Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-08-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 17-02-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8,44.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Corneliu Ciontu, secretar.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 17 februarie 1997, a Camerei Deputaților.

 
Vasile Vetișanu - intervenție cu titlul Împotriva defăimărilor de tip neocomunist din Parlamentul democrat al României;

Avem doar partea din ședință dedicată intervențiilor deputaților și o să începem cu domnul deputat Vasile Vetișanu. Se pregătește domnul deputat Dumitru Popescu.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi ar putea avea ca titlu "Împotriva defăimărilor de tip neocomunist din Parlamentul democrat al României" și am în vedere intervenția din 10 februarie a.c., în acest Parlament, a domnului deputat PDSR Petre Naidin care, într-un virulent pamflet, nu intervenție, atacă, în mod unilateral, bolșevic, cum s-a spus, personalitatea lui Iuliu Maniu.

Țin să precizez, de la început, că Iuliu Maniu nu trebuie, cu orice preț, apărat, deoarece se apără singur, dar defăimările malițioase și nesusținute trebuie supuse atenției publice. De asemenea, țin să precizez că Iuliu Maniu nu aparține doar partidului pe care l-a reprezentat și pentru care a murit tragic, într-o închisoare comunistă, ci el aparține națiunii române și Europei, prin ideile pe care le-a promovat și prin înfăptuirile sale. De aceea ținem astăzi să corectăm și să contestăm intervenția domnului deputat Naidin, considerând-o neavenită, eronată și agresivă. Neavenită pentru că ea survine într-un moment comemorativ, de 125 de ani de la naștere și 45 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu. Domnul deputat însă a dat dovadă că este complet neinformat, când spune, de pildă, că Iuliu Maniu s-a născut la Bădăcin, nu la Șimleul Silvaniei, în casa în care astăzi există Fundația Iuliu Maniu.

Încercând să arate că, citez: "Chipul uscat al sfinxului de la Bădăcin încă nu a fost descifrat, sub adevărata lui înfățișare", domnul deputat Naidin înoată într-o crasă ignoranță, vecină cu neputința de a tăcea. În acest sens, citează un studiu din 1934 al lui Iorga despre Iuliu Maniu, pe care, tot din neputință, nu-l analizează, în contextul istoric de atunci, ci încearcă să-l generalizeze, pentru a umbri personalitatea lui Iuliu Maniu. Amintește de legionarii lui Zelea Codreanu și declară, ca un fost activist PCR trimis pe teren, la Pomârla din Deal, că, "Iuliu Maniu a fost prieten intim cu Zelea Codreanu". Parcă citim un extras din "Scânteia" anului 1945, unde faimosul doctrinar Miron Constantinescu scria, exact în 11 februarie 1945, următoarele: "Și astăzi Iuliu Maniu înarmează brațele reacționarilor și fasciștilor, dar forțele democratice veghează și vor ști să dezarmeze brațele criminale". Care este distanța dintre mentalitatea de azi, a domnului deputat Petre Naidin, și cea a lui Miron Constantinescu, domnul deputat afirmând, fără dubii și ezitare, că "Iuliu Maniu a fost admirator al lui Hitler și Mussolini".

Vreau să-i citesc domnului deputat părerea lui Iuliu Maniu despre Mussolini, exprimată în 1943, într-o convorbire cu Horea Roman din Italia. Iuliu Maniu spune: "Am avut cu domnul Benito Mussolini, pe vremea când eram președinte de consiliu, un schimb de scrisori și păstrez de la dânsul trei răspunsuri, toate trei legate de problema drepturilor noastre în Transilvania. Omul acesta - spune Maniu - și-a iubit, fără îndoială, poporul, dar a guvernat Italia cu metode politice pe care eu nu le-am înțeles niciodată. Nu a făcut decât rău lumii latine, a lovit în români, luându-ne jumătate din Transilvania și a dus propria țară la ruină. Greșelile în politică se plătesc", încheia Iuliu Maniu.

Mergând pe linia unei broșuri din 1946, domnul deputat Naidin citează, ca un elev corigent la istorie și află, că "Iuliu Maniu a pactizat cu oligarhia maghiară și cu Curtea din Viena", culminând cu afirmația că Iuliu Maniu, "a militat apoi numai pentru autonomie, și nu pentru unirea cu Ardealul". În fața acestei insulte, pentru că altfel nu poate fi considerată, trebuie să spunem: înapoi la abc-ul istoriei, acolo unde se deschide și se închide apropoul istoric al lui Iuliu Maniu, cel care, la tratativele din noiembrie 1918, de la Arad, a spus, delegației maghiare condusă de sociologul Iaszi Oszkár, un singur cuvânt, pe limba lui Iaszi Oszkár, ca să fie înțeles, "teljes elszakadást", adică ruptură totală de Ungaria și unirea Ardealului cu România.

Cât despre gărzile de voluntari, Iuliu Maniu, care ar fi măcelărit cu cruzime, în spatele frontului, populația maghiară, domnul deputat trebuia să înceapă expozeul cu cruzimile din 1940, când încă nu era stare de război, cruzimi întâmplate la Ip și Treznea și în tot teritoriul Ardealului, ca să nu dea dovadă totală de ignoranță. Ce putem spune, tot în stil pamfletar? În fața unei astfel de intervenții, ești tentat să ceri intervenția forțelor medicale.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Popescu - considerații asupra participării României la proiectul privind tranzitul de petrol din zona Mării Caspice spre vestul Europei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Popescu. Se pregătește doamna deputat Mitzura Arghezi.

 

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, un ziar central a publicat un interviu al domnului Dan Căpățână, consilier prezidențial. Titlul paginii este, "România intră în atenția marilor puteri mondiale, pentru afacerea secolului, petrolul din Marea Caspică".

Ca multe altele din ultimul timp, titlul este o mare minciună și iată de ce:

a) în octombrie 1997, domnul președinte Emil Constantinescu anunța că: "România a reușit să fie inclusă în proiectul Traceca, iar portul Constanța va deveni o placă turnantă a transportului energetic din zona Mării Caspice spre vestul Europei".

b) O lună mai târziu, la o reuniune a participanților la acest proiect, la Washington, domnul Căpățână constata că, în documentele prezentate, nu se făcea nici o referire și, după expresia sa, România nici măcar nu era trecută pe hartă.

c) În decembrie 1997, tot domnul Dan Căpățână vizitează țările din Transcaucazia și Federația Rusă și constată că participarea României nu are nici o bază serioasă, întrucât, în primul rând, există alte variante în atenția marilor puteri, spre exemplu S.U.A. susține varianta prin Turcia, iar Rusia pe cea de pe teritoriul propriu și al Ucrainei și, în al doilea rând, situația balanței noastre de plăți cu Federația Rusă este dezastruoasă.

d) După ce la începutul lui februarie a.c., același domn consilier tratează în Italia, cu firma ENI, întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru o conductă Pitești - Pancevo, în valoare de peste 1,2 miliarde dolari, ne dă unele informații privind programul de acțiuni în acest an. Pe scurt, acestea sunt următoarele: mai întâi Forumul "România la răscruce", al cărui președinte este domnul consilier, va finanța, din cotizațiile sale, începerea elaborării documentațiilor, întrucât Guvernul nu alocă fondurile necesare. În al doilea rând, pentru că Guvernul nu se implică, Forumul a deschis, din banii săi, o reprezentanță în Georgia, ceea ce Guvernul nu are. În al treilea rând, în acest an se va organiza în România un simpozion cu tema tranzitului de țiței și, cum spune domnul consilier, o excursie de plăcere pe litoral. Și, în al patrulea rând, pentru ca Guvernul să nu rămână complet pe dinafară, domnul președinte Emil Constantinescu a dispus ca domnul Radu Stroe, secretar general adjunct, să țină legătura Guvernului cu Forumul și să informeze din când în când.

Doamnelor și domnilor,

Cu asemenea improvizații și manifestări de amatorism, participarea țării noastre la acest proiect va fi ratată, ca și la alte obiective propuse în 1997. Este firesc să întrebăm: de ce în conducerea acestui proiect nu este prezent Guvernul? De ce un consilier prezidențial i se substituie? De ce președintele țării transmite dispoziții administrative mărunte unui subordonat de rangul doi al primului ministru? Și altele.

Proiectul privind tranzitul de petrol spre Europa occidentală, prin România, este de mare importanță pentru viitorul economiei noastre. Îl susținem cu toată convingerea, de aceea cerem ca Guvernul să-și intre în atribuții. România are potențialul tehnic și economic necesar, ca să participe efectiv la acest proiect și să obțină avantajele scontate, cu condiția ca negocierile și eforturile privind participarea să fie conduse de profesioniști, sub controlul nemijlocit al Guvernului.

În încheiere, o frază în loc de epilog: astăzi, ziarul "Național" publică articolul intitulat "Interese ucrainiene, ungare și bulgare doresc eliminarea țării noastre din circuitul petrolului caspic".

Vă mulțumesc.

 
Mitzura Domnica Arghezi - referire la greva personalului din domeniul sanitar și la situația dezastruoasă a acestui sector în județul Olt;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Mitzura Arghezi. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ca deputat al județului Olt, mă simt răspunzătoare și socotesc ca o datorie să vă aduc la cunoștință situația gravă și nerezolvată a grevei SANITAS, care a cuprins toate unitățile din județ.

Am fost invitați la Slatina, în ziua de 14 februarie 1998, toți cei 9 parlamentari din județ, la adunarea greviștilor care a avut loc la Spitalul municipal Slatina. Am fost prezenți doar 3 deputați.

Din totalul de 4.120 de salariați ai Direcției sanitare, care sunt în grevă, o treime, adică 1.340, asigură asistența medicală de urgență.

Din luările de cuvânt ale greviștilor, cadre sanitare medii și medici, se evidențiază că: din anul 1993, nu s-a efectuat nici o majorare a salariilor în domeniul sănătății; importanța socială a muncii și efortul celei mai lungi perioade de școlarizare din țară, adică 23 de ani, în special pentru medici; prin contractele îndeplinite de cadrele sanitare în străinătate, s-au adus milioane de dolari în țară, jumătate din sumele contractate au fost reținute de statul român; greviștii propun ca aceste sume să revină direcțiilor sanitare, pentru a fi utilizate la dotările secțiilor respective; lipsa medicamentelor și a aparatelor învechite, aproape neutilizabile. Acestea sunt unele din solicitările greviștilor, având punct principal mărirea salariilor cu sută la sută, ca să se apropie de salariul mediu pe economie.

La adunarea greviștilor, au fost prezenți conducerea Spitalului județean și liderii Alianței județene a sindicatelor libere Olt.

Greva a cuprins toată țara, cu peste 200.000 de cadre medicale, dar Guvernul a rămas inflexibil, pînă astăzi, în a șasea zi de grevă.

Este regretabil că s-au creat diferențele enorme între salariile unor ministere, spre exemplu între Ministerul Justiției și cel al sănătății. Un medic rezident are 380.000 de lei pe lună, în timp ce un tânăr absolvent încadrat în magistratură primește peste 1 milion jumătate de lei lunar.

Situația se agravează pe zi ce trece: nu sunt medicamente, instrumentarul medical este vechi și învechit, bolnavii internați stau doi sau trei într-un pat, de asemenea brancarde cu bolnavi pe culoare. În județul Olt lipsește apa aproape toată ziua. Apa, în spitale și unitățile medicale, este ca aerul pe care îl respirăm. Nu mai vorbesc de frigul prezent în toate unitățile medicale.

O țară, în care alimentația extrem de scumpă este inaccesibilă multor pături sociale și îngrijirea sănătății nu mai este posibilă, în condiții normale, duce la un plan diabolic de atacare a fibrei biologice a poporului român.

Permiteți-mi să citez din Conferința de presă a președintelui Partidului România Mare, un fragment: "Noi, cei de la Partidul România Mare nu vrem decât să le acordăm un ajutor moral și creștin celor 200.000 de greviști, cărora li s-au alăturat și sute de mii de pacienți.

Într-o țară bolnavă, ar fi fost o anomalie să funcționeze tocmai sănătatea. În situația în care viața se degradează vertiginos, în țara noastră, la absolut toate capitolele, iar promisiunile de relansare economică și de ameliorare a nivelului de trai sunt o prelungire și o inerție a acelorași promisiuni mincinoase, cu care CDR a prostit lumea și a câștigat alegerile, Partidul România Mare cheamă populația țării, de comun acord cu marile confederații sindicale, să declanșeze greva generală, cu două obiective: demiterea imediată a Guvernului iresponsabil și minoritar CDR - UDMR, precum și organizarea de alegeri anticipate".

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - comentariu cu privire la schimbarea denumirilor unor străzi din județele Harghita, Covasna și Cluj cu denumiri vechi din perioada dominației austro-ungare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregătește domnul deputat Pop Viorel.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sub pretextul "monotoniei și inexpresivității", cu gândul mărturisit la schimbarea unor denumiri de străzi, invocându-se nevoia "aducerii la zi a situației", într-o expunere de motive a Consiliului local Târgu Mureș, se propune, printre altele, să se mai nască, în urbea de pe cursul Mureșului, o stradă: "Dieta de la Turda". Ba mai mult, "nașii" merg și mai departe, justificând numele abia născutei, prin amănuntul că ea amintește de "toleranța multiseculară". Dar câte, oare, nu se fac azi în numele "toleranței"? A românilor, bineînțeles! Pentru că a vorbi, în cazul Dietei de la Turda, tocmai despre toleranță, înseamnă a accepta ingratul rol de corigent la istorie! Prin Dieta de la Turda - cum preciza și David Prodan în "Supplex Libellum Valachorum" - românii erau total marginalizați, ca "tolerați", iar ortodoxia și poporul român, față de calvini, luterani, unitarieni și catolici (reprezentanți ai religiilor celor trei națiuni etnice, ale ungurilor, secuilor și sașilor) erau dați afară din istoria și din vatra lor transilvană. Așadar, târgumureșenii care vor avea, de acum înainte, în buletinele de identitate domiciliul pe strada "Dieta de la Turda" vor fi foarte fericiți!

Dar ce să mai mire pe "biet român săracu'", când, în țara lui, pe moșia lui, la Târgul Secuiesc și prin alte orașe din Harghita și Covasna, se dă de pământ tocmai cu străzile 1 Decembrie 1918, Nicolae Iorga, Unirii și Independenței, înlocuite cu altele cu nume din vremea Imperiului austro-ungar? Și, pentru că se amintea de acea expunere târgumureșeană de motive, de acei "turiști cu harta în mână", pe cine să mai surprindă aceste lucruri ce tind să iasă din comun, când pe Birtalan Akos, năbădăiosul ministru al Turismului, pe care îl deranjează să vadă fluturând, pe ministerul pe care îl conduce, tricolorul românesc, căruia i s-au dat pe mână, prin ordonanță de urgență, 9 miliarde de lei din bugetul statului, pentru pliante, afișe și hărți, înțelege ca, în locul promovării turismului românesc, printr-un set de hărți pentru publicitate externă, să promoveze în lume imaginea defunctei Regiuni Mureș Autonomă Maghiară? Pe fundalul hărții Transilvaniei, apar, repetat, cuvintele "magyar", "autonom", "region", care, prin însumare peste conturul județelor Harghita și Covasna, conțin sintagma "Regiunea Mureș Autonomă Maghiară". Astfel Clujul devine acolo "Koloszvar", Oradea - "Nagyvarod", iar la barurile din Balvanyos flutură steagul Ungariei deasupra!

Ce să mai spui, oare, când pe o recentă hartă a Clujului, difuzată la chioșcurile din oraș, editată la Budapesta, în 1996, Piața Avram Iancu devine Piața Hitler, Strada Gheorghe Doja poartă numele lui Horthy, iar Calea Moților pe cel al lui Mussolini, adică denumiri din perioada ocupației horthyste? Să te mai miri că, în școli din județele Harghita, Covasna și Mureș, potrivnicii predării Istoriei Românilor și a Geografiei României folosesc la clase și se conduc după manuale, hărți și directive venite de la Budapesta? Lor, îndărătnicilor să recunoască o realitate, le redăm aici cuvintele - avertisment ale domnului Claude Karnoouh, profesor budapestan de origine franceză, invitat la Universitatea din Cluj-Napoca, reproduse din cartea "Dușmanii noștri cei iubiți" (cuprinzând articole publicate în "Dilema") referitoare la autonomiile visate de unii prin Harghita și Covasna. "...eu am demonstrat că, în contextul real al situației din Transilvania, așa ceva n-ar putea antrena decât marginalizarea populației maghiare...".

Cât se poate de limpede. Iar în fața istoriei orice comentariu este de prisos!

Vă mulțumesc.

 
Viorel Pop - referire la situația economică a uzinei Tractorul - Brașov;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Pop Viorel. Se pregătește doamna deputat Hildegard Puwak.

 

Domnul Viorel Pop:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cazul la care mă voi referi, cu câteva detalii semnificative, este simptomatic pentru a diagnostica ceea ce numim sindromul "Tractorul".

Vinerea trecută, l-am ascultat, timp de o oră, pe domnul Gheorghe Tuția, director de producție, vorbind pe nerăsuflate despre câte se întâmplă, de la o vreme, în Uzina "Tractorul" din Brașov, fără ca cineva din cei aflați în arena deciziilor guvernamentale să încerce, măcar să încerce, să ia taurul de coarne.

Iată faptele pe care le-am reținut. În urmă cu zece ani, la Brașov, se fabricau 44.000 de tractoare, acum se fabrică abia 11.000. În 1989, la "Tractorul", lucrau 24.000 de salariați, acum mai lucrează 10.700. Dacă numărul lor mai scade, este imposibilă funcționarea integrată, în flux, a secțiilor și sectoarelor de producție.

Din 1995, "Tractorul" Brașov a început să încheie anul cu pierderi. Până în prezent, s-au acumulat peste 300 de miliarde datorii la bugetul de stat și peste 100 de miliarde lei datorii la bugetul asigurărilor sociale. Chiar dacă nu ar mai fi alimentate din pierderi din producție, prin sistemul penalităților, datoriile se dublează în fiecare an. Limita inferioară a producției, care marchează pragul de rentabilitate, este dată de o producție minimă de 22.000 tractoare anual.

Absurdul în care se află "Tractorul" este determinat de o situație paradoxală. Uzina are contracte ferme pentru export și pentru piața internă de cel puțin 28.000 de tractoare, în acest an. Cererile sunt chiar mult mai mari. Piețele de desfacere consacrate sunt: S.U.A., Egipt, Turcia, Croația, Slovenia, Polonia ș.a.m.d. În S.U.A. se exportă 2.500 de tractoare, iar cererea este de cel puțin 3.500 de tractoare pe an. În Turcia cererea este de 11.000 de tractoare, față de numai 5.000 de tractoare, pe care uzina le poate livra. Deci există o extrem de generoasă piață de desfacere, o piață foarte sigură, există și capacități de producție adecvate, există forță de muncă dornică până la disperare să muncească, există și un management performant și, totuși, nu se poate pune în mișcare mecanismul de dezvoltare a producției la nivelul cererii pieței. Cauza acestei stări paradoxale constă în lipsa surselor de finanțare. Calculele stricte făcute în toamna anului trecut indică un necesar financiar, lichidăți pentru derularea producției, de circa 30 de milioane dolari. Și culmea este că există și surse de finanțare. În septembrie 1997, s-a solicitat Guvernului să dea o garanție guvernamentală, pentru finanțarea din străinătate a Uzinei "Tractorul", cu 30 de milioane dolari. S-au făcut promisiuni și totul a rămas, până în prezent, fără nici un răspuns, în ciuda apelurilor mereu mai disperate, din partea conducerii uzinei și a sindicatului, după cum tot în bază de intenție a rămas și solicitarea de a reeșalona datoriile către bugetul de stat pe 5 ani, cu un termen de garanție de un an.

Piața internă, piața românească, piață întreținută de țăranul român, de agricultura românească, aproape că nu mai contează, în strategia portofoliului de comenzi de la "Tractorul". În 1997, pe piața românească, s-au vândut 1.300 de tractoare, cam tot atâtea cât s-au vândut în Slovenia, țară preponderent muntoasă și de circa zece ori mai mică decât România.

Dacă ar exista o finanțare adecvată, stimulativă, pentru cumpărarea de tractoare sau dacă Guvernul ar iniția și garanta derularea vânzării de tractoare, în sistem de leasing, anual, pe piața românească, ar putea fi vândute 7 - 8.000 de tractoare, dintr-o cerere reală de peste 10.000 de tractoare pe an.

Există un plan de restructurare a societății, care a rămas uitat pe drum. În fața refuzului Guvernului de a interveni, speranțele managerilor și ale salariaților au o țintă unică: găsirea unui investitor strategic. Până în prezent, au apărut doi: un coreean și un egiptean. Totul se află în fază de tatonare, așteptându-se, probabil, momentul când disperarea și deruta vor da în clocot la "Tractorul". Atunci poate că uzina va putea fi cumpărată pe bani puțini, dar nu se știe dacă va mai fi în stare să atingă performanța de producție de care este în stare acum, dar pe care n-o poate etala deplin.

Un studiu riguros elaborat în anul trecut demonstrează că "Tractorul" Brașov poate avea o evoluție pozitivă a indicatorilor economici. Astfel, calculată în prețurile anului 1997 până în anul 2000, cifra de afaceri ar crește de la 872 miliarde lei la 1.675 miliarde lei, iar profitul brut de câteva miliarde lei la 275 miliarde. Pentru atingerea acestor performanțe, trebuie soluționată, cum am mai spus, o singură problemă - acordarea unei garanții, subliniem, garanții guvernamentale de 30 milioane de dolari; atât numai.

Cam aceasta este povestea tristă a unei uzine românești, care a fost și este competitivă, în materie de producție, tehnologie, calitate și piață de desfaceri, dar nu este competitivă pe planul resurselor de finanțare a producției. Cu alte cuvinte, la Brașov, românii au în garaj un Mercedes performant, pe care nu-l pot scoate la cursele auto, din lipsă de benzină. Dar aici, la "Tractorul" Brașov, absurdul a atins perfecțiunea. Și, pentru a se convinge din plin de monstruozitatea sindromului "Tractorul", am sugera ca Poul Thomsen, negociatorul FMI, împreună cu premierul Ciorbea și miniștrii Daniel Dăianu și Ilie Șerbănescu, să țină o ședință de negocieri, acolo, la Brașov, chiar în incinta uzinei "Tractorul". Surpriza ar fi uluitoare, și poate că ar fi plăcută și instructivă. Poate că fiecare ar învăța câte ceva.

Aceeași situație o întâlnim și la uzinele "Roman", "Rulmentul", "Nitramonia" Făgăraș și IAR Ghimbav, dar la acestea o să ne referim cu altă ocazie.

Semnificativ este faptul că situația economică din Brașov reprezintă, la scară micro, starea economică a întregii țări și a întregii industrii. Cred că FPS-ul și Ministerul Privatizării trebuie să întreprindă o analiză serioasă și de fond asupra acestor probleme.

Vă mulțumesc.

 
Hildegard Puwak - prezentarea mesajului personalului medical aparținând organizațiilor sindicale din Federația SANITAS și B.N.S. din județul Timiș;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Hildegard Puwak. Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

 

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule președinte,

Stimate colege, stimați colegi,

Mă fac purtătoarea de cuvânt a personalului medical aparținând organizațiilor sindicale din Federația SANITAS și BNS din județul Timiș.

La sfârșitul săptămânii trecute, liderii organizațiilor și personalul medical m-au împuternicit să transmit Parlamentului și Guvernului următoarele:

- în primul rând, hotărârea fermă de a continua mișcarea revendicativă, luată în urma eșecului negocierilor cu Guvernul, precum și nemulțumirea și revolta față de modul arogant cu care puterea tratează solicitările îndreptățite ale greviștilor, și anume: majorarea substanțială a salariilor și creșterea numărului de posturi pentru personalul medico-sanitar și de îngrijire;

- în al doilea rând, îngrijorarea personalului sanitar față de calitatea nesatisfăcătoare a actului medical, determinată de lipsa de preocupare a parlamentarilor din coaliția majoritară și a Guvernului de a asigura investițiile necesare pentru dotarea spitalelor, a policlinicilor și dispensarelor cu aparatură modernă și materiale sanitare. Măsura necugetată de reducere a volumului de resurse bugetare alocate acestui sector în anul 1997 și a "schimbării" cu orice preț a condus la situația nemaiîntâlnită în România de a disponibiliza forța de muncă din serviciile medicale;

- în al treilea rând, personalul medical dezaprobă lipsa totală de interes a guvernanților pentru îmbunătățirea sistemului de acordare a medicamentelor compensate pentru populație.

Aduc la cunoștință Guvernului și factorilor locali, dacă nu au aflat până acum, că în județul Timiș, unul din cele mai dezvoltate județe sub aspect economic:

- există localități rurale care nu dispun de nici un cadru mediu sanitar;

- lipsa mijloacelor de transport în comun a izolat și a îngrădit accesul locuitorilor din mediul rural la asistența medicală de specialitate;

- parcul auto la Ambulanță este uzat și insuficient;

- spitalele municipale și orășenești din Timișoara, Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare își desfășoară activitatea în clădiri din secolul XVIII și XIX.

Exprimându-și solidaritatea cu acțiunile greviste ale Federației SANITAS și BNS, PDSR solicită Guvernului României să identifice modalitățile de soluționare a crizei și să privească cu realism și responsabil motivațiile reale ale grevei generale. "Transmiteți că vom merge până la capăt" - s-a spus sâmbătă la Timișoara.

Solicităm Guvernului să dea dovadă de moralitate și responsabilitate în soluționarea cât mai grabnică a revendicărilor personalului medical.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - despre unele materiale promoționale cu caracter iredentist realizate de Ministerul Turismului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Ziarul "Adevărul" din 12 februarie 1998 ne-a înștiințat că Ministerul Turismului a cheltuit în ultimul timp miliarde de lei pentru "promovarea și dezvoltarea turismului românesc".

Din acest fond suplimentar s-a creat un CD-ROM pentru publicitate externă, un calendar pe anul 1998 și urmează a se tipări și alte materiale promoționale. Numai că una își doresc românii și acceptă a finanța și altceva au gândit și realizat unii salariați ai Ministerului Turismului.

În faimosul CD-ROM, o minte malefică a proiectat imagini splendide din Delta Dunării, Moldova, Bucovina, Transilvania etc. pe fondul unei hărți a județelor Covasna și Harghita, având imprimat textul "Magyar Aut. Region". Recunoaștem aici mâna extremiștilor maghiari, a iredentiștilor care sapă tenace la temelia statului național român unitar.

Recunoaștem în această acțiune continuitatea unei gândiri maladive care refuză a recunoaște noua realitate istorică și își construiește vise pe ură și crimă.

Identificăm astfel ridicarea la rang de stat a acțiunilor antiromânești, inumane, din județele Covasna și Harghita. Faptul este cu atât mai alarmant cu cât, având girul Ministerului Turismului, condus de ministrul ungur Akos Birtalan, poate fi interpretat ca un element al strategiei de guvernare.

Ne permitem să întrebăm pe domnul ministru care a girat și aprobat finanțarea CD-ROM-ului în discuție și calendarul promoțional: "În aceasta a constat schimbarea promisă electoratului?"

Produsele respective se vor acte de cultură. În Ministerul Turismului nu mai există un sector de cultură capabil să avizeze aceste materiale promoționale? De ce nu s-a cerut sprijinul Ministerului Culturii în acest sens?

Până când ancheta va stabili vinovații, cer ca toate materialele produse, care conțin aceste inadmisibile aberații iredentiste, să fie distruse, inclusiv originalele, iar valoarea lor să fie imputată.

Cer, de asemenea, să se verifice dacă nu cumva părți din tiraj au fost difuzate clandestin în exterior și să se ia măsurile de rigoare pentru recuperarea și distrugerea lor.

Persoanele din Ministerul Turismului implicate în această grosolană acțiune iredentistă, inclusiv ministrul Akos Birtalan, principalul responsabil, trebuie îndepărtate urgent din posturile publice respective, ocupate cu inadmisibilă incompetență sau cu evident scop antistatal.

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - replică la intervenția domnului deputat Petre Naidin, din ziua de 10 februarie 1998; cerere adresată Guvernului român de a-l demite pe ministrul turismului, Akos Birtalan; replică la intervenția domnului deputat Tamas Sandor, din ziua de 10 februarie 1998;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea.

Se pregătește doamna deputat Eugenia Moldoveanu. Este aici? Nu. Domnul deputat Ioan Dan Popescu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La început aș vrea să fac o mică mențiune. Ca și colegul dinainte, de la PNȚCD, deplâng și eu discursul cu totul lamentabil de săptămâna trecută, de la acest microfon, al unui coleg din PDSR, discurs îndreptat împotriva lui Iuliu Maniu, care este și va rămâne în continuare - indiferent dacă suntem de acord în totalitate sau nu cu vederile sale politice - una din cele mai mari personalități ale vieții politice românești din secolul al XX-lea.

Rămân la o idee mai veche, pe care am mai expus-o la această tribună, aceea că, măcar la tribuna Parlamentului, cei care vorbesc ar trebui să se refere numai la domeniile la care se pricep, iar istoria să fie lăsată istoricilor.

Ca și cei doi colegi dinaintea mea, mă refer în două cuvinte la acțiunea recentă a ministerului condus de UDMR, a Ministerului Turismului.

Aș vrea la început să felicit ziarul "Adevărul" pentru faptul că el este cel care a descoperit această infamie la adresa statului național unitar român, pusă la cale de ministrul udemerist Akos Birtalan. Conținutul acestei propagande antiromânești vi l-au prezentat cei doi colegi de mai înainte.

Mie îmi rămâne doar să vă spun că, după dezvăluirile ziarului, domnul ministru Akos Birtalan, probabil să ați văzut deja, a cerut repede o anchetă, spălându-se pe mâini ca Pilat din Pont. Se înșeală însă; noi știm cu siguranță că este un mincinos și că el a pus la cale această acțiune antiromânească. De aceea, singura cale pentru Guvernul român, dacă este "bântuit" acest guvern român de sentimente patriotice, este aceea de a-l demite pe ministrul Akos Birtalan.

Și îi întreb pe colegii de la PNȚCD: ce cred că ar fi zis marele patriot Iuliu Maniu, dacă și-ar fi văzut partidul aliat cu Akos-ii luptători pentru destrămarea statului național unitar român?

În final vreau să vă prezint un punct de vedere. După furtunoasa dezbatere de săptămâna trecută, din ziua de marți, m-am dus la stenograma Camerei Deputaților și am citit pe îndelete discursul pronunțat la această tribună împotriva mea de unul dintre reprezentanții UDMR-ului.

Și, în continuarea celor pe care le-am spus atunci, aș vrea să vă rețin atenția numai un minut și jumătate. Tot mai des sunt obiectul ieșirilor nervoase ale unor reprezentanți ai UDMR-ului. Uneori aceste ieșiri nervoase ating intensități iraționale, dând impresia unui dezechilibru mintal. Este cazul discursului senatorului Verestoy Attila, din aprilie 1997, de la tribuna Parlamentului, chiar de la această tribună, discurs în timpul căruia, roșu la față și cu ochii ieșiți din orbite, de credeam că va avea un atac de cord, mi-a strigat că: "Îmi interzice să mai intru în județul Harghita".

Deși cu o furie mai stăpânită, domnul Arpad Orban, președintele Consiliului județean Covasna, repetă și domnia sa, obsedat, de câte ori apare în vreo emisiune TV, că nu am ce căuta în Covasna. Deci, în cele două județe nu trebuie să intru deloc.

Marți, săptămâna trecută, 10 februarie, a ieșit la tribuna Camerei Deputaților domnul Sandor Tamas, deputat UDMR, ca să-mi arate și el ce poate. Iată un fragment edificator - spunea domnia sa: "Problemele Consiliului local Târgul Secuiesc nu sunt de competența unui deputat care nici nu trăiește în județul Covasna, în consecință nu cunoaște realitățile locale. Dacă sunt probleme legate de funcționarea Consiliului local, dar în realitate nu sunt, atunci există și calea de rezolvare a acestor greutăți. Nu trebuie să vină un parlamentar nici din Ploiești, nici din altă parte ca să ne arate drumul drept. Covăsnenii au, pe lângă consilii locale și primari aleși, Prefectură și prefect conform Constituției, garanți ai legalității. Nu trebuie să se amestece altcineva, necompetent". Mai sunt gratulat cu formule ca: extremist, naționalist- șovin, naționalist-navetist și așa mai departe.

Junele UDMR-ist lansa această filipică împotriva mea, neștiind că deja de cinci zile, domnul prefect Tatu, prefectul județului Covasna, girant al legalității, conform chiar spuselor junelui, ceruse revocarea Hotărârilor 94, 95, 96 ale Consiliului local Târgul Secuiesc, pe care eu le încriminasem. Așadar, s-a validat exact ceea spusesem eu și ceea ce scrisese și "Adevărul" în numerele din 2 și 12 februarie.

UDMR-iștilor ar trebui să le intre odată în cap ideea că județele Covasna și Harghita nu sunt moșia lor, în care trebuie să le cer voie ca să intri, că Harghita și Covasna au fost și sunt teritorii de etnogeneză românească. Ar trebui să le intre în cap ideea că un membru al Parlamentului României are voie să-și spună părerea despre tot ceea ce se petrece în țara aceasta și, în primul rând, despre ceea ce se petrece în județul pe care îl reprezintă.

Cum pe mine accesele de isterie ale unora sau ale altora nu mă impresionează, domnii în cauză își consumă energia degeaba.

Mulțumesc.

 
Dan Ioan Popescu - considerații privind incapacitatea de înțelegere a problemelor macro-economice manifestată de actualii guvernanți;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Ioan Popescu.

Se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

 

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intenționam ca în scurta declarație politică de astăzi să-mi exprim speranța că, în sfârșit, Parlamentul nu va mai fi ștampila Guvernului, ce va trebui să parafeze sutele de ordonanțe de urgență sau de necesitate sau cum le vom denumi în continuare.

Aș fi dorit și eu, și colegii mei, ca în acest scurt răgaz, în acest firav armistițiu ce s-a instituit în coalița majoritară, să-mi expun gândurile despre legile tranziției, care așteaptă să fie supuse dezbaterii parlamentare. Doream să-mi exprim părerea despre un aspect pe care îl consider extrem de grav, și anume faptul că sectorul privat, acel firav început, pe care cu greu îl creasem în perioada guvernării Văcăroiu, a început să producă șomaj. Deci supapa, mijlocul care trebuia să absoarbă forța de muncă din uriașele combinate și uzine create în perioada comunismului, a fost total bulversată de aberantele ordonanțe de urgență ale Guvernului Ciorbea, încât acum, sectorul privat nu numai că nu absoarbe prea-plinul forței de muncă disponibilizate, ci începe el să reverse forță de muncă.

Era, trebuie să recunoașteți, un subiect de discuție, dacă promisiunile făcute cu ocazia remanierilor ar fi fost respectate.

Vedem cu îngrijorare însă că partidele din coaliția guvernamentală, fie participante la Guvern, fie susținătoare de pe băncile majorității, își aruncă iarăși săgeți, încât nu știm dacă Guvernul Ciorbea își mai poate târî mandatul măcar până în martie, când ostilitățile vor fi declarate deschise, înaintea campaniei de primăvară a domnului ministru Gavrilescu.

Acum, mai nou, între beligeranți așteaptă să intre și oștile PNL-ului. Este, credem noi, motivul pentru care Președinția s-a gândit să ia pe cont propriu și o acțiune economică de maximă importanță și de mare amploare, aceea a conductelor de petrol și gaze dinspre Asia Centrală - Caucaz - Caspica înspre Europa Occidentală. Consilierul prezidențial însărcinat cu această delicată problemă se arată optimist și nu prea, dar motivul îndoielilor îl pune pe seama foștilor guvernanți.

Înțelegem că instabilitatea guvernamentală a determinat instituția prezidențială să se implice direct în această problemă. Am putea aminti, totuși, că în cele două Camere există comisii de specialitate, care puteau să facă mult mai bine acest lucru. Spun și subliniez, pentru că domnul consilier Căpățână descoperă cam târziu apa caldă. Nu știu unde era domnia sa acum câți ani și nici cu ce se ocupa, dar știu că eu, ca ministru al comerțului, am făcut o vizită, împreună cu președintele Iliescu, în republicile trans-caucaziene, acțiune pe care presa a numit-o "refacerea Drumului mătăsii". Am fost tratați drept "neocomuniști", drept "nostalgici" și drept alte minuni pe care fosta Opoziție, actuala Putere, le foloseau cam des pe acele timpuri.

Să ne înțelegem: doream să creăm un drum al petrolului spre România, motiv pentru care am investit în Combinatul de la Midia Năvodari și nu l-am pus pe lista lichidărilor. Nu doream să aducem comunismul din Rusia, pentru că această grijă au avut-o demult alții, când și-au avut calculele lor.

Atrăgeam atenția, într-un articol publicat în ziarul "Adevărul", asupra importanței relații economice cu Rusia și Ucraina. Subliniez "relații eocnomice", și nici gând de semnare a tratatului de pace cu Ucraina sau de cedare a Insulei Șerpilor și a unei bune părți din platforma Mării Negre.

Cred că ar fi timpul ca actualii guvernanți să recunoască că, în fapt, greaua moștenire de care au făcut atâta caz este legată în primul rând de incapacitatea de înțelegere a problemelor macro-economice și datorită, în special, lipsei acelor specialiști cu care s-au lăudat în campania electorală.

Amatorismul, stimați domni, poate fi înțeles în politică, dar în nici un caz nu este de acceptat în guvernare.

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - critici la adresa lui Mircea Dinescu și a unui articol despre Corneliu Vadim Tudor apărut în Academia Cațavencu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Leonida Lari.

Se pregătește domnul deputat Romulus Raicu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Înainte de a-mi ține cuvântul, aș vrea să vă rog să păstrăm câteva momente de tăcere în memoria marelui militant unionist Nicolae Pan Halipa, feciorul eroului național al Unirii, Pantelimon Halipa.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Sper să ne slujim toți de memorie și să ne amintim că nu prea mi-am dat silința să-l apăr în vreun fel sau altul pe șeful PRM, Corneliu Vadim Tudor, la diversele atacuri din presă și amenințările cu asasinarea. Și nu de aceea că nu le respect, pur și simplu din motivul că îl consider destul de puternic să se apere singur. Or, când "mintea cocoșului pistolului" vine dinspre noapte, dinspre diavol și supușii săi, trebuie să reacționăm ca să preîntâmpinăm răul.

Recent, zurbagii "Academiei Cațavencu", nr.5/3-9 februarie 1998, au publicat un material golănesc, de care nu putea să nu știe șeful lor, Mircea Dinescu, care dă în toți și în toate, numai că nu își vede bârna din ochii săi. Nu mi-a atras atenția materialul în sine, obișnuită fiind cu porcăielile la adresa domnului Corneliu Vadim Tudor, ci semnătura, care sună așa: "Mintea cocoșului pistolului". Citind acest pseudonim deloc întâmplător, mi-am zis că gluma se îngroașă. Glumim cu toții, dar când în glumă se strecoară amenințarea că, adicătelea, cocoșul pistolului nu prea are multă minte, se poate face orice. Este prea de tot.

Și atunci, dacă ne mai slujim un pic de memorie, să ni-l amintim pe domnul Mircea Dinescu într-o ipostază deloc nostimă și de-a dreptul ridicolă.

După evenimentele din decembrie 1989, un grup de lideri ai mișcării de eliberare și de întregire din Basarabia, printre care Grigore Vieru, Dabija, eu, am fost invitați în 1990 la Palatul Victoria, la nou formatul CPUN. Erau acolo domnii membri marcanți ai CPUN-ului: Ion Iliescu, Aurel Dragoș Munteanu, Sergiu Celac, Ion Caramitru și alții. M-a mirat însă prezența ambasadorului URSS, Tejelnicov. Dar noi, oaspeți cum eram, ne-am gândit că este o chestie de protocol. Mai mult decât atât, necunoscând nici orașul, nici oamenii, ne lăsam duși de colo - colo și vedeam în fiece român nu un cunoscut, un prieten, ci un frate adevărat. Aceasta era situația: abia făceam cunoștință cu patria - mamă, cu toate calitățile și defectele ei. Uite așa, ne-am trezit în chiar a doua sau a treia azi la Ambasada URSS, unde se serba izbânda Revoluției. De ce anume acolo am fost duși, nici până astăzi nu găsesc răspuns, decât că se cerea o acoperire a unei mișcări neclare din România, printr-o mișcare clară de eliberare și reîntregire națională din Basarabia, ceea ce mă duce la gândul că recunoaștrea unui stat în stat a fost condiționată de străini, de unde și drama înstrăinării, pe care o trăim acum toți.

Facem tratate de vecinătate și amiciție românii cu românii, adicătelea confirmăm astfel semnăturile lui Hitler și Stalin, lui Molotov și Ribbentrop! Cu mâna noastră le consemnăm! O aberație mai mare nu a existat în toată istoria noastră.

În fine, nu despre aceasta este vorba acum. Despre aceasta am scris și în "Revoluție sau lovitură de stat". Acum este vorba despre o amenințare mascată din partea lui Mircea Dinescu, care o face pe ghidușul, dar de fapt are un mediu foarte complicat de existență: soacra cu rubedenie la KGB, Alexandru Lodinovski, socrul care nu se știe ce hram poartă.

Așadar, ne-am pomenit la Ambasada URSS, unde cine credeți că ne-a întâmpinat în haine naționale românești, frumos brodate? Însuși micimea sa, Mircea Dinescu. Au început toasturile interminabile pentru Revoluție, iar eu, naiva de mine, nu am găsit altceva mai bun decât să recit, când mi s-a oferit cuvântul, o poezie împotriva cotropitorilor străini. Rușii, bineînțeles, s-au făcut că nu aud. Ce mai conta o poezie pe lângă realitățile instaurate!

Îmi amintesc și acum fizionomia lui Mircea Dinescu: plină de sine și grozav de mulțumită că a reușit o lovitură și el, ca să se dea mare. Mare de ce? Că a stat cu reprezentanții Ambasadei URSS îmbăcat în haine naționale? Mare de ce? Că a făcut un joc dublu? Că și-a stins și bruma de talent vânzându-și neamul? Și acum, când nu mai are greutate în cuvânt, face glume cu pistolul? Dar orice glumă are o limită. Mircea Dinescu a depășit orice limită.

Cunosc pofta scriitorilor și a ziariștilor de a-și lua pseudonime, dar pofta lui Dinescu adie a amenințare și se pedepsește prin lege.

Spun încă o dată: la adresa senatorului Corneliu Vadim Tudor a răsunat amenințarea "mintea cocoșului pistolului".

Vă atenționez, doamnelor și domnilor,

În orice glumă este un dram de adevăr, darămite într-o glumă cu "mintea cocoșului pistolului" ca pseudonim, anume acum, când i s-a luat paza domnului președinte al PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Mulțumesc.

 
Romulus Raicu - apel pentru așezarea învățământului românesc pe locul pe care îl merită;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Romulus Raicu.

Se pregătește domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Mai sunt încă nouă deputați și voi rămâne aici până când vor lua cuvântul toți, ca să închidem lista. Rugămintea mea este, însă, ca cei care iau cuvântul să respecte acele trei minute, fiind în același timp și un mod de a-i respecta pe cei care mai au de luat cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Indiferent de epoca istorică prin care a trecut societatea românească, școlii i s-a conferit prin lege un loc binemeritat.

Apreciem că nici un segment socio-profesional nu este astăzi atât de reprezentativ ca acela al cadrelor didactice. Nu există domeniu de activitate, nu există cetățean al României care să nu fi avut legătură cu învățământul. Nici muncitorul, nici inginerul, nici medicul, nici economistul, nici omul politic nu ar fi ceea ce sunt dacă nu ar fi trecut prin școală. Sunt zeci de mii de ochi care îl privesc cu atenție și uimire pe dascăl, atunci când sunt pe băncile școlii, și zeci de mii de oameni realizați, care au uitat prea repede de învățătorii și profesorii lor.

Din nefericire, poate suntem printre puținele țări în care învățământul a dat mai mult societății decât a primit de la aceasta. Cadrele didactice și-au făcut mereu datoria, fără a ieși în stradă, fără a întrerupe cursurile, fără a absenta de la ore. Ele au dat dovadă de multă înțelegere față de situația grea prin care trece țara, dar învățătorii și profesorii nu pot accepta să fie mereu umiliți, plătiți cu salarii de mizerie.

Profesorii au ajuns în situația disperată de a nu mai avea cu ce să-și asigure existența, de a nu putea să-și mai cumpere o carte, nicicum să poată pleca într-o călătorie sau într-un concediu de odihnă.

Deseori am fost întrebat de colegii mei mehedințeni "De ce parlamentarii nu fac mai mult pentru ameliorarea situației materiale a cadrelor didactice, mai ales că mulți parlamentari provin din rândul slujitorilor școlii?"

Personal, consider că noi, parlamentarii, cu deosebire cei care se află la Putere, nu acționăm cum ar trebui pentru a așeza învățământul românesc pe locul pe care îl merită și pe care i-l conferă Constituția. Colegii noștri cred, și în mare măsură au dreptate, că odată ajunși în Parlament, mulți dintre noi am uitat de ei. Sensibili la propriile lor interese, parlamentarii au rămas indiferenți față de soarta a peste 500 de mii de cadre didactice.

De mai mulți ani, salariile cadrelor didactice au rămas pe loc, majorarea lor datorându-se mai mult aplicării indexărilor și a sporurilor prevăzute prin statutul personalului didactic, care și așa au fost aplicate numai în urma presiunii exercitate de sindicate.

Contrar prevederilor stipulate în Legea învățământului, în anul 1997, învățământul a primit doar 2,7% din produsul intern brut, diferența până la 4% constituind-o sursele extra-bugetare.

Cerem Guvernului ca în bugetul pe anul în curs să se prevadă cel puțin 4% din produsul intern brut, fără a se include în acest procent a sumelor provenite de la Banca Mondială ori din alte surse extra-bugetare.

Solicităm Guvernului ca cel de-al treisprezecelea salariu să fie plătit cadrelor didactice cât mai repede cu putință, deoarece leul se devalorizează pe zi ce trece, iar banii primiți nu vor mai reprezenta decât o sumă care va acoperi prea puțin din cheltuielile curente.

Deoarece sindicatele nu au reușit încă să negocieze cu Ministerul Finanțelor și cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale o nouă grilă de salarizare, solicităm Guvernului să accepte grila propusă de sindicatele din învățământ care sunt susținute, cel puțin deocamdată, de Ministerul Educației Naționale.

Dacă dorim să prevenim o nouă grevă generală în sectorul bugetar, după cea a cadrelor medicale, atunci ar fi cazul să dăm dovadă de înțelepciune și să acceptăm solicitările salariale ale cadrelor didactice.

PUNR consideră că a sosit momentul ca tuturor celor care își desfășoară activitatea în învățământ să le fie răsplătită cum se cuvine nobila lor muncă, pentru ca oamenii școlii să nu se mai simtă umiliți față de alte categorii profesionale.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Pâslaru - protest în legătură cu numirea lui Grigore Grigurcu la conducerea revistei Literatorul;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Se pregătește domnul deputat Tudor Marcu.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnilor, doamnelor,

Stimați colegi,

"Pe Lenin îl poți recunoaște după constelațiile care îi marchează drumurile în Europa și Asia,

După pădurile simetrice și amețitoare crescute în urma sa,

După majestuosul tumult al apelor, convertit în lumină, traversând meridianele și paralelele cablurilor electrice într-o lume nouă.

Primele tancuri sovietice intrau în oraș cu pas gigant, cutremurând caldarâmul."

Aceste versuri aparțin poetului, cum se vede, și criticului literar Grigore Grigurcu, omul care a fost ales de către ministru culturii, ministru PNȚCD al culturii, Ion Caramitru, să-l înlocuiască pe Fănuș Neagu de la conducerea prestigioasei reviste "Literatorul".

 
 

Domnul Ioan Gavra:

De unde știți că este prestigioasă?

 
 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Este prestigioasă pentru că, domnule coleg Gavra, are între altele o tradiție de o sută de ani, fiind înființată la sfârșitul secolului trecut de Alexandru Macedonski și reînființată, serie nouă, de către patru corifei ai culturii actuale, neagreați de Guvernul actual și regimul de la Putere: Dan Grigorescu, Dumitru Micu, Fănuș Neagu și Eugen Simion.

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Am vrut să văd dacă știți despre ce vorbiți...

Mulțumesc.

 
 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Deci, spuneam că un asemenea personaj a fost ales de către ministrul PNȚCD să-l înlocuiască pe Fănuș Neagu la conducerea revistei "Literatorul" și nu-l putem scuza în nici un fel că aceste versuri aparțin tinereții sale învolburate, naive, încrezătoare în idealuri umaniste, pentru că Grigore Grigurcu își leagă numele în mod nefast și de cel al lui Nichita Stănescu, pe care a încercat în repetate rânduri să-l desființeze, numindu-l "poet care versifică adagii hegeliene" și care nu este, în ultimă instanță, decât "o pată de sânge în mișcare".

Dar, dincolo de aceasta, ceea ce trebuie să remarcăm este că actualii culturnici rămân de sorginte Dulea și Gâdea și ei se întorc acum într-un context social politic și cultural nou aparent, dar care se revendică de la aceleași metode de direcționare și manevrare a culturii.

Îmi amintesc faptul că la Câmpulung, într-o împrejurare, domnul președinte Diaconescu a recomandat ca toți șefii de instituții de mentalitate comunistă să fie înlăturați de la conducere, dar iată că, cel puțin în cultură, aceștia nu pleacă, ci sunt aduși.

De fapt, situația este următoarea: Fănuș Neagu, așa cum îl cunoaștem, marele prozator, unul dintre "frumoștii nebuni" ai literaturii române, un spirit independent, care nu se subordonează decât înaltelor instanțe culturale și valorilor naționale, l-a deranjat încă de la începutul ministeriatului său pe domnul Caramitru, care i-a cerut foarte repede să-și susțină poziția printr-un concurs. Aceasta însemna că marele Fănuș Neagu trebui să dea concurs la scris, citit și, probabil, la recitat. Neacceptând această înjosire, a plecat la revista "Literatorul", împreună cu personalitățile culturale pe care le-am citat mai sus. Dar domnul ministru Caramitru, consecvent, a înființat imediat o Comisie națională pentru avizarea comenzilor de stat în domeniul culturii scrise, în fapt, o instanță de cenzură a presei literare scrise, și, luând la puricat una câte una toate cele 47 de reviste, a socotit și a stabilit, după criterii absolut politice, care dintre ele să fie finanțate 100%, 50% sau 20%. Printre cele finanțate 20% se afla, bineînțeles, și revista "Literatorul", care avea o linie de contestare decentă, dar pamfletistă și susținută a actualei guvernări.

Sigur că această condamnare la moarte a revistei cu tradiție de 100 de ani a declanșat reacția celor care scriau în paginile ei și care i-au adus aminte domnului ministru Caramitru, pe parcursul a două - trei numere, elemente din cariera sa politică de după 1989: chestiunea cu ministru monarhist într-o instituție republicană, tevatura cu demisia care a fost înaintată și după aceea retrasă, problema cu incendierea bibliotecii naționale și așa mai departe.

Domnul Caramitru a și declarat că este jignit de atitudinea celor de la "Literatorul" și să te ferească Dumnezeu de mânia ministerială, pentru că aceasta s-a concretizat iarăși în somarea lui Fănuș Neagu de a-și susține concurs pentru postul de redactor șef al revistei "Literatorul", pe care-l ocupa de la înființarea revistei în seria nouă.

Deci, iar concurs de scris, citit, redactarea unui text, redactarea unei informații, probleme de manageriat la un ctitor de mai multe reviste literare, în decursul unei cariere de aproape 50 de ani.

Sigur că da, acest gest este absolut abuziv, pentru că chiar prin faptul că revista nu mai este finanțată decât în proporție de 20 la sută, ea nu se mai află sub controlul Ministerului Culturii. De aceea, Fănuș Neagu a fost înlocuit la conducerea ei de acest Grigore Grigurcu, care este o personalitate din seria celebră A. Toma, Dan Deșliu, Victor Tulbure și alții.

Aș vrea să amintesc, să fac o paranteză, că în perioada 1990-1996, au apărut peste 50 de reviste literare, câteva dintre ele cu un profil foarte subliniat, cum ar fi "Dilema", "Revista 22", "Police" și nimeni nu s-a gândit vreodată, în cadrul regimului Iliescu, să aducă la tăcere, sau să demită pe Pleșu, Gabriela Adameșteanu, Cornea, Liiceanu, sau alte personalități care au o conduită proprie și un sistem de convingeri, pentru care înțeleg să militeze.

Dar aici este un fapt mai profund, mai de substanță. Actuala guvernare urmărește nu numai încătușara libertății de gândire vizibilă în acțiunea față de presa curentă, cotidiană, ca să spunem așa, ci o atitudine mai largă, de neutralizare a spiritelor incomode din toate domeniile culturii, de punere la punct a oamenilor publici importanți, care au o legendă și care au impact la populație și se urmărește în final subordonarea politică a culturii, în vederea creării, după părerea noastră, a unui nou tip de realism, realismul reformei victorioase, triumfătoare.

Aș vrea să spun că boala artiștilor, actorilor, în special, este cabotinismul, adică tentația de a juca roluri și în afara scenei, unde este menirea lor.

În cazul acesta, domnul ministru Caramitru, dacă nu dispune reîncadrarea urgentă a marelui Fănuș Neagu la conducerea revistei "Literatorul", joacă cel mai nefericit și mai stigmatizant rol al carierei sale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte, vă rog să-mi dați cuvântul, pentru drept la replică. (Rumoare)

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Nu există, regulamentar, drept la replică.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat, suntem într-o anumită ordine. Dacă vreți, la sfârșit, vă dau cuvântul.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Nici la sfârșit, domnule președinte, nu există.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, este bine să nu aruncăm cu cuvinte grele de la tribuna Parlamentului. Este bine să ne controlăm anumite adversități și să încercăm să ridicăm nivelul acestei tribune. Și pentru aceasta există regulamente care dau dreptul la replică, în cazul în care există anumite atingeri aduse unui partid aflat în această sală, sau unor membri ai partidului respectiv. Este o chestiune care se scrie în regulamente.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Nu la intervenții, domnule președinte. Nu la această secțiune de intervenții.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Acelea sunt indiferent, când.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Nu la această secțiune de intervenții.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. O să vă rog să luați act că tribuna aceasta este făcută ca să se exprime idei, și nu cuvinte grele, pentru a se exprima lucruri care să facă să meargă mai bine țara.

 
Marcu Tudor - prezentarea unui comunicat al Partidului România Mare referitor la hotărârea SUA de a declanșa un nou război împotriva Irakului;

Domnul deputat Tudor Marcu. Se pregătește domnul deputat Ioan Sonea.

 

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Dați-mi voie să vă exprim următorul Comunicat al Partidului România Mare:

"Partidul România Mare condamnă cu indignare și oroare hotărârea Statelor Unite ale Americii, a Marii Britanii și a altor acoliți ai acestora, de a declanșa un nou război împotriva Irakului.

Pretextele invocate sistematic de aceste mari Puteri, care au subjugat Organizația Națiunilor Unite și au transformat-o într-o unealtă ridicolă a pornirilor lor imperialiste, au devenit de-a dreptul scandaloase.

În ultimele raiduri aeriene și bombardamente, au fost distruse școli și spitale, fiind omorâți zeci de mii de oameni nevinovați.

De data aceasta, se încalcă în mod grosolan opinia exprimată de alți membri ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi marile puteri nucleare Rusia și China, precum și hotărârea altor țări importante, ca Franța, Italia, Spania și așa mai departe.

În ceea ce privește disponibilitatea Guvernului actual al României, de a participa chiar cu trupe la operațiunea căreia i s-a găsit și un nume - "Tunetul Deșertului" -, Partidul România Mare protestează cu fermitate împotriva acesteia.

Niciodată, în istoria României, un Guvern nu a dovedit atâta iresponsabilitate și nu a târât țara într-o aventură așa de primejdioasă și inutilă, la mii de kilometri distanță.

Opinia publică din țară este scandalizată de slugărnicia pe care o adoptă echipa Emil Constantinescu-Victor Ciorbea, pentru a se apropia de structurile NATO, dar, în realitate, pentru a se menține la putere cu orice preț, chiar și cu prețul masacrării unor oameni nevinovați.

Nu ajungea tragedia lichidării prin înfometare și lipsă de medicamente a zeci de mii de români. Iată că acum, ne mai lovește și păcatul incalificabil al exterminării unor ființe lipsite de apărare de pe alte meleaguri.

În plus, este absolut ilogic și împotriva naturii să participi la distrugerea unei țări, unde, de-a lungul deceniilor, ai construit școli, fabrici, rafinării și poduri, mai ales că această țară, Irakul, are să ramburseze României 1,2 miliarde dolari datorie.

Practica aceasta de a distrage atenția opiniei publice de la crizele și scandalurile interne prin provocarea unor diversiuni pe plan internațional, trebuie să ia sfârșit.

Atât președintele Bill Clinton, cât și președintele Emil Constantinescu, trebuie să înțeleagă faptul că ei nu conduc după cum îi taie capul și că popoarele lor îi vor judeca foarte aspru mai curând de cât se pot aștepta. Pentru că "cine scoate sabia, de sabie va pieri".

În această situație fără precedent, Partidul România Mare cere Armatei Române să boicoteze, prin toate mijloacele, politica iresponsabilă a acestor guvernanți efemeri, care nu au nici un drept moral să implice România într-un război sângeros, mai ales în condițiile de criză și mizerie în care se zbate țara noastră.

Totodată, ne exprimăm solidaritatea față de poporul irakian, victimă a terorismului politic și militar, instaurat de jandarmul universal și suntem convinși că toată această vânătoare de oameni se va întoarce în curând împotriva acelor mercenari care sfidează dreptul la viață al popoarelor și însăși voința lui Dumnezeu.

Comitetul director al Partidului România Mare".

Țin să-i mulțumesc domnului Gavra pentru atenția pe care mi-a acordat-o. Eu știu că are mari probleme în partid, dar iritarea cu care se poartă în Parlament provoacă iritare și celorlalți colegi ai lui. Oricum, îi mulțumesc și sper să-i plătim și noi cu aceeași monedă.

Mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, nu mai făceți referiri la colegi de-ai noștri, referiri nominale, pentru că, pe urmă, dreptul la replică este inevitabil, conform regulamentelor noastre.

 
Ioan Sonea - referire la aspecte privind agresiunea psihică exercitată asupra individului sau asupra unor categorii sociale și colectivități ca urmare a condițiilor de viață impuse de perioada reformei;

Domnul deputat Ioan Sonea. Se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu. Este aici? Da. Vă rog.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Țara noastră se află acum la un moment crucial, confruntându-se cu importante obstacole în calea sa, spre realizarea unei societăți într-adevăr libere și normale în totalitatea componentelor sale.

Încrederea și speranțele au fost zdruncinate de neînțelegeri, neîmpliniri și situații scăpate de sub control, atât de guvernele postdecembriste, de până în 1996, cât și de cele de după alegerile din 1996.

Nu neg intențiile bune, acțiunile întreprinse și de unii și de alții, pentru a regla dezacordurile ivite în conformitate cu concepțiile și programele proprii și cu posibilitățile deținute. Din păcate, accentul s-a pus mai mult pe componentele economice, financiare, sub presiuni sociale mari, neglijându-se nepermis de mult componente majore cum sunt: sănătatea, învățământul, cultura, cu rol în pregătirea societății, pentru confruntare cu inamici deseori cu înfățișare de îngeri.

O societate liberă și democrată nu este aceea care acceptă tot ce i se oferă. O societate este ca un organism care, dacă are conștiința existenței și evoluției sale, va găsi resursele pentru a se autoproteja față de propriile componente sau produse care-l afectează negativ. Dacă nu le găsește, piere.

Aparent, fără nici o legătură, voi discuta două cazuri. Am la îndemână două documente.

Scrisoarea unui profesor din Bistrița îmi atrage atenția asupra unui pericol despre care s-a mai vorbit, chiar de la tribuna Parlamentului, și care planează asupra tineretului și nu numai, acțiunile "Mișcării de integrare absolută în spiritual".

Se spune în scrisoare că promovează practici împotriva moralei, a moralei creștine, cu grave consecințe de comportament psihic, social, conducând la sinucideri, divorțuri, lovind astfel în personalitatea individului, dereglând familii, colectivități.

Mai scrie că acționează în direcția racolării de tineri, intelectuali, profesori care, la rândul lor, atrag elevi și că exercită acțiuni de intimidare asupra celor care iau atitudine. Și mă întreabă dacă știu despre stadiul anumitor cercetări asupra unor dosare care au ca obiect activități ale acestei grupări.

Întrucât în această scrisoare sunt făcute nominalizări de unități școlare din Bistrița și chiar de persoane, eu voi ruga Ministerul Educației și Ministerul de Interne să verifice cele relatate.

Al doilea document este de fapt un articol din "Curentul" de ieri, 16 februarie.

Eu voi cita din acest articol doar câteva fraze:

"În general, asistența sanitară la nivelul personalului mediu, mai ales, este o favoare prea scumpă, pentru a și-o putea permite oricine. În asta constă și pericolul. Când personalul sanitar își asigură veniturile din spolierea pacienților, iar salariul devine o sinecură neglijabilă, sistemul se deteriorează iremediabil. Nu vom plânge de mila celor care și-au legat banderola de greviști la mână, reclamând salarii de mizerie care, oricum, nu sunt singura lor sursă de venit. Ne îngrijorează, însă, modul în care neglijența guvernamentală îi motivează. Pentru că munca lor este grea, fără îndoială, iar salariile mici .... Da, sunt mici, vine replica, dar iau bacșișul cât să le ajungă! Dar, dacă așa a gândit legiuitorul, atunci când a menținut aceste salarii mici, înseamnă că el a inclus bacșișul, motivându-i sau chiar încurajându-i să-și completeze veniturile pe seama pacienților".

Cu ce drept, pun eu întrebarea, este posibil într-o societate, ca un om să poată culpabiliza, jigni și umili o întreagă categorie profesională?

Astăzi sunt cei din Sănătate, mâine cei din Învățământ etc. Sigur, cazuri particulare, probabil că există. Dar, de aici și până a aduce acuzații de această manieră unei întregi categorii sociale, mi se pare un pas extraordinar de grav.

Pentru că, atât adepții grupului MISA - mișcării respective, cât și autorul articolului, sunt "creatori, propagatori de opinie, modelatori chiar de caractere".

Oare, câți dintre noi ar dormi liniștiți, știindu-și pe cineva dintre cei apropiați, într-o astfel de grupare? Oare, cum v-ați simți în fața unui medic care a citit și știe că ați citit aceste rânduri? Se cunosc, oare, subiecții celor două, sau autorii celor două inițiative? Poate că totuși au ceva în comun.

De ce trebuie totul murdărit în felul acesta? Când vom învăța să ne ferim de prietenii cu otravă sub unghii.

Dar întrebarea cea mai gravă este: cine are datoria și obligația să protejeze individul, categoria profesională, colectivitatea de astfel de agresiuni, dacă nu legiuitorul? Care, iată, și el este agresat în acest mod.

Ca încheiere, doresc sănătate gazetarului, pentru a nu fi nevoit să se umilească în fața celor pe care acum îi ostracizează.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - considerații asupra modului cum TVR slujește interesele Puterii;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește domnul deputat Nicolae Dărămuș.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Televiziunea Română, cea care a transmis în direct revoluția din decembrie 1989 și care a slujit democrația și interesul național, a devenit acum instituția cea mai subordonată intereselor de putere, dar și mijloc al segregației dintre București și provincie.

Au ajuns la prima concluzie, respectiv subordonarea, toți oamenii care urmăresc consecvent emisiunile TVR, inclusiv unii oameni politici de la Putere.

Prezența excesivă pe ecrane a oamenilor coaliției guvernamentale a făcut ca presa să spună guvernarea la noi se face prin Televiziune, iar demnitarii Puterii sunt și angajații TVR.

Suficient este să urmărești emisiunea "7 zile în România", cu toți susținătorii ei mărunți. În emisiunea din 15 februarie, spre surprinderea electoratului nostru, s-au făcut afirmații potrivit cărora "demnitarii, odată ajunși în Parlament, nu mai reprezintă electoratul, unii parlamentari s-au strecurat în Parlament, iar alții sunt, pur și simplu, farisei".

Astfel de aprecieri globale, făcute așa, de-a valma, sunt nereale, sunt imorale, acuzatoare la adresa tuturor și, evident, grave la adresa Parlamentului țării. Și, în final, s-a prezentat soluția definitivă și supremă: "Să ne gândim la schimbarea sistemului politic, care să dea Guverne bune și Parlament bun".

La votarea miniștrilor din 10 februarie, bunăoară, s-a transmis numai cuvântul primului-ministru, cum cunoaștem bine, și nici un cuvânt al unuia dintre cei 9 parlamentari, lideri de partide care au venit la tribună, deși ne aflam în Parlament. Din Cameră și Senat se transmit frecvent imagini voit defăimătoare.

Firesc este să mă întreb: cine are interes să discrediteze Parlamentul țării? De ce nu se fac transmisiuni directe de la lucrările Camerei și mai cu seamă, de la declarații, întrebări, interpelări și de la comisiile de specialitate, precum în legislatura trecută era "Viața parlamentară". Pentru că aici se exprimă adevăruri grele, adevăruri grave și greu de suportat și de către Putere, și de către unii deputați din coaliția guvernamentală, ca dovadă, nu-s prezenți mereu.

Programele postului național dau impresia că se adresează întregii națiuni, dar calcule minuțioase arată că ele se referă la realități ce țin în proporție de până la 80 la sută de interesele bucureșteanului, străinilor și minoritarilor. Dacă evenimentele culturale nu se petrec în perimetrul Calea Victoriei-Piața Universității, Televiziunea nu vine. Rar, la aniversarea marelui Eminescu, sau a Marii Uniri din 1918, la serbările de la Putna cea eternă, Televiziunea coboară cu un modest car de reportaj la Botoșani, Iași și Suceava, deoarece nu poate transfera aceste evenimente în Capitală.

Jenanta și prelungita gâlceavă politică din coaliții, a tot fost prezentată pe ecran de dimineață până seara, de n-a mai încăput nimic anul acesta despre 24 Ianuarie 1859.

Provincia, prezentă în emisiuni, este prea des evocată prin evenimente senzaționale: de la bețivul care și-a ciopârțit soacra, la alunecarea satelor la vale și, între ele, - accidente rutiere, copii care ajung în orașe copiii străzii, violuri, cerșetorii și hoții, violențe, erori în aplicarea Legii 18, iar, mai recent, invitarea țăranilor la primării pentru pământ, ca și cum acum începe desfacerea CAP-urilor în România. Și locurile unde s-a născut veșnicia, unde marile valori morale ale satului românesc sunt neștirbite, spații rurale și urbane de mare vechime și frumusețe, fără greve, fără demonstrații, acum și fără investiții, autentică matrice a spiritului românesc constructiv și tolerant, devin în imaginea postului guvernamental de Televiziune partea primitivă și sălbatică a țării.

De ce deformați realitatea, domnilor, de la Televiziunea Națională? Coborâți-vă, oameni buni, în realitatea cea adevărată a țării, că s-a revoltat provincia Moldova! (Aplauze)

 
Nicolae Dărămuș - comentarii privind modificările introduse de Ordonanța Guvernului nr.32/1997 în activitatea financiară a societăților comerciale privatizate prin metoda MEBO;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Dărămuș. Se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu.

 

Domnul Nicolae Dărămuș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Posibila dezvoltare economică de la noi din țară are mai mult ca oricând nevoie de capital, în special capital autohton, sigur și ușor de investit în economia românească, spre deosebire de capitalul străin, altfel absolut necesar, dar care, pentru a fi investit, este condiționat de o serie de factori care nu întotdeauna concordă cu interesul național al țării noastre.

După 1990, prin legi și acte normative, dar în special prin Legea nr.31/1990, s-a creat posibilitatea valorificată, dealtfel, de înființare a numeroase societăți comerciale, private și de stat, cărora li s-au acordat anumite facilități pentru dezvoltarea afacerilor lor, pentru privatizarea celor de stat și așa mai departe.

În acest sens, nu putem să nu amintim de privatizarea prin așa-numita Lege MEBO, care, în concordanță cu Legea nr.31/1990, a creat posibilitatea salariaților de a participa la privatizarea societăților comerciale în care lucrau, existând posibilitatea ca acțiunile acestor salariați, acțiunile PAS, să fie plătite din profitul net al societății, excepție, bineânțeles, avansul, eșalonându-se plata acestora, de obicei de două ori pe an, aproximativ în luna august și luna februarie.

În deplină neconcordanță cu aceste acte normative, Guvernul Ciorbea vine cu Ordonanța nr.32/1997, aprobată fără a fi aprofundată corespunzător de noi prin Legea nr.195 din 1997 și care modifică Legea nr.31/1990, astfel ca această lege, republicată în Monitorul Oficial nr.33 din 29 ianuarie 1998, la art.266, pct.5, conține următoarea precizare: "Se pedepsește cu închisoare de la l la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul executiv, sau reprezentantul legal al societăților care încasează sau plătește dividende sub formă de beneficii fictive, sau care nu puteau fi distribuite în lipsă de bilanț contabil, ori contrarii celor rezultate din acesta".

Tot în această lege, art.111, alin.1, prevede că "Adunarea generală se întrunește cel puțin o dată pe an, la cel mult 3 luni de la încheierea exercițiului financiar", iar la art.111, alin.2, lit.a), "Adunarea generală este obligată să discute, să aprobe, sau să modifice bilanțul contabil, după ascultarea administratorilor și cenzorilor, și să fixeze dividendele".

Referitor la bilanțul contabil, se specifică foarte clar în Legea contabilității nr.82/1991, art.27, alin.1: "Bilanțul contabil se întocmește obligatoriu anual".

Din cele prezentate, rezultă că administratorii și managerii societăților comerciale nu pot face plata dividendelor decât după încheierea exercițiului financiar anual, întocmindu-se bilanțul contabil și aprobarea acestuia în adunarea generală anuală a acționarilor, fiind exclusă plata dividendelor în avans, situație ce exista înainte de Ordonanța nr.32/1997.

Accesul acționarilor la profitul net și distribuirea dividendelor din acesta în avans, sau cel puțin de două ori pe an, ar face ca aceștia să aibă posibilitatea să dorească recapitalizarea societăților, dezvoltarea afacerilor, sau a unor afaceri noi, plata către FPS a ratelor semestriale pentru cei privatizați prin Legea MEBO și așa mai departe, în condițiile când, și la bugetul de stat intră 10 la sută impozit pe dividende în avans.

Trebuie menționat și faptul că, în momentul de față, societăților comerciale li se pretinde plata impozitului pe profit trimestrial (până la sfârșitul anului 1997, impozitul pe profit se plătea lunar) și, în timp ce proprietarilor sau acționarilor li se interzice a beneficia de partea lor din profitul net, în același mod, aceștia trebuind să aștepte, pentru acest lucru, încă două-trei luni, după încheierea exercițiului financiar.

Cei mai afectați de cele prezentate mai sus și impuse prin Ordonanța nr.32/1997 a Guvernului Ciorbea sunt cei privatizați prin metoda MEBO, care, din lipsă de capital și neaccesul decât o dată pe an la dividendele cuvenite, nu-și pot plăti ratele scandente către FPS, în special rata din luna august, spulberându-se, astfel, aspirațiile unor mase largi de cetățeni de a participa la procesul de privatizare.

Ca urmare a neplății ratelor scadente, contractele de privatizare dintre asociațiile salariaților și proprietăți se reziliază și se va promova privatizarea prin noua metodă a Guvernului Ciorbea, cu plata casch, ceea ce avantajează, evident, capitalul străin în competiția cu capitalul autohton.

Iată de ce noi, Parlamentul României, trebuie să aducem anumite schimbări la Legea nr.31/1990, republicată după modificările aduse de Ordonanța nr.32/1997, astfel încât societăților comerciale să le creăm posibilitatea accesului la beneficiul pe care și-l creează, iar unor categorii importante de cetățeni, să nu le spulberăm speranțele și iluziile că ar fi excluși de la procesul de privatizare din țara noastră.

Vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - relevarea unor greutăți existente în sectorul forestier;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Vitcu. Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu.

Domnul Vitcu este? Nu este.

Domnul deputat Marian Ianculescu. Se pregătește domnul deputat Neagu Romulus.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Unul din puținele sectoare ale economiei naționale, care rămăsese viabil după 1989 până mai anul trecut, cu profituri în fiecare an de zeci și sute de miliarde de lei, a fost sectorul forestier, incluzând aici silvicultura, exploatarea pădurilor și prelucrarea lemnului.

În prezent, asistăm și în acest sector de activitate, la un proces continuu de distrugere dirijată. În ultima perioadă de timp, s-au amplificat problemele și greutățile pe care le întâmpină corpul silvic în efectuarea corespunzătoare a lucrărilor de gospodărire a pădurilor, în conformitate cu prevederile din amenajamentele silvice, cu repercusiuni asupra durabilității, calității și stabilității acestora.

Aceste greutăți sunt generate de interpretarea greșită, în mod voit, a prevederilor Legii nr.169/1997 de modificare a Legii nr.18/1991, de faptul că unele persoane fizice și juridice instigate și sprijinite de organele administrației publice locale și centrale, inclusiv oameni politici, se consideră deja proprietare ale unor suprafețe de păduri, pe care și le aleg singure, fără să mai respecte, sau să recunoască nici o lege.

Cazurile cele mai numeroase se regăsesc în zonele în care primăriile și prefecturile aparțin partidului majoritar de guvernământ - PNTCD.

Și la nivelul oamenilor politici, cazurile aparțin tot PNTCD, de notorierate în acest sens fiind colegul nostru, domnul deputat - nu-i pronunț numele, pentru că dumneavoastră deja îl cunoașteți.

Se zvonește că și administrația publică centrală, Guvernul României, prin persoana domnului Remuș Opriș, secretar general al Guvernului, dorește să inițieze o Hotărâre de Guvern, prin care să se oprească, chiar și temporar, lucrările de regenerare în pădurile țării, care se desfășoară, repet, în conformitate cu prevederile din amenajamentele silvice.

Pentru activitatea Regiei Naționale a Pădurilor, a agenților economici de exploatare și prelucrare a lemnului și pentru viitorul pădurilor României, această măsură, ca și faptele prezentate mai sus au consecințe catastrofale. Deja, până în prezent, ca urmare a interdicției personalului silvic de a mai efectua lucrările silvice în anumite zone ale țării, volumul de masă lemnoasă legal de exploatat, cu repercusiuni grave asupra agenților economici de exploatare și prelucrare a lemnului este redus cu sute de mii de metri cubi, localizați pe mii de hectare de pădure. Concret, există riscul pierderii a peste o sută de mii de locuri de muncă în exploatarea pădurilor și prelucrarea lemnului, închiderii a circa jumătate din capacitățile de producție în industria lemnului, a pierderii piețelor externe ale produselor lemnoase românești, a escaladării prețurilor interne la lemn, a creșterii speculei cu lemn, a corupției și altor fenomene de această natură.

Și, ca tabloul dezastrului să fie complet, recent, printr-un ordin al ministrului industriei și comerțului nr.36/1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 384/30 decembrie 1997, a fost liberalizat exportul de bușteni, deci de materie primă și cherestea de stejar, cu implicații grave asupra utilizatorilor interni ai acestor produse: producătorii de stratificate și producătorii de mobilă. Această liberalizare a exportului de produse lemnoase, printr-un ordin al unui ministru, este ilegală, întrucât încalcă prevederile Legii nr. 15/1995, aflată în vigoare.

Astfel, în Legea nr.15/1995, în vigoare, la art.9 se prevede interzicerea exportului de produse lemnoase, de genul celor exemplificate în Anexa nr.2 a aceleași legi, cum ar fi buștenii și cheresteua de stejar.

Ne întrebăm oare cum este posibil ca printr-un ordin al unui ministru, să se încalce prevederi cuprinse expres într-o lege aflată în vigoare. Credem că se impune anularea acestui ordin aberant, care liberalizează exportul de materie primă lemnoasă, atât de necesară pentru industria de mobilă din țara noastră, generatoare de valută în fiecare an de circa un miliard de dolari și să se ia măsuri energice din partea puterii pentru stoparea fenomenelor negative, prezentate în această declarație politică.

Oare cine are interese străine de interesele țării noastre?

Vă mulțumesc.

 
Romulus Neagu - critică adusă atitudinii slugarnice pe plan internațional a actualului Guvern față de criza irakiană;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Romulus Neagu și apoi se pregătește domnul deputat Groza.

 

Domnul Romulus Neagu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Criza irakiană constituie din nou un pericol grav pentru pacea și securitatea internațională. Deși n-a încetat să existe de la agresiunea Irakului împotriva Kuweitului, condamnată unanim de comunitatea internațională, această criză apare azi în alți termeni, decât cei din 1991, și anume: îndeplinirea cu strictețe a hotîrârilor Consiliului de Securitate al ONU, obligatorii pentru toate țările membre ale ONU, privind eliminarea completă și definitivă a capacității Irakului de a produce arme de distrugere în masă și anihilarea stocurilor existente, sub un control corespunzător din partea Națiunilor Unite, ca element esențial al garanției ducerii la îndeplinire a hotărârilor ONU.

Fără îndoială că împiedicarea experților ONU de a-și duce la îndeplinire mandatul cu care au fost investiți, de control riguros și general al obiectivelor vizate constituie o încălcare a acordurile intervenite în urma răzvboiului din Golf, cu repercursiuni dintre cele mai grave pentru pacea în zonă și în lume.

De aceea, trebuie întreprinse toate măsurile pentru aplicarea imediată, necondiționată, a rezoluțiilor Consiliului de Securitate, în primul rând, asigurarea desfășurării neîngrădite a activităților de inspecție ale ONU.

De altfel, nu este pentru prima oară când Irakul obstrucționează activitatea inspectorilor ONU, dar de fiecare dată, prin presiune politică, s-a reușit dezamorsarea conflicului și continuarea procesului de inspecție.

Noi sperăm că și de astă dată va prevala rațiunea și interesele de pace ale națiunilor, inclusiv ale națiunii irakiene. Soluționarea pe cale politică a conflictelor este un principiu de bază al dreptului internațional contemporan.

De aceea, considerăm că graba cu care Guvernul a venit cu sprijinirea unei soluții militare este neavenită și contraproductivă. Actualmente suntem încă în faza negocierilor, a eforturilor diplomatice. În această fază trebuie mers ferm pe soluția politică, pentru care se pronunță toate țările democratice, din rândul cărora facem parte, în frunte cu SUA, astfel încât Irakul să fie din nou silit să accepte continuarea nestingherită a activității inspectorilor ONU. În această privință, potrivit parteneriatului strategic, suntem împreună cu SUA și sprijinim pe deplin eforturile susținute ale diplomației americane.

Nota de mimetism și slugărnicie, pe plan internațional, cu care Guvernul deja ne-a obișnuit, nu este de natură să ne apropie de calificarea pentru NATO și considerație din partea SUA, ci dimpotrivă ne îndepărtează de aceste deziderate, deoarece considerată este demnitatea și nu slugărnicia, iar calificarea pentru NATO cere seriozitate și eficiență în guvernare.

Până acum, însă, acest Guvern nu a demonstrat decât ineficiență, ducând țara, numai într-un an de zile, pe pragul prăpastiei. De altfel, până astăzi nu avem un program adevărat de guvernare, cu acțiuni concrete și termene de realizare. Bugetul este secătuit, iar mișcările sociale, din cauza mizeriei umane și catastrofei economice, sunt de-abia la început.

Întrebarea pe care o punem noi, și o pun și partenerii noștri, este aceea cât de credibilă este declarația privind acțiuni atât de costisitoare, în condițiile în care Guvernul a arătat public, chiar în aceste zile, că nu mai are bani.

În ceea ce privește eventualitatea în care Irakul nu va asculta glasul rațiunii, pozițiile țării noastre trebuie adoptate în raport cu evoluția situației, ca membri fideli ai marii familii occidentale din care facem parte, potrivit posibilităților de care dispunem. Acțiunile noastre concrete anterioare, inclusiv cele din timpul războiului din Golf din 1991, stau mărturie acestei fidelități postdecembriste.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Gavra - semnal de alarmă în privința nesocotirii autorității Parlamentului în problema crizei irakiene;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Groza. Este aici? Nu mai este.

Domnul deputat Ioan Gavra.

 

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc și Radioului Național, că este instituția publică care mai ascultă ce mai spun deputații dimineața la intervențiile personale și le redă, cu plăcere, chiar cu ironie, uneori. Să sperăm că mâine Camera Deputaților va fi reprezentată măcar pe un segment al mass-media, că în rest văd că nu interesează pe nimeni ce se întâmplă în Camera Deputaților la modul propriu, nu la figurat. Eu am cerut cuvântul, domnule președinte, pentru o declarație politică.

Sigur că îi mulțumesc și domnului Tudor pentru observația făcută, cu următoarea precizare. Sunt oameni cu atenție distributivă sau cu mai puțină atenție distributivă. Eu, de obicei, am o atenție distributivă și reușesc să urmăresc cam 2-3 lucruri în același timp, simultan.

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț (Din sală) :

Ești Iorga?

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Iorga avea și mai multe simțuri, domnule coleg, chiar mai mult decât poezia dumneavoastră. (Comentarii din partea Grupul parlamentar al PRM.)

Vreau să vă spun următorul lucru.

Eram obișnuit cu declarațiile domnului Tudor de la fratele domniei sale, pe care le-am citit în presă și am citit că deja se pleacă în Irak. După Jirinovski pleacă a doua delegație, un tribun național, și dacă mă gândesc bine, dacă Jirinovski a vorbit de pe closet ce mai rămâne în Irak pentru murdărie? Dar le urez succes și drum bun.

Am ascultat cu atenție cu o singură ureche expunerea domniei sale, pe care o știam pe dinafară, pentru că am ascultat-o ieri și la Senat prin Radioul Național, care a transmis dimineață. Eu am obiceiul să ascult știrile și informațiile de la posturile serioase și știam despre ce este vorba. A fost o repetiție. PUNR-ul n-a avut loc ieri pe lista de intervenție și ca atare, la noi nu este repetiție, este pentru prima dată.

Așa, după cum știți și dumneavoastră, președintele partidului, domnul profesor universitar doctor Valeriu Tabără a făcut o declarație la postul de televiziune, în urmă cu două seri, în legătură cu această declarație de intenție, că așa se cheamă, a Guvernului României, prin care și-a demonstrat generozitatea, ideatică deocamdată și ipotetică, de a sprijini, într-un fel sau altul, acțiunile îndreptate împotriva Irakului pentru nerespectarea rezoluțiilor Organizației Națiunilor Unite. A făcut o declarație de bun simț, prin care spunea că înainte de a face un asemenea demers este nevoie de exprimarea unui act de voință politică, care nu poate fi decât al Parlamentului României și doi nu este de competența Guvernului, nici prin Constituție și nici prin Legea de funcționare a Consiliului Superm de Apărare a Țării ca Guvernul României să se substituie acestor organisme ale statului român.

Sigur, Guvernul României s-a grăbit, Guvernul României a fost neinspirat, Guvernul României nu are nici o competență în a face măcar afirmații la acest capitol și nicidecum altceva.

Sigur, comentând un articol într-un editorial de astăzi, într-un ziar condus cu onoare și cinste și chiar cu demnitate de către un coleg, domnul deputat Ion Rațiu, am putea sugera Guvernului României și ministrului apărării naționale să impună o nouă taxă populației României, pentru a sprijini Statele Unite în războiul care e posibil să se decanșeze în Orientul Mijlociu, probabil că Statele Unite au nevoie și de taxa României pentru a putea participa tehnic la această operațiune. După taxa Băsescu, după... e o glumă, bineînțeles, eu am obiceiul să glumesc cu oameni serioși, cum spune domnul Rațiu, urma să vină și poate că va veni o altă taxă, a domnului Athanasiu, pe sănătate și de ce nu, o altă taxă și la urmă ajungem la toxicomanie, cum se întâmplă, domnilor colegi, aici la microfon, în cadrul intervențiilor personale, când unii colegii repetă un discurs, până ce, vedeți, lumea nu mai rămâne în sală.

Deci, declarația noastră politică se menține fermă. O asemenea decizie aparține în exclusivitate Parlamentului României prin Constituție. Eu sunt foarte mirat că în urmă cu 4 zile, când a avut loc ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nici măcar nu s-a abordat această chestiune care era de interes național prin implicațiile sale internaționale. Știți foarte bine că în Constituție este stipulat că președintele României, în cazul în care Parlamentul nu se află în activitate, este singurul care declanșează starea de război și o anunță, sau, mă rog, orice intervenție cu aspect militar. Deci, cel mai îndrituit în acest caz nu era primul-ministru să facă o declarație de intenție, ci președintele României după încheierea ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la care a fost prezent și primul-ministru. Măcar ca intenție că noi, România, angajând România, că are voie s-o angajeze ca președinte, în funcție de evoluția evenimentelor, fiind membră a ONU, după decizia însă a Consiliului de Securitate, singurul care ia măsuri, România va spune ce poziție va adopta în legătură cu posibilul conflict armat din zona Orientului, respectiv din Irak.

De aceea, din nou, vreau să atrag atenția primului-ministru și Guvernului că a demonstrat lipsă de respect față de instituția parlamentară în România. Bunul-simț, chiar dacă ar fi și elementar, pe care nu l-a demonstrat decât o singură dată în urmă cu o săptămână primul-ministru în Parlamentul României, trebuia să-l determine să înțeleagă că înainte de a face orice fel de declarație la acest capitol, măcar o consultare firească cu liderii partidelor politice parlamentare de la putere și opoziție, ca să aibă o susținere măcar parțială, că oricum o are majoritară, am înțeles, din partea coaliției, era obligatorie. În țara asta, deciziile de o asemenea importanță le ia Parlamentul României. În țara asta, un asemenea proces sau o asemenea misiune este voința politică a Parlamentului României ca expresie a pluralismului politic reprezentat prin alegeri în Parlament.

De aceea, înainte de a purcede și de a declanșa, că a declanșat practic tensiuni în viața politică românească, discuții în afara cadrului constituțional, a stârnit teamă în rândul opiniei publice, eu aș spune următorul lucru. Nu vor pleca, chiar dacă vor pleca la război, cei care fac declarații, ci din păcate alții. Ce ar fi să schimbăm o dată acest lucru. Și aș propune domnului prim-ministru să se gândească și la o variantă a unui ajutor umanitar și cel mai umanitar ajutor, nu în sensul material, ar fi să ajute pe cei de la Ministerul de Externe și diplomația românească.

Noi suntem cunoscuți prin anumite "incursiuni diplomatice", dar ce a făcut până acum diplomația noastră? Nu era rostul ei măcar să încerce o deplasare în Iark nu "a la Jirinovski", că Jirinovski nu este diplomat, el e politician și să vadă despre ce este vorba? Nu era nevoie oare ca ministrul de externe să nu se plimbe prin țările nordice, baltice, orientale, transcedentale, transnistrene, etc. ci să se implice direct diplomatic prin acel conflict? Eu cred că armata de diplomați de la Ministerul de Externe ar trebui să iasă din stadiul de vegetație, chiar dacă populația României tot la vegetație, în sensul alimentar la cuvântului, a rămas, n-a trecut încă la carnivor, pentru că domnul Ciorbea a confundat carnea cu spanacul. Acolo mor oameni și nu altceva. Iar dacă vrea să se sacrifice puterea actuală din țară pentru acest popor, s-o facă și în țară, dar s-o facă și în exterior. Așteptăm exemplul domniei sale, poate va conduce o armată de nu știu ce înspre Irak. Îi urmă drum bun și succes. Doamne ajută! Și, cum scrie un ziar de astăzi tot pe prima pagină, tot în numele lui Dumenzeu și tot de domnul Cirobea: "Du-te, domnule Ciorbea, cu Dumnezeul tău!"

Vă mulțumesc.

 
Marton Arpad Francisc - intervenție procedurală: apel la respectarea Regulamentului Camerei Deputaților;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O chestiune de procedură din partea Grupului parlamentar UDMR.

 

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cadrul acestor luări de cuvânt de marți, fiecare deputat își expune punctul de vedere și nu este loc de replică. Noi care, de obicei, încercăm să rămânem în limitele regulamentului, ca atare, încercăm să nu dăm replică, însă sunt obligat, ca vicelider al Grupului parlamentar UDMR, să atrag atenția asupra anumitor cerințe regulamentare.

Art.135 grăiește astfel: "Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii, atât de la tribuna Camerei, cât și din sala de ședință".

Art.136: "Președintele Camerei cheamă la ordine pe deputații care tulbură dezbaterile sau creează agitație."

Art.127: "La prima abatere de la regulament, președintele Camerei îl avertizează pe deputatul în culpă și îl invită să respecte regulamentul".

Art.198: "Deputații care vor nesocoti avertismentul și invitația președintelui și vor continua să se abată de regulament, precum și cei care, chiar pentru prima dată, încalcă în mod grav dispozițiile regulamentului vor fi chemați la ordine".

Art.199: "Înainte de a chema la ordine un deputat, președintele Camerei îl invită să-și retragă sau să explice cuvântul care a generat incidentul și care ar da loc la aplicarea sancțiunii".

Nu vreau să continui acest șir de citate din regulament cu recunoașterea adevărului că dumneavoastră de mai multe ori, după ce un coleg de-al nostru și-a expus punctul de vedere, ulterior, deci încă o dată, într-un mod elegant ați încercat să spuneți tuturor celor prezenți aici că ar fi bine să respecte regulamentul și să nu folosească cuvinte grele. Dumneavoastră, într-adevăr, de foarte multe ori ați făcut acest gest foarte elegant, însă aveți obligația regulamentară ca, în momentul în care un deputat folosește cuvinte care sunt incluse în acest regulament ca fiind interzise, în acel moment să-i atrageți atenția, ca să apară în stenogramă, să-l chemați la ordine, să-l obligați să-și ceară scuze; în cazul în care nu face acest lucru, acel deputat să apară în fața Comisiei de disciplină și imunități, pentru a fi tras la răspundere, așa cum spune regulamentul. Pentru că, în decursul istoriei, și să mă scuze istoricii că intervin, însăși apariția statului și a dreptului a avut scopul, printre altele, de a descuraja repetarea anumitor fapte contrare societății și această descurajare se poate realiza numai dacă cel care comite o asemenea faptă este pedepsit. Probabil că dacă unele persoane ar fi fost chemate la ordine sau pedepsite conform sancțiunilor din Regulamentul Camerei Deputaților, nu ar fi insistat în a folosi cuvinte pe care le sancționează acest regulament. Pentru că, după cum știți și dumneavoastră, în decursul doar acelor două luni, din decembrie-noiembrie încoace, în legătură cu grupul nostru parlamentar sau persoanele din grupul nostru parlamentar, au fost folosite următoarele cuvinte: "fasciști", "iredentiști", astăzi "micinos", "descreierați". Nu știu dacă în grupul nostru parlamentar sunt persoane cărora li se pot aplica aceste cuvinte sau în alte grupuri parlametnare. Eu nu comentez acest lucru, dar adevărul este că în momentul când cineva pronunță aceste cuvinte, trebuie să fie chemat la ordine. Am această rugăminte și am insistat ca să apară în stenogramă; referitor la celelalte laturi ale acestor intervenții, voi avea o intervenție la momentul oportun, săptămâna viitoare, marți, o declarație politică și încă o intervenție la Comisia de discplină și imunități, pentru că în această sală o singură dată s-a purces conform regulamentului, când un deputat l-a făcut pe altul "pauperizat mintal" iar acesta în replică l-a făcut "măgar". Dar în legătură cu grupul nostru parlamentar și sper că nu din considerente etnice, încă niciodată nu s-a recurs nici măcar la acea obligativitate de discuție în Comisia de disciplină și imunități a unei sesizări atât de grave.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Vetișanu - replică la intervenția domnului deputat Dumitru Pâslaru;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetișanu mi-a cerut un drept la replică.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru acceptarea luării acestui cuvânt.

Nu aș fi vrut să iau cuvântul pentru că nu am fost nominalizat și nu dau o replică celui care a luat cuvântul aici în Parlament pentru că m-ar fi nominalizat, ci pentru că totuși a adus în vâltoarea discuției foarte multe nume, și, cum spunea domnul președinte aici la început, "rostul nostru este unul constructiv, de așezare, de înțelegere înspre mai bine a lucrurilor și orientarea lor înspre mai bine și spre așezare".

Vreau să spun că cele prezentate aici de domnul deputat Pâslaru, pe care îl respect în mod deosebit și ca un coleg de Parlament și ca un coleg de comisie la Comisia de cultură, m-au surprins, în primul rând, problema legată de "Literatorul" nu știu dacă trebuia să ajungă în Parlament, dar dacă a ajuns, din păcate...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat, este drept la replică, deci dumneavoastră nu-i dați un drept la replică domnului Pâslaru, ci numai dacă dumneavoastră sau partidul dumneavoastră a avut de suferit de pe urma unei intervenții, așa cum, în mod justificat a fost intervenția din partea Grupului UDMR. Pentru că în Parlament nu se fac dezbateri pe un anumit subiect decât în cadrul plenului pe baza legilor. Aici nu există decât drept la replică pe care vi-l pot da, deci nu voi putea da dreptul la replică ca să comentați o intervenție a altui deputat. Nu este regulamentar și vă rog foarte mult să mă înțelegeți că nu pot să accept să se încalce regulamentul, indiferent de către cine. Acesta este punctul dânsului, este declarația dânsului și nu are dreptul nimeni s-o mai comenteze de la această tribună, decât dacă se înscrie la cuvânt pentru săptămâna viitoare.

Deci, eu vă rog foarte mult să luăm regulamentul așa cum este, să nu tragem linie, eu conduc ședințele suficient de larg și puteți să mă înțelegeți de ce fac lucrul acesta, dar în momentul de față, de fapt, dumneavoastră încercați să jusitificați o chestiune care dânsului i se pare că nu se poate justifica. Nu cred că este cazul ca dumneavoastră să vă substituiți ministerului de resort... sunt chestiuni care nu se pot rezolva de aici, de la tribună, regulamentar.

Ca atare, vă rog frumos, dacă mai aveți o chestiune de procedură, vă rog să o spuneți de la tribună, dar să nu faceți comentarii pe baza declarației colegului nostru de Parlament, Dumitru Pâslaru.

 
 

Domnul Vasile Vetișanu:

Am înțeles. În discuția, în intervenția domnului deputat Pâslaru au fost amintite personalități care sunt membre ale partidului din care fac parte, respectiv, domnul deputat Pâslaru, în mod eronat a spus că la această publicație a fost numit un conducător, ceea ce este fals, pentru că nu a fost numit, ci a fost chemat în concurs, deci domnul ministru al culturii a respectat legea prin anunțarea unui concurs în această problemă și nu prin numire și acest lucru este respectat de noi toți, mai ales că suntem oameni ai legii. Acest lucru, în primul rând este eronat. Acestui concurs i se supun toți cei care...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat, ați spus că a fost concurs. Acum mă faceți, efectiv, să vă iau cuvântul, pentru că v-am rugat să nu vă referiți decât la chestiuni care afectează imaginea PNȚCD-ului la care aveți dreptul să luați cuvântul, dar nu trebuie să justificați dumneavoastră și v-am cerut acest lucru, vă rog să mă înțelegeți, că aici există un regulament, pe care toată lumea trebuie să-l respecte. Vă rog frumos să-l respectați și, dacă mai aveți ceva de spus în replică, o spuneți, dar nu vă referiți decât la chestiuni care au afectat imaginea PNȚ-ului și la faptul că acolo s-a ținut sau nu un concurs. Acestea sunt chetiuni de amănunt care nu aduc atingere PNȚ-ului.

Vă rog .

 
 

Domnul Vasile Vetișanu:

În al doilea rând, a fost amintită persoana domnului Grigurcu și alineată unor personalități care sunt total nepotrivite și nefirești, așa cum au fost amintite. Domnul Grigurcu a fost un contestatar în vechiul regim și nu poate fi asociat unui Dumitru Radu Popescu, unui Adrian Păunescu, unui Vadim Tudor sau unui Dan Deșliu. E din nou o eroare pe care a săvârșit-o domnul deputat și am avut să atrag atenția asupra acestui aspect, pentru că altfel noi suntem cei care nu respectăm lucrurile pe care ni le impune tocmai această instituție.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bine, vă mulțumesc.

Aș dori ca pe viitor toată lumea care are de făcut intervenții de tip procedural sau replici să le facă strict la subiect.

 
Ioan Gavra - intervenție procedurală.

Domnule deputat Gavra, aveți o replică?

 

Domnul Ioan Gavra:

O chestiune de procedură, întrucât am o intervenție de regulament.

Domnule deputat Marton, îmi cer scuze că trebuie să reiterez regulamentul și nu articolele pe care dumneavoastră le-ați citat. Este o hotărâre a Biroul permanent inclusă în regulament, ca atare în legătură cu acest segment al intervențiilor personale ale deputaților.

Orice deputat are dreptul la replică în cursul ședinței respective, dacă dorește, sigur dacă i s-a pomenit numele, așa cum spune domnul președinte, sau s-a făcut referire la persoana sa; dacă nu dorește, are dreptul în ședința următoare să dea replică la ceea ce domnia-sa consideră că este nevoie să facă. Deci, replică la intervențiile personale se admite simultan sau succesiv, în ședința următoare.

Pentru domnul deputat..., cum se cheamă? Îmi cer scuze!

 
 

Domnul Vasile Vetișanu (din sală) :

Vasile Vetișanu!

 
 

Domnul Ioan Gavra:

...Vetișanu, se poate utiliza orice resursă în discurs, în afară de cea pe care domnule președinte, aici, v-a expus-o foarte clar. Deci, replica este numai când vi s-a pomenit numele, replica în numele grupului parlamentar, dacă aveți mandat din partea grupului parlamentar, nu ne oferiți replici despre scriitori și altceva! Cea mai corectă replică este, eu vă sfătuiesc pentru viitor, ca săptămâna viitoare dumneavoastră să veniți cu un punct de vedere foarte clar la acest capitol și lucrurile s-au rezolvat. Este punctul dvs. de vedere! Ca să nu mai fie discuții!

Și vreau să apreciez, domnule Marton (și închei cu aceasta), mai mult decât dumneavoastră, modul în care domnul vicepreședinte Andrei Chiliman înțelege să utilizeze corect spiritul și litera regulamentului. Întotdeauna a atras atenția, a oprit discursul celor care aduceau ofense, calomnii, injurii colegilor noștri.

Și, altă chestiune, Comisia pentru disciplină și imunități aparține celui care s-a simțit calomniat și injuriat și nu celui care conține ședința. Domnul vicepreședinte, întotdeauna, și-a făcut cu vârf și îndesat datoria!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Cu această ultimă intervenție, două precizări mai fac: să încercăm să eliminăm din cele spuse de noi, au fost și la nivelul interpelărilor anumite cuvinte care nu își găsesc locul în această sală, care nu fac cinste Parlamentului și nici parlamentarilor care le utilizează, care, de fapt, nu fac decât să coboare nivelul discuțiilor și, evident, și imaginea Parlamentului. Aș dori ca asemenea lucruri să nu se mai repete de la această tribună. Și, pentru aceasta, fiecare, am mai spus-o, trebuie să se autocenzureze.

De asemenea, vă rog să vă autocenzurați și timpii de intervenție. Faptul că azi nu am avut plen în continuare mi-a permis să dau cuvântul tuturor celor înscriși pe listă. Vreau să vă spun că pe listă au fost înscriși 22 de colegi. 22 de colegi a câte 3 minute regulamentare înseamnă 66 de minute, deci, ceva mai mult de acele 50 de minute alocate zilnic, marțea, pentru asemenea intervenții.

Eu am fost aici la ora 8,30, este ora 10,45. Vă rog ca structurarea acestor intervenții pe cele 3 minute regulamentare să fie o realitate, să țină cont toți colegii de ea, pentru că, abuzând și trăgând de cele 3 minute (eu am făcut un calcul mediu al intervențiilor de astăzi, au depășit 5 minute), durează foarte mult. Neavând program în continuare, am spus ca acum să îl las pe fiecare să vorbească, însă voi aplica regulamentul de la următoarele ședințe și în privința celor 3 minute, când voi mai conduce marți și vă rog să țineți cont de acest lucru.

Cu aceasta, vă mulțumesc și declar închisă ședința noastră de astăzi. Urmează activitate în comisii astăzi și mâine, joi avem plenuri reunite.

Ședința s-a încheiat la ora 10,45.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 14 august 2020, 18:10
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro