|
Domnul Petre Naidin: Domnule președinte, Stimați colegi, "Am observat încă o dată că privatizarea merge destul de încet", afirmă mai elucidat, recent, domnul președinte Emil Constantinescu, după ce a palpat realitatea, inclusiv în T.I.B.-ul "micului Paris", așa cum ne-a obișnuit în perpetuul sacrificiu prezidențial, "atunci când iau o mașină și mă duc în sate să stau de vorbă cu țăranii, chiar și la crâșmă, să aflu adevărul", avertizându-ne nu despre adevărul stării națiunii la 2 ani de mandat, ci a iraționalității moștenirilor bolnave cu mentalități centraliste, induse de spectrul heraldic al secerii și ciocanului, dar, mai ales, despre insatisfacția criticilor la nivel înalt. Retragerea, după câteva poze cu mascotele târgului, relevă și adevărul: "Dacă nu se întâmplă nimic la nivelul managerilor de întreprinderi, nu se va schimba nimic!" Responsabili, deci, de dezastrul economic și social sunt aceștia. Se observă că nu a pomenit nimic despre "furtul național", care, să ne amintim, fusese dezvoltat ca teză de fostul premier, obsedat de ideea că directorii societăților cu capital de stat erau hoți și leneși, deci meritat a fi goniți cu televiziunea, la oră de maximă audiență. Unde greșește președintele? 1. Nimeni nu e obligat la mai mult decât poate, ne sfătuiește filosoful. Nu și pe cei 15 mii de specialiști promiși, care au căpătat, până la sacrificiul colectiv, precum orbii lui Breugel, posturile grase ale atașamentului pentru reformă. Așa cum sunt ei, "verticali, dârzi, tenaci, consecvenți, fermi, solidari în jurul valorilor morale și ale intereselor naționale", caracteristici ce au consacrat câteva partide în "perioadele de rezistență și opoziție" (citat după Victor Ciorbea). Restul de manageri ce au mai rămas după împărțitul frățesc al algoritmului par speriați de propria lor libertate, încât s-au resemnat în: "Adevărul este la mijloc. Remunerație mică, familie mare..." Iată de ce ne declarăm consternați de blamarea prezidențială a propriilor activiști, "specialiști pe care lumea nu putea să-i mai încapă", că o "relație nepotrivită a acestora cu managementul serios" a indus blocajul privatizării și bunăstării. 2. Strategia de accelerare a privatizării societăților comerciale pe acest an ca act normativ, Hotărârea de Guvern nr. 362/1998, și încununarea sublimelor eforturi de implementare a reformei, nu poate fi, totuși, a managerilor, ci a instituțiilor guvernamentale și ale statului, patronate de ombusdmeni, luminați de camere TV, care trebuie, citez din actul normativ, "să îmbunătățească calitativ procesul prin crearea unui mediu concurențial, să dezvolte piețele de capital și să susțină politicile regionale, să asigure transparența tranzacțiilor, să stabilească prețul conform raportului dintre cerere și ofertă." Ceea ce se și realizează, în fapt, dolarul multor miliardari ilegaliști fiind bine cotat. Despre "mâini murdare", ne liniștește un ministru: "Ce-ar gândi părinții mei, dacă aș face ceva împotriva României În timp ce PIB-ul și rezervele valutare scad, inflația și serviciul datoriei externe urcă, investițiile directe sunt numai de 1 miliard de dolari, restructurarea afectează în acest an cel puțin 150 de mii de salariați și, în timpul acesta, suntem cei mai săraci din Europa. Și atunci, în această confuză atractivitate, la o sumă obținută de numai 0,7 miliarde, în loc de 2,1 miliarde din privatizare, cum să nu fim etichetați "cel mai ineficient și cel mai puțin dezvoltat stat mare din Europa centrală și de est?" Și de ce nu se supără Președintele nu pe "acarul Păun", ci pe cei care progresează lent și discontinuu, adică Guvernul, învechit, și la care nimeni, ca în istorie, nu mai coase o bucată de stofă nouă, cel mult o moțiune de cenzură? Vă mulțumesc.
|
