Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 10, 1998
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
13-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1998 > 10-03-1998 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 10, 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,43.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților asistat de.

*

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați.

Începem ședința noastră de astăzi cu programul de intervenții.

 
Mihai Hlinschi - acuzații aduse Executivului pentru neîmplinirea programului de guvernare;

Domnul Hlinschi Mihai. Este prezent? Aveți cuvântul.

Urmează doamna Leonida Lari.

Apoi, de la PUNR, domnul Chichișan. Nu este prezent.

Domnul Marian Ianculescu este prezent.

Aveți cuvântul, domnule Hlinschi.

 

Domnul Mihai Hlinschi:

Domnule președinte,

Doamnelor,

De la Revoluția din 1989 au trecut mai bine de 8 ani și, după entuziastmul din 1990, am crezut, în mod naiv, mulți dintre noi, că în 2 -3 ani puterea noastră de muncă și regenerare va fi canalizată în direcția refacerii țării spre o viață mai bună pentru toți. Din păcate, nu a fost să fie așa, și de vină este toată societatea românească, care a fost lovită în esența ei. Dintr-o societate bolnavă din anii socialismului victorios a devenit o societate foarte bolnavă din anii de tranziție și post-tranziție. Vina aparține, însă, în primul rând clasei politice românești, care se pare că este și mai bolnavă decât restul societății. Altfel nu se explică cum de nu se înțelege că interesul național are prioritate și că, în fața acestuia, trebuie să ne închinăm cu toții, indiferent cine deține puterea, care este ceva efemer și nu corespunde nici unui algoritm care, la rândul lui, nu corespunde nicicum votului exprimat de electorat, ci doar intereselor unor grupuri restrânse și eterogene de oameni.

Anul 1997, din păcate, a fost un eșec pentru guvernarea care a luat puterea în 1996. Și aceasta nu ar fi cine știe ce dacă nu ar târî după sine întreaga țară, care a ajuns la limita suportabilității. Și nu mă refer la cele câteva mii sau zeci de mii de îmbogățiți ai tranziției și post-tranziției, nici la cei din pătura superioară a clasei mijlocii. Eu mă refer la milioanele de români care se gândesc cu ce să-și cumpere pâinea pentru a doua zi, ca să nu mai vorbesc de carne, lapte, legume, îmbrăcăminte și altele, sau, ferească Dumnezeu, de îmbolnăvirea cuiva din familie.

După o cădere economică în anii 1991 - 1992, și chiar 1993, a urmat o scurtă perioadă de stabilizare economică în 1994 și o nesemnificativă creștere economică din 1995 - 1996, după care, spre marea noastră dezamăgire și în pofida promisiunilor făcute, în 1997 am înregistrat din nou o scădere economică dramatică, care a dus la o scădere și mai dramatică a nivelului de viață, care este acum la numai 70% din ceea ce era la sfârșitul lui 1996, în momentul preluării puterii de către actualul Executiv.

Ni s-a spus că în a doua parte a anului 1997 vom începe să trăim mai bine. Apoi ni s-a spus că se amână pentru anul 1998 momentul când va începe să ne fie mai bine. Acum ni se spune că în 1998 nu se pune problema să trăim mai bine și măcar se recunoaște deschis eșecul și se minte mai puțin ca înainte.

Acum, doar ministrul agriculturii și alimentației mai face declarații triumfaliste, lăudându-se cu recolta mare de cereale din 1997, de pe ogoarele țării, însămânțate în toamna lui 1996, sub guvernarea Văcăroiu.

În loc de discursuri triumfaliste, domnul Gavrilescu ar face mai bine dacă acum, în luna martie, ar avea timp să observe pământul țării, în mare parte necurățat de coceni, nearat, neînsămânțat sau nepregătit pentru însămânțările de primăvară. Acesta este rodul ușor vizibil al politicii domniei sale față de agricultură în anul 1997.

Consider că pentru greșelile Guvernului în 1997 și neîndeplinirea programului de guvernare și a promisiunilor făcute public în fața Parlamentului și, deci, în fața întregii țări, cineva trebuie să răspundă. Și acel cineva este, în primul rând, domnul Victor Ciorbea, șeful actualului Executiv.

Domnilor, lăsați cearta! Faceți un Guvern credibil, cu un prim-ministru capabil să ia acele măsuri care să ducă la redresarea țării și ai cărui miniștri să nu mai primească sarcini de la domnul Ion Diaconescu.

 
Marian Ianculescu - despre traiul românului în perspectiva unui buget de austeritate și mai mare față de cel din 1997;

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Marian Ianculescu.

Urmează doamna deputat Leonida Lari.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pe zi ce trece, traiul românului se înrăutățește tot mai mult. Ne așteaptă vremuri și mai grele, în condițiile unui buget de austeritate și mai mare față de cel din 1997, cu soluții ca românul să bage din nou mâna în buzunar pentru a plăti prețuri majorate, generate de majorarea accizelor la unele produse, cu verigi în lanț de majorare a prețurilor. Și toate acestea, după ce au trecut deja printr-o majorare a prețurilor, prin majorarea recentă a TVA-ului.

Ne întrebăm până când va trebui ca românul să tot bage mâna în buzunar. Oare i-o mai rămâne ceva pentru traiul de zi cu zi? În aceste condiții, unii membri ai cabinetului Ciorbea se întrec, care mai de care, să ia inițiative menite să scoată pe bietul român din liniștea de care are nevoie de pe o zi pe alta.

Recent, domnul ministru Dinu Gavrilescu declara cu nonșalanță că dânsul a fost lăudat de Poul Thomsen, negociatorul șef al F.M.I., cum că dânsul și-ar fi făcut, chipurile, reforma.

Normal, domnule Dinu Gavrilescu, ca Poul Thomsen să vă laude, pentru că i-ați făcut jocul - exact ceea ce v-a dictat! Dar nu uitați că, din interior, dumneavoastră sunteți receptat ca cel mai mare artizan al foamei. Să nu uităm că în anul 1997 s-a intrat cu 4,3 milioane hectare nearate; după unele surse, chiar 6 milioane. Și, în aceste condiții, ne așteaptă vremuri din ce în ce mai grele în 1998 și, respectiv, reculul va fi în 1999.

Un alt ministru al cabinetului Ciorbea, care calcă în străchini, este domnul ministru Ciumara, care, printr-un simplu ordin al domniei sale, liberalizează exportul de materie primă lemnoasă și de cherestea de stejar, în acest fel facilitând altor țări să-și achite datoria externă pe seama materiilor prime din România, în condițiile în care industria de prelucrare a lemnului este falimentată și cu perspectiva ca peste 100 de mii de muncitori să fie trimiși în șomaj.

Recent, domnul ministru Ciumara calcă pe cioburi de această dată, declarând cinic, după ce Guvernul a majorat prețul la benzină, cu 4.500 de lei la pompă, domnia sa vine și spune că a mai găsit resurse să scadă prețul cu 100 de lei. Ceaușescu, Dumnezeu să-i ierte păcatele, în 1989, în fața unei mulțimi înfometate și disperate, promitea și el 100 de lei. Dar să nu uităm să suta lui Ceaușescu din 1989 valora cu o mie de ori mai mult decât suta de lei a domnului Mircea Ciumara. Cât cinism!

Nu vă este frică, domnilor guvernanți? Cred că vă este frică, având în vedere faptul că, recent, v-ați făcut albumul de familie în noua configurație, desigur, pentru a-l avea totuși pentru posteritate.

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - atitudine împotriva unui atac politic organizat la adresa celui mai mare poet al românilor în revista Dilema;

Domnul Vasile Lupu:

Doamna Leonida Lari.

Se pregătește domnul Romulus Raicu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Știm toți că Mihai Eminescu este apărat într-atât de bine de opera sa, încât nu-l poate coborî nimeni de pe soclul de poet național și universal. Și, totuși, când străinii și vânduții autohtoni îl iau drept cal de bătaie pentru a distruge temeiurile politice și culturale ale poporului român din interior, este cazul să intervenim pentru a lămuri niște treburi.

Eu, personal, nu credeam vreodată că voi ajunge să pledez și în țara mamă pentru Mihai Eminescu, opera poetică și politică a căruia ne-a păstrat ființa națională în Basarabia și Bucovina.

Din păcate, cum Eminescu n-a încăput în tiparele vremii sale, iată că nu încape nici în tiparele vremii noastre, fiind etichetat cu cele mai murdare cuvinte de un grup de așa-ziși scriitori, aciuați pe lângă revista "Dilema". Citiți numărul 265/27 februarie - 5 martie 1998.

Este vorba de un atac politic organizat la adresa celui mai mare poet al românilor. Inițiatorul acestui atac este un perfect anonim, C.P. Bădescu, care recunoaște fără ocolișuri că el a propus revizuirea operei lui Eminescu ca temă de dezbatere.

Este de domeniul incredibilului ca niște scriitori, care nu au ajuns nici la călcâiul lui Eminescu, să-l foarfece într-un mod primitiv, cu agresivitate nedisimulată.

Dintr-un început am gândit că este o răzbunare de ratați. Dar sextetul de articole inserate îmi dovedește ceva mult mai grav. Așadar, ce deranjează în opera lui Eminescu grupul respectiv, ca să nu zic comandoul filosemit cu ingrediente țigănești, compus din: C.P. Bădescu, I.D. Lefter, R. Rădulescu, Foarță, Radu, Târtărescu, Bobe, Cornea, Preda? La care nu înțelegem ralierea lui Nicolae Manolescu.

Membrii grupului sus numit sunt deranjați nu atât de fondul estetic, ci de fondul social-politic al operei lui Eminescu, de actualitatea lui și în zilele noastre.

C.P. Bădescu, în argumentul său debitează că poezia lui Eminescu nu-l încântă, că poetul pentru el nu există, că este ceva inert, ridicol, ca o statuie goală pe dinăuntru și cu un dangăt spart. Păi, și Gioconda îi lasă reci pe unii, dar aceasta nu înseamnă că nu este operă de artă!

Abia la Zigu Ornea, cu toată ipocrizia sa, se vede clar. Zigu Ornea deconspiră totuși complotul grupului filosemit, grup care a stat îndelung la taifas, distribuind fiecăruia lucrul pentru acasă. Abia la Zigu Ornea apare cauza acestei acțiuni concertate de blasfemiere a lui Eminescu ca poet național și universal.

Eminescu, ca gazetar, a consemnat o stare de fapt din anii 1880, 1881, și anume "...că pătura superpusă - avocați, funcționari, politicieni, comercianți și alții - este compusă din alogeni și este străină de neam".

Cu ce a greșit Eminescu prin faptul că a consemnat o stare de fapt, un adevăr? Ei, uite, alianței israelite de pe atunci nu i-a convenit consemnarea care, se pare, a contribuit și la niște voturi în plus pentru cauza românilor în Adunarea Națională. Acea cutezanță de atunci a lui Eminescu este sancționată și acum. Mai ales acum, când avem aceeași stare de lucruri.

Oare românii din țară și din afara actualelor ei hotare nu sunt marginalizați, batjocoriți? Oare nu se simt străini în țara strămoșilor lor?

De altfel, Zigu Ornea vede un rău și în faptul că românii basarabeni îl iubesc pe Eminescu. Dar anume opera politică, anume poezia patriotică a lui Eminescu era cu noi pe baricade pentru a recăpăta dreptul la limbă, grafie, istorie, la identitate ca neam!

Abia acum, citindu-l pe Ornea, am făcut legătura între detractorii lui Eminescu la Chișinău și detractorii lui la București - au aceeași școală. Iar ultimul mișel din acest grup, C. Preda, cere pur și simplu un scuipat în față pentru afirmațiile sale dezonorante că, adicătelea, "Eminescu trebuie contestat și demitizat, dar nu ca gândire politică rudimentară, căci este nul". Atunci, neîndoielnic, are în vedere poezia. Regret, dar o nulitate este C. Preda și tot neamul lui de trădători. Iar pentru asemenea expresii, există și o judecată pe pământ, nu numai una în ceruri. Nici rușii nu și-au permis luxul de a-l defăima pe Eminescu, ci, dimpotrivă, i-au încredințat opera celor mai buni scriitori ai lor.

În sfârșit, se adeveresc profețiile despre cei care au făcut și fac în continuare cele mai mari deservicii neamului românesc, voindu-l dispărut din istorie. Anume acestora Eminescu le-a răspuns cu vehemență pe când trăia, răspunsul lui fiind valabil și astăzi: "Voi sunteți urmații Romei?/ Niște răi și niște fameni./ E rușine omenirii a vă zice vouă oameni".

Mulțumesc.

 
Romulus Raicu - supunerea atenției plenului Camerei Deputaților situația tensionată creată la Întreprinderea CELROM - Turnu Severin;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Romulus Raicu.

De la independenți, domnul deputat Popa Aron Ioan. Este? Da.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de deputat PUNR de Mehedinți, doresc să supun atenției dumneavoastră situația tensionată, creată la Întreprinderea CELROM Turnu Severin, unitate etalon a economiei românești, ca urmare a hotărârii F.P.S. de a o include pe lista societăților ce urmează să fie privatizate în perioada imediat următoare. Fac precizarea că nu privatizarea ca atare îi nemulțumește pe salariații de la CELROM, ci modul în care FPS-ul dorește să vândă pachetul majoritar de acțiuni.

Pentru corecta informare a dumneavoastră, menționez că în momentul de față salariații întreprinderii mehedințene dețin, prin intermediul PASCELROM, 39% din acțiunile societății, iar încercarea F.P.S. de a vinde unui investitor strategic pachetul de 51% din acțiuni nu se poate face fără a ține seama de poziția acestora.

Pentru rezilierea contractului încheiat în 1997 cu investitorul ROMCARTON București, căruia FPS-ul îi vânduse la un preț inferior acțiunile, comparativ cu cele cumpărate de salariați, angajații întreprinderii au desfășurat 82 de zile grevă, acțiunea grevistă din Turnu Severin fiind cea mai îndelungată mișcare revendicativă post-decembristă din România. În urma acestei mișcări greviste, salariații au obținut dreptul de de cumpăra 39% din acțiuni, restul acțiunilor fiind deținute în prezent de S.I.F. Transilvania - 10%, iar 51% sunt încă în proprietatea de stat.

Sub noua conducere a întreprinderii, sprijinită masiv de salariați, CELROM a reușit să obțină numai în 1997 un profit de peste 20 miliarde lei, devenind una dintre cele mai profitabile unități de carton ondulat din țară, a cărui producție merge la export în proporție de peste 60%.

Pe fondul unei asemenea activități economice eficiente, intervine F.P.S., care hotărăște scoaterea la licitație a întreprinderii, fără a fi consultat măcar cu PASCELROM și ceilalți factori responsabili.

Oare Fondul Proprietății de Stat nu are altă misiune decât să înstrăineze investorilor străini întreprinderile cele mai profitabile din țară? Or, în goana după un pumn de dolari, F.P.S. poate să vândă orice, numai să cadă un ban la bugetul aflat în suferință?

De ce nu ține seama FPS-ul de dorința salariaților de a cumpăra ei încă 12% din totalul acțiunilor, pentru a deține ei pachetul majoritar de acțiuni?

După ce salariații au făcut dovada că știu să facă rentabilă întreprinderea în care muncesc, este de-a dreptul de neînțeles atitudinea F.P.S. de a-i deposeda de dreptul de a fi stăpânii fabricii tocmai pe aceia care au trudit din greu pentru dobândirea tuturor bunurilor de care dispune întreprinderea.

Domnilor guvernanți,

Prin mine, salariații CELROM vă solicită să renunțați la scoaterea la licitație a întreprinderii înainte de a discuta cu reprezentanții lor legitimi. Dacă nu veți da curs unui asemenea demers, dumneavoastră riscați să declanșați un nou conflict de proporții la CELROM.

Oare, dumneavoastră, chiar nu vreți să evitați crearea unei stări conflictuale majore la Turnu Severin? De ce vreți acum să reaprindeți scânteia care poate provoca un foc mistuitor? Cui folosește redeschiderea conflictului la CELROM? Angajaților fabricii, societății românești, în nici un caz.

În numele celor peste 1.000 de angajați ai întreprinderii, vă solicităm, domnilor guvernanți, să renunțați la licitația ce se preconiza a avea loc pe 17 martie și luați în considerare cererile care v-au fost adresate.

În finalul intervenției mele, doresc să menționez aprecierea inserată în scrisoarea sindicatului "Solidaritatea CELROM", adresată președintelui României, primului-ministru, președintelui F.P.S. și parlamentarilor: "Mai devreme sau mai târziu, dacă între noi nu va exista un dialog constructiv, suntem siguri că evenimentele din 1996 se vor repeta. Suntem pregătiți pentru a ne apăra drepturile și dreptatea."

Vă mulțumesc.

 
Aron Ioan Popa - despre nefuncționarea, la 11 luni de la promulgarea legii, a instituției Avocatul Poporului;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Are cuvântul Popa Aron Ioan.

Se pregătește Ion Bivolaru.

 

Domnul Aron Ioan Popa:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În martie 1997 a fost promulgată și publicată Legea nr.35, lege privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.

În art.1 din lege se precizează: "Instituția Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, în raporturile acestora cu autoritățile publice."

Din păcate, după mai bine de 11 luni de la promulgarea legii, instituția Avocatul Poporului nu are nici acum sediu, personal calificat și necesar, precum și mijloacele minime pentru îndeplinirea atribuțiilor legale. Zilnic, zeci de oameni din toate colțurile țării vin la București și caută disperați sediul acestei instituții, ca ultimă șansă și nădejde în apărarea drepturilor constituționale.

În art.55, 56, 57 din Constituția României se stipulează expres rolul și atribuțiile acestei noi instituții. Ce să mai creadă oamenii din Satu Mare, Suceava, Bacău, Toplița, Timișoara, Constanța, după ce au străbătut sute de kilometri și așteaptă de luni de zile un răspuns, o confirmare a speranțelor lor pentru o viață mai bună, mai curată, morală?

Triumful legii nu trebuie să se mai lase așteptat de toți cetățenii români, care se vor apărați în fața abuzurilor, nedreptăților și ilegalităților de tot felul!

În fața abuzurilor aplicării Legii funciare, a Legii caselor naționalizate, a ilegalităților comise în primării, prefecturi, instanțe judecătorește, cetățeanul român se simte tot mai singur, părăsit de către instituțiile statului, purtat pe drumuri de intoleranța și uneori de incompetența unor funcționari publici și chiar de către unele organe ale urmăririi penale.

Ceea ce se întâmplă astăzi cu destinul românilor, lezați în cele mai elementare drepturi și libertăți constituționale, devine tragic și nedemn pentru un stat de drept, cum ne pretindem astăzi cu toții.

Iată de ce, în conformitate cu art.57 din Constituția României, solicităm ca Avocatul Poporului să prezinte raportul anual în fața celor două Camere ale Parlamentului, recomandările și măsurile ce se impun pentru ca românii să se simtă ocrotiți în toată plenitudinea drepturilor și libertăților firești.

Dacă prevederile Constituției și ale Legii nr.35/1997 nu sunt respectate și aplicate de către Puterea actuală, dacă 7 ani s-a militat pentru o lege și o instituție nouă care acum nu are funcționalitate și eficiență, înseamnă că nu se vrea ca românii să aibă un reazem, un sprijin, o speranță. Nu comisiile și comitetele anticorupție aduc satisfacții și rezultate, ci instituțiile statului de drept.

A sosit momentul ca Avocatul Poporului să funcționeze, să îndrepte, să corecteze, să apere pe cei mulți și săraci, pe cei nedreptățiți și disponibilizați, pe cei amărâți și chinuiți, pe cei furați și pângăriți, pe cei care au făcut din muncă și cinste idealul lor de fiecare zi.

Dacă pentru Puterea actuală este mai bine ca poporul român să fie lipsit de apărare, de avocat, atunci tot românul va deveni deopotrivă procuror, judecător și propriul avocat.

Închei cu o întrebare: cui îi este frică de Avocatul Poporului și din ce motive?

 
Ioan Bivolaru - reafirmarea responsabilității Parlamentului în probleme majore, de interes național;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Ioan Bivolaru.

Se pregătește domnul Petre Țurlea.

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, coaliția guvernamentală și-a făcut un titlu de glorie din a ne convinge cât de efemeră și de flexibilă îi este responsabilitatea, când, după ce a votat Ordonanța nr.30/1997, stabilind că "...regiile autonome de interes național vor fi reorganizate prin lege", la nici o lună de zile de la acest act de pasageră intrare în normalitate, convinsă de competența istorică a Guvernului Ciorbea, ignorând realitatea și rațiunea, hotărăște cu totul altceva, și anume că "...regiile autonome de interes național vor fi reorganizate prin acte administrative ale Guvernului".

Inițial, se stabilise, cum era normal, ca, în probleme de importanță națională, Executivul, prin ministerele sale, să elaboreze programe de reorganizare a regiilor autonome, pentru ca aceste programe să facă, cum era normal, obiectul analizei în cadrul legislativului, începând cu dezbaterea în comisiile permanente de specialitate, care au ca obiect de activitate amendarea sau aprobarea politicilor economice specifice.

Cu argumente ce țin de sofisme, Guvernul a ricanat, susținând că, printr-o astfel de abordare, Parlamentul își depășește prerogativele și că, astfel, se blochează reforma, o reformă pe care și opinia publică a sesizat că este blocată de mult și că este imperios necesară o aliniere la normalitate.

După 16 luni de zile de subordonare a Legislativului de către Executiv, acesta din urmă, prin decizia luată cu sprijinul coaliției, interzice Parlamentului de a interveni pe căi specifice în politici de interes național, ceea ce dovedește, o dată în plus, refuzul Guvernului de a contribui la reinstalarea și reinstaurarea normalității. Pentru că este anormal ca ministerele care elaborează programe de reorganizare a regiilor autonome să emită și decizia aplicării acestor programe, fără a consulta Parlamentul, fără a provoca o dezbatere deschisă asupra unor astfel de decizii majore, cu impact deosebit în plan economic și social.

Și când și-a propus Guvernul să obțină acest drept de a decide în probleme majore de interes național, fără consultarea Parlamentului și, implicit, a populației? În momentul când ministerele pe domenii și Guvernul pe ansamblu au dovedit coerență? Au dovedit eficiență? Au dovedit că înțeleg și stăpânesc procesele în economia națională? Au dovedit că sunt capabile să gestioneze țara într-un climat de normalitate? Aau dovedit că știu ce au de făcut? Nu. Guvernul a hotărât să coboare Legislativul la nivelul ministerelor în momentul când în țară era definită criza politică a susținerii sale, criza Executivului, lipsa de coerență recunoscută internațional, când în Parlament se cere înființarea unei comisii de anchetă asupra restructurărilor și privatizărilor realizate.

În acest context, Executivul a dispus, și coaliția majoritară s-a supus, obedientă și iresponsabilă, stabilindu-se că Parlamentul și, implicit, electoratul, să rămână în ipostaza de anexă contemplativă la marele jaf național instituționalizat.

Ce fond de credibilitate a acumulat de 16 luni încoace acest Guvern și ministerele sale, pentru ca Parlamentul să-și asume responsabilitatea de a ceda din prerogativele sale? Pentru că despre responsabilitatea Parlamentului este vorba în acest demers, iar astăzi Parlamentul este singura instituție reprezentativă rămasă, care nu trebuie să-și irosească vocația acestei responsabilități.

Prin ce se întâmplă acum, Parlamentul a suferit cea mai semnificativă înfrângere a sa, la care a contribuit din plin actuala coaliție majoritară, legată organic de interesele unui Guvern care nu mai reprezintă pe nimeni și nimic și cu care, împreună, au compromis reforma, prin conținutul și orientarea ei impusă, ipotecând pe termen lung viitorul României.

Acum, responsabilitatea este în băncile Opoziției.

Această coaliție majoritară, acest Guvern, această reformă trebuie oprite. Sunt speranțe. Săptămâna trecută, cele două comisii de mediere ale Camerei Deputaților și Senatului au stabilit restructurarea Companiei Naționale de Petrol prin lege.

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - argumente privitoare la etichetarea UDMR ca partid fascist;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul deputat Petre Țurlea are cuvântul.

Domnul Popa Nicolae este prezent, de la independenți? Nu este.

Domnul Udrea Florian nu este. Domnul Petre Naidin este.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Săptămâna trecută, de la acest microfon, bănuiesc că unii dintre dumneavoastră ați fost deja și atunci, distinsul nostru coleg, Marton Arpad, afirma că "...pot fi fasciste, extremiste doar partidele ce reprezintă o majoritate etnică". Așadar, în concepția colegului nostru, UDMR-ul nu poate fi extremist, pentru că reprezintă o minoritate națională.

Distinsul coleg a uitat să se ducă la bibliotecă. Iată ce scrie, doamnelor și domnilor colegi, Dicționarul enciclopedic, ultima ediție, volumul II, București, 1996, pag.286 - 287: "Fascismul este caracterizat prin naționalism extremist și violență". Același dicționar, la pag.273, consemnează: "Extremism - atitudine a unor curente politice, mișcări politice care urmăresc prin măsuri violente sau radicale să-și impună programul".

UDMR-ul se încadrează strict în toate aceste definiții de mai sus. Am etichetat acest partid ca fascist de vreo două ori la această tribună, pentru că se încadrează deci în acele definiții, folosind "măsuri violente sau radicale pentru a-și atinge punctele din program".

În acest sens, se pot menționa:

1) Asasinarea unor români în 1989 - 1990 la îndemnul UDMR.

Cei judecați pentru crime au fost apărați de avocați UDMR-iști, exprimând punctul de vedere al acestui partid.

U.D.M.R.-ul, ca partid, le-a luat apărarea în diverse organisme internaționale. Același lucru l-a făcut delegația acestui partid la Atlanta - bănuiesc că unii dintre dumneavoastră vă aduceți aminte - pe 15 februarie 1995, în cadrul convorbirilor tripartite româno-maghiare-americane.

2) U.D.M.R.-ul a condus separarea cu violență - așa cum spune dicționarul - a școlilor. Separarea în sine a școlilor este o măsură radicală.

3) Alungarea românilor, în special a intelectualilor din Harghita și Covasna, acțiune dirijată de același partid.

4) Impunerea separatismului pe criterii etnice.

5) Pregătirea paramilitară a unor tineri maghiari.

6) Îndemnul prin presa de limba maghiară la rezistență împotriva statului român și chiar la război civil. Exemplul cel mai recent pe care l-am mai dat săptămâna trecută de la acest microfon este ziarul "Haromszec" din 9 ianuarie 1998, care include articolul: "O paralelă cu Tirolul de Sud".

Așadar, după cum vedeți, partidul acesta, U.D.M.R.-ul, se încadrează strict în definițiile date de dicționarul enciclopedic român.

Pe de altă parte, nici un partid parlamentar românesc nu poate fi acuzat de asemenea lucruri. Nici unui partid parlamentar românesc nu i se poate aplica definițiile extremismului și fascismului.

Concluzia, doamnelor și domnilor colegi, este una singură: distinsul coleg Márton Arpad trebuie trimis grabnic la bibliotecă. Mersul la bibliotecă este benefic la orice vârstă, chiar pentru deputații U.D.M.R.-ului.

Mulțumesc.

 
Petre Naidin - despre austeritate, responsabilitate și nivel de trai sub conducerea celor care aplică sărăcia și supraviețuirea;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Naidin. Domnul Bejinariu Petru este prezent? Prezent. Se pregătește.

Aveți cuvântul, domnule Naidin.

 

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Suspiciunea privind interesul de a ascunde datele sondajului "Curs", realizat în perioada 18 - 24 februarie, cu referire la audiența sau credibilitatea partidelor a ridicat tonusul vieții, evident politice, cea reală fiind percepută ca vai de capul nostru, gândită altfel, dar realizată strâmb, fără sacrificiul unora, înflăcărat lansat cândva, dar cu multă bătaie de cap, tocmai pentru a zicala că ceea ce este rupt din Rai nu este și necesar.

Bucuros că P.D.-ul a avut curaj în a forța adevărul, pentru a justifica media geometrică a creșterii intersului politic, domnul Roman uită că are o notă de plată de achitat societății românești. Marea speranță sau icoană a alternativei nu se poate clădi pe curbele de sacrificiu ale anului trecut, fără ca responsabilitatea să atârne, dacă trebuie, ca și o piatră de moară.

Cu o alocație pentru hrană de 7.500 lei, care nu asigură decât un sfert din caloriile de care au nevoie, cei bolnavi, evident că nu au șanse de supraviețuire.

Chiar dacă-ți pui cenușă în cap, nu trebuie uitat că cine iartă greșeala unuia, îndeamnă pe mai mulți să greșească. Iertător, cetățeanul mângâiat pe creștet, recunoașterea P.D.-ului că nivelul de trai a scăzut cu 30 %, iar PIB-ul cu 6,6 %, cu mult peste cele mai pesimiste estimări, privește cu milostivenie pe cei care își aruncă pisica mediatică de la unii la alții. Dar care uită, după fuga de curente cu lumini și sunete, că șomajul anul trecut a atins pragul de 8,8, investițiile au scăzut cu 19 %, că am atins cea mai înaltă rată de analfabetizare din sud-estul Europei, iar ultima anchetă medicală indică că numărul femeilor a scăzut cu 253.000, este adevărat, în ultimii 7 ani, dar în 1997 numărul căsătoriilor fără locuințe și habitat necesar a coborât la 6,5 la mia de locuitori și în mod automat și natalitatea. Sau că 10 milioane de români sunt bolnavi de gânduri și în special de hipertensiune sau afecțiuni digestive și pentru că dacă sărăcie și boală TBC e, precum filozoful s-a tăcut și aceste cifre nu mai sunt publice. S-au împărțit între partenerii algoritmului, atât de democrați și creștini. Acesta în timp ce, la noi prețul țițeiului crește, în lume scade, pentru că așa suntem specialiști în contratimp.

Un alt element care nu este numai imoral - să profiți de naivitatea politică a celor care sunt mari manipulați mediatic și pentru care se mai plătește, evident, sondajele de opinie destul de gras.

După ce suntem cu un nivel mediu de 117 dolari pe salariat, dictat de o productivitate mică și o prelucrare mică a bunurilor, în clasamentul codașilor est-europeni, se reușește ca în ianuarie al acestui an câștigul salarial net pe economie să cadă cu 3,7 % față de luna precedentă, deci decembrie 1997.

Tot căutând fazanul de la capătul tunelului, după ce s-au pupat acum doi ani în Piața Independenței, austeritatea responsabilității guvernanților reclamă: am chinuit un popor degeaba în 1997.

Disponibilizând, ca într-o întrecere socialistă, cât mai mulți pentru a-i face hotelieri, culegători de mușețel sau cioplitori de statui, pentru cei care s-au gândit că pot exista și magazine devalizate și oameni care să se bată pentru o bucată de pâine, aceasta este nota de plată a anului trecut, care trebuie împărțită frățește, spălatul pe mâini neputând să te curețe de păcate.

Cugetarea latină că cea mai mare fericire este să știi cum să trăiești în sărăcie aș lăsa-o să o guste pe cei care aplică sărăcia și supraviețuirea. Degeaba.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată Îngrijorări pe termen lung;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Urmează domnul Bejinariu Petru la cuvânt. Domnul Ilie Neacșu este prezent, de la P.R.M.?

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez intervenția mea: "Îngrijorări pe termen lung".

În decursul istoriei sale biologice și sociale, omul a învățat să lupte, prin cercetări și descoperiri, prin invenții și tehnică, pentru progresul vieții și prin ele a adus și grave prejudicii naturii și legilor ei.

În intervenția de astăzi ne oprim la unul din aceste prejudicii: alimentația superindustrializată.

Hormonii de creștere și alți biostimulatori, utilizarea de stârvuri în alimentația animalelor de carne, sistemul de reciclare în incubatoarele superindustrializate și alte tehnici, fac din sursa de hrană a omului un produs hipersintetic și foarte îndepărtat de natură.

În realizarea acestor produse sintetice, reciclarea biologică, manifestată de când lumea este lume vie, s-a înlocuit cu reciclarea industrială, care înseamnă modificarea prin ingrediente tehnice și compoziție a produsului destinat consumului.

În locul produsului alimentar natural, carnea de pasăre sau mamifer, bunăoară, provenite din animale crescute în curtea gospodarului sau în complexul zootehnic, aducem pe masa noastră produsele unor procese de creștere forțată, antibiologice, suspecte de orice, mai puțin de calitatea de a fi conforme cu natura.

Prin noul peisaj al produselor alimentare, de la "nevinovata" Coca-Cola, mereu în mână la copii, la alimentele superindustrializate, oamenii se îndepărtează tot mai mult de natural și intră în zona sinteticului, care este atât de impropriu.

Este firesc să mă întreb dacă aceste scurte relatări reprezintă o problemă politică, de prezentat în Camera Deputaților. Și răspund: cu siguranță că reprezintă o problemă de politică economică și, asociată cu evoluția structurii demografice, cu problemele actuale de lingvistică și de politică externă, devine problemă de sociologie, de viitorologie și de istorie.

Dacă nu mai avem complexe zootehnice, dacă nu mai subvenționăm cum se cuvine agricultura, dacă nu sprijinim crescătorii de animale, dacă nu mai avem carne și alte produse și le importăm, de altfel admirabil împachetate, cu mare design, vechi și din belșug, toate fac parte din politica actualei puteri. Primele consecințe: cazuri de malformații, nașteri de monștri, mutații, implicații în schizofrenie și psihoze cu comportament depresiv, apariția numai în anul 1997 a 120 de noi tulpini bacteriene și a peste 300 tulpini virale și din cauza consumului de medicamente.

Se dezvoltă, prin urmare, două urmări, ambele grave: 1) să cumpărăm carne cu creștere biostimulată de la străini, devenind o piață de desfacere cu prețuri reașezate, treptat, tot mai mari; 2) să scadă rezistența imunitară a organismului, prin alimentație cu produse sintetice. Ambele urmări sunt în desfășurare.

Acum credem că este necesar: Parlamentul să fie lăsat să construiască legislația necesară economiei de piață, democrației și statului de drept, Guvernul să asigure, prin politica sa, locuri, condiții de muncă și perspective pentru populația țării și să gestioneze gospodărește averea României, dacă este capabil, dacă nu, să lase pe altul, iar copiii și tinerii să fie formați în spiritul conform cu natura și conform cu munca. Mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - avertizare în legătură cu starea de spirit a minerilor disponibilizați din Valea Jiului;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Ilie Neacșu are cuvântul. Se pregătește domnul Popa Nicolae.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am meditat îndelung dacă voi începe sau nu declarația de azi cu un avertisment referitor la starea de spirit a minerilor disponibilizați din Valea Jiului și din alte zone hunedorene, temându-mă că în contextul actual, când țara fierbe de la un capăt la altul, efectul nu mai este același.

Îmi fac și de această datoria, colegială, față de parlamentarii puterii și vă informez că cei peste 19.000 de mineri disponibilizați din Valea Jiului, plus cei peste 35.000 de membri ai familiilor acestora, se află într-o situație critică și nu este exclusă o nouă explozie socială la Petroșani, la Vulcan, la Lupeni sau Petrila.

Ca să vă liniștesc și totodată să vă demonstrez că noi știm exact ce se petrece în zonă, vă aduc la cunoștință că cifra celor disponibilizați care au părăsit Valea Jiului se ridică la 800. Mai mult, această cifră se diminuează zilnic, pentru că foștii mineri nu se adaptează condițiilor noii revoluții agrare a domnului Gavrilescu și se întorc în Valea Jiului.

Stimați colegi,

Minerii disponibilizați s-au constituit într-o asociație proprie, "Abis", care, în curând, va avea și personalitatea juridică. Este drept, colaboratorii domnului Valeriu Stoica se străduiesc din răsputeri să amâne această hotărâre, transferând responsabilitatea decizională de la judecătoria Petroșani la tribunalul din Deva, deși până la această dată sunt înscriși în Asociația disponibilizaților aproape 9.000 de membri și numai absența unui sediu a condus la neînscrierea tuturor minerilor în asociație.

Vrând să nu fie mai prejos decât colegii lor din Valea Jiului, și minerii din Deva și din Brad au pus de o asociație. Am stat de vorbă cu câțiva lideri ai acestora și vă mărturisesc că supărarea tuturor disponibilizaților pornește de la nerespectarea de către Guvernul României a protocolului încheiat cu sindicatele din minerit. Documentul, semnat de cinci miniștri, Mircea Ciumara, Ulm Spineanu, Călin Popescu Tăriceanu, Alexandru Athanasiu și Vlad Roșca, și de trei importanți lideri ai sindicatelor miniere, Marin Condeescu, Marcel Macarovschi și Bogdan Hossu, stipulează angajamentele Executivului, condus de cel mai de "neînlocuit specialist" al P.N.Ț.C.D. în domeniile escaladării prețurilor, poverii fiscale, demolării industriei, sărăcirii generale și umilirii în fața străinătății, Victor Ciorbea.

Crezând că milioanele date cu generozitate minerilor au rezolvat întreaga problemă din minele județului Hunedoara, miniștrii semnatari au uitat cu totul de protocolul semnat și de angajamentele asumate.

După cum observați, stimați colegi, eu încerc să vă dau o mână de ajutor, informându-vă cu date crude, necizelate, pentru ca la întâlnirile pe care le aveți cu tehnocrații dumneavoastră, atât de preocupați în ultimele 400 de zile de pornirea motoarelor reformei, să-i mai trageți de mânecă, amintidu-le că măcar aceste promisiuni făcute minerilor să fie respectare, dacă de cele din campania electorală nimeni nu-și mai aduce aminte.

Dacă nici de această dată nu veți lua în serios semnalul nostru, înseamnă că dumneavoastră nu aveți alt țel decât să ne faceți o propagandă indirectă, dar foarte eficientă, pe toate planurile și pentru care nu pot decât să vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Popa Neculai. Domnul Dumitru Popescu de la P.D.S.R. este? Urmează.

 
Neculai Popa - exprimarea nemulțumirii în legătură cu procesul privatizării;

Domnul Neculai Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Revin astăzi la tribuna Camerei Deputaților, în fața dumneavoastră cu aceeași atitudine interogativă.

Domnilor, ce se întâmplă în această țară? Ce se ascunde în spatele acestor cuvinte declamate când vrei și unde nu vrei, de te miri cine, despre reformă, restructurare și privatizare?

Iată motivul care mă determină să-mi pun și să vă pun și dumneavoastră, din nou, aceste semne de întrebare.

Hemoragia de ordonanțe date cu rost și fără rost nu mai este o surpriză pentru nimeni. Nu mai miră pe nimeni instabilitatea și haosul legislativ care s-a abătut peste activitatea Parlamentului în anul 1997 și începutul anului 1998.

Ordonanța de urgență nr. 88/1998, cu modificarea Legii privatizării, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, a stârnit nemulțumiri chiar și în rândul politicienilor de la putere, prin lacunele și imperfecțiunile ei, efectele dezastruoase pe care le produce această lege în procesul de privatizare, restructurare și modernizarea tehnologică.

Articolul 40 din Ordonanța nr. 88 demonstrează încă o dată incapacitatea și neputința Guvernului de a elabora și de a prezenta în mod documentat proiecte de legi care să rezolve rațional problemele abordate.

Bunăoară, prevederile acestui articol se referă la desființarea Agenției Naționale de Privatizare, iar personalul aferent este transferat la Consiliul pentru Reformă. În schimb, activitatea concretă de administrație și de finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii a rămas suspendată în aer. Atunci când spuneam că ministrul reformei este de formă aveam perfectă dreptate. Tot la Consiliul Reformei s-a transferat și Direcția de coordonare a întreprinderilor mici și mijlocii și Secretariatul Centrului Balcanic pentru Cooperarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Pentru că în momentul de față nu mai există un alt act normativ care să stabilească activitatea și direcționarea creditelor către I.M.M.-uri s-a generat o situație cel puțin bizară, cu repercusiuni foarte grave asupra susținerii capitalului autohton și sprijinirea acestor intreprinderi mici și mijlocii, cu linii de credite atât interne, cât și externe, pentru relansarea și dezvoltarea lor.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 805/1994 s-au derulat credite cu dobândă subvenționată, care dispuneau de un fond permanent de 5 miliarde lei și care se acordau pentru IMM-uri, până la 50 de milioane, pentru fiecare întreprinzător. Odată cu apariția Ordonanței nr. 88 s-a sistat derularea acestor credite, iar mii de dosare au rămas blocate.

A doua situație nefericită este legată de sprijinul și creditările externe, de susținere financiară a întreprinderilor mici și mijlocii. Obținerea lor, prin intermediul Programului Phare și prin programele Băncii Mondiale au întârziat deoarece nu au fost abordate și discutate, pentru că organismele internaționale respective nu au avut cu cine discuta. Statul român, prin reprezentanții săi guvernamentali, în loc să răspundă rapid și cu solicitudine la aceste oferte, au lăsat documentațiile să zacă prin sertarele miniștrilor noștri, fără nici un răspuns.

Iată de ce am întârziat un sprijin pentru intreprinderile mici și mijlocii, prin Programul Phare, de 6 milioane de ECU, iată de ce am pierdut niște oportunități de finanțare, în condiții avantajoase din partea Băncii Mondiale, de zeci și sute de milioane de dolari.

Instabilitatea politică și lipsa de profesionalism a celor din Guvern lipsesc România de sume mari de bani, care ar putea relansa și ar putea consolida un sector important al economiei naționale, reprezentat de întreprinderile mici și mijlocii.

Cum ne putem permite așa ceva?

Stimați colegi,

Aș vrea să închei această declarație referindu-mă la interviul pe care ieri seară la BBC l-a acordat liderul sindical Matei Brătianu de la Blocul Național Sindical. Ce a spus, în esență, această persoană și la al cărui mesaj subscriu în întregime? Suntem pentru reformă? Da. Suntem pentru privatizare? Da. Dar ce fel de reformă și privatizare face Guvernul Ciorbea? Răspunsul este categoric "Nu"! Asistăm de aproape un an și jumătate la o uriașă bălmăjeală, pe spinarea poporului român. Nimeni nu mai înțelege nimic din ceea ce se întâmplă și nici Victor Ciorbea nu înțelege. V-am prezentat un exemplu din această situație de dramă națională. Toate trebuie să aibe un sfârșit! A venit momentul sfârșitului acestui Guvern!

Vă mulțumesc.

Dumitru Popescu - comentariu pe marginea reformei, pornind de la un fapt concret: vânzarea IMGB - București;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Domnul Dumitru Popescu. Se pregătește doamna deputat Manolescu Oana. Este prezentă, da?

 

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe fondul prăbușirii economiei naționale, care a început în anul 1997, săptămâna trecută am înregistrat un moment semnificativ. Este vorba despre mandatarea F.P.S. de către Guvern să vândă unei firme norvegiene 90 % din acțiunile sale la Societatea Comercială I.M.G.B. București, contra sumei ridicole de 500.000 de dolari.

În I.M.G.B. funcționează o presă de 12.000 de tone, unicat în sud-estul european; numai aceasta ar fi putut fi valorificată cu de zece ori rușinosul preț al acțiunilor.

Acum ne apare mai clară prevederea din Ordonanța nr. 88 din 1997, cu privire la privatizarea societăților comerciale fără limită minimă de preț. Chiar luând-o în serios nu ne-am fi așteptat la o asemenea bătaie de joc.

S-a motivat că I.M.G.B. are 209 miliarde lei datorii și de aceea se vine pe nimic. Se trece sub tăcere faptul că întreprinderea are și creanțe și că înainte de a fi vândută trebuia făcută compensarea datoriilor cu creanțele. De asemenea, că întreprinderea este bine cunoscută peste hotare și are piețe de desfacere, de exemplu, în China.

Și în acest caz, ca și în întreaga industrie, diminuarea blocajului financiar, prin efectuarea unor compensări globale, ar fi condus la o privatizarea mai avantajoasă pentru statul român, mai aproape de valoarea unității.

Guvernul nu a inițiat nimic în acest sens, pentru că F.M.I. și Banca Mondială nu văd cu ochi buni o asemenea compensare, deși domnul Ciumara a lansat ideea aceasta, a unei compensări, cu două luni în urmă, idee care a murit, însă, la naștere.

Trebuie spus că toate acestea nu sunt întâmplătoare. Se conturează faptul că reforma de la care toată lumea așteaptă acel "mai bine" promis este o mare minciună a acestor ani. În fond, ea este o perdea de fum în spatele căreia se fură avuția națională și se stabilește pentru multă vreme dependența economică și politică a țării de grupul de interese străine.

I.M.G.B. este un început. Mă gândesc cu groază la privatizările regiilor Romtelecom, Renel, Romgaz și altele, cărora le-am deschis calea prin votul Camerei Deputaților din 3 martie, care a împuternicit Guvernul să facă privatizări după cum și cât îl duce capul.

Doamnelor și domnilor,

Asemenea păguboase înstrăinări sunt permise de Legea privatizării, pentru care Guvernul și-a asuma răspunderea. Această lege trebuie schimbată și, în acest scop, P.D.S.R. va face propuneri corespunzătoare.

De altflel, schimbarea se impune în cel mai scurt timp și pentru actualul Executiv, care a introdus în economie starea de haos.

Vă mulțumesc.

 
Oana Manolescu - exprimarea îngrijorării Ligii albanezilor din România în legătură cu evenimentele de la Kosovo, Iugoslavia;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Manolescu Oana. Domnul Octavian Bot este prezent? Este. Urmează la cuvânt.

 

Doamna Oana Manolescu:

Stimate domnule președinte,

Stimate colege și colegi deputați,

Liga albanezilor din România, pe scurt L.A.R., este o organizație a etnicilor albanezi din România și a tuturor cetățenilor din țara noastră, care au legături fizice sau spirituale cu Albania și albanezii, oriunde ar trăi ei. Albanezii, care sunt frați de sânge cu românii, prin rădăcinile comune tracoilire, așa cum afirmă Nicolae Iorga.

Liga albanezilor din România, printre ale cărei scopuri se numără și reprezentarea publică, promovarea și ocrotirea intereselor etniei albaneze, apărarea și lărgirea drepturilor individuale ale membrilor minorităților albaneze din România, își manifestă profunda îngrijorare și neliniște pentru evenimentele ce au avut loc în Kosovo, în Iugoslavia, și este alături de familiile îndoliate în urma violentelor ciocniri din acea zonă.

Liga albanezilor din România cheamă reprezentanții părților în conflict să-și reașeze relațiile pe principii și nu pe forță, prin respectarea drepturilor omului și a minoriotăților naționale, conform Cartei Drepturilor Omului și a Convenției-Cadru privind respectarea drepturilor minorităților naționale.

Tensiunile la cote înalte privind minoritatea albaneză din Kosovo trebuie să înceteze și există factori ce ar putea să rezolve în mod pașnic această dificilă problemă, pentru ca sârbii și albanezii să poată conviețui în pace.

Este necesară o grabnică analiză obiectivă a situației create și trebuie să înceapă discuții directe între autoritățile sârbe și reprezentanții albanezilor din Kosovo, fără condiții prealabile, despre toate punctele aflate în litigiu.

Orice soluție a conflictului trebuie să se bazeze pe recunoașterea reală a intereselor celor două popoare, care trăiesc laolaltă de sute de ani.

Liga albanezilor din România se pronunță deci constant pentru așezarea la masa tratativelor a celor două părți, pentru începerea negocierilor politice, pe căi concrete. Numai așa climatul politic se ve îmbunătăți și va progresa, practic, în rezolvarea tuturor problemelor din zonă, pentru menținerea păcii în Iugoslavia și în țările din Balcani, dintre care și România face parte.

Semnează, Oana Manolescu, deputatul Minorității albaneze din România în Parlament și profesor Ilia Mânzacu, președintele Ligii albanezilor din România.

Vă mulțumesc.

 
Octavian Bot - prezentarea unei alianțe - Federația Liberală.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Octavian Bot are cuvântul și este ultimul vorbitor la acest program. Aveți cuvântul.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După mai bine de 8 ani de la instaurarea democrației politice, a pluripartidismului în România, viața noastră politică stă sub semnul disputelor pasionale, măcinată de confruntări inutile, pe alocuri chiar dușmănoase.

Pentru atingerea unor obiective pe termen scurt sau lung, alianțele se fac și se desfac cu repeziciune, generând un acut sentiment de insecuritate politică. Una din cauzele acestui fenomen mi se pare a fi realizarea acestor alianțe în mod conjunctural, rezultând o mixtură de programe, cuprinzând idei și principii politice diferite, a căror armonizare este deoseori dificilă, uneori chiar imposibilă.

Istoria de câteva luni a disputelor din cadrul coaliției de guvernare mă scutește de orice comentarii. În contextul existenței acestor alianțe, mai mult sau mai puțin viabile, a luat ființă Federația Liberală, ca o alianță de tip doctrinar, capabilă să ofere o alternativă la guvernele ce s-au succedat după decembrie 1989.

Forța Federației Liberale constă în gruparea liberalilor în jurul unei doctrine, ceea ce poate da coerență unui program de guvernare. Federația este concepută drept cadru de înfruntare și armonizare a unor idei, la care să participe doar cei îndreptățiți, liberalii.

Apariția Federației Liberale nu înseamnă o înregimentare, o înrolare, ci o aderare benevolă la promovarea unor principii politice și economice a unor oameni animați de tendințe similare: aspirația spre libertate, apărarea și garantarea proprietății private și a individualismului, dezvoltarea economiei de piață. Pornind de la considerentul că reforma este prin excelență de natură liberală și că liberalismul nu poate fi monopolul nimănui, Federeația Liberală are porțile larg deschise pentru acei care gândesc liberal, indiferent dacă fac parte din partide cu doctrine diferite de cea liberală sau din partide constituite pe criterii etnice și mai ales pentru numeroasele personalități din societatea civilă, de orientare liberală.

Chiar dacă, de drept, Federația Liberală nu poate fi reprezentată în Parlament, datorită neparticipării în alegerile din noiembrie 1996, ea va fi reprezentată în fapt de către parlamentarii Partidului Liberal, membru al Federației Liberale, care vor susține orice inițiativă legislativă, în favoarea reformei.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 14 july 2020, 4:43
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro