|
Domnul Ioan Bivolaru: Domnule președinte, Stimați colegi, Săptămâna trecută, coaliția guvernamentală și-a făcut un titlu de glorie din a ne convinge cât de efemeră și de flexibilă îi este responsabilitatea, când, după ce a votat Ordonanța nr.30/1997, stabilind că "...regiile autonome de interes național vor fi reorganizate prin lege", la nici o lună de zile de la acest act de pasageră intrare în normalitate, convinsă de competența istorică a Guvernului Ciorbea, ignorând realitatea și rațiunea, hotărăște cu totul altceva, și anume că "...regiile autonome de interes național vor fi reorganizate prin acte administrative ale Guvernului". Inițial, se stabilise, cum era normal, ca, în probleme de importanță națională, Executivul, prin ministerele sale, să elaboreze programe de reorganizare a regiilor autonome, pentru ca aceste programe să facă, cum era normal, obiectul analizei în cadrul legislativului, începând cu dezbaterea în comisiile permanente de specialitate, care au ca obiect de activitate amendarea sau aprobarea politicilor economice specifice. Cu argumente ce țin de sofisme, Guvernul a ricanat, susținând că, printr-o astfel de abordare, Parlamentul își depășește prerogativele și că, astfel, se blochează reforma, o reformă pe care și opinia publică a sesizat că este blocată de mult și că este imperios necesară o aliniere la normalitate. După 16 luni de zile de subordonare a Legislativului de către Executiv, acesta din urmă, prin decizia luată cu sprijinul coaliției, interzice Parlamentului de a interveni pe căi specifice în politici de interes național, ceea ce dovedește, o dată în plus, refuzul Guvernului de a contribui la reinstalarea și reinstaurarea normalității. Pentru că este anormal ca ministerele care elaborează programe de reorganizare a regiilor autonome să emită și decizia aplicării acestor programe, fără a consulta Parlamentul, fără a provoca o dezbatere deschisă asupra unor astfel de decizii majore, cu impact deosebit în plan economic și social. Și când și-a propus Guvernul să obțină acest drept de a decide în probleme majore de interes național, fără consultarea Parlamentului și, implicit, a populației? În momentul când ministerele pe domenii și Guvernul pe ansamblu au dovedit coerență? Au dovedit eficiență? Au dovedit că înțeleg și stăpânesc procesele în economia națională? Au dovedit că sunt capabile să gestioneze țara într-un climat de normalitate? Aau dovedit că știu ce au de făcut? Nu. Guvernul a hotărât să coboare Legislativul la nivelul ministerelor în momentul când în țară era definită criza politică a susținerii sale, criza Executivului, lipsa de coerență recunoscută internațional, când în Parlament se cere înființarea unei comisii de anchetă asupra restructurărilor și privatizărilor realizate. În acest context, Executivul a dispus, și coaliția majoritară s-a supus, obedientă și iresponsabilă, stabilindu-se că Parlamentul și, implicit, electoratul, să rămână în ipostaza de anexă contemplativă la marele jaf național instituționalizat. Ce fond de credibilitate a acumulat de 16 luni încoace acest Guvern și ministerele sale, pentru ca Parlamentul să-și asume responsabilitatea de a ceda din prerogativele sale? Pentru că despre responsabilitatea Parlamentului este vorba în acest demers, iar astăzi Parlamentul este singura instituție reprezentativă rămasă, care nu trebuie să-și irosească vocația acestei responsabilități. Prin ce se întâmplă acum, Parlamentul a suferit cea mai semnificativă înfrângere a sa, la care a contribuit din plin actuala coaliție majoritară, legată organic de interesele unui Guvern care nu mai reprezintă pe nimeni și nimic și cu care, împreună, au compromis reforma, prin conținutul și orientarea ei impusă, ipotecând pe termen lung viitorul României. Acum, responsabilitatea este în băncile Opoziției. Această coaliție majoritară, acest Guvern, această reformă trebuie oprite. Sunt speranțe. Săptămâna trecută, cele două comisii de mediere ale Camerei Deputaților și Senatului au stabilit restructurarea Companiei Naționale de Petrol prin lege. Vă mulțumesc.
|
