilor au înecat în munți de hârtie actul autentic de creație.

Cercetătorul care îndrăznește să formuleze, în mod cinstit și bine intenționat, propuneri de îmbunătățire a sectorului de cercetare științifică este distrus. Așa s-a întâmplat cu cercetătorul principal doctorand inginer Ion Ionescu de la Institutul de Aviație INSAV SA, căruia i s-a interzis la 20 octombrie 1998 intrarea în incinta unității.

A rezolva problemele de organigramă, închizând gura celor care au curajul opiniei și al luptei, nu este de bun augur pentru viitorul științei românești.

Iată de ce, de aici de la înalta tribună a Parlamentului României, consider necesar a semnala că tendițele centrifuge declanșate de Putere în sectorul cercetării științifice pot provoca pierderi incalculabile și pe termen lung.

Iată de ce este necesar ca organele puterii de stat să-și asume responsabilitatea protejării corpului nostru de cercetători, față de rapacitatea unor manageri lipsiți de scrupule.

Mulțumesc.

 
  Lazăr Lădariu - despre condiția românilor din afara granițelor;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Radu Mânea. A venit? Nu. Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul deputat Lădariu, după care domnul deputat Márton Árpád.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

De prea multă vreme, din păcate, frații noștri basarabeni, ca și cei bucovineni, continuă să rămână pentru noi, cum inspirat se exprima poetul și prietenul Grigore Vieru, "copilul cu inima afară".

Asemenea lor, în postura celor suferind consecințele acestui "accident biologic" al istoriei, se află azi milioanele de români din afara granițelor, din Munții Pindului și Valea Timocului până în Macedonia și Bulgaria, din Tessalia și Subcarpatia până în Câmpia Tisei, în Magadan și dincolo de Cercul Polar, din Cernăuți și Hotin, până dincolo de Nistru.

Tot mai des până la noi răzbat știri că românilor din Tighina, Tiraspol, Comrat, Dubăsari, Coșnița și Cocieri le-a ajuns cuțitul la os. Dovezile sunt azi pretutindeni.

Dovadă e martirajul lui Ilie Ilașcu, deopotrivă uitat și așezat sub tăcerea puterii de la București și Chișinău, în temnița de la Tiraspol, cu dorul la un tată dus, fără a-și vedea fiul, în lumea eternă a umbrelor.

Dovadă-i Golgota copiilor și profesorilor din Tighina, batjocoriți și aruncați în clădirea improvizatei școli din afara orașului de străinii, de veneticii urcați în cârca stăpânului, de "vânduții de acasă" și de "mâncăii străini", care azi le bat cu pumnul în masă.

Dovadă-i străduința celor al căror soare tot de la Moscova răsare, preocupați să aducă iar la modă cazaciocul prin casele familiilor cernite după acel "război ignorat", care, prin Dubăsari și Tighina s-au făcut, prin agresiune și obrăznicie, stăpâni azi prin casele celor atunci aruncați în "masacrul inocenților", obligându-i să pornească în bejenie de pe pământul strămoșesc al moșiei Ștefane.

Dovadă-i umilirea și batjocorirea, la București și la Chișinău, a confraților Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, detractorii uitând că, poeții sunt, cum spunea Ioan Alexandru, "limbile clopotelor".

Dovadă-i decorarea liderului secesionist Igor Smironov de către Alexei al Moscovei, care, la rândul lui se revanșează acordând distincții unui Ovcinikov, trimisul moscovit în Basarabia, de parcă nimeni n-ar avea ochi de văzut și minte de priceput, că prin așa zisa Republică Transnistreană și prin Găgăuzia, Rusia își lărgește coridorul spre râvnita Mare Neagră, tocmai cu ajutorul "ploșnițelor din urechea balenelor sinucigașe".

"Când, dimineața, te trezești cu Nistrul în față", grăiesc versurile unei frumoase poezii, să-ți aduci aminte de mamă, de tată, de soră, de frate.

Să nu uităm că lor, fraților noștri din Basarabia, "trecută prin foc și prin sabie, / Trădată, furată mereu" le-a ajuns cuțitul la os.

Să ne amintim că ei sunt frații noștri, că dacă te tai la degetul cel mic sau la cel mare, mâna toată te doare la fel.

Că pe Câmpia Libertății de la Blaj a fluturat un singur gând și e regretabil că, pentru unii români, nu mai există lege străbună, nici glie strămoșească, nici mândrie, nici rușine.

Celor care nu-și mai pleacă genunchii, nici fruntea spre memoria celor duși sub cruci și sub glie, trebuie să le amintim că am avut domni martiri și sfinți ai pământului și altare ale neamului românesc.

Și pentru că știm că sângele apă nu se face, ne simțim obligați să pomenim aici strigătul lui Toma Jalbă, din 28 octombrie 1917: "Fraților, nu ne lăsați! Nu ne uitați! Iar dacă ne veți uita, noi văm săpa malul Nistrului și vom îndrepta apa dincolo de pământul nostru, căci mai bine să-și schimbe râul mersul, decât să rămânem noi despărțiți unii de alții!".

Vă mulțumesc.

 
  Marton Arpad Francisc - afirmarea datoriei tuturor partidelor de a stopa manifestările extremiste;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Márton Árpád, se pregătește domnul deputat Radu Liviu Bara.

   

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Nu am dorit să intervin, de la acest microfon, în legătură cu delcarațiile președintelui filialei județele Covasna a P.R.M., pentru că am considerat această problemă una având caracter penal, nicidecum politic, iar sarcina de a investiga dacă cetățeanul Gică Agrigoroaei a comis, respectiv dorește să comită sau nu infracțiunile cu care se lăuda, revine autorităților competente și tot ele sunt în măsură să aplice pedepsele ce se cuvin, în conformitate cu legislația în vigoare. Cel puțin așa trebuie să fie într-un stat de drept.

Săptămâna trecută, însă, de la acest microfon, s-a pus sub semnul întrebării tocmai statul de drept, aducându-se un elogiu crimei organizate, ceea ce este deja o problemă politică.

Constituția garantează dreptul la viață, prevede expresis verbis că nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman, că pedeapsa cu moartea este interzisă, că nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, că este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

Constituția nu permite membrilor activi ai armatei, polițiștilor și altor categorii de funcționari publici să fie membrii unui partid. Tot ea interzice asociațiile cu caracter secret.

Liderul P.R.M. din Covasna susține că el ar fi organizat o gardă națională având, printre membri, chiar cadre militare din armată și S.R.I., care își propune ca la o adică, pe baza verdictului dat de un tribunal extraordinar ad-hoc, să tragă în țeapă liderii U.D.M.R., respectiv a cozilor de topor. Iar în ipostaza în care aceștia ar fugi, vor fi urmăriți și pedepsiți și în străinătate de foștii membri ai Gărzii de Fier.

Dacă această idee a găsit sprijin la alte partide românești, cum susține deputatul Sever Meșca, atunci ne aflăm în fața unei situații foarte grave. Și poate să fie ridicolă și în mod nefiresc alarmistă intervenția împotriva unor astfel de manifestări, dar, doamnelor și domnilor, amintiți-vă de atacul împotriva lui Florian Ștefănescu Goană, rectorul universității Cluj, de asasinarea lui Armand Călinescu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, a celor 60 de deținuți de la Jilava din 1940, respectiv de masacrarea celor 1.000 de persoane din timpul rebeliunii legionare. Și atunci veți fi de acord cu mine că apărarea ideii statului de drept, a respingerii și stopării din timp a unor astfel de manifestări este nu numai obligația U.D.M.R.-ului, ci și a tuturor partidelor care se condideră a fi democratice.

Vă mulțumesc.

 
  Radu Liviu Bara - considerente pe marginea unei situații grave - problema locuințelor;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara; se pregătește domnul deputat Nicolae Vasilescu. Este aici? Da.

   

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aproape zilnic, mijloacele de informare ne aduc la cunoștință situații dramatice din țară, determinate de lipsa de locuințe, dar mai ales de lipsa de preocupare a autorităților, fie ele centrale sau locale, pentru soluționarea, cât de cât, a acestei situații grave.

Noi înșine, atunci când suntem în circumscripții, în mijlocul celor care ne-au dat votul, percepem crudul realism al acestei stări de lucruri. Ne lovim de deznădejdea celor nevoiași, a familiilor cu copii și mai ales a tinerilor lipsiți complet de mijloacele materiale pentru construirea, cumpărarea ori închirierea unei locuințe decente.

Este de-a dreptul rușinos pentru o țară civilizată, cum se pretinde România, să vezi familii întregi locuind în cavouri, sub poduri, pe acoperișuri, în vagoane de tren sau pur și simplu sub cerul liber.

Imaginile prezentate frecvent de mass-media sunt zguduitoare.

Fac, oare, tot ce trebuie și tot ceea ce ar putea să facă autoritățile românești pentru a ieși din acest marasm social?

Cu toată situația dramatică, economică și socială, în care a fost adusă România de azi, suntem nevoiți să constatăm că nu se face nimic sau aproape nimic. Ba, pentru a fi sinceri, facem câte ceva: facem promisiuni în campaniile electorale, promisiuni pe care le uităm imediat ce am pus mâna pe putere.

Cel mai la îndemână exemplu, în acest sens, este campania electorală pentru alegerea primarului general al Municipiului București. Dacă ar fi să dăm crezare promisiunilor iresponsabile făcute de unii candidați, în doi, trei ani ar trebui rezolvată problema locuințelor în Capitală. Se promit cu multă emfază locuințe noi, moderne, fără a se insista pe terminarea celor începute înainte de 1989, care stau ca o rană pe trupul țării, degradându-se și aruncându-se pe apa sâmbetei sume mari de bani.

După cum se știe, în timpul guvernării anterioare, a fost adoptat cadrul legislativ care, aplicat corect și cu înțelepciune, ar fi creat premisele necesare demarării acțiunii de rezolvare a problemei locuințelor.

În loc să se ocupe de punerea în aplicare a reglementărilor existente, Puterea instalată după alegerile din 1996 a fost preocupată mai mult de modificarea acestora, având drept consecință deteriorarea acestui cadru legislativ.

Așa se face că în primii doi ani de guvernare cederistă, ne găsim la ora actuală în fața celei de-a doua propuneri de modificare a Legii locuinței, pierzându-se timpul în discuții sterile pe marginea propunerilor făcute, în loc să se treacă la treabă efectivă.

Consider că se impune luarea unor măsuri ferme, inclusiv de ordin legislativ, pentru a se trece la elaborarea unui program amplu și precis, de construire de locuințe, în primul rând de finalizarea celor începute, dându-se, astfel, o șansă celor nevoiași, familiilor cu copii și tinerilor să obțină o locuință decentă, în lipsa căreia este pus în pericol însuși viitorul nostru, ca națiune.

Consider că ar trebui lăsată pe un plan secundar preocuparea pentru realizarea unor cartiere întregi de locuințe luxoase, care să constituie o sfidare a bunului simț, o batjocură la adresa celor săraci și nevoiași, mulți dintre aceștia neavând nici măcar unde dormi.

O a doua problemă legată de locuință este cea a repartizării acestora, așa puține câte mai sunt.

Lipsa unor reglementări ferme și precise a lăsat această operațiune la discreția primarilor și a unei adevărate mafii locale.

Așa se face că puținele locuințe disponibile sunt repartizate pe relațiile rudelor și prietenilor celor de la Putere și nu de puține ori celor care plătesc mai bine.

Propun să se solicite Guvernului, Departamentului pentru administrație publică locală să facă o analiză serioasă a modului în care se repartizează locuințele. Sunt convins că surprizele nu vor lipsi!

Pe baza celor constatate, să se elaboreze propuneri concrete de reglementări care să înlăture voluntarismul și subiectivismul din acest domeniu, să pună capăt corupției și afacerilor cu locuințe.

Mulțumesc.

 
  Nicolae Vasilescu - semnalarea prezentării Transilvaniei pe internet ca fostă parte integrantă a Regatului ungar;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu; se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu. Este aici? Da.

   

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați parlamentari,

Pentru cine are timp să-și arunce o privire pe paginile internet, iată ce descriere poate fi găsită Transilvaniei: "Transilvania a fost parte integrantă a Regatului ungar și reprezintă citadela culturii ungare din bazinul carpatic.

La sfârșitul primului Război Mondial, în cadrul Tratatului de la Trianon, 1921, aliații au anexat Transilvania Ungară României, căreia Transilvania nu i-a aparținut niciodată. Cu toate acestea, regiunea rămâne o comoară, cuprinzând 1.000 de ani de cultură a vechiului popor ungar din bazinul carpatic".

Cei care știu, cu adevărat, cum stau lucrurile, nu pot decât să rămână uimiți, dar ce ne facem cu aceia care nu știu prea multe despre Transilvania?

Cum prima impresie contează, ei vor rămâne cu convingerea fermă că această zonă este pământ unguresc, pe care noi, descriși ca fiind "ciobani săraci", ne-am refugiat aici de pe alte ținuturi.

În prezentarea succintă care se face, se pomenește, deci,în treacăt și de români. Primele grupuri de români sunt menționate în cronici datând din secolul al XVIII-lea, ca fiind "ciobani săraci ce migrau cu turmele din Valahia, peste Munții Carpați, pentru a căuta refugiu în teritoriu ungar".

În schimb, se face o descriere minunată a secuilor care "trăiesc în frumosul ținut al secuilor de mai bine de 1.000 de ani, mai mult decât ungurii, germanii, românii sau oricine altcineva din Transilvania".

Și pentru cine nu înțelege noțiunile de secui sau de ținutul secuilor, nu este nici o problemă, pentru că ele sunt explicate pe înțelesul tuturor. Secuii aparțin ungurilor, vorbesc limba maghiară, au aceeași cultură și sunt priviți ca cea mai veche ramură a ungurilor din Transilvania.

Despre români nu are rost să se mai vorbească, pentru că, oricum, ei sunt o cantitate neglijabilă. Și pentru că tot sunt o cantitate neglijabilă, nu au nici o calitate. Dar, nu-i nimic, au secuii și pentru români. Sunt cunoscuți a fi oameni plini de voință, foarte muncitori, un popor plin de resurse, temperamentali, plini de virtuți, cu un deosebit simț al umorului. Ei sunt onești și pasionați, uneori încăpățânați și foarte mândri de moștenirea lor.

Ne întrebăm despre ce moștenire este vorba? Poate despre Transilvania?

Cât despre simțul umorului, cel al autorului acestei pagini pe internet este, desigur, foarte dezvoltat. Și pentru că a venit vorba despre autor, ei, bine, trebuie să vă spun că acest text nu aparține unui ungur cu capul înfierbântat, ci unui student de naționalitate maghiară al Universității de Stat din Târgu Mureș, deci un cetățean român. Nu cred că această istorie sinistră o cunoaște din programele de învățământ ale universității din Târgu Mureș, ci din bogata biografie iredentistă pompată din abundență în Transilvania de cercurile revizioniste maghiare.

Mie îmi este acum foarte clar că o universitate de stat a minorității maghiare, chiar dacă fardată puțin și cu apelativul de Schiller, va reprezenta un focar de educație mincinoasă, legalizată, pentru tinerii români de naționalitate maghiară. Clasa politică românească sănătoasă, opinia publică și societatea civilă și-au exprimat părerea nefavorabilă față de înființarea acestei universități.

Ieri a fost rândul studenților care, prin cel mai avizat for al lor, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, a depus la Ministerul Educației Naționale o listă de revendicări care, dacă nu vor fi soluționate, vor declanșa o grevă generală a studenților. Printre aceste revendicări regăsim și solicitarea abrogării hotărârii de Guvern 687/1998 privind înființarea Universității Petöffi Schiller. Și așa propaganda segregaționiștilor maghiari este foarte mare, dovadă că prin ea s-a reușit sucirea minților unor tineri. Acum trebuie să-i dăm acestei propagande și un sediu, un spațiu în care ea să se deruleze legal.

Cât despre aceste pagini pe internet, este clar că nu putem opri pe nimeni să-și exprime elucubrațiile, dar putem să cerem introducerea lor într-un capitol separat, numit "Povestiri științifico-fantastice".

Vă mulțumesc.

 
  Nicolae Ionescu - despre eroarea decizională a prim-ministrului Radu Vasile în problema universității în limba maghiară;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu; se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu.

   

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Recent, premierul Radu Vasile a declarat că Universitatea în limba maghiară va fi înființată, indiferent de poziția lui Andrei Marga, ministrul educației naționale, la Turnu Severin.

Având în vedere această sfidare, într-o problemă atât de importantă, atragem atenția încă o dată asupra disprețului primului-ministru față de lege.

Hotărârea de Guvern prin care se înființează această universitate este aberantă și ilegală, pentru că o hotărâre de Guvern nu poate veni în contradicție cu o lege organică, aici fiind vorba de Legea învățământului. Este de neînțeles cum primul-ministru abuzează, încălcând o lege și sfidând păreri ale oamenilor politici din toate partidele, inclusiv din cel al domniei sale, sfidând opinia publică, presa și colegiul rectorilor din România.

Prin elaborarea și adoptarea unei asemenea hotărâri guvernamentale, dumneavoastră, domnule prim-ministru, ați realizat o gafă legislativă de proporții.

În primul rând nu este vorba în nici un caz de înființarea unei universități de stat multiculturale. Confuzia dumneavoastră este regretabilă. Hotărârea de Guvern pe care ați emis-o are în vedere înființarea unei universități de stat bilincve și nu multiculturale.

Ați atentat, așadar, la demnitatea poporului român și a caracterului național și unitar al statului român.

Mai mult, ați sfidat, pur și simplu, supremația legii într-un stat de drept cum este România.

Eroarea dumneavoastră decizională este de neînțeles, cu atât mai mult cu cât sunteți și parlamentar și ați participat direct la adoptarea Legii învățământului.

Prin urmare, această Hotărâre de Guvern este lovită de nulitate și nu produce nici un fel de consecințe juridice.

În legătură cu manifestările publice grave, de violență și vandalism, săvârșite pe teritoriul Ungariei asupra suporterilor români care au însoțit echipa națională de fotbal a României la Budapesta, față de care au luat poziție numeroși oameni politici, solicităm de urgență intervenția președintelui României, a Guvernului, a Ministerului de Externe, soluționarea legală a acestei probleme.

Este inadmisibil ca autoritățile statului român să nu ia nici o atitudine oficială față de manifestările bandelor huliganice din Ungaria și a actelor de violență inimaginabile săvârșite asupra unor cetățeni români.

În consecință, solicităm premierului să-și tempereze obstinația cu care susține această hotărâre și să-și impună intrarea în normalitate și legalitate.

Domnule prim-ministru,

Țineți aproape de țară și poporul român ca să nu mai rătăciți!

Vă mulțumesc.

 
  Mihai Vitcu - critici la adresa Puterii în problema reformei învățământului;

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Mihai Vitcu; se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

   

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Prima vacanță școlară din actualul concept de reformă, închinată Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, o trăiesc deopotrivă elevii și profesorii, în această săptămână.

Rostul acestei vacanțe, implicațiile ei, efectele pe termen scurt și pe termen lung vor mai fi discutate.

Noi continuăm să clamăm reforma în sus și în jos, fără a ne apleca asupra conținutului ei. La fel ca și dumneavoastră am crezut și cred sincer în prevederea înscrisă în Constituție, care consemnează că învățământul este o prioritate națională.

Or, atitudinea adoptată de către actuala Putere față de acest domeniu, este incalificabilă. În timp ce școlile țării se ruinează, în timp ce dotarea acestora este sub orice limită, iar condiția slujitorilor școlii este menținută la nivelul unei femei de serviciu de la Renel, guvernanții noștri se preocupă de Universitatea maghiară, de elicopterele de atac, de discuțiile sterile despre privatizare sau, mai nou, despre opoziția de dreapta.

Vreau să afirm cu toată răspunderea că actuala putere nu are o concepție clară despre reformă, în general, și despre cea a învățământului, în special. Totul se învârte în jurul unui melanj de sisteme și structuri împrumutate de aiurea, dându-se de o parte valoroasa tradiție a școlii românești, care în perioada interbelică era invidiată și de Franța și de Germania.

Nu trebuie să fii mare specialist ca să înțelegi ce este un experiment. El se face pe modele geometrice, pe alcătuiri mecanice sau, mă rog, pe construcții teoretice, dar în nici un caz nu se fac experimente pe generații tinere.

Ceea ce a făcut Ministerul Educației Naționale în 1998 cu bacalaureatul a fost o bâlbâială națională, un primitivism intelectual! Pentru acest an școlar s-a promis o îmbunătățire radicală a programelor, o descongestionare a sistemului de predare-învățare, o schimbare a manualelor. Nimic din toate acestea nu s-a realizat! Trimestrele s-au transformat în semestre, programa a rămas aceeași, manualele au rămas aceleași, iar profesorii și învățătorii au fost încărcați cu o stufoasă birocrație, în care planificarea are zeci de rubrici, iar evaluarea presupune note, calcule, sisteme apreciative, pentru care îți trebuie un atestat de expert contabil! Să ne mai mirăm că școala românească a fost zdruncinată de o grevă generală?

Închei prin a face următoarea precizare: covârșitoarea majoritate a slujitorilor școlii sunt oameni onești și excelenți profesioniști. Ei nu vor, în primul rând, salarii mai mari, cum cred unii. Profesorii și învățătorii României vor să li se recunoască demnitatea de modelatori ai conștiinței creative, vor condiții moderne și civilizate de muncă, vor eliminarea amestecului politic brutal în școală, prin alegerea cadrelor de conducere după criterii și preferințe politice.

Vă mulțumesc.

 
  Ilie Neacșu - critica instituției prezidențiale, în permanentă opozanță cu Parlamentul, justiția, presa, opoziția;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu. Se pregătește domnul deputat Luca Ștefănoiu.

   

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu știu cât de mult se chinuie domnul Emil Constantinescu pentru a arunca din când în când o piatră în baltă, dar sunt nevoit să recunosc că președintele dispune de un talent ieșit din comun de a crea gâlceavă în diverse medii. Se pusese praful pe acea analiză memorabilă de la Cotroceni, când șeful statului, analizând corupția din România, a ajuns la concluzia că lucrurile nu ar sta chiar așa, dar presa, dornică de senzații tari, amplifică și mediatizează peste măsură unele neîmpliniri ale acestei puteri. Începuse să prindă pojghița uitării și gafa inadmisibilă pentru o instituție cum este cea prezidențială, prin care un torționar bolșevic este decorat de chiar domnul Emil Constantinescu.

Dorind să testeze limitele răbdării românilor (de altfel, de la înscăunarea sa ca președinte, Emil Constantinescu a supus populația țării unui șir interminabil de teste sociale, economice și politice), omul numărul unu în stat a aruncat vorbă de ocară în spatele, nu unei categorii sociale, ci al unei puteri deosebit de importante în orice stat de drept - justiția. Reacția nu s-a lăsat mult așteptată! Asociația magistraților din România, care numără 2.500 de membri, și-a făcut ieri cunoscută poziția. Opinia publică a aflat cam de unde pornesc supărările președintelui și ale anturajului său în ceea ce privește puterea judecătorească.

Până la această oră, președintele a încălecat de-a binelea poliția, serviciile de informații, Guvernul, parlamentarii puterii, parchetul, garda financiară..., chiar comerțul cu țigări, dar nu a reușit să subordoneze justiția, cu tot sprijinul domnului Valeriu Stoica. Și când nu reușește ceva, domnul președinte începe să-i împroaște cu noroi pe cei demni și nesupuși!

Nu voi zăbovi asupra faptului că președintele Emil Constantinescu își bagă nasul unde nu-i fierbe oala și nici nu voi menționa dosarele din instanțele de judecată ale căror verdicte se stabilesc la Cotroceni. Menționez, în schimb, faptul că, la nici doi ani de la schimbarea domiciliului său, Emil Constantinescu nu știe prerogativele unui președinte democrat, imparțial și conștient. Domnul Emil Constantinescu critică pe toată lumea: opoziția, presa, justiția, Parlamentul sunt instituțiile care sunt lovite fără discernământ de Emil Constantinescu.

Președintele este incapabil să vadă nu numai gunoaiele din curtea puterii, dar el nu reușește să creeze un climat de corectitudine și de justiție în propria-i familie! Președintele Emil Constantinescu a exercitat presiuni asupra parchetului, poliției și justiției permanent! Prin ministrul justiției, președintele a intervenit în multe procese aflate pe rol, cel referitor la Afacerea Cotroceni-Otopeni este doar unul dintre acestea și nu cel mai important. Deținem probe privind ordinul dat de domnul Valeriu Stoica (după ce fusese instruit la Cotroceni) unui mare grup de procurori și de judecători, pentru ca aceștia să nu implice președintele și membrii familiei sale în afacerea țigărilor de contrabandă.

Dar președintele o ia razna și în ceea ce privește Parlamentul! Nici mai mult, nici mai puțin, domnul Emil Constantinescu a declarat că în România corupția nu poate fi eradicată datorită imunității parlamentare! O astfel de afirmație ar fi pus pe jar orice putere legislativă, ar fi generat dezbateri aprinse, președintele iresponsabil ar fi fost chemat la raport. Nimic din toate acestea nu se întâmplă, domnilor colegi, în România!

Probabil, și din aceste motive, domnul Emil Constantinescu își continuă programul său iresponsabil de denigrare a acelora care văd altfel democrația decât domnia sa și o parte însemnată a actualei puteri.

Vă mulțumesc.

(Aplauze sporadice.)

 
  Luca Ștefănoiu - protest împotriva prigoanei politice la care este supus un primar din Maramureș de liderii țărăniști locali;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Luca Ștefănoiu. Domnul deputat Petre Țurlea și domnul deputat Radu Mânea nu au venit. Vă rog!

   

Domnul Luca Ștefănoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților, protestez energic față de prigoana politică la care este supus domnul Ștefan Hotea, viceprimar al comunei Giulești județul Maramureș de către liderii PNȚCD din comună și din județul Maramureș, prigoană soldată cu condamnarea acestuia la închisoare pe timp de 6 luni și la plata unei amenzi de 500 de mii de lei. Singura vină a acestui viceprimar ales pe listele Partidului România Mare este faptul că a scos la iveală ilegalitățile și abuzurile săvârșite de liderii țărăniști locali.

Menționez că viceprimarul Ștefan Hotea a făcut încă din luna decembrie a anului 1997 o sesizare la Inspectoratul județean de poliție Maramureș privind gravele ilegalități săvârșite printre alții de primarul comunei Giulești Petru Codrea, membru PNȚCD, împreună cu Petru Gogotă, președintele Filialei PNȚCD Giulești, rudă cu deputatul PNȚCD Vasile Berci, și cu alți funcționari ai primăriei. Ilegalitățile săvârșite de aceștia privesc distribuirea cupoanelor agricole, modul de cheltuire a banilor din bugetul local, acordarea ajutoarelor sociale, unele acte de stare civilă și desfășurarea licitațiilor și falsuri făcute în registrele agricole.

În luna iunie 1998, viceprimarul Ștefan Hotea trimite un nou memoriu Inspectoratului județean de poliție Maramureș, prin care solicită să se continue cercetările privind ilegalitățile din Primăria Giulești. Mai mult decât atât, viceprimarul Ștefan Hotea sesizează și Curtea de Conturi Maramureș. De 10 luni, de când a făcut prima sesizare, viceprimarul Hotea nu a primit nici un răspuns, deși a insistat.

În schimb, după un articol publicat de ziarul "Glasul Maramureșului" din 29 ianuarie 1998, în care sunt redate și opiniile viceprimarului Hotea, în noaptea de 5-6 februarie 1998, îi este incendiat magazinul proprietate personală situat în comuna Giulești. După incendiu, ziarul sus-menționat titrează: "Adevărul costă 100 de milioane de lei! A ars barul viceprimarului din Giulești!" Întrebat de reprezentanții presei pe cine bănuiește a fi la originea incendiului săvârșit de o mână criminală, după cum au stabilit pompierii și poliția, viceprimarul Ștefan Hotea afirmă că nu îi poate exclude din cercul bănuiților pe cei pe care i-a acuzat că au săvârșit ilegalități.

Rapid i se intentează acestuia un proces de calomnie prin presă. Cu o viteză uluitoare, poliția, parchetul și judecătoria Sighetul Marmației se pun în mișcare, uitând cu totul de sesizările viceprimarului Hotea la adresa celor care i-au intentant procesul. Fără nici o întârziere, viceprimarul Ștefan Hotea este condamnat la 6 luni închisoare și la plata unei amenzi de 500 de mii de lei.

Față de cele de mai sus, Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților denunță public prigoana politică la care este supus un membru al Partidului România Mare de către autoritățile Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat din județul Maramureș, prigoană la care s-au raliat poliția, parchetul și justiția și cere instituțiilor abilitate ale statului să reintroducă legalitatea.

Vă mulțumesc.

 
  Radu Mânea - prezentarea câtorva concluzii dezastruoase ale Comisiei de anchetă privind situația economiei forestiere din România.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a ședinței noastre s-a încheiat - în mod surprinzător, chiar la ora 9,20, conform programului. Sper să putem începe și ședința în continuare, în cvorum și îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să ia măsurile necesare pentru a-i aduce în sală pe colegi.

Până o să vină ceilalți colegi, o să-i dau cuvântul domnului deputat Radu Mânea, care a întârziat la prima parte a ședinței din motive independente de voința dânsului, fiind înscris însă în lista de intervenții de astăzi. Vă rog, domnule deputat!

   

Domnul Radu Mânea:

În perioada 28-29 octombrie 1998, Comisia de anchetă privind situația economiei forestiere din România, a declanșat o anchetă amplă privind gestionarea pădurilor, organizarea și adjudecarea masei lemnoase prin licitații, prelucrarea primară a lemnului, exportul de masă lemnoasă și produse ale pădurii în cadrul Direcției silvice Neamț, precum și la agenții economici cu care direcția tehnică se interferează prin profilul de activitate. Perioada verificărilor se raportează la intervalul 1990-1998.

În deplasările în teritoriu, efectuate în prezența organelor silvice, membrii comisiei au putut constata pe viu jaful sistematic practicat în pădurile țării, preponderent în perioada 1990-1996, perioadă în care, practic, s-au pus bazele sistemului clientelar al fostei puteri și în domeniul exploatării și valorificării masei lemnoase. De la exportul de masă lemnoasă primar prelucrată până la fructe de pădure, împletituri răchită, carne de vânat și vânători organizate, totul s-a desfășurat pe bază de comision în procente de 3-15%, acordate de către Direcția silvică Neamț unor SRL-uri plasate prin București în diverse apartamente. Sute de mii de dolari au intrat în buzunarele clientelei politice a fostei puteri, plimbând hârtii și beneficiind de îngăduința și complicitatea autorităților locale din timpul guvernării PDSR.

Valoarea comisioanelor încasate pentru cei peste 4 milioane de dolari produse finite exportate în perioada 1991-1996 este de peste 300 de mii de dolari, exporturile efectuându-se prin SRL-uri-căpușă, similare celor care au distrus industria românească, înglodând-o în datorii. În aceeași perioadă, personalul silvic din cadrul Direcției silvice Neamț a efectuat peste 270 de zile/om deplasări în străinătate, în Germania, Franța, Polonia, cheltuind zeci de mii de dolari fără să încheie nici măcar un contract economic.

În prezent, s-a ajuns în situația în care un singur SRL, care s-a ridicat pe spatele pădurii, beneficiind inclusiv de comisioanele fostei conduceri a Direcției silvice Neamț, să dețină peste 45% din drepturile de exploatare, prelucrare primară și exportul masei lemnoase din județul Neamț.

Creanțele Direcției silvice Neamț însumează peste 20 de miliairde de lei, în topul datornicilor figurând firme precum: S.C. D.C.E. "3 Brazi" S.R.L; S.C. Petroforest S.R.L; S.C. Star Forest S.R.L; S.C. Fortex S.R.L, firme în care sunt acționari demnitari ai fostei puteri, începând cu administrația locală, până la senatori și deputați. În același timp, datoriile Direcției silvice Neamț către bugetul de stat se ridică la peste 8 miliarde de lei, din care datorii curente 2 miliarde. Verificările declanșate cu sprijinul instituțiilor abilitate ale statului au determinat punerea în mișcare a sistemului de relații ale celor implicați, în încercarea de a determina diminuarea consecințelor, uzându-se de intervenții, dar și de amenințări.

Pentru stabilirea amplorii pagubelor provocate patrimoniului public administrat de Regia națională a pădurilor prin Direcția silvică Neamț, solicităm Ministerului de Interne, Ministerului de Finanțe și Parchetului General să susțină acțiunea de control demarată la Neamț prin delegarea unor specialiști, care să supervizeze acțiunea.

Vă mulțumesc.

 
Informare privind depunerea la secretarul general al Camerei Deputaților, în vederea exercitării de către deputați a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională, a următoarelor legi:  

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog liderii de grupuri parlamentare să ia măsurile care trebuie! Este a doua oară când fac această rugăminte, dacă nu avem cvorum, voi trece la un apel nominal! Îmi displace această soluție, dar probabil că va trebui să recurg la ea!

(Se așteaptă ca domnii deputați să ajungă în sală.)

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm ședința noastră. Vă anunț că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 247, sunt absenți 96, iar din aceștia participă la alte acțiuni parlamentare 55. Cvorumul prevăzut de art. 128 din regulament este întrunit. Cvorumul de lucru de astăzi este de 117.

Rog liderii de grupuri să ia măsuri pentru ca toți colegii să fie în sală!

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992, vă puteți exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale asupra legilor următoare: Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1998 pentru modificarea art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată; Legea privind regimul concesiunilor.

Adoptarea proiectului de Lege privind conferirea Ordinului Meritul Militar pensionarilor militari, veterani de război.  

Cu aceasta, vom intra în dezbaterea primului proiect de lege din ordinea de zi aprobată ieri și, anume, proiectul de Lege privind conferirea Ordinului Meritul Militar pensionarilor militari veterani de război. Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul? Domnul Rațiu, secretar general al Ministerului Apărării Naționale.

   

Domnul Adrian Rațiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi, în primul rând, să mă prezint: mă numesc Adrian Rațiu și sunt secretarul general al Ministerului Apărării Naționale.

Prin Decretul nr. 211/1954, se conferă cadrelor militare în activitate a căror vechime în serviciu este mai mare de 15 ani Ordinul Meritul Militar. Prin acest decret se consideră vechime în serviciu pentru cadrele militare, cu excepția celor din fosta Divizie Tudor Vladimirescu, doar perioada corespunzătoare serviciului depus numai după 23 august 1944. Este o discriminare față de pensionarii militari în totalitate, veterani de război, care au fost în serviciu activ înainte de 23 august 1944, fiind exceptați pe nedrept de la acordarea acestui ordin, precum și a drepturilor ce ar decurge pe cale de consecință din acesta.

Proiectul de lege propus dorește extinderea ariei de aplicare a Decretului nr. 211/1954 privind instituirea Ordinului și Medaliei Meritul Militar și asupra unor foste cadre militare active înainte de 23 august 1944. Atunci când s-a inițiat această lege, în 1995, erau în viață aproximativ 250 foste cadre militare aflate într-o asemenea situație. La începutul acestui an, mai trăiau doar 70, iar în prezent numărul lor este în jur de 40 de persoane.

De aceea, vă adresez rugămintea, domnilor deputați, să fiți de acord cu acest act normativ, care, deși târziu, aduce reparații morale și materiale unei categorii sociale puțin numeroase, dar care a adus servicii considerabile națiunii și statului român.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiilor sesizate în fond? Domnul deputat Valentin Iliescu sau înlocuitorii dânsului? Comisia pentru muncă și protecție socială? Din partea Comisiei pentru muncă și protecție socială, una dintre cele două sesizate în fond, doamna deputată Dobrescu. Vă rog!

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Comisia pentru muncă, sesizată în fond împreună cu Comisia pentru apărare națională, și-au dat avizul și vă propun spre dezbatere proiectul de Lege privind conferirea Ordinului Meritul Militar pensionarilor militari veterani de război, în forma înaintată de către Guvern. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

În acest caz, trecem la dezbaterea proiectului de lege. Vom începe cu titlul legii. Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art. 1. Intervenți? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Intervenții la art. 2? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Intervenții la art. 3? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Intervenții la art. 4? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Intervenții la art. 5? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Este o greșeală, probabil, în raportul comun și anume faptul că se propune votarea ca lege cu caracter organic. Din modul în care este concepută legea, conținutul ei, precum și din modul în care a fost votată în Senat, ea este o lege cu caracter ordinar și v-o supun spre aprobare în ansamblul ei, prin vot deschis, ca lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri?

În unanimitate, a fost adoptat acest proiect de lege.

 
Dezbateri asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.129/1998 privind declararea ca zonă de interes național al unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului București, incluzând Noul Centru Civic și Centrul Istoric și stabilirea condițiilor de realizare a investițiilor pentru ansamblul urbanistic din această zonă (Retrimis comisiei.)  

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 129/1998 privind declararea ca zonă de interes național a unui ansamblu din perimetrul central al municipiului București, incluzând noul centru civic și centrul istoric, și stabilirea condițiilor de realizare a investițiilor pentru ansamblul urbanistic din această zonă.

Domnul deputat Gabriel Țepelea, președintele Grupului parlamentar PNȚCD-Civic ecologist. Vă rog!

   

Domnul Gabriel Țepelea:

Stimați colegi,

Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă solicită amânarea dezbaterii pentru o săptămână, pentru a-și preciza și punctul său de vedere. De ce? Oricum, problema nu este o problemă pur administrativă, nu este o problemă de investiție, este o problemă de interes național, de interes istoric. Este normal ca și Comisia pentru cultură să fie în situația de a-și preciza punctul de vedere.

Mă veți întreba de ce n-a făcut-o până acum? Pentru simplul fapt că această comisie a fost ocupată în permanență, după cum știți, cu niște probleme stringente (cum a fost, de exemplu, problema televiziunii și, apoi, cu problema Decorațiilor Steaua României, în procedură de urgență) și ne propunem ca mâine, miercuri, la ședința de comisie, să finalizăm punctul nostru de vedere. Și de ce să nu avem un punct de vedere comun? Nu cred că este bine să separăm problemele în administrativ și istoric, le vom privi în ansamblu.

Vă mulțumesc.

O să-i dau cuvântul domnului deputat Cârstoiu, președintele Comisiei pentru administrație publică. Vă rog!

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Îmi pare rău și-mi cer scuze că trebuie să-l contrazic pe domnul Țepelea, a fost sesizată și comisia domniilor lor, dar noi am făcut acest raport încă din luna septembrie. Nu este sesizată în fond și cerem să se aplice regulamentul și să se discute ordonanța așa cum a fost ea plecată de la comisie. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Eu cred că în această chestiune avem două articole din regulamentul nostru, pe care vi le voi citi, ca să vedem exact unde ne aflăm. Art. 59 spune așa, că: "Orice comisie permanentă care se consideră competentă pentru a-și da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativă sau amendament trimis de Biroul Permanent altei comisii, informează pe președintele acesteia că dorește să-și dea avizul. În caz de refuz din partea Biroului Permanent, Camera hotărăște prin vot." Și art. 60 spune așa: "Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului Permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunțarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie."

Deci, este foarte clar că, în momentul de față, noi ne aflăm în afara celor 2 articole: 59 și, respectiv, 60. Practic, nu mai poate fi retrimisă și la Comisia pentru cultură, pentru aviz, singurul lucru care s-ar putea, eventual, face, dar cu votul plenului, este ca, la cererea Comisiei pentru cultură, pentru anumite amendamente îndreptățite, să retrimitem la comisia de fond. Dar aceasta este o chestiune care trebuie să reiasă din dezbaterea generală.

Domnul deputat Marton. Vă rog!

 
   

Domnul Marton Arpad:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Săptămâna trecută, această dezbatere a început și, în cursul dezbaterii, a avut o intervenție reprezentantul Guvernului, respectiv au avut mai multe intervenții anumiți reprezentanți ai unor partide, care au fost împotriva disjungerii acestor două probleme și împotriva raportului dat de comisie, drept pentru care aici s-a decis returnarea la comisie.

Or, vă pun o întrebare: această comisie a discutat, pe marginea acestui proiect de lege, după ce a fost retrimis la comisie?

După cunoștințele mele, nici comisia dumneavoastră n-a discutat și atunci cum puteți veni aici, dacă plenul v-a trimis-o înapoi, cum puteți veni aici fără a discuta această problemă?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dau cuvântul domnului deputat Cârstoiu, pentru a clarifica această chestiune.

Precedenta ședință, în care s-a început dezbaterea acestui proiect de Lege pentru aprobarea Ordonaței Guvernului nr. 129/1998, a fost condusă, mi se pare, de doamna deputat Paula Ivănescu și eu nu știu exact ce s-a întâmplat în timpul ședinței.

Cred că cel mai bine, domnul deputat Cârstoiu ne va putea explica acest lucru. Vă rog.

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Da, domnule președinte.

Nu s-a retrimis la comisie, s-a suspendat ședința din lipsă de cvorum, când eram în dezbaterea pct. 2, sau cam așa ceva.

Deci, nu este vorba de retrimitere, nu-i vorba de nimic și vă rog să continuăm dezbaterile.

Se acceptă amendamente, se acceptă orice punct de vedere, dar trebuie să facem această dezbatere.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mânea, vă rog..., domnul Radu Mânea, din partea comisiei, din partea grupului... Vă rog.

Din sală:

Din partea cui?

 
   

Domnul Radu Mânea:

Regret, dar nu pot împărtăși punctul de vedere al domnului președinte al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic.

Acum două săptămâni, este adevărat, s-au suspendat dezbaterile la acest proiect de lege, din lipsă de cvorum.

Este la fel de adevărat că, la Comisia de cultură, pentru aviz, lucrările ședinței de la Comisia de cultură au fost conduse de doamna deputat Ileana Filipescu, de la Partidul Democrat.

Eu vorbesc, domnule președinte, despre lucrările Comisiei de cultură, care s-au desfășurat acum două săptămâni. Lucrările respectivei comisii au fost conduse de doamna vicepreședintă Filipescu, de la Partidul Democrat. Proiectul de lege la care facem referire în momentul de față a fost amânat în ședința Comisiei pentru cultură, artă și mijloace mass-media.

În aceste condiții, susținem necesitatea eliberării unui aviz de către Comisia de cultură, solicitând, în același timp, amânarea discuțiilor. (Proteste în sala de ședință la sugestia făcută).

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Cârstoiu, președintele Comisiei pentru administrația publică.

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Domnule președinte,

În legătură cu această ordonanță și cu "București 2000", sunt multe de discutat și, probabil, sunt și interese din toate părțile, dar, dacă nu dăm drumul la această ordonanță, nu se va realiza nimic încă mulți ani de-acum încolo.

Acesta este un punct de vedere al comisiei. Că, cineva din comisie nu este de acord, sau este de acord, este altă problemă. În comisie s-a votat, s-a făcut acest raport.

Comisiile care nu și-au depus rapoartele este treaba domniilor lor și, vă rog, domnule președinte, să respectăm Regulamentul și să intrăm la dezbatere.

Și, vă amintesc, că eram la titlul legii, unde s-a depus un amendament scris.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală) :

Nu vă enervați, domnule președinte!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

Da. Există un amendament la titlul ordonanței, care există, într-adevăr, aici, în dosar.

Domnul deputat Badea.

Urmează domnul deputat Marton.

 
   

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare rău, dar, după știința mea, totuși, ridicarea ședinței la această discuție s-a făcut cu remarca doamnei președintă de ședință privind retrimiterea la comisie și poate ar fi bine de consultat stenograma, dar, dincolo de această treabă, îmi permit să atrag atenția că faptul că Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic a propus modificări care, practic, schimbă complet conținutul ordonanței propuse spre discutare, face cu atât mai necesară avizarea de către Comisia de cultură, pentru că, altminteri, dacă se dă curs propunerilor făcute de Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic, atunci pentru ce s-a mai cerut avizul Comisiei de cultură?

Repet încă o dată, este vorba de o chestiune de substanță, de esență, și dacă acceptăm că începem să discutăm o lege și terminăm prin a ieși cu totul o altă lege, cu alt obiect, atunci, efectiv, înseamnă că rămânem în spațiul absolutului liber arbitru, ceea ce nu cred că este bine nici măcar ca precedent constituit.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marton, avea tot o problemă de procedură.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îmi permiteți?

Nu v-am dat cuvântul dumneavoastră.

I-am dat cuvântul domnului deputat Marton și după aceea dumneavoastră, că bănuiesc că tot problemă de procedură are și dânsul.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Da. Este în regulă. Protecția minorităților...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, după domnul deputat Marton, urmează domnul deputat Ioan Gavra.

 
   

Domnul Marton Arpad:

Cred că domnul președinte al comisiei nu va nega faptul că săptămâna trecută am ajuns la pct. 4 din raport, tocmai pentru a decide în cadrul acelui articol despre ce va fi vorba în această lege.

Ca atare, nu s-a trecut la votul, sau la discuția titlului legii și nici a celorlalte puncte din raport.

Vă rog să vă aduceți aminte și, dacă sunteți de părere că trebuie să continuăm aici, și să nu dezbatem în comisie ceea ce ar fi benefic, atunci trebuie să mergem să continuăm de acolo de unde am rămas. Deci de la pct. 4, de la dezbaterea pct. 4 și nu al titlului Legii, urmând să votăm titlul în funcție de ce se votează în cuprinsul legii.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ioan Gavra. Problemă de procedură. Vă rog...

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Pentru a opri discuțiile de procedură la acest capitol, pentru că avem și alte acte normative, astăzi, de dezbătut, vă propun, domnilor colegi și din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic și din Comisia pentru cultură, arte și mijloace mass-media din Camera Deputaților, nu o formulă de compromis, ci una regulamentară, că aici nu putem să ne compromitem și nici să compromitem nimic absolut...

Până acum, dreptate, sub aspect regulamentar, are Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

N-ați avizat (Comisia pentru cultură), ea intră în dezbatere, conform votului Camerei Deputaților.

Dar, întrucât am înțeles că ordonanța a fost modificată esențial, deci avem o cu totul altă prezentare prin raport decât ceea ce s-a aprobat de către Guvern, aplicăm Regulamentul: începem dezbaterea, aprobăm titlul și, în momentul în care are loc prima modificare de substanță a ordonanței, dumneavoastră puteți cere Comisiei pentru cultură, arte și mass-media, retrimiterea la comisie, pentru analiză și încheiem dezbaterea și trecem mai departe, la un alt punct de la ordinea de zi.

Și, cred că este mai înțelept și mai rațional așa, decât să ne certăm aici, două comisii, că noi trebuie să și lucrăm astăzi, în afară de a ne delecta cu proceduri parlamentare.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Sigur că, aceasta este calea cea mai corectă regulamentar și vom vedea exact dacă suntem în această situație.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Viorica Afrăsinei.

Vă anunț că am cerut stenograma ședinței respective, pentru a o consulta, să vedem exact ce s-a hotărât în finalul acelei ședințe.

Vă rog, doamnă.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am solicitat această intervenție pentru a reaminti colegilor că în ultima ședință pentru dezbaterea acestui proiect de lege, am depus un amendament, deci ședința s-a întrerupt la momentul în care era pus în discuție acest amendament și, din lipsă de cvorum, el nu a fost supus la vot. Amendamentul se află la dumneavoastră. Ca urmare, aș vrea să vă rog să continuați proiectul de lege.

De asemenea, doresc să fac cunoscut colegilor, atât domnului deputat Marton, cât și domnului deputat Mânea, sunt membri ai Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic a Camerei Deputaților, că pe parcursul dezbaterii asupra acestui proiect de lege nu a făcut nici o afirmație că ar dori, sau ar trebui ca la dezbaterea acestui proiect de lege să fie dată în fond și Comisiei pentru cultură, sau că trebuie să avem, obligatoriu, un punct de vedere al Comisiei pentru cultură. Ca atare, intervențiile domniilor lor le consider tardive.

De asemenea, doresc să amintesc colegilor care sunt la a doua sau la a treia legislatură, că noi am mai avut astfel de cazuri, când de la Guvern a venit un proiect de lege într-o anumită formă, iar prin dreptul pe care îl are parlamentarul de a veni cu amendament în timpul lucrărilor în comisie și au fost amendate fundamental aceste proiecte de lege, deși eraun inițiative ale Guvernului au ieșit legi foarte bune. Nu mai departe de Legea mediului, care a venit într-o formă de la Guvern, a rezultat o lege foarte bună, apreciată pe plan internațional, și alte legi, pe care, desigur, dumneavoastră le cunoașteți.

Așadar, domnule președinte de ședință, avem rugămintea, atât membrii comisiei, cât și cei care am asistat la dezbaterile din săptămâna trecută, să aplicați Regulamentul și să continuăm cu dezbaterea la pct. 2 pe raport, și anume la titlul legii.

Vă rog să supuneți votului plenului Camerei Deputaților amendamentul pe care eu l-am formulat în săptămâna trecută.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. A venit stenograma?

Da. Îi dau cuvântul domnului deputat Mitrea. Vă rog.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că stenograma va spune ce s-a discutat săptămâna trecută, când am rămas chiar în acest impas. Deci, datorită unei lipse de cvorum, n-am reușit să ieșim din acest impas, pe care-l discutăm și astăzi. Cred că nu vom reuși să ieșim nici de această dată, dacă nu stabilim noi care este interesul vis-a-vis de această ordonanță, care este obiectivul, pentru că este clar pentru mine și cred că și pentru dumneavoastră, că sunt obiective diferite.

Ministerul Culturii, ca și Comisia pentru cultură, ca și alți colegi care au luat cuvântul, domnul Badea, i-am dat dreptate și săptămâna trecută, domnul deputat de la P.N.L., domnul Zoner, la fel, interesul domniilor lor este să se reglementeze modul în care se dezvoltă și se conservă centrul istoric, înțeleg, al Bucureștiului, astfel încât el să devină o atracție turistică și o mândrie a orașului București.

Înțeleg acest lucru, sunt de acord. Problema este că ordonanța, așa cum a fost ea elaborată, n-are nimic în comun cu această idee, nu ne spune cum se prezervă, cum se dezvoltă, cum se repară Centrul Civic, ne spune doar cine face acest lucru..., ceea ce, după părerea mea, este în afara dorinței dumneavoastră.

În același timp, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic este pusă într-o situația imposibilă.

Înțeleg foarte bine fondul, pentru că dânșii sunt meseriași, că atât în ceea ce privește problema Centrului Civic, cât și a Centrului Istoric, interesul celui care a legiferat, de această dată fac o paranteză: așa se întâmplă când suntem de acord ca Guvernul să legifereze în toate direcțiile, pe interese care de multe ori ne scapă, deci, ținând seama de faptul că le este evident domniilor lor, fiind profesioniști, că această ordonanță spune cine să construiască și cum, cine să proiecteze în aceste zone și cum, încearcă să iasă din impas în așa fel încât să nu le fie afectat, de fapt, interesul chiar al dumneavoastră, al celor care spuneți că "Centrul Istoric trebuie prezervat".

După mine, soluția cea mai corectă, singura soluție care poate să ne scoată din această problemă, este să respingem ordonanța, în ansamblul ei, iar Ministerul Culturii împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice să vină cu o ordonanță... cu un proiect de Lege, nu cu ordonanță, în care să nu ne spună cine construiește și cum se constituie capitalul social al firmei care construiește..., nu-i asta treaba Parlamentului să legifereze, ci să ne spună care sunt condițiile în care poate fi dezvoltat Centrul Civic și care sunt condițiile, obligativitățile, dacă vreți, în care se poate interveni în Centrul Istoric și cine finanțează aceste lucrări.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Gabriel Țepelea (din sală):

Deci, se propune amânarea, nu?

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Nu. Dânsul propune respingerea!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o mare rugăminte...

Regulamentul îl am aici, în față. Să știți că eu încerc să-l aplic, cum poate ați remarcat, cu foarte multă strictețe, însă am rugat, în primul rând, să fiu informat, de către Departamentul de pregătire a ședințelor, să știu exact ce s-a discutat la ultima ședință, a fost sau nu retrimis la comisie? Pentru că... Încă o dată... Au apărut două păreri. Eu am dreptul să verific acest lucru și cred că este corect să se facă în felul acesta, nu? (Discuții în sală.)

Bun. Ați verificat, da? Spuneți-mi și mie cum este...

Îmi permiteți... Vă rog frumos să fiți atenți, că s-a deslușit misterul, după stenogramă. La titlul legii de aprobare a ordonanței s-a hotărât să se revină la sfârșit, după ce se aprobă ordonanța ca atare. Articolul unic al legii se votează la sfârșit, și s-a trecut la titlul ordonanței.

Este locul unde au luat cuvântul, sau, în fine, erau înscriși să ia cuvântul, o serie de colegi, nu știu dacă au și luat cuvântul, vă rog să verificați: domnul deputat Zoner, domnul deputat Mitrea, domnul deputat Matei... Secară, nu știu exact, domnul deputat Gaspar, doamna deputat Afrăsinei și domnul deputat Mânea.

Ați luat toți cuvântul? Bun.

Doamna deputat Viorica Afrăsinei a depus aici un amendament, pe care vi l-am dat, da? Și urma ca să se dezbată acest amendament.

Vă rog frumos, doamnă, să-l citiți în fața microfonului.

Vă dau după aceea cuvântul, domnule deputat Zoner.

Deci, doamna deputat Viorica Afrăsinei are un amendament la titlul ordonanței, nr.crt. 4 din raportul comisiei. Vă rog.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei:

Da, domnule președinte.

Deci, eu am propus, în completarea titlului, să scriem: "... și stabilirea condițiilor de realizare a investițiilor pentru ansamblul urbanistic din această zonă", întrucât, legea, pe lângă faptul că declară ca "zonă de interes național" ansamblul de locuințe din perimetrul central al municipiului București, stabilește, totodată, și condițiile de realizare a investițiilor.

Deci, pentru a defini clar scopul acestei legi, am făcut această propunere.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dați-mi, vă rog, amendamentul... L-am găsit, da. La titlu apare aceasta "... și stabilirea condițiilor...", apare în ordonanță...

Lucrurile sunt clare. Titlul a fost amendat la comisie, în sensul ca titlul ordonanței să fie numai: "Ordonanță privind declararea ca zonă de interes național a unui ansamblu din perimetrul central al municipiului București" și tot ce urmează să dispară.

Doamna deputat Afrăsinei propune ca, față de titlul inițial al ordonanței, să dispară numai fraza "... incluzând noul Centru Civic și Centrul Istoric" și să rămână: "... stabilirea condițiilor de realizare a investițiilor pentru ansamblul urbanistic din această zonă".

Deci, acesta este, de fapt, amendamentul dânsei, care, de fapt, este o completare a titlului ordonanței de la nr.crt. 4 din raport, așa cum a fost făcut de comisie.

Dau cuvântul domnului deputat Rădulescu Zoner.

Vă rog...

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu am învățat la școală, în primul rând...

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Care școală?

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

... și ulterior, la școală, nu la restaurant..., că titlul trebuie să rezume conținutul. Trebuie să acopere conținutul.

Guvernul și, cel puțin, o parte dintre noi, și grupurile noastre parlamentare, susțin că Centrul Istoric nu poate fi scos din această lege. Trebuie să rămână și, ca atare, eu cer, și vă rog, să respingeți acest amendament, să nu se mai creeze ambiguități și să trecem apoi la art. 1, care să rămână așa cum a fost propus de către Guvern, deci să intre și Centrul Istoric. Nu se poate altfel.

Vorbiți aici, mă scuzați, vă rog, am auzit și eu fel de fel de discursuri aici, privind istoria, discursuri patriotarde, păi, așa ne manifestăm, într-adevăr, dragostea de țară și să subliniem importanța Bucureștiului, care-i capitala țării, luând în considerare și îngrijindu-ne de monumente și de vechiul centru - acesta reprezintă istoria României, acest centru și, ca atare, vă rog să respingeți toate amendamentele și să rămână titlul așa cum este propus de Guvern.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Ileana Filipescu.

Urmează, din partea inițiatorului, domnul ministru Caramitru.

 
   

Doamna Ileana Filipescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În Comisia pentru cultură, în ședința de săptămâna trecută, când am luat în dezbatere proiectul ordonanței, am convenit, întrucât sunt foarte multe probleme în discuție, începând încă de la titlu, și vizând conținutul acestei ordonanțe, Comisia pentru cultură a hotărât ca în zilele imediat următoare ședinței în care s-a dezbătut ordonanța, să aibă loc o întâlnire între Comisia pentru cultură și Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic, pentru a lămuri aceste lucruri înainte de a veni cu ele în plen.

Punctul nostru de vedere, însă, nu a fost luat în considerare și legea a apărut pentru dezbatere în plen. Personal, și în numele Comisiei de cultură, propunem să se returneze la comisie pentru dezbatere și pentru precizare, începând încă de la titlul legii, care trebuie, oricum, să reflecte și conținutul.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului ministru Caramitru, ministru al culturii. Vă rog.

 
   

Domnul Ion Caramitru:

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ca coinițiator al acestei ordonanțe, care a fost acceptată, votată în plenul Camerei Deputaților atunci când legea de abilitare a fost votată cu acest titlu, revin asupra acestui amănunt important, că titlul acestei ordonanțe și dreptul de a o emite a fost avizat pozitiv de plen.

Aș dori, însă, înainte de a intra în domeniul amănuntelor de tip legislativ, sau care țin de proceduri, să vă reamintesc două lucruri importante: unul este legat de faptul că, imediat după Revoluție, primul și cel mai important gest pe care ni l-am propus cu toții, indiferent ce am devenit ulterior, în ce partide ne-am înscris, a fost refacerea țării, refacerea patrimoniului cultural național, "distrus cu atâta tehică și cu atâta dragoste" de vechiul regim.

Intrând în amănuntele acestui domeniu, am descoperit că rănile lăsate de regimul comunist sunt mult mai profunde și mult mai grave decât ne putem imagina.

Făcând, aș spune, rezumatul ultimilor ani de guvernare, inclusiv cele din anii anteriori alegerilor din 1996, am realizat că, probabil, și din motive obiective, Guvernele care s-au succedat nu au avut destui bani pentru a putea să-și respecte acest principiu, pe care ni l-am însușit cu toții, încă o dată spun, cu toții, imediat după ce ne-am simțit liberi.

Libertatea înseamnă, după părerea mea, într-un stat democratic, recunoașterea istoriei, tradițiilor și momentelor care, odată cu derularea istoriei, au făcut să apară martori ai marilor evenimente.

Avem astăzi, pe lista monomentelor istorice din România, aproapre 23.000 de unități de patrimoniu. Cum am mai spus, aici, în Camera Deputaților, în jur de 67% reprezintă biserici și mânăstiri.

Putem, cu banii pe care i-am obținut la Ministerul Culturii, votați și de dumneavoastră, să deschidem în acest moment cam 351 de șantiere.

Dacă am putea spune că din 23.000 de unități, câteva mii, câte vrem noi să spunem acum, nu au nevoie de intervenții, și raportând cele, să zicem, 20.000 rămase, la 351 pe care le putem îngriji acum, nu per total, ci parțial, de cele mai multe ori o să ajungem la concluzia că nu avem și nu vom avea niciodată deajuns de mulți bani ca țara să poată să-și refacă monumentele istorice și, practic, memoria și identitatea națională.

Această ordonanță vine să pună în circulație ideea că într-un stat democratic, care se îndreaptă către economia de piață, există posibilitatea, așa cum și în legea pe care ați votat-o deja, a concesiunilor, ca monumentele istorice să poată fi luate în concesiune, sau să poată fi în proprietate aflându-se, să poată să apară mai devreme pe harta memoriei naționale.

Din acest punct de vedere, ordonanța vine și spune că, în mod urgent, trebuie să se încerce reabilitatea acestei zone pline de istorie a Bucureștiului.

Nu mai vorbesc de faptul că interesul față de turismul care se poate dezvolta în capitala țării are, aș spune, o prioritate mai mare, decât așa cum s-a spus aici, emiterea unei legi comune tuturor regiunilor țării.

Este, și vă dau un exemplu, pe care îl puteți vedea cu ochiul liber, situația în care ne aflăm, cu un mic colț al Bucureștiului, acum, în care Ateneul român, Muzeul Național de Artă și Biblioteca Universitară reprezintă un colț vizitabil, un colț notabil, din punct de vedere arhitectural și istoric, cu eforturile imense care s-au făcut în acest moment. Nu are Bucureștiul, acum, o zonă mai importantă, o zonă care poate fi, zic eu, refăcută urgent, decât centrul vechi al capitalei, Lipscaniul, care este titlul slavonic al Leipzig-ului, devine interesant pentru un turism și un comerț înfloritor, așa cum a fost în trecut, zonele care cuprind istoria legată de sec.XV și XVI, hanurile, castelul ruinat din capul celălalt al zonei. Nu mai vorbesc de faptul că această zonă este city-ul orașului, unde băncile sunt toate și unde, prin arhitectura pe care o prezintă, poate să devină un centru de atracție extraordinară.

Aș vrea să vă dau două exemple: de ce în Anglia și în Franța s-a putut face o agenție specială pentru aceste orașe, atunci când s-a discutat despre hale, când s-au demolat și când acel centru a devenit un centru comercial, pentru teritoriul vechiului Paris sau, un exemplu și mai bun, zona Covent Garden-ului de la Londra. În acest moment, zona din Convent Garden, așa-numita zonă istorică a orașului Londra, aduce orașului peste 40% din cheltuielile necesare întreținerii întregii metropole, care are, după cum știți, 12 milioane de locuitori.

V-aș ruga să tratați cu mare atenție această inițiativă. Este, în mod categoric, proprietatea privată asupra terenurilor și clădirilor care există în zona istorică. Trebuie respectată. În corpul ordonanței există acest articol. În același timp, nu există o formă mai puternică, mai rapidă de dezvoltare, de refacere a zonei, decât dacă se constituie o societate comercială care să ia toate ofertele posibile în calcul, ca să emită, în mod științific, așa cum propune ordonanța, prin consiliile de coordonare, caietele de sarcini pentru licitațiile respective. Nu se poate construi, într-un centru vechi, într-un centru istoric, "cum vrea" sau "cum vor", ca să fiu puțin mai gramatical, "mușchii" fiecăruia dintre noi. Este vorba de respectul față de istorie. Dați posibilitatea, prin lege, ca această zonă de maxim interes să devină un centru de atracție a țării.

Revin, cu foarte multe amănunte, pe care le cunoașteți, am umblat cu toții în străinătate, unde ne ducem întâi să vizităm centrele, capitalele țărilor unde ne ducem în vizită? Ne ducem direct în vechiul centru istoric, unde vom vedea, direct și nemijlocit, modul în care s-au suprapus etapele istorice ale orașului. Cum putem spune că centrul istoric este numai o zonă de interes pentru administrația publică? Este vorba de cultura națională, este vorba de identitate, este vorba de istorie.

Vă rog foarte mult să tratați cu maximă seriozitate ideea, pe de o parte, că, în mod imperios, Comisia pentru cultură trebuie să aibă dreptul unui aviz de specialitate asupra acestei chestiuni, iar, pe de altă parte, nu se poate disjunge ordonanța, deoarece, în acel moment, se pierde tot interesul. Și apoi, dacă se discută că sunt interese personale, de ce nu ar fi interese personale și în zona nouă a Bucureștiului și numai în zona veche? Vreau să vă reamintesc că reabilitarea unei clădiri vechi, ruinate costă de o sută, poate de două sute de ori mai mult decât construcția unei clădiri noi pe același teren. Este vorba de restaurare, în toate componentele unei clădiri.

Este, cred, un moment foarte potrivit ca această ordonanță să treacă așa cum a fost emisă, pentru că zonele se întrepătrund. Este unul din cele mai frumoase rezultate ale unui concurs care, încă din 1990, a avut șansa să se petreacă. Există Concursul "București 2000" care include și zona veche ca, să zicem, corp comun cu centrul vechi și centrul nou al Bucureștiului. În acest sens, sunt convins, doamnelor și domnilor deputați, că nu problema administrației zonei este cea importantă, ci conștiința cu care venim în întâmpinarea acestui deziderat: este sau nu capitala țării, prin centrul ei vechi, punctul fierbinte al restaurării istoriei și a ceea ce am pierdut? Mergem în continuare cu vechiul sistem, care a păstrat ruina ca martor al istoriei sau dorim ca ruina să redevină ceea ce a fost un punct de atracție și un punct de noblețe, o efigie ornamentată a neamului?

Vă mulțumesc.

Din sală:

Cine face afacerea?!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Cârstoiu, președintele comisiei. Urmează domnul deputat Miron Mitrea.

Vă rog.

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Putem continua cu asemenea discursuri, însă au fost multe discursuri, în acest sens, în ultimii 9 ani, dar nu s-a făcut nimic, nici într-o parte, nici în alta, însă discursul domnului ministru m-a convins că, comisia noastră a avut perfectă dreptate să separe ordonanța, și anume în ordonanța inițială se înființau două agenții cu aceleași atribuții. Noi am spus nu: pentru monumente istorice se înființează cu totul altă ordonanță, cu alt conținut, pentru dezvoltare, deci construcție și dezvoltare este una, pentru reabilitare este cu totul altceva. Și de aceasta am separat cele două agenții, care noi am spus că nu pot fi agenții, ci sunt societăți comerciale. Ba mai mult, dânsul a afirmat concesionarea, ori concesionarea unui teren pentru construcție sau a unei clădiri istorice este o mare diferentă între ele și de aceasta trebuie să creăm un organism pentru cele istorice, care să răspundă la absolut toate întrebările. Și încă o dată vă spun să respectăm Regulamentul, să continuăm discuțiile, iar ordonanța despre centrul istoric sau monumente istorice trebuie să fie dezbătută ca atare, nu să le amestecăm.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Miron Mitrea. Urmează domnul deputat Radu Mânea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

L-am ascultat cu toată seriozitatea, îl asigur pe domnul ministru, și pot să-l asigur pe domnul ministru, în acordul dumneavoastră, că în general privim lucrurile cu toată seriozitatea, indiferent dacă suntem solicitați s-o facem sau nu. Absolut de acord cu poziția domnului ministru privind importanța centrului istoric al Bucureștiului. Așa cum domnia sa cred că și-a dat seama, bate la o ușă deschisă, în ceea ce privește, cel puțin, grupul nostru parlamentar.

S-a văzut și am apreciat, în ceea ce domnul ministru a prezentat, ce înseamnă omul care se simte acasă și modul în care vorbește despre domeniul domniei sale. Mă refer la centrul istoric. De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că, în momentul în care a intrat în problemele cum trebuie făcută treaba, era evident că nu era la dânsul acasă și ne-a dat informații care nu sunt sau are interpretări care nu sunt corecte, din păcate.

Domnia sa spunea că proprietatea privată în zonă va fi protejată. Să vă citesc din ordonanță: "Proprietarii imobilelor din perimetrul ansamblului urbanistic prevăzut la art.1, care vor fi afectate de lucrările prevăzute în planurile de dezvoltare urbană aprobate în conformitate cu art.3, pot înstrăina aceste imobile, pot efectua schimburi de imobile, pot obține acțiuni ori se pot asocia, prin acte juridice care vor fi încheiate cu societățile comerciale prevăzute în prezenta ordonanță". Adică au dreptul să rămână fără proprietate, în diferite moduri. Deci au dreptul să rămână, proprietarii imobilelor din această zonă, fără proprietate, în diferite moduri, așa cum ordonanța prevede.

De asemenea, vreau să vă atrag atenția sau să vă aduc în atenție, nu să vă atrag atenția, scuzați formularea, să vă aduc în atenție faptul că o ordonanță care are 8 articole și care se referă la modul în care se dezvoltă centrul civic și se prezervă centrul istoric are 8 articole, din care 5 se referă și revin la modul în care se constituie niște societăți comerciale care vor executa lucrările în zonă. Cred că nu pot să mă abțin să nu spun că această ordonanță, pentru a treia oară, are alt scop decât cel pe care îl discutăm noi aici. Discutăm trei lucruri diferite: domnul Cârstoiu și comisia ne spun cum trebuie să se dezvolte centrul urbanistic, conform proiectului "București 2000", un proiect care a fost aprobat, domnul ministru al culturii ne spune ce trebuie făcut cu centrul istoric, iar ordonanța ne spune cine trebuie să construiască în cele două zone, cine ia banii din aceste afaceri.

Noi, Parlamentul, cred că avem datoria ca, în această situație, cu trei direcții atât de diferite, greu de pus la un loc în această lege, greu de pus într-un singur proiect de lege, oricum am vrea să-l schimbăm, cred că avem datoria să stăm un pic, să ne gândim serios, să vedem unul, două, trei proiecte de lege care sunt necesare în acest domeniu, care să rezolve cel puțin două din probleme. Pentru că, din punctul meu de vedere, două probleme sunt urgente: să dezvoltăm centrul civic și să prezervăm centrul istoric și să vedem de unde facem rost de bani pentru cele două. Cum să ducem noi banii în buzunarul unor firme de construcții cred că nu este problema noastră și cred că Guvernul a greșit când a prevăzut acest lucru în acest proiect de ordonanță. De asemenea, ca să mă întorc la speech-ul domnului ministru, în momentul în care s-a apropiat de această problemă a celor care construiesc, s-a văzut din nou că nu este acasă. Nu o societate comercială este cea mai în măsură să facă caiete de sarcini, să stabilească cum și cine construiește. Aceasta este problema ori a ministerului de resort, ori a municipalității. Lucrurile acestea sunt foarte clare pentru mine. Deci cred că noi ar trebui, acum, să revenim, pentru că, de fapt, am revenit la discuțiile generale, să vedem ce vrem de la acest proiect de lege, ce vrem ca el să reglementeze, după care să putem lucra pe text.

La ora actuală, vă declar cu toată răspunderea, eu nu știu ce să votez, dacă se supune ceva la vot. Am stabilit care lege o facem, cea care se referă la dezvoltare și dezvoltarea centrului civic, cea care să referă la prezervarea centrului istoric sau cea care se referă la trimiterea de bani în buzunarul unora sau a altora? Trebuie să stabilim, întâi, pe care o facem, din aceste trei legi, și după aceea putem să mergem mai departe.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Mânea, domnul deputat Badea și după aceea domnul deputat Gavra.

 
   

Domnul Radu Mânea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea vine pe probleme de procedură. Îmi retrag propunerea anterioară, în care solicitam trimiterea la Comisia de cultură pentru aviz și, în felul acesta, rămân în discuție două probleme. Prima problemă este legată de amendamentul propus de doamna deputat Afrăsinei Viorica, la titlul ordonanței, titlul fiind propus de către comisie și completat cu amendamentul doamnei Afrăsinei Viorica "și condițiile de realizare a investiției". A doua chestiune este legată de intervenția doamnei vicepreședinte a Comisiei pentru cultură, doamna Filipescu, prin care s-a solicitat trimiterea proiectului de lege la Comisia pentru cultură și o discuție comună a Comisiei de cultură împreună cu Comisia de administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, pe proiectul de lege.

Sigur, discuțiile pot continua până la sfârșitul programului, dar, ca să facem un pas înainte pentru acest proiect de lege, vă rog să supuneți, în ordine, la vot cele două propuneri care au rămas valabile.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Badea.

 
   

Domnul Ioan Alexandru Badea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să revin, totuși, la textul pe care îl avem în discuție, și anume, până la a discuta despre agenții ș.a.m.d., esența textului care ne este prezentat o reprezintă constituirea unei zone de interes național. Deci acesta este primul lucru pe care îl avem ca obiect și obiectul este unitar, din punctul acesta de vedere. Evident, putem, dacă vreți, să renunțăm la cele două definiri și să trimitem la anexa respectivă, care cuprinde delimitarea zonei respective din București, însă există, aici, o chestiune de principiu care mă tem că a fost interpretată, hai să zicem, greșit, din perspectiva numai a unei părți a Comisiei pentru administrație locală.

Aș vrea să fie foarte clar un lucru: nici în intenția inițiatorului și nici într-o viziune a celor care cunosc, cât de cât, problemele Bucureștilor și ale centrului său, nu se pune problema unei delimitări stricte între ceea ce se construiește în așa-numitul nou centru civic "București 2000" și ceea ce se construiește în centrul istoric, pentru că, și aici este - părerea mea - greșită delimitarea strictă: în centrul civic "București 2000" construim de la zero, din păcate cam, aceasta este realitatea și nu are rost, acum, să mai discutăm de ce există acest teren ras, pe care urmează să se construiască de la zero, și, vezi Doamne, restul ridică numai probleme de restaurare. Este inexact: și în centrul istoric se pun aceleași probleme, din punct de vedere edilitar, și trebuie sintetizată și armonizată, din punct de vedere edilitar-urbanistic, ceea ce se construiește în "București 2000" cu ceea ce urmează să se restaureze, dar și să se construiască în centrul istoric. Nu are rost.

Aici, domnul ministru Caramitru a venit cu suficiente argumente privind centrele, și istorice, dar centrele, în primul rând, ale capitalei țării noastre. Și atunci nimic nu este mai firesc decât ca această materie să fie tratată unitar, și nu, dacă așa cum observați, creându-se un fel de delimitare absolut artificială și neconformă cu realitatea între ceea ce construim, să zicem, pe malurile Dâmboviței de astăzi și ceea ce ar rămâne, cândva, ad illo tempore, să se construiască și să se restaureze pe trauseul vechii Dâmbovițe bucureștene, ceea ce constituie perimetrul istoric al orașului. Repet, tocmai din acest punct de vedere, ca o considerare unitară a unei probleme unitare, este nevoie ca ordonanța să rămână ca obiect de discuție în formularea inițiatorului și să se ia și avizul Comisiei de cultură. Cu atât mai mult aceste discuții dovedesc necesitatea acestor aspecte. Încă o dată, repet, nu este vorba, aici, de a intra în amănunte legate de cum trebuie făcută restaurarea și cum trebuie făcută construcția, aceasta este cu totul altceva, dar că materia trebuie tratată unitar este, după părerea noastră, în afara oricărei discuții.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să-i dau cuvântul domnului deputat Ioan Gavra.

Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Eu revin asupra solicitării inițiale și vă propun, în numele Grupului parlamentar al PUNR, sistarea discuțiilor pe această problemă. Până acum, au existat 3 puncte de vedere clare la acest capitol. Unu - prioritate absolută acordată soluționării problemei de ansamblu la care se referă ordonanța Guvernului; este o ordonanță simplă. Doi - în varianta pe care o are Guvernul, ordonanța are o anumită formă și un anumit conținut. În varianta în care ordonanța a fost analizată și, în urma analizei, făcut un raport, de către comisia noastră de specialitate, există o cu totul altă perspectivă asupra soluționării acestei probleme. Deci nu se mai potrivește absolut deloc pe fond cu ordonanța emisă de Guvern. Prin urmare, se anulează actul inițial emis de către Guvern, prin legiferarea acelei ordonanțe. Trei: Comisia pentru arte, cultură, mass media a Camerei Deputaților are un alt punct de vedere, care vrea să disjungă cele două probleme legate de arhitectură în sine și de urbanism, în general. Arhitectură mă refer la monumente istorice. Prin urmare, există divergențe la acest capitol.

Domnule președinte de ședință, există o singură soluție pentru a rezolva această problemă, sub aspect procedural și regulamentar și eu de aceea v-am cerut să sistăm dezbaterile, pentru că, de un ceas, nu facem altceva decât să auzim trei puncte de vedere deosebite și să mergem așa, probabil, până la pauza de prânz. Și, atunci, art.66 din Regulament ne aduce la normalitate, din acest punct de vedere, care spune în felul următor: "Dacă în urma dezbaterilor în plen," și au fost suficiente, o oră, și am ascultat toate punctele de vedere, "intervin modificări importante", și au intervenit modificări importante, comisia de specialitate a modificat textul ordonanței pe fond, în mod esențial, deci pentru conținutul proiectului e esențial, "el se trimite spre examinare comisiei sesizate în fond". Acest lucru se face cu votul Camerei Deputaților, pe care dumneavoastră îl solicitați sau un grup parlamentar. V-am cerut-o eu, în numele grupului parlamentar.

Supuneți, vă rog, la vot plenului Camerei Deputaților retrimiterea la comisie, după care Biroul permanent, la solicitarea Comisiei pentru arte, cultură, mass media a Camerei Deputaților, așa cum am înțeles de la doamna Filipescu, să propună celor două comisii să se întrunească și să vină cu un raport valid, dar prioritate să insiste, în continuare, pentru adoptarea acestui proiect de lege, a acelei ordonanțe inițiale pe care a emis-o Guvernul României. Și să trecem la următorul punct din ordinea de zi, pentru că, iarăși, astăzi, am impresia că deputații noștri vor părăsi sala, întrucât nu au ce să facă, efectiv nu dezbatem nimic, decât discutăm.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi mai dau cuvântul domnului deputat Cârstea, președintele comisiei, după care voi decide cum este bine.

Vă rog.

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Domnule președinte,

Cred că am discutat suficient pe marginea acestei ordonanțe.

Încă o dată, vă rog să aplicăm Regulamentul. A fost prins în ordinea de zi, a trecut o dată, astăzi este a doua oară când se discută, discutăm tot la general, dar nu intrăm pe ordonanță. De la începutul începutului, s-a spus că s-a făcut această separare, pentru a nu se amesteca lucrurile. Deci, dacă vrem să facem ceva acum, trebuie să supunem la vot. Întoarcerea la comisie nu are nici un rost. Degeaba vine la comisie, pentru că este tot punctul acesta de vedere.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

La comisii!

 
   

Domnul Ion Cârstoiu:

Nu, o singură comisie a fost sesizată în fond. Celelalte comisii au avut aviz. Deci, conform Regulamentului, nu se mai poate. Este foarte clar. Deci haideți să discutăm, respingem, dacă nu, propunerile noastre, respingem ordonanța și vedem ce avem de făcut.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu cred că, în acest moment, efectiv, discutăm, de o oră, pe acest subiect, eu cred că trebuie să luăm o decizie.

Îi mai dau cuvântul doar domnului deputat Cristea, după care am sistat toate discuțiile și trecem la o soluție.

Vă rog.

 
   

Domnul Marin Cristea:

Îmi cer scuze, am să încerc, totuși, în câteva cuvinte, poate elucidăm dezbaterea care se dezvoltă în continuare sau s-a dezvoltat până acum.

Vreau să vă împărtășesc situația de fapt, din acest proiect de lege sau din această ordonanță, că, luând-o așa cum ea este prezentată, în construcția ei, și să trateze rezolvarea și a problematicii centrului civic și a problematicii centrului istoric, este exclus ca să poată fi aplicată această ordonanță și să creeze plajă dezvoltării acțiunilor, pe de o parte, de reabilitare a zonei istorice și a monumentelor istorice din zonă și, pe de altă parte, de echipare a acestei zone defrișate sau, mai bine zis, libere din zona aceasta adiacentă a Bulevardului Unirii. Într-o parte este vorba de o categorie de imobile care sunt, de regulă, proprietate publică și foarte multe proprietate privată și, sub nici o formă, nu poate fi tratată în același gen și cu același gen de măsuri ca echiparea zonei adiacente Bulevardului Unirii, deci dintre zona Parlamentului și Bariera Vergului. Dacă lăsăm în genul în care este aici, fără să reiau eu niște lucruri, pe care poate sunt dator să vi le spun, lucrurile nu se rezolvă și este blocată de la început. Dacă dorim, într-adevăr, să dezvoltăm, și, cu sinceritate, vă spun și vă spun și din partea Grupului nostru, PDSR, dorim să dezvoltăm această zonă pe orice cale posibilă legală și corectă. Și, dacă vrem să le dezvoltăm, trebuie să le separăm. Nu are legătură una cu cealaltă, indiferent din ce parte se susțin. Sunt și lucrări separate și în mod de tratare a fiecărui obiect în parte separat. De ce am vrut să separăm și de ce nu poate fi aplicată această ordonanță în construcția prezentată Parlamentului și comisiei și comisia vă prezintă dumneavoastră? Nu poate fi aplicată, pentru că, de la început, se mărșăluiește peste toată legislația română în materie. Se mărșăluiește peste autonomia Bucureștiului. Se mărșăluiește peste Legea finanțelor. Se mărșăluiește pe Legea concurenței și a licitațiilor, când vii în dezvoltarea unor lucrări cu contribuție a proprietății publice, indiferent că este ea mobilă, imobilă, că este financiară sau că este vorba de imobile. Peste toată această zonă, în ordonanță, se mărșăluiește. Preocuparea fundamentală de aici este cine vrea să lucreze această zonă. Nu se poate încredința proprietatea statului și proprietatea publică din aceste zone, că este istorică sau că este numai civică, nu se poate încredința unor societăți comerciale așa cum sunt definite aici, fără control din partea proprietarului.

În altă ordine de idei, se dau atribuții unor instituții publice, de natura ministerelor și de natura unor consilii, care să coordoneze această activitate. Ce să coordoneze în paralel cu legislația și cu atribuțiile capitalei? De aceea noi, în comisie, am încercat să facem funcțională, pe cât posibil, Legea cu privire dezvoltarea și echiparea centrului civic și separat, pentru că vă mărturisesc, și cine vrea să susțină altfel nu o poate dovedi, că partea aceasta a centrului istoric nu este lucrată, nu este bine cunoscută și nu se potrivește acestei idei. De aceea, dacă doriți să se asambleze, într-o singură lege, și centrul istoric și centrul civic, nu poate fi adoptată această ordonanță. Ea trebuie respinsă. Și atunci trebuie venit ori cu alta, ori cu două inițiative sau proiecte de lege distincte. Așa nu se poate dezvolta, din punct de vedere economic, tehnic, financiar, activitatea. De aceea noi am trecut și am făcut propunerile de adoptare, în această fază, a Legii cu privire la centrul civic și ulterior să se treacă la, eventual, promovarea unui alt act legislativ, pe această temă. Deci aceasta este: ori respingem ordonanța, de la început, aceasta este propunerea mea, ori trecem și o adoptăm cu amendamentele care mai sunt necesare, și la acest proiect prezentat în raport de către comisie, numai pentru centrul civic.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Gaspar, după care supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Ioan Gavra, în numele Grupului PUNR, conform Regulamentului.

Vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ordonanța aceasta, nr.129, care a fost emisă în baza Legii de abilitare pe care a votat-o Parlamentul, a fost publicată în "Monitorul Oficial" partea I, nr.328 din 29 august 1998.

Așa cum știți foarte bine și dumneavoastră, de la acea dată, ordonanța își produce efectele. Dacă Parlamentul mai întârzie cu dezbaterea acestei ordonanțe, ne vom trezi în situația ca ceea ce noi reglementăm să nu se mai poată realiza în fapt, pentru că, în baza ordonanței, cei care sunt puși să execute ordonanța, au trecut la executarea lucrărilor și de aceea cred că este foarte necesar ca Parlamentul să urgenteze dezbaterea acestei ordonanțe, să nu ne regăsim în situația în care să dăm o reglementare care, în fapt, să nu poată să fie aplicată sau, dacă se dorește, ca, totuși, această problemă să fie reglementată foarte clar, să se meargă la situația care a fost propusă aici de domnul deputat Cârstoiu, de respingere a ordonanței, să se vină cu două proiecte, să se verifice toată situația în legătură cu acest obiectiv, pentru că, altfel, pur și simplu, vom da o lege care nu se va putea aplica, care va rămâne fără obiect.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Eu vă supun, totuși, spre aprobare. Chiar faptul că au fost foarte multe discuții aici, denotă existența unor diferențe de opinii destul de importante și eu consider că propunerea făcută de Grupul parlamentar PUNR este corectă. Ca atare, eu am dreptul, ca președinte al acestei ședințe a Camerei Deputaților, să supun la vot cererea liderului Grupului parlamentar al PUNR de a trimite comisiei, spre reexaminare, acest proiect, conform art.66.

Eu vă supun spre aprobare această cerere.

Voturi pentru? Și vă rog să numărăm corect voturile! Vă rog țineți mâinile sus, ca să putem număra corect, da?

98 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Și vă rog ridicați mâinile, ca să le putem număra corect. Voturi împotrivă: 51 plus 11, deci, 62.

Abțineri? Vă rog numărați abținerile!

Deci, în total sunt 15 abțineri. Plenul a decis retrimiterea la comisie.

Trecem la următorul proiect de lege.

Deci, se retrimite la comisia sesizată în fond, conform art.66, și nu se retrimite altor comisii. Art.66 este un articol făcut foarte precis, și noi trebuie să respectăm acest articol, precum și votul plenului.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

O precizare, vă rog.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Precizare procedurală.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

domnule președinte Cristoiu, ca să nu intrăm în confuzie, deci, conform art.66, pe care domnul președinte vi l-a citit acum, se întoarce spre reexaminare exclusiv la comisia dumneavoastră, care a fost sesizată în fond.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, până săptămâna viitoare, vine cu propunerile, dumneavoastră țineți cont sau nu țineți cont de ele, conform regulamentului. Deci, dumneavoastră aveți prioritate absolută la refacerea raportului. Vă mulțumesc.

Ce rugăminte am, domnule președinte, o săptămână maximum solicit tot eu, în numele grupului parlamentar, săptămâna viitoare să intre în dezbatere... Comisia pentru administrație publică să vină cu raportul refăcut sau, mă rog, în aceeași formă, dacă domniile lor consideră la fel, dar o săptămână maximum, pentru că este o chestiune prioritară, într-adevăr.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar, tot procedură, vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, dacă s-a luat această decizie de către plenul Camerei, în sensul de a se retrimite la comisia sesizată în fond acest proiect de lege, eu solicit comisiei să se adreseze inițiatorului, să prezinte situația juridică a terenurilor care fac parte din acest perimetru. Eu cunosc foarte bine această zonă și, în legătură cu unele terenuri, să știți că sunt litigii pe rolul instanțelor, așa că Parlamentul nu se poate pronunța în legătură cu situația unor terenuri care fac obiectul unor procese.

Deci, rog ca inițiatorul, Guvernul, să prezinte la comisie situația tuturor terenurilor care sunt în zona centrului civic București.

Din sală:

Nu a auzit...

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea (de la prezidiu):

Nu am auzit domnul..., că a venit domnul Ana aici, mai spuneți încă o dată, că nu am înțeles nimic. (Vociferări.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, haideți să introducem totuși o normă, în sensul că atunci când sunt intervenții de la tribună, președintele comisiei să fie lăsat să asculte ceea ce se spune. Vin parlamentari, stau de vorbă cu dumneavoastră acolo, dumneavoastră nu înțelegeți, noi vorbim aici fără să știm ce se întâmplă; adică totuși să existe o anumită disciplină atunci când se discută de la microfon și când sunt probleme asupra cărora urmează să ne pronunțăm.

Deci, am cerut, domnule președinte, întrucât se reexaminează acest proiect de lege la comisia sesizată în fond, ca inițiatorul, Guvernul să prezinte situația juridică a tuturor terenurilor care fac parte din acest centru civic - nou București. Vreau să vă spun că eu cunosc zona și că în legătură cu unele terenuri sunt litigii pe rolul instanțelor.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, această cerere este o cerere justificată, este bine ca Guvernul să vină cu toate aceste informații la comisie pentru completarea și judecarea mai bună a acestei inițiative legislative, acestei propuneri legislative.

 
Dezbateri asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.113/1998 privind acoperirea debitelor externe rezultate din importul de pesticide realizat în anul 1991 în cadrul Programului Guvernamental de Importuri Critice și a diferențelor de preț și de curs aferente importului de ulei brut realizat în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.274/1992 (Retrimis comisiei.)  

Continuăm ședința noastră cu dezbaterea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.113/1998 privind acoperirea debitelor externe rezultate din importul de pesticide realizat în anul 1991 în cadrul programului guvernamental de importuri critice și a diferențelor de preț și de curs aferente importului de ulei brut realizat în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.274 din 1992. Acest proiect de lege a fost retrimis la comisie pentru un raport suplimentar, și raportul suplimentar o să rog Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice... Comisia pentru agricultură, vă rog să poftiți în banca comisiei!

Comisia pentru agricultură… nu este chiar nimeni de la Comisia pentru agricultură, din biroul comisiei? Domnule Popescu, vă rog să căutați, să vedem unde se află membrii Comisiei pentru agricultură. Dați telefon la comisie, poate sunt acolo.

Deci, Comisia pentru agricultură, vă rog! Ați dat telefon la Comisia pentru agricultură? (Rumoare.)

Domnul deputat Valeriu Gheorghe, domnul deputat Alecu, vă rog poftiți în băncile comisiei! Aveți raportul suplimentar? (Rumoare.)

Vă rog frumos păstrați liniștea în sală!

Deci, există un raport suplimentar, făcut de Comisia pentru agricultură. Da, vă rog. Deci, a fost retrimis la comisie pentru aviz.

Vă rog, domnule deputat Alecu, raportul suplimentar.

Da, domnule deputat Valeriu Gheorghe, vă rog. Domnul deputat Ilie Neacșu, vă rog să poftiți și dumneavoastră în băncile comisiei, ați semnat raportul suplimentar, vă rog!

   

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În urma discuției, în urma retrimiterii la comisie, comisia a examinat, a reexaminat proiectul de lege și a hotărât să fie supus spre dezbatere și adoptare în forma prezentată, pe care o aveți dumneavoastră.

Deci, vă rugăm foarte mult să-l adoptăm în forma prezentată.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, raportul suplimentar întărește raportul inițial. Proiectul de lege, s-a votat titlul legii. Titlul legii este votat, dar...

 
   

Domnul Alexandru Lăpușan (din sală):

O intervenție procedurală.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, nu eu am condus această ședință. Aș dori să vedem, aici apare ca votat numai titlul legii. și articolul unic este aprobat? Da, bun. Domnul deputat Lăpușan, o să vă rog să clarificați, dacă puteți, acest lucru.

 
   

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Noi, dacă vă aduceți aminte - și sunt convins că vă aduceți aminte -, am solicitat amânarea discutării acestui proiect de lege, respectiv aprobarea Ordonanței nr.113, pentru că aveam de făcut câteva clarificări pentru noi și bănuiam că Ministerul Agriculturii, până la data discutării acestei ordonanțe, o să-și facă și el clarificările de rigoare.

Domnule președinte,

Noi considerăm că, în primul rând, Guvernul a făcut o mare gafă când a aprobat, prin ordonanță, angajarea cheltuirii unor pierderi, să zicem, acoperirii unor pierderi din cadrul unor contracte comerciale dintre câteva firme: una, două, trei străine, una, două românești.

Sigur că este foarte curios, domnule președinte și stimați colegi, cum niște activități economice desfășurate în anul 1991, și vreau să vă amintesc că nu era PDSR-ul la Ministerul Agriculturii atunci...

 
   

Domnul Ion Corniță (din bancă):

...era FSN-ul.

 
   

Domnul Alexandru Lăpușan:

...și care au trecut neobservate sau mai mult sau mai puțin observate până în zilele noastre, iată că își găsesc rezolvarea printr-o ordonanță de urgență.

Vreau să vă spun că nu avea ce căuta Ministerul Agriculturii în această afacere și, de asemenea, expunerea de motive mie mi se pare că este mai mult decât eronată și pune, de această dată, în culpă Ministerul Agriculturii. Iată ce se spune la un moment dat: la data efectuării importurilor, acestea trebuiau achitate, probabil contravaloarea, din fondul valutar al statului. Și, de asemenea, cu toate intervențiile Ministerul Agriculturii nu a putut asigura sursele valutare. Vreau să vă spun că, poate nu întâmplător, eu am fost unul dintre cei care a negociat cu firmele străine care au înregistrat pierderile acestea. Nu exista nici un act al vreunei autorități românești prin care să se recunoască că Ministerul Agriculturii, respectiv statul român, ar fi implicat și îi cade în responsabilitate acoperirea unor cheltuieli, unor pierderi sau încasarea unor beneficii, în cazul în care lucrurile mergeau foarte bine, din aceste chestiuni. Este prima dată când Ministerul Agriculturii a recunoscut prin intermediul acestei Ordonanțe nr.113.

Vreau să vă spun că din acest moment nici nu mai contează dacă noi vom aproba sau nu vom aproba această ordonanță, pentru că firmele din afară au baza legală și deja pot să acționeze în judecată statul român de această dată ,și nu societățile comerciale române care ar fi trebuit să acopere aceste pierderi și, după părerea mea, dacă Ministerul Agriculturii, până în momentul de față, și eu am aici toate legile pe care ar fi trebuit să le dea și hotărârile de guvern în termen, n-a dat hotărârea de guvern pentru stabilirea prețului la sămânță decât cu 28 de zile întârziere și este în culpă și probabil că o să fie date în judecată persoane care conduc acest minister, sigur, cu sprijinul politic al unei părți a Parlamentului României, pentru că nu au pus în rotativă - vreau să vă spun - banii, cei 200 de lei pe kilogramul de grâu ca să se achiziționeze, să se stocheze grâul, nu se interesează, după părerea noastră fac o politică împotriva agriculturii românești.

Iată că Ministerul Agriculturii vine - acum, când bugetul României este extraordinar de constrâns la capitolul cheltuieli - vine și-și permite ca aproape 10 milioane de dolari să-i arunce pe "apa Sâmbetei", și întrebarea mea este: Cu ce comisioane, stimați colegi? Părerea mea este că este un caz tipic de corupție la nivel înalt, părerea mea este ca noi să trimitem, spre dezbatere, la Curtea de Conturi, la Ministerul de Interne, la Ministerul Justiției, la Comisia extraordinară care funcționează pe lângă Cotroceni, este un caz tipic de corupție în care noi, după 6-7 ani, ne angajăm să plătim diferențele de curs valutar dintr-o tranzacție pur comercială.

Eu vreau să vă spun că dacă firmele respective ar fi avut un act de la Ministerul Agriculturii și vreau să le spun celor care sunt reprezentanții Ministerului Agriculturii că eu am toate documentele, inclusiv în original, de la toată această "afacere", dacă ar fi avut un act, până acum era dat statul român în judecată și se plăteau inclusiv penalități. Or, firmele respective renunță la penalități, renunță la dobânzi, renunță la orice, numai să-și recupereze niște bani. În momentul acesta firmele străine, pe care nu vreau să le amintesc, pentru că sunt firme respectabile, au un act, această ordonanță, ele își vor recupera banii de la statul român, dar părerea noastră este că cei vinovați trebuie să fie trași la răspundere și nu văd de ce nu ar plăti chiar în calitate de persoane fizice pentru aceste daune pe care le aduc bugetului României. Mulțumesc frumos.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mitrea, urmează domnul deputat Alecu, după care îi dau cuvântul reprezentantului Ministerului Agriculturii.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimați colegi,

Am luat cuvântul pentru că s-au întrerupt dezbaterile acestea la propunerea mea, ultima oară când a fost pe ordinea de zi - dacă țineți minte, am spus cam ceea ce a spus domnul Lăpușan, poate nu cu atâtea informații și cu atâta pasiune, am atras atenția că, așa-numita pierdere sau numai pierderea invocată de firmele comerciale în 1991, era de fapt de 3 milioane de dolari, nu de 9 milioane, trei guverne - și mă refer la Guvernul Stolojan, Guvernul Văcăroiu, Guvernul Ciorbea - au refuzat să accepte să plătească și cele 3 milioane, în mod ciudat, actualul Guvern, printr-o ordonanță de urgență, este dispus nu numai să plătească 3 milioane pierderi în operații comerciale unor firme particulare, dar să le plătească și 6 milioane acestor firme sub formă de dobânzi și penalități, ceea ce este, trebuie să recunoașteți, foarte ciudat.

Domnule președinte al Comisiei pentru agricultură, domnul Cristea, care, din păcate, astăzi nu este, a făcut de la acest microfon o afirmație. A spus că aceste firme străine au câștigat la Haga - dacă îmi aduc bine aminte afirmațiile domniei sale - un proces împotriva statului român, și statul român este obligat să plătească.

Stimați colegi,

eu am încercat, pentru că am fost curios, să găsim această hotărâre. Nu există! Singura hotărâre, într-un fel pe această temă, în această materie, am găsit o hotărâre a Curții de pe lângă Registrul Comerțului din București, care spune că firmele românești care au fost în operație cu firmele străine sunt obligate să plătească, lucru care ni se pare foarte firesc, sunt obligate să plătească. Nu face - nici o hotărâre judecătorească sau nici un for - legătură între această obligație și statul român. Noi, când am întrerupt săptămâna trecută, acum două săptămâni lucrările, rămăsese că domnul Cristea ne aduce această hotărâre și ne-o arată. Înțeleg că ea nu există. În scris există?

Deci, eu înțeleg că această hotărâre nu există încă în... sau eu nu am văzut o asemenea hotărâre. Nu cred că domnul Cristea a mințit intenționat, cred că a mințit fără să știe despre ce este vorba. Eu cred că nu mai are rost să retrimitem această ordonanță, eu cred că trebuie să votăm împotriva ei. Ar fi primul caz, de altfel, în care Parlamentul României acceptă că într-o operație comercială cineva poate pierde bani și statul român este cel care trebuie să acopere pierderea.

Și vreau să mai fac o singură remarcă, care mi se pare interesantă, o comparație mai degrabă, nu o remarcă. Banii pe care Guvernul României i-a prevăzut în buget, în bugetul rectificat, pe baza acestei ordonanțe de urgență, reprezintă sumele care au fost rectificate în minus la buget în acest an. Deci, dacă bugetul României nu ar fi fost grevat de aceste 9 milioane și ceva de dolari care au apărut prin această ordonanță de urgență, nu ar fi fost nevoie ca în județe să se taie sumele defalcate care au fost repartizate prin bugetul aprobat în vară. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Alecu.

 
   

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Domnule președinte de ședință, și

Stimați colegi,

Consider lipsit de relevanță momentul pe care a bătut atâta apa în piuă domnul coleg Mitrea, pentru că hotărârea Curții de la Haga asupra unui delict, să zicem de natură civilă, financiară ș.a.m.d. este o problemă care nici într-un caz nu poate influența o decizie a unui Parlament al unui stat democratic, mai ales că dacă s-ar întâmpla așa ceva, tot domnia sa ar veni să clameze aici intervenția altora în treburile noastre interne. Nu ne interesează dacă Haga, eu știu, agreează un punct de vedere sau alt punct de vedere. Aici este însă esența pe care a avut grijă să o escamoteze foarte frumos domnul coleg deputat Lăpușan, care nu a avut onoarea să fie ministru al agriculturii atunci când s-a luat decizia respectivă, în schimb, a fost ministru al agriculturii într-o perioadă în care Guvernul domniilor lor, în Comisia pentru agricultură din legislatura trecută a hotărât amânarea plății.

Esența este foarte simplă și ar fi păcat ca de la un lucru simplu să ajungem la o rușine mare. Ministerul Agriculturii a aprobat în 1991 un import de pesticide în valoare de, să zicem, un milion de dolari. În 3 luni de zile, cât s-a derulat respectivul contract, dolarul s-a liberalizat, de la 12 lei a ajuns de la 90-100, ulterior urcând din sute în sute, și nu a mai existat posibilitatea ca banii pe care firmele respective trebuiau să-i primească, să fie returnați. și din 1991 și până acum, în fiecare an, miniștrii, Guvernul, ăla care a fost sau guvernele cele care au fost, au încercat într-un fel sau altul să spună că ei sunt dispuși să plătească. Aceasta însemna discuție în Comisia pentru agricultură unde, cu majoritatea de atunci, se spunea nu, adică mai amânați puțin.

Acum, noi am hotărât următorul lucru: nu ne interesează ce ministru a dat decizia, nu ne interesează altceva decât ca noi, stat român, să nu fim datori la infinit pentru niște greșeli care nu fac altceva decât să ne îngroape în ceea ce se numește neseriozitate. Sunt firme de rang - cum să spun - numărul 1 și 2 în economia mondială, sunt firme care consideră că pentru ei ar fi degradant să se judece cu statul român, cunoscând bine care este situația în statul român, și așteaptă de la noi să vadă: voi sunteți în stare să recunoașteți niște greșeli?

ca să nu ne mai mirăm că ne scade criteriul de apreciere față de relațiile noastre în toată lumea acesta, să nu ne mai mirăm că cei de afară au ajuns la concluzia că noi una vorbim și alta gândim sau facem, acum, la comisie, după discuții foarte serioase, cu cifrele, s-a hotărât să se plătească banii respectivi, să rămânem chiar pe greșelile altora, dar să rămânem noi, cei care guvernăm acum, cu obrazul curat, măcar din acest punct de vedere și ar fi suficient. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Drept la replică, domnul deputat Mitrea. și dumneavoastră aveți drept la replică, domnule deputat Lăpușan? Da, vă rog, domnul deputat Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

în primul rând, o mână de ajutor pentru colegul Alecu, criteriile de apreciere se numesc "rating", cele care au scăzut în ultima vreme, în ultimii doi ani de zile, sub guvernarea domniilor voastre, domnule coleg.

România nu este datoare. este o informație falsă. România nu este datoare, România nu are nici un document prin care să se fi angajat în această afacere. În momentul în care am spus că domnul Cristea a afirmat aici că trebuie să votăm, atrag atenția, domnule Alecu, domnul Cristea a afirmat aici, în această sală, că trebuie să aprobăm această ordonanță, deoarece la Curtea de la Haga s-a dat o decizie în acest scop. Sunt de acord cu dumneavoastră că decizia respectivă nu ar trebui să ne influențeze foarte mult. Dar eu, atunci, am afirmat și afirm și acum că domnul Cristea a mințit. Domnia sa a spus că nu a mințit și că va veni cu această decizie astăzi. Dumneavoastră nu faceți altceva decât să confirmați faptul că domnia sa a mințit Parlamentul.

Nu există nici o decizie a Curții de la Haga în această direcție, ceea ce confirmă cu atât mai mult opoziția noastră la această lege, pe care, chiar prin minciună, vreți să o treceți prin Parlamentul României. Și sunt convins că o bună parte din colegii dumneavoastră habar nu au de ceea ce se întâmplă cu acest proiect de lege, nu știu încotro se duc acești bani, nu știu că de fapt nu există nici o semnătură a Ministerului Agriculturii pe nici o comandă pentru aceste pesticide, și comanda de care vorbiți dumneavoastră nu există, că nu există, cum am mai spus, nici o decizie, a nici unei Curți internaționale, că România ar avea de plătit vreun ban și că doar această discuție este prima care pune baze legale pentru firmele de afară, să ne poată da vreodată în judecată pe această temă, și că de fapt trei guverne, printre care unul al dumneavoastră, condus de țărănistul Victor Ciorbea, au refuzat să dea 3 milioane de dolari. De aceea, este cu atât mai interesant faptul că actualul Guvern este dispus să plătească aproape 10 milioane de dolari unor firme particulare, indiferent de rangul lor.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Replică? Domnul deputat Lăpușan, după care o să-i dau cuvântul domnului secretar de stat Dobrescu, din Ministerul Agriculturii. Vă rog.

 
   

Domnul Alexandru Lăpușan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu există nici o garanție guvernamentală pentru acest import. Este un contract comercial între două firme românești și două firme din afară. Există o scrisoare ambiguă a unui secretar de stat care promite, probabil că în nume propriu, pentru că mă îndoiesc că cei de atunci, de acum și care vor veni în conducerea unor instituții la nivelul acesta nu vor ști ce înseamnă garanție guvernamentală - înseamnă semnătura Ministerului de Finanțe, înseamnă hotărâre de guvern ș.a.m.d.

Nu există nici o decizie a Curții de la Haga sau a unei alte Curți sau instituție judecătorească internațională abilitată să judece astfel de cazuri în care Guvernul României sau statul român să fie obligat la astfel de daune, pentru că dacă ar fi fost... vreau să vă spun că aeronava prezidențială era sechestrată pe undeva pe acolo, până se plăteau aceste datorii, or, nu a fost, au fost numai niște amenințări pe undeva.

Și aș vrea să vă citesc dintr-o scrisoare a uneia din firmele străine. V-am spus că sunt dotat. Dacă nu sunteți suficient de documentați, veniți, pentru că eu vă pun la dispoziție documentele pe care le am.

"Această Curte de Arbitraj - și vă citez din scrisoarea unuia dintre reprezentanții firmelor străine care solicită acoperirea daunelor - a dat în acest litigiu Hotărârea nr.30 din 11 iulie 1994 prin care o societate românească era obligată să plătească suma de 2.879 de mii de DM, cu dobânzi aferente de 6% pe an, începând cu 5 noiembrie. Această decizie a Curții v-am înaintat-o atât dumneavoastră, cât și Guvernului României..." și așa mai departe.

Deci nu se vorbește despre o decizie a vreunei Curți nu știu de pe unde, de unde să rezulte că al nostru Guvern este obligat să plătească aceste dobânzi.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă simt obligat să vă mai spun că, pe lângă acestea, probabil că era nevoie de bani pentru Primăria capitalei; nu-mi dau seama. Însă inclusiv modul în care au fost gestionate cupoanele pentru agricultură, în care colegi de-ai noștri au fost văzuți cu pachete de cupoane, acolo unde ele trebuiau să se inventarieze, unde s-au făcut returnările și inventarul, plecând în teritoriu, este o acuză deosebit de gravă și aceasta, extraordinar de gravă și, dacă dumneavoastră vreți în continuare să trăiți și să conduceți țara aceasta cu astfel de oameni, cu astfel de fraude, dați-le sprijinul dumneavoastră și haideți să mergem să ne integrăm în Comunitatea Europeană.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Dobrescu.

 
   

Domnul Petru Șteolea (din bancă):

Eu eram înscris la cuvânt.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu v-am înscris la cuvânt înaintea dânsului, ci după dânsul sunteți la cuvânt.

 
   

Domnul Adrian Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Inițiatorul dorește adoptarea acestui act normativ. Neadoptarea sa ar conduce la aspecte grave privind relațiile dintre partenerii români, adică Guvernul României și companiile românești (nefiind vorba despre niște firme oarecare), care de obicei creditează o parte din agricultura României de foarte mulți ani.

Nu este vorba deci de o problemă politică, așa după cum se încearcă să se afirme. Așa după cum am prezentat și data trecută, este vorba de angajarea de către statul român, în 1990 - 1991, printr-un program guvernamental de importuri critice, a acestor valori privind importul pesticidelor și a unei cantități de 10 mii de tone de ulei brut. Deci, nu este vorba de o relație directă între niște firme românești și niște firme străine, ci este vorba de un program guvernamental, acest program fiind decis și aprobat de Guvernul României la acea dată, semnătura aparținând domnului fost prim viceprim-ministru Anton Vătășescu. Există documente în acest sens.

De altfel, firmele au câștigat la toate instanțele judiciare și, în afară de acest lucru, este vorba de obligativitatea ca Guvernul României, având în vedere faptul că atunci, prin program guvernamental, am achiziționat aceste bunuri, să ramburseze ceea ce este al firmelor, respectiv al companiilor.

Banii sunt în bugetul de stat al Ministerului Agriculturii și Alimentației, deci solicitarea noastră este să aveți în vedere faptul că, la momentul adoptării programului guvernamental de importuri critice, fondurile valutare pentru plata importurilor se asigurau din balanța de plăți externe a României, unitățile de import-export neavând acces la fondurile valutare în alt mod decât acela în care importurile erau cuprinse în programul guvernamental de importuri.

Deci, repet: nu este vorba de o relație comercială directă între firme românești și firme străine, ci toată această tranzacție s-a făcut pe baza unui program național guvernamental.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Șteolea.

 
   

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Asistăm la o acțiune periculoasă de a implica și legislativul român într-o relație, relație și afacere ai căror termeni, după tot ceea ce am constatat la comisie ca discuție și tot ce s-a întâmplat și aici, au semne de a fi de natura a pune semne de întrebare, a fi o afacere de fapt dubioasă.

De ce spun acest lucru: fiindcă trebuie să facem distincție clară între ceea ce înseamnă o garanție guvernamentală, care înseamnă implicare efectivă a statului într-o relație de această natură comercială, și alta, a unui program, a unei aprobări de fapt strategice, pentru o anumită perioadă, că se permite importul de pesticide, să zicem, sau importul de orice alte materii care se consideră necesare, dar relația efectivă se desfășoară între firme aparținând statului, respectiv român, și firmele străine. Acesta este un aspect și trebuie să vedem această diferențiere.

De ce spun că este un precedent periculos: fiindcă probabil așteaptă și alții la cotitură ca asemenea aspecte să fie tratate cu aceeași măsură.

Este negativ acest lucru; nu ne dăm seama sau dacă ne dăm seama vom fi acuzați de părtinirea cuiva. Cine are interes în a finaliza în acest moment o chestiune ce reprezintă de fapt un act, chiar dacă apar termeni că s-ar fi judecat pe undeva, între firme românești și firme străine. Acesta este aspectul.

Se discută că sunt companii, că au imagine și așa mai departe. Înainte de imagine, înainte de faptul că este o linie de voluntariat ca noi să aprobăm acest lucru, rămâne relația comercială clară. Cine și-a asumat o anumită răspundere inclusiv din partea firmei române să răspundă! Dar lucrul acesta nu ni se spune.

De ce nu s-a întreprins inclusiv o anchetă de natura celei de a stabili clar cine are responsabilitatea? Nu s-a făcut un asemenea lucru.

Cred că a implica instituția noastră parlamentară într-o asemenea chestiune este de condamnat. Nu vom vota ca grup parlamentar acest lucru. De fapt, am impresia că se vrea efectiv un act gratuit de caritate pentru niște firme. Dar sunt niște firme care lucrează și fac afaceri, indiferent de perioada în au început să le facă, și au măsuri de siguranță. De ce nu și-au luat acele măsuri de siguranță atunci?

Deci încă o dată spun: nu acceptăm asemenea acțiuni de implicare a Parlamentului în asemenea situații.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Valeriu Gheorghe.

 
   

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am impresia că discutăm mai mult decât este necesar. România a beneficiat de acele substanțe care au fost cumpărate în anul 1991; ne-am folosit de ele, iar societățile respective au câștigat, așa cum spunea domnul ministru, la toate instanțele judecătorești. Credibilitatea noastră peste hotare nu știu dacă va fi mai bună, dacă vom lua o decizie de a nu plăti datoriile pe care le are statul român către firmele respective.

Soluția este să plătim aceste datorii și să adoptăm această ordonanță în forma în care este prezentată și dacă s-ar putea să trecem cât mai repede la vot.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Deci titlul legii a fost votat.

Trecem la titlul ordonanței.

Sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă rog, țineți mâine sus, ca să putem număra. 67.

Voturi împotrivă? 64.

Abțineri? 5.

Deci la 67 de voturi pentru, contra 64 și cu 5 abțineri a picat titlul ordonanței.

Acum, picând titlul ordonanței, este o chestiune complicată, dar eu cred că picarea titlului ordonanței nu implică și picarea ordonanței în sine. (Din partea stângă a sălii: "Ordonanță fără titlu?")

Vă supun spre aprobare primul articol al ordonanței.

Voturi pentru? Vă rog frumos, țineți mâinile sus, ca să putem număra. 76.

Voturi împotrivă? 67.

Abțineri? 7.

Înseamnă 76 pentru la 74 contra plus abțineri.

Deci, s-a adoptat art.1.

Suntem la art.2.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? 79.

Voturi împotrivă? 70.

Abțineri? 5.

A fost adoptat art.2.

Avem o ordonanță care are două articole, dar nu mai are titlu și se cheamă simplu "Ordonanță" probabil. (Din partea stângă a sălii: "Este fără nume?")

Vă rog foarte mult să păstrăm seriozitatea.

Vă supun spre aprobare ordonanța în ansamblul ei. (Din partea stângă a sălii: "Nu are titlu!")

Ordonanța are titlu și se cheamă "Ordonanță" și atâta tot.

Voturi pentru? 81.

Voturi împotrivă? 72.

Abțineri? 8 în total.

Deci sunt 81 la 80. (Vociferări în partea stângă a sălii.)

Vă rog, vom număra din nou electronic, dacă vreți, tot votul, ca să nu apară discuții. Și vă spun că numărăm încrucișat, pentru ca să nu apară nici un fel de discuții, da?

Procedură. Vă rog.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Protestez împotriva faptului că, în momentul în care v-am anunțat numărul de abțineri pe partea stângă, ați refuzat să le adunați cu cele de pe partea dreaptă, având în față rezultatul votului.

Chestia cu număratul încrucișat, nu am nimic împotrivă; inventăm ce doriți dumneavoastră, însă vă atrag atenția că este prima oară de când sunt în Parlamentul României secretar, când vă anunț voturile sau anunț un președinte de sală care sunt voturile în partea pe care o număr, iar domnia sa refuză să le adune cu cele din partea dreaptă.

Recunosc faptul că în momentul în care număram voturile au mai intrat încă 8 colegi în sală care au votat - s-au abținut, așa cum ați făcut și dumneavoastră.

Nu există nimic până acum în istoria acestui Parlament de când sunt eu, cel puțin ca, în timpul numărării voturilor, președintele să dea altă cifră decât au dat-o secretarii, doar pentru că așa consideră domnia sa.

Din punctul meu de vedere, procedura de vot este profund viciată în acest caz.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, dar aceasta este părerea dumneavoastră.

Atâta vreme cât în timpul votului intră o serie de colegi în sală, aceasta nu înseamnă că ei au votat într-un fel sau în altul. Cei care au intrat erau atât ai Puterii, cât și ai Opoziției și cred că era în număr egal, așa că nu avea cum să apară un număr suplimentar de voturi, de abțineri față de cele pe care le-am văzut și eu, pentru că de numărat am numărat și eu.

Onorați colegi,

Pentru ca să dispară orice fel de suspiciune, vă resupun spre aprobare ordonanța în ansamblul ei și îi rog pe domnii secretari să numere împreună și unele și celelalte voturi.

Voturi pentru? Vă rog, numărați amândoi secretarii voturile pentru. Vă rog, țineți mâinile sus. Există o diferență de voturi între numărătoarea făcută de cei doi secretari.

Vă rog, refaceți numărătoarea. (Vociferări în sală.)

Vă rog frumos, păstrați liniștea.

Deci, sunt 91 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Și vă rog, țineți mâine sus, pentru ca să poată număra cei doi secretari de ședință. 78.

Abțineri? 6 în total.

Am refăcut votul. Sunt 91 de voturi pentru, sunt 78 împotrivă și sunt 6 abțineri.

Deci, a trecut ordonanța, fără o denumire specială. Rămâne ca să aibă un număr.

Domnul deputat Miron Mitrea. Declarație. (Rumoare în sală.)

Vă rog frumos, păstrați liniștea în sală.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Nu spun că nu au fost 90, dacă i-am numărat pe toți cei care au intrat în timpul votului, lucru care, când a fost vorba de partea stângă, nu s-a acceptat. Au fost 75 și au mai intrat.

Însă, am luat cuvântul nu pentru această procedură, mă rog, că nu a văzut colegul meu 2 sau 3 abțineri și a trebuit să insist, aceasta este altceva. Am luat cuvântul, pentru că, din păcate, am uitat să dăm un nume acestei ordonanțe și ar trebui s-o numim "Ordonanța șpăgii", ca să știm la ce ne referim.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, păstrați liniștea.

Sunt obligat, ca urmare a modului în care s-a votat ordonanța, să resupun spre aprobare titlul legii, pentru că de fapt titlul legii conține denumirea completă a ordonanței, așa cum a fost ea inițial și, ca atare, având în vedere că s-a schimbat titlul ordonanței, în sensul că a rămas numai Ordonanța Guvernului nr.113/1998 și nu mai spune și pentru ce este, eu sunt obligat să vă supun spre aprobare din nou titlul legii, în așa fel încât să nu apară o neconcordanță între titlul legii și titlul ordonanței. (Din partea stângă a sălii: "Nu se poate!")

Deci am revenit la această chestiune.

Domnul deputat Nicolicea. Vă rog.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Având în vedere că titlul celălalt a căzut, luați în considerare propunerea domnului Mitrea și votăm titlul propus de domnul Mitrea.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu am auzit ceea ce ați spus, domnule deputat.

Îmi pare rău, sonorizarea sălii este proastă și eu nu am auzit. Aici nu s-a auzit.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă pot spune și la ureche, dacă doriți.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog în mod civilizat, așa cum m-am purtat și eu, să vă abțineți să faceți asemenea comentarii ironice și vă rog foarte mult să vă păstrați seriozitatea și demnitatea. Vă rog foarte mult.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog și pe dumneavoastră la fel.

Deci, având în vedere că titlul propus a căzut și este o nouă propunere a domnului Mitrea, vă rog să supuneți la vot propunerea domnului Mitrea.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Eu vă voi supune spre aprobare titlul legii.

Procedură. Domnul deputat Dan Marțian. (Vociferări în sală.)

Liniște! Vă rog foarte mult să aveți răbdare. Suntem într-un Parlament democratic, în care trebuie să avem puterea să-i ascultăm și pe cei care vorbesc altfel decât cum credem noi. Este un lucru absolut normal și este un gest de democrație absolut corect.

Ca atare, nu este normal ca în momentul în care un coleg ia cuvântul să fie întâmpinat cu o anumită ostilitate, indiferent că suntem sau nu de acord cu ce spune.

Vă rog, în același timp, să vă păstrați locurile în sală.

Domnule deputat, vă dau cuvântul.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Nu mă impresionează deloc, am mai spus de mai multe ori, reacțiile unor oameni. Este treaba lor, ține de decența lor, de modul lor de a fi parlamentari sau altceva.

Vreau însă, domnule președinte, să vă rog un lucru, și anume: să ne explicați în virtutea cărei dispoziții a Regulamentului Camerei dumneavoastră repuneți la vot titlul ordonanței, din moment ce într-un vot exprimat regulamentar anterior s-a decis respingerea titlului.

Explicați-ne, vă rog, care este baza regulamentară a propunerii dumneavoastră.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Există o bază regulamentară pentru acest lucru, și anume faptul că prin amendamentele care s-au adus în textul ordonanței, în textul care a fost propus de către Guvern în mod automat trebuie făcute corelări între textul legii și textul ordonanței. În momentul în care s-a votat textul legii, nimeni nu a știut că titlul ordonanței la care se referă titlul legii va fi amendat. Este un lucru, dacă vreți, de tehnică legislativă și în același timp de bun simț să pui de acord titlul unei legi cu titlul ordonanței la care face referire acea lege. Este un lucru absolut normal.

Ca atare, în această chestiune se poate reveni, pentru că are implicație votarea titlului ordonanței asupra conținutului titlului legii. Dacă nu ar fi avut nici o importanță acest lucru nu eram obligat să resupun la vot acest titlu al legii.

De altminteri, supunându-se la vot titlul legii din nou, nu se încalcă regulamentul, ci, dimpotrivă, se completează în mod corect titlul legii, în așa fel încât să respectăm toate celelalte proceduri ale noastre. Și, dacă considerați că este incorectă această chestiune, o să vă rog să faceți acest lucru pe baza procedurilor prevăzute de regulament.

Ca atare, eu vă propun spre aprobare titlul legii, cu amendamentul respectiv, și anume, schimbarea, renunțarea la partea din text, începând de după "nr.113/1998".

Ca atare, vă supun spre aprobare acest lucru. (Rumoare; vociferări)

Procedură.

Vă rog foarte mult, procedură. Domnul deputat Mitrea a cerut procedură.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

În primul rând scuze pentru ieșirea nervoasă din minutele anterioare. În momentul am văzut că se aplică reguli diferite, se numără cei care intră prin dreapta, iar cei care intră prin stânga, nu, m-am enervat și-mi cer scuze. Nu e acesta un motiv să mă enervez.

Referirea pe care am propus-o, am făcut-o la titlul legii nu a fost o propunere de modificare a titlului legii. În mod cert nu mi-aș permite să jignesc Parlamentul făcând o asemenea propunere. A fost de fapt, o declarație, mai degrabă, politică referitor la ce conține această ordonanță, așa cum majoritatea colegilor probabil că și-au dat seama ce conține această ordonanță.

Acum, procedura. Acestea au fost scuzele față de dumneavoastră și plen, pentru că mi-am pierdut un pic cumpătul, datorită acestui tratament diferențiat pe care l-ați aplicat.

1. Domnul Dan Marțian v-a întrebat foarte clar care este baza regulamentară. Asta însemna articolul... numărul.... din regulament. Ne-ați spus o chestiune care pe mine nu m-a convins.

2. Propuneți la vot un amendament pe care-l faceți dumneavoastră de sus, de la tribună.

Vă atrag atenția că aveți o problemă de comportament regulamentar. Vreți să faceți amendamente, veniți la acest microfon.

Dumneavoastră propuneți un amendament acolo și vreți să-l supuneți la vot. Mi se pare inadmisibil, așa cum mi s-a părut că ați condus pentru prima oară sau a doua oară greșit dezbaterea la acest proiect de lege. Greșit, în sensul de neregulamentar.

Nu aveți nici o bază regulamentară să reveniți la titlul legii. Ce ați spus dumneavoastră... ați vorbit de o bază tehnică legislativă care poate fi luată în calcul, este adevărat, dar nu este conformă regulamentului, și nu aveți nici o bază regulamentară să propuneți modificări în titlu, neexistând nici un amendament din sală, nici un amendament primit la secretariat în scris privind titlul acestei legi nu există. Și dumneavoastră vreți să forțați votul, lucru la care mă opun.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

În primul rând, rugămintea mea este să luați notă că eu fac propunerea de modificare a textului pe care ați citit-o mai înainte. Ca să vină din sală propunerea.

În al doilea rând ....

Voci din sală:

Repetați propunerea!

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Sau, o susțin și eu. Cum vreți. (Rumoare; vociferări.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să păstrați liniștea în sală!

Rog, păstrați liniștea în sală! (Rumoare; vociferări.)

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc pentru respectul pe care-l arătați ședinței parlamentare, tăcând din gură. (Rumoare.)

Domnule președinte,

Rugămintea mea, convingeți-i să tacă din gură! Aici e Parlament, nu piață! (Râsete; aplauze.) Pot continua metoda asta în piață, nu aici.

Domnule președinte,

De regulă, titlul unei legi reprezintă o definiție scurtă a conținutului legii. Titlul unei legi este o definiție foarte scurtă a textului unei legi.

În momentul în care s-a votat titlul, probabil că mulți aveau în vedere că vom face modificări de fond în conținut și trebuie să adapteze titlul la text.

Din moment ce acum știm precis care este textul legii, e normal să adoptăm de-abia acum un titlu corespondent, concordant cu conținutul. De aceea, nu încălcăm nici o procedură parlamentară. Am încălca o procedură în cazul în care ar ieși un act normativ fără titlu.

De aceea, procedura este corectă și rugămintea mea este - ca să nu vă mai consum timpul - să citiți dumneavoastră același amendament, care este însușit și de mine.

Voci din sală:

Domnule președinte, să citească amendamentul!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am înțeles. Domnul deputat Nicolicea. (Rumoare; vociferări.)

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule președinte,

Aș dori să se recitească stenograma cu declarația dumneavoastră, că picarea titlului ordonanței nu înseamnă și picarea ordonanței. Dumneavoastră ați făcut această declarație și atunci nu înțeleg de ce reveniți asupra votării titlului.

De asemenea, declarația domnului Ciumara, conform căreia titlul trebuie să fie în concordanță cu ceea ce am votat, ar fi valabilă, dacă am supune la vot titlul după ce votăm ordonanța. Or, nu aceasta este procedura.

Deci, ați făcut o declarație în care ați spus că votarea, căderea titlului nu înseamnă și căderea ordonanței. Atunci, vă rog să nu vă contraziceți.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ciumara - replică, după care domnul deputat Dan Marțian.

Voci din sală:

Dar să fie coerent, că nu înțelegem ce vrea!

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Dacă nu înțelegeți ce vreți, vă privește.

Noi înțelegem ce vrem - să treacă legile, să le facem. (Rumoare.)

Deci, dacă mă ascultați să vă dau replica. Nu se poate! Vă uitați la mine? Vă mulțumesc, domnule deputat.

Ceea ce punem la vot acum nu este textul care a fost respins la primul vot, ci este un text amendat, se votează altceva. Deci, nu se repetă votul. (Rumoare; vociferări.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

Îi dau cuvântul domnului deputat Dan.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu am formulat o întrebare foarte clară, după părerea mea, poate că nu am reușit, pe care am adresat-o domnului președinte, și anume, să ne prezinte în numele cărui articol sau alineat din Regulamentul Camerei Deputaților dânsul a propus ceea ce a propus.

Am primit explicații că este o chestiune de bun simț, că este o chestiune de logică. Nu vreau să intru în discuție pe marginea problemei de logică, pentru că săptămâna trecută am auzit niște megafoane răgușite și ruginite pe această temă. Deci, nu intru.

Domnule președinte, vă rog să ne spuneți în virtutea cărui articol sau alineat din regulament ați făcut propunerea dumneavoastră?, dacă v-o mențineți.

În al doilea rând, titlul ordonanței a căzut.

În aceste împrejurări, suntem într-o situație hilară, comică, într-o situație caricaturală. Avem textul unei ordonanțe care a întrunit la articolele respective majoritățile regulamentare, dar nu are titlu.

Cu alte cuvinte, avem un trup fără cap.

Sigur că dumneavoastră acum încercați aici, prin proceduri exterioare regulamentului, să ieșiți din acest impas. Eu cred că trebuie să respectați regulamentul și vom vedea, mă rog, care este situația. În legătură cu aceste chestiuni, nu vreau să insist mai mult.

Problema titlului ordonanței este închisă. Votul a fost regulamentar. N-aveți dreptul nici dumneavoastră să veniți prin proceduri din acestea sui generis să salvați situația, după cum n-are dreptul nici domnul Ciumara, chiar dacă dânsul ridică vocea și crede că asta dă tărie argumentației domniei sale, să propună un titlu, din moment ce problema titlului a fost reglementată, rezolvată printr-un vot absolut regulamentar, printr-un vot corect.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Márton. După care-i dau cuvântul domnului Ciumara pentru dreptul la replică. (Rumoare.)

 
   

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În ultima vreme se invocă de foarte multe ori o prevedere a Regulamentului pe care eu nu am găsit-o.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

O căutăm!

 
   

Domnul Márton Árpád Francisc:

Chiar asta am dorit să vă rog, domnule Gavra, să-mi arătați articolul și textul regulamentului care interzice revenirea asupra unui vot dat, revenind asupra unui text.

Eu, cel puțin, n-am găsit această prevedere expresă în regulament.

Însă, cei care au curiozitatea și citesc stenogramele acestui Parlament din '90 încoace, vor observa că există însă o cutumă, conform căreia, ori de câte ori, din varii rațiuni s-a găsit că trebuie să se revină, s-a revenit asupra unui vot. Chiar și la ședințele pe care cu foarte mare înțelegere domnul Dan Marțian le-a condus. Chiar în situații în care partidul domniei sale a fost împotriva unei asemenea decizii, chibzuind asupra situației create la un moment dat în dezbaterea unei legi, s-a revenit asupra unui vot dat deja și s-a găsit o soluție acceptabilă, reclamată de situația respectivă.

Deci, pe de o parte, interdicție regulamentară nu există; pe de altă parte, există o cutumă conform căreia se revine. Cred că e singura soluție viabilă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mircea Ciumara, după care urmează domnul deputat Șteolea.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule deputat Marțian, nu am ridicat vocea pentru a jigni pe cineva. Ci, pentru că unii din sală ridicau vocea, am vrut să demonstrez că deosebirea dintre noi nu este capacitatea pulmonară, că pot și eu să ridic vocea, ci doar de civilizație numai, aceasta ne deosebește. (Râsete.) Și după aceea am revenit imediat. Eu cred că obișnuiesc să vorbesc cu voce scăzută, dar, țipând alții, trebuie să se știe că nu-i suficient să ai plămâni, trebuie să ai și civilizație.

În al doilea rând, domnule deputat Dan Marțian, un principiu elementar de drept, pe care presupun că l-a învățat fiecare pe undeva, prin școala elementară sau... cel care acuză este obligat să probeze acuzația, nu cel care se apără.

Deci, aș vrea să spuneți, conform cărui articol din regulament procedează în felul acesta? Vreți să vă citesc tot regulamentul? Dumneavoastră spuneți ce articol din regulament încalcă și atunci trebuie să demonstreze că nu-l încalcă.

Rugămintea mea ar fi: fiți consecvenți cu meseria dumneavoastră de bază - juriștii. Nu puteți încălca principii elementare de drept, mai ales în Parlament.

De aceea, întrebarea dumneavoastră este total neavenită, neprincipială. Întrebați, menționați ce articol a încălcat și după aceea discutăm. (Rumoare; vociferări.)

Dacă nu ați țipa și ați asculta ce se vorbește, v-ați convinge, din ceea ce a spus domnul Dan Marțian, că a acuzat.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Șteolea.

 
   

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte de ședință,

Cu tot respectul pe care vi-l port pentru conducerea lucrărilor Camerei Deputaților, vreau să vă spun că acum câteva minute am avut impresia că, de fapt, dumneavoastră sunteți deputatul care sunteți în sală și vreți să faceți un amendament, iar președintele de ședință a devenit altcineva. Asta a fost impresia!

S-a venit aici pe ideea de a se suține un amendament. Acel amendament nici măcar nu s-a citit. Mai mult, ați fost chemat dumneavoastră să-l citiți, ca președinte de ședință. N-am înțeles situația.

Apoi, mai este un alt aspect. Prea mult se insistă la acțiuni care sunt de natură, zic eu, pe lângă ceea ce înseamnă regulamentul. Exact! Au fost cutume pe linia aceasta de revenire la anumite voturi, la anumite amendamente care au apărut, sau anumite îndreptări ale unor texte de lege, dar prima dată s-a făcut un lucru: s-a votat revenirea la articolul de lege respectiv. Or, aici nu s-a procedat pe această linie.

De aceea, consider îndreptățită acea întrebare, a ne răspunde la ea: ce articol din regulament vă îndrituiește la această poziție? Nu știu..., treburi ambigue în ceea ce înseamnă implicarea Legislativului, și spun încă o dată acest lucru, în afaceri între firme române și firme străine, este o acțiune periculoasă.

De fapt, și scorul ăsta, la un vot, la două voturi diferență, ceea ce s-a întâmplat aici dă dovadă că ceva e putred în această ordonanță.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Mai avem încă doi colegi care doresc să vorbească.

Este vorba de domnul deputat Bivolaru și domnul deputat Nicolicea. După care vom vedea exact cum continuăm. (Rumoare.)

Domnule deputat Bivolaru, vă rog.

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

 
   

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este totuși grav că încercăm să creăm cutume de fiecare dată, pentru fiecare caz.

S-a pomenit de la acest microfon că există cutume în ceea ce privește modul de revenire și țin să reamintesc Camerei că, în momente destul de complicate, această cutumă, de regulă, s-a rezumat în a trimite textele respective sau aceste dificultăți ale noastre înapoi, comisiei pe fond, comisia respectivă urmând să dezbată și să vină cu propuneri concrete și, bineînțeles, cu consultarea organelor tehnice ale Camerei Deputaților, pentru că suntem într-un astfel de impas.

Deci, vă propun, domnule președinte, și probabil că va trebui să rezolvăm această problemă în regulament, pentru că nu putem minimaliza de maniera respectivă niciodată un vot al Camerei Deputaților de o asemenea manieră și probabil că va trebui să introducem în regulament - și asta o spun pentru stenogramă acum - regula că în momentul când acest titlu cade, legea să fie considerată căzută.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, propunerea dumneavoastră este foarte apropiată de spiritul Regulamentului nostru.

Domnul deputat Nicolicea. Vă rog.

 
   

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, domnule președinte, dumneavoastră nu ați precizat nici un fel de articol care să vă îndreptățească să resupuneți la vot titlul.

Deci, art.98: "Discutarea articolelor începe cu amendamentele".

Dacă domnul Ciumara avea de făcut un amendament la titlu, trebuia să-l spună la momentul respectiv și să se supună la vot întâi acest amendament. Care, bineînțeles, putea să fie formulat și oral, având în vedere că titlul nu este chiar așa de important, după părerea domnului Ciumara. Având în vedere că la momentul respectiv nu s-a prezentat acest amendament, nu văd motivația pentru a se discuta ulterior.

Faptul că dânsul a avut o vizită pasageră pe la Palatul Victoria, nu implică să cunoască Regulamentul Camerei, și eu vă aduc aminte, domnule președinte, că am solicitat să se recitească stenograma, din care reiese ceea ce ați spus dumneavoastră. Pentru că, altfel, o să consider că ați indus în eroare Camera.

Dumneavoastră ați spus că ordonanța fără titlu poate să funcționeze, și acum insistați să votăm și un titlu. Deci, rog să se citească stenograma cu ceea ce ați spus dumneavoastră.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, în momentul de față, procedural, cred că soluția de ieșire din acest impas, care este de natură tehnică legislativă, și nu de altă natură, poate fi dată în două moduri.

Eu vă propun unul dintre ele, și anume cel care a fost propus aici și de domnul deputat Bivolaru, respectiv retrimiterea la comisie, pentru ca, împreună cu Departamentul legislativ, să se pună de acord toate aceste detalii și să ni le propună spre aprobare comisia sesizată în fond.

Deci, eu vă fac propunerea să retrimitem la comisie, pentru această chestiune, această lege, în acest moment.

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Domnule președinte, vă rog, procedură!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Unanimitate.

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Domnule președinte, v-am rugat, procedură!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îmi pare rău, eram în timpul votului. N-am fost anunțat în timp util.

Domnule deputat Dan, vă rog să mă credeți că niciodată n-am încercat să iau cuiva cuvântul. Dimpotrivă, ați văzut că am încercat să-i las pe toți cei care au de spus ceva, să spună. Cred că într-un Parlament democratic, trebuie să facem acest lucru.

Acum, s-a aprobat acest lucru. Ca atare, rog comisia sesizată în fond, împreună cu Departamentul legislativ, să facă propunerile care trebuie, pentru depășirea acestui impas, din toate punctele de vedere.

Domnul deputat Dan. Vă rog.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu vreau să fac o declarație cu titlu personal, în virtutea faptului că nu am avut posibilitatea să mă consult cu colegii din grupul nostru parlamentar.

Domnule președinte,

Protestez împotriva modului în care dumneavoastră ați condus acel segment din lucrările acestei ședințe, în care s-a discutat problema, în final, referitoare la titlu.

Nu vă aduc nici un fel de învinuiri în ceea ce privește celelalte segmente ale ședinței, care consider că au fost conduse în mod regulamentar.

Protestul meu se întemeiază pe faptul că dumneavoastră ați comis o dublă eroare în conducerea acestui segment.

În primul rând, ați trecut peste voința regulamentar exprimată de către Cameră, care a respins titlul ordonanței. Și dumneavoastră, din varii considerente, ați socotit că aveți îndreptățirea, în virtutea faptului că vă găsiți la cârma lucrărilor, să dregeți lucrurile cu busuiocul, încălcând regulamentul.

Asta este prima eroare pe care ați comis-o în conducerea lucrărilor.

În al doilea rând, ați comis o a doua eroare pentru că, peste o voință exprimată regulamentar de către Cameră, ați impus ca această voință a Camerei să fie infirmată și să trimiteți lucrurile la comisie.

Mi se pare că prin aceasta aduceți atingere foarte serioasă raporturilor care trebuie să existe între Cameră, plen și o comisie, voința unei comisii.

Și eu cred că, din acest punct de vedere, dumneavoastră și toți care conduc lucrările aveți o obligație fundamentală, aceea de a veghea la respectarea spiritului și literei regulamentului, ceea ce astăzi nu ați făcut, în acest segment al lucrărilor.

Am să-i răspund și domnului Ciumara, în legătură cu faptul dacă, mă rog, pot eu, dincolo de întrebarea pe care am adresat-o domnului președinte Andrei Chiliman, să invoc un anumit articol sau un anumit alineat din cuprinsul unui articol determinat al Regulamentului Camerei.

Da! Și-i spun domnului Ciumara că art.100, unde este vorba despre felul în care se desfășoară procedura de legiferare, are mai multe dispoziții, iar la ultimul alineat, alin.3, avem următorul text: "Fiecare articol se supune votului Camerei și se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți". Ceea ce s-a întâmplat aici și peste care, după aceea, președintele de ședință a trecut cu foarte mare ușurință, și, după părerea mea, în mod arbitrar.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

În momentul în care regulamentul nostru se va completa cu prevederea că dacă pică titlul unei inițiative legislative, deci conținutul titlului, atunci pică și inițiativa, sigur că atunci vom putea să dezbatem altfel proiectele de lege. Neexistând o asemenea prevedere în regulamentul nostru și nici în Constituție, eu cred că am procedat corect așa cum am procedat și am cerut votul plenului pentru decizia pe care am luat-o.

Domnul deputat Ciumara, replică.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule deputat Marțian Dan, pentru textul citit, care nu are nici o legătură cu problema ridicată.

Puteați să citiți și art.1, sau 15, sau care voiați dumneavoastră. N-au nici o legătură.

Eu v-am reproșat altceva - că încălcați un principiu elementar de drept: cel care acuză trebuie să probeze acuzația, și cel care se apără trebuie să dovedească că este greșită proba. Asta este în orice proces.

În al doilea rând, domnule deputat, tot ceea ce nu este exclus, interzis în mod explicit de un text de lege, pe baza altui principiu elementar, este permis.

Deci, rugămintea mea, nu v-am trimis la statut, la regulament, că-l știu și eu, ci la principiile elementare de drept, pe care presupun că le cunoașteți. Dacă le cunoașteți, respectați-le!

Domnule președinte, ar fi bine să-l criticați pe secretarul dumneavoastră din stânga, care nu v-a atenționat la timp că domnul deputat Dan Marțian vrea să ia cuvântul.

Bănuiesc că critica adresată dumneavoastră se adresa domnului secretar.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Dreptul la replică al domnului secretar Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule ministru Ciumara, mă adresez direct, ca să puteți să folosiți acest lucru.

Procedura noastră de lucru, acolo, la tribună este, după cum vedeți, extrem de electronizată.

Noi numărăm - cu 1, 2, 3, 4.... -, și președintele de ședință decide dacă ce am numărat este bine sau nu. Cel puțin așa a fost astăzi. Și, dacă nu este bine, resupunem la vot. Între timp, mai intră niște colegi. Ăia din dreapta sunt valabili, ăia din stânga, nu. Domnia sa vorbește cu sala, noi îl anunțăm că cineva se înscrie la cuvânt. Eu nu am cum să nu-l cred pe domnul președinte că n-a auzit. N-am cum să spun: domnule, ai spus că n-ai auzit, dar de fapt ai auzit că domnul Dan voia să ia cuvântul, sau domnul Șteolea. N-avem un sistem de înscriere automat la cuvânt. Așa că domnia sa poate să încurce luările de cuvânt.

Și, în altă ordine de idei, domnule Ciumara, constat că în ceea ce privește problema de drept sunteți specialist. Ar fi fost mult mai bine dacă probabil vă numeau la justiție în momentul în care ați fost numit ministru. (Aplauze.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Ultimul drept la replică. Sper că nu va mai fi generat altul. După care, o să luăm o pauză.

Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule secretar Mitrea, personal, mă simt mulțumit că v-ați cerut scuze că nu v-ați îndeplinit corect atribuțiile de secretar.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Cu aceasta, luăm pauză. Ne revedem la ora 14,00 pentru continuarea lucrărilor cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței nr.36/1997.

- După pauză -

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog secretarii de ședință să verifice cvorumul, să vedem dacă putem continua lucrările noastre. Am rugămintea ca persoanele care nu sunt deputați să nu ia loc în bancă. Presa are un anumit regim și rog pe colegii deputați să-și ocupe locurile în bănci ca să putem verifica cvorumul.

Continuăm ședința noastră.

 
Discuții procedurale cu privire la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.36/1997 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995.  

În ordinea de zi se află proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995.

Vă rog foarte mult, păstrați liniștea și ocupați-vă locurile.

Aș dori să rog Comisia de apărare să-și ocupe locurile în sală.

Vă rog frumos să vă ocupați locurile în sală, da? Bun.

Suntem la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995. Conform regulamentului nostru, proiectul urmează a fi dezbătut în procedură de urgență și conform art.105-106 tot din regulamentul nostru trebuie să aprobăm timpul afectat luărilor de cuvânt, precum și durata totală de timp afectată dezbaterii acestui proiect de lege.

Da, domnul deputat Azstalos are o chestiune de procedură.

   

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Da, într-adevăr, aș avea o problemă de procedură. Așa cum s-a afirmat de către domnul președinte Chiliman, într-adevăr, Ordonanța Guvernului nr. 36 provind modificarea și completarea Legii învățământului a sosit în Cameră de la Senat pe data de 3 februarie și conform art.102 din Regulamentul Camerei Deputaților toate ordonanțele de urgență trebuie dezbătute în procedură de urgență. Din păcate, în cadrul comisiei, cu toate că de nenumărate ori am insistat de a ține cont de regulamentul Camerei Deputaților, dezbaterile s-au prelungit și până la urmă am ajuns că ultimul articol din cadrul ordonanței a fost dezbătut pe data de 21 octombrie 1998. Deci, mai mult de 8 luni s-a discutat în cadrul comisiei și, spre surprinderea mea, deodată, votul final asupra acestei ordonanțe, asupra acestui raport a devenit foarte urgent. După 8 luni de zile. După ce am discutat și am votat și ultimul articol al acestei ordonanțe, președintele comisiei a supus votului final raportul, dar s-a votat, cel puțin cei care au votat, în număr de 12, au votat un raport inexistent, în momentul votului. Deci s-a votat forma finală a raportului, fără a se citi, fără a se peria și datorită acestui fapt, ulterior, când am primit acest raport am constatat că de fapt graba de multe ori strică treaba. Sunt aici nenumărate, să nu spun greșeli, lipsuri care nu vor fi rezolvate nici în procedura de mediere.

și aș vrea să vă atrag atenția încă asupra unui lucru. Dacă vă uitați la datele tehnice ale raportului și faceți o comparație cu Ordonanța Guvernului nr. 36 veți vedea că diferența este enormă, fiindcă aceasta conține 60 de poziții, or, raportul final conține peste 200 de poziții, 224 de poziții. Asta înseamnă ...

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Ce înseamnă cacialmaua asta, domnule președinte. Nu e de procedură. Care e procedura aici?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Asta înseamnă că trebuie să păstrați liniștea în sală și să lăsați, să respectați pe cei care vorbesc, indiferent, da? Vă rog.

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

O să vă spun care e procedura în momentul când v-ați calmat. Altfel, nu sunteți în stare să mă urmăriți...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu purtați discuții cu sala!

 
   

Domnul Asztalos Ferenc:

Deci, având în vedere faptul că ne aflăm în fața unui proiect de lege foarte important care va avea repercursiuni serioase, atât asupra sistemului de învățământ din România, cât și asupra întregii societăți a României, mie mi se pare nefiresc ca domniile voastre să fiți lipsiți de posibilitatea de a formula amendamente, de a îmbunătăți acest text și datorită acestui fapt, propunerea mea este ca această ordonanță, mai bine zis raportul, pentru a rezolva aceste probleme ridicate de mine, să fie retrimis comisiei.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci dumneavoastră ați propus să fie retrimis la comisie, da?

Domnul deputat Ioan Gavra, tot procedură.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Eu sper că suntem în Camera Deputaților reunită în plenul său, în cvorumul cred că suficient pentru ca să putem trece la dezbaterea și adoptarea acestui text de lege care se referă la completarea și modificarea Ordonanței de urgență nr. 36 a Guvernului Ciorbea. Eu cred că ori domnul de dinainte nu știe unde se află, ori înseamnă că a lipsit și joia trecută și luni când a reiterat,… poate că vrea să ne enerveze, nu reușește,… decât te enervezi și părăsești sala până la urmă, domniile lor...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Procedura, domnule deputat.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Păi, tocmai, dumneavoastră, domnule președinte, întrerupeți orice discurs care se mai referă la solicitări de amânare. Plenul Camerei Deputaților, așa cum ați spus foarte bine dumneavoastră, luni a adoptat pentru marți trecerea la dezbatere. Nimeni nu mai are voie să mai întrerupă dezbaterile. Luni s-a cerut același lucru tot de către domnia sa și colegii domniei sale. Ați spus foarte bine dumneavoastră, luați stenograma, că nu se supune la vot, pentru că votul Camerei nu poate să fie invalidat de către aceeași Cameră, în alte circumstanțe. Astăzi susțin același lucru. Sunteți de acord să lucrăm sau dați pauză să mergem acasă că e mai simplu, domnule!

Adică noi nu mai putem să mai auzim asemenea artificii regulamentare care nu sunt decât în capul domniei sale. Pe baza cărui articol de regulament cere chestiunea aceasta? Haideți frumos să trecem la dezbateri, aplicați procedura pe care Camera a votat-o, conform procedurii de urgență, pe care Camera n-a retras-o niciodată, domnule coleg. N-a retras-o, poate să ia și un an de zile. Camera n-a retras procedura de urgență. Să știți acest lucru. Începem dezbaterea, conform regulamentului, la acest act normativ. Vă rog frumos să trecem la dezbateri.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Andronescu, tot pe procedură.

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai întâi aș vrea să-mi permiteți să vă adresez rugămintea să tratăm această lege fără patimă, pentru că ea cuprinde problemele școlii și pe toți, fie că suntem profesori, părinți sau bunici, ne interesează aceste aspecte care sunt ale școlii și pe care noi o dorim să fie mai bună.

În al doilea rând, v-aș ruga să-mi permiteți să-l contrazic puțin pe colegul meu de comisie, pe domnul profesor Asztalos.

Aș vrea să vă reamintesc că în Constituția României stă scris într-un articol că legile organice nu se modifică prin ordonanțe de urgență. Legea nr.84 a învățământului este o lege organică. Ea a fost totuși modificată prin ordonanță de urgență. Nu cred că este cazul să schimbăm acum statutul acestei ordonanțe. Ea a fost emisă ca ordonanță de urgență și ea trebuie să se deruleze în Camera Deputaților în procedura de urgență care este destinată unei astfel de legi. Altfel, venim să încălcăm din nou prevederile regulamentare.

De asemenea, aș vrea să vă supun atenției faptul că această discuție prelungită care a avut loc în Comisia de învățământ s-a făcut nu după capul comisiei, neapărat, și după voința pe care comisia a dorit să și-o impună, ci ca urmare a faptului că Ministerul Educației Naționale prin Guvern, printr-o scrisoare semnată de primul ministru și înaintată comisiei, de asemenea, cu semnătura președintelui Camerei, domnului Diaconescu, a cerut comisiei să fie luate în discuție amendamentele pe care Ministerul Educației Naționale le propune și de care are nevoie pentru derularea reformei în învățământ. Acestea sunt motivele pentru care discuția a durat atât de mult în Comisia pentru învățământ.

Vreau, de asemenea, să vă informez că toate grupurile parlamentare au avut posibilitatea și au și folosit această posibilitate de a depune amendamente în termenul prescris de lege la Comisia pentru învățământ. Comisia a avut și aceste amendamente la îndemână. De aceea, v-aș adresa rugămintea să acceptăm discutarea acestei legi, așa cum este ea prevăzută în Regulamentul Camerei în procedura de urgență.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar, tot pe procedură. Urmează domnul deputat Marton, tot procedură. Vă rog să vă limitați la chestiuni de procedură. Apoi domnul deputat Badea tot procedură.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Înainte de a prezenta problema de procedură, vreau să vă aduc la cunoștință că intrăm aproape în a patra săptămână de când la Camera Deputaților nu se mai adoptă un proiect de lege. Ultima ședință prezidată de domnul vicepreședinte Adrian Năstase a fost ședința cu o maximă eficiență în ceea ce privește procesul legislativ. Modul în care Guvernul înțelege să promoveze și în special să-și realizeze programul legislativ denotă starea în care ne găsim în acest moment.

Domnule președinte, ca problemă de procedură, art.104 din Regulament din Secțiunea - Procedura de urgență - spune foarte clar: "Camera Deputaților după primirea raportului comisiei sesizate în fond înscrie cu prioritate pe ordinea de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă și trece la dezbaterea pe articole."

Acest proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului a fost înscris pe ordinea de zi, ordinea de zi a fost aprobată, iar în acest moment, ceea ce poate să facă Camera este să se treacă la dezbaterea pe articole în cadrul celor doi timpi ce vor fi aprobați de Camera Deputaților, timpul general pentru dezbaterea proiectului de lege și timpul pentru fiecare text în parte.

Vreau să-i reamintesc domnului deputat Asztalos care a spus că deși ordonanța de urgență are 66 de poziții în cuprinsul său și că raportul comisiei, în momentul de față, înscrie vreo 200 de poziții, nu are nici un fel de relevanță, pentru că atunci când Parlamentul discută o ordonanță, dânsul cunoaște foarte bine, această ordonanță poate fi adoptată cu modificări sau completări. Or, tocmai aceasta reflectă disproporția între raport și conținutul ordonanței, prin faptul că au fost aduse modificări, completări atât de către minister, cât și de către deputații din cadrul acestei comisii, precum și de către acei deputați care au dorit să-și exprime prin amendamente poziția față de acest proiect de lege.

Pe de altă parte, dânsul acum ne sugerează să trecem pe o procedură comună, că o materie atât de importantă cum este problema învățământului trebuie tratată cu multă grijă și... Mă întreb de ce nu ați făcut o astfel de remarcă în cadrul Guvernului, să nu fie acceptat ca aceste modificări la Legea nr. 85 să fie aduse printr-o ordonanță de urgență. Cunoașteți foarte bine textul constituțional care spune că numai în cazuri excepționale, guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.

La vremea respectivă, când s-a adoptat, ați considerat că este absolut necesar să fie adoptată această ordonanță, iar acum veniți și cereți ca tot proiectul acesta să fie dezbătut după procedura comună.

Domnule președinte,

Dacă vreți într-adevăr să lucrăm, eu vă propun să vă încadrați în textul regulametnului și să trecem la dezbatere. Orice intervenții de acum încolo, vă spun, sunt făcute numai cu intenția de a tergiversa lucrurile.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marton.

 
   

Domnul Marton Arpad:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Probabil, distinșii noștri colegi n-au fost atenți la ceea ce s-a spus de la acest microfon, noi n-am cerut și nu cerem amânarea discuțiilor și nu cerem ca această dezbatere să fie într-o procedură normală. Astăzi spun că nu cerem. Noi cerem un singur lucru. Având în vedere toate încălcările de regulament care s-au făcut, deficiențele raportului care nu cuprinde toate amendamentele care s-au depus în scris la comisie, că există amendamente venite în scris chiar de la Guvern care nu s-au supus discuției comisiei, puteți să comparați dacă acest raport, din punct de vedere tehnico-legislativ…, vă rog, domnule Gaspar, să comparați, dacă se referă la această lege sau se referă la altceva...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog foarte mult să nu discutați cu sala. Vă rog.

 
   

Domnul Marton Arpad:

… dacă se referă la legea care a venit de la Senat sau se referă la altceva, vă dați seama că nu se referă la legea venită de la senat, deci, având în vedere aceste deficiențe, am propus ca să se supună votului retrimiterea la comisie, mâine comisia poate să facă acele corecturi de care este nevoie, acele câteva amendamente care nu s-au luat în discuție să fie tranșate, dar acceptate sau respinse, să se treacă în lista amendamentelor la locul lor cuvenit și joi să începem dezbaterea. Asta s-a propus. Deci o retrimitere la comisie și nimic altceva.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Badea, urmează doamna deputat Ivănescu.

 
   

Domnul Ioan Alexandru Badea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al PNȚCD civic-ecologist doresc să vă fac cunoscute următoarele:

1. Miercuri 21 oct.1998, în ședința Comisiei de învățământ după dezbaterea ultimului articol la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1997 de modificare și completare a Legii învățământului nr.84/1995, președintele comisiei a propus acordarea votului final asupra raportului comisiei. Din cei 29 de membri ai comisiei erau prezenți 19. Ținând seama de faptul că raportul nu ea nici terminat, nici verificat, 7 membri nu au participat la vot. Astfel, raportul a primit 12 voturi pentru, nici o abținere, nici un vot împotrivă.

2. Vă aducem la cunoștință, de asemenea, că raportul a fost finalizat abia luni, 26 oct.1998, fiind redactat mult după propunerea de acordare a votului final în comisie.

3. Din lectura raportului se constată cel puțin 15 puncte care ar fi putut căpăta o altă formă sau un conținut în cazul în care s-ar fi procedat conform unei cutume a comisiei. Ne referim la revizuirea textului printr-o revizie finală a raportului.

Între aceste puncte precizăm că nu intră art.123, atât de comentat, pentru care grupul nostru parlamentar nu este de acord nici cu prevederile ordonanței, nici cu textul votat de Comisia pentru învățământ.

De altfel, acest punct de vedere a fost clar exprimat de noi în sensul universităților multiculturale, în care, pe lângă limba română, să se poată studia în limbile minorităților naționale la nivel de grupe, secții, colegii și eventual facultăți.

În aceste condiții și în concluzie, susținem trimiterea raportului la comisie pentru revizuirea lui urgentă. (Vociferări în sală.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Paula Ivănescu.

 
   

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Consider că discuțiile pe tipul de procedură deja au alunecat pe declarații de fond și cred că, din acest moment, domnule președinte, Camera trebuie să-și înceapă dezbaterile pe acest proiect de lege care se referă la ordonanța de urgență a Guvernului, în procedura de urgență, pe timpii pe care îi va propune comisia.

În momentul în care, din plenul Camerei Deputaților, un deputat sau mai mulți deputați vor sesiza la un anumit articol că nu-și regăsesc amendamentul propus, fie că e respins, fie că este adoptat, acest lucru se poate întâmpla, în acel moment să fie retrimis la comisie și discutat pe articolul respectiv. Deci nu este nici cazul, nici momentul să retrimitem întregul raport la comisie și să așteptăm să vedem unde a apărut disfuncționalitatea și comisia să ne spună atunci la acel articol sau la acele articole de ce și cum s-a întâmplat.

Deci, vă rog, domnule președinte, să puneți în discuția Camerei Deputaților acest proiect de lege în procedura stabilită prin regulamentul nostru. Deci, procedura de urgență.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mai sunt încă 3 colegi care au cerut cuvântul, le voi da cuvântul și cu asta voi sista discuțiile.

Dumneavoastră, domnul deputat Vasilescu și domnul deputat Gaspar, după care sistez discuțiile.

 
   

Domnul Irineu Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorați colegi,

Doresc să susțin ideea care a fost prezentată mai devreme de domnul vicepreședinte al comisiei Asztalos și să scot în evidență că raportul, așa cum a fost făcut el, conține numeroase omisiuni, vizavi de amendamentele care au fost discutate în cadrul comisiei.

Vreau, de asemenea, să subliniez faptul că s-a pus la vot, de fapt, un raport inexistent. Din această cauză membrii comisiei n-au putut să se exprime în legătură cu corectitudinea raportului. În condițiile acestea, solicit de la dumneavoastră să votați retrimiterea discutării și votării raportului în cadrul comisiei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasilescu.

 
   

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După părerea noastră, cred că ar fi cazul să aplicăm exact ce scrie în regulamentul de funcționare al Camerei Deputaților și anume ordonanțele emise de guvern în temeiul art.114 alin.4 din Constituție, deci cele de urgență, se supun aprobării Camerei Deputaților în procedură de urgență. Deci noi nu avem ce comenta pe această procedură care este prevăzută în regulamentul nostru și, de asemenea, în cele două secțiuni, procedură de urgență și procedură normală, la art.99 referitor la procedura normală, legislativă, regăsim într-adevăr posibilitatea retrimiterii la comisie.

Din păcate sau din fericire, în cadrul procedurii de urgență regăsită la Secțiunea IV-a nu există acest procedeu de retrimitere la comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cererea de a se retrimite acest proiect de lege la comisie, motivată de cei care au prezentat-o, este legată de faptul că anumite amendamente nu au fost discutate și nu se regăsesc în raportul comisiei.

Vreau să le reamitesc că în art.98 din regulament, alin.2 se specifică: "În cursul dezbaterilor, deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia". Deci, este...

Din sală:

De ce-l țineți de vorbă pe președinte?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte, vă rog frumos, păstrați liniștea, da?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Eu și dimineață am avut o intervenție la acest microfon și v-am atras atenția să nu mai permiteți deputaților să vă distragă atenția atunci când la pupitru există un coleg care își prezintă punctul de vedere. Mi se pare că este un act de indisciplină și din partea colegilor și de a nu respecta pe cel care susține un anumit punct de vedere și mai ales, dumneavoastră, care în final, trebuie să supuneți votului ceea ce se decide în legătură cu problema care vă este învederată.

Precizam că cei care consideră că în cuprinsul raportului nu au fost menționate unele amendamente, pe care le-au prezentat, au posibilitatea, potrivit textului la care m-am referit, adică art.98 alin.2, să le prezinte în plenul Camerei.

Pe de altă parte, se susține aici că acest raport nu a fost întocmit cu respectarea normelor regulamentare.

Domnule președinte,

În art.50 din regulament se spune foarte clar: "Pentru ca ședințele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea majorității membrilor care le compun". Comisia pentru învățământ are în structura sa 29 de membri. Au participat la votul final 15. Ce se spune în alin.2? "Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți." Deci din 15 era suficient ca să voteze 8. Au votat 12.

Ce se menționează în procesul-verbal al ședinței din 21 oct. la care s-a făcut referire. Se spune următorul lucru: "Se supune votului final raportul de ansamblu asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1997 privind modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995, așa cum a rezultat la urma votului comisiei pe fiecare articol în parte". Deci rețineți, membrii comisiei au exprimat un vot pe fiecare text în parte. Și, după aceea: Din cei 15 deputați prezenți, cvorumul a fost asigurat, repet, din 29 trebuia să fie 15, 12 votează pentru, ceilalți membri ai comisiei, în număr de 3, nu au participat la vot, fiind prezenți în sală. Deci lucrul este foarte clar. Raportul a fost adoptat în deplină conformitate cu dispozițiile regulamentului.

Ca atare, domnule președinte, ceea ce am expus și mai înainte și la care s-a asociat și mă asociez și eu acum, alături de doamna vicepreședinte, Paula Ivănescu, vă rog să treceți la stabilirea timpilor, timpul general și timpul pe articole și să începem dezbaterea, dacă vreți, într-adevăr, să se lucreze la Camera Deputaților.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Procedură, în numele grupului!

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Este vorba de o replică; domnul Asztalos și pe urmă ne întoarcem la subiectul zilei, adică la proiectul de lege.

 
   

Domnul Ferenc Asztalos:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnul Gaspar ne-a atras atenția că, de fapt, în Regulamentul Camerei Deputaților, la art. 98, se spune că: "În cursul dezbaterilor, deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia".

Într-adevăr, în art. 98 despre aceasta este vorba, dar eu sunt obligat, conform procedurii, să mă uit la secțiunea a IV-a, procedura de urgență, la acele articole, iar aici, la art. 106, la al doilea alineat, se precizează următorul lucru: "În situația în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat, dezbaterea se încheie și președintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond și fiecare articol, după care se va proceda la votarea finală a proiectului de lege sau propunerii legislative".

Deci, vor fi supuse votului amendamentele cuprinse în raport. Or, eu, în prima mea intervenție, vroiam să vă atrag atenția asupra unui lucru, că acest raport nu conține o serie de amendamente, cu toate că aceste amendamente au fost depuse, au fost înregistrate la comisie.

Deci, pe parcursul celor opt luni, în ceea ce privește discutarea amendamentelor, s-au folosit două unități de măsură: erau amendamente care erau discutate și acceptate "pe picior", în mare grabă, fără să fie înregistrate și erau amendamente care, cu toate că au fost înregistrate, depuse oficial, nu au fost luate în seamă. Și un lucru aș dori să vă spun: uitați, am în mână un amendament înregistrat la comisie, sub nr. 623, pe data de 23 septembrie, și, cu toate acestea, nu am reușit să avem o discuție pe baza acestui amendament până la data de 21 octombrie.

Or, în aceeași zi, președintele comisiei reușește ca în finalul dezbaterilor, pe picior, în mare grabă, să vină cu un amendament și acest amendament să fie votat, să fie acceptat.

Deci, eu aș dori ca pe parcursul dezbaterilor să avem acea șansă de a relua, de a avea posibilitate de a avea intervenții la acele amendamente care au fost respinse în cadrul comisiei și care nu apar ca amendamente respinse în acest raport al comisiei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Mitrea, din partea Grupului parlamentar P.N.Ț.C.D.... P.D.S.R., scuzați; urmează domnul deputat ... Vă rog frumos! Mă scuzați! (Râsete.)

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Sunt greșeli normale, nu trebuie să vă cereți scuze.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Două sunt problemele pe care aș vrea să le ating în intervenția mea.

În primul rând, aș vrea să-i răspund colegului Asztalos, care în mod repetat a cerut ieșirea din o procedură de semiurgență la discutarea în plen, lucru pe care domnia sa îl știe, că nu putem să invocăm o neregulă, deci încălcarea procedurii de urgență de către comisie și de către Parlament, până astăzi, pentru a crea o procedură specială, să invocăm o neregulă pentru a crea o neregulă. Procedura de urgență este clară și ea trebuie aplicată măcar de acum înainte.

Problema de procedură care este în discuție, domnule președinte, este ușor mai amplă și cu ocazia aceasta aș vrea să felicit Grupul parlamentar al U.D.M.R., de fapt întreaga uniune, pentru modul fericit în care au reușit să-și rezolve problema de procedură, și anume schimbarea Legii învățământului. Pentru că domniile lor ne-au pus în fața ... sigur, cu sprijinul unui Guvern care a fost, probabil, neatent, ca să nu spun altfel, în fața unei situații de procedură foarte interesantă. S-a produs modificarea unei legi organice, printr-o ordonanță de urgență, ordonanță de urgență care face ca legea să fie astfel modificată, astăzi în operă, deci se pune în practică, iar noi, Parlamentul, noi ceilalți, care nu suntem de acord cu această modificare, avem o singură soluție: aceea să ieșim cu o lege de modificare sau de respingere, aceeași la Senat și la Camera Deputaților, în termen cât mai scurt.

Problema de procedură la care eu vă atrag atenția, că o avem în față, este că ceea ce se întâmplă astăzi în învățământul românesc va continua atâta vreme cât noi nu vom reuși să găsim o lege comună, o formă comună a celor două proiecte de legi sau lege aprobată de Camera Deputaților și de către Senat.

Deci, problema de procedură pe care colegii de la U.D.M.R. o pun în discuție acum este să amânăm sau să întindem discuțiile cât mai mult, legea va ieși altfel decât la Senat, medierea trebuie să dureze cât mai mult și astfel avem o lege care se aplică, o lege care, în mod evident, nu are susținerea majorității Parlamentului.

Sigur că nu avem a face altceva decât să continuăm procedura în care am intrat.

Mai degrabă am luat cuvântul doar ca să vă rog să vă aplecați cu atenție asupra acestei situații, să cădem cu toții de acord că folosirea ordonanțelor de urgență în cazuri atât de grave, indiferent de târgurile politice, sunt inadmisibile, pentru că ele produc, de fapt, în sânul populației și al societății dereglări majore, așa cum este cea în fața căreia ne aflăm astăzi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Ioan Gavra, Grupul P.U.N.R. Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

În primul rând, în numele grupului parlamentar, conform prevederilor Regulamentului, vă cer să supuneți la vot sistarea oricărei discuții de procedură, pentru că ea se află în afara Regulamentului.

Prima chestiune. Dacă cineva era moral în sala aceasta și acel cineva știm cine trebuia să fie, care a cerut ceva ce este împotriva Constituției și a legii, dacă era moral venea și ne spunea astăzi că această ordonanță trebuie respinsă, să încheiem dezbaterile, întrucât încalcă grav prevederile Legii fundamentale a țării. Nu a venit și ne-a obligat să mergem cu procedură și la Senat, și la Camera Deputaților, prelungit.

1) Prevederile Regulamentului sunt clare pentru cine le citește; 2) pentru cine le înțelege; 3) pentru cine vrea să le respecte.

Domnule deputat Asztalos, eu nu am vrut să intru cu dumneavoastră în conflict de interese, să se interpreteze că am ceva cu dumneavoastră sub aspect politic, dar sunt obligat să vă aduc la normalitate și legalitate - citiți din limba română textele cum trebuie! Textul 86 nu are nici o legătură cu procedura despre care noi acum discutăm și în care, de fapt, suntem. Acum, punctul următor, astăzi, la ora 14,00 era, domnule președinte, ca în numele biroului comisiei un vicepreședinte, întrucât președintele lipsește, să vină, la solicitarea dumneavoastră, conform articolului din Regulamet, să propună timpii individuali pentru amendamentele adoptate sau respinse pentru fiecare deputat, timpul pentru fiecare deputat la acele amendamente din partea fiecărui grup parlamentar și timpul, pe urmă, total, în care are loc dezbaterea întregului raport, privind modificarea ordonanței. De fapt, până acum am pierdut vremea de la ora 14,00.

Și atunci că s-a încălcat Constituția este clar!; că am solicitat noi și am adoptat cu plenul Camerei Deputaților prelungirea procedurii de urgență, care nu a fost ridicată niciodată în plenul Camerei Deputaților, chiar dacă este un an de zile, am mai avut asemenea practici, astăzi am adoptat de două ori, joi, în cadrul programului de activitate și luni că acest raport se dezbate începând de astăzi, pe locul 3, Capitolul II, în procedură de urgență.

Păi nimeni nu mai are voie să ceară altceva procedural, decât procedura domniei sale, eventual, de a pleca undeva; că noi suntem acum în cadrul dezbaterilor.

Acele reexaminări despre care vorbiți dumneavoastră se fac în cadrul unei proceduri normale. Articolul respectiv îți dă voie și spune foarte clar și dumneavoastră ați spus mai înainte: în cadrul prevederilor actualului Regulament se poate trimite la comisie pentru analiză, în cadrul procedurii normale. În cadrul procedurii de urgență nu există asemenea prevedere, dar se acoperă și această posibilitate, în felul următor, domnule Asztalos, citiți 105, luați Regulamentul, ca să mă puteți urmări. Deci: la discutarea fiecărui articol pot lua cuvântul pentru a-și exprima punctul de vedere, în limita unui buget de timp aprobat: 1) Guvernul sau inițiatorul. De această dată sunt unul și același: inițiatorul este Guvernul, prin ordonanța de urgență emisă, nr.36; 2) autorii amendamentelor depuse la comisie, nici adoptate, nici respinse, nici neluate în discuție, toate amendamentele, dacă dumneavoastră aveți de la comisie și trebuie să le aveți, că ați depus amendamentul în ziua de ... cum este Regulamentul, se ia în dezbatere aici, conform timpului individual care se va aproba la propunerea comisiei, puteți interveni cu orice amendament, dacă demonstrați că l-ați depus la comisie. Nu s-a discutat, discutăm acum. Deci, puteți interveni. Este chiar mai larg decât articolul de la procedura normală. 3) Fiecare grup parlamentar, în funcție de amendamentele pe care dumneavoastră le-ați propus și s-au respins sau nu au fost luate în discuție are timp individual fiecare grup parlamentar, de a-și spune părerea în legătură cu amendamentele.

Eu nu am înțeles de ce doriți prelungirea artificială a dezbaterilor. Eu nu am înțeles de ce doriți să fie confuzie în învățământ și reforma să nu se aplice.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Procedură! Reveniți la procedură!

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

V-am rugat, conform Regulamentului, că eu nu vă rog altceva, sistați discuțiile, că sunt în afara Regulamentului, acum nu mai este procedură, procedura a fost joi și luni și dacă erați inteligenți veneați atunci să veniți să ne spuneți că comisia nu știu ce a făcut și nu a votat... Nu ați venit!

Domnule președinte,

Sistăm discuțiile, iar președintele comisiei, cine este delegat din partea comisiei, să ne propună timpii individuali pentru dezbaterea amendamentelor, timpii pentru fiecare grup parlamentar la dezbaterea amendamentelor și timpul total afectat dezbaterii acestui act normativ. Dacă nu, eu propun pauză și plecăm acasă! (Gălăgie în sală)

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Am o rugăminte: să ne respectăm!

Domnule Gavra, ați vorbit de la microfon, vă rog nu continuați discuțiile de alături de microfon cu sala.

Domnul deputat Secară.

 
   

Domnul Gheorghe Secară:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să exprim punctul de vedere al comisiei în marea ei majoritate.

După cum ați observat, comisia a fost acuzată că a încălcat o seamă de prevederi ale Regulamentului. Vreau să vă spun că în ședințele noastre - și au fost numeroase acestea, pe parcursul celor 8 luni -, noi am lucrat numai în prezența majorității colegilor noștri. Adică, cel puțin 15 membri.

În al doilea rând, făcând apel la prevederea Regulamentului, la art. 52, alin. 2, se spune: comisia hotărăște cu majoritate din membrii prezenți. Ca atare, făcând calculele de rigoare, rezultă că votul final, de fapt ca și toate celelalte voturi date pe articole, au fost strict cuprinse în prevederile Regulamentului.

În consecință, acea apreciere, că votul final nu este regulamentar, din punctul nostru de vedere, este eronată.

Mai departe. S-a susținut faptul că nu s-a votat raportul final sub forma sa scrisă. Membrii comisiei știu, și vă spunem și dumneavoastră, faptul că, în cazul prezentei legi, comisia a hotărât să nu instituie subcomisie de lucru care să prezinte în fața comisiei un raport cu privire la acel proiect de lege, așa cum se întâmplă la toate comisiile, și că comisia în plenul ei să ia în dezbatere fiecare articol, recte fiecare alineat și să voteze, pe alineate, după care, pe articole și, în final, împreună toate articolele, așa cum ele au fost votate.

În consecință, acesta este motivul pentru care comisia nu a prezentat în final un raport scris, ci a votat, a dat votul, așa cum se dă și în plenul Camerei Deputaților, după ce se votează fiecare lege, pe articole, s-a dat votul final pe lege. Noi credem că numai în acest fel am respectat în totalitate prevederile legii.

În legătură cu aprecierea precum că nu am luat în dezbatere toate amendamentele, dați-mi voie să vă spun că este o apreciere eronată, fiindcă noi am ținut seamă de toate amendamentele primite la comisie și au fost numeroase. Dacă unul dintre amendamente propuse de către un lider de grup sau un membru al comisiei a coincis cu prevederea din ordonanță, noi am făcut referire la prevederea din ordonanță știind că, practic, facem referire și la amendamentul propus și doar în această situație, eventual, nu ne-am referit la acel amendament. Dar, fiind suprapunere totală, noi am considerat, practic, că ne referim și la aceste amendamente.

Cu privire la acea solicitare dată pentru a discuta prevederile art. 123, vă informăm că această solicitare a venit după ce în comisie s-a dat vot asupra acestui articol, motiv pentru care comisia a hotărât că nu mai poate să intervină asupra acestuia.

În consecință, noi apreciem că toate prevederile regulamentare au fost respectate în ședințele de lucru ale Camerei Deputaților, inclusiv cu privire la raportul final, pe care dumneavoastră îl aveți, și, în consecință, propun să se dezbată acest raport în procedură de urgență, așa cum Biroul permanent a hotărât și, de fapt, și plenul Camerei Deputaților a hotărât.

Vă mulțumesc.

Voci din sală:

Timpii?

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Îmi permiteți? Ajungem imediat și acolo.

Este o porțiune de discuții care au avut loc pe chestiuni procedurale și am rugămintea să fiți atenți, pentru că, procedural, noi ne aflăm într-o situație absolut inedită. Un lider de grup a cerut ca să se retrimită la comisiei, pe niște motive care sunt și în Regulamentul nostru, care știm foarte bine că este destul de șchiop, nu se prevăd... (Discuții și gălăgie în sală). Vă rog foarte mult!

La procedura de urgență nu se prevede această posibilitate de a trimite la comisie, dar nu scrie nici că nu se poate. Și atunci, singura modalitate de rezolvare a acestui conflict este, de fapt, ca plenul să-și ia această responsabilitate, în cazul în care consideră că acest lucru este normal. Și, pentru aceasta, după ce-i dau cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar, voi supune spre aprobarea plenului retrimiterea la comisie, făcută de domnul deputat Badea, în numele Grupului P.N.Ț.C.D.

Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Las la o parte aprecierile pe care dumneavoastră le faceți în legătură cu acest Regulament, asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat, deci este în deplină concordanță cu textele Constituției. dar, vreau să vă spun un lucru: că normele de procedură din Regulament sunt de strictă interpretare. Aici nu se merge, că vrem așa sau că vrem... Nici Camera Deputaților nu poate, prin votul ei, să hotărască altfel decât este în Regulament. Vreți să modificăm Regulamentul? Luăm o pauză, modificăm Regulamentul, și pe urmă venim și discutăm cum vreți dumneavoastră. Dar, deocamdată, discutăm pe ceea ce există.

Domnule președinte,

Vă declar că dacă dumneavoastră încercați să manevrați de maniera aceasta, Grupul P.D.S.R. părăsește sala de ședință.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Eu am o rugăminte, dacă tot sunteți la microfon. Am o rugăminte, domnule deputat Gaspar, să-mi spuneți exact unde scrie în Regulament că nu se poate cere plenului un vot asupra unei cereri, făcută în această chestiune. Vă rog frumos să-mi spuneți unde scrie în Regulament că nu se poate face. Eu încerc să respect acest Regulament, dar dacă dumneavoastră îmi puteți arăta unde scrie că nu se poate cere un vot, pe o anumită cerință făcută de un lider de grup, într-o chestiune procedurală, vă rog să-mi spuneți.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog să observați art. 66 și art.99. Deci, numai în aceste situații. Noi ne găsim într-o procedură de urgență, domnule președinte. Care este rostul acestei proceduri? Știți ce scrie în Constituție în art. 114 alin. 4? Aceste ordonanțe de urgență trebuiesc dezbătute imediat. În situația în care Parlamentul nu este întrunit, se convoacă de drept. Noi discutăm după un an și jumătate și dumneavoastră vreți și acum să manevrați această procedură, să o transformați în procedură obișnuită?! Dumneavoastră, v-am spus, trebuie să vă conformați art. 104 din Regulament. Aceasta trebuie să faceți!

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Dar nu mi-ați răspuns la întrebarea unde scrie că nu se poate supune spre aprobare acest lucru.

Îi dau cuvântul domnului Gavra, tot pe chestiune de Regulament, poate reușește dânsul.

Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Fără a mai căuta ocolișuri regulamentare, pentru procedura normală, știți unde găsiți acel text care vă permite sau ne permite să le trimitem la comisie, spre reexaminare, un anumit text sau amendament, la cererea unui grup parlamentar, a dumneavoastră sau a comisiei.

La procedura de urgență avem termene de decădere, nici nu se mai discută asemenea chestiuni. Tocmai de aceea art. 104 ne spune un lucru foarte clar: că după primirea raportului se înscrie imediat pe ordinea de zi, cu prioritate. Noi l-am înscris chiar, nu cu prioritate, cu o anumită prioritate. După care, nici nu se mai discută, nu sunt dezbateri generale de procedură, se trece imediat la discutarea pe articole, nu se fac aprecieri și dezbateri generale, dacă cineva s-a trezit că după o lună de zile mai are de făcut un amendament. Dacă domnul fost ministru s-a trezit că domnia sa mai avea ceva de adăugat la Ordonanța nr. 36, de urgență, a Guvernului, și a uitat și acum și-a amintit de chestiune…

Deci, art.104 și 105 vă spun foarte clar: raportul intră în discuție, cu acordul Camerei, a fost vot pentru acest lucru și nu se mai discută nimic, decât pe articole. Dumneavoastră ați încălcat Regulamentul. Ce vă trebuie susținere, de unde vă mai trebuie susținere, de la Dumnezeu?!

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă rog frumos. În această chestiune eu nu văd unde scrie în Regulament că nu se poate supune la vot așa ceva! Eu sunt absolut de acord că Regulamentul nostru - și am spus lucrul acesta - este incomplet. Un regulament incomplet nu înseamnă că este prost!

Îi dau cuvântul domnului deputat Mitrea.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Nu pot decât să remarc faptul că nu vă place Regulamentul, știu că nu vă place nici Constituția, că ați declarat în mod repetat, ca formațiune politică ați votat împotrivă, dar trebuie să fiți de acord cu mine că ocupați funcțiile și scaunele pe care le ocupați cu toții, pe această Constituție, pe acest Regulament și pe celelalte legi pe care le criticați. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Articolul 103 ...(Gălăgie în sală) Să fac liniște, să-l ascultăm pe colegul!

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă rog, liniște!

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Articolul 103 din Regulament spune foarte clar: "Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult trei zile de la sesizare". Nu mai este nevoie să spunem unde nu-i voie să retrimiți la comisie, când s-a trecut de mult peste trei zile.

Domnule președinte,

Revin să vă spun ceea ce am spus elegant mai devreme, să spun mai puțin elegant, să fac o traducere mai directă. Toată această discuție este o tragere de timp, în cârdășie cu interesele U.D.M.R.-ului, de către cei care vor să țină o ordonanță în picioare, deși majoritatea parlamentarilor nu este de acord cu această ordonanță. (Aplauze din partea stângă a sălii)

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Bun. Tot nu...

O voce din partea stângă a sălii:

Jos Chiliman!

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă mulțumesc. Vă rog... Vă mulțumesc pentru această apreciere.

Totuși, nu mi-ați răspuns la chestiunea de regulament. Eu vreau să vă spun că încerc să rezolv aceste chestiuni, în baza Regulamentului. L-am rugat pe domnul Acsinte Gaspar să-mi răspundă unde găsim în Regulament acest lucru, nu mi-a răspuns, nici domnul Mitrea nu mi-a răspuns. Îi dau cuvântul domnului deputat Pop Leon, după care doamnei deputat Andronescu.

 
   

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aproape două ore am discutat în van, am discutat în zadar, în loc să construim, să zidim ceva.

Eu zic că misiunea Parlamentului, a Camerei Deputaților, este astăzi aceea de a constata că ne găsim în fața unui act abuziv, ilegal și neconstituțional, emis de Guvernul României, sub denumirea de ordonanță de urgență și nu putem decât să stabilim acest lucru noi, să constatăm că nu produce efecte juridice, că este nul, neavenit, că este din start lipsit de eficiență juridică. Nu avem ce discuta altceva! Nu are rost să ne învârtim în jurul problemelor de procedură, să facem așa zise "discuții bizantine". Actul este neconstituțional; acesta este punctul meu de vedere!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Doamna deputat Andronescu.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Aș vrea să mă adresez dumneavoastră, în mod direct.

Eu vă mărturisesc sincer că astăzi, când v-am văzut la președinția Camerei Deputaților, am gândit că, cu starea de echilibru care vă caracterizează, veți fi corect și drept în abordarea acestei legi.

Domnule președinte,

Dați-mi voie să vă mărturisesc că sunt amărâtă în sufletul meu că procedați altfel!

Ca să vă răspund la problema pe care dumneavoastră încercați să o aduceți în discuție: Camera Deputaților, pentru procedura de urgență nu a considerat că este necesară și benefică reîntoarcerea raportului la comisie și, ca urmare, nu a prevăzut acest lucru.

Articolele 66 și 99, care prevăd reîntoarcerea raportului la comisie, se referă la procedura normală și după ce au fost luate în dezbatere articolele corespunzătoare, care ar modifica esențial. Noi nu am început dezbaterea și dorim să trimitem înapoi la comisie un raport aflat într-o procedură de urgență. Nu facem decât să dovedim arbitrariul, nu facem decât noi, care vrem să facem legi drepte, să arătăm că noi, în primul rând, nu le respectăm.

Vă rog, domnule președinte, cu respectul pe care vi-l port, aplicați Regulamentul Camerei Deputaților așa cum este el scris.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dan Marțian.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă spun sincer că încerc un sentiment de mare jenă pentru ceea ce se întâmplă aici.

Vedeți, domnul președinte al ședinței încearcă să ne propună fel și fel de soluții care sunt nu numai în afara Regulamentului, dar aberante.

Am să mă refer la ceea ce spunea, bunăoară, domnul deputat Asztalos, care a prezentat niște amendamente, pe 20 și ceva octombrie, și critica faptul că, mă rog, nu au fost examinate imediat.

Eu îmi pun următoarea întrebare și v-o pun și dumneavoastră. aceasta este procedură de urgență: în virtutea cărui fapt, la un an și câteva luni, după ce a fost adoptată, domnul Asztalos poate să facă amendamente și alți colegi la fel, iar noi, aici, suntem constrânși să discutăm galopând prin timp această ordonanță de urgență, care este extraordinar de importantă.

Oare nu a venit timpul ca Biroul permanent al Camerei Deputaților să gestioneze treburile acestea așa cum prevede Constituția și Regulamentul propriu?

Oare nu a venit timpul să introducă coerență în activitatea noastră?

Oare nu trebuie să fie această Cameră un exemplu de pluralism, de confruntare liberă, democratică și într-un climat de respect al opiniilor și punctelor de vedere și deliberările la care ajunge să fie făcute în funcție de cântărirea diferitelor opinii?

În al doilea rând, domnul președinte ne spune să-i indicăm domniei sale care sunt dispozițiile din Regulament care interzic supunerea la vot, făcută în numele unui grup parlamentar, a unei propuneri absolut neregulamentare și aberante?

Este o șmecherie! Și îmi pare foarte rău...

 
   

Domnul Aurelian Paul Alecu (din sală):

Este mai multe!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Îmi place foarte mult acordul gramatical! (Rumoare, vociferări.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Îmi place să cred că domnul președinte, care stă acolo, probabil, nu degeaba, știe ce este cu regulamentul! Ne face o propunere, care, evident, nu are nici un fel de temei! Și, atunci, eu vă întreb, dacă vine unul dintre noi sau un lider de grup parlamentar, care spune: "Vă propun să declarați această Cameră a Deputaților o adunare de circari iresponsabili și comedianți absolut de râs!", dumneavoastră o să supuneți la vot această chestiune? (Vociferări, proteste.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, liniște!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Pentru că veți invoca, probabil, că nu există o dispoziție regulamentară care să vă împiedice să supuneți la vot o chestiune absurdă! (Proteste.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, să ne întoarcem pe procedură!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Exact pe procedură! (Vociferări.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, păstrați liniștea! Vă rog frumos, păstrați liniștea și respectați-i pe cei care vorbesc!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Exact la procedură vorbesc!

Și ultimul lucru pe care vreau să vi-l adresez, domnule președinte, este următorul: dumneavoastră spuneți că acest regulament este lacunar, că nu prezintă reglementări pentru varii situații ș.a.m.d. Dumneavoastră, care aveți o vigoare de a distruge acest regulament, de a-l decreta, cu un subiectivism și un voluntarism fără margini, ca un lucru pe baza căruia nu se poate lucra, de ce, în decurs de 2 ani de zile, nu ați făcut propuneri concrete, dumneavoastră, personal, de modificare, de completare și de mărire a funcționalității lui?

În consecință, să nu lungesc discuția, vă cer, domnule președinte de ședință, să reveniți la o conduită parlamentară și să conduceți lucrările acestei Camere așa cum merită demnitatea ei și respectul pe care trebuie să i-l acordați, așa cum cere regulamentul, ca întruchipare a normelor de funcționare pe care Camera le-a codificat în mod democratic, în urma dezbaterii și votului asupra acestor chestiuni și în urma expertizării și examinării conformității acestui regulament cu dispozițiile Constituției! De ce a putut Parlamentul României să lucreze mai bine de 6 ani de zile în mod corespunzător și productiv (Vociferări, proteste)...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
   

Domnul Marțian Dan:

...iar mașina discuțiilor procedurale să nu devoreze acest timp, care este atât de prețios pentru noi toți și pentru nevoile țării, și acum, de doi ani, de când vă găsiți dumneavoastră în condiții de majoritate, nu mai poate funcționa, așa cum nu funcționează nici guvernarea acestei țări, nici Parlamentul, nici alte lucruri! (Aplauze puternice ale Opoziției.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Reveniți, vă rog, la procedură!

Domnul deputat Badea.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

V-am cerut sistarea discuțiilor, domnule președinte! Când o puneți la vot?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog!

 
   

Domnul Ioan Alexandru Badea:

Domnule președinte,

Nu am să mai insist în nici un fel asupra problemelor de demnitate a Camerei ș.a.m.d., dar, având în vedere situația care s-a creat, vă solicităm o pauză de consultări în cadrul grupului parlamentar. (Rumoare, vociferări, proteste.)

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Solicitați o pauză de consultare de câte minute? Vă rog să spuneți!

 
   

Domnul Ioan Alexandru Badea:

O pauză de 15 minute.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Până la viitoarele alegeri!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

La ora 16,10 ne revedem aici.

După pauză

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog liderii de grupuri parlamentare să-i aducă în sală pe colegi! Rog Grupul parlamentar al PNȚCD să vină în sală! (Rumoare, vociferări, proteste.)

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

A trecut o jumătate de oră!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu este vina mea ca a trecut o jumătate de oră, nu am cerut eu pauză de consultări!

Onorați colegi,

Vă rog să vă ocupați locurile în sală! Domnilor secretari, vă rog să verificați dacă avem cvorum!

Voci din sală, din rândul Opoziției:

Apel nominal!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

A fost o zi deosebit de tensionată, în care s-au discutat foarte multe lucruri pe bază de regulament și proceduri.

Voci din sală:

Și în afara lor!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu pot să vă spun că, în această chestiune a cererii pe care a făcut-o Grupul parlamentar al PNȚCD, de retrimitere la comisie, această cerere nu întrunește, după părerea mea, prevederile regulamentului pe care îl avem la dispoziție și, ca atare, nu o voi supune spre aprobare. Sunt obligat să fac această declarație.

Prin urmare, eu cred că în momentul de față toate aceste chestiuni procedurale sunt epuizate...

Voci din sală:

Și ziua de astăzi!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

...și vom continua această ședință începând de joi dimineață...,

Voci din sală:

Să se stabilească timpii astăzi!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

...când se vor supune spre aprobare, conform regulamentului, timpii afectați luărilor la cuvânt pe articole și celelalte.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Solicit intervenția pe o chestiune de procedură, domnule președinte!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, declar închisă ședința de astăzi, cu părerea de rău că nu am putut să facem mai mult.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Riscați să fiți acuzat de abuz de funcție, pentru felul în care ați condus astăzi!

Ședința s-a încheiat la ora 16,30.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 iunie 2020, 7:23
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro