Dumitru Pîslaru
Dumitru Pîslaru
Ședința Camerei Deputaților din 24 februarie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 24-02-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 februarie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  
  1.14 Dumitru Pâslaru - critici la adresa legalității unor acțiuni ale ministrului culturii în încercarea sa de a instaura "realismul reformei triumfătoare";

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

Domnul Dumitru Pâslaru. Se pregătește domnul Aron Popa, de la Independenți. Prezent? Lipsește.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Mulțumesc domnului coleg Vetișanu că, în loc să evoce pe Hașdeu și pe Horea, l-a evocat de la această tribună pe deputatul Pâslaru.

Voiam, de fapt, să spun în intervenția mea, care vine în continuarea acestui caz, că, așa cum știți, și este un lucru îndeobște cunoscut, tinerii, artiștii și intelectualii sunt în general categoriile socio-profesionale cel mai ușor de mistificat, de păcălit de către regimurile politice demagogice. De ce? Deoarece tinerilor li se flutură în campanie electorală prin față idealuri, artiștilor - esențe și intelectualilor - principii. În numele acestor principii, esențe și idealuri, aceste categorii sociale de mare valoare devin susținătoare, uneori entuziaste, a regimurilor autoritare, dictatoriale, sau a celor care practică terorismul de stat. Și nu spun o noutate, pentru că se cunoaște aderența unor intelectuali de valoare la mișcarea naționalist-socialistă, intelectualii francezi care au susținut într-o perioadă chiar marxismul și comunismul sovietic.

Dar, ceea ce este grav în această iluzie istorică este faptul că primii loviți de regimurile politice care au ajuns la conducere prin acest sprijin generos sunt chiar artiștii, intelectualii și tinerii. Și voiam să evoc aici modul prin care Televiziunea Română a mistificat vineri seara mișcarea socială de amploare pe care o reprezintă mișcarea SANITAS, mișcare de intelectuali, care reprezintă victimele acestui an de guvernare țărănistă.

În legătură cu o intervenție a domnului Vetișanu, vreau să spun că într-adevăr se poate invoca legea pentru anumite cazuri. Și din punct de vedere oficial, formal și legal, Fănuș Neagu putea fi într-adevăr supus unui examen. Numai că legea, așa cum am spus și în altă împrejurare, poate fi utilizată pentru a atinge și scopuri mult mai puțin nobile, lucru pe care-l face domnul Caramitru în mod intenționat și în mod coerent pe o anumită orientare politică, aceea care conduce la intenția de a instaura în România un nou realism, realismul reformei triumfătoare, pe fondul unei epurări în domeniul culturii și realizării unui index cu personalități literare, artistice, numite colaboraționiști, după formula neinspirată a domnului Liiceanu, care considera că Sadoveanu, Călinescu, Arghezi și Vianu au fost colaboraționiști ai vechiului regim și pentru aceasta, probabil în viziunea sa neo-stalinistă, ar trebui scoși din biblioteci.

Aș aduce două exemple în legătură cu modul în care se aplică legea de către domnul Caramitru. La Craiova, după lansarea volumului "O corabie spre Bethleem" a lui Fănuș Neagu, domnul Caramitru îl demite pe redactorul-șef al Editurii "Scrisul românesc" Tudor Nedelcea. La concursul care urmează, se înscrie chiar Tudor Nedelcea, fostul redactor-șef. Aflând, domnul ministru renunță la concurs și-l numește, deci îl numește pe un oarecare Grigore Ghica.

Același lucru s-a întâmplat la Peleș, unde s-au ținut două concursuri pentru ocuparea postului de director al muzeului. La primul concurs din iunie 1997 a câștigat Mihai Gorgoi, directorul interimar de un an și două luni, dar nu a primit ordinul de numire pe post, ci s-a organizat un al doilea concurs câteva luni mai târziu, când a câștigat cine trebuia să câștige, adică o doamnă Gabriela Popa, care a primit misiunea foarte fermă să transforme Peleșul într-un centru de activitate intens monarhistă. Lucru care, oarecum, se potrivește.

Iată, deci, în ce fel înțelege domnul Caramitru să aplice legea pentru numirea pe posturile de conducere în instituțiile culturale.

Și faptul că noi ne extaziem aici de dragul legii și pentru idealul domniei ei absolute este foarte normal într-o instituție care se ocupă cu legiferarea.

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 29 mai 2020, 20:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro