Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 24 martie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 24-03-1998 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 24 martie 1998

Prezentarea și adoptarea ordinii de zi

Ședința a început la ora 15,55.

Lucrările ședinței sunt conduse de domnul vicepreședinte al Camerei Deputaților Radu Mircea Berceanu și domnul vicepreședinte al Senatului Oliviu Gherman, asistați de domnul Kozsokár Gábor, secretar al Senatului.

 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului.

Din totalul de 486 de senatori și deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 351; unii participă la alte acțiuni parlamentare, iar un număr de 135 sunt absenți.

Cvorumul pentru desfășurarea lucrărilor este întrunit.

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat un proiect al ordinii de zi și un proiect al programului de lucru, într-o formă care v-a fost distribuită.

 
Înștiințarea Parlamentului României despre participarea unei companii de infanterie din Armata României, cu elemente de conducere și sprijin de luptă, la exercițiul Dynamic Response ’98, în cadrul pregătirii rezervei strategice pentru SFOR

Pe ordinea de zi de astăzi avem două puncte — înștiințarea Parlamentului României despre participarea unei companii de infanterie din Armata României cu elemente de conducere și sprijin de luptă la exercițiul "Dynamic Response ’98", în cadrul pregătirii rezervei strategice pentru SFOR și punctul 2, solicitarea Președintelui României privind creșterea efectivului batalionului de infanterie destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii din cadrul rezervei strategice pentru SFOR din Bosnia-Herțegovina.

După aceste două puncte, vom avea plăcerea să asistăm la alocuțiunea domnului Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado, președintele Parlamentului European, în fața celor două Camere ale Parlamentului României.

Programul propus este ca astăzi până la ora 16,25 să încercăm să trecem peste cele două puncte, urmând ca de la ora 16,30 să ascultăm alocuțiunea domnului președinte al Parlamentului European și joi, începând cu ora 11,00, să avem din nou ședință comună. în cadrul acestei ședințe comune de joi va avea loc ședința celor două Camere reunite ale Parlamentului României, consacrată actului Unirii Basarabiei cu România.

Dacă, referitor la ordinea de zi de astăzi și de joi, dorește cineva să facă observații?

Domnul senator Fuior.

 

Domnul Victor Fuior:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Noi, în cadrul Parlamentului, am rămas cu ordinea de zi la votul final privind Legea tichetelor de masă. Când am terminat lucrările, la acest punct am rămas. Aș dori ca acest punct să fie trecut primul pe ordinea de zi, urmând să fim de acord și cu următoarele puncte.

Vă rog să supuneți aprobării plenului celor două Camere acest punct pe ordinea de zi.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

În ședința celor două Birouri permanente s-a discutat despre acest punct și nu numai despre acesta. Noi mai avem o chestiune care a fost începută și se află în curs de finalizare. S-a considerat de către membrii Birourilor permanente că sunt puncte care pot avea o durată în timp destul de lungă și, cum noi avem plăcerea să-l primim pe domnul președinte al Parlamentului European, am considerat că aceste chestiuni ar putea avea loc cu ocazia următoarei ședințe comune pe care o vom avea.

În conformitate cu regulamentul, eu voi supune la vot mai întâi propunerea din proiect a celor două Birouri permanente și apoi propunerea care a venit din sală.

Altă propunere referitoare la ordinea de zi? Nu mai este.

Vă propun să votăm ordinea de zi, așa cum a fost redactată în proiect.

Pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptată această formă, urmând ca la o altă întrunire a celor două Camere să continuăm nu numai ceea ce a propus domnul senator și a rămas în dezbatere, dar și un alt punct care, de asemenea, este în dezbatere.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Procedură!

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Domnule președinte,

Conform regulamentului, se supune la vot mai întâi amendamentul unui senator și, pentru că nu au fost numărate voturile, consider că votul nu este legal.

Vă rog să propuneți întâi amendamentul și apoi ordinea de zi.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Îmi pare rău, dar așa considerați dumneavoastră. Noi suntem în ședința comună a celor două Camere și ne ghidăm după Regulamentul comun în cea mai mare parte a prevederilor; doar acolo unde nu există prevederi completăm cu Regulamentul Senatului sau al Camerei Deputaților.

Practic, au fost două chestiuni: ordinea de zi, așa cum este în proiect și ordinea de zi, așa cum este în proiect plus propunerea dumneavoastră. Acestea au fost cele două variante. Din moment ce una dintre variante, pe care regulamentar o supun prima la vot, a întrunit majoritatea minus 4 voturi, nu văd ce problemă de regulament sau de procedură mai avem de discutat.

Referitor la programul de lucru, atât de astăzi, cât și de joi, am spus că astăzi, la ora 16,25 am dori să terminăm primele două puncte. Dacă nu le terminăm, vom întrerupe la 16,25 și vom relua joi cu ceea ce a rămas neterminat, astfel încât de la ora 16,30 să putem asculta alocuțiunea domnului președinte al Parlamentului European, iar joi de la ora 11,00 vom continua—dacă este cazul— cu ceea ce a rămas nerezolvat astăzi și apoi vom avea ședința festivă a Parlamentului României consacrată actului Unirii Basarabiei cu România.

Dacă referitor la acest program dorește cineva să facă observații? Nu.

Supun votului dumneavoastră programul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat programul.

Pentru primul punct, ca și pentru cel de al doilea sunt prezenți domnul general de brigadă Mihăiță Costache, șeful Direcției de operații din Statul Major al Armatei și domnul colonel Adam Badea, secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Referitor la primul punct, înștiințarea Parlamentului României despre participarea unei companii de infanterie, dați-mi voie să vă prezint această înștiințare.

"Domnului Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților,

Domnului Petre Roman, președintele Senatului.

În baza art. 5 alin. 2 din Legea apărării naționale înștiințez Parlamentul României despre participarea unei companii de infanterie din Armata României cu elemente de conducere și sprijin de luptă: 64 de militari, 10 vehicule ușoare și 7 transportoare amfibii blindate la exercițiul «Dynamic Response ’98» în cadrul pregătirii rezervei strategice pentru SFOR. Exercițiul va avea loc în Bosnia-Herțegovina în perioada 27 martie–7 aprilie 1998.

Semnează Președintele României, domnul Emil Constantinescu."

Referitor la următorul punct al ordinii de zi, vă prezint solicitarea Președintelui României privind creșterea efectivelor batalionului de infanterie destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii, din cadrul rezervei strategice pentru SFOR din Bosnia-Herțegovina.

"Domnului Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților,

Domnului Petre Roman, președintele Senatului.

Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 9 din 9 iunie 1997 s-a aprobat participarea României la constituirea rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina, cu următoarele forțe și mijloace din Ministerul Apărării Naționale: un batalion de infanterie format din 300 de militari, destinat exclusiv pentru misiuni de păstrare a păcii, un detașament de transport aerian format din 2–4 aeronave AN–24 sau AN-26 și două avioane de transport C–130 Hercules, o grupă de stat major formată din
10 ofițeri.

Cu prilejul inspecției de evaluare a batalionului românesc de către comisia Comandamentului trupelor de uscat al forțelor aliate din sudul Europei — LANSAL — desfășurată la sfârșitul anului 1997, s-a sugerat ca România împreună cu celelalte state participante la rezerva strategică SFOR să poată interveni în Bosnia-Herțegovina în situații de criză cu un număr mai mare de militari.

În baza art. 5 alin. 1 din Legea apărării naționale a României vă adresez solicitarea de a supune spre aprobare Parlamentului României creșterea de la 300 la 400 de militari a efectivelor batalionului de infanterie destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii din cadrul rezervei strategice SFOR din Bosnia-Herțegovina. Cheltuielile aferente participării la constituirea rezervei strategice pentru SFOR în Bosnia-Herțegovina vor fi asigurate de Ministerul Apărării Naționale.

Semnează Președintele României, domnul Emil Constantinescu."

În vederea dezbaterii și aprobării acestei solicitări s-a întocmit un proiect de hotărâre a Camerei Deputaților și a Senatului, al cărui text a fost distribuit.

Îi dau cuvântul domnului Ioan Mircea Pașcu, președintele Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților.

 
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Voi citi acest proiect de raport comun și proiectul de hotărâre.

"Raport comun cu privire la scrisoarea Președintelui României adresată Parlamentului pentru a aproba creșterea efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR din Bosnia-Herțegovina.

Prin Adresele nr. SP 5/16 martie 1998 și BP 243/16 martie 1998 Birourile permanente au sesizat Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională în vederea examinării scrisorii Președintelui României referitoare la creșterea efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR din Bosnia-Herțegovina, actualmente staționat în România, de la 300 la 400 de militari.

În ziua de 18 martie 1998 Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au examinat scrisoarea Președintelui și au constatat:

1. Faptul că participarea României cu forțe și mijloace din Ministerul Apărării Naționale la constituirea rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR din Bosnia-Herțegovina a fost aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 9 din 9 iunie 1997. Această participare constă în: un batalion de infanterie format din 300 de militari, destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii, un detașament de transport aerian format din 2–4 aeronave AN–24 sau AN–26, la care urmau să se adauge după 3 luni două avioane de transport C–130 Hercules și o grupă de stat major formată din 10 ofițeri.

2. Existența sugestiei ca România împreună cu celelalte state participante la rezerva strategică pentru forța de stablizare SFOR din Bosnia-Herțegovina să poată interveni, în situații de criză, cu un număr mai mare de militari, sugestie făcută cu prilejul inspecției de evaluare a batalionului românesc, efectuată de comisia comandamentului trupelor de uscat al forțelor aliate din sudul Europei — LANSAL.

3. Faptul că solicitarea adresată Parlamentului de Președintele României de a supune spre aprobare creșterea efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina, destinat exclusiv îndeplinirii unor misiuni de menținere a păcii, s-a făcut în baza art. 5 alin. 1 din Legea apărării naționale a României nr. 45/1994.

4. Cheltuielile aferente suplimentării efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina urmează a fi asigurate de Ministerul Apărării Naționale.

În baza celor constatate, Comisiile pentru apărare, ordine și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au avizat favorabil, cu un vot împotrivă, solicitarea Președintelui României și au hotărât ca aceasta împreună cu proiectul de hotărâre alăturat să fie supuse spre examinare și aprobare în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, potrivit deciziei Birourilor permanente.

Semnează președinții și secretarii comisiilor de apărare."

 
Dezbaterea și adoptarea solicitării Președintelui României privind creșterea efectivelor batalionului de infanterie destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii din cadrul rezervei strategice pentru SFOR din Bosnia-Herțegovina

În continuare, voi citi proiectul de hotărâre privind aprobarea suplimentării efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina.

"Având în vedere solicitarea Președintelui României, adresată celor două Camere ale Parlamentului, pentru a aproba creșterea de la 300 la 400 de militari a efectivelor batalionului de infanterie, destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii în cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în cadrul Bosnia-Herțegovina, în temeiul art. 5 alin. 1 din Legea apărării naționale a României nr. 45/1994 și a art. 1 pct. 27 din Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. — Se aprobă suplimentarea de la 300 la 400 de militari a efectivelor batalionului de infanterie destinat exclusiv pentru misiuni de menținere a păcii din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina.

Art. 2. — Cheltuielile aferente suplimentării efectivelor batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR în Bosnia-Herțegovina, de la 300 la 400 de militari, se asigură de Ministerul Apărării Naționale.

Această Hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința din 24 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. 2 din Constituția României.

Semnează președintele Camerei Deputaților Ion Diaconescu și președintele Senatului Petre Roman", în cazul în care va exista un vot pozitiv.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Tudor. Vă rog.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar de data aceasta fac o notă discordantă cu Hotărârea Comisiei militare și, pentru că eu am fost cel care a votat împotrivă, mă simt nevoit să fac cunoscută poziția Partidului România Mare în această privință.

Doctrina Națională a Partidului România Mare prevede implicarea statului Român în eforturile comunității internaționale, urmărind consolidarea păcii și securității și facilitând schimburile menite a favoriza procesul destinderii internaționale. Suntem de acord, în acest sens, cu cooperarea militară cu alte țări în România sau în afara ei, dar nu putem fi niciodată de acord cu participarea noastră militară în zone de conflict, în care România nu este implicată în nici un fel, exportând tensiuni sau contribuind la intensificarea lor în interesul unora dintre marile puteri mondiale.

De aceea, ne-am opus și la constituirea batalionului de infanterie din cadrul rezervei strategice pentru forța de stabilizare SFOR din Bosnia-Herțegovina și din următoarele motive ne vom opune și în continuare:

1. în privința recentei scrisori a Președintelui României pentru suplimentarea efectivelor acestui batalion, ar fi bine să amânăm discutarea acesteia, deoarece — așa cum
ne-a obișnuit Președintele — după prima reacție datorită unei insuficiente analize politice, diplomatice și militare, este de presupus că va reveni, retrăgându-și și scrisoarea de solicitare a participării, așa cum a făcut, de altfel, și cu solicitarea pentru intervenția din Irak.

2. Nu există nici o cerere, în acest sens, a nici unui for sau organism internațional — nici în scris, nici măcar verbal —, ci numai o sugestie a unui oficial oarecare aflat în vizită prin Bosnia, pe care Președintele s-a și grăbit să o declare cerere oficială și să o înainteze Parlamentului.

3. Nimeni nu a calculat cât costă o asemenea suplimentare, de unde se iau banii, când încă nici nu s-a votat bugetul, iar armata are nevoie de fonduri ca de aer, pentru că există uriașe lipsuri în echipament, tehnică și chiar hrană (vezi recentul caz de toxinfecție alimentară colectivă al unei unități militare din Baia Mare), în urma cărora suferă serios procesul intern de pregătire al armatei, care se va reliefa într-un eventual conflict.

4. Avem recentul, relativ recentul exemplu, de 8 ani, al evenimentelor din decembrie 1989, când militarii Armatei Române, care oricum era mai bine pregătită și echipată decât în prezent, au început să tragă unii în alții, omorându-se reciproc.

Ne tot plângem de lipsa banilor. Oare, chiar așa, nu mai avem ce face cu acești bani necesari suplimentării solicitate, pe care nu numai că nu ni-i cere nimeni, dar ne grăbim noi să îi oferim unor țări mai bogate?

Există informații că, din cei 7.000 de militari ai Statelor Unite în Bosnia, în iunie vor fi retrași 2.000 mii, deoarece Senatul american nu a mai aprobat fonduri pentru această misiune, iar peste alte câteva luni și cei 5.000 de militari rămași vor fi retrași definitiv.

Este firesc deci să apară neofiți care dau îsugestii" țărilor dispuse să cheltuie din sărăcia lor, acolo unde bogăția americană nu mai poate face față, pentru a le înlocui soldații în zone unde în nici un caz interesele României nu sunt de a face pe jandarmul universal cu țările vecine și prietene nouă.

5. Deoarece se tinde ca, pentru prima dată în istoria sa, România să devină un stat agresor și dacă tot nu avem votată doctrina militară națională, în care se va stipula vocația de neagresiune de veacuri a poporului român, propun ca Ministerul Apărării Naționale, care tot face cereri de intervenții militare prin toate părțile globului, să capete denumirea de "Ministerul Intervențiilor Militare în Străinătate", la nevoile altor țări, care nici măcar nu dau dovadă de prietenie față de România.

6. Vom fi de acord cu discutarea acestei cereri dac㗠așa cum a făcut regina Angliei și alți conducători de state — Președintele Constantinescu va solicita intervenții militare în alte țări, începând lista de participare chiar cu fiul său.

7. în încheiere, pentru a reflecta perceperea scrisorii de către poporul român, de care unii guvernanți s-au rupt imediat după alegeri, aș cita din scrisoarea profesorului universitar doctor inginer Gheorghe Mihăiță de la Universitatea "Brâncuși" din Târgu Jiu, intitulată "O strategie pentru parlamentarii români" și care propune ca "votul fiecărui parlamentar de aprobare a sprijinului românesc în astfel de acțiuni să fie condiționat de formarea subunităților de intervenții exclusiv din rândul membrilor formațiunilor parlamentare și rudelor acestora. Condiționarea propusă este cerută de normele morale minime de comportament pentru factorii de decizie asupra soartei națiunilor și, dacă ar fi însușită pretutindeni, omenirea s-ar război mai puțin sau poate deloc."

În concluzie, Partidul România Mare nu va aproba solicitarea Președintelui României prin scrisoarea adresată Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul senator Szabo.

 
 

Domnul Szabo Károly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Mă văd nevoit să fac o oarecare clarificare în domeniul terminologiei, reflectând întrucâtva la luarea de cuvânt anterioară, și anume, aș face precizarea că Parlamentul României, mai precis Camerele Parlamentului României nu au în schema lor vreo comisie militară. Așa ceva există în așa-zisul Parlament nord-coreean. Noi avem Comisie de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Am menționat aceasta pentru o anumită precizie, pentru că se trece prea ușor peste acest element; eventual, este o dorință, dar nu o realitate.

În ceea ce privește fondul chestiunii, vă rog să observați că cererea Președintelui nu se referă la trimiterea efectivă în teatrul de operații, ci la suplimentarea efectivelor. Poate că vor fi trimise, poate nu, depinzând de situație. în ceea ce privește mult amintita doctrină și chestiunea neimplicării noastre în zone de conflict din afara teritoriului, eu aș dori să mă declar într-un deplin dezacord cu antevorbitorul, pentru că, bazat pe faptul că zonele de proximitate cu conflicte de genul celor în care sunt implicate și trupele noastre și trupele altor țări, constituie obiectul interesului celor care... sau trebuie să constituie obiectul interesului celor care se ocupă cu siguranța națională și că este un fapt absolut natural. Numai țările democratice uzează de acest lucru și un trecut nu prea îndepărtat a cărui nostalgie revine în această sală, care nu s-a terminat pe vremea aceea, vorbesc despre acest lucru în termenii care au fost pronunțați aici.

În ceea ce mă privește și față de poziția grupului parlamentar pe care-l reprezint, sunt de acord cu cererea Președintelui României exprimată în solicitarea scrisă adresată Parlamentului.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Din sală:

Dacă se cerea să intervenim în Ungaria, erați de acord?

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Începem dezbaterea.

Dacă referitor la titlu dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 21 de voturi împotrivă.

Abțineri? 11 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat titlul hotărârii.

Art. 1. Observații? Nu sunt.

Supun votului art. 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abțineri? 14 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art. 1.

Art. 2. Observații? Nu sunt.

Supun votului art. 2.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abțineri? 15 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art. 2.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Din sală:

Numărați!

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Unde scrie că trebuie să număr?

Dacă un lider de grup parlamentar cere verificarea cvorumului sau numărarea, atunci numărăm și voturile pentru. Dacă nu, nu.

Împotrivă? 30 de voturi împotrivă.

Abțineri? 26 de abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat proiectul de hotărâre.

În continuare, urmează punctul referitor la alocuțiunea președintelui Parlamentului European Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado.

PAUZĂ

*

* *

DUPĂ PAUZĂ

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor, a sosit în sală Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado, președintele Parlamentului European. (Aplauze în sală.)

Stimați oaspeți,

Doamnelor și domnilor,

Îmi face o deosebită plăcere să salut astăzi prezența în aula Parlamentului României a domnului Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado, președintele Parlamentului European.

Domnia sa este un proeminent om politic spaniol, cu o vastă experiență juridică și care a deținut importante responsabilități atât în Executivul Spaniol, cât și în mișcarea creștin-democrată din țara sa și din Europa.

Din anul 1989 Domnia sa este membru al Parlamentului European, în viața căruia s-a implicat activ, fapt reflectat și de alegerea înaltului nostru oaspete în funcția de președinte al acestui for european.

După cum vă este cunoscut, Domnia sa a participat, în aceste zile, la o întâlnire cu președinții parlamentelor țărilor asociate la Uniune din Europa Centrală și din Est. Această întâlnire are deja un caracter tradițional, aflându-se acum la a 5-a sa ediție.

Rolul acestor întâlniri este de a permite o cunoaștere cât mai directă a stadiului de pregătire a statelor asociate pentru aderare la Uniunea Europeană și a problemelor cu care aceste state se confruntă, în dificilul efort ce vizează atingerea standardelor de performanță necesare integrării în această prestigioasă structură politică și economică europeană, precum și modalitățile în care parlamentele pot contribui la atingerea acestor obiective.

Faptul că oferta României de a găzdui această reuniune a fost acceptată este — sperăm noi — semnificativ pentru încrederea care ni se acordă și poate fi considerat o dovadă suplimentară că, la nivelul Parlamentului Uniunii Europene, candidatura României nu este deloc privită disciminatoriu.

Din delegația Parlamentului European mai sunt prezenți în sală:

  • domnul Arie Oostlandr, raportor al Parlamentului European privind lărgirea Uniunii Europene; (Aplauze în sală.)
  • domnul Tomas Agi, președintele Parlamentului din Estonia; (Aplauze în sală.)
  • doamna Maria Forody, vicepreședintă a Adunării Naționale din Ungaria; (Aplauze în sală.)
  • domnul Alfred Cepanis, președintele Parlamentului din Letonia; (Aplauze în sală.)
  • domnul Vitautas Lansbergis, președintele Parlamentului din Lituania; (Aplauze în sală.)
  • domnul Ianis Podovnic, președintele Parlamentului din Slovenia. (Aplauze în sală.)
 
 

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Permiteți-mi să fac o scurtă prezentare biografică pentru domnul Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado, președintele Parlamentului European.

Spaniol, născut la Madrid în 1935, este fiul unui cunoscut om politic spaniol care, fiind exilat de către regimul franchist, a trăit o bună parte a copilăriei sale și a tinereții sale — mă refer la domnul Jose Maria Gil-Robles — în Portugalia.

La întoarcerea sa în Spania a urmat cursurile Facultății de Drept din Salamanca.

A devenit consilier al Cortes-urilor spaniole, obținând înaltul Ordin al Juriștilor al Parlamentului Spaniol.

A practicat avocatura. Este autorul a numeroase publicații juridice.

Din 1962 este membru al mișcării creștin-sociale democrate din Spania.

Din 1972 — membru al Uniunii Creștin-Democrate a statului spaniol, formată cu partidul Naționalist Basc, Partidul Unit Democratic din Catalania, Partidul Stângii Democrat- Creștine și Partidul Democraților Creștini Sociali.

A fost ales secretar general al Uniunii Creștin-Democrate în 1977.

Din 1985 este vicepreședintele Fundației pentru Umanism și Democrație, legată de Fundația Conrad-Adenauer, iar din 1989 — membru al parlamentului European, reprezentând Partidul Popular Spaniol, actualmente partidul de guvernământ din Spania.

A fost președintele Comitetului pentru afaceri instituționale în Parlamentul European, iar din ianuarie 1997 este președintele ales al Parlamentului European.

Salutăm această remarcabilă personalitate a politicii europene. (Aplauze în sală.)

 
Alocuțiunea domnului Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado, președintele Parlamentului Europei

Stimate domnule președinte Gil-Robles, am onoarea de a vă invita să vă exprimați alocuțiunea în fața Parlamentului României. (Aplauze în sală.)

 

Domnul Jose Maria Gil-Robles-Gil-Delgado (președintele Parlamentului Europei):

Domnule Președinte,

Doamnelor și domnilor,

România s-a angajat într-un proces pe care îl putem descrie ca fiind cea mai pașnică, profundă și radicală transformare din istoria Europei moderne.

Locul unde are loc reuniunea noastră de astăzi a devenit și el un simbol al acestui proces. Acest palat a fost construit de un dictator comunist într-o perioadă în care România era practic în afara Europei Occidentale. Astăzi el îi găzduiește pe reprezetanții liber aleși ai poporului român, o națiune care acum își reasumă locul de drept în contextul extinderii Uniunii Europene.

Doamnelor și domnilor,

Bazele democrației sunt chiar mai adânci și mai solide decât cele ale acestei clădiri.

Poporul român se confruntă acum cu dificila provocare a construirii unei noi ordini politice și sociale, însă el nu este singur pe acest drum.

România aparține Europei prin cultura, istoria și geografia ei. Regimul comunist pe care l-a traversat a devenit, din nefericire, una dintre cele mai atroce dictaturi din istoria Europei moderne. Oricum, începând cu 1989, democrația pe care România a cunoscut-o în perioada interbelică a prins rădăcini adânci, iar procesul de reformă, în special cel care privește economia și administrația publică, s-a accelerat vizibil. Eforturile pe care le faceți fac parte din efortul comun al popoarelor Europei de a adapta ordinea politică a continentului nostru la nevoile secolului care va urma.

Aceste eforturi se bazează pe valori comune care sunt prevăzute în tratatele comunităților europene. Noua ordine politică europeană, indiferent de forma pe care o va avea, va trebui să respecte obiectivele de pace și stabilitate, principiile libertății și ale democrației, drepturile omului, statul de drept și aspirațiile cetățenilor la progres economic și social pe baza unei dezvoltări echilibrate și susținute.

Pe parcursul discursului meu, cu voia dumneavoastră, îmi voi explica poziția, precum și pe cea a Parlamentului European, asupra viitorului Uniunii Europene — chestiune care este strâns legată de viitorul României.

Integrarea europeană, precum și viitoarea integrare a României trebuie în mod necesar să fie concepute în termenii unei dezvoltări a uniunii politice care respectă aceste valori. O asemenea uniune trebuie să fie mai mult decât o piață unică; ea trebuie să garanteze pacea și libertatea într-un climat de securitate și trebuie să creeze condițiile care să faciliteze cetățenilor găsirea unui loc de muncă și șanse egale, precum și o protecție socială singură; totodată, trebuie să fie gata să facă față unor provocări majore cum ar fi competiția globală și protecția mediului înconjurător pe bazele exercițiului comun al dreptului de suveranitate. Pe scurt, trebuie să fie o uniune care să-și întărească poziția pe scena lumii.

Statele participante au creat, în mod gradat, tot mai multe legături între europeni și în felul acesta s-a țesut puțin câte puțin, de-a lungul ultimilor 50 de ani, o rețea densă de solidaritate.

Succesul Uniunii Europene s-a datorat, în mod exact, faptului că a putut să ofere cetățenilor Europei garanții de solidaritate; consolidând pacea când zgomotele războiului încă se mai simțeau auzite în rândurile oamenilor și femeilor; dezvoltând o politică agricolă eficace, atunci când imaginea foametei și a raționalizărilor erau încă vii; clarificând un nou sistem de piață unică, în momentul când interdependența și globalizarea relațiilor economice o justificau; introducând politici bazate pe solidaritate, atunci când dezechilibrele interne indicau că forțele pieței nu ar fi suficiente pentru a garanta coeziunea Uniunii.

Obiectivul cel mai important și ambițions pe care Uniunea Europeană și-a propus să-l atingă în următorii ani este acela de a se lărgi spre acele țări care timp de mulți ani, din motive bine cunoscute, au trăit la marginea procesului de integrare europeană. Acest obiectiv se va putea atinge numai dacă, pe de o parte, uniunea însăși și țările candidate vor realiza reformele absolut necesare pentru ca lărgirea să se facă în beneficiul tuturor părților.

Până în acest moment, de fiecare dată când Uniunea s-a lărgit, au ieșit învingătoare — au câștigat atât statele care intrau în Uniune, cât și statele care deja făceau parte din aceasta.

Sunt convins că, dacă facem bine lucrurile, următoarea lărgire va fi, de asemenea, benefică pentru toți, chiar și pentru țările care, din diferite motive: dinăuntru sau din afară, mai privesc această Uniune cu o oarecare prudență.

Uniunea Europeană va trebui să se schimbe, dacă dorește să se pregătească în mod judicios în vederea lărgirii. O dată început procesul care ne va conduce la această lărgire și luate deja măsurile referitoare la introducerea monedei unice, Uniunea va trebui să abordeze reforma mai multor sfere politice, precum și a structurii sale financiare și instituționale, dacă dorește să fie pregătită pentru a face față unei creșteri substanțiale a numărului membrilor săi.

Mă gândesc că, pentru ca această pregătire să fie reală, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

— în primul rând, o solidă pregătire a noii configurații a Europei; cu alte cuvinte, să adaptăm instituțiile pentru o Uniune de 26 și chiar mai multe țări, mult mai complexă deci, decât o Uniune de 15 țări și de trecere la structuri mult mai democratice și transparente — mă refer aici la cârma Uniunii comunitare. Construită pentru a naviga pe ape liniștite, această navă s-a confruntat cu probleme pentru a face față furtunilor istoriei. Ceea ce avem nevoie acum este o cârmă pe măsura unei bărci care să poată face față unor mări chiar relativ furtunoase.

— în al doilea rând, avem nevoie să completăm competențele Uniunii în materie, care depind în prezent de eficacitatea cooperării interguvernamentale. o Europă lărgită va fi mult mai tentantă pentru imigrație ilegală și, de asemenea, pentru crima organizată, inclusiv terorism. Prin urmare, va fi absolut necesar să se treacă aceste competențe ale celui de al treilea stâlp în sfera primului stâlp comunitar, întrucât metoda Comunității (sau metoda comunitară) este singura care într-adevăr, în momentul de față, funcționează.

— în al treilea rând, să atribuim Uniunii instrumentele necesare de a dispune de o adevărată politică internă și de securitate comună. Astăzi această politică nu există, așa cum s-a dovedit încă o dată, cu ocazia crizei din Irak. Uniunea Europeană este un gigant comercial și o colecție de pitici diplomatici și militari. Această situație care ne transformă în sateliți ai Statelor Unite va fi cu atât mai suportabilă cu cât va crește dimensiunea noastră, mărimea noastră. Este urgent, prin urmare, să încheiem cu acest rahitism.

— în al patrulea rând, avem nevoie să lărgim cu grijă și fără a crea noi diviziuni sau locuri în continent — e vorba de pregătirea calendarelor specifice pentru fiecare țară candidată, să ne adaptăm la situație și la posibilitățile lor de evoluție, așa cum s-a făcut în trecut. Deci avem nevoie de calendare realiste, având în vedere că primele lărgiri, primii pași spre lărgire nu vor putea avea loc înainte de trecerea câtorva ani și trebuie s-o facem fără traume, mai ales pentru țările candidate.

— în al cincilea rând, trebuie să ne dotăm cu mijloacele necesare pentru lărgire, mai întâi cele instituționale la care m-am referit înainte, precum și altele — cum este moneda unică ce va fi un factor puternic de unitate. De aici până la consfințirea primelor lărgiri euromoneda europeană va trebui să fie moneda comună a tuturor țărilor membre actuale ale Uniunii, inclusiv a acelora care nu pot sau nu vor să participe la această primă fază.

O importanță deosebită în acest capitol al mediilor o îmbracă revizuirea perspectivelor financiare, adică adaptarea bugetului Uniunii la necesitățile lărgirii.

În același timp, — așa cum am spus ziariștilor în conferința de presă de astăzi — Uniunea trebuie să-și realizeze aceste reforme în următorii doi, cel mult trei ani, pentru ca realizarea lor să nu fie niciodată un motiv de întârziere a lărgirii, ci o pregătire la timp pentru această lărgire pe care trebuie să o înfăptuim.

În același timp, în măsura în care Uniunea se reformează, trebuie să o facă, la rândul lor, și țările candidate, astfel încât să se îndeplinească cunoscutele condiții stabilite la Copenhaga și pe care nu le voi aminti azi în fața dumneavoastră.

Pur și simplu vreau să spun că este de ținut seama faptul că pentru aceste reforme toate țările candidate trebuie să-și întăreasc㠗 în același timp — și legăturile dintre ele. Exemplul pe care l-a dat reuniunea desfășurată ieri și astăzi în acest Parlament, între președinții Parlamentelor țărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeană, este un exemplu de felul cum această colaborare poate facilita și poate conduce la accelerarea procesului de integrare.

Doamnelor și domnilor,

Comisia Europeană a ajuns la concluzia — în raportul său la AGENDA 2000 — că nici o țară din cele candidate nu trebuie să rămână în urmă în îndeplinirea criteriilor. Sigur, a considerat că 6 dintre aceste țări ar putea să îndeplinească aceste condiții pe termen mediu. Parlamentul European a acceptat, într-o oarecare măsură, analiza comisiei, dar a avut opinii distincte în legătură cu alte chestiuni. într-o rezoluție adoptată la 4 decembrie 1997, instituția noastră a propus, prin urmare, soluția care a fost adoptată 8 zile mai târziu de Consiliul European de la Luxembourg. Mă refeream la ideea de a nu crea noi blocuri, de a nu crea noi divizări ale Europei.

Procesul de aderare la Uniunea Europeană se va iniția lunea viitoare cu cele 11 țări candidate deodată, într-un cadru unic care cuprinde așa-numitele asocieri în vederea aderării și o creștere a ajutorului de preaderare spre aceste țări, de care va beneficia, de asemenea, România.

Aceasta este o chemare la un start comun pentru toate țările candidate. Plecând de la această stare de egalitate, este justificat faptul că faza negocierilor bilaterale — fază mai tehnic㠗 în forma conferințelor interguvernamentale să se inițieze numai o dată dovedite progresele suficiente în înfăptuirea procesului de reformă.

Situația veniturilor și a cheltuielilor va trebui periodic revizuită ținând seama de dezvoltarea în care se află fiecare stat candidat.

Fiecare țară va fi analizată separat, în funcție de meritele sale.

Chestiunea decisivă nu va consta în a stabili care țări vor fi primele în începerea negocierilor bilaterale, ci țările care vor îndeplini primele criteriile de aderare. Deci nu este în intenția noastră cine să înceapă negocierile mai întâi. Important este ca țările să facă efortul de a fi primele în îndeplinirea criteriilor.

Permiteți-mi să vă spun că acestea nu sunt ușor de îndeplinit. Uneori a fost nevoie de mulți ani, de multe negocieri dificile din partea țărilor candidate. Dar un singur lucru este clar: cu cât s-au pregătit mai bine, cu atât a fost mai mare succesul pe care l-au avut.

Rațiunea este evidentă. Aderarea nu poate fi abordată ca o cursă de viteză. Nu trebuie privită în orice mod. Important este să se intre bine, astfel încât să se poată suporta eforturile cotidiene. Important nu este să faci parte dintr-un club al țărilor cu nivel înalt, cu un înalt grad de competență, de concurență. Importantă nu este viteza cu care se vor desfășura negocierile, ci ritmul de adaptare la evoluții.

Obsesia unor țări pentru o integrare rapidă și fără garanții mi se pare nesăbuită, așa cum mi se par nesăbuite promisiunile demagogice pe care le fac unii în declarațiile lor.

Doamnelor și domnilor,

Nu există un forum mai bun decât cel de astăzi pentru a aminti ceva ce mi se pare foarte important. Parlamentele trebuie să desfășoare un rol crucial în acest proces istoric de unificare. Negocierile de aderare se vor desfășura între guverne, dar la capătul drumului rezultatele acestor negocieri vor trebui aprobate de dumneavoastră, de reprezentanții poporului, de Parlamentul european, de reprezentanții popoarelor Uniunii Europene.

În acest context, conferința pe care am desfășurat-o aici, ieri și astăzi, noi, președinții parlamentelor țărilor candidate și cel care vă vorbește, ocupă, de asemenea, un rol relevant în acest proces de lărgire. Pentru ca noile aderări să aibă succes este esențial ca parlamentele să participe la acest proces negociator prealabil. în afara faptului că este nevoie de pregătirea deciziilor finale, controlul periodic asupra modului de a acționa al fiecărui guvern, toate acestea vor ajuta parlamentele pe parcursul negocierilor, potrivit termenelor respective, și vor crea, de asemenea, hotărârea politică necesară pentru depășirea acelor probleme care cu siguranță se vor ivi. în acest context, dialogul interparlamentar în sânul Comisiei parlamentare mixte, stabilite conform Acordului european semnat între România și Uniunea Europeană, a demonstrat a fi benefic pentru ambele părți.

În privința Uniunii, aceasta facilitează o mai bună înțelegere a problemelor specifice care trebuie abordate.

În România acest dialog permite transmiterea unor semnale politice importante în privința alegerii problemelor prioritare și a necesităților procesului de reforme.

Conferința europeană desfășurată la Londra în 12 martie 1998, la care am avut ocazia să reprezint Parlamentul European, ne-a oferit o nouă platformă de dialog între europeni.

În anii următori toți vom spune: suntem egali, toți suntem participanți, nu există diferențe între unii și alții, între țările membre și țările candidate.

În lunile următoare conferința va trebui să permită ca țările implicate în lărgirea Uniunii să facă eforturi comune în domenii ca: justiția, interne, mediul înconjurător. Va reveni parlamentelor europene din cele 26 de țări participante să analizeze rezultatele concrete ale dezbaterilor conferinței și să impulsioneze lucrările acesteia.

Domnilor,

Există în România un amplu consens politic în favoarea adeziunii la Uniunea Europeană. Acest consens poate și trebuie să faciliteze o bază solidă pentru a asigura stabilitatea politică în cadrul unui regim democrat. Fără îndoială vor exista niște lupte politice divergente. Dispute există în toate țările uniunii și au existat și atunci când erau candidate, dar această stabilitate politică este o condiție vitală pentru accelerarea reformei. Nimeni nu ignoră dificilele consecințe sociale pe care acest proces de reforme economice le va provoca. Vor trebui să fie depășite cu solidaritatea popoarelor europene, dar, de asemenea, fără doar și poate, cu ajutorul însăși a societății românești. Pentru aceasta cetățenii români au dreptul să spere la o conducere politică oportună a tuturor partidelor, chiar dacă sunt în guvern sau chiar dacă fac parte din opoziție. După încheierea acestui proces România își va găsi locul într-o uniune care până acum a fost lărgită și adâncită, în mod practic, simultan, pe baza metodei comunitare.

Acest lucru a fost pus la încercare de foarte multe ori, un lucru foarte simplu, eficace, și a fost rezumat într-o frază magistrală inclusă în declarația pe care, pe 9 mai 1950, a făcut-o Robert Schuman în Salonul Ceasului de pe Quai d'Orsay.

Permiteți-mi să-mi amintesc: "Europa nu se va construi într-o singură zi și nici ca parte a unui proiect global. Se va construi prin succese practice care vor crea, în primul rând, un sens al obiectivului comun."

Aceasta este metoda care ne-a permis, de-a lungul celei de a doua jumătăți a secolului XX, să urzim această rețea de solidaritate între popoarele Uniunii. Este vorba de a găsi întotdeauna un folos comun care este beneficiul tuturor.

În iunie 1950, după începerea Conferinței interguvernamentale care trebuia să negocieze primele tratate comunitare, Jean Monet a reliefat filozofia — nouă pe atunci, dar și azi — care făcea ca această uniune să fie viabilă. Citez: "Suntem aici pentru a duce la bun sfârșit o sarcină comun㠗 a spus Monet —, nu pentru a negocia beneficii pentru noi înșine, ci pentru a obține propriul nostru beneficiu, prin beneficiul comun. Cei 60 de delegați prezenți — a continuat Monet — nu știau că timp de 10 luni aveau să fie obligați să mă asculte pronunțând mereu aceste sentințe. Erau oameni obișnuiți cu tot felul de lupte cu caracter național." închid citatul.

48 de ani mai târziu trebuie să repetăm fără încetare acest mesaj în scopul de a depăși obstacolele care se ivesc în drumul nostru, cu scopul de a oferi europenilor un sentiment de siguranță. Trebuie să reconsiderăm munca noastră, considerând-o ca o muncă împărtășită. Nu este vorba să negociem propria noastră prosperitate, ci trebuie să atingem prosperitatea printr-o prosperitate a tuturor. Aceasta este filozofia Uniunii, filozofia de a construi împreună, nu de a distruge împreună, filozofia înțelegerii și nu filozofia urii. Aceasta a permis ca Uniunea să ajungă la faza actuală.

Mai este mult de făcut din partea României și mult de făcut din partea Uniunii Europene, dacă vrem să depășim sfidările importante la care m-am referit. Pentru a obține acest lucru nu trebuie să pierdem timpul căutând diverse rețete improbabile, ci — așa cum am făcut în ultimii 50de ani — să abordăm problemele cu aceeași filozofie care ne-a ajutat să construim Europa de astăzi.

Pentru a depăși sfidarea de astăzi, prin urmare, doamnelor și domnilor, trebuie să avem calități puțin obișnuite: idealism, realism, prudență și generozitate, mai ales generozitate,mai ales din partea Uniunii, generozitatea tuturor, ațărilorbogateșia celor mai puțin bogate. Combinându-le, vom putea atinge obiectivul nostru. A lărgi și a adânci, în același timp, Uniunea Europeană.

Uniunea a fost creată pentru astfel de amici, iar cu dumneavoastră și prin această bază vom putea să edificăm Europa secolului următor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului președinte Gil-Robles pentru importanta cuvântare a Domniei sale, care se constituie într-un mesaj de încredere, de speranță pentru poporul român.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori, cu aceasta ședința noastră comună de azi a luat sfârșit.

Mulțumim. (Aplauze.)

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 17,15.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 28 mai 2020, 15:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro