Plen
Ședința Camerei Deputaților din 24 februarie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 24-02-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 februarie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8.30.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, care se reduce doar la programul de intervenții.

 
Petre Naidin - despre angajarea Președinției în diferite proiecte care nu-i aparțin;

Primul pe listă este domnul Petre Naidin de la PDSR. Aveți cuvântul. Se pregătește domnul Viorel Burlacu de la PRM. Este prezent? Da.

 

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Atenționându-ne despre pericolul paternalist care există la nivelul întregii societăți și care ar cade pe capul președintelui, domnul consilier Petru Berteanu cere cu insistență respectarea conceputului despre funcționalitatea instituțiilor statului și în condițiile în care acestea nu funcționează: "Se ajunge la un impas foarte grav care nu mai corespunde nici intereselor clasei politice și nici intereselor cetățeanului și, evident, nici intereselor naționale, se ajunge la o guvernare a haosului".

Domnia sa cred că nu s-a consultat cu un alt coleg, consilierul prezidențial Dan Căpățână, membru al Comisiei de acțiune România-S.U.A., președinte al Administrației forumului "România la răscruce", inclusiv al Fundației pentru democrație, etc., etc. Desigur, nu mă obsedează cu ce se mai ocupă domnul Căpățână, dar angajarea Președinției în diferite proiecte care nu-i aparțin, această acțiune trebuie urmărită, exact cum ar face și alți colegi de ai mei.

1. Dezvoltarea parteneriatului strategic între România și Statele Unite în încercarea de atragere a capitalului privat american, nu poate fi decât o acțiune guvernamentală cu antrenarea sau nu a mediului legislativ. De ce trebuie să colaboreze domnul Căpățână cu domnul Căpățână, manager al organismelor nonguvernamentale expuse? numai puțini mai știu. Nici domnul Ciorbea care se teme numai de Dumnezeu, sunt sigur că nu are interes să intervină, pentru că deasupra cerului se află președinția României.

2. Forumul "România la răscruce"; "Un pas înainte pentru integrarea noastră în coridorul economic Europa-Asia", titlul unui interviu acordat de același domn, în dubla sa calitate, esoterică și ezoterică, ca reprezentant al delegației interministeriale, fericit că s-a semnat la Roma Memorandumul general de colaborare privind elaborarea de către ENI a unui studiu pentru realizarea unei conducte pentru transport țiței Constanța-Trieste sau diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale a României. Din Italia, distinsa personalitate se întoarce cu câteva reflecții către guvernanți și le și citez: Ce se întâmplă în România? În ce măsură președintele este garantul reformei economice și dacă domnia sa este un garant real.

3. Deși recunoaște că Statele Unite agreează alte variante decât pentru tranzitul petrolului din zona Caspică, în octombrie anul trecut, domnul Constantinescu, victorios, anunță: România a reușit să fie inclusă în proiectul Tracica, iar portul Constanța va deveni o placă turnantă a transportului energetic spre vestul Europei. Ar fi o finalizare a programului intitulat... las puncte, puncte și citez: "România la răscruce", care-și propunea, imediat după investitură, să valorifice poziția noastră geografică, program derulat nu prin Executiv, ci - ați ghicit -, prin forumul cu același nume. Reprezentanții acestuia, cel mai semnificativ, cred eu, ar fi domnul consilier prezidențial Dan Căpățână, urmând în acest sens să discute și cu domnul președinte Șevarnadze, care ar fi acceptat includerea României în proiectul de mai sus. Nu cunosc de unde moștenește domnul Constantinescu plăcerea de a ocoli instituțiile guvernamentale, când implică paternalistul forum ca panaceu universal în programe în care nu se pricepe, dar vorba domniei sale, cititindu-l pe Giovani Sartori, "democrația, ca metodă, trebuie să preceadă orice beneficiu pe care-l așteptăm de pe urma ei". Depinde cine pentru cine creează beneficiul, poate vom afla, deși noi spunem aici și, din păcate, noi auzim.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Lista intervenienților este cam lungă, avem 21 de colegi înscriși, de aceea v-aș ruga să nu depășiți 3 minute.

 
Viorel Burlacu - trimitere la principiile în domeniul finanțelor elaborate de Nicolae Titulescu;

Deci, domnul Viorel Burlacu are cuvântul. Se pregătește domnul Romulus Raicu de la PUNR.

 

Domnul Viorel Burlacu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Între anii 1920-1921, deci într-o perioadă grea pentru țară, Nicolae Titulescu a fost ministrul de finanțe. Principiile elaborate de Titulescu, dacă ar fi cunoscute de reformatorii de alaltăieri, de ieri și de azi, aceștia ar avea motive să cadă pe gânduri. Aceste principii au fost:

l. Reducerea cheltuielilor publice până la limita unde începe dezorganizarea serviciilor.

2. Sporirea veniturilor bugetare, prin crearea de noi impozite "până la limita ce nu poate fi depășită, fără a stingeri producția".

3. Acoperirea datoriilor contractate în trecut, precum și a celor noi, "în măsura în care permit mijloacelor țării".

4. Introducerea impozitului pe venit, care le-a dat în cap îmbogățiților de război.

Guvernele post-revoluționare au scutit de impozit asupra venitului pe îmbogățiții din revoluție, ca să-i favorizeze.

5. Diminuarea impozitelor indirecte care "sfârșesc a apăsa clasele muncitorești și nu pe cele avute".

Iată cum ultimul punct stabilește legătura între Nicolae Titulescu și taxa pe valoarea adăugată.

În urmă cu 69 de ani, înainte ca "învârtiții post-revoluționari" să privească prin sticla televizorului la poporul acesta amărât, o figură ilustră a diplomației românești a elaborat niște principii sănătoase care arătau că o politică fiscală trebuie să fie stimulativă pentru dezvoltarea generală economică în sensul că nu trebuie să apară exagerări fiscale, care, pe lângă aspectele de injustiție socială, contribuie la înăbușirea din start a majorității acțiunilor de redresare și dezvoltare economică. De ce Nicolae Titulescu a rezistat numai un an ca ministru de finanțe? Simplu. Pentru că principiile lui vizau bunăstarea generală și nu numai bunăstarea îmbogățiților de război, fie că aceștia erau conservatori, liberali sau țărăniști.

Post-revoluționar, țara a avut parte numai de demolatori ai finanțelor țării. Politica fiscală și cea monetar-bancară a fost în favoarea îmbogățiților din revoluție, a miliardarilor de carton.

Îmi este teamă că eșecul fiscal să nu își ia o anume revanșă, adică să devină program, regim normal al existenței, așa cum a fost pe vremea comunismului de tip sovietic. Din acet motiv mi-am permis să fac trimitere la istorie, să arăt că principiile lui Nicolae Titulescu au temei.

Nu nutresc speranța că ministrul finanțelor va ține cont de punctul meu de vedere. Presupun că cei responsabili au emis indicații prețioase, care indicații, venind de undeva, mai de sus, au caracter obligatoriu. Vă rog să rețineți! Nota de plată cade în sarcina subalternilor. Istoria recentă confirmă acest principiu.

Vă mulțumesc.

 
Romulus Raicu - afirmarea poziției P.U.N.R. față de politica actuală în domeniul privatizării;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Romulus Raicu, se pregătește domnul Marian Ianculescu.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Încă de la preluarea puterii de către actuala coaliție majoritară, accelerarea procesului de privatizare s-a dorit a fi problema prioritară a programului de reformă a Cabinetului Ciorbea. După pozițiile exprimate până acum în Parlamentul României, toate partidele politice s-au pronunțat pentru sprijinirea procesului de privatizare. Diferențele dintre ele au apărut doar atunci când s-a pus problema căilor prin care să se desfășoare acest proces, a ritmului privatizării și a finalității sale.

Dintre posibilele variante ale privatizării, Guvernul a ales cea mai nefericită cale, aceea a privatizării prin lichidare. Așa se face că au fost închise numeroase întreprinderi, în speranța că vor sosi apoi și cumpărătorii. Din nefericire, în loc ca procesul de privatizare să înceapă cu unitățile care, într-adevăr, aveau cele mai mari datorii, pe lista neagră au fost trecute întreprinderi care chiar nu aveau datorii. În acest fel, au fost scoase la mezat întreprinderi pentru care Guvernul nu a gândit nici un fel de strategie. Cred că niciodată în istoria noastră nu am avut o perioadă în care să se înregistreze asemenea mari pierderi.

Trăim perioda unui adevărat jaf, prin care bunuri materiale, create de-a lungul a zeci de ani, sunt lichidate în câteva zile. Majoritatea populației este consternată de lupta care se dă între partidele politice din coaliția majoritră pentru acapararea unor poziții cheie în economia românească.

PUNR, ca partid politic, nu poate accepta o asemenea privatizare și de aceea cere oprirea, cu orice preț, a privatizării, care se face fără nici un fel de criterii asociate interesului național.

PUNR nu acceptă privatizarea care consfințește acapararea economiei naționale de către capitalul străin. El cere oprirea procesului de expropriere a poporului român, de proprietatea ce i se cuvine de facto și de iure.

Deși Guvernul și-a asumat răspunderea pentru Legea privatizării, noi apreciem că este necesară elaborarea unei noi Legi a privatizării, care să favorizeze, în primul rând, capitalul românesc.

În domeniile în care dispunem de materie primă proprie, de tehnologie de vârf, de piețe de desfacere, privatizarea trebuie să se facă prin participarea preferențială a capitalului autohton. Interesul național, atât de mult clamat de actuala putere, este pur și simplu călcat în picioare.

Guvernul Ciorbea nu manifestă nici cea mai mică împotrivire față de solicitările exagerate ale cercurilor din exterior. Rămâi practic uimit în fața neputinței actualei puteri în a apăra interesele majore ale țării.

În ciuda faptului că anul 1997 trebuia să fie anul marii privatizări, actuala Putere nu a reușit ceea ce și-a propus, iar haosul s-a adâncit și mai mult ca urmare a falimentării unui mare număr de întreprinderi mici și mijlocii. Mult trâmbițata schimbare în bine a devenit de fapt o schimbare în rău.

Domnilor guvernanți, dacă nu vă doare ceea ce se întâmplă azi cu economia românească, dacă nu vă mișcă imaginea unor oameni ajunși la disperare, dacă, profitând de durerea lor, vreți ca o mână de indivizi obedienți cercurilor financiare din afară, să-și satisfacă nesățioasele lor pofte de înavuțire, atunci mergeți înainte cu privatizarea.

PUNR nu va subscrie niciodată la o astfel de politică ce nu poate fi altfel catlogată decât politica dezastrului național.

Vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - replică la un nou atac la adresa P.D. S. R. din partea președintelui P.S.D.R.;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul Ianculescu.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am asistat, recent, la un nou atac grosolan la adresa celui mai puternic partid, aflat acum în opoziție, și anume Partidul Democrației Sociale din România. Mai trist este faptul că acest atac vine din partea unei alte formațiuni politice social democrată.

Recent, domnul Sergiu Cunescu, președintele Partidului Social Democrat Român, despre domnia sa fiind vorba, a declarat: "Aștept ca PDSR să se autodizolve și să se reformeze, iar persoanele competente din acesta să se înscrie în diverse partide social democrate".

Stimatule domnule Sergiu Cunescu,

PDSR nu se poate autodizolva, pentru că este un partid prea puternic și nici nu doreșe acest lucru, pentru a nu decepționa electoratul său, destul de numeros. Au mai încercat și alții să ne dizolve și n-au reușit. Vă reamintesc, domnule Cunescu, că și la alegerile din noiembrie 1996, când toată suflarea politică a țării, și de pe stânga și de pe dreapta eșicherului politic, au avut o singură țintă: lupta împotriva PDSR, cu toate acestea, PDSR, ca partid, a obținut cele mai bune rezultate, fiind și azi, mai ales după politica dezastruoasă pe care o practică coaliția CDR-USD-UDMR, cel mai puternic partid din România. Noi recunoaștem că am făcut și greșeli, firești pentru un partid nou, care a trebuit să preia frâiele puterii în condiții grele ale unei perioade de tranziții dificile. A fost singurul partid care s-a înhămat la treabă, restul partidelor politice, incluzând și pe cel al dumneavoastră, au refuzat oferta avansată de președintele de atunci al României, domnul Ion Iliescu, de a constitui un guvern de uniune națională.

În prezent, vreau să vă informez că PDSR este un partid social democrat modern, deja reformat, care are un statut nou, cu program politic nou, modern, o strategie politică și parlamentară și vine cu o ofertă nouă de guvernare, o alternativă la guvernarea din care faceți parte și dumneavoastră, bazată pe recunoașterea greșelilor noastre la guvernare, pe corectarea acestora și cu fața spre viitor pentru promovarea unei societăți a bunăstării și justiției sociale, adoptând conceputul de economie socială de piață durabilă, în concordanță cu orientările social democrației europene.

Iată domnule Sergiu Cunescu, că PDSR acționează ca un veritabil partid socil democrat european, că nu este afiliat încă la Internaționala Socialistă, cum sunteți dumneavoastră, este o realitate crudă și o eroare în același timp, așa că nu putem să ne autodizolvăm după cum ne dați dumneavoastră "indicații prețioase".

Dacă ne-am autodizolva și am trece cu toții, de exemplu în partidul dumneavoastră, PSDR, ar însemna să nu mai intrăm în Parlamentul României, iar acei care totuși ar vota noul PSDR, ar face-o din confuzia aranjării literelor PDSR-PSDR, ceea ce cred că s-a mai și întâmplat, dar în defavoarea noastră.

Singura soluție, stimate domnule Sergiu Cunescu, este nu autodizolvarea PDSR, așa după cum sugerați dumneavoastră, dizolvarea celui mai puternic partid din România la ora acuală, ci unirea tuturor partidelor social-democrate din România și crerea unui pol social democrat, care să constituie o contrapondere la ceea ce înseamnă CDR, cu care coabitați azi dumneavoastră, dar în defavoarea formațiunii politice pe care o reprezentați.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Sever Meșca - considerații pe marginea reușitei diplomatice de la Bagdad a secretarului general al O.N.U., Kofi Annan;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim. Domnul Sever Meșca, se pregătește domnul Lazăr Lădariu, dacă este prezent? Este la datorie. Bun obicei.

 

Domnul Sever Meșca:

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul România Mare salută cu bucurie și speranță reușita misiunii diplomatice pe care a întreprins-o, la Bagdad, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, domnul Kofi Annan.

Întreaga omenire a așteptat, cu sufletul la gură, rezultatele acestui veritabil tur de forță, care, în eventualitatea că ar fi eșuat, ar fi însemnat dezlegarea câinilor războiului și declanșarea unei catastrofe umanitare și ecologice de o gravitate excepțională.

Este pentru prima oară în epoca modernă, când un război, pus la punct până în ultimele amănunte, ia sfârșit îanainte de a fi început. Nutrim speranța ca , măcar acum, acei inspectori ONU care au dezinformat grav opinia publică, dar și toate acele forțe politice militare și mass-media, care au întreținut o scandaloasă isterie a războiului se vor rușina de atmosfera toxică pe care au creat-o. Avem totodată nădejdea că și președintele Irakului, Sadam Husein, va trage toate învățămintele necesare din această criză care, cu sigurnță că, nu s-ar fi escaladat, dacă el ar fi dat dovadă de spirit de cooperare cu organismele internaționale.

De fapt, toată lumea are de învățat din acest posibil coșmar, care, din fericire, a fost dezamorsat ca o bombă cu ceas, în ultima secundă. În situația nou creată apare, cu atât mai regretabilă poziția unor forțe politice de la noi din țară, în special a președintelui României, care s-a grăbit să-i expedieze Parlamentului o scrisoare de sprijin pentru o misiune militară într-o conflagrație care nici măcar nu s-a produs.

Ar fi de dorit ca nimeni să nu mai multe armata română ca pe o tablă de șah dintr-un colț în altul al planetei, când există atâtea treburi importante de rezolvat în România, unde mizeria pe timp de pace este mai devastatoare decât aceea din alte țări pe timp de război. Încă o dată, dinamica păcii, de care vorbea predecesorul lui Kofi Annan, marele diplomat român Nicolae Titulescu, într-un discurs antologic, s-a dovedit mai puternică și mai înțeleaptă decât cartea cu litere de foc a războiului. Sau vorba unui poet antic, "pacea este pentru conducători o glorie mai mare decât războiul".

În aceste momente, Acordul încheiat între ONU și Irak este un bun câștigat, un document pe care numai niște arhangheli ai războiului și ai morții îl pot ignora. În eventualitatea în care politicienii din SUA nu vor ține cont nici de această dată de hotărârile Consiliului de Securitate al ONU, precum și de opinia publică a propriului popor și a umanității, atunci ei sunt pierduți pentru civilizație și trebuie izolați de comunitatea internațională.

Exprimându-și încă o dată satisfacțfia pentru clarviziunea, pragmatismul și tenacitatea cu care acest diplomat de culoare din Ghana, a promovat valorile creștine ale păcii și concordiei, apărând viața atâtor copii nevinovați, Partidul România Mare propune ca domnul Kofi Annan să fie încununat cu premiul Nobel pentru pace.

De asemenea, considerăm că a venit vremea ca nedreptul embargou impus împotriva Irakului să fie anulat, pentru că nu mai are nici o justificare.

Doamne, ajută specia umană să nu se sinucidă și fă minunea să triumfe pacea și buna învoire între oameni!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Amin!

 
 

Domnul Sever Meșca:

Să vă audă Dumnezeu!

 
Lazăr Lădariu - intervenție pe marginea unor noi decizii ale primarului din Târgu - Mureș;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Lazăr Lădariu, se pregătește domnul Nicolae Popa, dacă este prezent.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un nou gest, greu de calificat, o nouă dovadă a inamiciției și a lipsei rațiunii din partea primarului Fodor Imre, alăturându-se cam multelor lui gafe din ultima vreme, au pus iar pe foc Târgu-Mureșul. Montarea plăcuțelor și înscrisurilor bilingve pe și în primăria orașului de pe Mureș, întărește convingerea fermă că fiecare pas, fiecare decizie a mai marelui urbei, fac parte dintr-un scenariu abil confecționat pentru neliniștea Transilvaniei, cu vădita intenție de a stârni nemulțumirea românilor ardeleni.

Nu o dată am atras, de la tribuna Camerei Deputaților, atenția guvernanților zilei că la Târgu-Mureș, ca și în cazul tragicelor și sângeroaselor evenimente din martie 1990, nimic nu mai este întâmplător, că orice demers necugetat poate oricând fi identic cu o canistră de benzină aruncată pe focul mocnit de aici. Nu o dată am tras semnale de alarmă că cei care recurg împotriva Constituției și a legilor României la astfel de acte, până când ordonanțele de urgență nr.22 și 36 nu trec prin Parlament, nu fac altceva decât să identifice actele lor cu o fățișă provocare, dușmănos instrumentată împotriva românilor.

Țin să amintesc aici, și cu acest prilej, răspunzând întrebării de ce se tem oare românii ardeleni, ceea ce îi aduceam la cunoștință și domnului președinte Constantinescu la 1 august 1997. Târgu-Mureșul nu-i, spuneam atunci, jumătate în Ungaria și cealaltă jumătate în România, ci este teritoriu românesc.

Azi, când urmașii grofilor, ai celor brusc deveniți din călăi victime, cer moșii, păduri și castele, viforele istoriei tind iarăși să învolbureze cerul Ardealului.

Ploconirea rușinoasă în fața Fondului Monetar Internațional și a legilor europenești în defavoarea celor românești și a demnității tradiționale, sunt o altă dovadă a neliniștii și a răului.

Românul ardelean cunoaște cel mai bine spusa din bătrâni: "tot pățitu-i înțelept". Golgota românilor din Harghita și Covasna, umiliți și jigniți în propria casă și vatră, ca și crimele și bestialitățile din timpul cedării Ardealului de Nord, prin Dictatul de la Viena din 1940, toate constituie dovezi elocvente într-o realitate de necontestat.

Șantajul UDMR-ist, confirmat și de promisiunea domnului Constantinescu de la Budapesta, care, depășindu-și prerogativele prezidențiale și constituționale, a promis universitate maghiară, tendința evidentă de a introduce prin ușa din dos cea de a doua limbă oficială, maghiara, constituie un alt motiv de temeri, iar, nu în ultimul rând, românilor le este încă vie în memorie, pătimirea din fosta regiune Mureș Autonomă Maghiară, când dintr-o întreagă organizație regională de partid, din 16 decembrie 1956, făceau parte doar doi români.

Așadar, ne întrebăm: au oare motive românii să fie liniștiți în fața noilor dovezi? Adepți ai naționalismului tradițional ardelenesc, membrii Partidului Unității Naționale Române vor lupta, așa cum au făcut și până acum, pentru drepturile românilor în propria lor țară, fără să cedăm presiunilor și șantajului de toate felurile. Totul în numele unui ideal național. La fel ca și înaintașii noștri, adresăm un apel tuturor parlamentarilor de peste munți: Nu așteptați, stimați colegi, să vină Dunărea tulbure! Va fi un semn că Mureșul plânge, iar frații dumneavoastră sunt iar în necaz. S-ar putea atunci, să fie prea târziu.

Vă mulțumesc.

 
Kerekes Karoly - replică la intervenția domnului Lazăr Lădariu;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, urmează domnul Károly Kerekes, se pregătește domnul Nicolae Popa.

 

Domnul Károly Kerekes:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

M-am înscris la intervenții, întrucât am prognozat că un alt deputat din județul Mureș, colegul Lazăr Ladariu, reprezentantul PUNR-ului, va avea azi o intervenție pe marginea unui nou eveniment târgu-mureșean, ce a avut loc săptămâna trecută în localitatea care a devenit cunoscută în noua noastră Europă printre altele și prin intoleranța față de inscripțiile bilingve.

Și de această dată, consecventul primar al municipiului, un om cu spirit european, nu a făcut altceva decât a aplicat prevederile art.58, alin.2 din Legea 69/1991 privind administrația publică locală, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului României nr.22/1997.

Din sală (partea stângă):

...spirit român, apoi al Europei...

 
 

Domnul Károly Kerekes:

Primarul nostru a procedat perfect legal prin inscripționarea clădirii primăriei și în limba maghiară într-o localitate în care etnia maghiară este prezentă într-o proporție de peste 50%.

Bineînțeles, protestul PUNR-ului este în nota obișnuită anti-maghiară, ceea ce nu mai surprinde pe nimeni.

 
 

Domnul Petre Țurlea (din bancă):

...dar cu Antonescu ce ați avut?!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Károly Kerekes:

Târgu-Mureșul, din păcate, are experiența tristă a vopsirii neobosite a tăblițelor bilingve, a lipsei de fermitate din partea organelor de urmărire penală. Doar diviziunea muncii este o noutate: în ultima vreme, aripa dură a PUNR-ului vopsește, iar cea moderată trage semnale de alarmă și plânge. Se pare că, în ciuda eforturilor făcute de România, de Guvernul său actual, pentru integrarea europeană, pentru reconcilierea istorică româno-maghiară, intoleranța față de minoritatea maghiară este departe de a fi eliminată. Degeaba aș invoca diferite documente internaționale. Știu că printre clișeele utilizate de către intoleranți se află și teza că: "Nu avem de la cine lua lecții". Totuși, aș îndrăzni, într-o manieră cu totul modestă, să citez din Legea nr.77/1993 privind drepturile minorităților naționale și etnice, art.53 lit.c) potrivit căruia: "Autoguvernarea la nivel de localitate este obligată să asigure ca inscripționarea plăcilor pe care se face cunoscută denumirea localității și a străzii, a instituțiilor publice, a organelor prestatoare de servicii sau anunțurile privind funcționarea acestora să poată fi citite, pe lângă modul de formulare și scriere în limba maghiară, cu conținut și formă identice și în limba minorității".

Pe evitarea oricărei neînțelegeri, țin să precizez că am citat legea ungară, adoptată de Parlamentul Republicii Ungaria în anul 1993, atunci când nu exista încă nici recomandarea 1201, nici Tratatul româno-maghiar.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Din sală (partea stângă):

Propuneți un român în Parlamentul ungar!

Din sală (partea stângă):

De ce nu țineți legea indiană?

 
Neculai Popa - tragerea unui semnal de alarmă în legătură cu instituirea unei stări de criză în ce privește situația agro-alimentară din România;

Domnul Vasile Lupu:

Vă rugăm liniște!

Deci, domnul Nicolae Popa, se pregătește domnul Petru Bejinariu. Este prezent?

 

Domnul Neculai Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După opt ani de tranziție, se poate constata că astăzi, în România, s-a instituit o stare de criză în ceea ce privește situația agro-alimentară, care oricând s-ar putea transforma într-o tragedie națională, punând sub semnul întrebării însăși supraviețuirea biologică a poporului român. În acești termeni trebuie analizată această problemă, și nu altfel.

Sigur că mulți dintre noi suntem tentați să facem analogie între criza alimentară a anilor '80 și cea de astăzi. Motivele de atunci sunt cunoscute; nu are rost să le mai analizăm. Cu atât mai mult, cu cât astăzi motivele care stau la baza actualei crize agro-alimentare sunt cu totul de altă natură.

Este inadmisibil ca în condițiile prezente, când resursele agro-alimentare ale României sunt recunoscute pe plan mondial, populația țării să fie împinsă spre pragul subzistenței. Din acest punct de vedere, acuz: necorelarea legislației cu nevoile stringente din acest domeniu, politica guvernamentală falimentară, cedările interesate și oculte ale cabinetului Ciorbea în fața intereselor străine, reducerea taxelor vamale, acceptarea mult prea ușoară a programului ASAL, politica prețurilor, necorelarea prețurilor cu indicele de creștere a inflației și cu indexarea salariilor.

Realitatea ne confirmă că, de fapt, noi nu suntem în situația unor deficiențe de calitate a produselor agro-alimentare, ci într-o situație de colaps. Oamenii cumpără ceapă și făină din Ungaria, cartofi din Turcia, ingrediente din Spania și Italia, carne de porc din Germania, Olanda, Polonia și chiar Statele Unite, lapte și legume din Olanda, ulei din Turcia, Grecia, Spania și Ungaria.

Deci, nu problema importurilor de produse agro-alimentare se impune a fi discutată, ci modul suspect în care se face și consecințele grave pe care le are asupra producției românești și a producătorilor autohtoni.

Așa se face mai ales că, în ultima perioadă, au apărut ca ciupercile o serie de SRL-uri căpușă, prin care se derulează și se practică tot felul de relații oculte cu firme de export internaționale.

Ca să nu mai vorbesc de faptul că, acum, în România se practică tot felul de politici de tip mafiot. Un exemplu în acest sens îl constituie și jocul taxelor vamale. Este inadmisibil ca, prin ordonanțe aberante, hrana pentru câini și pisici să fie scutită de taxe vamale, în timp ce concentrațiile proteice pentru complexele zootehnice să fie taxate până la 28%. Printr-o logică stranie a Guvernului Ciorbea, s-ar părea că regnul animal al lui Brigitte Bardot are toate șansele să fie transferat în unica și preponderenta zootehnie a României, așa cum cita, de altfel, și ziarul "Adevărul". Din păcate, însă, din tot acest joc al taxelor, un perdant este deja cunoscut: cetățeanul român.

Această stare de apocalips se corelează cu scăderea efectivelor de bovine și, nu în ultimul rând, cu o involuție dezastruoasă la efectivele de porcine.

Mai mult, toată această bâlbâială și lipsă de responsabilitate a experților Puterii în relațiile internaționale în materie de producție alimentară, generează efecte catastrofale asupra existenței poporului român și anume: afectează fondul biologic al națiunii, subminează starea de spirit a populației, respectiv moralul cetățenilor, alimentează o situație socio-economică explozivă care poate scăpa oricând de sub control, generează reapariția unor boli dispărute demult din România, specifice gradului avansat de sărăcie, lipsei de hrană și mizeriei.

Finalmente, toate acestea pot distruge încrederea populației în instituțiile democratice, în stat, în clasa politică aleasă prin vot liber și chiar de această populație.

Toate acestea ne îndreptățesc să credem că situația de față poate fi tradusă prin incompetență, lipsă de patriotism, mercantilism politic și nu greșim prea mult când spunem că, în anumite situații, actualii guvernanți pot fi acuzați chiar de subminare a economiei naționale.

Este de-a dreptul penibil ca, după ce s-a ordonat închiderea complexelor de porci și păsări, una din marile erori, de altfel, ale Guvernului, după ce țăranii au fost lăsați cu câmpul neînsămânțat, domnul Dinu Gavrilescu se declară, disprețuitor, că este este "mândru de criza din agricultură". Nu întâmplător, în ziarul "Jurnalul Național", în repetate rânduri a și fost declarat "omul negru al zilei". Și, ca să exemplificăm, amintesc faptul că, în medie, aproape 78% din consumul alimentar zilnic pe persoană, exprimat în calorii, provine din produse de origine vegetală.

Ca să nu mai vorbesc de faptul că, dacă cineva a avut îndrăzneala să se întrebe ce vor face țărănii cu recolta de grâu și de porumb a anului trecut, în loc să se stabilească o strategie coerentă, răspunsul a fost dat evaziv: "Eonomia de piață decide".

Stimați colegi,

În aceste condiții, îmi permit să expun în fața dumneavoastră câteva soluții de care actualii guvernanți ar trebui să țină cont: reconsiderarea politicii guvernamentale prin subvenționarea producției naționale - în mod obligatoriu, agricultura trebuie să beneficieze de intervenția statului; adecvarea legislației la realitățile concrete, astfel încât să se stimuleze potențialul agro-alimentar din România; politici vamale de natură să nu afecteze interesele agro-alimentare ale României; redresarea prin alte modalități a creșterii animalelor în România, prin complexele specializate și de mare eficiență; utilizarea corectă și cinstită a creditelor externe acordate agriculturii - selecționarea acestora să fie numai pentru producători, și nu spre sectorul de consum sau alte destinații.

Doamnelor și domnilor,

Am prezentat în fața dumneavoastră doar câteva din aspectele care ar putea redresa actuala situație, și în care se află agricultura românească.

Și dacă tot suntem în economia de piață, în fața acestei situații de o gravitate excepțională, pentru care găsesc ca principal vinovat Guvernul actual al României, fac următoarea propunere: scoaterea la licitație publică a funcției de prim-ministru și a celorlalte funcții ministeriale. Poate așa va ajunge și poporul român să aibă un Guvern demn de destinul său, de aspirația firească de a trăi în condiții omenești.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - intervenție cu titlul: Despre schimbarea în democrație;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Petru Bejinariu.

Se pregătește domnul Vasile Stan.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez intervenția de azi "Despre schimbarea în democrație".

La un an și mai bine de la marea și mereu clamata schimbare, constatăm cu îngrijorare că democrația în România capătă forme și exprimări derutante - toate în sprijinul demersurilor inițiate și derulate de coaliția guvernamentală.

În susținerea afirmației noastre, vă solicit îngăduința să enunț doar patru realități-argumente și care sunt grave ieșiri din zona democrației adevărate:

1) De notorietate politică, evident și publică, au devenit ordonanțele. Guvernul Ciorbea va rămâne supranumit "Guvernul- Ordonanță". În Parlamentul României au fost aduse în toți anii 1992-1996, timp în care au lucrat trei guverne, 20 de ordonanțe de urgență, iar Guvernul Ciorbea, numai într-un an, a emis 93.

Procedurile aplicate ordonanțelor de urgență, cum se știe, pe ruta transformării lor în legi, sunt prea mult grăbite și, deci, cu mari lacune. Dovadă stau ordonanțele de urgență pentru modificarea ordonanțelor de urgență sau chiar retragerea lor.

În săptămâna aceasta, bunăoară, din cele 14 legi în stadiu de dezbatere cu propunere de adoptare, opt legi sunt ordonanțe.

Este una din sursele discreditării Parlamentului.

2) Relațiile dintre Parlament - Guvern și Justiție, pe de o parte, și coaliția guvernamentală, pe de altă parte, nu sunt clar delimitate în practică și frecventele imixtiuni din partea Puterii încalcă principiul separației puterilor în stat.

Este o altă sursă a discreditării Parlamentului.

3) Prezența a tot felul de organisme și instanțe externe, de inspectori și controlori de la Banca Mondială la Poul Thomsen, care vin, constată și evaluează, critică sau laudă, dar mai ales influențează și impun decizii pentru poporul român în asistența autorităților noastre, nu înseamnă nici pe departe democrație reală și fertilă pentru țară.

Este o a treia zonă în care este discreditat Parlamentul.

4) În loc ca Ordonanța de urgență nr.36, pentru modificarea și completarea Legii învățământului, să-și urmeze cursul normal, în secret, în decembrie, se semnează protocale. Pe seama ei se fac promisiuni la Budapesta, la Cluj Napoca; UDMR-ul, sub amenințarea părăsirii guvernării, ne spune cum să votăm; iar recent, s-a constituit o supra-comisie, formată din 5 persoane, care să facă ca ordonanța "să treacă la Cameră fără probleme".

Este iarăși sursă pentru neîncredere în Parlament, dar mai ales pentru a-l influența în decizia sa.

Domnilor parlamentari,

Ca om al școlii, cu atât de mult respect adunat în lăuntricitatea mea față de instituția din care sunt onorat să fac parte, trebuie să-mi exprim aici îngrijorarea și mâhnirea față de gradul de coborâre a imaginii și rolului Parlamentului României în opinia publică, respectiv a electoratului român.

Să urci în Intercity și să maschezi însemnul de parlamentar, să eviți să-i spui interlocutorului, revoltat de politica actuală, că deții calitatea de demnitar, chiar și de la Putere, să auzi evaluări incomode, exprimări grave la adresa instituției noastre, prelungita și nemotivata acuzație privind așa-numitele "samavolnicii" în salarizarea parlamentarilor, imaginile voit defăimătoare din Camere, căutate insistent de TVR1 și comentate cu rea-credință, iar, recent, asociind la insuccesul guvernării clasa politică în general, și nu pe cea reală, cea de la Putere, sunt tot atâtea căi de discreditare a Parlamentului și a parlamentarilor, ceea ce, în opinia mea, este foarte grav pentru democrația din România.

Sunt cu mare îndreptățire când mă întreb, așadar: cine a avut și are interes să discrediteze Parlamentul țării? Căile pe care s-a ajuns aici le cunoaștem.

Domnilor parlamentari de la Putere,

În primă urgență, ieșiți pe postul național de televiziune condus de oamenii dumneavoastră, urcați la tribuna Camerelor conduse de oamenii dumneavoastră, puneți mâna pe condei la ziarele conduse de oamenii dumneavoastră și opriți, dacă nu este prea târziu, definitiva descalificare a instituției fundamentale a democrației din România!

Aș rămâne mai mult decât încântat să nu am dreptate!

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
Vasile Stan - comentariu privind întârzierea prezentării bugetului de stat pe 1998;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumim.

Urmează domnul Vasile Stan.

Să pregătește domnul Florea Buga. Este prezent?

 

Domnul Vasile Stan:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

În sfârșit, am fost amenințați cu sosirea bugetului pe 1998.

De fapt, această amenințare trebuia să o primim din octombrie 1997, conform Legii finanțelor publice.

Foarte târziu vine acest buget.

Ieri, la Președenție a avut loc o ședință inedită. De fapt, caracterul ei inedit a fost și recunoscut. Un consilier, prin telefon, invită Comisiile pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisiile pentru buget, finanțe și bănci la Cotroceni, ocolind partidele, ocolind grupurile parlamentare. După cum vedeți, Parlamentul este chemat la ordine la președinte. Eu știam că președintele ar trebui să se prezinte în fața Parlamentului.

Lăsăm la o parte caracterul inedit al acestei ședințe, dar, în ceea ce mă privește, declarația făcută, că: "s-au armonizat pozițiile"... Despre ce armonizare poate fi vorba, când, dintre soluțiile date, nu este bună nici una?

Deci, folosirea banilor din privatizare, așa cum vrea Guvernul, pentru a acoperi golurile din buget, în loc să îi folosim pentru restructurare, pentru modernizare, este o soluție neconformă.

Mărirea TVA-ului de la 22 la 28%, după ce l-am mărit de la 18 la 22%, și majorarea prețului benzinei cu 40%, așa cum vrea domnul Thomsen, va avea consecințe deosebite pentru populația acestei țări.

În încheiere, vreau să amintesc că, de la tribuna Camerei Deputaților, la începutul lunii decembrie 1994, fostul ministru de finanțe, actualul ministru al industriilor, Mircea Ciumara, și deputatul de tristă amintire, Dinu Patriciu, au cerut trimiterea în judecată a Guvernului Văcăroiu, pentru că n-a prezentat bugetul de stat.

Spuneți dumneavoastră, ce trebuie să cerem noi, când acest buget nu este venit pe 24 februarie?

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - critici privind promulgarea Ordonanței de urgență nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale;

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumim.

Domnul Florea Buga nu este.

Domnul Dumitru Bălăeț.

Se pregătește domnul Petre Țurlea.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În seara zilei de 19 februarie, jurnalele de seară de la televiziune au anunțat cu mare pompă că președintele Emil Constantinescu a promugat Legea privatizării.

Care lege? Nu este vorba de nici o lege, ci de o mare, imensă fraudă legislativă, pusă la cale de grupul financiar PNȚ-CD din jurul președintelui, în cârdășie cu primul-ministru, Victor Ciorbea, și, credem, și Petre Roman.

Altfel nu se explică mare comedie jucată de pe la sfârșitul lui decembrie anul trecut până acum de către cele două partide din coaliția guveramentală, PNȚCD și PD, privind grăbirea reformei și suspendarea lui Victor Ciorbea din funcția de prim-ministru.

"Din această dilemă nu puteți ieși!", vorba unui celebru personaj, care râdea în barbă spunând acestea, ceea ce fac, credem, și cei de azi.

Comedia cu miza păcălelii de acum a început exact în momentul în care domnul Ciorbea semna Ordonanța de urgență cu nr.88, din 29 decembrie 1997, privind privatizarea societăților comerciale. Ce i-o fi venit, tocmai atunci, primului-ministru să-l certe atât de rău pe cel mai răsfățat ministru al său, domnul Băsescu, încât acesta să-i arunce în nas demisia, iar el să o semneze chiar imediat?

De atunci, o adevărată batraciaonomahie tulbură până la cer biata Românie!

S-au putut auzi declarații peste declarații, amenințări peste amenințări, cu sfâșierea primului-ministru, cu apărarea acestuia etc. etc. Ambele variante erau pe cât de false, pe atât de posibile. Falsitatea consta în faptul că remanierea Guvernului Ciorbea se terminase doar cu câteva zile înainte de începerea noii comedii.

Asupra primului-ministru se puteau aduce obiecții la acea remaniere, care a durat ea însăși luni de zile, ceea ce nu s-a făcut.

Dacă contestările care au urmat după aceea au ajuns într-o formă violentă, datoria era a președintelui să medieze acest conflict, fie prin revocarea primului-ministru, fie printr-o declarație fățișă în favoarea acestuia. Președintele Constantinescu și-a declinat, însă, răspunderea și în această privință, recurgând la o stratagemă destul de străvezie. El a aruncat pisica moartă în curtea Parlamentului, convocându-l într-o sesiune extraordinară, pe 21 ianuarie 1998, pentru ca Guvernul "să-și angajeze răspunderea". De ce răspundere? Care răspundere?

Opoziția din Parlament a protestat zadarnic împotriva interpretării abuzive a art.113 din Constituție.

Partidele din coaliția majoritară, inclusiv PD-ul, care provocase scandalul, s-au reunit pentru a admite propunerea primului-ministru, asupra căruia se făcuse atâta tărăboi, de a-și angaja răspunderea. Asupra cui credeți? Tocmai asupra Ordonanței de urgență privind privatizarea, despre care, atunci când o emisese domnul Ciorbea, graseiase prin televizor că Parlamentul va putea să facă asupra ei obiecții și propuneri. De ce s-a răzgândit între timp domnul Ciorbea? De ce, de la Cotroceni a primit ordinul să-și angajeze răspunderea? De ce tocmai asupra acestei ordonanțe de urgență, căreia între timp i se dusese faima că este suspectă că scoate privatizarea de sub orice control și că dă undă verde factorilor guvernamentali, inclusiv FPS-ului, să facă jaf din economia națională?

Devine clar că forțele oculte care acționează în acest sens preferă să-și angajeze răspunderea, o răspundere politică fără nici un fel de urmări penale, decât să se supună unui control financiar-contabil efectiv și riguros.

Iată mare escrocherie care s-a jucat în Parlament de către coaliția guvernamentală, sub regia montată la Cotroceni.

Evident, Opoziția parlamentară ar fi putut să lanseze o moțiune de cenzură la adresa Guvernului pe tema acestei nenorocite ordonanțe. Din păcate, ea n-a făcut acest lucru, mizând pe o radicalizare a deputaților și senatorilor PD-ului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Chiar cu riscul de a nu fi avut sorți de izbândă în Parlament, o moțiune de cenzură pe tema Ordonanței cu privatizarea ar fi avut meritul de a fi atras atenția opiniei publice asupra pericolului vinderii pe nimic la străini, printr-o lege frauduloasă, a economiei naționale. Și această șasă a fost pierdută.

Acum se vede bine că regizorul de la Cotroceni a condus această păcăleală a Parlamentului, a opiniei publice, a poporului.

Scandaloasa Ordonanță nr.88 a fost promulgată drept lege a privatizării fără să se mai discute în Parlament, fără să i se aducă obiecții și îmbunătățiri. Ea poate să funcționeze în continuare și fără cel ce a emis-o.

De acum, domnul Ciorbea poate fi sacrificat. Domnul Ciorbea și-a îndeplinit cu vârf și îndesat misiunea. Cererea PD-ului poate fi de acum satisfăcută, iar tragi-comedia care sfâșie România poate fi continuată cu și mai mult brio.

Aplaudați, domnilor de la Putere, aplaudați!

 
Petre Țurlea - prezentarea unui memoriu legat de proprietatea funciară a Bisericii Ortodoxe Române din Târgul Secuiesc;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Petre Țurlea are cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă dau o veste bună la început. În urma intervențiilor repetate ale mele și ale ziarului "Adevărul", săptămâna trecută, pe 16, Consiliul local din Târgul Secuiesc a fost constrâns să anuleze acea hotărâre samavolnică de schimbare, de rebotezare în maghiară a 24 de străzi din Târgul Secuiesc.

Ar trebui ca toți primarii care au făcut asemenea acțiuni samavolnice să urmeze această hotărâre din Târgul Secuiesc.

Iată pentru ce am venit astăzi la tribună.

Distinse domnule vicepreședinte Lupu,

Mă bucură faptul că astăzi prezidați tocmai domnia-voastră, pentru că vreau să aduc în atenția Camerei Deputaților un memoriu către Parlamentul României, legat de proprietatea funciară.

Se știe că în Harghita și Covasna singura instituție în jurul căreia se mai adună românii a rămas Biserica Ortodoxă. Din fericire, în fruntea Episcopiei de Harghita și Covasna se află un om, episcopul Sălăjean, care este și foarte bun patriot, dar și un foarte bun gospodar. Tocmai datorită rolului Bisericii Ortodoxe Române, împotriva acesteia se îndreaptă, în ultima perioadă, cele mai importante lovituri venite din partea administrației, condusă, dominată de către UDMR, în special împiedicând Biserica Ortodoxă Română să-și reia proprietățile funciare. Este cazul marii majorități a parohiilor românești din Harghita și Covasna.

Vă voi prezenta, stimați colegi, un memoriu zguduitor al preotului din Târgul Secuiesc, care slujește în același timp la trei biserici: și la biserica din Turia și din Poian. Aceste biserici românești, ca de altfel marea majoritate a bisericilor românești din cele două județe, în perioada 1923 - 1931 au fost împroprietărite de către statul român cu mai multe terenuri, și intravilane și terenuri agricole, care în mare parte au rămas în proprietatea acestor biserici până la colectivizare, până prin anii 1962 -1963. Este și cazul bisericii din Târgul Secuiesc.

Interesant este faptul că ultimele proprietăți ale acestei biserici au fost confiscate de către administrația UDMR-istă din Târgul Secuiesc în 1991, deci după Revoluția din 1989.

Și aici, aș vrea să vă spun un lucru cu totul ilariant. Culmea este faptul că în 1944, deci administrația hortistă din acea zonă a recunoscut, printr-un document din 4 martie 1944, stăpânirea Bisericii Ortodoxe Române din Târgul Secuiesc asupra acestor bunuri. Iată aici foto-copia documentului din 4 martie 1944; este înregistrată, deci autentificată, semnată, ștampilată de către autoritățile de atunci, are inclusiv timbru fiscal al autorităților hortiste maghiare.

Deci, administrația fascistă hortistă s-a arătat mai înțelegătoare față de Biserica Ortodoxă Română din Târgul Secuiesc decât actuala administrație UDMR-istă.

Vă citesc în final un pasaj din acest memoriu zguduitor al preotului din Târgul Secuiesc: "Drept aceea, ne întristează, spune preotul român de acolo, foarte mult faptul că actuala conducere a statului român creștin și democrat confiscă fără milă, după atâția ani, toate aceste proprietăți imobiliare și terenuri, lăsând în sărăcie biserica noastră strămoșească, care a fost, este și mereu va rămâne leagănul credinței și al culturii naționale a românilor trăitori pe aceste meleaguri secuizate. Prin urmare, dacă mai aveți sentimente de frățietate românească și solidaritate creștinească cu noi, românii de pe aici, să luați măsuri urgente prin care Biserica noastră, care se află în asemenea situație, să poată folosi în continuare aceste terenuri și clădiri."

Înaintez, domnule vicepreședinte, domnului președinte al Camerei Deputaților, domnul Ion Diaconescu, acest strigăt de ajutor din patea preoților români din Harghita și Covasna, cu rugămintea de a-i ajuta, pentru că, ajutându-i pe ei, ajutați în ultimă instanță națiunea română să dăinuiască.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Dacă mai aveți și alte elemente, se poate face dreptate.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Avem.

 
Vasile Vetișanu - replică la intervenția domnului deputat Dumitru Pâslaru, din ziua de 17 februarie 1998;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Vasile Vetișanu are cuvântul.

Se pregătește domnul Dumitru Pâslaru.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Aș fi vrut ca în intervenția mea de astăzi să evoc un uriaș al culturii românești, pe Bogdan Petriceicu Hașdeu, de la a cărui naștere se împlinesc 160 de ani, la 26 februarie. Mai ales că a fost un fiu la Basarabiei, care, întocmai ca tatăl său, Alexandru Hașdeu, a văzut pericolul rusesc de totdeauna, printr-un adevăr verificat de la Petru cel Mare până la doctrina Brejnev.

Aș fi vrut să evoc figura marelui european Horea, care a fost sacrificat la 28 februarie într-un mod barbar, și ale cărui idei sociale au fost deschizătoare de drumuri.

Îmi pare rău că nu pot să fac acest lucru, și sunt nevoit, pentru că în intervenția de săptămâna trecută nu am putut susține cuvântul meu, să prezint astăzi o intervenție legală de modul în care a fost ridicată o problemă de către domnul deputat PDSR, Pâslaru, care a susținut că scoaterea la concurs a postului de conducere al revistei "Literatorul" de către ministrul culturii, domnul Ion Caramitru, nu ar avea nici un temei, constituind, dimpotrivă, o sfidare la adresa scriitorului Fănuș Neagu.

Mai direct spus, domnul Fănuș Neagu, fiind un mare scriitor român, lucru de care nimeni nu se îndoiește în această țară, ar trebui să se supună unei legi valabile prin Constituție pentru toți cetățenii acestei țări, dar nu și pentru el. Mai exact, nu și pentru o elită, fie ea și scriitoricească, de la care ușor se poate ajunge la o elită politică.

Eu văd aici începutul unor discriminări promovate de către un reprezentant al celui mai reprezentativ partid din Opoziție.

Consider, de asemenea, și am făcut și public acest lucru, că o asemenea optică este de esență ceaușistă și ne amintește de figura "sinistrei", care a devenit academician fără să susțină niciodată un discurs de recepție, de intrare în Academia Română, deoarece, prin zeloșii oameni ai zilei, era considerată din naștere "savant de renume mondial".

Există însă și un alt exemplu, din secolul trecut, legat de Mihai Eminescu, care, venind de la Viena, la propunerea lui Titu Maiorescu, s-a considerat că ar putea prin consurs ocupa o catedră la Iași, deși era marele Eminescu, și niciodată nu s-a considerat în epocă faptul că aceasta ar înseamna o lezare a personalității lui Mihai Eminescu.

Este cu atât mai curios și mai surprinzător că parlamentarii care elaborează legile, de la tribuna Parlamentului cer să se renunțe la aplicarea lor, uitând un adevăr scris pe frontispiciile tuturor ziarelor, că "Nimeni nu este mai presus de lege", adevăr înscris și în Constituție.

Și cu atât mai de neînțeles ne apare, în intervenția domnului deputat, încercarea de a-l încadra, într-un mod nemotivat, lucru pe care l-a recunoscut la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, de a-l încadra pe omul de cultură Grigore Grigurcu alături de un Alexandru Toma și Dan Deșliu. Spun că acesta din urmă are meritul mare că, înainte de a muri, i-a blestemat pe cei care i-au furat conștiința, deci i-a blestemat pe cei pe care, de fapt, i-a elogiat.

Grigore Grigurcu, însă, trebuie să spunem acest lucru, a fost un contestatar sub regimul comunist. Și, din păcate, s-a uitat acest lucru: că apologeții "sinistrei", care o numeau pe aceasta "mama noastră" și hăulitorii din Cenacluri, care îl numeau pe "odiosul" "Baciul nostru", au elogiat regimul comunist în mod fățiș și nostalgic îl elogiază și astăzi.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Pâslaru - critici la adresa legalității unor acțiuni ale ministrului culturii în încercarea sa de a instaura realismul reformei triumfătoare;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

Domnul Dumitru Pâslaru. Se pregătește domnul Aron Popa, de la Independenți. Prezent? Lipsește.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Mulțumesc domnului coleg Vetișanu că, în loc să evoce pe Hașdeu și pe Horea, l-a evocat de la această tribună pe deputatul Pâslaru.

Voiam, de fapt, să spun în intervenția mea, care vine în continuarea acestui caz, că, așa cum știți, și este un lucru îndeobște cunoscut, tinerii, artiștii și intelectualii sunt în general categoriile socio-profesionale cel mai ușor de mistificat, de păcălit de către regimurile politice demagogice. De ce? Deoarece tinerilor li se flutură în campanie electorală prin față idealuri, artiștilor - esențe și intelectualilor - principii. În numele acestor principii, esențe și idealuri, aceste categorii sociale de mare valoare devin susținătoare, uneori entuziaste, a regimurilor autoritare, dictatoriale, sau a celor care practică terorismul de stat. Și nu spun o noutate, pentru că se cunoaște aderența unor intelectuali de valoare la mișcarea naționalist-socialistă, intelectualii francezi care au susținut într-o perioadă chiar marxismul și comunismul sovietic.

Dar, ceea ce este grav în această iluzie istorică este faptul că primii loviți de regimurile politice care au ajuns la conducere prin acest sprijin generos sunt chiar artiștii, intelectualii și tinerii. Și voiam să evoc aici modul prin care Televiziunea Română a mistificat vineri seara mișcarea socială de amploare pe care o reprezintă mișcarea SANITAS, mișcare de intelectuali, care reprezintă victimele acestui an de guvernare țărănistă.

În legătură cu o intervenție a domnului Vetișanu, vreau să spun că într-adevăr se poate invoca legea pentru anumite cazuri. Și din punct de vedere oficial, formal și legal, Fănuș Neagu putea fi într-adevăr supus unui examen. Numai că legea, așa cum am spus și în altă împrejurare, poate fi utilizată pentru a atinge și scopuri mult mai puțin nobile, lucru pe care-l face domnul Caramitru în mod intenționat și în mod coerent pe o anumită orientare politică, aceea care conduce la intenția de a instaura în România un nou realism, realismul reformei triumfătoare, pe fondul unei epurări în domeniul culturii și realizării unui index cu personalități literare, artistice, numite colaboraționiști, după formula neinspirată a domnului Liiceanu, care considera că Sadoveanu, Călinescu, Arghezi și Vianu au fost colaboraționiști ai vechiului regim și pentru aceasta, probabil în viziunea sa neo-stalinistă, ar trebui scoși din biblioteci.

Aș aduce două exemple în legătură cu modul în care se aplică legea de către domnul Caramitru. La Craiova, după lansarea volumului "O corabie spre Bethleem" a lui Fănuș Neagu, domnul Caramitru îl demite pe redactorul-șef al Editurii "Scrisul românesc" Tudor Nedelcea. La concursul care urmează, se înscrie chiar Tudor Nedelcea, fostul redactor-șef. Aflând, domnul ministru renunță la concurs și-l numește, deci îl numește pe un oarecare Grigore Ghica.

Același lucru s-a întâmplat la Peleș, unde s-au ținut două concursuri pentru ocuparea postului de director al muzeului. La primul concurs din iunie 1997 a câștigat Mihai Gorgoi, directorul interimar de un an și două luni, dar nu a primit ordinul de numire pe post, ci s-a organizat un al doilea concurs câteva luni mai târziu, când a câștigat cine trebuia să câștige, adică o doamnă Gabriela Popa, care a primit misiunea foarte fermă să transforme Peleșul într-un centru de activitate intens monarhistă. Lucru care, oarecum, se potrivește.

Iată, deci, în ce fel înțelege domnul Caramitru să aplice legea pentru numirea pe posturile de conducere în instituțiile culturale.

Și faptul că noi ne extaziem aici de dragul legii și pentru idealul domniei ei absolute este foarte normal într-o instituție care se ocupă cu legiferarea.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - exprimarea nedumeririi față de hotărârea de Guvern și articolele din presă legate de instituirea Zilei drapelului național;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul Dărămuș Nicolae.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Anul acesta se împlinește un secol și jumătate de la Revoluția din 1848-'49 din Țările Române. După cum bine se știe, evenimentul istoric de acum 150 de ani a avut largi și adânci semnificații pentru istoria poporului nostru, pentru dezvoltarea modernă a României. Ca atare, se impune să-l evocăm și să-l comemorăm cu fastul cuvenit.

Dintr-un articol apărut la sfârșitul săptămânii trecute în ziarul "Național", deci vineri, 20, anul curent, am aflat cu satisfacție că Guvernul Român a emis o hotărâre specială prin care se preconizează că la împlinirea a 150 de ani de la Revoluția de la 1848, "anul 1998 să fie declarat an jubiliar".

Ca istoric, ca cetățean și ca deputat al PUNR, apreciez intenția Guvernului ca binevenită. Este normal. Este absolut necesar ca măcar în astfel de prilejuri să se comemoreze evenimentele istorice mari și glorioase care ne-au jalonat istoria multimilenară.

Generațiile actuale trebuie să cunoască pe larg, în lumina adevărului istoric, luptele și sacrificiile înaintașilor pentru libertate, unitate și o viață mai bună - deziderate majore ale Revoluției de la 1848-'49 din spațiul românesc.

Din articolul la care m-am referit, rezultă, printre altele, că în cadrul hotărârii emise de Guvern, se prevede că "ziua de 24 februarie se declară Ziua Tricolorului", prilej cu care se vor organiza expoziții, simpozioane și alte acțiuni cu tematică specifică.

Astăzi, altă surprinză. "Cronica" titrează, deci, 24 februarie: "Astăzi, Ziua Tricolorului. Se anunță festivități la Arcul de Triumf .... etc. ... orele 12,00".

Voci din sală:

26 iunie!

 
 

Domnul Nicolae Ionescu:

Citiți "Cronica" de azi!

În calitate de istoric, sincer să fiu, am fost profund surprins de ce s-a ales ca Zi a Tricolorului, de altfel idee frumoasă, cu sensuri adânci și curat național-patriotice, data de 24 februarie. După câte știu și după cum se stipulează în documentele de epocă, ziua în care Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească a emis decretul prin care a adoptat tricolorul ca steag național, este 14, deci 26 iunie '48, nu 24 februarie.

Este vorba de primul decret emis de reprezentanții noii puteri revoluționare, document care are următoarea formulare - de fapt, a fost prezentat și ieri:

"1. Decret pentru Steagul național și Deviza română. În numele poporului român, dreptate și frăție. Guvernul vremelnic decretă: Steagul național va avea trei culori: albastru, galben, roșu. Deviza română, care va fi scrisă atât pe Steag, cât și pe monumente și pe decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte: Dreptate-Frăție. Dreptatea, această stea strălucitoare, care luminează omenirea și o povățuiește în calea binelui, voiește ca oamenii să fie mai întâi slobozi și deopotrivă și frați. Acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescu folos". Semnează membrii Guvernului provizoriu, nr.1 anul 1848, iunie 14.

Dacă așa stau lucrurile, atunci îmi permit să-i întreb pe cei care au elaborat hotărârea la care mă refer și care a fost menționată în presă. Și în primul rând, pe domnul prim-ministru: ce criterii, ce argumente, ce documente au stat la bază atunci când s-a vrut să se stabilească ziua de 24 februarie ca Zi a Tricolorului? Deci s-a vrut. Și nu ziua de 14, deci 26 iunie, când, de fapt, s-a emis Decretul Guvernului revoluționar pentru instituirea steagului tricolor ca steag național.

Dacă în ziare, sau chiar în hotărârile de Guvern s-a strecurat vreo eroare, să se spună deschis și să se corecteze. Dacă nu, să ni se explice cele de cuvință.

În articolul la care m-am referit se arată că hotărârea de Guvern privitoare la aniversarea împlinirii a 150 de ani de la Revoluția Română de la 1848 a fost transmisă Parlamentului. Într-adevăr, PDSR a inițiat propunerea legislativă nr.55/19.02.1998 privind proclamarea Zilei drapelului național la 26 iunie, în mod corect, ce a fost supusă ieri în Cameră.

Oare prin fixarea forțată a datei de 24 februarie ca Zi a Drapelului revenim la practica regimului comunist de a forța alinierea istoriei noastre naționale la cea europeană? Din nou, ploconirea în fața marilor Puteri?

Faptul că revoluționarii români au hotărât abia la 26 iunie '48 declararea oficială a tricolorului românesc ca drapel național, și nu în apropierea declanșării revoluției în Franța, la 22 februarie, nu scade cu nimic valoarea deciziei din iunie a guvernului revoluționar de la București.

Încă o dată, ne revin în memorie cuvintele marelui Bălcescu: "Revoluția europeană fu ocazia, iar nu cauza revoluției române".

Îmi rezerv dreptul să vin cu unele propuneri concrete în legătură cu evenimentele pe care urmează să le sărbătorim în perioada martie-iunie din acest an.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Nicolae Dărămuș - semnalarea situațiilor critice din industria lemnului și posibila lor remediere;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

Domnul Dărămuș Nicolae. Se pregătește domnul Márton Árpád.

 

Domnul Nicolae Octavian Dărămuș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Industria mobilei era unul - și momentan, chiar mai este - dintre sectoarele industriei românești bine dezvoltat, România ocupând locul 5 în Europa la exportul de mobilă, rezultând din acest export pentru țară un aport valutar de aproximativ o jumătate de miliard de dolari pe an.

Tot acest export se realiza și se mai realizează în aproximativ 2 mii de unități de profil aflate în funcțiune.

Influența demolatoare a Guvernului Ciorbea, materializată în special în acțiunea de închidere de întreprinderi fără nici o analiză prealabilă a activității acestora, a ocolit până nu demult acest sector industrial, fiind unul dintre puținele sectoare ale economiei românești care funcționa cât de cât acceptabil, bazat în special pe relații contractuale de export, consolidate și păstrate de-a lungul anilor.

Iată că, prin ultimele măsuri ale Guvernului, respectiv Ordonanța nr.36/1997, cea care liberalizează comerțul cu materie primă lemnoasă, în special exportul de bușteni, și Ordonanța de urgență nr.69/1997, care liberalizează prețul materiei prime, respectiv al masei lemnoase de pe picior, aplicabilă începând cu acest an, a făcut ca accesul producătorilor de mobilă la materia primă se devină aproape imposibil.

Această din ultimă măsură a schimbat regimul comercial al masei lemnoase, ceea ce a condus la o explozie în lanț a prețurilor materiei prime, masă lemnoasă pe picior și, deci, implicit la bușteni, ceea ce va duce ca mobila românească să fie necompetitivă, iar România riscă să iasă complet de pe piața mondială a mobilei.

Această perspectivă dezastruoasă, cu implicații directe și în balanța comercială a țării, trebuie pusă alături și cu aproape sigurele disponibilizări de personal de la acest sector. Asta le mai lipsea salariaților din industria lemnului, posibila pierdere a locurilor de muncă, deoarece și așa aceștia aveau cele mai mici salarii în comparație cu salariații din toate celelalte ramuri productive de la noi din țară.

Se pune, firesc, întrebarea: ce este de făcut? Ce cer sindicatele, care sunt gata să iasă în stradă?

Din informațiile pe care le am, acumulate în urma contactelor cu numeroși specialiști din domeniu, dar și cu sindicaliști, ar fi necesar un set de măsuri ce trebuie fundamentate prin acte normative, în special de la nivelul Guvernului, dar și al ministerelor de resort și care după aceea trebuie respectate în litera lor.

Aceste măsuri le putem structura astfel.

1. În domeniul materiilor prime lemnoase:

a) fundamentarea obiectivă a prețurilor de pornire a licitațiilor de masă lemnoasă, urmărind realismul acestor prețuri și cumpărarea lor cu prețurile practicate până în prezent; respectarea Regulamentului de comercializare a materiilor prime lemnoase, prin punerea în aplicarea a celor două licitații principale, prima la începutul anului forestier, 15 august-15 septembrie, iar a doua, la începutul primăverii, 1 martie-15 mai, scopul fiind pregătirea producției din timp, cât și continuitatea proceselor de producție în industriile care utilizează lemnul. Pentru anul 1998, Hotărârea Guvernului nr.796 din 2.XII.1997, prin care se stabilea nivelul volumului de masă lemnoasă exportabilă a fost emis excesiv de târziu.

Cer renunțarea la obligații financiare aberante și în avans ale agenților economici către furnizorii de materie primă, respectiv Regia Națională a Pădurilor.

b) renunțarea de către Regia Națională a Pădurilor la sistemul exploatărilor forestiere în regie proprie, această metodă promovând concurența neloială, datorită costurilor de producție diferite de la agenți economici la regie, regia reținând preferențial proiecte mai bune, în condiții de teren mai ușoare.

2. În domeniul exportului:

a) contingentarea exportului de bușteni, în special de fag și stejar;

b) promovarea unui sistem fiscal penalizator pentru exportul de materii prime inferior prelucrate, inclusiv aplicarea acestuia la cherestea;

c) găsirea unor forme de stimulare a exportului la produsele finite, ca mobila, de exemplu, forme ce ar putea consta în bonificații de dobândă la creditele pentru producția de export, sau accesul exportatorilor la credite în valută pentru finanțarea producției de export.

Stimați colegi,

Am ridicat această problemă din industria lemnului acum, când încă nu e prea târziu și când noi, dar și Guvernul investit de noi mai putem face ceva pentru că acest sector să nu alunece pe toboganul pe care au alunecat alte sectoare de la noi - minerit, industria metalurgică, industria de apărare, industria de prelucrare a bumbacului și așa mai departe.

Sigur, am ridicat aceste probleme și în calitate de deputat de Alba, județ care, momentan, mai are o puternică industrie de exploatare și prelucrare a lemnului și pe care nu o vrem pusă la pământ, asa după cum se prevede pentru etapa imediat următoare.

Vă mulțumesc.

 
Marton Arpad - exprimarea îngrijorării privind aspecte din practica unor partide;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Márton Árpád. Se pregătește domnul deputat Vitcu.

 

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Doamnelor și domnilor,

Domnule vicepreședinte,

Cuvintele pe care o să le auziți, deja, parțial au fost confirmate de câțiva dintre distinșii oratori de la această tribună.

În vara anului trecut, în presa din România s-a declanșat o vastă campanie antimaghiară, campanie continuată la toamnă, de la acest microfon, prin luări de cuvânt de marți dimineața, drept mărturie stând cele 55 de astfel de intervenții din totalul de 251 de declarații politice. Adică aproape fiecare al patrulea deputat grăia într-o formă sau alta despre așa-zisa problemă maghiară.

Am folosit această formulare largă, pentru că și oratorii de la această tribună au găsit căi variate de a flutura aceeași temă a dușmanului public numărul 1, fiind atacate sau denigrate când unele persoane publice, când anumite doleanțe sau decizii, când Uniunea noastră, când în parte sau în întregime, comunitatea maghiară.

Această stare de fapt ar trebui să ne îngrijoreze profund. Dar trebuie să observăm că și asta face parte integrantă din adevăr, că 95% adică 52 din 55 de astfel de intervenții au fost ale deputaților din două partide care, în noiembrie '96, abia au depășit pragul electoral.

Am fost catalogați fasciști. Această ideologie s-a născut, a reușit să acceadă la putere și să declanșeze un război mondial pe fondul unei situații de criză economică. După unii autori, vehemența anticomunistă a acestor partide s-ar datora faptului că ele reprezintă o dizidență comunistă care a înlocuit lupta de clasă cu cea rasială, adică, pentru toate problemele sociale, aidoma comuniștilor, făcând răspunzătoare o minoritate, dușman al întregului popor.

Iată doar unul din caracterele esențiale ale acestor tipuri de formațiuni politice sau paramilitare, celălalt, tot determinant, fiind săția de putere și modul bestial de a uza de ea, scopul principal al fascismului fiind acapararea și monopolizarea puterii de stat. Vă reamintesc, doamnelor și domnilor, că cel italian nu s-a născut în Anglia, nici cel german în China, ci în țara unde poporul respectiv reprezenta majoritatea cetățenilor, ducând chiar la ruinarea acelei țări, mutilarea clasei politice și intelectuale a comunității respective.

Ca atare, doamnelor și domnilor, dacă există pericolul renașterii ideologiei fasciste în țară, el nu trebuie căutat în rândul minoritarilor, pentru că ei n-au cum să acceadă la putere de stat și n-au cum s-o monopolizeze.

Iorga, doamnelor și domnilor, nu a fost ucis nici de evrei, nici de romi, nici măcar de maghiari.

Vă mulțumesc.

O voce din sală:

Numai Horea!

 
Mihai Vitcu - omagiu adus marelui sculptor, pictor, grafician Ion Irimescu.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Vitcu, ultimul vorbitor.

Stimați colegi, am dublat timpul de intervenție. La ora l0,00 am alt program și nu am încotro.

Deci, noi am început la 8,32. Aveam 50 de minute până la 9,20. Acum este ora 10,00. Mai mult nu se poate.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În aceste zile, lumea artelor, și nu numai, trăiește bucuria aniversării unei mari personalități care, prin opera sa, a depășit de mult hotarele țării sale.

Îmi fac o datorie de onoare de a vorbi, sub cupola maiestoasă a Parlamentului, de marele sculptor, pictor și grafician Ion Irimescu, care în aceste zile își sărbătorește aproape un secol de existență, un om modest, de o vârstă cât veacul, harnic cum stă bine marilor spirite.

Gândindu-mă la maestru, îmi vin în minte câteva versuri din marele Iorga: "Bătrânul, stând pe culme drept/A fost la drum o călăuză/Și în vreme aspră și ursuză/El cu furtunile a dat piept".

Născut la 27 februarie 1903, Ion Irimescu urmează cursurile învățământului primar și secundar la Fălticeni, unde-și face debutul artistic.

Elev al lui Dimitrie Paciurea și Oscar Han, la Școala de Belle Arte din București, Ion Irimescu obține o bursă de studii prin concurs la Paris, în anii 1932-'33, la Academia Grand Chaumiere, atras de marii sculptori francezi Rodin și Bourdelle, creația pariziană a lui Irimescu avea să fie răsplătită de Societatea Artiștilor Francezi, acordându-i-se "Mențiunea de onoare".

Întors în țară, își va continua activitatea didactică la Academiile de Artă din Iași, Cluj și București, consacrându-se, totodată, muncii de atelier.

Efortul creator a fost răsplătit prin numeroase și importante premii naționale și internaționale. Fiind îndrăgostit de firesc, opunându-se întotdeauna judecăților pripite, maestrul, prin tot ceea ce înfăptuiește, ne dezvăluie cu sfială dragostea profundă pentru om.

Pătruns în intimitatea atelierului, te întâmpină după spusele criticului Gheorghe Ciobanu "un codru de tăcere și un ocean de gândire". Observi cum nimic din afară nu tulbură acea îndepărtare și discreție fără izolare, de care un geniu are nevoie. În asemenea loc, nici entuziasmul admiratorilor, nici aplauzele, nici critica nu-l poate ajunge.

Frumusețea și noblețea chipului său prelung sunt parcă elemente de limbaj plastic, care s-au transmis genetic copiilor săi de suflet, compozițiile sale.

Blândețea, cumpătarea, bunătatea, sobrietatea, discreția, pudoarea, umorul, autoironia sunt atributele pe care maestrul le-a moștenit și le transmite mai departe prin arta sa. Artisul este un om între oameni care, așa cum spunea Bethoveen, "nu plânge, ci arde ca o flacără". Și, chiar dacă plânge uneori, copleșit de dramatismul vieții, o face pentru puțină vreme. Focul lui interior îi usucă lacrimile și nu-i dă clipa de răgaz pentru sine și-l îndeamnă mereu spre atingerea sublimului în artă.

Cu ce superlative poți caracteriza un om care a donat orașului Fălticeni, unde și-a petrecut anii frumoși ai copilăriei, după propria-i mărturisire, o mare parte a strădaniilor sale creatoare adunate într-un muzeu ce-i poartă azi numele "Ion Irimescu". Inaugurat într-o zi de februarie 1975, Muzeul de Artă "Ion Irimescu" are un patrimoniu de 320 de sculpturi, peste 1.000 de desene și un valoros fond de carte, multe fiind ediții rare.

Maestrul Ion Irimescu face parte din cele peste 100 de personalități ale culturii naționale ce-și leagă numele de Fălticeni, unii, comparând orașul cu marile centre spirituale ale Europei, Florența sau Weimar, oraș care, din păcate, încă nu-și găsește locul în circuitul turistic al României.

Închei, prin a invoca cuvintele de duh ale unui spirit contemporan: "Comunitatea artistică românească se poate socoti privilegiată că are în vremuri agitate și smintitoare norocul de a se afla în văcinătatea unei prezențe echilibrate și candide".

Ion Irimescu întruchipează normalitatea creativității și civilizația stilului. Avem nevoie de ele, ca de însăși memora noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Suspendăm ședința. Vom relua lucrările în plen joi, la orele 8,30.

Ședința s-a încheiat la ora 10,00.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 26 mai 2020, 21:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro