Plen
Ședința Camerei Deputaților din 20 octombrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 20-10-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 octombrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,44.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților (înlocuit, alternativ, de domnul Ioan Andrei Chiliman și doamna Paula Maria Ivănescu), asistat de domnii Corneliu Cionatu și Tiberiu Csaba Kovacs (înlocuit temporar de domnul Miron Tudor Mitrea), secretari.

*

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața!

Începem cu intervențiile.

 
Liviu Bara - denunțarea unor erori de guvernare ce implică și majoritatea parlamentară;

Grupul parlamentar PDSR. Domnul Liviu Bara este? Are cuvântul.

 

Domnul Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Guvernarea țării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartidism, implică răspunsuri politice, la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât și pentru opoziție.

Actele și faptele Guvernului actual se repercutează asupra electoratului cu o forță care îl face pe fiecare cetățean să considere Parlamentul, în întregul său, un dușman al celor care l-au ales. La nivelul omului care primește lovituri după lovituri, de aproape 2 ani de zile, nu se mai sesizează adevăratul vinovat: guvernele susținute de majoritatea parlamentară. Pentru omul obișnuit, creșterea prețurilor, șomajul, reducerea puterii de cumpărare, lipsa banilor pentru medicamente, pentru mâncare și îmbrăcăminte, imposibilitatea asigurării minimului necesar creșterii și educării copiilor sunt fapte reale de viață, pe care le trăim și, în funcție de felul cum aceste fapte sunt evaluate, Guvernul, Parlamentul, Președinția României și nu în ultimul rând autoritățile administrației publice locale sunt răspunzătoare.

În mod cert, cursul evenimentelor economice și sociale scapă tot mai mult de sub controlul echipei guvernamentale, unele din aceste erori de guvernare fiind posibile cu ajutorul majorității parlamentare, care nu-și asumă nici o răspundere pentru respectarea prevederilor Constituției, care, în art.134 alin.2, obligă statul român să acționeze pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, să stimuleze cercetarea științifică națională, să asigure exploatarea rezervelor naturale, în concordanță cu interesul național și crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Ne întrebăm, împreună cu alegătorii, cum se stimulează cercetarea științifică națională, când institutele noastre de cercetare sunt abandonate ori sunt scoase în afara oricărei ocrotiri economice și financiare, când cercetătorii români își caută un rost pe alte meridiane? Cum sunt protejate interesele economice ale României, în activitatea economico-financiară și valutară, când tot ceea ce are mai bun industria românească se află în lichidare, când băncile sunt acaparate de partide politice și când corupția a atins, azi, culmi care, până mai ieri, păreau inaccesibile? Ce interes național au apărat aceste guverne de după 1996, care au distrus industria minieră românească, printr-o simplă ordonanță, prin care a mituit minerii cu zeci de milioane de lei să părăsească mina, pentru liniștea veșnică a celor de la putere? Un lucru a realizat: nu vor mai fi mineriade în București, dar, în locul lor, vom avea o minieriadă universală: ex-minerii, după păparea banilor, administrând fraților și surorilor noștri lovituri mai dureroase, sub formă de furturi, tâlhării și crime, care nu mai pot fi contabilizate în eșichierul crimei organizate. Câștigul pare a fi imens: în locul crimei organizate, se răspândește, ca o epidemie, la nivel de țară, crima nudă, neorganizată. Cel puțin, cred că acestea au fost, în primul rând, cauzele care au făcut pe primul ministru să facă vizita actuală.

În procesul examinării înțelepciunii guvernării actuale, o prezență ce nu poate fi ocolită o constituie cazul FPS, o gafă de proporții, care iese acum la iveală, după ce s-a distrus - cică "privatizat" - aproape tot. Chiar pe acești iresponsabili nu-i va lua nimeni la întrebări? Dacă va fi așa, într-adevăr, ne merităm soarta!

În pofida promisiunilor făcute, în campania electorală, în timpul scurs de la învestirea și a acestui guvern și până acum, politica socială a fost, este și va fi o simplă vorbă în vânt. Cum asigurați dumneavoastră protecția socială a oamenilor, atunci când aceștia nu sunt primiți în spitale, iar când sunt primiți trebuie să vină de acasă cu medicamente și hrana necesară? Începutul de grevă a personalului din unitățile sanitare a fost o flacără care a iluminat dezastrul din acest sector.

Am făcut referiri la câteva din punctele fierbinți ale politicii românești, pentru a trage un nou semnal de alarmă că inacțiunea Parlamentului, în materia tragerii la răspundere a Guvernului, apasă ca o piatră de moară pe ființa reprezentanței naționale.

Dacă lucrurile vor merge, în continuare, în această complicitate, în cadrul căreia Guvernul smulge Parlamentului aprobări fără dureri, iar Parlamentul se face că nu vede, lucrurile nu sunt de bun augur. Electoratul ne va confunda, pe toți, cu o forță ostilă acestuia care, mai repede sau mai târziu, trebuie înlăturată. Atenție: deci totul este o problemă de timp!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Leonăchescu - un dureros semnal de alarmă pentru guvernanți, rugați să guverneze și pentru România;

De la Grupul parlamentar PRM, domnul Leonăchescu Nicolae. Este prezent?

Aveți cuvântul.

Din sală:

Și cine se pregătește?!

 

Domnul Vasile Lupu:

Se pregătește domnul Lazăr Lădariu de la PUNR. Este? Este.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 15 octombrie 1998, o femeie tânără a încercat să se sinucidă în fața Primăriei din Pitești, dându-și foc, motivându-și gestul disperat prin refuzul autorităților de a-i rezolva problema unei locuințe. Tristul eveniment a fost anunțat din vreme și la el au asistat fotoreporteri, reporteri de ziare și de televiziune, care nu au luat măsuri elementare de salvare, ca și cum și-ar fi dorit ca procesul de ardere să fie complet, spre a-l putea filma și povesti în toată grozăvia lui.

Cazul în sine nu este singular. Scena se putea petrece în orice capitală de județ, în orice oraș sau municipiu, pentru că numărul familiilor fără locuință, ajunse în pragul disperării, este foarte mare. În orașul Pitești, sunt 13.000 de cereri de locuințe nerezolvate. La nivelul țării, se aproximează astăzi că există circa 1 milion de solicitări.

Am semnalat, la 16 decembrie 1997, că în acest domeniu "încet, dar sigur, apare o a doua bombă socială, un risc major". De atunci, situația s-a înrăutățit. O parte din chiriași au fost dați afară din locuințe de către foștii proprietari și, fiind în vârstă, au rămas pe drumuri, neavând capacitatea de a lupta spre a supraviețui.

La 17 iulie 1998, un fost mecanic de locomotivă, acum pensionar, îi arăta unui primar dosarul cu necazurile sale, spunându-i: "Alerg cu el peste tot și nimeni nu mă primește. A venit proprietarul și mă dă afară, în stradă. Unde să mă duc? Nu-mi rămâne decât să mă spânzur!"

Alt caz limită disperat, altă soluție.

Un distins profesor universitar, pensionar, al cărui nume îl trec, deocamdată, sub tăcere, din respect pentru munca și sacrificiul său, aflat într-o situație similară, se gândește insistent la soluția ultimului drum.

Programele de guvernare din domeniul locuințelor formulate în ultimii doi ani au fost simple promisiuni electorale și miraje neprofesionale. Actul de guvernare în acest domeniu nu a urmărit rezolvarea problemei locuințelor sociale pentru cei mulți, aflați în șomaj, fără posibilități! Actul de guvernare al actualei coaliții s-a adresat unui segment social bogat, căruia i s-a mai dat și i se va mai da în cadrul legilor restaurative. Unde s-a aplicat aberanta sintagmă restitutio in integrum? Azi, putem răspunde. Restitutio in integrum s-a aplicat celor mulți, cărora, în ultimii doi ani, li s-a restituit integral sărăcia!

După o așa reușită deplină, un plan de combatere a sărăciei, elaborat sub presiunea bombelor sociale amorsate, reprezintă un alt fel de contract cu România, în care nu mai crede nimeni. Exemplul țărilor sărace din Africa ne demonstrează că, chiar Organizația Națiunilor Unite, în programele sale planetare anti-sărăcie, a eșuat. De altfel, a devenit de notorietate publică faptul că, acolo unde intră Fondul Monetar Internațional, intră și se menține sărăcia, nu pleacă.

În această perspectivă și cu experiența pe care o am, trag un dureros semnal de alarmă: domnilor guvernanți, vine scadența! Guvernați și pentru România!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - reiterarea unor dovezi clar antiromânești în spațiul transilvan;

Domnul Lazăr Lădariu. Se pregătește domnul Nicolae Popa.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Când încă nu se stinsese bine ecoul fluierăturilor, huiduielilor, urletelor, la adresa Imnului de stat al României, pe Nepstadion, al zborului pietrei spre parbrizele și geamurile autocarelor și autoturismelor care i-au dus, la Budapesta, pe turiștii români care doreau să vadă meciul de fotbal între naționalele României și Ungariei, când încă nu se uscase scuipatul de pe obrazul celor care vorbeau limba mamei lor, adică româna, când încă mai dăinuiau jignirile, dezlănțuirea tribală, laolaltă cu toate celelalte dovezi ale urii, dușmăniei și lipsei de respect ale celor care au transformat o competiție sportivă într-o răzbunare și o răfuială istorică, câteva litere în bronz cădeau din textul de pe monumentul "Ostașului român" din centrul Tg.Mureș-ului.

Supărați, probabil, că același ostaș român a pus de două ori opinca tradițională în cuiul clădirii Parlamentului din Budapesta, într-un gest de vandalism amintind și de profanarea monumentului lui Avram Iancu, din primăvara lui 1990, și de distrugerea bustului lui Nicolae Bălcescu din Sovata, iresponsabili, acoperiți de vălul nopții, au trecut, de la dușmăniile cu cei vii, precum Mihăilă Cofar, la răfuielile cu cei morți.

Toate acestea se petrec în Ardeal, în România, într-o indiferență generală a mai marilor zilei, când, sub ochii unui Guvern antinațional, cu grija mărturisită de a ține în brațe UDMR, la Cernatu de Jos și Balvanyos, la Miercurea Ciuc și Miercurea Nirajului, la Tg.Mureș și Odorheiul Secuiesc, iredentiști aplaudați de udemeriștii guvernanți cer autonomii teritoriale, universitate de stat ungurească la Cluj-Napoca, o a doua limbă oficială, maghiara, dublă cetățenie, restitutio in integrum.

După aceste dovezi clar antiromânești, Radu Vasile tace, Emil Constantinescu se face că nu aude și nu vede, iar domnul Pleșu rezumă totul la a spune că Eva Maria Barky nu ar fi zdravănă la cap.

Gesturilor potrivnice din ultima vreme, care dovedesc că nimic nu mai poate fi întâmplător, le asociem, firesc, și salba de denumiri pe tablă indicatoare maghiare date localităților înșirate, până la Sovata, precum: Gyulakuta (Fântânele), Havadtö (Viforoasa), Erdöszentgyörgy (Sângeorzul de Pădure), Hármasfalvu (Trei Sate), Makfalva (Ghindari), Sóvárd (Sărățeni) ș.a.m.d.

Nu ne mai miră absolut și nu-i deranjează, pe cei de la Secretariatul General al Guvernului, că arhicunoscuta Vlăhiță, din județul vecin, pentru rezonanța românească din denumire, este brutal rebotezată și devine, din sat al valahilor, Szentegyháza. Iar dacă avem în vedere că toate aceste fărădelegi se petrec aproape simultan cu scoaterea din programa pentru bacalaureat a lui Dimitrie Cantemir, cel mai mare umanist român, a poeziei "Oltul" de Octavian Goga, a "Scrisorii a III-a" de Mihai Eminescu, a capitolului "Statul dac în timpul lui Burebista", de către un ins care parcă ar avea tot timpul bursă Sörös, pe numele Gheorghe Rădulescu, românii trebuie să înceapă să trăiască cu convingerea că puterea și UDMR au introdus deja muniție de război pe țeava armei îndreptate împotriva a tot ceea ce mai înseamnă sentiment național.

Recent, un colocviu privind relațiile române-maghiare, derulat sub înaltul patronaj al președinților Constantinescu și Göncz, ținea să afirme clar: conceptul de stat național unitar este perimat, deci trebuie înlocuit sau abandonat. Aceiași năbădăioși neprieteni susțineau că unica soluție este Universitatea de stat maghiară, uitând, cu desăvârșire, că în Kosovo și Metohia totul a început de la Universitatea albaneză din Pristina, nucleu iredentist, șovin și extremist, detonator pentru chiar leagănul Serbiei medievale, cum este și Transilvania pentru noi, vatră a nașterii poporului român.

O putere iresponsabilă și trădătoare se face că nu pricepe că, prin tot ce se petrece azi prin Ardeal, se aduc dovezi evidente că iredentiștii unguri vor să șteargă, pe acolo, ce este românesc, tot ceea ce atestă netăgăduit continuitatea, originea latină și vechimea noastră în spațiul transilvan, că urmăresc o îndepărtare premeditată de dăinuire agasantă, pentru unii, a insulei de latinitate, în oceanul acesta slav, a României, care le stă în gât, de la o vreme încoace, precum sâcâitorul os de pește.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Neculai Popa - câteva propuneri și sugestii privind statutul funcționarului public;

Domnul Nicolae Popa are cuvântul. Se pregătește domnul domnul Eugen Nicolicea, Grupul parlamentar PDSR.

 

Domnul Neculai Popa:

Din declarațiile de presă ale inițiatorilor proiectului de Lege a funcționarului public, rezultă că una din rațiunile esențiale ale acestui act normativ constă în preocuparea de depolitizare a structurilor autorităților publice atât la nivel național, cât și la nivel local.

În ceea ce mă privește, dar nu numai pe mine, se ridică un mare semn de întrebare, și anume care este termenul de referință pentru această asanare. Eu consider că termenul de referință trebuie să fie întreaga perioadă postrevoluționară și până în prezent. Este inacceptabilă ideea ca procesul eventual de depolitizare să ia în considerare actuala stare de lucruri ca o premisă obiectivă. Se știe că, din 1990 și până în prezent, structurile autorităților publice au fost supuse unor suite succesive de asalturi politizatoare. Întâi a fost desființarea structurilor de tip comunist totalitar, apoi a urmat fesenizarea, după aceea, după alegerile din 1996, se desfășoară, cu o deosebită tenacitate, cederizarea, plus pederizarea, plus penelizarea.

Este inadmisibil ca funcționarul public să rămână la cheremul șefului ierarhic care, după bunul plac, poate da calificative care ar putea avea urmări grave asupra pregătirii profesionale și a calității unui om, marginalizându-l complet pentru toată viața.

În momentul actual, structurile autorităților de stat sunt infestate de multiple influențe: partizanate și eșaloane ale clientelei politice de toate culorile, dar cu preponderență deosebită aparținând actualei puteri.

Se impune, de urgență, depolitizarea funcționarului public, pentru că partidele politice vin și pleacă de la putere, guvernanții la fel, dar acești specialiști care acumulează experiență, printr-o muncă susținută, trebuie să rămână obiectivi și echidistanți, în fața rezolvării problemelor cetățenilor. A accepta ca premisă a depolitizării, situația de astăzi, după infiltrările masive ale unor vedenii, membri de partid, clientele ale forțelor politice care dețin și exercită puterea, ar însemna să cauționăm, pe termen nedefinit, culoarea politică a funcționarilor publici care, așa cum este dată astăzi, în urma rezultatului alegerilor generale și prezidențiale din toamna anului 1996, de fapt, ar consacra conservarea acestora, fenomenul politizării rămânând intact și acut, problema rămânând deschisă, nesoluționată.

Câteva dintre principiile pe care această lege trebuie să le respecte, în mod obligatoriu, ar fi următoarele: statutul de funcționar public trebuie să fie un statut distinct de al altor funcționari, definit printr-un număr de atribuții și obligații clare; în selectarea și numirea funcționarilor publici, indiferent de treapta ierarhică sau structură, criteriile privind profesionalismul și calitățile morale și cetățenești trebuie să fie determinante; legea trebuie să prevadă expres că locurile de muncă ale funcționarilor publici nu trebuie să fie afectate de schimbările de Guvern sau de majoritățile parlamentare și să conceapă mecanismele necesare împiedicării unor astfel de abuzuri; legea trebuie să prevadă niveluri salariale și de pensii minim garantate funcționarului public, care să-l plaseze constant peste nivelurile de salarizare sau pensii ale altor categorii socio-profesionale, echivalente care activează în alte sectoare ale societății, indiferent de natura, de stat sau privată, a sectorului.

Ținând cont că, la noi, administrația publică este încă o știință necunoscută și lucrăm, de fapt, după modele și într-o concepție care nu mai au nici o legătură cu întregul proces de restructurare, pe care îl parcurgem, prin Legea funcționarului public vom promova și înființa acele instituții speciale, cu caracter postliceal și universitar, care să asigure o pregătire corespunzătoare viitoarelor cadre care pot accede în administrația publică.

În ceea ce privește depolitizarea structurilor autorităților publice, propunem următoarele măsuri: scoaterea la concurs a tuturor funcțiilor care intră în categoria funcționarilor publici; reconfirmarea individuală pe funcție, anual, în fața unei comisii autorizate, examinarea presupunând un interviu și probă practică de îndeplinire a atribuțiilor postului, de la caz la caz, potrivit specificului activității; stabilirea unor termene-limită pentru ocuparea și exercitarea funcțiilor de conducere maximum 3 ani de zile; angajarea prin concurs, în fața unei comisii profesionale autorizate; eliminarea imediată din funcțiile de conducere a celor care sunt sau devin membri de partid; interdicția, sub riscul destituirii, de a fi membru de partid ori de a participa la activități politice, a unor categorii de funcționari publici: Parlament, Guvern, Președinție ș.a.m.d.; modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, în sensul unei prevederi referitoare la hărțuirea politică, în scop de șantaj și a utilizării procedurii de urgență, pentru astfel de cazuri, probate la locul de muncă în structurile puterii politice; instituirea, prin lege, a unui control civic asupra structurilor publice, prin reprezentanți ai presei, asociații profesionale etc. De la adoptarea legii, toate măsurile de depolitizare se vor aplica într-un interval de maximum un an de zile.

Am prezentat doar o parte din propunerile și sugestiile privind respectarea Statutului funcționarului public, menite să înlăture aprecierile subiective pe criterii clientelare și, totodată, hărțuiala politică la care sunt supuși funcționarii publici în momentul de față.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Eugen Nicolicea - solicitarea unor măsuri vizând pe ministrul de externe;

Are cuvântul domnul Eugen Nicolicea.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Săptămâna trecută, Parlamentul a luat în dezbatere cererea președintelui României de a se permite accesul în spațiul aerian al României a avioanelor NATO, în cazul unor intervenții în Iugoslavia.

Nu este cazul să reamintesc aici că Parlamentul a fost pus în situația fie de a fi ostil unui vecin cu care nu am fost niciodată în conflict, fie de a refuza NATO. Au frapat însă vehemența și insolența miniștrilor Babiuc și Pleșu, aceiași care mai făcuseră declarații antisârbești înainte de ședința CSAT. Dacă poziția lui Victor Babiuc era previzibilă, acesta vând nevoie de un conflict la graniță pentru a justifica achiziționarea elicopterelor "Cobra", poziția lui Pleșu părea nemotivată. Nimeni nu-și putea explica de ce Andrei Pleșu părea că susține interesele Germaniei, ca și cum ar fi fost ministrul de externe al Germaniei, și nu al României, dar iată că, ieri, cotidianul "Ziua" ne dă explicația: Fundația "Europa Nouă" a fost sponsorizată cu 1 milion de mărci de către Fundația "Volkswagen". Ca un făcut, sediul acesteia este chiar la Pleșu acasă. Pleșu este președinte pe viață, el numește administratorii, iar domnul Victor Babiuc, colegul său, este membru al fundației.

Se cuvine să acordăm felicitări celor de la "Ziua", pentru profesionalism, și o bilă neagră șefului SRI, care a uitat să anunțe pe președintele Constantinescu, care este și președintele CSAT, că doi miniștri care au influențat decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a Parlamentului fac parte dintr-o fundație sponsorizată de germani cu 1 milion de mărci.

Ministrul Pleșu, văzând atmosfera tensionată din Parlament, a declarat că, dacă Parlamentul se transformă în obor, el se retrage, probabil, zic eu, din teama de a nu fi vândut. Nu, domnule Pleșu, nu vă putem vinde, pentru că fuseseți cumpărat mai demult de către nemți! Iar pentru ofensa pe care ne-ați adus-o, comparând Parlamentul cu un obor, vă transmit și eu că la unii obrazul este tot atât de gros, cât teancul de mărci primite de sponsorizare.

Cumpărarea unui ministru de externe nu poate fi trecută cu vederea, astfel că solicit premierului Radu Vasile demiterea imediată a lui Andrei Pleșu.

Solicit președintelui României, domnul Emil Constantinescu, care este și președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării, precum și directorului SRI, să analizeze acest caz și să informeze Parlamentul.

Solicit Parchetului General să se autosesizeze, mai ales că Andrei Pleșu nu dispune de imunitate.

Solicit Gărzii Financiare să verifice neregulile din activitatea Fundației "Europa Nouă", nereguli sesizate de cotidianul "Ziua".

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - manifestarea nemulțumirii față de hotărârea care modifică Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind regimul circulației rutiere;

Domnul Ilie Neacșu, PRM, este prezent? Da. Se pregătește domnul domnul Mihai Drecin.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îi e dat poporului român să suporte, de doi ani de zile, decizii guvernamentale al căror scop nu urmăresc nici reforma, nici relansarea economică, nici dezvoltarea investițiilor, ci sărăcirea generală a tuturor cetățenilor.

Repetenți la capitolele competență, organizare, conducere, reprezentanții CDR - USD - UDMR din Guvernul României fac gafe după gafe, toate îndreptate împotriva populației și, pe deasupra, se mai și fudulesc cu absurditățile lor.

Dorind, probabil, să creeze un nou scandal, care să-l eclipseze, prin dimensiuni, pe cel referitor la Universitatea "Petö fi - Schiller", Guvernul Radu Vasile vine cu o nouă hotărâre ale cărei consecințe vor irita, cu siguranță, multe milioane de cetățeni. Este vorba de hotărârea care modifică Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind regimul circulației rutiere.

De la început, mă declar un adept al ordinii care trebuie să troneze pe drumurile publice și anumite modificări se impuneau de mai multă vreme. dar, de aici și până a băga, cu nerușinare, mâna în buzunarul șoferilor și proprietarilor de autoturisme, este o cale lungă care nu poate fi trecută cu vederea cu una cu două. Cuantumul amenzilor propus de nedemnii și efemerii ocupanți ai Palatului "Victoria", poate fi acceptat astăzi de președintele țării și de cei care îi duc trena, de miniștri, de parlamentari, de prefecți, de primarii marilor municipii, de prosperi oameni de afaceri. Cum tocmai cei înșiruiți mai sus sunt persoane publice cunoscute de toată lumea, inclusiv de agenții de circulație, iar legitimațiile lor îi determină pe polițiști să-și bage chitanțierele în buzunare și să salute zâmbitor, ne îndoim că bugetul secătuit al țării va primi vreun ajutor din partea acestora. Deci buni de plată sunt oamenii simpli, fără relații sus, fără cunoștințe la Poliția domnului Dejeu, ale căror salarii rareori sar de 1 milion de lei. Dacă unul dintre aceștia uită permisul acasă, va fi amendat cu o sumă care variază între 600.000 și 900.000 de lei, la fel ca acela care conduce sub influența alcoolului.

Eu cred, stimați colegi, că modificarea irațională a cuantumului amenzilor a fost făcută sub imperiul disperării de a astupa anumite găuri la buget.

În al doilea rând, consider că domnul Dejeu dorește ca poliția să devină cea mai hulită instituție din sistemul democratic românesc și aceasta pentru că, în ultima vreme, asistăm la o adevărată campanie a poliției îndreptată împotriva șoferilor și posesorilor de autoturisme. Mii de polițiști stau la pândă, urmărind cea mai mică greșeală, pentru a alimenta bugetul statului.

În al treilea rând, cred că domnul Radu Vasile și domnul Gavril Dejeu, doi țărăniști de seamă reprezentând două curente diferite în sânul aceleiași formațiuni politice, doresc să-i aducă la același nivel de sărăcie, în care se află majoritatea populației, și pe proprietarii de mașini. Dar gândirea titanilor din PNȚCD nu se oprește aici, stimați colegi: dumnealor au găsit metoda prin care un agent de circulație nu mai poate primi ciubuc, în dauna bugetului, prin simplul fapt că, în viitor, polițistul nu va mai avea dreptul să încaseze amenzile. Aceasta da soluție, domnule ministru Dejeu! Eu v-aș recomanda să schimbați ruta navetei dumneavoastră înspre și dinspre București prin Brașov, întrucât, în ultima vreme, sunteți vizibil marcat de politica studenților de la Institutul "Râul Vadului" de pe Valea Oltului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Drecin - marcarea a trei chestiuni cu implicații în realitățile locale și naționale;

Deci domnul Mihai Drecin. Se pregătește domnul Antal Istvan.

 

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Spre deosebire de alte declarații politice, pe care le-am făcut în fața dumneavoastră, de astă dată nu voi aborda și aprofunda o anume problemă, ci voi puncta trei chestiuni cu implicații în realitățile locale și naționale, pe care le consider la fel de importante.

1) Săptămâna trecută, joi, 15 octombrie, după-amiază, în incinta Casei de cultură a sindicatelor din Oradea, după lungi și lăudabile eforturi, sub patronajul Vetrei Românești și al Asociației cultural-patriotice "Avram Iancu", filialele din Bihor, s-au întrunit toate filialele județene ale partidelor din opoziție. Este vorba de PDSR, PUNR (singurul partid nenominalizat de ziarista orădeană Laura Birtalan în articolul publicat în "Adevărul" din 19 octombrie a.c., pag.3), PRM, PSM, PS, PNR, ApR, Partida Romilor, la care s-a adăugat și PSDR.

Din cei trei deputați ai opoziției din Bihor, a fost prezent numai deputatul PUNR. Cu toții au luat atitudine împotriva înrăutățirii continue a vieții sociale a populației și accentuarea degradării economice a țării, împotriva universității maghiare de stat, ca și a inabilității puterii de a recepta problema Kosovo.

Dacă slujitorii curentului politic "europenist" fixa, la aproape 200 de persoane numărul audienților, "tradiționaliștii" vedeau 500 de persoane prezente la prima întrunire a întregii opoziții politice din Bihor.

Credem că este un succes politic demn de urmat și în alte județe, la nivelul întregii țări. Lăsând deoparte ieftinul și neproductivul interes îngust de partid, opoziția trebuie să se închege, în fiecare județ, în jurul partidului mai puternic, cu structură organizatorică și personalități de impact în electorat.

2) La sfârșitul acestei săptămâni, în localitatea bihoreană Valea lui Mihai, se dorește organizarea, de către UDMR, a așa-numitului "Forum din Partium". El trebuie să fie o continuare a "Forumului de la Cernat", din luna trecută. Cu alte cuvinte, urmează să se repună pe tapet problema autonomiei și federalizării României.

Filiala Bihor a PUNR a reacționat cu promptitudine, sâmbătă, 17 octombrie a.c., în cadrul Conferinței de presă organizate cu ocazia prezenței în teritoriu a domnului Valeriu Tabără, președintele PUNR. În apel, adresat tuturor administrațiilor locale din România, se cere Ligii președinților consiliilor județene, primarilor din municipii, precum și Ligii naționale a primarilor și consilierilor să se întrunească, de urgență, poate chiar la Oradea, spre a lua atitudine fermă față de atentatele la siguranța națională săvârșite, în lanț, de UDMR.

Totodată, se solicită delegației permanente a Consiliului județean Bihor să ia hotărârea de interzicere a manifestărilor organizate de Tokés László la Valea lui Mihai, iar prefectului județului Bihor, de asemenea, să suspende, prin ordin, această manifestare până nu este prea târziu. Răspunsul ambiguu al UDMR la reacția PUNR este o nouă mostră de machiavelism politic.

Domnul Varga Gabor, președintele Filialei Bihor a UDMR, considerat ca aparținând laturii "moderate", afirmă că decizia de a aproba sau nu Forumul de la Valea lui Mihai va veni "numai în cazul în care va primi materialele înainte de forum și va ști pe ce își pune semnătura".

Să sperăm că liderul udemerist local va fi scutit de "chinurile unei decizii democratice și europene", ca urmare a exercitării drepturilor pe care legea i le conferă tânărului și capabilului prefect penețecedist de Bihor.

De asemnea, sperăm ca, de astă dată, președintele pedeserist al Consiliului județean să reușească să pună interesul național înaintea dragostei față de propria imagine.

3. Fanii din Bihor ai echipei naționale de fotbal au reușit, până la urmă, să se întoarcă acasă, majoritatea traumatizați și cu mașinile "ondulate" zdravăn de gesturile reprezentanților vecinilor, deja europeni.

Nu vrem să punem și noi gaz peste foc. Am avea totuși câteva propuneri.

Ambasada română de la Budapesta să fie sancționată pentru neimplicare în apărarea intereselor suporturilor români.

Federația română de fotbal, în frunte cu Mircea Sandu și Kassai "pajtas" să facă demersurile necesare la UEFA pentru ce s-a întâmplat pe teren și nu în afara lui.

În sfârșit, parlamentarii, plecați la Porto și Budapesta pe banii țării, să-și plătească excursia, iar Parlamentul să interzică, printr-o lege, astfel de voiaje pe viitor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Antal Istvan - transmiterea mesajului festivității de comemorare a 150 de ani de la Adunarea națională a secuimii, 16-18 octombrie 1848, la Lutița;

Deci, domnul Antal István, urmează domnul Radu Mânea de la PNȚCD.

 

Domnul Antal István:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ca deputat de Harghita, am încredințarea Grupului parlamentar UDMR ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, să vă transmit mesajul festivității de comemorare - sunt 150 de ani de la Adunarea națională a secuimii, ținută pe Câmpia de lângă Lutița, zona Odorheiul Secuiesc.

Proclamația de la Lutița, formulată cu ocazia adunării din zilele de 16, 17 și 18 octombrie 1848, reprezintă un act de o însemnătate istorică deosebită. În prima zi a festivităților de comemorare s-a desfășurat un simpozion cu participarea celor mai de seamă istorici maghiari din România, care au evocat în prelegerile lor esența evenimentului din timpul Revoluției maghiare, analizând cauzele care au determinat organizarea adunării, evocând ideile formulate cu ocazia consfătuirii de atunci.

Istoria zbuciumată a Transilvaniei a trăit în acele momente tragice consecințele manipulării popoarelor conlocuitoare împotriva intereselor lor de către forțele tiraniei în încercarea lor de a menține în continuare rânduiala anacronică, care era sortită dispariției.

A fost dezvăluit și un mic monument cu o placă de marmură inscripționată cu un citat din poezia adresată secuilor de către marele poet revoluționar Peto fi Sandor. La adunarea festivă desfășurată sâmbătă, 17 octombrie, au fost prezenți cei patru episcopi ai bisericilor istorice maghiare din Ardeal, care au celebrat slujba ecumenică.

Politicieni eminenți din cadrul uniunii noastre și cei invitați din partea Oficiului pentru maghiarii de peste graniță, în discursurile lor, au subliniat importanța mesajului formulat acum 150 de ani de strămoșii noștri, mesaj care, prin conținutul lui coerent, își menține valabilitatea și pentru generațiile care, astăzi, sunt atașate ideii de libertate și dreptate pentru toți locuitorii acestei țări.

Totodată, a atras atenția și asupra primejdiilor care se nasc dacă într-un stat de drept nu sunt respectate drepturile fundamentale ale tuturor comunităților.

S-a reiterat ideea de bază din Proclamația de acum 150 de ani, trecută și pe placa memorativă a monumentului central, mesaj adresat celor două națiuni din Ardeal, care, de sute de ani, au conviețuit pe pământul lor natal, respectiv concetățenilor, sași și români, al cărui text, cu bunăvoința dumneavoastră, vi-l citesc de la această tribună: "Frați concetățeni, sași și români, să nu credeți că în sânul nostru nutresc gânduri dușmănoase împotriva voastră. Dorim ca în această țară să domnească pacea și libertatea, de roadele dulci ale cărora să ne putem bucura împreună cu voi și să menținem cu sfințenie legăturile frățești. Aceste gânduri corecte și cinstite reprezintă moștenirea cea mai de seamă pentru generațiile de astăzi".

Cei de atunci, strămoșii noștri, s-au adunat nu împotriva celor cu care se considerau frați, ci pentru a se autoorganiza în vederea apărării drepturilor lor fundamentale, apărării cuceririlor democratice ale revoluției împotriva tiraniei.

Cei de astăzi, descendenții lor, moștenitorii de drept ai celor de atunci, moștenitorii munților și pădurilor secuiești, moștenitorii râurilor și pășunilor secuiești, moștenitorii satelor și orașelor secuiești, într-un cuvânt, moștenitorii pământului natal și a setei de libertate și dreptate, s-au adunat pentru a consfinți mesajul de acum 150 de ani, pentru a consfinți atașamentul lor față de consolidarea statului de drept în România zilelor de astăzi, față de democrație și progres, față de înfăptuirea reformei.

Și în zilele noastre, unele forțe politice iresponsabile și o parte a mass-mediei încearcă să învrăjbească comunitățile din țară, dar noi considerăm că nu vor avea sorți de izbândă.

Politicienii responsabili din România, cât și oamenii de rând ai acestei țări sunt mult mai lucizi și echilibrați decât unii politicieni de moment, sunt conștienți de faptul că cine dorește să aibă un trai decent, cine dorește să trăiască omenește, cine dorește să trăiască în Europa, nu poate și nu are dreptul să interzică un drept celuilalt ce pentru el este considerat natural.

Comunitatea noastră a comemorat, în mod decent, un eveniment cu un răsunet deosebit din istoria zbuciumată a patriei noastre comune. Noi încercăm să învățăm să evităm greșelile trecutului. Noi, și după atâtea și atâtea dezamăgiri, credem că avem un viitor comun și acest viitor se numește Europa către care ne îndreptăm cu încredere privirile. Merită să fim cu toții atașați acestei idei. Sperăm că împreună vom reuși și permiteți-mi ca o ultimă frază să menționez că Parlamentul României este un locaș în care se confruntă și se dezbat idei. Cei care utilizează această tribună pentru a împroșca cu noroi alte grupări, nu fac altceva decât se descalifică singuri și își califică partidul din care fac parte. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Ungurii s-au descalificat singuri.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Radu Mânea - critici la adresa președintelui PDSR, Ion Iliescu;

Domnul Radu Mânea - PNȚCD, urmează domnul Vasile Stan, PDSR.

 

Domnul Radu Mânea:

Cu ocazia întâlnirii de la Cluj între senatorul Ion Iliescu și simpatizanții PDSR din Transilvania și Banat de vineri, 16 octombrie a.c., domnul Iliescu a făcut afirmația conform căreia, țara ar fi condusă de "cretino-democrați".

 
 

Domnul Viorel Burlacu (din bancă):

"...cretino-demodați... "

 
 

Domnul Radu Mânea:

Domnul Ion Iliescu nu este la prima gafă politică de proporții, iar cadența cu care gafele se repetă ne determină să-i recomandăm prudență în declarații și eventual consultarea unor specialiști care să-l ajute să depășească momentul greu pe care-l parcurge, precum și în acțiunea de reîmprospătare a memoriei, legat de guvernările din perioada 1990-1996, pe care le-a păstorit.

Se pare că ultimii doi ani, de când nu mai este președinte al țării, l-au afectat grav, contribuind din plin la spălarea creierului domniei sale, care vorbește despre sărăcire și sărăcie, ca și cum n-ar fi îngăduit "tunurile PDSR-iste", care au zdruncinat țara și au secat visteria statului pentru o lungă perioadă de timp.

Ne rugăm pentru limpezirea gândurilor domnului Ion Iliescu și, pentru că aceasta nu este de ajuns, îi reamintim doar câteva afaceri necurate, păstorite de domnia sa, ca o contribuție directă și nemijlocită la sărăcirea bugetului țării: "afacerea Iacubov de la Bacău", "afacerea Bivolaru", "afacerea Hermes - Slobozia", "afacerea Clisura Dunării" și "traficul cu produse petroliere de la Solventul Timișoara", "afacerile Caritas și Gerald", care au secătuit economiile populației și în special ale oamenilor cu venituri modeste și care au fost susținute publicitar de oficiosul PDSR-ist, "Dimineața".

În speranța iluzorie că vreodată va mai ajunge "cârmaci", domnul Ion Iliescu încearcă atragerea electoratului către PDSR, prin aceleași lozinci naționalist-comuniste, stafia comunismului bântuind în continuare prin mintea răvășită a domniei sale, chiar și la aproape 10 ani de la căderea sistemului comunist. Aplauzele celor aproape 100 de participanți la întâlnirea de la Cluj, pe care domnul Iliescu încearcă să-i crească și să-i inoculeze cu crezurile domniei sale, ne face să credem că PDSR și Ion Iliescu se află într-o gravă criză de identitate, atentând la doctrina și electoratul aliaților din Opoziție.

Moralitatea PDSR și a lui Ion Iliescu au mult de suferit până la normala decadență, atâta timp cât "vivacele Iliescu" toacă mărunt dogmatice idei despre democrație, promisiunile PDSR, trâmbițate timp de 7 ani în perioada 90-96, n-au făcut decât să accentueze prăpastia dintre realitate și speranță, adevăr și iluzie, amăgire și decență. Ceea ce este mai grav însă, este faptul că Ion Iliescu confundă creștinii cu cretinii, dar și pentru aceasta există o explicație.

Ion Iliescu nu are nici un Dumnezeu, și aceasta din două considerente. Dumnezeii lui Ion Iliescu sunt în ordine: Marx, Engels, Lenin și Stalin, toți 4 fiind morți de mult, iar domnia sa rămânând astfel orfan de Dumnezeu.

Al doilea motiv ar fi faptul că însuși domnia sa s-a declarat, în repetate rânduri, ca fiind ateu și cu toate acestea, prezent la parastase și pomeniri, ca liber cugetător, face mătănii și aprinde lumânări, să-l vadă poporul cât este de "cretin", pardon, "creștin".

Nu avem nimic cu ateii sau liber-cugetătorii, dar avem repulsie față de impostori și domnul Ion Iliescu face eforturi deosebite pentru a se menține în topul impostorilor. (Aplauze din dreapta sălii.)

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

O să vă rog să-mi dați cuvântul, pe procedură.

 
Vasile Stan - referire la Statutul funcționarului public;

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Urmează domnul Vasile Stan, se pregătește domnul Traian Rânja.

 

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din presă am aflat despre solicitarea primului-ministru ca noi să finalizăm cât mai repede un pachet de 17 legi. Pe bună dreptate, presa a semnalat faptul că 7 din aceste 17 nu se găsesc la Parlament și sunt pe undeva, la Guvern.

În intervenția mea mă voi referi la una din cele 10 care au venit la Parlament și aceea este Statutul funcționarului public, sosită în luna martie a acestui an.

Comisia de administrație publică a fost sesizată în fond, de asemenea și Comisia juridică, de disciplină și imunități, iar pentru avize, cu toate că foarte multe articole au prevederi salariale, deci pentru avize, și Comisia pentru muncă și protecție socială.

De la început, de la art.2, ne-am împotmolit, pentru că n-am avut lista funcționarului public. De altfel, întocmitorii legii trebuiau mai întâi să facă această listă ca să poată să constate care sunt costurile aplicării acestei legi.

Curios este faptul că la art.115 al acestei legi este prevăzută obligația Guvernului ca în 30 de zile de la proclamarea legii să întocmească această listă. Cu toate că și Comisia de administrație publică și Comisia pentru muncă și protecție socială au cerut Guvernului lista funcționarilor publici, în 10 luni, această listă nu a sosit.

De asemenea, semnalez faptul că această lege este foarte subțirică și are o serie de prevederi anacronice, deci prevederi care sunt conținute în alte legi, care sunt în funcțiune. Nu aș vrea să vă plictisesc, dar am să vă redau câteva prevederi. Deci, funcționarii publici au dreptul: la asociere sindicală - poate fi eliminat -, dreptul la opinie, dreptul la grevă, dreptul la spor de vechime, dreptul de a primi spor de muncă pe timpul nopții, dreptul de a munci 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, dreptul de concediu de odihnă, dreptul la concediu medical, dreptul la concediu de maternitate. Sunt absolut prevederi anacronice, care nu trebuiau să fie conținute sau, de exemplu, prevederi stranii: dreptul la concediu fără plată (durata lor o stabilește conducătorul serviciului public) sau pentru evenimente familiare deosebite, funcționarul public are dreptul la 3-5 zile libere, plătite. Nu se specifică dacă aceste 3-5 zile sunt pe săptămână, pe lună, pe trimestru, pe an.

De aceea, deoarece comisiile nu sunt chemate să facă legi, după părerea mea, această lege ar trebui refăcută și după aceea aș solicita ca să fie sesizată în fond și Comisia pentru muncă și protecție socială.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Traian-Nicolae Rânja - critica atitudinii Opoziției, în special a PDSR, față de politica integrării în Alianța Nord Atlantică;

Domnul Traian Rânja are cuvântul.

 

Domnul Traian-Nicolae Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

A trecut o săptămână de la dezbaterea parlamentară pe marginea atitudinii României în criza din Kosovo. Nu revin în detaliu asupra fondului problemei, pentru că votul Camerelor reunite a validat decizia adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și permite României să se implice atât cât este necesar în soluționarea acestei stări conflictuale. Mi se pare normal, de exemplu, ca România să se implice în misiuni umanitare sub egida Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, acțiuni care nu pot fi suspectate de ostilitate față de Iugoslavia și de poporul sârb.

Îmi reafirm însă convingerea să absolut nimic din ceea ce a întreprins țara noastră în contextul crizei nu a exprimat ostilitate. Altul este însă motivul pentru care doresc să fac această declarație politică.

Analizând comportamentul Opoziției parlamentare, mă întreb dacă există cu adevărat acel mult clamat consens al clasei politice în favoarea integrării noastre în Alianța Nord Atlantică.

Să considerăm, spre exemplu, atitudinea președintelui Partidului Democrației Sociale din România, senatorul Ion Iliescu. Eu nu contest sinceritatea domnului Iliescu și a partidului domniei sale atunci când se pronunță în favoarea integrării. Nici nu îndrăznesc să-mi închipui că, aflat la guvernare, domniile lor mințeau poporul român atunci când plasau integrarea euro-atlantică printre obiectivele majore ale politicilor externe și de securitate. Mă întreb însă dacă domniile lor percep Alianța Nord-Atlantică în întreaga sa dimensiune de alianță defensivă între state libere și de comunitate care apără anumite valori și principii de acțiune în politica internă și externă a statelor, dacă o percep ca o instituție care girează un regim de securitate pe continent, regim bazat pe independență, suveranitate, integritate teritorială, dar și pe libertate, democrație și respectarea drepturilor omului.

Atitudinea domnului Iliescu și a colegilor din PDSR mă face să cred că domniile lor iau doar ceea ce le convine din actuala formulă a NATO, ipostaza de alianță militară de scut de protecție împotriva unei agresiuni străine. Din păcate, acest atașament este insuficient și nu mă mir absolut deloc de lipsa progreselor țării noastre în apropierea de NATO în timpul guvernării Iliescu-PDSR. Nici nu ne puteam aștepta să fim acceptați, atâta timp cât guvernanții nu aderau la celelalte principii ale Alianței.

Și foarte grav, nu avem prea multe șanse de acces dacă o parte importantă a clasei politice vrea să adere la o alianță imaginară, care să fie altceva decât este. S-a văzut săptămâna trecută mai clar ca niciodată că în rândurile clasei politice românești nu există un consens cu privire la viitorul politicii externe și de securitate românești. Nu poți fi cu NATO doar când îți convine și cât îți convine. Trebuie să-ți asumi uneori și anumite riscuri sau chiar neplăceri în schimbul beneficiilor dobândite.

Putem fi prieteni cu toate națiunile lumii, putem întreține relații politicoase sau chiar profitabile uneori cu dictaturile, dar alianțe nu putem face decât cu cei cu care suntem pe aceeași lungime de undă, adică de aceeași parte a baricadei. Dacă simțim cumva că nu putem gândi ca ei, este mai bine să nu facem nici un fel de alianță și să găsim alte metode de a ne proteja.

Cred că, prin politica promovată în ultimii doi ani, actuala guvernare a dovedit că este dispusă să-și asume costurile opțiunii pentru integrare, că poate contribui la securitatea regională, fără a abandona principiile perene ale diplomației românești.

Aștept însă un răspuns clar din partea Opoziției, în special din partea fostului președinte, domnul Ion Iliescu. Cunoașteți constrângerile politicii de integrare? Sunteți dispuși să le acceptați? Sau, dacă nu, aveți vreo altă soluție?

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din dreapta sălii.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Timpul de intervenții s-a consumat.

 
Viorica Afrăsinei - atitudine față de intervenția domnului deputat Radu Mânea.

Doamna Afrăsinei, doriți o intervenție? Poftiți, vă rog!

 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În primul rând, dumneavoastră vreau să mă adresez și apoi domnilor colegi.

Deci, domnule președinte de ședință, vreau să vă adresez rugămintea a observa că la art.135, dumneavoastră aveți datoria, conform prevederilor acestui articol, să interziceți proferarea de insulte sau calomnii de la această tribună a Camerei Deputaților.

Vă rog a avea în vedere că intervenția domnului deputat Radu Mânea și, într-o oarecare măsură, a domnului deputat Rânja se încadrează la această prevedere a Regulamentului, și anume la art.135.

Ca atare, domnule președinte de ședință, având în vedere faptul că dumneavoastră, în momentul în care s-au rostit aceste cuvinte de insultă și calomnie, ce nu se încadrează la o intervenție pentru care este menit acest Parlament al țării - în momentul respectiv tocmai râdeați de la tribună - vă rog, și în numele colegilor care au asistat cu stupoare la calomniile ce s-au rostit, să atrageți atenția vorbitorilor. Mai mult decât atât, vă rugăm, intervenția domnului Radu Mânea să o trimiteți Comisiei de disciplină și imunități pentru a analiza maniera în care domnia sa a rostit de la această înaltă tribună cuvinte mai mult decât insultătoare la adresa unui coleg parlamentar, unui lider al nostru politic, și dacă, pentru domnul Mânea, Parlamentul țării nu înseamnă altceva decât locul unde își poate expune orice părere are despre un coleg, ei bine, aceasta reprezintă măsura educației sale. Deci, la rândul nostru, putem avea orice părere despre oricare coleg, dar nu o exprimăm de la această tribună, tocmai pentru că Parlamentul nu are această menire. Dacă domnia sa sau alți colegi nu au învățat care este menirea Parlamentului, înseamnă că nu au ce căuta la această înaltă tribună a țării. (Aplauze din partea stânga sălii.)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Doamna deputat, exprimarea opiniilor de la tribuna Parlamentului este liberă, amabilitățile au fost reciproce, de o parte și de alta a sălii, un coleg din dreapta a citat un coleg din stânga, din Senat, folosindu-i chiar cuvintele făcute publice, prezentate public în toată media românească, deci consider intervențiile în cadrul regulamentar. Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Am făcut apel la art.135, vă rog să-l luați ca atare, domnule președinte!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Trecem la partea a doua a ședinței de astăzi, declarând astfel deschisă ședința de dezbateri a Camerei Deputaților.

Aș ruga liderii grupurilor parlamentare, chestorii și chiar colegii prezenți în sală să invite ceilalți deputați la lucrări. Astăzi se anunță o zi grea, nu vă deranjează dacă vă citez, domnule Gavra, sper, avem de dat votul asuspra a 7 proiecte de legi, din care două cu caracter organic. Votul final la aceste proiecte de acte normative este programat pentru orele 11.00.

De aceea, dacă va fi nevoie, înainte de a da votul, vom face și un apel nominal, dar văd că impresionează tot mai puțin.

Iată, sunt în măsură să vă anunț că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări 251, sunt absenți 92, participă la alte acțini parlamentare un număr de 50. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 26 mai 2020, 21:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro